Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Anulari de taxe marca PSD ;)

Parerea mea este ca anularea a peste 100 de taxe, prin de acum celebra Lege Dragnea, se inscrie in jocul de confruntare electorala dintre PSD si PNL. Cu alte cuvinte, PSD joaca la concurenta. Politica, desigur. Vrea sa arate ca nu doar liberalii sustin reduceri de taxe, PSD chiar pune in practica acest concept. Fara indoiala, atragerea electoratului cu valente liberale este miza, mai ales ca au fost criticati in trecut, pe vremea guvernarii Ponta, ca au marit taxele si impozitele.

Chestiunea principala este ca sunt reduceri/anulari de taxe si reduceri/anulari de taxe… Pe mine m-a frapat explicatia pe care a dat-o D-na. Ana Birchall, deputat PSD de Vaslui si absolventa, din cate inteleg, la Yale University: se anuleaza aceste taxe deoarece avem o crestere economica de 5% (nici eu n-am inteles de unde stie ca e 5%…). Cu alte cuvinte, se anuleaza peste 100 de taxe pe crestere economica – masura prociclica!! Care ar putea sa agraveze cealalta faza a ciclului economic, cea de recesiune. Insa, asa cum a observat prof. Mircea Cosea, taierile acestea de taxe, stimuleaza cresterea economica pe consum. Noi avem o crestere economica pe consum – prin definitie nesanatoasa pentru ca nu tine cont de productivitatea muncii – intr-un an electoral. Nu stiu cum se intampla, dar in anii electorali, in Romania avem mari cresteri economice! 🙂 . Dl. Cosea a aratat ca o astfel de crestere accentueaza dezechilibrarea contului curent.

Spuneam ca sunt reduceri/anulari de taxe si reduceri/anulari de taxe: una e cand se diminueaza sau se anuleaza anumite taxe datorita unor privatizari – spre exemplu, se privatizeaza TVR si Radioul Public, sau datorita diminuarii rolului statului in economie si altceva cand se anuleaza taxe dar statul ramane la fel de implicat in economie. In aceasta din urma situatie, indiferent daca iei banii, prin lege – adica dai o lege in acest sens, cum spunea D-na. Birchall – dintr-o alta parte, nu se realizeaza altceva decat o gaura la buget. Pentru ca luand dintr-alta parte, cum acoperi acolo?

Liberalismul, ca ideologie, este pentru diminuarea rolului statului in economie – lucrul asta e primordial, nu reducerea/anularea de taxe si impozite, care e vazuta ca o consecinta a primei, adica a diminuarii rolului statului in economie.

La PSD, nici vorba de reducerea rolului statului in economie. Si atunci se pune problema de unde ai sa iei bani ca sa acoperi gaura de la buget. Prin introducerea de noi taxe suplimentare? Prof. Mircea Cosea a atras atentia: de ce nu spune PSD si ce somaj va rezulta in urma unei astfel de masuri?

O alta problema care se pune, in legatura cu astfel de masuri, este independenta politica a TVR si a Radiolului Public. Cetatenii platesc o taxa – contribuie deci la aceste institutii publice de media. Ele, totusi, din cate inteleg, depind de Parlament. Parlamentul este o institutie politica intrucat avem acolo membri ai partidelor/aliantelor politice, alesi, e adevarat, de catre cetateni prin alegeri libere. In acest sens, aceste doua institutii nu sunt total independente politic. Dar, prin masura luata, exista riscul crearii unei dependente totale de politic a celor doua institutii media publice. Aici ar trebui spus ca acest cuvant – „public” – nu trebuie privit la noi in sens occidental sau in sensul atribuit in SUA: acolo public inseamna societate pe actiuni. Nu e cazul aici, referitor la cele doua institutii media de care vorbeam mai sus.

Chestiunea principala e ca imbunatatirea performantelor atat la TVR cat si la Radioul Public nu se poate face nici prin marirea Taxei Radio-TV si nici prin anularea acesteia. Ci doar prin privatizarea atat a TVR cat si a Radioului Public.

Viata a demonstrat, bazat pe experienta, ca atata vreme cat decizia in cadrul unei organizatii e in mana statului si, pe cale de consecinta, depinde de politic, performantele acelei organizatii scad si pot scadea dramatic. Ne putem uita, de exemplu, la toate societatile comerciale de stat, in care statul detine in mod absolut majoritar pachetul de actiuni. Evident ca TVR si Radioul Public nu fac exceptie. Dimpotriva!

Dar sa privim cu atentie chestiunea.

Totusi, Liviu Dragnea spune (spicuiesc din articolul Mediafax citat mai sus):

Dragnea, despre directorul Radio: Cum şi-a permis să îl ameninţe pe liderul de grup PSD?

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, i-a cerut, marţi, în plenul Parlamentului, directorului Radioului Public, Ovidiu Miculescu, să spună cum „şi-a permis să îl ameninţe pe liderul de grup PSD” şi i-a cerut să spună dacă a fost numit politic sau nu.

„În ceea ce priveşte bugetul pentru TVR şi pentru Radio spun a zecea oară, a suta oară şi acum aceste două instituţii iau bani serioşi de la bugetul de stat şi asta nu le afectează independenţa. Îl întreb pe domnul Miculescu de la radio aici în faţa presei şi de la Tribuna Parlamentului, cum şi-a permis acum câteva minute să-l ameninţe pe liderul de grup de la PSD. Directorul postului de radio public al României: O să vedeţi voi ce o să păţiţi”, a declarat preşedintele PSD, Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea i-a cerut lui Ovidiu Miculescu să spună dacă a fost sau nu numit public.

„Asta este atitudine de independenţă a acestui domn. Îl întreb public: a fost numit politic sau nu şi să răspundă”, a mai spus Dragnea.

Liviu Dragnea a afirmat, ulterior, la ieşirea din plen, că este „inadmisibil”, ca directorul Radio „să-l sune în timpul votului pe liderul de grup al PSD şi să-l ameninţe că: o să vedeţi voi ce o să păţiţi dacă votaţi această lege”.

”Este inadmisibil, din punctul meu de vedere, ca directorul radioului, domnul Miculescu dacă nu greşesc, să-l sune în timpul votului pe liderul de grup al PSD şi să-l ameninţe că: o să vedeţi voi ce o să păţiţi dacă votaţi această lege. Cum îşi permite aşa ceva? Îl rog pe acest domn să spună dacă a fost numit politic şi cine l-a numit, dacă cumva a dat concurs şi eu nu ştiu să ne explice lucrul ăsta şi ce concurs a dat”, a spus Dragnea.

Dragnea i-a cerut lui Miculescu să spună dacă i se pare normal ca milioane de români să plătească taxe, obligaţi, pe factura de energie electrică şi “din acest buget cu care se laudă să plătească bonusuri de 4000 de euro, de exemplu, pentru un director de sudio teritorial de ziua lui de naştere”.”

Legat de acest subiect, intreb daca exista proceduri care sa asigure, chiar si in absenta Taxei Radio-TV, indepedenta politica a Televiziunii si Radioului Public. Pe de alta parte, intreb cum e posibil sa se plateasca bonusuri de 4000 de euro intr-o institutie finantata din bani publici… De ce nu 10.000 de euro?

Pe de alta parte, sa vedeti cum informeaza un post privat. Spre exemplu cu concertul acela iredentist maghiar, care a avut loc recent la Cluj – Realitatea TV nu doar ca a informat despre asta, dar a informat si despre faptul ca reporterul TVR a fost dat afara pentru ca pus stirea pe postul national! De aceea spun ca ar trebui sa existe proceduri care sa asigure independenta TVR si a Radiolului Public, sa avem cu adevarat, spre exemplu, Televiziunea Romana Libera! Eu imi amintesc ca, pe vremea aceea, Mihai Tatulici, daca imi mai aduc bine aminte, ii aducea fata-n fata, la aceeasi masa, pe Moses Rosen si pe Corneliu Vadim Tudor!! 🙂

Dar sa lasam picanteriile de o parte si sa vedem ce spune Dl. Dragnea (citez din acelasi articol Mediafax):

„Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a criticat, în plen, modul în care TVR şi Radioul Public s-au raportat la propunerea de eliminare a taxei radio-TV, propunând începând de anul viitor o taxă de 21 de lei/cetăţean pentru Radio şi de 34 de lei/cetăţean pentru TVR plătite de la bugetul de stat.

„Acest odios Parlament care a votat CA de la TVR care a aprobat o sumă mare din bugetul public pentru bugetul TVR, în viziunea dumnealor este odios. Poate acestă imaginaţie care este folosită pentru manipularea opiniei publice şi nu numai ar fi putut fi folosită pentru a prezenta un plan de redresare a TVR şi pentru a mări interesul românilor pentru această televiziune”, a spus Liviu Dragnea, în dezbaterea proiectul de lege vizând eliminare a 102 taxe.

Liviu Dragnea a reamintit conduceriilor Radio şi TVR că nu şi-au obţinut postul prin concurs, afirmând că acest lucru se va schimba.

„(…) Nici conducerea de la Radio şi de la TVR nu au dat concurs, cum am propus şi cum cred că vom adopta. Radioul are venituri din care aproape jumătate sunt de la bugetul de stat, de aproximativ 95 de milioane de euro şi, într-adevăr, la un asemenea buget care face invidios orice post de radio privat nu are datorii.TVR depăşeşte 100 de milioane de euro şi are datorii de peste 150 de milioane de euro”, a afirmat Dragnea.

Liderul PSD a criticat propunerile venite din partea TVR privind creşterea taxei pentru remedierea situaţiei instituţiei.

„Soluţiile care veneau din partea TVR erau creşterea taxei TV, adică ni se propunea ca un management prost cu rezultate dezastruoase să fie suportat tot de către cei care primesc acasă factura electrică, care sunt obligaţi să plătească această nepefomanţă”, a declarat Dragnea.

Acesta a mai spus că nu angajaţii TVR sunt de vină pentru situaţia instituţiei, ci vina aparţine celor care nu au mai verificat dacă „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo”.

Liviu Dragnea a propus aprobarea a doua taxe pentru Radio şi TVR plătite din bugetul de stat, începând cu anul viitor.

„Acum se ia taxa din buzunarul stâng al românului şi din buzunarul drept al statului. Noi propunem ca finanţarea să fie una predictibilă. Atunci într-adevăr nu au teamă de control politic şi de influenţă politică. Începând cu anul viitor prin legea bugetului de stat să aprobăm un nivel de tarif de 21 de lei aferent fiecărui cetăţean român pentru radio, cea ce inseamnă un buget de 420 mil de lei, iar pentru televiziune alocarea este de 34 de milioane de lei în numele fiecărui cetăţean, un total de 680 de milioane de lei”, propus Liviu Dragnea.”

Liviu Dragnea are dreptate, doar ca…

Bun, deci conducerea TVR si cea a Radioului sa-si obtina posturile prin concurs. Asta e bine! Intr-adevar, este nevoie de competenta manageriala. De observat ca nu se are in vedere privatizarea acestor doua insitutitii. Dar nici o restructurare a lor… Liviu Dragnea a punctat corect: e aberant un „nivel de tarif de 21 de lei aferent fiecărui cetăţean român pentru radio, cea ce inseamnă un buget de 420 mil de lei, iar pentru televiziune alocarea este de 34 de milioane de lei în numele fiecărui cetăţean, un total de 680 de milioane de lei„. De acord! Dar un management competent si lasat sa-si faca treaba va avea in vedere restructurarea acestor doua institutii publice de media. Cu alte cuvinte, asta inseamna disponibilizari de personal. Si aducerea unor profesionisti care sa merite banii dati de catre stat. Fara indoiala, un management competent va pune problema procedurilor care sa asigure independenta politica a celor doua institutii, inclusiv a echipei manageriale. Spune, de asemenea:

„Soluţiile care veneau din partea TVR erau creşterea taxei TV, adică ni se propunea ca un management prost cu rezultate dezastruoase să fie suportat tot de către cei care primesc acasă factura electrică, care sunt obligaţi să plătească această nepefomanţă”, a declarat Dragnea.

Acesta a mai spus că nu angajaţii TVR sunt de vină pentru situaţia instituţiei, ci vina aparţine celor care nu au mai verificat dacă „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo””

Este absolut corect, doar ca… cine trebuie sa verifice daca „cei care au primit votul de încredere în parlament chiar fac ce trebuie acolo”? Un manager, pentru ca sa fie performant, are nevoie de obiective clare din partea Consiliului de Administratie, cu care sa se incadreze in bugetul organizatiei. Fara fixarea unor obiective clare, si a limitelor bugetare, inclusiv a competentelor, nu poti sa fii performant. Este adevarat ca gaurile determinate de un management prost nu trebuie suportate de catre ceatetan. Nu pedepsesti cetateanul pentru prostiile pe care le face angajatul lui!! De acord cu Dl. Dragnea! Insa in cadrul propunerii domniei sale – anularea Taxei Radio-TV – trebuie sa fie stabilite standarde inalte de independenta politica si chiar manageriala (limitele acesteia), si standarde pentru evaluarea performantelor managementului. Iar pe de alta parte, cele doua institutii trebuie restructurate si adusi oameni care sa poata, intr-adevar, sa faca performanta.

Eu imi amintesc cum, cu mai multa vreme in urma – cei tineri probabil ca nu-si mai amintesc -, oameni de televiziune, capabili sa creasca performanta TVR au plecat din aceasta institutie spre cele private. S-a pus problema atunci a concurentei pe care mamutul de stat, TVR, l-ar face televiziunilor comerciale. Dupa parerea mea, scoaterea TVR-ului din circuitul concurential a facut rau acestei insttitutii media. Nu poti sa fii performant daca nu participi la concurenta!! Atunci s-a pus si problema reclamelor, unde TVR, din cate inteleg, este limitata si pe buna dreptate – pentru ca facea concurenta posturilor private, primind bani atat de la stat, cat si din Taxa. Insa scoaterea TVR din circuitul concurential cat si promovarea political corectness au prejudiciat in mod evident aceasta institutie. Aceeasi chestiune si in privinta societatilor comerciale de stat care au fost scoase din circuitul concurential. Si au falimentat. TVR trebuie sa fie un forum pe care sa se intalneasca cele mai diverse opinii, inclusiv politice, si in care libertatea de exprimare sa fie totala, dar in conformitate cu Constitutia.

Domnul Dragnea spune:

„(…) Nici conducerea de la Radio şi de la TVR nu au dat concurs, cum am propus şi cum cred că vom adopta. Radioul are venituri din care aproape jumătate sunt de la bugetul de stat, de aproximativ 95 de milioane de euro şi, într-adevăr, la un asemenea buget care face invidios orice post de radio privat nu are datorii.TVR depăşeşte 100 de milioane de euro şi are datorii de peste 150 de milioane de euro, a afirmat Dragnea.”

Atunci, daca lucrurile stau asa, nu bugetul e problema! Banii sunt suficienti, problema e cum sunt administrati. Chestiunea e ca ingerintele politice si nepotismele au fost prea mari, atat la Radio cat si la Televiziune, facandu-se un serios rabat de la calitate. Ar trebui, cred, realizat un audit serios, atat pe parte financiara, cat si pe parte de management, inclusiv al calitatii, pentru a vedea ce se intampla acolo si care sunt masurile care se impun pentru ca sa se imbunatateasca lucrurile.

Articolul Mediafax arata in final:

Ce prevede legea

Propunerea legislativă iniţiată de mai mulţi parlamentari PSD, printre care şi Liviu Dragnea, care duce la anularea a 102 taxe nefiscale, a fost adoptată într-o procedură de urgenţă lunea trecută de Senat, cu 89 de voturi pentru, o abţinere şi 17 voturi împotrivă.

El a dat asigurări că, pentru toate aceste taxe care vor fi eliminate, bugetul de stat va asigura sumele neceare pentru instituţiile care primeau în bugetele proprii aceste taxe.

”Impactul fiscal este sub 0,1% din PIB. Este practic nesemnificativ”, a susţinut Dragnea.

Din rândul celor 102 taxe propuse pentru a fi eliminate fac parte timbrul de mediu pentru autovehicule, 33 de taxe consulare şi de cetăţenie, 20 de taxe de la Registrul Comerţului, taxele radio-TV, taxa suplimentară pentru eliminarea paşaportului, 22 de taxe pentru pierderea sau modificarea actelor, 13 taxe extrajudiciare de timbru şi taxele pentru permisele de pescuit recreativ/sportiv.”

Impactul fiscal e nesemnificativ, dar asta nu inseamna ca nu trebuie imbunatatite lucrurile. Spun asta pentru ca s-ar putea sa incepem a ne ascunde in spatele acestui „impact fiscal nesemnificativ” si atunci daca e nesemnificativ ca imbunatatim sau nu, pare a fi acelasi lucru. Nu e! Lucrurile trebuie imbunatatite! Spre exemplu la TVR si Radioul Public. In Romania sunt destui care se ascund sub acest „impact fiscal nesemnificativ” si-si asigura un loc caldut fara sa faca ceva, stau degeaba adica si mananca banii statului. Vreau sa cred ca Dl. Dragnea nu doreste asa ceva!

Totusi, sa vedem si o parte buna a lucrurilor: o aplecare catre liberalism a PSD-ului? O incercare de dialog cu liberalii…?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Octombrie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Care ar trebui sa fie rolul inspectiilor…?

Orice om de afaceri, patron de firma, in general spus sectorul privat, cauta sa obtina maximul de profit cu un minimum de resurse. Unii numesc asta lacomie. Altii cresterea productivitatii muncii. Insa ar trebui sa se inteleaga faptul ca nu intotdeauna putem sa obtinem un profit cat mai mare (ca si cum ar fi vorba de un sir care tinde catre infinit) cu un minimum de resurse sau cu o zgarcenie maxima.

Trebuie sa intelegem ca exista si riscuri. Dar care om de afaceri nu-si asuma riscuri? Un proverb englezesc spune: „niciun risc, niciun castig”. Numai ca exista si riscuri serioase care trebuie bine evaluate.

Dar ceea ce as dori sa spun este ca rolul unei inspectii nu este numai de a da amenzi sau de a inchide societati comerciale in cazul nerespectarii unor norme (in cazul tragediei de la Clubul Colectiv e vorba, desigur, de norme legale). Ci este si de a constientiza pe patronii, managerii din societatile comerciale de riscurile pe care le prespune nerespectarea acestor norme.

In cazul tragediei de la Clubul Colectiv, patronii nu au constientizat riscurile. Dar, ca sa fim fair, ar trebui sa aratam ca nu le-au constientizat nici autoritatile care ar fi trebuit de asemenea sa isi dea seama de importanta unor lucruri.

Reactia societatii civile, cum am aratat in postarea anterioara, este una viguroasa, dar mai mult emotionala. Este, desigur, de inteles, dar nu prea cred ca, in felul acesta, se vor rezolva problemele. Insa este necesar ca societatea civila sa protesteze.

Desigur, cei vinovati trebuie trasi la raspundere. Insa important este sa ne dam mai bine seama de realitati, de posibilitatile noastre, pentru a fi constienti de necesitatea perfectionarii activitatii noastre. In definitiv si la urma urmei, nu putem trai mai bine daca nu perfectionam activitatile noastre. Si asta intra in responsabilitatea noastra. Aceasta este una din problemele fundamentale ale Romaniei la ora actuala. Este o problema pe care Occidentul a inteles-o mai repede si mult mai bine. De aceea s-a si putut perfectiona si ajunge la un nivel de trai superior fata de cel din Est.

Fara constientizarea clientului orice audit sau inspectie nu-si atinge scopul. E o munca de mantuiala. Cel care produce ceva sau pune in opera o lucrare trebuie sa fie in primul rand constient de necesitatea respectarii regulilor pentru ca sa obtina un rezultat de calitate superioara. Trebuie sa fie constient ca e necesara imbunatatirea activitatii sale. Or, de cele mai multe ori, trebuie s-o recunoastem, un patron sau un manager e pus in fata unui standard, dar nu-i intelege ratiunea, utilitatea. El e ocupat sa faca bani, n-are nevoie de „prostii din astea” – asta e atitudinea care exprima tocmai lipsa de intelegere a utilitatii unui standard. El trebuie sa vanda. Si atat. Atat stie: are un contract, trebuie sa-l onoreze, trebuie sa-si ia banii de pe urma prestarii activitatilor contractuale.

Constientizarea imbunatarii activitatii trebuie sa se vada si din partea Statului. Uitati-va ce se intampla pe Sibiu-Orastie, uitati-va ce contract s-a semnat cu Bechtel etc.

Concluzia pe care o tragem este ca, la noi, in etapa actuala de dezvoltare a tarii noastre, nivelul de constientizare al perfectionarii e inca unul redus. Si e dificil de spus daca o diminuare a rolului statului in economie ar conduce la o mai mare constientizare din partea actorilor economici si a tuturor factorilor implicati. Romania ramane in urma datorita acestui nivel de constientizare redus.

Reactiile emotionale, cum sunt cele ale strazii, de asemenea nu garanteaza o crestere a nivelului de constientizare. Procesul acesta e unul lung si dificil. Romania pierde foarte mult din pricina asta, lucrand sub capacitatea sa reala, multe din posibilitatile sale reale fiind in felul acesta obturate.

De ce este necesar, economic vorbind, sa constientizam ca trebuie sa perfectionam activitatea? Voi relua o idee a lui Milton Friedman: daca admitem irationalitatea maselor, intr-un stat totalitar (comunist) ratiunea conducatoare in economie este Statul. Intr-o Lume Libera vorbim de societati comerciale private in care ratiunea conducatoare este data de management. O alta problema fundamentala, la noi, o reprezinta managementul. La noi nu este perfectionat. Instrumente financiare precum banci sau fonduri europene ar fi, insa acestea nu reprezinta totul. La noi, si mai mult decat probabil nu numai la noi, exista o probabilitate mai mare de derapaje, cum a fost cel de la Clubul Colectiv sau ce se intampla pe Sibiu-Orastie, ca sa dau numai doua exemple insa acestea sunt foarte numeroase, datorita unui management mai slab ce determina situatii ce tind spre derapaje si probabil inclusiv coruptie.

Am vrut in aceasta postare sa evidentiez aceste doua aspecte:

  1. constientizare
  2. management

pe care trebuie sa le luam in considerare cand facem o analiza obiectiva a situatiei reale. Altminteri indiferent cate localuri se vor inchide, cate arestari se vor face, lucrurile nu se vor misca cine stie ce. Evident, nu e vorba numai de localuri sau cluburi. Noi trebuie sa urmarim prin activitatile de audit si inspectie pe care le desfasoara autoritatile de stat cu atributii in domeniu cat si organismele private acreditate RENAR in acest scop, cele doua lucruri de mai sus. Daca nu reusim sa constientizam mai mult si sa contribuim la perfectionarea managementului nu avem decat formalism, heirupism si treaba facuta de mantuiala. Or, in felul acesta, trebuie s-o spunem clar si deschis, activitatile de audit/inspectie nu adauga valoare sau adauga, in realitate, o valoare foarte redusa, lucruri care nu sunt in regula. Iar aceste activitati de audit/inspectie trebuie sa nu aiba legatura cu politicul, dar nici sa fie abuzive. Nu trebuie sa blocheze activitatea economica, ci s-o incurajeze si s-o stimuleze.

Marele pericol este acela de a nu face altceva prin aceste activitati de inspectie decat de a da amenzi sau de a inchide localuri sau, ca sa ma exprim la modul general, organizatii ce desfasoara activitati comerciale. De a nu face altceva decat asta si nimic mai mult. Un alt mare pericol este sa cadem prada reactiilor emotionale necontrolate, pierzand cu totul din vedere esentialul si agravand o situatie in loc de a rezolva pozitiv o situatie.

Noiembrie 3, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Organizarea administrativa a tarii. Despre viziunea D-lui Basescu exprimata la TVR si altele…

Am scris si aici despre felul in care Presedintele vede problema organizarii administrative a teritoriului tarii. Traian Basescu a afirmat:

“Ţara, aşa cum este organizată, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafeţe mult prea mici, mă refer la judeţe, şi avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze”

Trebuie facuta precizarea ca si inainte de cel de-al doilea razboi mondial organizarea administrativ teritoriala a tarii era cea cu judete, nu regiuni. La noi a existat in vremea comunismului o organziare pe regiuni, dar la care s-a renuntat ulterior. Mai mult, dupa asta, un judet mare cum era judetul Ilfov a fost fragmentat, asa incat a rezultat Sectorul Agricol Ilfov, acum judetul Ilfov, judetul Giurgiu, iar cealalta parte a judetului a fost preluata de judetele Ialomita si Calarasi (Judetul Ialomita, care era si el un judet mare, cu suprafata intainsa a fost fragmentat in judetul Ialomita si Calarasi). Despre impartirea teritoriala a teritoriului  – aici. De remarcat ca impartirea pe judete are o traditie indelungata. Iata ce ne spune Wikipedia in acest sens:

„Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[20] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[21] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.”

Deci prin traditie impartirea administrativa a Romaniei a fost pe judete, nu pe regiuni. De altfel chiar si in vremea regimului comunist s-a renuntat la abordarea regionala. Ar fi interesant, si cu ocazia asta fac o sugestie, sa citim pe Wikipedia o istorie a impratirii administrativ teritoriale la tarii noastre. Dar interesant este ca dupa renuntarea la regiuni si raioane, unele judete mari, cum era judetul Ilfov, s-au fragmentat mai mult. Este interesant de citit despre raion. Pe vremea comunismului, abordarea regionala si raionala era de inspiratie sovietica. Insa dupa cum putem citi in Wikipedia:

„De obicei, raioanele au organe de conducere cu un anumit grad de autonomie, alese prin vot popularsoviet raional (raisoviet) – cu un şef al administraţiei locale, care este uneori ales, alteori numit.” (subl.mea)

Cert este ca la noi o asemenea abordare, o asemenea impartire teritoriala, bazata pe regiuni si raioane nu a tinut, nu a mers, cum se spune in popor. Se vede foarte clar din traditii vechi de sute de ani (si poate chiar si mai mult. cine stie?…)  ca impartirea administrativ teritoriala a Romaniei este pe judete si nu altfel. Pentru ca asa e Romania. Orice incercare de a imparti altfel teritoriul a esuat, chiar si in vremuri totalitare! Si atunci intrebarea care se pune este: de ce ar avea succes o impartire teritoriala in euroregiuni? Adica o revenire la abordarea regionala, dar sub o alta forma, in haine noi, europene. Istoria si traditia indelungata a tarii noastre ma face sa fiu extrem de sceptic fata de faptul ca o astfel de impartire teritoriala, alta decat judetele, cum ar fi euroregiunile, ar putea subzista prea mult sau ca ar avea succes.

Dar declaratia Presedintelui mai contine o idee, si anume: „Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze.”. Insa ce ar garanta ca acest fel de a privi lucrurile nu va ramane in picioare si in cazul euroregiunilor? Intrebarea se pune, cred eu, pentru ca nu e deloc foarte clar ca daca se vor crea euroregiuni, felul asta de a privi lucrurile, bazat pe interese locale – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „, nu va persista in continuare. De remarcat ca Basescu se refera doar la drumuri, de parca numai drumuri ar trebui sa se faca in tara asta. Eu as zice ca ar trebui cu totii sa punem mana pe o carte de drumuri, pe un manual, cine stie, poate iese de un loc de munca! Dar chiar si asa, primul lucru la care m-am gandit, ascultandu-l pe Presedinte si, apoi, citind declaratia, este: cine stabileste, in tara aceasta a noastra, prioritatile? Altminteri intotdeauna se va pune intrebarea: dar de ce drumul nu a fost facut de la est la vest, ci a fost facut de la nord la sud? De ce pe Valea Trotusului si si nu pe Valea Izei? De ce leaga localitatile A si B si nu leaga localitatile C si D? Eu stau si ma intreb: mai stabileste cineva prioritati? Caci, din ceea ce spune Basescu, dupa parerea mea, rezulta urmatorul lucru: tara nu e prost impartita din punct de vedere administrativ, e prost condusa! O conducere care nu are capacitatea de a stabili prioritati este, dupa parerea mea, o conducere proasta. Este evident faptul ca nu se pot moderniza toate drumurile din Romania deodata. Toate deodata. Pentru ca nu sunt bani pentru asta, apoi reteaua de drumuri nationale si judetene (ca sa le luam doar pe acestea) este foarte vasta (sunt zeci de mii de kilometrii. Numai drumurile nationale numara in total vreo 16.000 km!!). Si atunci trebuie stabilite prioritati, la nivel national, ca sa vedem de unde incepem. Eu nu spun ca nu ar fi bine ca toate deodata sa poata fi modernizate, dar haideti, va rog, sa fim realisti! O asemena opera, si nu e o exagerare ca spun asa, nu se poate realiza cat ai bate din palme. Corect. Dar lipsa unor prioritati clare si a unui plan de dezvoltare in acest sens nu pot sa conduca decat la „decizii extrem de greu de negociat” si la blocarea, pana la urma a investitiilor. Un asemenea lucru, atat de important pentru dezvoltarea tarii, nu se negociaza, sau se negociaza, daca doriti, intr-o mai mica masura. El se stabileste. Iar ministerul de resort, ca de aia e minister, ar trebui sa stabileasca acest plan de dezvoltare care sa fie asumat de intreaga clasa politica. Pai ori realizam ceva, ca se tot zice ca nu avem realizari, ca nu creste PIB-ul, ori stam sa negociem cand si unde nu trebuie. Dezvoltarea tarii eu cred ca trebuie realizata, nu negociata. Cu tot respectul fata de primari, dar dezvoltarea tarii asa trebuie sa se realizeze – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „? In functie de interese locale, de interesele electorale ale partidului ajuns la putere, in functie de interesele firmelor de partid? Pai daca e asa, dupa o vorba a lui Victor Ponta, eu ma duc singur la spitalul de nebuni sau emigrez definitiv! Treaba cum vine? Nu vine, oare, cam asa: daca partidul X, ajuns la putere, a obtinut voturi in, sa zicem, Oltenia si Moldova, pai hai sa canalizam toata dezvoltarea pe Oltenia si Moldova, unde sunt interesele electorale ale partidului X, iar restul tarii e lasat de izbeliste! Asta ca sa dau o intrebare de exemplu, ca sa zic asa. Este clar ca asa nu merge si nu va putea sa mearga vreodata. Ci trebuie sa existe o abordare rationala, un plan de dezvoltare al tarii, asumat de intreaga clasa politica si pus in aplicare de catre Stat, adica de conducere prin stabilire de prioritati la nivel national! Ca ne tot miram ca atragem doar 2% din fondurile europene! Ne miram dar nu facem nimic, eu asta vad.

Despre managementul privat si privatizare

Se tot discuta zilele acestea despre acest subiect. Privatizarea, la noi, este privita cu teama de catre populatie, din pricina disponibilizarilor, dar si cu scepticism si cu repulsie, din pricina privatizarilor infructuoase. Evident, e vorba de societatile de stat cu pierderi, care genereaza pierderi mari, de ani de zile. Iar problema nu a fost rezolvata de ani de zile. Despre cum a fost reflectat in presa fenomenul acesta si despre logica FMI am scris aici si aici. Dupa parerea mea, o privatizarea facuta corect, nefraudulos, poate fi benefica tarii. „Gaura” datorata pierderilor e foarte mare pentru tara noastra si, din cate inteleg, dupa cum afirma si reprezentantii FMI, e o frana in dezvoltarea tarii. Cine acopera aceasta gaura? Statul, care nu are bani si se tot imprumuta de la FMI. Iar marirea datoriei externe este intr-adevar ingrijoratoare. Eu n-am sa fac glume pe seama celor de la stat, le inteleg drama: ei traiesc din banii contribuabililor si, mai cu seama, din cei ai FMI, de vreme ce veniturile la bugetul de stat sunt insuficiente, ca Boc asta ne-a bagat in cap. Care e solutia? Si, mai ales, ce inseamna la modul cat se poate de concret, o privatizare fructuoasa? Ca sa raspund la ultima intrebare… Eu stau si ma intreb cum ar fi fost uzinele Dacia daca nu ar fi venit Renault. Probabil ca ar fi devenit o ruina, precum Calanul. Eu ma gandesc cu groaza la asta. Ce ar fi devenit BRD fara Societe Generale? Ganditi-va la Bivolaru si la ce este acum aceasta mare banca, sub patronajul firmei franceze. Hai sa ne gandim cum a fost manageriata Calea Ferata de catre „geniul” combinatiilor penale Mihai Necolaiciuc, numit Director la CFR in anul 2000 de catre ministrul transporturilor de atunci, D-na Anca Boagiu, iar in Franta, ca sa dau un exemplu, se circula cu trenuri de foarte mare viteza! Noi ne tot chinuim sa facem o linie care sa permita o viteza superioara fara sa ne prea reuseasca mare lucru. Pierderile de la societatile de stat sunt o povara pentru Statul roman. Sa ne gandim la SIDEX Galati cum arata inainte de privatizare cu datorii astronomice (cifre cu atat de multe zerouri, ca nici nu le puteai citi sa vezi cat e suma), iar acum intreprinderea functioneaza, salvata de la un dezastru iminent. Si exemplele pot continua. Cum e mai bine? Pun si eu aceasta intrebare, si cred ca si-o pune fiecare, pentru nici presa, atat cea scrisa cat si cea audiovizuala, nici oamenii si partidele politice nu ne-au prea lamurit cine stie ce.  Si nici Presedintele. Vorbim deseori intr-un mod foarte nationalist, pentru ca ne iubim tara. Dar uitati-va aici cum arata SIDEX Galati inainte de privatizare, apropo de realizarile noastre:

„La momentul privatizării, compania producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi, datorită căpuşării[1]. Dezcăpuşarea a adus combinatul la profit în doi ani după privatizare, fără ca proprietarul să facă investiţii semnificative[1]. Tranzacţiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare[2]. S-au creat relaţii de afaceri directe cu toţi marii consumatori de oţel din România, iar la nivel internaţional, compania a beneficiat de reţeaua grupului[2].”

Oameni buni, „producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi„!!! Iar privatizarea, care a adus un nou proprietar, altul decat Statul Roman, a dezcapusat intreprinderea si a pus-o pe profit in 2 ani, fara investitii semnificative. Statul Roman nu a fost in stare sa faca dezcapusarea, a trebuit sa vina strainul s-o faca, sa puna intreprinderea pe picioare. Pentru ca Statul Roman a promovat si a lasat sa se desfasoare in voie hotia! Si ne intrebam de ce o ducem rau. Dar e bine asa, ca a venit cineva si a salvat aceasta intreprindere, chiar daca strain, daca noi nu am fost, nu suntem in stare. Pentru ca nu suntem in stare, din cate se vede. Si atunci care e calea corecta? Dar merita, cred eu, de citit despre ArcelorMittal Galati, fostul SIDEX, aici. Deci se vede foarte clar ca atunci cand au venit investitori straini seriosi, cand s-au facut privatizari nefrauduloase, corecte, toate acestea au fost cat se poate de benefice pentru tara. S-au pus intreprinderi pe picioare, cum se spune, s-au dezcapusat. Sa ne gandim la Dacia Renault care scoate pe piata noi modele de autoturisme, care a avut un succes la care nici nu te-ai fi gandit acum, pe timp de criza. Si stateam si ma gandeam la urmatorul lucru: iata ce inseamna sa stii sa conduci o intreprindere, ce inseamna sa stii, cu adevarat, sa faci afaceri, nu hotii si sa pagubesti un Stat complice.

De ce relatii proaste cu Franta?

Poate ca unii, citind acest subtitlu, ar putea sa banuiasca faptul ca am simpatii pro-franceze. Le voi spune ca sunt un admirator al culturii franceze, recunosc.  Insa nu despre acest lucru vroiam sa vorbesc aici. Insa, apropo de intrebare:

Iata o intrebare la care, atat Presedintele cat si Ministerul de Externe, ar trebui sa raspunda. Pentru ca este destul de evident ca relatiile noastre trec printr-o perioada de declin. Pacat. Parca nu mai functioneaza comunicarea cum trebuie, parca s-au racit cam prea mult relatiile… Cred ca acestea sunt lucruri pe care oricine le poate constata cu usurinta. Parerea mea este ca acest declin, de care vorbeam mai sus, trebuie stopat. Si trebuie ca relatiile noastre cu Franta sa fie relansate. In primul rand ne leaga o traditie si o prietenie de vreo 200 de ani. Or, nu poti sa dai cu piciorul la asa ceva si cred ca si francezii isi dau seama de asta. Eu cred ca Franta este un partener stabil si serios. Se vede lucrul acesta la Dacia Renault, la BRD-Societe Generale. Romania este o tara francofona, dar lucrul asta nu prea se vede, ca sa zic asa, nu prea se simte. Dar eu cred ca trebuie spus ca noi avem nevoie de ajutorul Frantei. Atat din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere politic. Influenta Frantei pe plan european este mare, iar blocarea, din motive politice, a aderarii Romaniei la Spatiul Schengen este un exemplu in acest sens. Dupa parerea mea, tara noastra, actualmente, nu este in situatia de a nu avea nevoie de niciun ajutor, nici politic, nici economic. Iar ajutorul unei puteri europene, precum Franta, conteaza foarte mult. Nu fructificam cum trebuie indelungata traditie a relatiilor bune cu aceasta tara si nici calitatea de a face parte din randul tarilor francofone. Se spunea, spre exemplu, ca unul din motivele blocarii de catre Franta a accesului nostru la Schengen ar fi legat de niste contracte, licitatii care au nemultumit firmele frantuzesti. Dar de ce nu am fi noi mai isteti si nu am cauta sa intensificam relatiile noastre economice cu Franta, o tara dezvoltata si serioasa? Si imi pun aceste intrebari pentru ca, iarasi, nimeni nu explica foarte clar cum sta, de fapt, problema. Pai Franta a avut un rol mare in dezvoltarea economica a Romaniei inca de pe vremea comunismului. Uzinele Dacia Pitesti fabricau autoturisme cu patent Renault si in felul acesta Romania a ajuns sa fie producatoare de automobile! De ce n-am fructifica acum mult mai mult relatiile economice cu aceata tara? De ce nu le-am dezvolta si mai mult? Pentru ca e vorba de un adevarat paradox (istoric!): pe vremea comunismului, deci in timpuri totalitare, se putea iar acum, in vremuri de libertate si democratie – si cred ca perceptia generala este aceasta – se poate, dar mult mai putin. Ceva  nu e in regula… Si acest „ceva” este, in mod cert, in detrimentul nostru. Pe de alta parte eu stau si ma intreb care din Puterile europene sprijina fara echivoc, fara nicio retinere, integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen? Si asta in contextul in care Romania indeplineste pe deplin conditiile tehnice de aderare. Cam care ar fi raspunsul la aceasta intrebare…? Pai, cam nici una.., nu? De aceea si spun ca Romania, dupa parerea mea, are nevoie de parteneri si prieteni puternici in UE, iar Franta ar putea fi unul dintre ei. Si in favoarea acestei afirmatii sta tocmai traditia prieteniei franco-romane, o traditie indelungata, cu consecinte benefice pentru Romania si pentru modernizarea Romaniei.

„Atotputernicul”

Basescu a zis ca toata lume crede ca e „atotputernic”. Mai sa fie! Insa iata ce comentariu a facut la declaratiile Presedintelui rus Dmitri Medvedev:

„- Tratăm declaraţiile preşedintelui Medvedev cu respect.

– Eu n-aş face o dramă din această afirmaţie. România şi-a asumat nişte obligaţii, elemente ale scutului antirachetă româno-american deocamdată – şi mai târziu va deveni un scut NATO – se vor amplasa. Ne vedem de interesul nostru naţional şi tratăm cu respect poziţia oricui

– Dacă este de luat în consideraţie o declaraţie, este cea a preşedintelui Medvedev şi trebuie tratată cu condescendenţa necesară unui şef de stat, a unei mari puteri nucleare. Ceea ce nu înseamnă că vreo clipă punem sub semnul întrebării aranjamentul nostru cu Washingtonul. Ceea ce înseamnă că domnului preşedinte Medvedev, la momentul potrivit, va trebui să-i dăm confortul că aceste instrumente militare nu vizează lovituri împotriva Federaţiei Ruse şi mai ales că – n-am niciun dubiu – domnul Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României

Dânsul (Dmitri Medvedev, n.red.) doreşte garanţii juridice. Sigur că şi România se întreabă : Oare noi avem vreo garanţie juridică? Constatăm că n-avem. Avem dreptul să discutăm subiectul.

Pai Medvedev a cerut garantii juridce Romaniei??! El a cerut garantii juridice NATO sau, mai degraba, Statelor Unite ale Americii! – aici:

Preşedintele Dmitri Medvedev a avertizat miercuri că Rusia ar putea renunţa la noul tratat de dezarmare nucleară semnat cu Statele Unite, cu riscul revenirii la Războiul Rece, în lipsa unui acord între cele două ţări cu privire la scutul american antirachetă, relatează AFP.

Dacă Statele Unite continuă să îşi dezvolte proiectul de scut antirachetă în Europa de Est, în pofida protestelor Rusiei, Moscova „va trebui să ia măsuri de retorsiune, lucru pe care preferă să îl evite”, a declarat Medvedev, într-o conferinţă de presă la Skolkovo, la periferia Moscovei.
„Ar putea fi vorba, în acest caz, de posibilitatea de a dezvolta potenţialul ofensiv al capacităţilor noastre nucleare. Va fi un scenariu foarte prost, care ne va face să revenim în epoca Războiului Rece”, a avertizat el.
Dmitri Medvedev a agitat, de asemnea, ameninţarea unei abandonări a tratatului ruso-american de dezarmare nucleară START, intrat în vigoare anul acesta, în ipoteza în care sistemul de apărare antirachetă în Europa va fi desfăşurat fără consultarea Rusiei.
Preşedintele rus a făcut aceste declaraţii în prima sa mare conferinţă de presă, transmisă de televiziunile ruseşti şi organizată la Centrul de inovare Skolkovo, de la periferia Moscovei.” (subl.mea)

Sa analizam raspunsul dat de Traian Basescu. In primul rand  intre Romania si Federatia Rusa nu exista o stare de beligeranta, se poate spune ca relatiile nu sunt proaste (nu spun ca ar fi cordiale). Ele se mentin, totusi, bune. Eu nu spun ca nu am avea „dreptul sa discutam subiectul”, pentru ca dreptul de a discuta un subiect il are oricine, cred. Problema este daca trebuia sa raspunda asa. Romania este o tara membra NATO si atunci raspunsul cel mai potrivit poate ca ar fi fost unul mai de graba neutru, spre exemplu: „Se va discuta problema in cadrul Aliantei Nord Atlantice” sau: „foarte probabil se va formula un raspuns in cadrul NATO”, adica nu noi trebuia sa raspundem la problema garantiilor ca scutul antiracheta nu e indreptat impotriva Rusiei, solicitand Rusiei garantii similare, simetrice. Pentru ca problema aceasta, a garantiilor sus amintite, nu ne viza pe noi in mod direct. Daca Basescu a formulat un raspuns in numele Aliantei Nord Atlantice, sa presupunem, atunci se pune intrebarea: de unde are aceasta calitate, ca sa dea raspunsuri in numele NATO? Insa Basescu vorbeste de garantiile pe care domnul „Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României”. Eu stau si ma intreb: Rusia a formulat o astfel de pretentie Romaniei, ca sa-i acorde Romania garantii ca scutul si nicio racheta NATO ce ar putea avea sediul pe teritoriul nostru nu vor fi indreptate impotriva Rusiei? In schimb Basescu formuleaza o astfel de cerere. Poate ca are dreptate, nu zic nu. Insa acest raspuns este, cel putin asa mi se pare, in felul sau, ciudat, straniu. Era sa spun ca acest raspuns a lui Basescu este o greseala, dar el contine o idee interesanta, originala si, poate, valoroasa! Aspectul asta nu trebuie neglijat. Fara indoiala ca este in favoarea Romaniei ca sa aiba garantii din partea Rusiei ca niciun „instrument militar„, nu e indreptat impotriva Romaniei, si reciproc: este in favoarea Rusiei sa aiba un confort din partea Romaniei tot in acest sens. O viziune foarte originala. Numai ca trebuie sa avem si puterea sa asiguram acest confort Rusiei, pentru ca si Rusia sa ni-l asigure noua, indeplinindu-ne totodata obligatiile care decurg din calitatea de tara membra NATO si din Parteneriatul pe care il avem cu Statele Unite. Pe de alta parte, eu cred ca ar trebui sa fim si prudenti in relatiile cu Rusia, in special in aspectele privitoare la scut, „instrumente militare„. Romania nu are bani sa cumpere avioane de lupta performante! Este adevarat ca securitatea noastra tine in cea mai mare masura de NATO. Dar Rusia, dupa cum a zis si Basescu, este o mare putere, si inca una nucleara! De aceea prudenta este necesara, iar o Rusie mai mai mereu iritata ar fi in interesul nostru? Pe de alta parte NATO sau Statele Unite nu au formulat un raspuns la cererea Rusiei. De ce? Bine, mai e timp. Dar acest raspuns abrupt al Presedintelui nu este unul ostil Rusiei, cum s-ar putea crede la o prima vedere. Si nici n-ar trebui sa deranjeze Rusia. Pentru ca el ar putea fi o mana intinsa Rusiei de catre Romania. Daca Rusia ar zice ca este de acord cu propunerea Romaniei, formulata de Presedintele Basescu? Nu ar fi, oare, mai castigata…?

Mai 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Motiunea a fost respinsa

Rezultatul este stiut. Dar ma voi referi, in special, la un lucru destul de surprinzator, si anume ca au fost cativa parlamentari PDL care au votat in favoarea adoptarii motiunii de cenzura. Iata si un articol din Evz –  aici. Analiza acestui fenomen, din interiorul PDL, nu este asa de simpla precum ar parea la prima vedere. Ai putea sa te gandesti, spre exemplu, la faptul ca acestia nu au inteles faptul ca masurile propuse de Executiv sunt necesare si singurele bune, dupa cum a sustinut conducerea partidului si Traian Basescu. Daca lucrurile stau asa, atunci se observa un deficit in comunicare din partea Guvernului si a lui Emil Boc pe seama masurilor dure propuse, chiar in interiorul partidului. Pentru ca este destul de grav atunci cand nu reusesti sa-ti convingi proprii parlamentari, mai ales intr-un moment atat de important cum a fost cel de ieri, cu miza mare. Este adevarat ca Basescu i-a luat tare la Snagov si, cred ca pot spune asa, i-a amenintat ca vor trece in opozitie daca Guvernul Boc va cadea. Demonstratia de forta din partea Presedintelui, iata, nu a avut efectul scontat. Eu am impresia ca in PDL nu se prea cultiva dialogul. Poate ca perceptia mea este gresita. Totusi, sa ai parlamentari care sa voteze impotriva propriului partid – partid aflat la guvernare!!! – arata ca ceva pe acolo nu e in regula. Nu este aici vorba numai de Teo Trandafir, care dupa ce a votat pentru motiune a inceput sa se imbratiseze cu membrii opozitiei. Gestul arata clar instabilitatea politica a lui Teo. Dar mai este vorba si de faptul ca in PDL exista nemultumiri. Este o ipoteza, dar nu mi se pare deloc improbabila… Prin faptul ca nu comunica suficient, sefia lui Boc este una autoritara. Boc a afirmat: „Nu este nicio demisie depusă. Remanierile se fac, nu se discută.” La domnia sa cam nimic nu se discuta, doar se face. Dar nuanta declaratiei nu este ca ar fi omul care „tace si face”, ci omul care „nu discuta”!! Totusi, chiar daca asa stau lucrurile, cei din PDL care au votat pentru adoptarea motiunii ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca Guvernul Boc ar fi putut sa cada. A fost diferenta de doar 8 voturi!! Lucru care mai arata ca atitudinea, de asemenea autoritara, a Presedintelui, la Snagov, cand le-a transmis: „PDL trebuie să arate că are bărbaţi politici. Cine e bărbat să spună : „eu votez moţiunea” şi să plece. Aveţi timp să vă gândiţi ce vreţi: la putere sau în opoziţie”, a cam suparat pe unii parlamentari PDL… Nu de alta, dar climatul politic de la noi se anunta a fi unul destul de instabil. Daca la o posibila viitoare motiune si alti parlamentari PDL s-ar pronunta in favoarea adoptarii acesteia? Eu cred ca aceasta intrebare este una logica si corect pusa. Iar ceea ce citim aici este de-a dreptul hilar !!

Sigur, nu numai la PDL se remarca aceasta atitudine: „Ori votezi asa cum zice partidul, ori afara din partid!!”. Si la PSD este exact la fel! Nu este in regula…Este adevarat si ce spune Teo Trandafir, ca nu poti vota impotriva propriilor tale convingeri. Numai ca intr-o viata normala de partid – si nu ma refer aici numai la PDL – convingerile se formeaza prin dialog, dezbatere si argumentare si nu prin impuneri si amenintari dictatoriale. Dar, eu cred ca cel care voteaza impotriva liniei partidului – indiferent care ar fi acest partid – ar trebui sa vina si cu solutiile sale proprii la problema dezbatuta. In momentul cand zici ca ai convingeri, adica, spre exemplu, convingerea ca nu e bine ceea ce face Guvernul, atunci, ca om politic, trebuie sa ai si solutiile alternative pe care sa se fundamenteze convingerile tale. Nu este de ajuns sa afirmi ca ai convingeri… Caci, rezumandu-te numai la asta, totul devine o demagogie pura.  Ce arata oare acest lucru? Caracterul neserios al omului politic roman. Sau, mai bine zis, al politicianului roman. Pentru ca in clasa noastra politica (fac o paranteza – avem si noi o clasa, intrucat cea mijlocie e vai de ea!) exista in mod clar un deficit de seriozitate, sau, daca doriti, un excedent de neseriozitate. Lucru aratat si de felul in care politicienii nostrii migreaza de la un partid la altul fara nicio jena de pardon. Nu spun ca toti oamenii politici de la noi sunt neseriosi… Dar…

Exista o temere justificata legata de cresterea economica. Este o chestiune extrem de grava : BNR:”Pensiile şi salariile bugetarilor, tăiate şi în 2011″. Ar trebui sa vedem o cat de mica crestere economica pentru ca aceasta predictie sa nu se implineasca. Dar cum? Uitati-va ce scrie Gandul: Unul din cinci şefi de companii nu-şi plăteşte angajaţii după performanţe. Este o chestiune care nu mai tine de Guvern. Practic, managerii nostri recunosc ca nu cultiva spiritul de performanta la angajatii lor, ceea ce ma face sa ma gandesc ca nici angajarile nu se fac pe criterii de performanta si de profesionalism. Faptul ca cel care are cu adevarat performante profesionale in firma nu este platit la nivelul acestora, conduce in mod clar la delasare, la nemultumire din partea aceluia si, lucrul cel mai grav, scad performantele economice ale firmei in ansamblul sau. Cred ca studiul releva una din cauzele profunde si ascunse ale crizei economice prin care trece Romania. Defapt este vorba de un management neperformant, el insusi, la nivelul sectorului productiv privat. Poate ca aceasta criza economica si financiara o sa ne faca sa ne trezim din letargie. Din studiul de mai sus se vede clar ca, desi ne placem sa credem asta, nu numai guvernantii sunt de vina. Un Guvern, oricat de competent ar fi el, ar putea compensa – numai el singur – aceasta stare de ineficienta economica si de prost management care domina economia romaneasca? Adevarul este ca, nu de putine ori, si in mediul privat angajarile se fac in functie de pile si relatii, criterii de rudenie, prietenii de tot felul, criterii de partid si nu de profesionalism si performanta. Este foarte adevarat si faptul ca are o mare importanta si increderea pe care un patron poate s-o aiba intr-un angajat, mai ales daca e vorba sa-l numeasca intr-o functie in cadrul firmei. Insa la noi conteaza pupincurismul si linguseala ca sa te mentii in functie, nu v-ati prins? Numai ca in felul asta, asa cum merg lucrurile, dupa cum releva studiul citat, nu se poate scoate tara din criza, indiferent cat de competent ar fi Guvernul, indiferent de simpatiile noastre politice. Pentru ca si patronii astia s-au obisnuit ca pe vremea lui Ceausescu: sa li se dea. Atunci dadea statul, acum dau bancile credite neperformante. Defapt, lucru foarte paradoxal (unul din paradoxurile noastre romanesti?!!)  patronatul nostru cultiva, hai sa-i spunem pe sleau, nemunca! Pentru ca la asa ceva se ajunge din felul in care sunt conduse companiile noastre. Si pe urma stam si plangem pe umerii saracilor si pensionarilor, ca, vai, cat de mult ii iubim! Pentru ca in Romania nu se munceste cum trebuie, dar visam la o viata paradisiaca. Iata ipocrizia de care dam dovada cu totii!! Procentul acesta de 20% (unul din cinci) arata clar un climat economic slab la noi si sunt de acord cu cei care au efectuat studiul: „Autorii sunt de părere că acest rezultat face trimitere la o slăbiciune majoră a pieţei de muncă din România unde sistemele de evaluare a performanţei sunt rare”. Dar eu cred ca nici nu se doreste asa ceva, asta e mai grav. Spun asa pentru ca eu cred ca ar fi foarte usor pentru un patron sa vada diferenta intre cel care are performante, repet, cu adevarat, in firma si cel care nu le are.

Si atunci cum vom scoate Romania din criza?

Iunie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii