Curtea Constitutionala. Conceptia lui Aristotel

Exista in ultima vreme o dezbatere pe bloguri despre Curtea Constitutionala si modalitatile de alegere a judecatorilor Curtii. In acest sens am citit doua articole interesante, pe care, desigur, vi le recomand si Dvs., semnate Adrian Nastase si Iulia Motoc:

„Curtea” şi „statul de drept”

si

Doua Curti Constitutionale: a Germaniei si a Romaniei

Citez din articolul D-lui Nastase:

„Oricum, în aceste condiţii – scrie profesorul Drăganu – prevederile art. 143 din Constituţie, potrivit cărora: „Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia” au un caracter mai curând cosmetic.

„In momentul desemnării ei Curtea Constituţională va fi inevitabil formată din membri apropiaţi prin simpatiile lor politice şi prin interesele lor vizibile sau invizibile de majoratiatea parlamentară şi de guvernul emanat din sânul ei. De aceea, atâta vreme cât această majoritate se menţine la putere, este puţin probabil ca noua creată Curte să declare neconstituţională o lege, pe care partidul la guvern o consideră esenţială pentru înfăptuirea ţelurilor lui politice”.

Iar atunci când opoziţia ar ajunge la putere „ea ar risca să-şi vadă legile trecute prin Parlament declarate neconstituţionale sub diferite pretexte de judecători înclinaţi să sprijine un partid care a pierdut încrederea corpului electoral. Intr-o asemenea situaţie, Curtea Constituţională ar acţiona ca o a treia cameră a parlamentului care, prin membrii ei numiţi pe 6 sau 9 ani, ar asigura unui partid politic răsturnat de la putere posibilitatea de a exercita în continuare o influenţă hotărâtoare la conducerea statului.” (idem)

Şi mai ales, considera – pe bună dreptate – profesorul Drăganu „întrucât o treime din mebrii Curţii Constituţionale sunt numiţi de Preşedintele Republicii, obiectivitatea lor va fi îndoielnică şi atunci când ei ar fi eventual chemaţi să-şi dea avizul consultativ asupra propunerii de suspendare din funcţie a acestuia”.

Cu atât mai mult în cazul examinării rezulatelor referendumului de demitere…”

si din articolul D-nei Motoc:

„De altfel,modul de nominalizare in Curtea Constitutionala este unul comun Curtilor Constitutionale, cu exceptii ca Spania si Italia de exemplu, unde o treime din judecatori sunt desemnati de corpul magistratilor sau cel Africa de Sud unde oricine indeplineste anumite criterii poate candida ,primeste avizul unei comisii dar numirea ramane in ultima instanta tot politica.

Ceea ce mi se pare insa complet impotriva unei logicii democratice este lipsa de transparenta a unui organism care detine atat de multa putere de decizie intr-un stat ca si Curtea Constitutionala din Romania. In fond, cum poate o astfel de Curte sa detina o legitimitate democratica ? In exclusivitate, prin modalitatea de alegere a membriilor Curtii ? Dilemele sunt determinate si de faptul ca o jurisdictie are specificitatea, limitele sale de transparenta si comunicare. Legitimitatea jurisdictiilor este o tema academica complicata pe care sper sa o abordez intr-o alta contributie.”

Aristotel in Politica sa spunea despre democratie in felul urmator:

„Nu este democratie reala decat acolo unde niste oameni liberi, dar saraci, formeaza majoritatea si sunt suverani. Oligarhie este numai acolo unde bogatii si nobilii, in numar mic, poseda suveranitate„

si arata ca:

„Astfel, tragerea la sorti pentru alegerea magistratilor este o institutie democratica. Principiul alegerii, din contra, este oligarhic, precum conditia de a nu cere cens pentru magistratura apartine democratiei, iar principiul de a cere cens apartine oligarhiei.”

Daca ne uitam la Constitutia noastra, in privinta structurii Curtii Constitutionale (art.142) nici macar nu e vorba de alegere… Ci e vorba de numire, al.3 spunand:

„Trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei”

Intervine si alegerea, dar iata cum:

„(4) Judecatorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani”

Pare democratic…? E oare democratic…?

Aristotel spunea:

„Totalitatea cetatenilor fiind apta pentru toate functiile judiciare, judecatorii pot fi numiti toti prin sorti sau toti prin alegere si sa se pronunte cu privire la procese cand prin sorti, cand prin alegere”

Si mie mi se pare ca atunci cand vorbim despre democratie ar trebui sa ne referim la intreg corpul cetatenilor. Atunci avem democratie. Aristotel arata ca democratic este atunci cand „acorda toata jurisdictia generala universalitatii cetatenilor” iar oligarhic atunci cand „se restrange jurisdictia generala la anumite clase„. Dupa Aristotel republicanism – „aristocratic si republican”, asa spune –  inseamna daca „admit totodata si universalitatea cetatenilor si o minoritate privilegiata„.

Dupa parerea mea, art.143 – Conditii pentru numire, din Constitutia noastra, este bun si logic in anumite privinte, pentru ca un judecator al Curtii trebuie sa aiba o pregatire juridica superioara, vechime si tot ce scrie acolo. De acord si cu art. 144 si 145. Dar referitor la art. 143 ar fi problema cine stabileste, atesta, spre exemplu, „inalta competenta profesionala” a unui candidat, ca sa zic asa, la functia de judecator al Curtii… Mie mi se pare ca avem aici o nuanta aristocratica… Nu e, oare, asa? Nu e vorba numai de pregatire juridica superioara, si de competenta profesionala, ci de o inalta competenta profesionala. E oare democratic…? Vechimea de 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior ar putea sa insemne totusi acea inalta competenta… Daca ar fi vorba de dat un examen care sa ateste inalta competenta profesionala pentru a fi judecator al Curtii ar fi cu totul altceva. Pentru ca democratic ar fi ca judecatorii Curtii sa se stabileasca in urma unei largi participari a cetatenilor. De aceea toti cetatenii a caror calitati, conf. art. 143 din Constitutie, nu sunt contestate pot ajunge la magistraturi, insa legea (Constitutia, in acest caz) domneste in mod suveran (Aristotel). Daca asa stau lucrurile, iata o idee:

 – Sa presupunem ca sunt, din toata tara noastra, 1000 de cetateni carora nu li se pot contesta calitatile, conf. art.143 din Constitutia noastra. Din acesti 1000 se trag la sorti 20 de cetateni care vor ajunge astfel judecatori la Curtea Constitutionala. In momentul in care s-ar pune problema deliberarii asupra unei legi, daca aceasta lege este sau nu constitutionala, in urma unei sesizari adresate Curtii de catre cineva, din acesti 20 de judecatori se trag la sorti 9 judecatori care vor fi, in acest mod, insarcinati sa delibereze asupra acelei legi. E clar ca trebui sa fie o cifra impara, altminteri am putea avea „scor” egal (spre ex. : 4-4).  In momentul in care exista o alta sesizare, iarasi se trag la sorti, din cei 20, 9 judecatori care sa delibereze.

 – Acesti 20 de judecatori pot ramane in functia de judecator al Curtii, sa zicem 2 ani. Dupa 2 ani poate ca avem 1500 de cetateni carora nu li se poate constesta calitatea, potrivit cu art. 143 din Constitutie. Se purcede din nou la tragerea la sorti pentru ca sa fie stabiliti 20 de judecatori. Si tot asa.

 – Este un mecanism, sistem democratic si care cred ca ar putea sa functioneze foarte bine…

Sa vedem ce spune, in final, Dl. Nastase:

„Pentru simplificare, în viitorul text constituţional, s-ar putea stabili că interpretarea Constituţiei, deciziile privind constituţionalitatea legilor, inclusiv validarea referendumurilor, revin preşedintelui republicii. In felul acesta, nu s-ar mai risipi un timp preţios, necesar pentru reforma şi modernizarea statului de drept.” (subl. mea)

Este adevarat ca s-ar simplifica, dar nu ar mai fi democratic. In felul acesta, descris de Dl. Nastase, Presedintele republicii ar capata puteri prea mari de decizie. Decisive! Deci s-ar deschide calea spre tiranie. Pe cand sistemul propus mai sus, la care m-am gandit cu cartea lui Aristotel in mana, ar fi democratic si ar fi imposibil sau aproape imposibil ca  atunci „când opoziţia ar ajunge la putere „ea ar risca să-şi vadă legile trecute prin Parlament declarate neconstituţionale sub diferite pretexte de judecători înclinaţi să sprijine un partid care a pierdut încrederea corpului electoral.”, dupa cum arata Dl. Nastase, citandu-l pe profesorul Tudor Draganu. Pe de alta parte, D-na Motoc spune:

„[…]sau cel Africa de Sud unde oricine indeplineste anumite criterii poate candida ,primeste avizul unei comisii dar numirea ramane in ultima instanta tot politica.”

In momentul in care vorbim de numire pe criterii politice, si in general vorbind de numire, nu cred ca mai putem vorbi de democratie… Numire nu inseamna nici alegere si nici tragere la sorti. Dar ca „oricine indeplineste anumite criterii poate candida” este democratic totusi. Eu nu am vorbit de numire si nici de criterii politice. Ideea aceasta simpla a lui Aristotel este, cred ca trebuie cu totii sa recunostem, de-a dreptul geniala. In acest caz, legea, asa cum arata Aristotel, trebuie sa fie suverana, in sensul ca oricare partid ar ajunge la Putere si indiferent de cine ar fi Presedinte, algoritmul pe care l-am descris mai sus ar trebui respectat! Ca nu se adopta un asemenea sistem este pentru faptul ca oamenilor le e frica de democratie, ca nu va „iesi” asa cum vor ei, in functie de propriile lor interese. Din aceasta cauza intervin criteriile politice si numirile pe criterii politice, care submineaza democratia. Transparenta ar trebui sa fie, dar sistemul pe care l-am descris mai sus e cat se poate de transparent, cred eu…

D-na Motoc mai arata ca:

„Deosebirile dintre Curtea Constitutionala a Romaniei si cea a Germaniei sunt prea multe pentru a le enumera aici. As incepe poate cu faptul ca nu numai prin faptul ca Curtii Constitutionale a Germaniei pot fi membrii ai partidelor politice ,nu numai inainte ci si in cursul mandatului. Chiar daca nu sunt membrii de partid pozitiile lor ideologice sunt bine cunoscute de partidele care ii nominealizeaza. Foarte putini din judecatorii acestei Curtii au fost magistrati de cariera. De aceea, schimbarea sistemului de nominalizare a judecatorilor Curtii Constitutionale a Romaniei sau numirea exclusiva a magistratilor de cariera nu cred ca ar schimba nimic din ceea ce se critica astazi la aceasta Curte.”

De ce nu ajung sa se „bata”, ca in cazul nostru? Asta ar fi intrebarea, nu? Pentru ca desi pot fi membri ai partidelor politice, chiar in cursul mandatului, si putini au fost chiar magistrati de cariera, intre toti acesti oameni exista un liant. Exista si la noi acest liant, numai ca la noi nu e suficient de puternic. Noi nu suntem pregatiti sa adoptam un astfel de sistem, precum cel german, care, la randul sau, nu e prea democratic, dupa parerea mea. Deci nu trebuie sa ne grabim a copia modele care nu prea ni se potrivesc… Vorbind despre democratie, Aristotel cugeta:

„Negresit, este mult mai exact sa se spuna ca este democratie acolo unde suveranitatea o au toti oamenii liberi, oligarhie – acolo unde ea apartine numai oamenilor bogati”

si mai spunea:

„Nu este democratie acolo unde oamenii liberi in minoritate comanda unei multimi care nu se bucura de libertate”

si

„Nu este democratie nici atunci cand suveranitatea este in mana bogatilor, chiar daca presupunem ca ei formeaza majoritatea, ca odinioara in Colophon, unde, inainte de razboiul cu Lydia, majoritatea cetatenilor posedau averi considerabile.”

Mi s-au parut foarte interesante aceste reflectii… De aceea atunci cand o elita incepe sa detina putere mare de decizie, cum pare a fi in cazul Curtii Constitutionale din Germania, nu se poate vorbi de (prea multa) democratie, in adevaratul sens al acestui cuvant. Eu am spus, conform cu Aristotel, ca legea trebuie sa fie suverana pentru ca sa nu ajungem la acea forma a democratiei pe care el o numea demagogia, iar conducerea sa se faca prin decrete populare. El spunea ca atunci „poporul este monarh”:

„De indata ce poporul este monarh, el pretinde sa lucreze ca un monarh, pentru ca respinge jugul legii si se face despot; astfel, lingusitorii ajung indata in cinste”

Deci eu nu exclud suveranitatea legii si respectarea ei, altminteri se poate ajunge la despotism. Chiar la unul democratic, asa cum arata Aristotel. Sau la haos, as adauga…

Daca dorim democratie ar trebui sa intarim cultura democratica in randul cetatenilor. Aici trebuie spus cate ceva despre recentul referendum. Decizia Curtii privind realizarea cvorumului de 50% plus 1 nu se poate spune ca ar fi nedemocratica. Nedemocratic a fost boicotul initiat de PDL/Basescu. Cu toate acestea boicotul era doar o recomandare politica adresata membrilor si simpatizantilor acestui partid si nimic mai mult. Un om cu convingeri democratice, chiar membru PDL, ar fi trebuit sa mearga la vot! Nedemocratica mi se pare mai mult atitudinea multor cetateni care nu merg la vot, adica absenteismul. Votul popular este prin excelenta democratic, un drept cetatenesc, nu o obligatie. Pentru ca tot electoratul este chemat la vot si, drept consecinta, ar trebui sa se prezinte la vot. Absenteismul denota o slaba cultura democratica in randul cetatenilor, lucru ingrijorator. Sunt de acord ca cetateanul are si libertatea de a nu merge la vot, de a nu vota. Cu toate acestea, a te duce cu familia in ziua votului la un picnic si a nu merge la vot, sau sa faci dragoste cu iubita toata ziua fara sa mergi la vot ca sa votezi, nu este o atitudine democratica. Ii mai auzi pe cate unii spunand: „dar la ce bun sa merg sa votez?!”. Ei, o asemenea atitudine e clar ca nu e democratica. Trebuie sa mergi sa votezi pentru ca esti cetatean si ai dreptul acesta mare de a vota. Drept pentru care multi au luptat din greu ca sa-l castige! Imi pare rau ca trebuie sa spun, dar absenteismul mi se pare o decadere voita din calitatea de cetatean. Si e mare pacat! De aceea si spun ca la noi trebuie intarita cultura democratica in randul cetatenilor.

Ca sa nu ajungem doar o populatie.

O populatie din care sa se poata naste un dictator si care sa-i poata lua omului dreptul democratic de a vota! Ma intreb ce ar zice atunci toti cei care de regula absenteaza de la vot… In mod clar, dupa parerea mea, absenteismul favorizeaza oligarhia, aparitia si impunerea politica a acesteia. Adica asta inseamna ca o minoritate sa dicteze unei majoritati lipsita de orice motivatie de a mai reactiona. Si bineinteles ca acea minoritate va fi formata din cei bogati si foarte bogati care vor face nestingheriti de cineva „jocurile”. Jocurile lor, desigur. Ia sa se restranga chestia asta doar la anumite clase, si sunt convins ca poporului nu-i va place situatia asta. Adica anumite clase sa conduca, fara niciun fel de consulatare populara si sa faca cum cred ei de cuviinta. Avem de regula un absenteism la vot in proportii majoritare. Foarte trist este faptul ca multi oameni nici nu se gandesc la pericolele ce pandesc libertatea cetateanului, drepturile lui. Ignoranta si superficialitate! Or, acest absenteism lasa loc unor astfel de pericole! De aceea este imperios necesar ca oamenii politici sa caute sa dezvolte, in continuare, o cultura democratica in popor. Si nu sa se abata de la acest deziderat.

Faptul ca Basescu se intoarce la Cotroceni in ciuda celor 7,4 milioane de cetateni care au votat pentru demitere se datoreaza acestui lack of democracy initiat chiar de cetateni, si nu vorbesc neaparat de cei care au raspuns pozitiv recomandarii politice a PDL de a boicota referendumul. Este adevarat ca cei care au votat acum pentru demitere sunt mai multi decat cei care au votat in 2009 pentru realegerea sa in functia de Presedinte. Dar ar trebui sa intelegem cu totii ca victoria sa de acum, daca poate fi numita victorie, se datoreaza tocmai acestui lack of democracy, de care pomeneam, legat de absenteismul la vot. Intr-o societate democratica autentica nu am fi avut absenteism deloc! In niciun caz de asa proportii cum a fost cel de la referendum. De aceea Basescu se intoarce la Cotroceni, desi lucrul nu e prea democratic, chiar deloc. Multi vorbesc de jocuri, de interese straine, imixtiune in treburile interne din partea Marilor Puteri. Daca lucrurile stau intr-adevar asa, atunci situatia se datoreaza tocmai deficitului de democratie. Intr-o tara democratica nu s-ar fi intamplat asa ceva! Pe cand acest lack of democracy poate aduce o tara de la conditii de parteneriat cu o Mare Putere direct in hinterlandul acelei Mari Puteri. Iar lucrul acesta poate viza o atingere adusa independentei si suveranitatii tarii, si chiar libertatii cetateanului. Cum ar putea fi impiedicata o Mare Putere sa implanteze aici un dictator, indiferent cine ar fi acea Mare Putere si indiferent cine ar fi acel dictator, daca cetatenii nu reactioneaza, daca cetatenii manifesta indiferenta, absenteism? Adica daca inceteaza de a mai fi cetateni, subminand ei insisi, in felul acesta, democratia. Asa cum si o oligarhie poate face jocuri straine.

Sa luam un exemplu: Grecia de azi! Cea de pe vremea lui Aristotel era o Grecie inteleapta… Daca cetatenii greci de azi ar fi reactionat democratic si ar fi sanctionat politica de „bunastare a poporului” practicata de guvernele ce s-au perindat pe la Putere, Grecia n-ar mai fi fost in situatia tragica de astazi! Insa traiul bun, ani de-a randul, i-a lancezit de tot si i-a facut sa nu mai gandeasca! Pai asta si inseamna democratia: toti cetatenii, corpul intreg al cetatenilor! Pe cand in Grecia nimeni n-a mai avut nicio reactie in fata bunastarii false care li se tot servea, ca un drog, pe tava de catre guverne… Iar acum vin altii sa-i despoaie de putinul pe care au ajuns sa-l aiba… Daca l-ar fi citit pe Aristotel ar fi aflat ca:

„Este deci o fericire mare ca cetatenii sa aiba o avere mediocra, dar indestulatoare pentru toate nevoile lor.”

Dar cine mai citeste in zilele noastre? Nu mai citeste nimeni de parca ar fi toti atotstiutori, Doamne iarta-ma, si in felul acesta ignoranta si superficialitatea se intinde foarte usor peste oameni.