Despre un sondaj…

Am citit zilele trecute urmatoarea postare de pe blogul D-lui. Vasile Dancu:

CETĂȚENII ADULȚI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ȚIN CU BECALI

in care Dl. Dancu expune, facand aprecieri, sondajul realizat de IRES si intitulat:

Condamnarea lui Gigi Becali – Perceptii si atitudini

Mi-au atras atentia in mod deosebit rezultatele obtinute la doua intrebari:

1). Acest eveniment v-a schimbat părerea despre Gigi Becali în bine sau în rău?

La care, pentru perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 14% care au exprimat ca evenimentul le-a schimbat parerea despre Gigi Becali au fost:

– in bine: 45%

– in rau: 53%

In conditiile in care 82% spun ca acest eveniment nu le-a schimbat parerea despre Gigi Becali.

2). Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România în bine sau în rău?

La care, in perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 48% care au exprimat ca aceasta condamnare le-a schimbat parerea despre Justitie au fost:

– in bine: 24%

– in rau: 75%

In conditiile in care la intrebarea: ‘Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România?’, raspunsurile au fost:

– Da: 48%

– Nu: 47%

Iar la intrebarea: ‘Indiferent de acest fapt, dumneavoastră aveți încredere în justiția din România?’, raspunsurile sunt:

– Da, am incredere: 40%

– Nu am incredere: 58%

Alte doua intrebari suna asa:

a). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că a fost trădat de statul român și că este un sacrificat pentru primirea în spațiul Schengen?

Raspunsurile sunt:

– Are dreptate: 42%

– Nu are dreptate: 41%

b). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic?

– Are dreptate: 54%

– Nu are dreptate: 35%

Desigur, recomand citirea integrala si in original a articolului D-lui. Dancu si a sondajului cu privire la condamnarea lui Gigi Becali, realizat de IRES.

Dl. Dancu spune:

„Cred, alături de Alina Mungiu Pippidii, că trebuie să ieșim din indiferentismul și relativismul moral în care ne scăldăm. Datoria intelectualilor ar trebui să fie slujirea valorilor și construcția unei expresivități axiologice prin discursursuri, texte sau orice altă formă de poziționare publică. Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar. Chiar și curentele majoritare pot fi învinse când scade cantitatea de emoție implicată, dar dacă nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit și oamenii nu înțeleg că au fost luați de un val care i-a impins mult în urmă în istorie sau pe scara evoluției.

Nu putem aștepta ca societatea să evolueze într-o manieră mecanicistă, natural, fără intervenția celor care au pretenția că înțeleg sau sunt în poziții care îi obligă să ducă societatea spre o anumită țintă. Știu că sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai în măsura în care sunt folosite responsabil și rațional. Dacă politicienii acceptă guvernanța sondajelor de opinie, evitând să ia decizii nepopulare, ferindu-se să contrazică masele, evitând cu ipocrizie confruntarea și căutând să se folosească populist doar de pasiunile colective, flatând înțelepciunea mulțimilor, atunci societatea este condamnată la involuție sau mers în cerc.”

Dar interesant este de studiat de unde provine acest relativism moral… Cum a rasarit aceasta ipocrizie… Din raspunsurile celor intervievati rezulta urmatorul lucru: Justitia este perceputa ca fiind una politica si nu una dreapta. Cu alte cuvinte, condamnarea lui Gigi Becali este perceputa de majoritatea celor care au participat la sondaj – iar esantionul este semnificativ, eroarea maxima tolerata fiind de ± 3,0% – drept una politica. Dl. Dancu spune: „Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar”. Sa admitem ca ar fi adevarat. Atunci intrebarea ar fi: de ce „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”? Pentru ca nici articolul si nici sondajul nu demonstreaza cu claritate logica faptul ca acest rationament public ar fi incorect. Sa-l cataloghezi vulgar sau imoral este o chestiune ce tine mai mult de subiectivitatea celui care face acest lucru. Dar daca incerci sa stabilesti corectitudinea lui trebuie sa te referi la raspunsurile concrete pe care le dau oamenii. De ce 54% considera ca „Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic”? E oare ceva incorect in rationamentul care a condus la o asemenea concluzie? Sau cand 58% spun ca indiferent de acest fapt nu au incredere in Justitia din Romania, e oare incorect rationamentul care a condus spre o asemenea concluzie? De asemenea nu este foarte clar ca din cauza ca poporul „se uita foarte mult la televizor” rationamentul public ar fi asa cum e. Dar daca intr-adevar „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”, de ce? Lipsa de cultura, conditiile de trai si ma refer in special la saracia materiala? Pentru ca rationamentul public nu poate fi despartit de realitatile care il genereaza. Nu atat „uitatul la televizor” conduce spre un asemenea rationament, cat modul de functionare al institutiilor si al statului roman. In relatia directa cu cetateanul acest stat ar trebui, conform Constitutiei, sa fie unul social, si nu e asa. Ar trebui, obligat fiind, „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al. 1 din Constitutie), si nu e asa. Deja am descoperit doua de „nu e asa”… Dar faptul ca Laszlo Tokes ani de zile de-a randul, prin luarile sale de pozitie, s-a dovedit a fi impotriva faptului ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, care a primit o asa mare distinctie a statului roman – Ordinul National Steaua Romaniei – si care a mers pana acolo incat a cerut protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei… Iata ce am descoperit trei de „nu e asa”… O atitudine de curaj, dreapta, o are D-na Corina Cretu care cere retragerea Ordinului Steaua Romaniei acestui individ!

Dl. Dancu spune: „atitudinea publică este una de împotrivire față de lege, instituții din sistemul judiciar și chiar impotriva unei morale simple, dacă ne referim doar la decalog”. De observat este faptul ca oamenii nu-l percep pe Becali drept un om care s-a imbogatit, care a ajuns foarte bogat, dar care nu prea face mare lucru pentru economia romaneasca. A facut acte de caritate, vrand sa arate ca e un bun crestin, a dat foarte multi bani ca sa stimuleze performanta sportiva, dupa cum a declarat. Totusi, de la romanii foarte bogati eu as vrea sa vad ca si investesc in aceasta tara, creeaza locuri de munca, ca incep sa administreze industrii performante etc. Oamenii sunt alaturi de Gigi Becali, in proportie de 49% pentru ca nu il percep ca pe un om rau. Alaturi de Justitie sunt doar 12%!! Chestiunea este urmatoarea: daca Becali s-a descurcat, orice om din Romania a fost obligat de natura imprejurarilor existente in tara de la Revolutia Romana din 1989 incoace sa se descurce. Ca Becali a ajuns un om bogat, asta e o alta problema. Insa in privinta descurcatului pe cont propriu, lucrul asta s-a aplicat in mod egal pentru fiecare cetatean roman. Ca unul s-a descurcat mai bine, altul mai putin bine, asta e o alta treaba.  Nu este atat o atitudine de impotrivire fata de lege, cat una prin care oamenii il inteleg pe Becali. Pentru ca daca este sa fim drepti, statul nu a facut ceea ce trebuia sa faca, si anume ceea ce spune art. 47 din Constitutie, si atunci fiecare a trebuit sa se descurce cum poate. Asa cum poti da vina pe Becali, poti da vina pe oricare cetatean roman. Ca daca e sa judecam cu dreptate rezultatele descurcatului, nu putem sa fim cu totii bogati – lucrul asta depinde de fiecare in parte. Deci cetateanul percepe lucrurile in felul urmator: „daca sunt alaturi de Justitie, in conditiile concrete din Romania, este ca si cum as fi impotriva mea insumi. Asta nu inseamna ca am o parere buna despre Becali, dar nici nu pot sa fiu de acord cu o Justitie care s-a trezit peste noapte sa judece „drept”, dupa ani si ani in care statul nu si-a facut datoria, si care poate lovi maine si in mine, si in familia mea”. Din aceasta cauza doar 12% sunt alaturi de Justitie. Nu mai vorbesc de suspiciunea foarte profunda in societate ca Justitia judeca „drept” doar pentru a elimina din joc niste oameni indezirabili din punct de vedere politic pentru unii ajunsi la Putere.

Romania profunda are inca rani psihologice profunde produse de comunism. Partea proasta este ca felul in care s-a actionat, prin intermediul Justitiei, a deschis si mai tare aceste rani, in conditiile in care, economic vorbind, lucrurile nu stau prea bine, Romania ramanand una din cele mai sarace tari din UE. Romanii n-au putut vedea o Romanie ajunsa la nivelul Cehiei sau Poloniei. Si pentru asta nu trebuie dat vina pe popor, care, luat ca atare, nu are nicio putere de decizie in plan politic sau economic. Iar ranile profunde legate de comunism, produse de incalcarea drepturilor si libertatilor oamenilor, s-au redeschis si-si spun cuvantul in aceasta perceptie asupra Justitiei. Si apoi toate aceste arestari, ce s-au dorit a fi spectaculoase, nu l-au ajutat cu nimic pe omul de rand: nu a vazut ca-i creste nivelul de trai sau ca se imbunatateste situatia economica a tarii. Practic, lui nu-i slujesc la nimic aceste arestari. El nu vede ca prin asta se imbunatateste situatia lui personala. Sociologic vorbind, cred ca lipsa unei dreptati sociale se repercuteaza si asupra perceptiei privind Justitia. Spre exemplu, exista in Romania oameni cu studii superioare care nu numai ca nu profeseaza in domeniul de activitate in care s-au pregatit, dar care fac o munca sub pregatirea lor profesionala. Mai mult decat atat: a invata, la ora actuala, nu prea mai inseamna mare lucru la noi. Poti sa ai carte si sa n-ai parte, deci exact pe dos dupa cum spune o dreapta intelepciune populara. Asa cum unul care n-are carte, sa aiba parte! Iar toata aceasta situatie a fost creata de politicile duse de statul nostru de la Revolutie incoace. Una este sa ai cetateni care muncesc in tara lor si care vad cum prin munca lor tara lor se dezvolta si progreseaza si cu totul altceva exodul de oameni care  s-au indreptat spre alte tari pentru ca sa-si caute de lucru acolo, iar cei ramasi in tara s-au descurcat si ei cum au putut: primii au o cu totul alta perceptie asupra Justitiei decat cei din a doua categorie. In exemplul de mai sus am inclus ipoteza, adevarata, desigur, ca nicaieri nu e perfect. Totusi, nu mi se pare drept ca in Romania, care are la ora actuala o imagine penala, doar Justitia sa fie performanta! Cum se face, fratilor, ca n-avem o economie, dupa aproape 24 de ani de sperante de mai bine, performanta? Cum se face ca nu exista dreptate sociala si ca individul este lasat de izbeliste, cand, daca este sa ne luam dupa Constitutie, n-ar trebui sa fie asa? Acum Romania mananca Justitie pe paine! Si inca o Justitie facuta retroactiv… In nicio tara nu se ridica Justitia pe un asemenea piedestal inalt ca acum in Romania. Fara sa se vada vreo performanta in alte domenii de activitate, care sa ridice tara aceasta spre un nivel mai inalt din punct de vedere social, economic, cultural. Atata vreme cat lucrurile vor sta asa, mai exact spus vor balti in halul asta, „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”. Adica exact ceea ce meritam!