Despre un sondaj…

Am citit zilele trecute urmatoarea postare de pe blogul D-lui. Vasile Dancu:

CETĂȚENII ADULȚI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ȚIN CU BECALI

in care Dl. Dancu expune, facand aprecieri, sondajul realizat de IRES si intitulat:

Condamnarea lui Gigi Becali – Perceptii si atitudini

Mi-au atras atentia in mod deosebit rezultatele obtinute la doua intrebari:

1). Acest eveniment v-a schimbat părerea despre Gigi Becali în bine sau în rău?

La care, pentru perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 14% care au exprimat ca evenimentul le-a schimbat parerea despre Gigi Becali au fost:

– in bine: 45%

– in rau: 53%

In conditiile in care 82% spun ca acest eveniment nu le-a schimbat parerea despre Gigi Becali.

2). Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România în bine sau în rău?

La care, in perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 48% care au exprimat ca aceasta condamnare le-a schimbat parerea despre Justitie au fost:

– in bine: 24%

– in rau: 75%

In conditiile in care la intrebarea: ‘Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România?’, raspunsurile au fost:

– Da: 48%

– Nu: 47%

Iar la intrebarea: ‘Indiferent de acest fapt, dumneavoastră aveți încredere în justiția din România?’, raspunsurile sunt:

– Da, am incredere: 40%

– Nu am incredere: 58%

Alte doua intrebari suna asa:

a). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că a fost trădat de statul român și că este un sacrificat pentru primirea în spațiul Schengen?

Raspunsurile sunt:

– Are dreptate: 42%

– Nu are dreptate: 41%

b). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic?

– Are dreptate: 54%

– Nu are dreptate: 35%

Desigur, recomand citirea integrala si in original a articolului D-lui. Dancu si a sondajului cu privire la condamnarea lui Gigi Becali, realizat de IRES.

Dl. Dancu spune:

„Cred, alături de Alina Mungiu Pippidii, că trebuie să ieșim din indiferentismul și relativismul moral în care ne scăldăm. Datoria intelectualilor ar trebui să fie slujirea valorilor și construcția unei expresivități axiologice prin discursursuri, texte sau orice altă formă de poziționare publică. Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar. Chiar și curentele majoritare pot fi învinse când scade cantitatea de emoție implicată, dar dacă nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit și oamenii nu înțeleg că au fost luați de un val care i-a impins mult în urmă în istorie sau pe scara evoluției.

Nu putem aștepta ca societatea să evolueze într-o manieră mecanicistă, natural, fără intervenția celor care au pretenția că înțeleg sau sunt în poziții care îi obligă să ducă societatea spre o anumită țintă. Știu că sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai în măsura în care sunt folosite responsabil și rațional. Dacă politicienii acceptă guvernanța sondajelor de opinie, evitând să ia decizii nepopulare, ferindu-se să contrazică masele, evitând cu ipocrizie confruntarea și căutând să se folosească populist doar de pasiunile colective, flatând înțelepciunea mulțimilor, atunci societatea este condamnată la involuție sau mers în cerc.”

Dar interesant este de studiat de unde provine acest relativism moral… Cum a rasarit aceasta ipocrizie… Din raspunsurile celor intervievati rezulta urmatorul lucru: Justitia este perceputa ca fiind una politica si nu una dreapta. Cu alte cuvinte, condamnarea lui Gigi Becali este perceputa de majoritatea celor care au participat la sondaj – iar esantionul este semnificativ, eroarea maxima tolerata fiind de ± 3,0% – drept una politica. Dl. Dancu spune: „Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar”. Sa admitem ca ar fi adevarat. Atunci intrebarea ar fi: de ce „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”? Pentru ca nici articolul si nici sondajul nu demonstreaza cu claritate logica faptul ca acest rationament public ar fi incorect. Sa-l cataloghezi vulgar sau imoral este o chestiune ce tine mai mult de subiectivitatea celui care face acest lucru. Dar daca incerci sa stabilesti corectitudinea lui trebuie sa te referi la raspunsurile concrete pe care le dau oamenii. De ce 54% considera ca „Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic”? E oare ceva incorect in rationamentul care a condus la o asemenea concluzie? Sau cand 58% spun ca indiferent de acest fapt nu au incredere in Justitia din Romania, e oare incorect rationamentul care a condus spre o asemenea concluzie? De asemenea nu este foarte clar ca din cauza ca poporul „se uita foarte mult la televizor” rationamentul public ar fi asa cum e. Dar daca intr-adevar „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”, de ce? Lipsa de cultura, conditiile de trai si ma refer in special la saracia materiala? Pentru ca rationamentul public nu poate fi despartit de realitatile care il genereaza. Nu atat „uitatul la televizor” conduce spre un asemenea rationament, cat modul de functionare al institutiilor si al statului roman. In relatia directa cu cetateanul acest stat ar trebui, conform Constitutiei, sa fie unul social, si nu e asa. Ar trebui, obligat fiind, „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al. 1 din Constitutie), si nu e asa. Deja am descoperit doua de „nu e asa”… Dar faptul ca Laszlo Tokes ani de zile de-a randul, prin luarile sale de pozitie, s-a dovedit a fi impotriva faptului ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, care a primit o asa mare distinctie a statului roman – Ordinul National Steaua Romaniei – si care a mers pana acolo incat a cerut protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei… Iata ce am descoperit trei de „nu e asa”… O atitudine de curaj, dreapta, o are D-na Corina Cretu care cere retragerea Ordinului Steaua Romaniei acestui individ!

Dl. Dancu spune: „atitudinea publică este una de împotrivire față de lege, instituții din sistemul judiciar și chiar impotriva unei morale simple, dacă ne referim doar la decalog”. De observat este faptul ca oamenii nu-l percep pe Becali drept un om care s-a imbogatit, care a ajuns foarte bogat, dar care nu prea face mare lucru pentru economia romaneasca. A facut acte de caritate, vrand sa arate ca e un bun crestin, a dat foarte multi bani ca sa stimuleze performanta sportiva, dupa cum a declarat. Totusi, de la romanii foarte bogati eu as vrea sa vad ca si investesc in aceasta tara, creeaza locuri de munca, ca incep sa administreze industrii performante etc. Oamenii sunt alaturi de Gigi Becali, in proportie de 49% pentru ca nu il percep ca pe un om rau. Alaturi de Justitie sunt doar 12%!! Chestiunea este urmatoarea: daca Becali s-a descurcat, orice om din Romania a fost obligat de natura imprejurarilor existente in tara de la Revolutia Romana din 1989 incoace sa se descurce. Ca Becali a ajuns un om bogat, asta e o alta problema. Insa in privinta descurcatului pe cont propriu, lucrul asta s-a aplicat in mod egal pentru fiecare cetatean roman. Ca unul s-a descurcat mai bine, altul mai putin bine, asta e o alta treaba.  Nu este atat o atitudine de impotrivire fata de lege, cat una prin care oamenii il inteleg pe Becali. Pentru ca daca este sa fim drepti, statul nu a facut ceea ce trebuia sa faca, si anume ceea ce spune art. 47 din Constitutie, si atunci fiecare a trebuit sa se descurce cum poate. Asa cum poti da vina pe Becali, poti da vina pe oricare cetatean roman. Ca daca e sa judecam cu dreptate rezultatele descurcatului, nu putem sa fim cu totii bogati – lucrul asta depinde de fiecare in parte. Deci cetateanul percepe lucrurile in felul urmator: „daca sunt alaturi de Justitie, in conditiile concrete din Romania, este ca si cum as fi impotriva mea insumi. Asta nu inseamna ca am o parere buna despre Becali, dar nici nu pot sa fiu de acord cu o Justitie care s-a trezit peste noapte sa judece „drept”, dupa ani si ani in care statul nu si-a facut datoria, si care poate lovi maine si in mine, si in familia mea”. Din aceasta cauza doar 12% sunt alaturi de Justitie. Nu mai vorbesc de suspiciunea foarte profunda in societate ca Justitia judeca „drept” doar pentru a elimina din joc niste oameni indezirabili din punct de vedere politic pentru unii ajunsi la Putere.

Romania profunda are inca rani psihologice profunde produse de comunism. Partea proasta este ca felul in care s-a actionat, prin intermediul Justitiei, a deschis si mai tare aceste rani, in conditiile in care, economic vorbind, lucrurile nu stau prea bine, Romania ramanand una din cele mai sarace tari din UE. Romanii n-au putut vedea o Romanie ajunsa la nivelul Cehiei sau Poloniei. Si pentru asta nu trebuie dat vina pe popor, care, luat ca atare, nu are nicio putere de decizie in plan politic sau economic. Iar ranile profunde legate de comunism, produse de incalcarea drepturilor si libertatilor oamenilor, s-au redeschis si-si spun cuvantul in aceasta perceptie asupra Justitiei. Si apoi toate aceste arestari, ce s-au dorit a fi spectaculoase, nu l-au ajutat cu nimic pe omul de rand: nu a vazut ca-i creste nivelul de trai sau ca se imbunatateste situatia economica a tarii. Practic, lui nu-i slujesc la nimic aceste arestari. El nu vede ca prin asta se imbunatateste situatia lui personala. Sociologic vorbind, cred ca lipsa unei dreptati sociale se repercuteaza si asupra perceptiei privind Justitia. Spre exemplu, exista in Romania oameni cu studii superioare care nu numai ca nu profeseaza in domeniul de activitate in care s-au pregatit, dar care fac o munca sub pregatirea lor profesionala. Mai mult decat atat: a invata, la ora actuala, nu prea mai inseamna mare lucru la noi. Poti sa ai carte si sa n-ai parte, deci exact pe dos dupa cum spune o dreapta intelepciune populara. Asa cum unul care n-are carte, sa aiba parte! Iar toata aceasta situatie a fost creata de politicile duse de statul nostru de la Revolutie incoace. Una este sa ai cetateni care muncesc in tara lor si care vad cum prin munca lor tara lor se dezvolta si progreseaza si cu totul altceva exodul de oameni care  s-au indreptat spre alte tari pentru ca sa-si caute de lucru acolo, iar cei ramasi in tara s-au descurcat si ei cum au putut: primii au o cu totul alta perceptie asupra Justitiei decat cei din a doua categorie. In exemplul de mai sus am inclus ipoteza, adevarata, desigur, ca nicaieri nu e perfect. Totusi, nu mi se pare drept ca in Romania, care are la ora actuala o imagine penala, doar Justitia sa fie performanta! Cum se face, fratilor, ca n-avem o economie, dupa aproape 24 de ani de sperante de mai bine, performanta? Cum se face ca nu exista dreptate sociala si ca individul este lasat de izbeliste, cand, daca este sa ne luam dupa Constitutie, n-ar trebui sa fie asa? Acum Romania mananca Justitie pe paine! Si inca o Justitie facuta retroactiv… In nicio tara nu se ridica Justitia pe un asemenea piedestal inalt ca acum in Romania. Fara sa se vada vreo performanta in alte domenii de activitate, care sa ridice tara aceasta spre un nivel mai inalt din punct de vedere social, economic, cultural. Atata vreme cat lucrurile vor sta asa, mai exact spus vor balti in halul asta, „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”. Adica exact ceea ce meritam!

Sondaj

Romania Libera

USL – 52,1% din voturi la alagerile parlamentare, conform sondajului Public Affairs

Iata aici cel mai recent sondaj IRES. Ceea ce m-a frapat, dar poate mai bine zis socat, este faptul ca, in procente foarte mari, oamenii nu stiu care sunt liderii principalelor formatiuni politice de la noi. Spre exemplu, iata cum se prezinta situatia in septembrie 2012:

– Stiti cine este presedintele PDL? – 50% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele PSD? – 42,6% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele PNL? – 41% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele UDMR? – 75% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele UNPR? – 80% au raspuns ca nu stiu!!

E uluitor ce se intampla aici? In tara asta poate sa vina la Putere Hitler, Ceausescu, Stalin, etc, iar daca s-ar face un sondaj de opinie, rezultatul ar fi ceva de genul: 56,4% (cam asa, nu?) nu-l cunosc pe respectivul… Trebuie sa mentionez ca perioada desfasurare, la sondajul IRES, este: 10 septembrie 2012… Este ironic, daca nu chiar hilar, faptul ca la intrebarea „Va considerati un om informat in ceea ce priveste politica?”, 64% raspund DA, 35% raspund NU, iar la intrebarea „De unde va informati in primul rand despre politica?”, 81% declara ca se informeaza de la televizor!!

Stiri

Bucuresti

Romania Libera

SONDAJ. Oprescu CÂŞTIGĂ la pas Primăria Capitalei. Ce face Prigoană

Se arata ca:

„Alegeri locale 2012. Actualul edil general al Capitalei, Sorin Oprescu, ar câştiga fără probleme un nou mandat, arată datele unui sondaj CURS realizat la comanda GeoPol pentru Realitatea TV, scrie realitatea.net.

Sorin Oprescu are câştigate deja alegerile locale. Potrivit unui sondaj de opinie realizat în perioada 1-8 mai în Bucureşti, actualul primar general ar obţine 65% din voturi, adică de patru ori mai mult decât ar lua contracandidatul său principal, pedelistul Silviu Prigoană – 17%. Pe locul trei s-ar clasa candidatul PP-DD, Horia Mocanu, – 6%, urmat de Gigi Becali – 4%. Nicuşor Dan ar lua doar trei procente, Anghel Iordănescu – 2%, iar Irinel Columbeanu – un singur procent.

Prigoană şi-a ratat startul

„Prognoza GeoPOL de la începutul anului menţiona că Oprescu nu ar avea rival decât un eventual independent, profesionist, puternic conturat public; Silviu Prigoană, singurul din tabăra dreptei guvernamentale de atunci ce s-a-ncumetat la candidatură, in mod evident nu se apropia de acest profil; acesta dealtfel şi-a ratat în bună măsură şi startul când, în loc să candideze independent, cu un mesaj pozitiv, punându-şi în valoare personalitatea şi profilul public, a ales calea conflictului cu personalităţi din PDL (Cristian Preda), dezorientând parţial chiar propriul electorat”, se arată în analiza GeoPol.

„Sorin Oprescu a beneficiat din plin şi de „contractul de comunicare” cu USL (aranjament reciproc avantajos la Bucureşti); pe fondul USL-izării capitalei, tendinţă constantă din iarnă până la debutul campaniei electorale, asocierea lui Oprescu cu liderii USL Victor Ponta si Crin Antonescu, îi este benefică”, susţine raportul de analiză al GeoPol.

USL, majoritate în CGMB

USL ar câştiga lejer alegerile pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti, acolo unde ar lua 60% din voturi, urmat de PDL cu 18% şi de PP-DD – 10%.

Problemele bucureştenilor

Câinii maidanezi sunt principala problemă a locuitorilor Capitalei, arată datele sondajului CURS, dar nemulţumiri sunt legate şi de curăţenia oraşului – 15%, delicvenţă sau starea drumurilor.

Sondajul CURS a fost realizat pe un eşantion de 1700 de persoane şi are o marjă de eroare de +/-2.4% la un nivel de incredere de 95%.”

Republica Moldova

7.000 de moldoveni au ieşit în stradă pentru a cere reunirea cu România

Se arata ca:

„Împlinirea a 200 de ani de la raptul Basarabiei prin pacea ruso-turcă de la Bucureşti a scos în stradă circa 7 000 de persoane la Chişinău. Manifestanţi de toate vârstele au cerut reunirea teritoriului pruto-nistrean la România şi plecarea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, potrivit realitatea.net.

Prima oprire a coloanei de unionişti a fost la ambasada Rusiei, unde s-a ţinut un moment de reculegere şi s-a scandat dur împotriva trupelor din Transnistria considerate de ocupaţie. „Toată istoria noastră au făcut aşa, au spus că ne eliberează când de fapt ne-au subjugat. Vrem să plece de la Nistru” a spus Tatiana Miron, venită special din Italia pentru eveniment. Marşul a continuat pe strazile capitalei Republicii Moldova, spre ambasada Turciei, cealalăt semnatară a tratatului de la 16 mai 1812. Manifestaţia a luat sfârşit printr-un concert organizat la Teatrul de Vară, locaţie folosită deseori în timpul mişcării de eliberare naţională de la sfrşitul anilor ’80 din Basarabia.

Cei mai vocali pe tot parcursul marşului au fost tinerii. Sergiu Grosu, din satul Chişcăreni, raionul Sîngerei a declarat: „Nu putem aştepta încă o generaţie pentru a înfăptui unirea. Trebuie să fim împreună în statul român, aşa cum strămoşii noştri au decis.”. Manifestanţi au venit de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, dar şi din România, un autocar şi multe alte maşini şi delegaţii sosind sâmbătă şi duminică.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Unirii şi de Acţiunea 2012, două platforme care înglobează zeci de asociaţii şi partide de pe ambele maluri ale Prutului. Platforma Civică ACŢIUNEA 2012 este formată din ONG-uri şi persoane care susţin unirea Republicii Moldova cu România şi militează pentru realizarea obiectivului generaţiilor trecute, prezente şi viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiaşi stat.”

Grecia…

Gandul

Grecia, la un pas de ieşirea din zona euro. Vicepremierul Pangalos: „Mă tem foarte tare de ce se va întâmpla. Vom fi într-un faliment sălbatic”

Se arata, printre altele, ca:

„Partidele politice din Grecia au ratat o nouă ocazie de a forma o coaliţie de guvernământ. Prin urmare, organizarea unor noi alegeri parlamentare pare a fi inevitabilă, criza politică realimentând temerile unei posibile ieşiri a Greciei din zona euro, scrie The Wall Street Journal.

Preşedintele Karolos Papoulias i-a chemat la discuţii pe liderii principalelor trei partide politice care au obţinute mandate în Parlament, respectiv conservatorii de la Noua Democraţie, socialiştii de la Posak şi extremiştii de stânga de la Syriza. În ultimele şase zile, fiecare dintre aceste partide a încercat să formeze, fără succes, un nou executiv.

Discuţiile s-au încheiat după mai puţin de două ore fără a se fi ajuns la un acord. Extremiştii de la Syriza au reiterat faptul că refuză să sprijine sau să formeze o coaliţie cu oricare dintre celelalte două partide atâta vreme cât acestea vor continua să susţină implementarea măsurilor de austeritate convenite cu creditorii internaţionali ai statului.

„Cer complici pentru austeritate. Nu putem lua parte la această crimă”, a declarat Alexis Tsipras, liderul formaţiunii de extremă-stânga după discuţiile cu preşedintele statului.

Tot astăzi, vicepremierul Greciei, Theodoros Pangalos, a lansat un avertisment dur, spunând că se teme „foarte tare de ce se va întâmpla”, după ce grecii au respins, prin votul acordat partidelor politice, acordul de bailout propus de UE, pentru salvarea economică a ţării.

„Majoritatea oamenilor au votat pentru o construcţie mentală foarte ciudată. Vrem să fim în UE şi în zona Euro, dar nu vrem să plătim nimic pentru trecut”, a declarat vicepremierul, pentru The Sunday Telegraph.

„Vom fi într-un faliment sălbatic, într-un faliment scăpat de sub control. Statul nu va putea să plătească salariile şi pensiile. Asta nu este recunoscut de către cetăţeni. Mai avem bani până în luna iunie”, este termenul-limită extrem de strâns anunţat de Pangalos.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Update – Este interesant de citit si sondajul IRES

Motiunea de cenzură si desemnarea lui Victor Ponta – declansarea unei emotii politice

Recensamantul. Rezultate partiale

Mediafax

RECENSĂMÂNT 2011, rezultate provizorii: Populaţia a scăzut cu peste 2,6 milioane. Câţi locuitori au mai rămas în fiecare judeţ – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică.

Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.

Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS.

Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente.

Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%). […]

Potrivit Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011, rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor prezintă o primă estimare privind numărul populaţiei, al gospodăriilor populaţiei şi al fondului de locuinţe.

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi locuinţelor şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor .

Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni; cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România; cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.

Conform definiţiei internaţionale, nu au fost cuprinşi în populaţia stabilă a ţării: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată); cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni (persoane temporar prezente).

În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie: cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România; cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului, pentru diverse scopuri: afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România.

Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor; persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de recensământ (populaţie necontactată).

Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai.

Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat, începând cu semestrul al II-lea 2013.”

Scăderea populaţiei va afecta numărul europarlamentarilor, voturile în UE şi alocările financiare

Se arata, printre altele, ca:

„Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020.

Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.

Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat este calculat potrivit unui sistem de „proporţionalitate degresivă” – aşadar ţine cont de numărul populaţiei, iar numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007, adoptate la nivel de şefi de stat şi de Guvern

Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.

Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.

Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere.

În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.”

RECENSĂMÂNT 2011: 39% dintre români cred a fost prost organizat, jumătate nu ştiu de către cine

Se arata, printre altele, ca:

„Aproximativ 40% dintre români consideră că recensământul a fost prost organizat, iar jumătate nu ştiu care este instituţia responsabilă cu organizarea lui, relevă un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Potrivit unui studiului IRES privind atitudinile şi percepţiile populaţiei faţă de recensământ, ale cărui concluzii au fost remise, vineri, MEDIAFAX, 15,5 la sută dintre români au declarat că Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor a fost foarte prost organizat, iar 24,1 la sută destul de prost organizat.

Cu toate acestea, 57 la sută dintre români nu au ştiut să răspundă la întrebarea referitoare la instituţia care este responsabilă cu organizarea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011, 15 la sută spunând că Primăria este responsabilă, iar opt la sută că Guvernul are acest lucru în sarcina sa. Astfel, potrivit documentului citat, doar 15 la sută au răspuns corect la această întrebare, spunând că Institutul Naţional de Statistică este responsabil cu organizarea recensământului.

Cu privire la utilitatea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, românii consideră că acesta este destul de util şi foarte util în proporţie de 38, respectiv 30 la sută, comparativ cu cei 26 la sută care au considerat că acesta este destul puţin util, respectiv inutil.

Conform studiului IRES, 5 la sută din ei nu au fost vizitaţi de recenzor, iar 4 la sută nu au fost acasă în momentul vizitei recenzorului, astfel încât 90 la sută din populaţia României a fost recenzată.

Potrivit documentului citat, 86 la sută dintre români şi-au completat singuri chestionarele, pentru 12 la sută dintre ei completând alt membru al familiei. Doi la sută din cei întrebaţi au răspuns că nu au răspuns personal la întrebările recensământului.

Studiul a fost realizat prin intermediul telefonului de către IRES, în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie, pe un eşantion de 1.468 de indivizi cu vârste de peste 18 ani şi are o marjă de eroare de plus-minus 2,6 la sută.”

Gandul

Iata Chestia Zilei in viziunea lui Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI: Invizibilul Popescu

Dar iata ce ne mai spune Gandul:

RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI, PRIMELE REZULTATE. Câţi români sunt, câţi etnici maghiari şi cât de mare este minoritatea romă

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia înregistrată la Recensământul Populaţiei a fost de 20.254.866, cu aproape un milion mai puţin faţă de datele din statisticile din luna iulie a anului 2011 – 21.354.396. Populaţia stabilă este de 19.042.936 în timp ce persoanele plecate pe perioadă îndelungată sunt în număr de 910.264.

Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc. În ceea ce priveşte productivitatea la nivel naţional, raportată ca PIB/locuitor, aceasta a crescut cu doar 2% prin schimbarea datelor privind populaţia, conform analizei gândul privind efectele modificării statisticii privind populaţia asupra indicatorilor economici precum datoria publică pe cap de locuitor şi PIB/locuitor.

Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:

Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)

Câţi români, maghiari şi romi sunt

Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând 6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619 mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).

Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.

În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.

Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%). În Bucureşti de entie romă s-au declarat 21.394 de persoane.

Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).”

ANALIZĂ GÂNDUL: Cu cât a crescut, „din pix”, productivitatea din România, conform datelor provizorii ale recensământului din 2011

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Off Topic – Editorialul D-lui Cristoiu

Chiar as dori sa stiu parerea unui europarlamentar din USL, dar si de la PDL, despre ceea ce a scris Dl. Ion Cristoiu in Evenimentul Zilei:

Cristoiu contra Cristoiu. Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European

Spicuim:

„Clădirea Parlamentului European de la Bruxelles adăposteşte uneori câte o tărăşenie menită să aducă o adiere de pitoresc într-un loc al plicticoşeniei absolute tipice unei instituţii birocratice. S-au putut vedea, astfel, în distinsa hardughie, degustări de vinuri, obiceiuri exotice în plin spectacol, expoziţii culinare.[…]

Din când în când, dau buzna în binecunoscutul edificiu reprezentanţi ai Opoziţiei din fostele republici sovietice: Belarus, Kazahstan, Kirgistan. Într-o engleză vorbită de un rus, ei se plâng – şi pe drept cuvânt – că democraţia din ţara lor e una de paradă, un soi de dictatură bolşevică, în care locul tunicii şi al izmenelor l-au luat fusta scurtă şi chiloţii şnur.

Marţi, 31 ianuarie 2012, Parlamentul European, sau, mă rog, clădirea care adăposteşte faimoasa Instituţie, a fost scena unui spectacol care le-a întrecut pe toate în pitoresc: Opoziţia dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a venit să se plângă că e hăituită de cumplita dictatură din ţara respectivă.

Cine a avut curiozitatea să urmărească spectacolul a rămas niţel perplex, vorba lui Gelu Voican Voiculescu de odinioară: 1) Condiţia de esenţă a aderării unei ţări la Uniune o constituie îndeplinirea până la virgulă a standardelor europene în materie de democraţie.

În ianuarie 2007, România sărbătorea cu şampanie şi ţipurituri admiterea în Uniunea Europeană. După cinci ani de activitate în Uniune, încununată de numirea unui român într-unul din cele mai importante posturi de Comisar, România nu numai că nu înaintase pe calea democraţiei, cum ar fi fost de aşteptat, dar, mai mult, dăduse înapoi, ca un rac cu viteză viteză de TGV, ajungând în dictatura de tip Ceauşescu.

Dacă aşa stau lucrurile – îşi vor fi spus cei ce urmăriseră spectacolul moldovalah – membrii Consiliului, ai Comisiei, ba chiar şi ai Parlamentului European, ar trebui să-şi facă harakiri. Asta deoarece numai un astfel de gest suprem ar putea spăla ruşinea de a fi asistat nepăsători revenirea unei ţări membre a UE la neagra dictatură ceauşistă.

2) Cuvântările liderilor Opoziţiei sugerau condiţia unor inşi abia scăpaţi din închisorile româneşti graţie intervenţiei lui Amnisty International şi al ameninţării cu o Rezoluţie a Consiliului de Securitate votată şi de Rusia, ajunşi la Bruxelles pitiţi în TIR-uri frigorifice, printre hartane de viţel congelate.

Priviţi mai atent, oratorii nu prezentau nici un semn menit a trăda hăituirea: Bine hrăniţi şi bine înţoliţi la buticuri de lux pariziene, proaspăt bărbieriţi şi proaspăt parfumaţi, respirând prin toţi porii fericirea burgheză a omului care a călătorit la clasa întâi. Pentru ca bizareria să fie şi mai dihai, spectacolul era transmis în direct în România supusă dictaturii, şi alături de liderii hăituiţi se găseau liderii Puterii care-i hăituiau.

Descumpănirea străinilor, în trecere pe acolo spre bufet, a luat sfârşit, ca prin farmec, când şi-au dat seama ce limbă se vorbea la întâmplarea din clădirea Parlamentului: Era româna!

Auziseră limba asta seară de seară la televizor, când se difuzau secvenţe din Bruxelles cu ţigani ciorovăindu-se pentru o ciordeală, scuipându-se reciproc şi arătându- şi unul altuia bucile răpănoase. Concluzia a căzut imediat: Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European!

Politicieni şi jurnalişti ai Puterii au făcut mare caz de iarmarocul românesc din clădirea Parlamentului European. S-a vorbit de Opoziţia care a mers să se plângă pe la Înaltele Porţi, ba chiar şi de fulgerele care ar putea să cadă asupra bietei noastre ţărişoare din cerul de la Bruxelles.

Cum se întâmplă de obicei în ultimul timp, reacţia Puterii n-a făcut altceva decât să dea o mână de ajutor Opoziţiei. Cine ştie cât de cât realităţile din Parlamentul European îşi dă seama că pitorescul spectacol moldo-valah de marţi, 31 ianuarie, un soi de Căluşarii fără falus, n-a avut în Instituţia cu pricina nici măcar ecoul apei trase la WC de secretara unui europarlamentar occidental.

N-au ştiut liderii USL că manifestarea va fi perfect inutilă în planul Parlamentului European?

Fireşte că au ştiut. Cum de altfel au ştiut şi ştiu că tema dictaturii din România intră în conflict cu adevărul trăit zi de zi de alegătorul băştinaş. Stă în gena politicianului român să supraliciteze demagogic realitatea. Falnic urmaş al lui Caţavencu, politicianul român e capabil să zbiere că e sărăcie strigătoare la cer în supermarketul aglomerat şi că toate româncele sunt fecioare, în plin bordel.[…]

Şi orice om normal poate vedea că în România nu e dictatură, ba mai mult, judecând după dispreţul faţă de legi, darea cu tifla la autorităţi, e o imensă brambureală. Derapajele de la standardele europene nu sunt expresia unei voinţe, ci expresia instituţiilor noastre de parodie – de la Preşedinţie până la Judecătoria de Ocol – care n-au devenit autentic democratice, ci imitatoare balcanice ale acestor instituţii.

Liderii USL au pus la cale reality-show-ul de la Bruxelles nu pentru spectatorii străini din Parlamentul European, ci pentru telespectatorii români de acasă. Fleacul de la Bruxelles a devenit rapid pe televiziunile Coaliţiei politico-mediatice „Jos Băsescu!” un moment de rezonanţă planetară: Parlamentul european a luat în dezbatere dictatura din România!

Pentru această dramatizare a fleacului s-au folosit din plin obişnuitele trucuri ale presei de tip Trompetă: titluri de un partizanat orb, relatări cu sufletul la gură, comentarii isterice.

Totul făcut în aşa fel încât populimea din România să fie convinsă o dată în plus că regimul Băsescu e pe ducă şi pe plan extern. Întâlnim în tărăşenia de la Bruxelles un truc electoral folosit deja şi în cazul protestelor cu iz de montaj literar-artistic şi în cazul grevei parlamentare.

Am intrat într-un an electoral. USL şi-a dezvăluit deja, prin acţiunile puse la cale în ianuarie 2012, unul dintre instrumentele la care va apela din plin în acest an de bătălie. Rămâne de văzut dacă PDL şi-a dat seama de această nouă şi ingenioasă şmecherie electorală.

Judecând după felul haotic în care a reacţionat până acum, tare mă tem că PDL nu-şi dă seama nici pe lume ce trăieşte! Cum să-şi mai dea seama, în aceste condiţii, de ceea ce face Opoziţia?!”(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial scris de Ion Cristoiu.

L-am auzit de multe ori pe Ion Cristoiu spunand ca e comunist, fara sa spuna in gluma lucrul asta (sau poate nu am sesizat eu). Ce parere aveti…?

Despre salarii

Iata un articol foarte interesant din Gandul:

Cui i-a crescut salariul cu peste 30% în ultimii trei ani de criză. Cine ar putea primi mai mulţi bani în 2012

Se arata, printre altele, ca:

„În ultimii trei ani, respectiv de la începutul crizei economice şi până la finele anului trecut, salariul mediu net la nivelul întregii economii româneşti a crescut cu 9,5%, de la 1.361 de lei în noiembrie 2008, la 1.491 de lei în noiembrie 2011, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Cele mai consistente măriri salariale, de peste 30% faţă de nivelul din noiembrie 2008 când în România au început să se resimtă efectele crizei financiare, s-au înregistrat în industria extractivă, în domeniul asigurărilor private, al energiei electrice şi al intermedierilor financiare. La polul opus s-au aflat angajaţii din sectorul public, unde câştigul mediu net lunar este cu circa 20% mai scăzut decât nivelul de la sfârşitul lui 2008.”

SONDAJ IRES: 41% dintre români cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei

In ultimul articol se arata ca:

„SONDAJ IRES: 63% dintre români nu au un loc de muncă, 41% cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Remaierea

Mai demult circula o vorba apropo de remaniere. Adica nu remanierea ci remaierea.  Dar sa vedem cine sunt ministrii nominalizati. Iata ce ne spune Mediafax:

Vezi aici biografiile miniştrilor nominalizaţi

Dupa care sa vedem, din Romania Libera:

Ce i-a spus Băsescu lui Boc pentru a forţa remanierea

Ar trebui sa vedem ce spune si presa straina:

The Economist: Remanierea Guvernului României a fost ca o gală Oscar

si, din Mediafax:

AFP: Remanierea Guvernului din România, în plină criză economică, stârneşte preocuparea analiştilor

Precum si:

Presa străină evocă posibilele consecinţe ale remanierii asupra acordului României cu FMI

Sa vedem si parerea unui Deputat ploiestean. Evident, este vorba de dl.  Sever Voinescu – aici. Dar este de citit interviul din Romania Libera, luat de Sabina Fati domnului Sever Voinescu:

Ruptura dintre PDL şi Traian Băsescu, „un scenariu de coşmar”

Din interviu spicuim:

„Care ar fi riscul rupturii între preşedintele Băsescu şi PDL?

S.V.: Nici nu vreau să mă gândesc că s-ar putea întâmpla aşa ceva, intrăm deja în scenarii de coşmar pentru PDL, pentru preşedinte şi pentru dreapta românească în general.”(subl.mea)

Pe de alta parte sa vedem ce declaratii a facut Traian Basescu la depunerea juramantului noilor ministrii (Mediafax):

Noii miniştri au depus jurământul. Vezi aici declaraţiile preşedintelui Băsescu

Iar Romania Libera ne spune:

Jeffrey Franks a discutat la Guvern cu premierul Emil Boc

Pe de alta parte, sa vedem cum stam cu sondajele. Iata ce ne spune tot Romania Libera:

Sondaj IRES: PSD ar câştiga alegerile parlamentare cu 38%

Din articol spicuim:

„Dacă duminică viitoare ar avea loc alegeri parlamentare PSD ar ieşi câştigător detaşat, cu un procent de 38 %, secondat de PNL, cu 22%, apoi PD-L, cu 18%, Partidul Poporului, 11%, PRM, cu 4%, UDMR, cu 3%, UNPR, cu 2%, şi alt partid ar avea 1%, arată ultimul sondaj IRES, citat de ziare.com.”

De unde se vede ca o alianta PSD-PNL ar insuma 60% !! Partidul Poporului are 11%. Dar interesant este ca UDMR are doar 3%…!!

Intrebarea, referitor la remaniere: care ar fi fost solutia corecta pentru PDL – cea radicala, adica premierul impreuna cu intregul Guvern sa-si fi depus mandatul, sau solutia actuala – o remaniere guvernamentala?

Solutia radicala poate ca ar fi fost cea mai buna. Totusi, dupa parerea mea, ea ar trebui privita cu prudenta. De ce? Pentru ca, intr-o atare situatie, s-ar fi creat o realitate politica noua.  Ar fi intrat in functiune art. 103 din Constitutie cu privire la investitura, ceea ce ar fi insemnat ca Presedintele sa se consulte cu partidele reprezentate in Parlament, in vederea desemnarii unui candidat la functia de prim-ministru, dat fiind faptul ca niciunul dintre acestea nu are o majoritate absoluta. In acest caz, ar fi fost de presupus ca Opozitia ar fi atacat puternic! Mai ales ca „UDMR a lansat, în mod repetat, semnale că este gata să părăsească barca Guvernului Boc„. De asemenea Opozitia nu ar fi avut motive sa refuze ca un candidat propriu sa fie desemnat ca prim-ministru. Totusi, chiar si in acest caz, Presedintele ar fi putut sa desemneze un candidat din PDL pentru functia de prim-ministru. Ar fi putut sa fie, de exemplu, o situatie in care sa nu se ajunga la un numitor comun in urma consultarilor cu partidele de opozitie. In acest caz PDL ar fi pornit la guvernare cu o echipa noua.

Mie mi se pare ca aceasta remaniere este doar o chestiune de cosmetizare, de imbunatarire a imaginii unui partid ajuns, iata, dupa o guvernare grea in perioada de criza economica, la 18% din preferintele electoratului. Este si aceasta o actiune care ar putea sa aduca un plus de moment, ca sa zic asa. Insa in PDL ar trebui sa existe o viziune pe termen lung. Anul 2011 este crucial pentru acest partid. Basescu propune formula austeritatii  pentru toti, atat pentru Guvern cat si pentru toti ceilalti romani. Dar exista riscul ca, aplicand astfel de formule, intinzand coarda austeritatii prea tare, PDL sa se prabuseasca in sondaje tare de tot! Din aceasta cauza ar trebui sa aleaga calea de mijloc, despre care romanii spuneau ca este de aur! Un partid politic, mai ales intr-o scadere atat de accentuata de popularitate precum PDL, trebuie sa se gandeasca la ce va face in viitor. 2012 nu e chiar asa departe. PSD, in schimb, castiga electorat si va castiga si mai mult electorat daca PDL va continua sa se comporte ca si pana acum, daca isi va neglija cu atata nonsalanta viitorul. Ceea ce ma intriga la PDL este ca nu vad o gandire cu adevarat strategica in acest sens. PSD insa are o viziune mult mai buna. Aflandu-se pe un val de popularitate care l-ar putea propulsa chiar si mai sus in sondaje, acesta propune un guvern de criza de 6 luni, urmat de alegeri legislative anticipate, si chiar alegeri prezidentiale. O idee care, daca ar fi aplicata, ar duce acest partid spre victorie! Care sunt ideile strategice ale PDL, care sa-l conduca spre o victorie in alegeri, fie ele si la termen? Aceste idei, cel putin deocamdata, nu se vad! Iar treaba asta se fac a nu o vedea nici Basescu si nici Boc. Pentru ca iata ce editorial, dealtfel excelent, semnat de Cristian Campeanu, apare in Romania Libera:

PDL se sinucide

Discrepantele, semnalate de presa, care au aparut intre Premier si Presedinte nu sunt de bun augur pentru PDL. Ce se intampla? Basescu este obisnuit sa castige in fata adversarilor politici lansand celebrele sale atacuri critice la adresa acestora, ducand apoi jocul intr-un final ce-i este favorabil. Acum isi critica partidul si pe Boc. Evident, asa nu are nimeni de castigat: nici PDL si nici Basescu. Si nici nu poate sa performeze politic in felul acesta. Spicuim din Romania Libera:

„Băsescu către Boc: „Îngropaţi partidul! De acum încolo, vă descurcaţi singuri!”

După o zi agitată şi plină de întâlniri, toate informaţiile dădeau ca sigură ieri după-amiază o remaniere „soft”, care viza doar trei nume: Sebastian Vlădescu (Finanţe), Mihail Dumitru (Agricultură) şi Mihai Şeitan (Muncă). Cel puţin asta a fost lista cu care a intrat Emil Boc, joi dimi neaţă, la Cotroceni şi care, se pare, l-ar fi supărat foarte tare pe şeful statului. „Îngropaţi partidul! De acum încolo vă descur caţi singuri!”, i-ar fi spus Traian Bă sescu premierului, repro şându-i că printre nominalizaţi nu se regăsesc şi grei ai partidului. În replică, Boc ar fi spus că Berceanu şi Videanu se bucură de susţinerea partidului în teritoriu. Dar acesta nu a fost singurul motiv de nervozitate pentru Băsescu. Surse oficiale au declarat RL că preşedintele ar fi fost extrem de deranjat de remanierea lui Vlădescu, pe care l-a susţinut în perioada mandatului. „Partidul vrea aşa”, s-ar fi apărat premierul. La finalul întrevederii, sursele citate ne-au declarat: „Preşedintele e foarte, foarte nervos. Probabil va da guvernarea opoziţiei”.” (subl.mea)

Desi, mai apoi, a declarat, referitor la Guvern, conform Mediafax:

„Băsescu: Nicio clipă nu accept ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuie

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu acceptă nicio clipă ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuia, pentru că aceasta nu corespunde realităţii, precizând că România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o politică populistă.

„Vreau să ştiţi că nicio clipă nu accept ideea, pentru că nu corespunde realităţii, că Guvernul n-ar fi făcut ceea ce trebuie în perioada de criză. A făcut ce trebuie în limita resurselor pe care le-a avut. Din păcate, România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o legislaţie populistă, emisă în perioada 2007-2008, legislaţie care a angajat cheltuielile salariale şi sociale dincolo de limitele pe care România le putea suporta”, a declarat şeful statului.”

Partea proasta este ca el nu dezvolta o viziune pentru  cresterea electorala a partidului. Si nici la Boc nu s-a vazut, pana acum, lucrul acesta. Evident, fiind Presedintele Romaniei, Traian Basescu, trebuie sa fie echidistant fata de toate partidele politice. Cu toate acestea, ar trebui sa se gandeasca ca s-ar putea, si aceasta probabilitate nu e neglijabila deloc, ca din 2012 s-ar putea sa coabiteze cu PSD si PNL… Lucru deloc usor, daca chiar cu partidul din care provine nu e usor de coabitat…Poate ca ii convine asa! Nu este exclus. Poate nu-i pasa ca va coabita cu adversarii politici. Iarasi nu este exclus. Si totusi… Lipsa de viziune strategica a PDL este evidenta. Nu se vede o idee. Lucru grav pentru acest partid, macinat de luptele intre tot felul de fractiuni interne, care-i slabesc, desigur, coerenta. Situatia economica este dificila. PDL ar trebui sa se gandeasca cum sa faca ca sa usureze greutatile prin care trece populatia, si asa greu incercata si obosita de aceasta mult prelungita tranzitie. Acesta ar fi un aspect pe care PDL ar trebui, cred, sa-l trateze cu toata seriozitatea.

Apropo de vacanta…

Tot in Gandul citim:

70% dintre români renunţă anul acesta la vacanţă

Cred ca ar trebui sa ne dea de gandit…

Un alt editorial

pe care l-am citit, foarte tare, tot din voxpublica si semnat de Vasile Dancu:

REȚETĂ PENTRU GREVA GENERALĂ

Voi cita un scurt paragraf din acest editorial:

„Adică ce pot să-şi închipuie oamenii ca soluţii la aceste crize, dar mai ales dacă există, în mintea sau sufletul lor, speranţa unei soluţii. În sondajul IRES la care mă refer, soluţiile individuale pentru supravieţuire la actuala situaţie sunt următoarele: 54% se gândesc la plecarea din ţară, 26% cred că vor vinde lucruri din casă, 43% vor încerca să ia bani împrumut de la rude sau prieteni, 23% au speranţa că se vor putea împrumuta la bănci, 92% vor renunţa la cumpărarea de lucruri de folosinţă îndelungată şi 3% cred chiar că o să-şi vândă locuinţa.” (subl. ingrosata imi apartine)

Congresul. Cu vrajitoare

Schita unei analize

Acest Congres al PSD a starnit un viu interes, pe buna dreptate, in toata tara. Au fost chiar si vrajitoarele interesate, vrand sa izgoneasca malefica „flacara violet”, cea care ar fi putut influenta in rau partidul. Vrajitoare social democrate? Ma rog…

Interesul a fost imens, toata tara, cred, fiind „blocata” cateva ore in fata televizorului pentru a vedea ce se intampla, daca scanalul intern din PSD va conduce la scindare sau nu. Pana la urma a invins candidatul sustinut de dl. Adrian Nastase, dl. Victor Ponta. Acesta a mai fost sustinut si de Miron Mitrea, Radu Mazare. Intr-un fel era logic sa se intample asa, pe mine nu ma mira rezultatul: era previzibil. Diferenta dintre Ponta si Geoana a fost destul de mica, dar, totusi, in favoarea lui lui Ponta. Era previzibil si pentru faptul ca autoritatea morala a unor lideri consacrati ai partidului precum Ion Iliescu si Adrian Nastase si, nu in ultimul rand, Miron Mitrea, trebuia, pana la urma, sa prevaleze asupra unui Geoana (ce a pierdut alegerile prezidentiale)  sustinut de Marian Vanghelie si, intr-un final poate neasteptat,  si de catre Cristian Diaconescu. Din acest punct de vedere nu cred ca vrajitoarele au facut prea mare lucru.

Congresul a fost urmat de plecarea din PSD a unor oameni importanti precum Cristian Diaconescu si Marian Sarbu. Au plecat si altii (rog sa nu se supere nimeni daca nu-i nominalizez pe toti), iar speculatia la ordinea zilei este ca acestia se vor alatura grupului independentilor lui Gabriel Oprea, si el tot fost membru al PSD, dar plecat din partid in februarie 2009.  Ideea este crearea unui nou partid de centru-stanga. Noua formatiune s-ar putea numi  Uniunea Naţională pentru Progresul României si ar cuprinde si pe cei plecati din PNL. As putea sa glumesc spunand ca vrajitoarele – pardon, „doamnele responsabile cu energia”, ca sa folosesc o formula a la Adrian Nastase – si-au facut cu prisosinta datoria:  au scos din joben un nou partid.

Acest nou partid de stanga ar raspunde asteptarii a 40% din electorat, dupa cum a constatat un studiu IRES, coordonat de Vasile Dancu.

Ceea ce n-am vazut la acest congres a fost o adevarata dezbatere doctrinara si o analiza serioasa a situatiei interne din partid. Exista, din acest punct de vedere, o problema complexa, care nu priveste numai PSD, ci toate partidele politice post-decembriste de la noi.

Voi lua ca exemplu PSD, dar, repet, nu e vorba numai de PSD!. Modul de a pune problema in acest partid este extrem de sarac si rudimentar. La ce ma refer? Ca sa dau un exemplu: social-democratii spun ca toate relele din tara se datoreaza lui Basescu. Eu nu am vazut o alta abordare. Daca nu esti impotriva lui Basescu atunci esti o „jitie tradatoare”, cum plastic s-a exprimat Radu Mazare cu privire la un cunoscut politician. Din partea PDL vedem o aceeasi abordare, in oglinda, fata de Ion Iliescu. Tot „razboiul” se poarta in jurul unor anumiti lideri, in jurul unor nume si atata tot. Cu alte cuvinte poti sa fi un PSD-ist foarte bun daca il injuri pe Basescu – asta demonstrand (ce jalnic!!!) convingerea ta profunda in valorile social-democratiei, daca il critici vehement pe Boc si PDL-ul. Ca sa fi un bun PSD-ist trebuie sa spui cam asa: ” Astia? (adica PDL, Boc, Basescu). O gasca de incompetenti!!! Duc tara la ruina!! Niste nenorociti, niste incompetenti!! Basescu vrea sa fie dictatorul tarii!!!” Retorica face diferenta! Nu practici o astfel de retorica, atunci risti sa fi numit „tradator”, ba chiar „jitie tradatoare”! Iti permiti sa-l critici pe Ion Iliescu? Atunci nu esti un social-democrat „adevarat”, esti un „tradator”, esti un „carcotas de pe margine, de care partidul nu are nevoie”, ca si cum Iliescu ar fi sublimul, ar fi idealul, acel „munte” spre al carui pisc trebuie sa privesti cu reverenta si mandrie!!

In general vorbind, in politica romaneasca retorica are o foarte mare importanta, dar si atasamentul profund fata de marele lider al marilor valori. Mai nou, in PDL se vorbeste de basescianism, ca „Surpriza unora ca mine nu a fost că PDL nu e de dreapta, ci că PDL nu e suficient de băsescian. Cred că, în termenii acţiunii noastre politice, ceva mai mult băsescianism s-ar cere.”, sustine Sever Voinescu. Asta si pentru faptul ca, la noi, partidele mari au fost partide de lider, ca sa zic asa, liderul jucand rolul de „locomotiva” ce trage partidul dupa el, sus in sondaje. Acest lucru arata carentele mari de natura doctrinara, lipsa de viziune pe care o au mai toate partidele de la noi si faptul ca acestea depind cel mai mult de „imaginea” liderului, glorificata indiferent cum: poti sa-i zici si  „pleasca”, n-are importanta…

Dar studiul efectuat de dl. Dancu scoate in evidenta si alte aspecte care nu au fost atat de intens mediatizate: „Increderea foarte slaba in actualul sistem de partide. Partidele au un 10% incredere si 85% neicredere , deci bilant dezastruos (-75%). Parlamentul este pe aproape, adica 14% incredere, 85% neincredere”. De acest aspect, intr-adevar ingrijorator, parca nu se ocupa nimeni. Parca nimeni nu vrea sa comenteze serios acest aspect care reprezinta, defapt, lipsa increderii electoratului in democratie. Aceasta situatie, cred, este generata de faptul ca partidele noastre ofera doar retorica si nu solutii.

Un partid politic cred ca trebuie sa ofere solutii pentru toti oamenii, adica pentru intreaga societate in ansamblul ei, nu pentru segmente din societate – defavorizand cealalta parte a societatii. In general, la noi si poate ca nu numai la noi, primii „beneficiari” sunt reprezentati de clientela politica. Asa se si explica intensa politizare de la noi a administratiei, a functiilor publice, mergand „pana la portar”. Partidele de la noi nu ofera solutii pentru societate, din aceasta cauza slaba incredere pe care o are societatea fata de acestea. Chiar ma gandeam la un exemplu simplu. Liberalismul propune ca individul sa nu fie dependent de stat. Un om care este disponibilizat de la o insititutie de stat, evident,  nu mai depinde de stat. Ajutor de somaj si pe urma gata! Ei, un astfel de om trebuie, dupa aceea, ” sa se descurce”, sa caute ” sa faca ceva”, asta in conditiile in care resursele sale financiare sunt extrem de limitate (poate ceva mici economii personale) iar nevoile sale sociale sunt foarte mari (familie de intretinut, intretinere de platit, impozite, etc). Atunci ce poti sa faci cand nu dispui de resurse suficiente – pentru ca nu ai cum sa dispui de asemenea resurse daca ai muncit foarte multi ani la stat, fara sa ai functii de conducere importante si un salariu „nesimtit” de gras – pentru a te „inhama” la o afacere serioasa? Trebuie ” sa te descurci” ti se spune, dar cum? Or, politicile (nu numai liberale!) nu ofera o solutie la aceasta problema (si nu numai). Sau, daca doriti, solutiile propuse sunt extrem de superficiale: „sa te duci sa muncesti in Occident”. Sever Voinescu a vorbit despre aceasta politizare in conferinta pe care a tinut-o in data de 23 februarie la ISP si pe buna dreptate a spus ca accentul trebuie pus pe competenta si integritate. Acesta a zis: ” Eu cred că chestiunea politizării administraţiei este una extrem de serioasă şi este cauza multor rele din România de azi. Înţeleg bine că există o spirală a politizării. Noi politizăm pentru că şi cei de dianintea noastră au politizat. Aud adesea că nu se poate realiza politica unui guvern decît cu oameni prietenoşi cu guvernul respectiv. Dar asta este complet fals. Politica unui guvern, oricare ar fi el, se poate realiza numai cu oameni competenţi şi integri.”

Revin insa la ceea ce am spus mai sus: faptul ca partidele nu ofera solutii pentru societate constituie o problema deosebit de grava deoarece diminueaza increderea cetateanului in democratie. Or, partidele, la noi, nici nu sunt preocupate, parca, sa ofere solutii ci doar sa se atace intre ele, la nivel de lider, la toate nivelurile, intr-un mod superfluu si demagogic. Nu mai vorbesc despre campania electorala care este in fapt un circ electoral ce costa multi, foarte multi bani si in care se fac tot felul de promisiuni bombastice, „pentru a castiga alegerile”, ca dupa aceea sa se revina la realitatea obisnuita. Ar trebui sa ingrijoreze absenteismul mare inregistrat la alegeri, care demonstreaza ca, defapt, cetateanului „nu-i mai pasa”. Problemele, adevaratele probleme, cu care se confrunta omul obisnuit la noi sunt cele de natura economica si nu atat cele de natura politica. Nu merge treaba, cum se spune. Si nu merge de ani buni. In domeniul economic nu am vazut vreo vrajitorie – in sensul bun al cuvantului – care sa scoata tara asta din marasmul in care se gaseste. Iata de ce la noi lupta politica este o lupta sterila, demagogica, bazata pe o retorica revansarda si puerila. Domnul Dancu spune, despre infiintarea unui nou partid de centru stanga, pe blogul personal: „Probabil că ceva ce este nou pare interesant , noul este un cui in care îţi poţi agăţa o speranţă”. Pentru ca vechiul si-a aratat limitele. Dar nici noul nu poate sa subziste daca are aceleasi limite ca si vechiul. Noutatea in sine nu este un atribut al imbunatatirii, desi privim noutatea tocmai ca pe o posibila imbunatatire. Partea proasta este ca din 1989 incoace viata cetateanului obisnuit nu s-a imbunatatit. Aceasta constatare pe care o face fiecare reflecta pana la urma o realitate limita. Privatizarile care s-au efectuat nu au dus la progresul economic general scontat, iar cei care se pot bucura actualmente de o viata mai buna sunt putini. Ceea ce se poate remarca in studiul sociologic efectuat de dl. Dancu este ca cetatenii isi pun sperante in Uniunea Europeana: incredere multa+foarte multa – 57%, fata de putina+foarte putina – 38%. Este un lucru pozitiv. Dar adevarul este ca si Uniunea Europeana reprezinta „o noutate” mult asteptata de care sa-ti agati o speranta. Ar fi interesant de efectuat un sondaj care sa reflecte in ce masura cunoaste populatia tarii politicile UE, programele UE, modalitatea de accesare a fondurilor structurale. Eu nu cred ca foarte multi cunosc aceste lucruri. Spera insa ca UE va ajuta Romania si ca, probabil, reprezinta o unica sansa pentru dezvoltarea si modernizarea tarii. Increderea in Biserica si Armata a ramas aproape neschimbata, dar vedem o incredere mare in Guvernatorul Bancii Nationale (68 % incredere multa+foarte multa si doar 25% incredere putina+foarte putina). Cred ca tot datorita „liderului”, daca putem spune asa, adica, Guvernatorul Bancii Nationale, dl. Mugur Isarescu, avand mai mereu o imagine pozitiva, de om competent si integru, vorba d-lui Sever Voinescu.

Cateva cuvinte despre „atacul la persoana”

Exista, intr-adevar, la noi ceea ce se poate numi „atac la persoana”. Este si o publicatie cu denumirea asta. Semnificativ, nu? Acest fenomen este un efect al libertatii castigate in 1989 si nu atat al orgoliului personal al fiecaruia dintre noi. Libertatea nu inseamna, neaparat, ordine, respect.  Respectul implica criterii axiologice, fara indoiala. O societate noua, in formare, asa cum este societatea romaneasca post-decembrista, are criterii axiologice in formare. Post-decembrismul, daca imi este ingaduit sa ma exprim astfel, nu s-a terminat. Multi sunt cei care acuza „lipsa valorilor” din societate, sau nu putini spun ca in Romania nu este „meritocratie” – lipsa meritocratiei fiind vazuta drept principala cauza a relelor. Sigur, pe undeva au dreptate. Dar nu acesta este aspectul principal, problema principala. Problema principala (si cauza) este ca nu stim sa „construim” mai repede si mai bine o noua orientare axiologica, specifica noilor realitati politice, economice si sociale pe care le traim. Noi ne bazam pe a copia ceea ce este in Occident. Trebuie, cred, inteles ca pentru a avea valori, trebuie, inainte de toate, sa le cunosti. Daca privim democratia sub acest aspect, adica cel al valorilor democratice, sau al valorilor democratiei, atunci remarcam ca societatea romaneasca nu a cunoscut democratia, in adevaratul sens al cuvantului, inainte de 1989. Daca nu cunosti democratia, adica daca nu o traiesti, cum ai putea sa cunosti valorile democratice, adica sa ti le insusesti repede, la nivelul intregii societati? Spre exemplu, democratia a fost inteleasa la noi sub aspectul pluralismului politic. Dar in momentul cand a trebuit s-o intelegem economic, din punctul de vedere al economiei libere de piata, lucrurile au schiopatat. Motivele au fost si obiective, adica nu au tinut cont de mentalitate, de obisnuinta. Dar, evident, au existat si motive subiective, care tin de mentalitate, de obisnuinta individului cu un sistem hipercentralizat, de stat, asa cum a fost cel comunist.

Revenind la „atacurile la persoana”, trebuie precizat, cred eu, ca acestea se datoreaza si faptului ca inainte de 1989 societatea romaneasca nu a cunoscut ce inseamna o reala, o adevarata dezbatere a unor idei, a unor concepte. In comunism nu prea aveau loc dezbateri, chiar deloc. Individul trebuia sa fie de acord cu ceea ce zicea „tov. Nicolae Ceausescu si cu programul PCR”  si atat. Adica trebuia sa fie de acord orbeste, chit ca intelegea, chit ca avea nelamuriri. Ce vreau sa spun este ca individul a trait o inhibitie imensa in comunism, care il facea sa minta, de teama „organelor”, sa nu spuna ceea ce, defapt, gandeste despre o anumita problema. Oficial (in acceptiunea de pe vremea aceea a a cuvantului oficial) individul avea „o netarmurita dragoste fata de tovarasul Nicolae Ceausescu, fata de tovarasa Elena Ceausescu si fata de Partid!!”. Si atat, in comunism, era de ajuns. Avea cineva curajul sa spuna ca NU? La asa ceva conduce un sistem opresiv, foarte dur, asa cum a fost cel comunist. Nu este vorba aici de lasitatea omului simplu, ci de responsabilitate – responsabilitate fata de familia ta, fata de tine insuti, de supravietuire. Iata cum dezbatarea, privita ca valoare, nu a fost cunoscuta de oameni pe vremea comunismului si iata si motivul pentru care dezbaterile de acum sunt de joasa calitate, multe fiind atacuri la persoana, fiecare vrand sa-si demonstreze „superioritatea ideatica” in fata „adversarului”. Iata cum dezbaterea, azi, a ajuns sa se faca de pe raporturi, mai mult sau mai putin vagi, de asa zisa „adversitate”, ca altfel „n-are rost”. Iata pentru ce se poate remarca o anumita „tendentiozitate”, mai mult sau mai putin evidenta, in dezbaterile noastre de azi. Pentru ca nu am avut exercitiul dezbaterii, ne-am insusit de curand aceasta valoare.  Sterilitatea luptei politice de la noi, de care am vorbit mai sus,  bazata pe retorica si demagogie, este, cred, tot un efect al acestei stari de fapt. Evident, exemplele pot continua.

Speranta mea, fundamentata mai mult pe optimism decat pe rigoare stiintifica, este ca lucrurile sa mearga spre bine, in special din punct de vedere economic. Cred ca numai imbunatatirea economiei, al climatului economic, poate sa aduca cu sine si pecetluirea acelor valori de care avem nevoie precum si increderea necesara in acestea.