Despre succes…

Foarte interesant punct de vedere! Si, cred ca se poate spune asa, original! Interesant e tot, dar iata aici o idee foarte profunda:

„dacă nu s-ar fi inventat termenul “succes” şi n-ar fi existat satisfacţia ca rezultat al acestuia, pentru ce ar mai fi luptat acum fiinţa umană? Ce eveniment a marcat primul succes oficial? Să fie oare naşterea Universului, apariţia omului? Ce anume?”

Ma face sa ma gandesc la faptul ca fiinta umana e astfel creata, constituita, asa incat sentimentului de zadarnicie i se opune nadejdea. Imi amintesc de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog spunea undeva ca omul a fost creat pentru a petrece intru nadejde… Filozofii moderni, spre exemplu Camus, au vrut sa inlature speranta pentru a privi viata si moartea in fata, cu deplina luciditate.  Lumea contemporana este mai mult o lume a succesului decat a elevatiei, iar succesul se traduce prin faptul de a castiga foarte multi bani. Cam acesta e tipul de succes al zilelor noastre: bunastarea personala, mai mult decat bunastarea obsteasca. Binele individual mai mult decat binele obstesc. De aici si individualismul acesta vulgar…

Intr-o pelicula uriasa Orson Welles facea radiografia succesului putred, megaloman – e vorba de Citizen Kane.

Cu toate acestea succesul este o trasatura a personalitatii fiintei umane. Spre exemplu, intrecerile sportive se bazeaza pe succes, iar Olimpiadele, inca din antichitate, stau marturie acestui lucru. Nu cred ca trebuie sa blamam neaparat succesul. Ar trebui sa ne gandim ca e nevoie si de efort pentru a-l dobandi… Depinde si cum privim  succesul… El poate fi privit si prin prisma dezvoltarii. Spre exemplu, societatea s-a dezvoltat de-alungul timpului si lucru asta s-a produs datorita succeselor, daca doriti e integrala acestor succese pe care omul le-a dobandit de-alungul timpului. Succesul nu inseamna neaparat o lupta. Gabriela spune:

„Dar aşa, luptăm să terminăm şcoli, să supravieţuim, să reuşim în lucruri mari, dar eşuăm în lucruri mici. Căutăm împlinirea, dar când o găsim nu ne putem bucura de ea pe deplin pentru că ne-am concentrat mai mult pe câştigarea luptei cu orice preţ decât pe parcurgerea drumului catre victorie în bucurie.”

Dupa parerea mea, marii oameni n-au cautat neaparat sa lupte, ci au cautat adevarul. Un mare fizician sau un mare scriitor, la fel. Nu stiu daca, spre exemplu, Faraday a cautat sa lupte, dar in mod sigur a cautat adevarul prin studiu, pentru ca a intelege un fenomen fizic nu este un lucru usor. Nici de ce cade marul din copac nu e un lucru usor de inteles… Lupta, daca se poate spune asa, s-a desfasurat in felul acesta, dar poate fi vorba si de pasiune pentru fizica. Interesant este ca legam succesul de o lupta, nu de efort, de o intrecere cu altii, nu de pasiune sau vocatie, sau, de ce nu, de talent. Urmarim gloria personala si nu atat sa ne implinim vocatia sau sa ne satisfacem o pasiune pe care o avem pentru un anumit domeniu si sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Or, adevaratul succes este atunci cand reusim sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Sa ne gandim la marele inventator american Thomas Edison: una din marile sale inventii a fost becul electric, de care ne bucuram si noi, in zilele noastre! Sa ne gandim la ce a insemnat si inseamna becul electric pentru noi toti, pentru societatea noastra moderna: n-ar fi existat societate moderna fara bec electric. Asta, DA, SUCCES! Asta, DA, REUSITA! Sa ne gandim la camera de filmat, inventata de Edison. Ce-ar fi fost societatea noastra fara camera de filmat… Se poate spune ca Edison a inventat societatea moderna, de care ne bucuram noi astazi. Ce reusita! Si ar trebui sa ne gandim ca datorita acestor oameni societatea a mers inainte. Care si-au impartasit succesul lor tuturor. In zilele noastre tindem sa uitam acest lucru, sau poate ca e doar o impresie a mea (pe care as dori-o gresita). Insa toata aceasta criza financiara si economica, daca ar fi s-o caracterizam in putine cuvinte, este o expresie a egoismului uman si nu al altruismului. Si anume al acelui egoism care se bazeaza pe acumulare continua de avere in folosul unora care se cred privilegiati de soarta. Un asemenea succes bazat pe un asemenea egoism nici nu stiu daca se mai poate numi succes… Insa unii il numesc succes, altii strategie economica…