Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre succes…

Foarte interesant punct de vedere! Si, cred ca se poate spune asa, original! Interesant e tot, dar iata aici o idee foarte profunda:

dacă nu s-ar fi inventat termenul “succes” şi n-ar fi existat satisfacţia ca rezultat al acestuia, pentru ce ar mai fi luptat acum fiinţa umană? Ce eveniment a marcat primul succes oficial? Să fie oare naşterea Universului, apariţia omului? Ce anume?”

Ma face sa ma gandesc la faptul ca fiinta umana e astfel creata, constituita, asa incat sentimentului de zadarnicie i se opune nadejdea. Imi amintesc de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog spunea undeva ca omul a fost creat pentru a petrece intru nadejde… Filozofii moderni, spre exemplu Camus, au vrut sa inlature speranta pentru a privi viata si moartea in fata, cu deplina luciditate.  Lumea contemporana este mai mult o lume a succesului decat a elevatiei, iar succesul se traduce prin faptul de a castiga foarte multi bani. Cam acesta e tipul de succes al zilelor noastre: bunastarea personala, mai mult decat bunastarea obsteasca. Binele individual mai mult decat binele obstesc. De aici si individualismul acesta vulgar… Cover of "Citizen Kane (Two-Disc Special ...

Intr-o pelicula uriasa Orson Welles facea radiografia succesului putred, megaloman – e vorba de Citizen Kane.

Cu toate acestea succesul este o trasatura a personalitatii fiintei umane. Spre exemplu, intrecerile sportive se bazeaza pe succes, iar Olimpiadele, inca din antichitate, stau marturie acestui lucru. Nu cred ca trebuie sa blamam neaparat succesul. Ar trebui sa ne gandim ca e nevoie si de efort pentru a-l dobandi… Depinde si cum privim  succesul… El poate fi privit si prin prisma dezvoltarii. Spre exemplu, societatea s-a dezvoltat de-alungul timpului si lucru asta s-a produs datorita succeselor, daca doriti e integrala acestor succese pe care omul le-a dobandit de-alungul timpului. Succesul nu inseamna neaparat o lupta. Gabriela spune:

„Dar aşa, luptăm să terminăm şcoli, să supravieţuim, să reuşim în lucruri mari, dar eşuăm în lucruri mici. Căutăm împlinirea, dar când o găsim nu ne putem bucura de ea pe deplin pentru că ne-am concentrat mai mult pe câştigarea luptei cu orice preţ decât pe parcurgerea drumului catre victorie în bucurie.”

Dupa parerea mea, marii oameni n-au cautat neaparat sa lupte, ci au cautat adevarul. Un mare fizician sau un mare scriitor, la fel. Nu stiu daca, spre exemplu, Faraday a cautat sa lupte, dar in mod sigur a cautat adevarul prin studiu, pentru ca a intelege un fenomen fizic nu este un lucru usor. Nici de ce cade marul din copac nu e un lucru usor de inteles… Lupta, daca se poate spune asa, s-a desfasurat in felul acesta, dar poate fi vorba si de pasiune pentru fizica. Interesant este ca legam succesul de o lupta, nu de efort, de o intrecere cu altii, nu de pasiune sau vocatie, sau, de ce nu, de talent. Urmarim gloria personala si nu atat sa ne implinim vocatia sau sa ne satisfacem o pasiune pe care o avem pentru un anumit domeniu si sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Or, adevaratul succes este atunci cand reusim sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Sa ne gandim la marele inventator american Thomas Edison: una din marile sale inventii a fost becul electric, de care ne bucuram si noi, in zilele noastre! Sa ne gandim la ce a insemnat si inseamna becul electric pentru noi toti, pentru societatea noastra moderna: n-ar fi existat societate moderna fara bec electric. Asta, DA, SUCCES! Asta, DA, REUSITA! Sa ne gandim la camera de filmat, inventata de Edison. Ce-ar fi fost societatea noastra fara camera de filmat… Se poate spune ca Edison a inventat societatea moderna, de care ne bucuram noi astazi. Ce reusita! Si ar trebui sa ne gandim ca datorita acestor oameni societatea a mers inainte. Care si-au impartasit succesul lor tuturor. In zilele noastre tindem sa uitam acest lucru, sau poate ca e doar o impresie a mea (pe care as dori-o gresita). Insa toata aceasta criza financiara si economica, daca ar fi s-o caracterizam in putine cuvinte, este o expresie a egoismului uman si nu al altruismului. Si anume al acelui egoism care se bazeaza pe acumulare continua de avere in folosul unora care se cred privilegiati de soarta. Un asemenea succes bazat pe un asemenea egoism nici nu stiu daca se mai poate numi succes… Insa unii il numesc succes, altii strategie economica…

august 2, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre romi…

Iata doua articole din Gandul pe aceasta tema:

Nu vor să fie VECINI CU ROMII: trei persoane încătuşate la Tg. Mureş pentru că au împiedicat amenajarea unei tabere de romi

 

si editorialul al D-nei Rodica Ciobanu:

România nu-şi poate lega romii de glie

 

 

Problema

Citind aceste articole am cazut pe ganduri… Mie personal nu mi se pare ca acestea ar fi motivele pentru care suntem refuzati in Schengen. Faptul ca Romania indeplineste conditiile tehnice este un lucru atestat pe plan european. Deci nu ar trebui sa fie probleme. Probleme la frontiera, cu securizarea s.a.m.d, au si state membre Schengen. Iar asa zisa problema a romilor mi se pare a fi una falsa. Nu spun ca nu ar exista probleme de integrare a romilor, nu voi discuta aici cauzele. Dar ca problema romilor e aceea care blocheaza integrarea Romaniei in Spatiul Schengen mi se pare a fi o exagerare. Si astfel de exagerari se fac, de obicei, de catre extrema dreapta. Mi se pare, mai degraba, ca nimeni din UE nu doreste sa studieze serios problemele cu care se confrunta romii, obiceiurile lor, modul lor de viata. Spre exemplu de ce destul de multi romi refuza (?!) sa-si trimita copiii la scoala? Nu spun ca toti ar face lucrul acesta. Pentru ce multi dintre ei sunt saraci? Nu spun ca nu ar exista si romi bogati, chiar foarte bogati. Cei care sunt bogati cum si-au castigat averea? Prin furt? Dar oare nu sunt si romani sadea in aceeasi situatie? Care e diferenta? Cum este tratata femeia de etnie roma de catre sotul ei? Este sotul ei posesiv, o trateaza ca pe o sclava? De ce unii romi isi casatoresc copiii si inca de la varste fragede? De unde provine acest obicei si ce semnificatie are? Dezvolta acest obicei un anumit simbolism? De unde provin romii? Exista izvoare istorice care sa ateste provenienta lor din India? Limba romilor cum e? In ce familie de limbi o putem incadra (slava, germana, latina, alta)? Se tot vorbeste de integrarea romilor, dar nu vad pe cineva dispus sa faca o cercetare sociologica serioasa asupra acestui grup etnic. Pentru ca adevarul este ca noi cunoastem destul de putine lucruri despre romi. Totusi, sa nu uitam ca romii au dat si mari artisti, cu care ne mandrim. Unul din talentele lor este muzica. Sunt deosebit de talentati in muzica, executanti remarcabili (acordeon, vioara, voce si nu numai). Care sunt celelalte talente ale lor? Se spune ca sunt foarte buni lucratori in metal (ar fi si aici cateva intrebari – de ce in metal? De unde aceasta traditie a lucrului in metal? Ma gandesc la faptul ca ar fi vorba de o traditie, nu?). N-am auzit, spre exemplu, ca romii ar sti sa lucreze lemnul foarte bine. Se tot spune despre romi ca fura si de aici neincrederea in ei. Altii cersesc. Se spune ca nu muncesc sau ca nu vor sa munceasca, ca nu le place munca. De ce s-au impamantenit astfel de obiceiuri la romi? De asemenea deranjeaza ca sunt murdari si ca traiesc in murdarie. Si asupra acestui aspect aceeasi intrebare: de ce au adoptat si adopta in continuare acest mod de viata? Ma intorc la conditia femeii de etnie roma. Sa presupunem ca o tiganca vrea sa se rupa de tiganie si sa duca o viata aidoma populatiei majoritare: vrea sa invete, sa aiba servici 07.00-15.00, sa traiasca departe de satra, la bloc, impreuna cu sotul si copiii, sa mearga impreuna cu sotul la Festivalul George Enescu, la Sala Palatului. Daca decide astfel intampina ostilitate, greutati din partea comunitatii rome din care face parte? Cine ar impiedica-o sa duca un alt mod de viata: familia, seful comunitatii respective? De ce ar impiedica-o? Care ar fi resorturile psihice profunde ale membrilor familiei care i-ar determina sa o impiedice sa duca un alt mod de viata, unul nou? De ce unii romi (si au fost cazuri destule) prefera violenta ca forma de a se exprima pe sine? Sunt diferiti tiganii din Romania fata de tiganii din alte tari? Daca da, care ar fi diferentele?

Sunt destule probleme de cercetat, apropo de romi. Si se pare ca sunt foarte putini doritori de a le aprofunda si de a da solutii viabile privind integrarea romilor.

Se spune ca romii se trag din India…

Noua versiune a „vagabonzilor milionari”. Cum arată pe dinăuntru această „cocioabă dărăpănată” din India. GALERIE FOTO

Foarte interesant articolul! Il recomand a fi citit cu atentie!

Off Topic

VIDEO: Cântăreaţa R&B Vesta Williams a fost găsită moartă în camera de hotel

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!

 

 

 

septembrie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

  • Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.

noiembrie 17, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Exodul medicilor

Iata doua articole din Gandul care retin atentia:

Migrarea medicilor spre Occident, un fenomen al întregii Europe de Est

Criza loveşte România şi retroactiv. CE susţine că deficitele bugetare din 2008 şi 2009 au fost de fapt mai mari decât cele prezentate de oficialii de la Bucureşti

Cred ca trebuie facuta legatura dintre cele doua articole pentru ca sa avem tabloul complet al unei realitati nefaste: exodul medicilor. Cum se vede din primul articol, fenomenul nu este caracteristic numai Romaniei ci intregii Europe de Est, relevand un fenomen ce ajunge a fi de masa. Iata ce spune:

„Medicii din statele est-europene ar putea pleca în număr mare spre Occident, din cauza scăderii veniturilor ca urmare a măsurilor de austeritate, tendinţă care coincide cu intenţia statelor dezvoltate de atragere a muncitorilor calificaţi, comentează Reuters.”

Si asta in condiitile in care salariul, ca debutant, in Germania si Marea Britanie ar fi de 4000 de euro! Nu mai punem la socoteala ca statele dezvoltate au dorinta si interesul de a atrage forta de lucru calificata. Articolul prezinta situatia unui medic ceh, care are salariul mai mic decat al unui tamplar sau instalator, in contextul masurilor de austeritate din domeniul medical practicate de catre guvern. Dar iata ce spune si despre Romania:

„În România, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25 la sută, notează Reuters. „Începând din 2007, aproximativ 3.000 de medici şi 8.000 de asistenţi au plecat în alte ţări din cauza salariilor mici şi condiţiilor de lucru”, afirmă Marius Petcu, liderul sindicatului Sanitas. „Dacă această tendinţă continuă, este posibil ca, până la sfârşitul anului, România să intre în imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice”, precizează Petcu. Luna trecută, Institutul medical din Germania a elaborat un studiu care arată că spitalele germane au nevoie de 5.500 de medici, iar numărul posturilor disponibile ar putea ajunge la 37.000 până în 2019.”

Deja se vorbeste ca Romania s-ar putea afla in imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice!!!

Problema care se pune este: unde vom ajunge in felul acesta? Mie mi se pare evident ca, daca lucrurile vor continua in felul acesta, starea de sanatate a oamenilor, nu numai din Romania, dar si din intreg spatiul Estic, va fi pusa in pericol. Numai vorbesc si de faptul ca acest exod ar putea avea ca efect scumpirea serviciului medical, ce poate deveni inaccesibil multora. Ca saracie avem din belsug. Cel putin la noi (dar nu numai la noi, din cate se vede) sectorul medical a fost neglijat continuu. Nu s-a adus nicio imbunatatire. Asta e parerea mea, deoarece, daca s-ar fi adus o imbunatatire reala a acestui sector, atunci nici nu s-ar mai fi vorbit azi de un exod, fenomen de masa.  Un astfel de fenomen insa inseamna mult mai mult: deteriorarea conditiilor de viata a oamenilor pe termen mediu si lung, scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii. As fi dorit sa ignor articolul, dar nu pot. Pentru ca trebuie, cred, sa tragem un semnal de alarma. Acest exod trebuie privit ca un fenomen ce se va desfasura pe termen lung, daca nu se vor imbunatatii, in sfarsit, conditiile aici. Incetul cu incetul se face otetul, spune un proverb. Incetul cu incetul medicii pleaca.

Iata un alt articol privind situatia economica si financiara de la noi:

De ce se împrumută România. 10 firme de stat, datoare cu 1,27 mld €

In asemenea conditii, cum va fi refacerea economica a tarii? Raspunsul pe care il dau eu este: grea! Pentru o tara ca a noastra ce nu se poate spune ca a performat economic in 20 de ani de la caderea comunismului, o criza ca cea actuala ne mai lipsea! Care a transformat statul intr-unul inglodat in datorii foarte mari. Pentru a plati pensii si salarii. Dar nu se vede, totusi, ca aceste datorii ar insemna credite pentru dezvoltare. Involutia economica este evidenta. Si este de forta evidentei ca acest lucru inseamna o saracie (sau, mai bine zis, o saracire) accentuata. Sa nu ne iluzionam ca daca afara e o toamna frumoasa, lucrurile merg si bine. Nu merg bine deloc. Mi-e teama ca efectele nefaste se vor face simtite intr-un viitor nu prea indepartat, mai ales ca trebuie sa si dam aceste datorii inapoi. Iata ce spune in finalul ultimului articol:

„Singura soluţie care poate fi luată constă în reducerea numărului de personal. Recent, secretarul de stat în Ministerul Economiei Tudor Şerban anunţa că de la CNH Petroşani vor fi concediaţi 1.600 de oameni, iar de la Termoelectrica alţi 300, după ce 200 părăsiseră deja, din 2009, producătorul de energie termică. Şi în sistemul feroviar se pregătesc concedieri masive. De la CFR Marfă vor pleca 6.380 de angajaţi, aproape jumătate din personal, de la CFR Călători 1.100 şi de la CFR SA alţi 600. Pe lista de monitorizare a FMI au fost incluse şi două companii de stat, Metrorex şi Electrocentrale Bucureşti, care nu au însă datorii. „Ne-au luat în considerare pentru că primim subvenţii. Noi avem datorii doar către mediul privat, către firme care au asigurat mentenanţa şinelor, şi care s-au tot acumulat din 2006 şi până în prezent, ajungând la aproximativ 100 milioane de lei”, a declarat pentru Gândul directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte.”

Dupa parerea mea, solutia reducerilor de personal, ar putea fi una necesara, dat fiind contextul economic actual, dar nu si suficienta. Cred ca ar trebui gandit un plan de masuri de ansamblu prin care economia romaneasca sa se poata redresa, o strategie de marketing pentru a gasi piete de desfacere pentru produsele romanesti. Ceva, ceva trebuie facut. Pentru ca aceasta criza nu iarta, iar daca acum ne plangem de criza, lucru firesc, ar trebui sa ne gandim la efectele pe care aceasta le genereaza, ce pot fi tot atat de grele, daca nu chiar si mai grele. Eu cred, totusi, ca se poate face ceva daca in locul „replicilor ideologice” oamenii politici, factorii responsabili s-ar gandi mult mai profund decat pana acum la problema si ar incerca nu numai sa gaseasca solutii (pe hartie), dar sa si faca ceva. Nu ca as avea ceva cu replicile ideologice, dar cam prea multe astfel de replici in ultima vreme si prea putine masuri concrete de redresare economica. Este foarte adevarat ca situatia globala este incarcata si dificila. Iar criza actuala ar putea insemna si un Wall Street geopolitic, daca aceasta se va acutiza. Iata un articol de pe blogul Civitas’99 ce ne prezinta o analiza a situatiei geopolitice actuale:

Criza de după criză: urmează un Wall Street geopolitic?

scris de Octavian Manea.

Interesant ar fi sa aflam cum se pozitioneaza Romania intr-o atare situatie. Din punctul de vedere al securitatii sale militare Romania este o tara membra NATO. Lucrul acesta spune totul, cel putin pana acum.  Din acest punct de vedere, dupa parerea mea, as identifica, practic, doua chestiuni importante. Iata-le in doua articole din Evenimentul Zilei:

Moscova vrea să discute cu NATO despre scutul antirachetă

Musulmanii din Occident, chemați la jihad

Aceste doua chestiuni nu sunt noi, desigur. Intentia Moscovei de a participa la scut era, dupa parerea mea, previzibila. Nu insist asupra acestor teme, de ordin geopolitic, hai sa-i zic militar.

Mai este o chestiune: securitatea economica. O chestiune serioasa. Iar acest exod al medicilor (nu numai din Romania, dar din intreg Estul), de care am vorbit, ridica aceasta problema spinoasa. Chestiunea, in cazul Romaniei cel putin, poate fi simplu formulata: nu reusim sa ne dezvoltam. De retinut ca articolul din Gandul vorbea despre un medic ceh, Cehia fiind o tara cu un PIB mai mare decat al Romaniei si mai dezvoltata. Ce sa mai zicem de noi atunci…? Eu nu cred ca, cel putin pe termen mediu, va fi un razboi, Doamne fereste, in Europa. Cred ca si pe termen lung aceasta ipoteza trebuie exclusa. Dar ceea ce se intampla din punct de vedere economic are efectele unui razboi pentru ca, daca lucrurile vor merge asa, adica prost, ne cam paste ruina…Eu sper, totusi, ca lucrurile se vor redresa pana la urma. Insa vulnerabilitatile economice sunt cele care afecteaza intr-un mod cat se poate de concret tara noastra, o tara, cu regret o spun, saraca in Europa. Mai saraca decat Cehia sau Slovacia! Iata aceasta plecare masiva a medicilor in tari bogate este un exemplu cat se poate de relevant. De aceea si spun ca securitatea economica ar trebui sa fie prioritara acum. Trebuie sa ne urmarim interesele si sa vedem cum putem sa ne dezvoltam economic. Ar trebui o abordare pragmatica a subiectului. Se vede foarte clar ca noi am intampinat dificultati mari in aceasta tranzitie. O dezvoltare economica reala capitalista a tarii noastre se face, in continuare, intr-un mod deosebit de dificil, as zice. Dupa parerea mea, dezvoltarea nu este imposibila. Solutiile, chiar daca sunt dificil de gasit si de implementat in practica, trebuie, mai intai, sa le cauti. Uneori leacurile pot fi amare, dar, in final, ele trebuie sa conduca la o situatie mai buna. Impresia mea este ca se ignora acest subiect. Ca este tratat, asa cum a observat cineva, mai mult din punct de vedere contabil decat din punct de vedere economic. Este  o chestiune lasata, parca, sa pluteasca in aer, ca si cum lucrurile se vor rezolva de la sine, mergand pe principiul ca timpul le rezolva pana la urma pe toate.  Principiul ar putea fi bun, nu sunt de acord insa cu faptul ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Ca se vor aranja, da, poate, dar depinde si cum, pentru ca se pot aranja si prost.

As dori, in final, sa mai fac o remarca. Am spus ca dezvoltarea nu este imposibila. Intrebarea care s-ar pune, in mod firesc, ar fi: exista posibilitatea obiectiva a dezvoltarii economice durabile a tarii? In mod obiectiv vorbind, cred ca aceasta posibilitate ar trebui sa existe. Romania a avut si in trecut niste realizari economice durabile, despre care se vorbeste destul de putin. Este adevarat, au fost realizate sub comunism. Dar azi ne aflam, economic vorbind, sub nivelul din 1989…  Ca s-ar fi putut mai bine, ca s-ar fi putut mai inspirat, asta e o alta problema. Lucrul acesta indreptateste speranta ca se poate. Nu spun ca trebuie sa se revina la comunism, sa fie clar. Ci cred ca Statul Roman ar trebui sa aibe politici coerente, pragmatice pentru a asigura aceasta dezvoltare. Eu cred ca trebuie inteles ca degeaba ne plangem de exodul acesta al medicilor, de preturi, de conditiile de viata precare, daca economia nu va functiona bine, nu va fi pusa bine la punct chiar si in cele mai mici detalii, asa incat mecanismul economic sa fie functional si sa produca prosperitate. Or, la noi, acest mecanism economic nu produce prosperitate, asta e marea problema. El produce datorii si deficite, asta produce! Uitati-va numai la cei 500.000 de functionari publici – diferenta fata de sfarsitul Guvernarii Nastase si ora actuala (1.400.000). Deci 500.000 de oameni care muncesc la stat – ori la intreprinderi cu pierderi foarte mari, ori in functii birocratice. Sa ne gandim ca e vorba, ca numar, de un oras mare, sau chiar de un judet! Si aceasta diferenta a rezultat dintr-o perioada in care nu era criza economica mondiala, ci chiar crestere economica! In loc ca acesti oameni sa lucreze in productie de asa maniera incat sa contribuie la crearea de produse si vinderea lor – sursa profitului, nu? Atunci eu stau si ma intreb, daca lucrurile merg asa, ce vor face generatiile viitoare. Unde vor lucra? Este clar ca daca lucrurile vor merge tot asa, atunci istoria se repeta: vor fi iarasi sute de mii de oameni (retineti ordinul de marime) care vor lucra la stat (la intreprinderi cu pierderi sau in functii birocratice), deci neproductivi, care trebuie sa lucreze undeva, asta e adevarat, dar care nu vor face decat sa accentuze un deficit bugetar, de care nu vom scapa niciodata! Asta in vreme ce, de pilda, medicii, profesorii vor lua calea strainatatii pentru salarii mai mari si posibilitati de realizare profesionala mult mai bune. Acest cerc vicios trebuie odata si odata spart! Si este una din cauzele pentru care batem pasul pe loc. Pana la urma, daca nu se vor crea posibilitati economice, fenomenul emigratiei, in viitor, se va accentua. Si unde ajungem? Ca sa se dubleze, sa se tripleze numarul emigrantilor, fata de cel de acum? Pe urma ne vom plange din nou, spre exemplu, ca avem un buget al pensiilor deficitar. Cerc vicios, asta e. Si, daca stau sa ma gandesc bine, acest cerc vicios, este una din cauzele obiective ce contribuie la stagnare si involutie economica si sociala! Chestiunea, deci, se poate formula simplu: pentru ca sa existe posibilitatea obiectiva de dezvoltare economica durabila, trebuie, mai intai, eliminate cauzele obiective care determina stagnarea si involutia economica. Lucru care nu se face si care mentine aceasta stare de prostratie economica, de apatie sociala si senzatia ca, defapt, nu se schimba nimic. Si asa si e, nu prea se schimba nimic, decat, din pacate, in rau.

octombrie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu