Incredibil!!

Eu totusi (mai) sper  ca nu e adevarat… Am citit si eu aici, aici, aici… Bibliotecaru’ (pe numele sau Gheorghe Florescu) nu mai e printre noi… Pare neverosimil… Am avut lungi si interesante conversatii cu dansul prin intermediul blogului. Eu cred ca ne va lipsi tuturor acest om cu idei originale, exprimate in articolele de pe blog sau in comentariile sale. A fost printre primii care au comentat la mine pe blog, cand m-am apucat de blogarit. Tin minte ca discutam despre munca la o postare a mea si Bibliotecaru m-a intrebat care este rostul muncii. Eu am scris atunci o alta postare referitor la acest subiect. Comentam subiectul si eu am facut o referire la o poezie dintr-un film de Andrei Tarkovsky iar Bibliotecaru a venit si mi-a redat, in comentariul pe care l-a facut, aceasta poezie:

„Şi vremea a trecut, de parcă nu ar fi fost…
Pe zăgaz e cald, dar asta nu-i de-ajuns!

Tot ce se putea împlini, ca şi frunzele,
În palme-mi cădea, dar asta nu-i de-ajuns!

Nici răul, nici binele în zadar nu s-a scurs,
Şi au ars luminos, dar asta nu-i de-ajuns!

Viaţa mă ocrotea, proteja, mă salva,
Aveam chiar şi noroc, dar asta nu-i de-ajuns!

Frunzele ardeau pe cer, ramurile nu s-au rupt,
Ziua e clară ca un geam, dar asta nu-i de-ajuns!”

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!