Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Balanta

Un raspuns la articolul Andreei Paul – Deficit bugetar de 92 euro pe secundă, dar evaziune fiscală de 680 de euro pe secundă

La noi, din cate cu usurinta se poate constata, problemele economice sunt vazute ori sub aspect juridic negustoresc (spre exemplu: cati bani aduce la buget DNA), ori sub aspectul simplist al nivelului deficitului bugetar (spre exemplu: imbunatatirea colectarii veniturilor la bugetul de stat). Si, culmea, sunt vazute mai putin sub aspect economic – acest aspect pare a fi ignorat total la noi.

Cred ca ati vazut cu totii o balanta. Balanta este un instrument prin care se pot compara doua marimi A si B: A>B, A<B, A=B. Se zice ca balanta este in echilibru cand A=B, deci cand doua marimi sunt egale. In termeni economici, pe un taler al balantei punem Cererea si pe ce celalalt taler punem Oferta. O economie este in echilibru cand Cerera=Oferta.

Desi nu e intru totul corect, pot sa estimez la limita Cererea totala adunand veniturile agentilor economici si ale populatiei pe o perioada determinata de, sa zicem, 1 an. Spre exemplu o firma are un venit de 10 milioane de lei (noi, desigur) pe an. Insa venitul asta trebuie sa reprezinte in mod obligatoriu incasarile. Cu alte cuvinte, facturi emise si incasate. Evident, el include si salariile oamenilor care lucreaza la acea firma. Insa un salariat poate avea venituri si din alta parte, de pilda mama, tata, sau fratele, sau sora care lucreaza in strainatate si trimite bani acasa. Nu punem insa cu cat se imprumuta o firma sau un individ la o banca, ci doar veniturile lui.

Aceasta Cerere totala este, cel putin la noi, diminuata de cel putin doi factori:

a). Blocajul financiar; adica o firma emite facturi dar nu incaseaza banii. Firma respectiva are venituri, dar le are in facturi emise. Spre exemplu, intr-o luna oarecare firma a emis facturi in valoare de 200.000 lei si a incasat doar 120.000 lei. Restul de 80.000 lei nu au intrat in contul firmei respective. De unde rezulta din start ca valoarea bunurilor marfa, deci si cantitatea de munca cheltuita pentru producerea si reproducerea bunurilor respective, este subevaluata, ca sa zic asa. Insa, desi eu am primit cu 80.000 de lei mai putin, trebuie sa platesc lucratorii la salariul pe care l-am negociat cu ei.

b). Numarul mare de falimente din ultima perioada care conduce atat la diminuarea cererii cat si la diminuarea ofertei, lucru evident.

Rezulta ca, cel putin din aceste doua motive, avem o cerere diminuata la noi.

Sa vedem cum stam pe partea de Oferta.

Oferta este compusa din cantitati de bunuri economice si servicii, furnizate pe piata spre vanzare, produse la noi in tara si cele produse in exteriorul tarii, importate. Cererea noastra totala o astfel de Oferta totala trebuie sa echilibreze. Bunurile economice (si serviciile) importate sunt valori create de altii, de firme straine. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca Cererea noastra trebuie sa echilibreze si valori create de altii, nu numai valorile create de firmele romanesti, de aici din tara. Problema este in ce raport valoric se afla bunurile economice si serviciile produse de firmele romanesti, in tara, cu cele produse de firmele straine, care sunt puse pe piata romaneasca. Deoarece daca valoarea bunurilor economice si serviciilor produse de firmele straine este mai mare decat cele produse de firmele romanesti atunci cum se mai poate echilibra o astfel de Oferta totala de catre Cererea noastra totala, din start dimunuata cel putin din motivele expuse mai sus?

Daca luam spre analiza un singur factor de productie, Capitalul (pentru ca se poate spune ca Romania e o tara bogata sub aspectul unui singur factor de productie: Natura, dar sub aspectul Muncii si al Capitalului…?), atunci avem urmatoarea situatie, de pilda: Capitalul de care dispunem noi este mai mic si mai slab performant decat, de exemplu, capitalul din tarile vestice (Germania, Franta, Olanda etc). Ca sa poti produce la nivel performant ai nevoie si de un capital performant. Chiar daca se cumpara acest capital la second hand, de pilda: masini, utilaje, echipamente de productie, tehnica electronica de calcul etc totusi, sa ne gandim, nu-l producem noi, ci il cumparam din alta parte. Aceasta diferenta de capital dintre noi si altii, sa zicem asa, care detin un capital mult mare si  mai performant decat al nostru nu ajuta deloc la echilibrarea Cererii totale cu Oferta totala.

Ceea ce echilibreaza Cererea noastra totala este oferta a ceea ce producem noi, nu toata Oferta. De aceea, ca sa echilibrez balanta trebuie sa mai pun ceva pe talerul unde se afla Cererea. Ce anume?

Dezechilibrul acesta se poate vedea cu usurinta din datele puse la dispozitie de FMI, facand o comparatie intre Germania si Romania. Ca sa se echilibreze balanta trebuie ca:

S-I=E-H

unde S= savings (economiile); I= investitiile (cererea de investitii); E= exporturile si I=importurile. Este clar ca daca E>H atunci obligatoriu trebuie ca S>I si invers: daca E<H atunci S<I. Uitati-va pe tabelul FMI, vizualizat mai sus printr-un link, la rubricile Total investment si Gross national savings, unde valorile sunt date ca procent din PIB, si la rubricile Current account balance, date in U.S. dollars si procent din PIB, atat la Germania cat si la Romania. Vom observa ca pentru Germania S>I, iar balanta contului curent are un excedent estimat la 236,988 miliarde de dolari, adica 6,203% din PIB-ul Germaniei. In ceea ce priveste Romania, S<I iar balanta contului curent are un deficit estimat la -2,380 miliarde de dolari, adica -1,176% din PIB-ul Romaniei. Este limpede ca in cazul Romaniei dezechilibru este in sens negativ, soldul dintre export si import e negativ. Chestiunea este ca in cazul Romanei trebuie finantat acest deficit, ceea ce nu e in cazul Germaniei, ba dimpotriva!

Ma intorc acum la intrebarea pe care am pus-o mai sus: Ce anume trebuie sa mai pun pe talerul balantei, acolo unde se afla Cererea, ca sa pot echilibra Oferta? Se poate pune intrebarea de ce oamenii acestia care au obtinut foarte multi bani (de ordinul chiar a miliardelor de euro) din coruptie nu se apuca sa faca ceva, sa produca ceva si sa puna produsul pe piata? Stiti, celebrul adagiu: nu te intreb cum ai facut primul milion de dolari. De ce oare?

Ca sa pot sa echilibrez Balanta trebuie sa pun valoare pe talerul unde se afla Cererea. Adica trebuie stabilit mai intai echilibrul valoric intre Cerere si Oferta. Problema, la noi, este tratata doar in termeni de echilibru bugetar. Adica al bugetului facut de catre Guvern si aprobat de Parlament. Insa echilibrul financiar este, cred, altceva. Pentru ca echilibrarea Balantei se poate face prin imprumuturi. O firma se poate imprumuta la o banca sau mai multe banci, in conditiile in care la noi piata de capital este foarte anemica. Chestiunea este ca imprumutandu-te la o banca echilibrul se poate reface pe moment ca imediat dupa aceea (ei, nu chiar maine!) sa se creeze din nou o stare de dezechilibru si sa trebuiasca sa te imprumuti din nou. Asa se explica volumul mare de credite neperformante de la noi. Sunt credite destinate refacerii echilibrului dintre Cerere si Oferta sau, daca doriti, destinate imediat consumului si nu productiei: trebuie sa cumperi ceea ce se ofera pe piata. Iar diferenta de capital, in defavoarea noastra, de care vorbeam mai sus, se mentine constanta ceea ce face ca productia sa fie mai mica decat consumul. Asa se explica faptul ca riscul, la noi, de a da faliment daca te apuci sa produci ceva, chiar daca ai capitalul financiar necesar, este foarte mare. Trebuie sa investesti mai mult decat economiile pe care le-ai putea, in felul acesta, realiza. Cu alte cuvinte, poti sa bagi bani intr-o afacere, cum se spune pe romaneste, dar sa nu reusesti sa-ti scoti banii bagati in acea afacere.

In Romania se produc lucruri care folosesc la nimic

In stiinta economica exista asa numita Teorie subiectiva a valorii sau marginalista, cum i se mai spune… Este teoria potrivita careia un bun are o valoare mai mica sau mai mare decat altul, cu cat este mai mult sau mai putin util. Deci depinde de intensitatea trebuintei pe care o satisface respectivul bun.

Gandul

Bilanţul autostrăzilor făcute de Guvernul Ponta în 2014: 22 de kilometri care s-au crăpat

Se arata, printre altele, ca:

România a ajuns la 666 de kilometri de autostrăzi. Anul 2014 a fost unul dintre cei mai proşti din istorie pentru construcţia de autostrăzi. Anul acesta au fost deschişi circulaţiei – cu două zile înainte de alegeri – fix 22 de kilometri de autostradă, care prezintă deja crăpături. Anul 2014 a fost unul dintre anii cu cei mai puţini kilometri noi de autostradă construiţi din ultimii 25 de ani. Pentru 2015 şi “în perspectivă” Guvernul şi-a trecut la priorităţi aşa-numita autostradă a lui Dragnea – Bucureşti-Alexandria – şi perpetua Comarnic-Braşov. În ultimii şapte ani au fost cheltuiţi peste 4 miliarde de euro pentru construcţia de autostrăzi, bani din care au fost construiţi 395 de kilometri de drum, adică o medie de peste 10 milioane de euro pe kilometru.

De la „sub 100 de kilometri” de autostradă, cât promiteau oficialii Companiei de Autostrăzi la începutul anului, la 56 de kilometri, cât estimau în noiembrie, s-a ajuns ca în acest an România să inaugureze, până acum, doar 22 de noi kilometri de autostradă.

Autorităţile au ţinut morţiş să dea în folosinţă tronsonul dintre localităţile Sălişte (Sibiu) şi Cunţa (Alba) – , lotul 3 de pe Orăştie-Sibiu cu exact două zile înainte de alegerile prezidenţiale de pe 16 noiembrie.  La 12 zile de la deschiderea circulaţiei, asfaltul deja avea fisuri, pe unele porţiuni, un posibil motiv, potrivit unui profesor de la Facultatea de Construcţii din Iaşi citat de ZF, fiind un studiu de fezabilitate de slabă calitate.

17 noi kilometri de autostradă în 2015

În noiembrie CNADNR anunţa, într-un răspuns transmis Mediafax, că până la finele acestui an vor fi finalizaţi 56,3 kilometri de autostradă, respectiv primul lot (22,2 kilometri) şi o porţiune de 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Nădlac – Arad, 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Timişoara – Lugoj şi lotul 3 de la Orăştie – Sibiu (22,1 kilometri). Din aceştia doar cei 22 de kilometri din lotul 3 ai autostrăzii Orăştie-Sibiu au fost deschişi circulaţiei.

Nici pentru anul viitor lucrurile nu stau mai bine, la capitolul construcţii de autostrăzi.

„Tronsoanele de autostradă planificate a fi deschise traficului rutier în anul 2015 sunt: autostrada Nădlac – Arad şi drum de legătură lot 2: km 22+218 – km 38+882 – 10,664 km; autostrada Bucureşti – Ploieşti, tronson Bucureşti – Ploieşti, Secţiunea I, km 0+000 – km 19+500 – 6,5 km”, a comunicat la începutul lunii noiembrie Compania de Drumuri pentru Mediafax.

Autostrada lui Dragnea, între priorităţi. Lipseşte autostrada Sibiu-Piteşti

Autostrada Bucureşti-Alexandria, denumită şi autostrada lui Dragnea, dar şi autostrada Comarnic-Braşov sunt incluse între proiectele prioritare ale Ministerului Transporturilor pentru 2015 şi “de perspectivă” , potrivit Raportului privind situaţia macroeconomică pe anul 2015 şi proiecţia acesteia pe anii 2016-2018.

Despre autostrada Sibiu-Piteşti nu se face nici o menţiune.

Autorităţile îşi propun demararea proiectului Autostrăzii de Sud, pe traseul Bucureşti-Alexandria-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Timişoara.

Costul construcţiei autostrăzii Bucureşti-Alexandria era estimat anul trecut de Dan Şova, pe vremea când era ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional, la 400 de milioane de euro, urmând să fie finanţată în principal din fonduri europene.

Chiar dacă apare menţionată pe hârtie, autostrada Comarnic-Braşov, supranumită şi „Autostrada Zăpezii”, pare îngropată. La aproape un an de la desemnarea câştigătorului licitaţiei, contractul nu a fost semnat, iar ministrul Ioan Rus a răspuns recent extrem de laconic la întrebarea gândul despre stadiul proiectului: „Sperăm în continuare. Altă întrebare?”

Pe aceeaşi listă sunt incluse şi finalizarea lucrărilor la autostrada Nădlac-Arad-Bucureşti, continuarea lucrărilor la Autostrada Transilvania, precum şi programul de eliminare a “ punctelor negre” din trafic.

Pe de altă parte, Guvernul a stabilit 115 proiecte publice considerate prioritare, pe baza propunerilor primite de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) şi ministere.  Cele mai multe proiecte au fost transmise de SGG – 73 de proiecte – şi Ministerul Transporturilor  – 24 de proiecte. Între acestea se numără autostrada Orăştie-Sibiu (82 de km), autostrada Timişoara-Lugoj şi varianta de ocolire a oraşului  Timişoara (35 km), reabilitarea liniei de cale ferată Braşov-Simeria, secţiunea Sighişoara-Coşlariu, construcţia variantei de ocolire a Braşovului, reabilitarea DN56 Craiova-Calafat, autostrada Sebeş-Turda (70 km). […]

Cheltuieli cu autostrăzile

Anul trecut au fost deschişi traficului rutier 107 kilometri, lungimea totală a reţelei de autostrăzi din România numărând în prezent 666 de kilometri. Vă prezentăm mai jos lista cheltuielilor făcute cu autostrăzile şi a numărului de kilometri inauguraţi, începând cu anul 2008.

Anul/ Plăţi efectuate /kilometri deschişi circulaţiei

2008: 408 milioane euro – 0

2009: 650 milioane euro – 42

2010: 566 milioane euro – 28

2011: 773 milioane euro – 68

2012: 757 milioane euro – 128

2013: 941 milioane euro – 107

2014*: 228 milioane euro – 22

*plăţi realizate în perioada ianuarie-septembrie 2014 / sursa: ZF.ro, CNADNR” (subl. mea)

„Performantele” noastre sunt absolut „remarcabile”! Sa o luam sistematic! 🙂 La ce foloseste, care este utilitatea, sa faci intr-un an 22 de kilometri de autostrada care, nu in cateva luni, ci in 12 zile, sa se crape? Eu nu spun ca nu s-ar fi cheltuit o cantitate de munca pentru realizarea celor 22 de kilometri. Dar o autostrada pentru ce o faci? Pentru ca sa se poata circula pe ea, nu? Dar drumul s-a crapat. Atunci care mai e valoarea…? Se vede clar: in Romania se cheltuieste foarte mult si se fac lucruri de slaba calitate, chiar foarte slaba. Cu alte cuvinte, cum spune romanul, s-au aruncat 228 de milioane de euro pe fereastra! Sau cum e posibil sa cheltuiesti 408 milioane euro si sa se realizeze 0 (zero!!) kilometri de autostrada?

Ar trebui adaugat ca lucrarile de drumuri sunt executate preponderent de catre firme straine, in conditiile in care firmele romanesti de constructii drumuri si poduri, deci capitalul de care dispunea Romania, au fost sistematic, de-a lungul anilor, distruse, falimentate, jefuite. In schimb pretul mediu al unui kilometru de autostrada este de 10 milioane de euro!! Da, ati ghicit: sunt banii dumneavoastra! Sau, mai exact spus, sunt banii cu care se imprumuta Romania si pe care Dvs. trebuie, in cele din urma, sa-i platiti. Pe vremea comunismului, cand lucrarile de drumuri si poduri erau efectuate cu firme in exlusivitate romanesti si cu materiale din Romania, s-au realizat in jur de 16.000 km de drumuri nationale care au tinut cam pana in zilele noastre. Daca firmele romanesti nu ar fi fost sistematic distruse dupa Revolutie am fi putut face autostrazi la un pret pe kilometru probabil de 5 ori, sau chiar mai mult, mai ieftin si lucrari de buna calitate.

De aceea problema nu este neaparat deficitul bugetar, dupa parerea mea. Ci capacitatea noastra de a face economii. Asta inseamna ca deficitul bugetar poate fi si mai mare, problema mare este ca cheltuielile care se fac sa nu degenereze in risipa! Veniturile Romaniei sunt mici, asta inseamna automat si cheltuieli mici daca deficitul bugetar e zero. Cu cheltuieli mici nu se poate face mare lucru. De aceea trebuie cheltuit mai mult. Dar problema principala este ca aceste cheltuieli mai mari sa nu se transforme in risipa, ceea ce e acelasi lucru cu a spune ca Romania, daca cheltuieste mai mult, trebuie neaparat sa faca eforturi sa castige in competitivitate. Daca competitivitatea economica a Romaniei ramane redusa putem face si cheltuieli mici ca tot risipa vom face. Tarile din grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania) au avut ca problema principala – care a si generat criza financiara din Zona Euro – competitivitatea redusa fata de tarile nordice (Lucian Croitoru). Nu atat datoria publica, nu atat deficitul bugetar, cat competitivitatea slaba in raport cu tarile din Nordul Europei. De aceea Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult, dar trebuie sa castige in competitivitate. Lucian Croitoru spune undeva ca daca aceste tari din grupul PIIGS ar fi avut moneda proprie, aceasta, in urma crizei, s-ar fi devalorizat ajutand exporturile si astfel aceste tari ar fi putut sa castige in competitivitate. Pentru Romania e foarte important sa castige in competitivitate. Spre exemplu, daca s-ar putea realiza un kilometru de autostrada cu 3 milioane de euro si executia ar fi buna am putea face mai multi kilometri de autostrazi sau am putea reabilita mai multi kilometri de drumuri nationale, cheltuind mai mult, dar incercand sa reducem semnificativ rata defectelor. In felul asta ar putea, cred, creste si salariile lucratorilor. Or, a creste in competitivitate inseamna ca lucrurile sa se imbunatateasca sub aspect valoric. Spre exemplu, Romania nu-si mai poate permite antreprenori de carton, cum le spune Lucian Croitoru. Asta este marea problema! Nu cheltuielile mari reprezinta problema ci eficienta economica redusa, randamentul redus al factorilor de productie (valoarea productiei raportata la consumul de factori). Este literalmente dezastruos ca sa se plateasca 10 milioane de euro pentru un kilometru de autostrada si in cateva zile kilometrul acesta sa se rupa. Pentru ca daca nu facem asa, atunci sa nu ne mire ca va creste evaziunea fiscala si coruptia, pentru ca nu e alta posibilitate.

Despre mita si bacsis

Dupa parerea mea, asa cum vad eu lucrurile, este o mare diferenta intre bacsis si mita. Bacsisul nu ti se cere, il dai pentru ca asa vrei tu si dai cat te lasa inima pentru ca asa iti place tie, pentru ca esti domn, nu neaparat pentru a obtine ceva in schimb. Mita ti se cere. Daca luam, de pilda, recenta epidemie de coruptie din Bulgaria, cu efecte absolut catastrofale pentru intreaga tara, vom observa ca cei intervievati au spus ca li s-a cerut mita. Iar cei care au oferit mita au facut-o, evident, in schimbul a ceva: li s-a cerut mita in mod tacit. Si atunci ce e mita? Se observa cu destul claritate, zic eu, ca mita este, de fapt, o taxare ilegala. Si atunci te intrebi: de ce trebuie sa fiu taxat in felul acesta de un functionar public platit pentru a face treaba respectiva? Vedeti dumneavoastra, intr-o tara in care competitivitatea e slaba si salariile sunt proaste. Dar notiunea de salariu prost sau bun trebuie neaparat legata de ceea ce poti cumpara cu acel salariu. Este vorba de ceea ce aratam mai sus: nu poti sa echilibrezi oferta de produse straine care invadeaza piata, valori produse nu in Bulgaria, ci in afara tarii, printr-o cerere care echilibreaza doar oferta de bunuri si servicii produse in exclusivitate de Bulgaria, oferta inferioara valoric decat cea a strainilor. De aceea mai trebuie sa pui pe talerul balantei pe care sta Cererea ceva. Or, trebuie spus ca orice piata tinde sa se echilibreze intr-un fel sau altul pana la urma. Poti insa sa ajungi la echilibru printr-o competitivitate mai ridicata, lucru care nu e deloc usor pentru tari precum Romania si Bulgaria, datorita capitalului slab existent in aceste tari.

Dupa parerea mea, lucru acesta se poate vedea si daca facem o comparatie intre deflatorul PIB din Romania si cel din Germania. Concret, dupa datele puse la dispozitie de FMI: in Germania indexul deflatorului PIB este estimat in 2014 la 112,041. In Romania deflatorul PIB este estimat la 184,286. Asta inseamna ca in Romania PIB-ul nominal este mult mai mare decat PIB-ul real in comparatie cu o tara dezvoltata precum Germania. Daca ne uitam si la alte tari dezvoltate, vom constata valori mai mici ale deflatorului PIB decat cea din Romania. In Romania inca putin si e aproape dublu decat in Germania!! In Germania e o diferenta mica intre PIB-ul calculat la preturi constante (luandu-se un anumit an ca an de baza, 2005 in acest caz) si cel calculat la preturi curent (in anul curent). In Romania PIB-ul calculat la preturi curente este aproape dublu fata de cel calculat la preturi constante!! Ceea ce arata ca noi crestem foarte putin in termeni reali. La intrebarea pusa de Dl. Florin Citu:

„Pana acum nu am vazut o explicatie pentru scaderea dinamicii preturilor masurate de deflator. Este un soc al ofertei, se produce mai mult, si de aceea scad preturile? Sau este un soc negativ al cererii, o scadere a cererii agregate interne? In ultimul raport BNR estimeaza un output gap mai mare, diferenta dintre pib real si pib potential, dar din cate inteleg eu este rezultatul unui PIB potential mai mare. „

raspunsul este, cred, acesta: este o scadere a cererii agregate interne. Si ma conduce spre acest raspuns faptul ca FMI a estimat, fata de anul trecut, in crestere deficitul de cont curent si o estimare in scadere atat a savings-urilor (a economiilor) cat si a investitiilor totale. Deci nu poate fi o crestere a ofertei, a productiei. Mai plauzibila mi se pare ipoteza unei stagnari, sau o crestere insuficienta, in raport cu scaderea cererii, a ofertei… Tragismul situatiei este ca, la noi, Cererea nu poate echilibra Oferta, intrucat aceasta oferta are in structura, componenta sa, pe langa ceea ce producem noi, bunurile si serviciile produse in exterior, superioare din punct de vedere valoric fata de ceea ce producem noi, cum aratam mai sus. In cazul Bulgariei e la fel. Iar cheltuielile obligatorii pe care trebuie sa le faci platind taxele si impozitele mari, impuse de Guvern, nu ajuta la marirea cererii. Sa presupunem ca a crescut volumul productiei. A crescut cumva cantitatea factorilor de productie utilizati? A sporit imbunatatirea si eficienta calitatii factorilor de productie utilizati? De asta si spun ca este crucial ca Romania sa castige, sa faca eforturi sa castige in competitivitate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Decembrie 14, 2014 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. Andreea Paul …nu era consilier pe economie in guvernul Boc atunci cand Emil; Boc { d e fapt Basescu Traian ca Boc nu era de capul lui pe acolo pe la Victoria } a taiat otova pensii , salarii la toata lumea …doar lor nu ? Bacsisiul este ceva marunt si ….ti s e cere !!! Mita, ei aia-i de alt nivel , deja vorbim de sume infinit mai mari si-l dai volens nolens daca vrei ceva ce …nu poti obtine altfel !Adica sume mari d e bani , sume d e bani ce…nu-i pastrezi in totalitate pentru tine ci esti nevoit sa mai dai si prin alte parti . Nu noi romanii am inventat mita { bacsisiul ne-a fost introdus in ADN de catre otomani cred } ci altii infinit mai spalati pe picioare .Numai ca aia ce au ” inventat ” mita au fost suficienti d e destepti sa inventeze si lobbysti…adica aia care negociau mita . Noi suntem ceva mai lacomi si eventual mai tupeisti : am bani , am putere deci mie nu mi s e poate intampla nimic , in cazul meu { asa gandesc tipii …ce dracu s a le faci ? } :” institutiile statului …s e opresc ca vitzelul la poarta noua ! Dupa parerea dumitale in alte tari mai ” civilizate ” cuvantul mita , lipseste din vocabularul economic al participantilor { aia cu ” bile ” babane !!! } la viata respectivelor tari ?

    Comentariu de Marian | Decembrie 17, 2014 | Răspunde

    • @Marian
      Coruptia a fost intotdeauna prezenta in lume, la fel ca si prostitutia despre care se zice ca e cea mai veche meserie. De aceea vorbim despre nivelul sau intensitatea coruptiei, numai ca in aceasta privinta e vorba despre cum percep oamenii acest fenomen.
      https://en.wikipedia.org/wiki/Transparency_International
      https://en.wikipedia.org/wiki/Corruption_Perceptions_Index
      dar si acest link, ca sa fie si mai clar:
      http://www.transparency.org/cpi2014/results/

      Daca te vei uita pe saitul cu Indexul Perceptiei Coruptiei vei vedea o harta a lumii din care putem constata ca tarile in care perceptia asupra coruptiei ne arata ca nu e coruptie sunt tarile dezvoltate din punct de vedere economic. Adica, daca doresti, sunt tarile producatoare. Tarile in care exista perceptia ca fenomenul coruptiei este aproape generalizat sunt tarile mai putin dezvoltate economic (desigur sunt si exceptii) sau, poate mai exact spus, sunt tari care reprezinta debusee pentru produsele din tarile producatoare, dezvoltate. In general asa se prezinta fenomenul. Agravarea conditiilor economice intr-o tara chiar dezvoltata poate conduce la marirea in intensitate a fenomenului coruptiei (v. cazul Frantei sau crezi ca degeaba au iesit in Italia 1,5 milioane de oameni – cifra a fost data de televiziunile de stiri – in strada, sa protesteze impotriva masurilor impuse de guvern?).

      Din pacate, lumea in care traim noi nu este una prea libera, cum ar trebui sa fie. Cand dreptatea este de partea celor puternici, acestia iti pot impune sa ajungi o tara debuseu, piata de desfacere pentru produsele straine iar tara respectiva sa nu prea produca mare lucru, sa nu fie concurenta. Uite-te pe piata romaneasca, de pilda la becuri. Nu mai vezi un bec romanesc pe piata. Iar daca un bec clasic il luai cu aprox. 1 leu, acum unul modern, care, chipurile, ar tine mai mult, ar avea o durabilitate mai mare (aiurea!), te costa cel putin cinci lei si nu e produs in Romania. Accentuez: nu e produs in Romania, iar un roman mediu la un venit mult mai mic decat cel al occidentalului mediu trebuie sa cumpere un produs – am dat exemplul de becuri – la un pret de 5 ori mai mare decat un bec clasic. Aici se produce, daca doresti, dezechilibrul si incepe fenomenul coruptiei. Coruptia apare nu neaparat unde furtisagul e mare ci unde nu prea e productie sau unde productia e slaba, deci unde nu prea se produce, nu se vinde si, drept consecinta, nu se castiga.

      Comentariu de Motanul Incaltat | Decembrie 19, 2014 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: