Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Se lanseaza din nou dezbaterea asupra integrarii in Zona Euro..

Dupa o perioada destul de lunga de tacere a inceput din nou aceasta dezbatere in spatiul public. Spun destul de lunga deoarece pana acum problema parea intrata intr-un con de umbra si parca pe nimeni nu tragea inima s-o scoata de acolo.

Dupa declaratia lui Melescanu, mi s-a parut ca avem o pozitionare politica a Stangii si a Dreptei pe aceasta chestiune: Stanga nu ar fi de acord, considerand acest lucru o „aventura”. Dreapta e de acord, considerand ca Stanga ” nu intelege” problema in toata complexitatea sa.

Motivatia principala pe care o dau analistii politici pe la televiziunile de stiri in favoarea integrarii este ca Romania n-ar trebui sa piarda ocazia de a fi la „masa deciziilor”.

Interesant este ca o analiza economica serioasa lipseste cu desavarsire in media noastra. In felul acesta se lasa loc propagandei ” pro” sau „contra”, dupa cum va fi ” ordinul pe unitate”, vorba maestrului Ion Cristoiu.

Eu cred ca trebuie remarcat un lucru: pe langa diferentele mari de productivitate dintre Romania si tarile membre Zonei Euro, piata noastra e mult mai putin competitiva decat respectivele din Vest. Lucrul acesta pare a nu interesa pe nimeni. Insa problema cresterii competitivitatii pietei noastre trebuie sa se puna si sa fie analizata independent de integrarea Romaniei in Zona Euro.  Deoarece dezvoltarea economica a Romaniei, cresterea nivelului de trai, invlusiv o integrare in bune conditii in Eurozona si reducerea decalajelor fata de Vest depinde de cresterea competitivitatii pietei romanesti.

Eu m-am aratat sceptic fata de o eventuala integrare facuta in pripa si ma arat sceptic in continuare. Atata vreme cat diferentele de productivitate si competitivitate fata de tarile Eurozonei sunt mari si in favoarea acestora, o integrare de succes a Romaniei este indoielnica.

Dar marea problema a tarii noastre e alta: vorbim, si nu putin, despre necesitatea integrarii in Eurozona, dar nu prea se realizeaza reformele necesare. De la incheierea capitolelor de negociere cu UE si pana acum a trecut destula vreme in care s-ar fi putut lua masuri de reforma, dar nu s-a facut mare lucru. Consensul de la Snagov pare sa fi fost abandonat odata cu incheierea negocierilor de aderare, iar un altul privitor la integrarea in Zona Euro nu exista. Neexistand un Consens politic si o linie programatica in acest sens nu prea vad cum s-ar putea desfasura integrarea tarii noastre in Zona Euro – lucru de altfel foarte grav.

Dar pe de alta parte, as spune ca e vital ca Romania sa faca reformele necesare pentru ca sa avem o piata cu adevarat competitiva. Ceea ce spunea George Maior intr-un recent interviu ce ar dori desantul de investitori americani este definitia pietei libere competitive: transpatenta, predictibilitate, stabilitate, fiscalitate prietenoasa, stat de drept. Adica intr-un cuvant o piata competitiva si libera. Eu nu degeaba spuneam intr-o postare trecuta ca ar trebui sa ne gandim cum sa imbunatatim ratingul de tara al Romaniei. Pentru ca investitorii tin cont de asa ceva si e benefic si pentru tara sa imbunatateasca conditiile mediului investitional. La noi demersurile sunt aproape in exclusivitate politice, iar decizia ar trebui sa fie tot politica, fara a tine cont de piata. Or, lucrul acesta pare ca nu da de gandit la cineva. Si nimeni nu se gandeste ca de fapt nu-i benefic pentru Romania si ca felul in care tratam noi problena sau dorim sa mearga lucrurile nu poate sa functioneze.

O piata in care capitalismul de cumetrie e in floare, unde se manifesta pregnant nepotismul, coruptia, unde se tranzactioneaza functii la stat, in care cresc arbitrar salariile, in care ajutoarele sociale inhiba factorul de productie munca, in care avem intreprinderi de stat neperformante, dar nu se ia nicio masura, in care Primaria Capitalei doreste sa infinteze 19 firme de stat, in care premierul ataca bancile, fara sa aiba o viziune sau o abordare constructiva pentru a imbunatatii mersul lucrurilor, in care se fura, vorba lui Florin Citu, banii destinati Pilonului 2 de Pensii in favoarea Pilonului 1, in care Justitia se doreste, de catre Putere, a fi subordonata politicului si inca multe altele, nu e o piata competitiva. Iar lucrul acesta nu inseamna doar o stagnare, ci pana la urma involutie, iar Romania risca sa ramana in urma. Si se vede ca, desi s-a integrat in UE, Romania ramane a doua cea mai saraca tara din Uniunea Europeana. Ceea ce arata ca nu putem inca sa valorificam cum trebuie oportunitatile derivate din aderare. Iar ceea ce producem inca pe piata fortei de munca este un export masiv de forta de munca calificata. Iar ceea ce castigam sunt redeventele trimise de acestia in bancile din tara, fata ca sa Romania sa fie capabila sa valorifice aceasta mare forta de munca in tara si sa obtina, in felul acesta, un randament mai bun, decat prin redeventele ce vin in bancile de aici. Lipsa de competitivitate a pietei, in acest caz a fortei de munca, isi spune cuvantul in detrimentul Romaniei.

Pe piata investitiilor, investitorii straini isi fac bagajele, ceea ce arata slabul randament guvernamental, pe de o parte, de care tine o inrautatire a conditiilor pe piata, de asa natura incat aceasta risca sa devina din ce in ce mai neatractiva.

Bineinteles ca se pune problema in ce masura Guvernul actual, Coalitia PSD-ALDE, doreste imbunatatirea pietei prin cresterea competitivitatii. Nu se vede acest lucru din masurile pe care le iau. Nu mai vorbesc de enorma gafa a unui parlamentar PSD care a cerut expulzarea ambasadorului american…

Se mai pune insa problema cum ar fi posibil sa se realizeze o piata libera competitiva in Romania. Pe langa faptul ca unii nu sunt interesati de un asemenea obiectiv, pentru ca nu le convine, trebuie sa tinem cont de niste dificultati, hai sa le spun asa, obiective. Pentru ca din pacate realitatea arata niste dificultati mari. Romania, asa cum a evoluat in perioada postdecembrista, nu se poate spune ca a dezvoltat ceva din punct de vedere economic. Situatia financiara lasata de comunism imediat dupa 1989 era precara, lucru ce punea economia nationala intr-o situatie dificila. Insa partea proasta este ca nu s-a facut ceea ce trebuia. 80% din privatizari au fost ratate, dupa cum spunea Nicolare Vacaroiu. Nu s-a vazut un efort depus pentru rentabilizarea si salvarea unor intreprinderi de stat, ci o falimentare a lor aproape fortata, cu putine exceptii. Lucrul acesta a condus spre mari perturbatii in plan economic si social. Oameni care au lucrat ani de zile o meserie sau specializati pe o anumita meserie au trebuit sa-si gaseasca altceva de lucru. Multi n-au mai avut de lucru si au luat, cu milioanele, calea strainatatii spre gasirea mijloacelor de subzistenta si a unui trai mai bun. Nu mai vorbesc despre situatia precara a capitalului privat si lipsa unor investitii straine viguroase. In schimb s-a deschis larg piata pentru produsele straine afectand contul curent si balanta de plati. Nu mai vorbesc de inflatia foarte mare pe care Romania a experimentat-o in anii ’90. Nu mai vorbesc de prabusiri ciudate de banci, lucru ce s-a intamplat atunci.

Dupa cum se vede, nici acum Romania nu dezvolta ceva sau nu arata a avea o conceptie de dezvoltare. De exemplu se maresc nesustenabil salariile: salariul minim, salariile din sectorul de stat. Premierul da atacuri halucinante la adresa bancilor. Se mosmondeste fiscalitatea. In schimb investitiile straine sunt, din cate inteleg eu, in scadere. Investitii publice nu se fac. Se mentine in continuare din scopuri mai ales electorale un sector de stat mare, intreprinderi de stat nerentabile care se bucura de un management foarte prost din partea statului, se dau ajutoare sociale in scopuri pur electorale fara sa se vada o imbunatatire economica in zonele sarace.

Aceste lucruri arata o foarte slaba conceptie macroeconomica despre dezvoltare din partea factorilor politici de decizie. In prezent, din pacate, o astfel de conceptie din partea Coalitiei PSD-ALDE NU exista. Din pacate, de mai multa vreme nu se vede la noi o asemenea conceptie. Esecul comunismului si al regimului Ceausescu a confirmat lucrul asta. Dupa Revolutie am aratat cum a stat situatia, foarte pe scurt, putin mai sus. Sa ne gandim la faptul ca inca in prezent foarte multi romani parasesc tara spre a-si gasi de lucru in strainatate. Lucrul acesta afecteaza factorul de productie munca.

Va recomand un articol din Ziarul Financiar care arata un fenomen ciudat ce se petrece in economia romaneasca:

Încasările din TVA îngroapă bugetul: minus 8% în iulie faţă de iulie trecut deşi consumul creşte solid

Situaţia încasărilor din TVA s-a înrăutăţit inexplicabil în luna iulie. Dacă pe primele şase luni din an încasările din TVA au scăzut cu 4%, an la an, în iulie faţă de iulie 2016 ele sunt mai mici cu 8%. Gaura pe tot anul poate ajunge la 6 mld. lei.

Dacă trendul continuă şi vom avea o scădere pe se­mes­trul doi de 8%, atunci vor lipsi din buget 6 mld. lei, faţă de progra­ma­rea de 54 mld. lei. Astfel, Finanţele şi-au propus să strân­gă din TVA 54 mld. lei, dar, dacă aceas­tă tendinţă din iulie se va menţine, vor strân­ge, în realitate, doar 48 mld. lei. În 2016, încasările din TVA au fost de 52 mld. lei. De aici vine, cel mai probabil, ner­vo­zita­tea din cadrul partidului de guvernă­mânt care se vede complet descoperit şi în­cear­că, prin reinventări de taxe, să acopere golurile.

În situaţia în care consumul creşte încă solid – plus 8% în prima parte din an – încasările din TVA ar trebui să urmeze acelaşi trend, dar nu se întâmplă acest lucru.

„Nu-mi vine să cred că cifrele nu se po­tri­vesc. Nu cred că evaziunea fiscală s-a ac­cen­tuat, mai degrabă ar putea fi vorba despre o scă­­dere a cifrei de afaceri. Pe un­deva este o pă­că­leală“, comentează econo­mistul Dragoş Cabat.

INS va publica peste două săptămâni situ­aţia consumului la şapte luni. În S1 însă, cifra de afaceri în comerţul cu amă­­nuntul a crescut cu 8%, iar în co­mer­ţul en-gros cu 6%, dar creş­terea nu se vede în încasările bugetului.

Nu există niciun semn că s-ar fi întâmplat ceva dramatic în iulie, fapt care să conducă la o diminuare dras­tică a consumului şi, implicit, a veniturilor din TVA. De ce scad atunci veniturile din TVA?

Reducerea TV cu un punct, de la 1 ianuarie, a redus, tehnic, veniturile statului cu 5% (cât înseamnă scăderea de taxă, în total). Creşterea consumului cu 8% ar fi trebuit să se vadă în încasări şi, pe total, veniturile din TVA să crească cu 3%. Totuşi, în primele şapte luni din an, pe TVA avem o scădere de 4,6% (minus 1,4 mld. lei), iar în iulie, faţă de iulie 2016, scăderea este de 8%.

Veniturile din TVA, în bugetul general consolidat, au fost anul trecut de 51,6 miliarde de lei. Programarea bugetară pentru acest an era ca veniturile din TVA să ajungă la 54 de miliarde de lei. Pe evoluţia actuală a încasărilor din TVA, potrivit estimărilor ZF, veniturile din această sursă nu vor depăşi 48 de miliarde de lei. Un minus de 6 miliarde de lei, aşadar, care va fi decontat fie la tăieri de cheltuieli (foarte probabil din investiţii), fie în deficitul bugetar programat să fie, prin legea bugetului, la 2,96% din PIB (cash).” (subl. mea)

Pe o piata competitiva, cresterea consumului ar trebui sa conduca la cresterea veniturilor din TVA. Lucrul acesta nu se intampla la noi. La dilema economistului Dragos Cabat, mi se pare ca raspunsul este urmatorul: scade cifra de afaceri a companiilor!!! Fenomen deosebit de ingrijorator. Parerea mea este ca sunt companii si nu putine care se confrunta cu acest fenomen.

Problema crearii aici a unei piete competitive trebuie sa ne preocupe, sa-i preocupe pe decidentii nostri politici, care nu au deloc apetit spre reforme sanatoase in economie. Trebuie atrasa atentia ca daca se continua o astfel de stare vom avea costuri foarte mari intr-un viitor nu prea departat.

In asemenea conditii obiectivul de aderare la Zona Euro pentru anul 2022 nu pare realist. Problema mare este ca daca nu se fac eforturi pentru ca piata romaneasca sa sporeasca in competitivitate, lucrurile s-ar putea complica, s-ar putea agrava. Uniunea Europeana reprezinta o piata competitiva. A te pastra in contradictie nu e deloc o solutie inteligenta. Dupa parerea mea, Romania ar trebui odata si odata se evolueze de la o piata de desfacere pentru produsele straine la o piata in care sectorul privat sa se poata dezvolta sanatos, competitiv, sa produca la o valoare adaugata mare, stimulandu-se productia romaneasca ce poate fi de foarte buna calitate. De asemenea nu trebuie ignorate investitiile straine sanatoase in economia romaneasca, care vor veni intr-un volum mai mare daca va creste competitivitatea si ne vom imbunatati ratingul de tara. Voi repeta un lucru ce mi se pare de prim rang: necesitatea de a se dezvolta infrastructura in Romania si oportunitatile legate de absorbtia fondurilor europene.

Eu cred ca trebuie sa ne preocupe serios astfel de probleme pentru a evita esecul a inca unei generatii, lucru ce va vulnerabiliza tara noastra, o va conduce intr-o zona incerta, va crea dificultati in viitor.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

septembrie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Amnistia si gratierea…

Desi ocupat si cu alte lucruri, m-am gandit mult la acest subiect. In paranteza fie spus, de cand am acest blog constat un lucru: nu e usor sa scrii, nu e deloc usor… Dar despre asta poate altadata.

Totusi, acest subiect, sa recunoastem, nu e deloc usor si are ramificatii foarte complexe.

Ce am putea spune totusi?

Dupa parerea mea, PSD, caruia ii apartine acest proiect – Amnistia si Gratierea, trebuie sa inceapa sa-l puna in practica. Problema e ca PSD a avut o comunicare foarte defectuoasa pe marginea acestui subiect. N-a vorbit de asa ceva in campania electorala si, dupa castigarea alegerilor, ne-am trezit din partea lor cu Proiectul de Ordonanta. Nu asa se fac lucrurile si de aceea nu trebuie sa ne mire marsuri si mitinguri de protest. Subiectul penitenciarelor si al amnistiei si gratierii se discuta mai serios de abia acum. Ma intreb: de ce? Pentru ca o astfel de dezbatere in societate trebuia facuta de mai demult.

Din cate inteleg, situatia din penitenciarele romanesti e jalnica, conditiile fiind asemanatoare cu cele de pe vremea comunismului. In acest sens unele condamnari sunt, de fapt, condamnari la moarte sau mai exact spus in regim de exterminare, ceea ce este o pata extrem de rusinoasa pe obrazul acestei tari. Dupa parerea mea, condamnarile la CEDO, pe care le sufera tara noastra sunt justificate, precum si banii pe care tara noastra trebuie sa-i plateasca drept despagubiri.

Pe de alta parte, gandindu-ma la romani ca la fratii mei, sunt oripilat cand aud de faptul ca penitenciarele sunt supraaglomerate iar conditiile sunt inumane. Si sunt ingrozit de faptul ca nimeni nu pare sa se gandeasca cum de s-a ajuns la asa ceva!! Pentru ce, in Romania, sunt penitenciarele supraaglomerate? Si pentru ce milioane de romani au trebuit sa-si parareasca tara ca sa munceasca prin alte parti? In aceste conditii, oameni astia sunt pur si simplu victime. Si am inteles chiar, de la emisiunile televizate, ca nici nu se prea face educatia necesara pentru reinsertia acestor oameni in viata sociala.

Din acest punct de vedere, Romania se indeparteaza de UE, de lumea civilizata, lucru ce nu poate sa placa decat dusmanilor nostri.

Revenind la PSD, trebuie spus ca PSD a dat impresia, pe care o impartasesc si eu, ca doreste amnistierea si gratierea doar a unor anumite persoane. Nu e vorba doar de faptul ca legea ar fi data cu dedicatie (e si asta!), dar e un lucru care calca in picioare democratia. De aceea PSD trebuie sa clarifice aspectul asta al problemei.

Pe de alta parte, legea aceasta trebuie sa corecteze niste abuzuri care se vor fi facut. Faptul ca inca, in Romania, avem condamnari pe criterii politice inseamna ca inca se mai face politie politica – ceea ce e intr-adevar halucinant. Dezvaluirile lui Sebastian Ghita aduc, pe buna dreptate, in discutie aceasta problema. Niste servicii de informatii nereformate si nerestructurate corespunzator, care, dupa toate probabilitatile, functioneaza pe baza de nepotism, precum si o justitie ce face, de fapt, abuzuri cu caracter politic, ne indeparteaza  de Lumea Libera si Occident. Eu am mai scris un articol, la care am mai facut referire si va invit sa-l (re)cititi:

Trebuia infiintat PNA…?

Parerea mea este ca aceasta epoca a cam trecut… De aceea trebuie gandite formule de restructurare a statului, mult mai eficiente. Iar una din obligatiile politice a PSD-ALDE ar fi sa sparga primii gheata si sa desfiinteze DNA. Ce se intampla? DNA, trebuie sa recunoastem, nu a avut nici efectul si nici succesul scontat. Chiar si Mani Pulite a avut un sfarsit, iar Dl. prof. Mircea Cosea arata ca in privinta sumelor recuperate, acestea au fost 18% din total. Deci destul de putin. Pe de alta parte, DNA duce spre deprimarea mediului de afaceri, a capitalismului romanesc si la un blocaj urias in toata Administratia de Stat. Cel putin, din ce poti auzi din emisiunile televizate de la televiziunile de stiri, e ingrijorator ca Statul roman pune deliberat in situatie de inferioritate capitalismul romanesc fata de cel strain. Aplicarea unui dublu standard de catre Stat, dar in defavoarea capitalismului romanesc, e o greseala ce as caracteriza-o drept grava din punct de vedere strategic si pe termen lung.

De aceea un proiect de tara ar putea avea in vedere restructurarea statului si, ca urmare, reducerera rolului statului in economie, o protectie sociala facuta cum trebuie, adecvat, investitii publice masive in infrastructura si sprijinirea capitalismului romanesc, a initiativelor sanatoase autohtone.

Parerea mea este ca ar trebui marita inclinatia spre antreprenoriat, dar pentru asta trebuie sa ai conditii optime, inclusiv financiare si monetare. Am indoieli ca BNR, v si aici, sub actuala conducere si care continua o filozofie veche, ar putea oferi aceste conditii, daca ma gandesc si la faptul ca BNR, implicandu-se in Criza economica si financiara din 2008, de fapt a agravat-o in Romania. Insa in general vorbind, noi ne facem noua insine probleme cu birocratia excesiva, cu tot felul de formulare care ne ingreuneaza activitatea si care ne deprima competitivitatea.

Cum e posibil ca romanul, cand pleaca in afara, are succes si e apreciat, doar in tara lui n-are locuri de munca, n-are succes, nu e apreciat? Noi trebuie sa construim o Romanie moderna!

Va invit sa cititi acest articol al Andreei Paul:

Tabloul de bord al economiei românești – decembrie 2016

Puncte slabe și tari ale dinamicii economice românești


Puncte tari ale dinamicii economice

  • PIB:
    • În anul 2016, PIB-ul României este estimat la 600 mil lei, cu o creștere economică de 4,1% comparativ cu anul 2015, conform Raportului privind situația macroeconomică pe anul 2016 și proiecția acesteia pe anii 2017-2019.
    • Institutul Naţional de Statistică estimează că România a avuto rată de creștere a PIB în Trimestrul III al anului 2016 mai mare cu 0.6% față de trimestrul II al anului 2016 și cu 4.4% față de același trimestru din anul 2015.
    • PIB pe locuitor la prețuri curente a crescut în anul 2015 cu 600 euro față de anul 2014, conform datelor furnizate de Eurostat.
  • Veniturile obținute din impozitul pe profit, în primele 10 luni ale anului 2016, sunt cu peste 11% mai mari decât în aceeaşi perioadă a anului 2015, conform execuției bugetare din luna octombrie 2016 publicată de Ministerul Finanțelor Publice. (vezi Tabelul 5.1). De asemenea, veniturile obținute din accize au crescut cu 5.6% în perioada ianuarie-octombrie 2016, față de aceeași perioadă a anului trecut, reprezentând 3% din PIB.
  • Cheltuielile pentru investiții realizate de stat, în primele 10 luni ale anului 2016, au fost în valoare de 11 miliarde de lei, adică cu 20% mai mari față de aceeași perioadă a anului trecut, conform execuției bugetare din ianuarie-octombrie 2016 publicată de Ministerul Finanțelor Publice. (vezi Tabelul 5.1)
  • Rezervele valutare au înregistrat o creștere de 0.1% în luna noiembrie 2016, față de lună anterioară, respectiv cu peste 7 procente peste nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, conform BNR. (vezi Tabelul 3.2)
  • ISD-urile au depăşit 3,7 miliarde de euro în perioada ianuarie – octombrie 2016, înregistrând o creștere de peste 34 procente față de aceeaşi perioadă din 2015, conform datelor publicate de BNR. (vezi Tabelul 3.4)

Puncte slabe ale dinamicii economice

  • Peste 140 000 de firme și-au închis porțile, în anul 2015, cu aproape 30 000 mai multe decât în anul 2014, la care se adaugă cele peste 132 000 de firme închise în primele 10 luni ale anului 2016 (cu peste 25% mai multe firme închise în primele 10 luni ale anului 2016, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent), conform datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
  • Datoria externă totală a crescut cu 2 procente în luna octombrie 2016 față de aceeaşi perioadă a anului 2015, conform datelor publicate de BNR. (vezi Tabelul 3.4)
  • Sumele primite de la UE în contul plăților efectuate,au înregistrat o scădere dramatică de 93% în primele 10 luni ale anului 2016, față de aceeași perioadă a anului trecut, conform execuției bugetare din ianuarie-octombrie 2016 publicată de Ministerul Finanțelor Publice. (vezi Tabelul 5.1)
  • Deficitul comercial a continuat să crească, ajungând la 7.9 mld euro în primele 10 luni ale anului 2016, fiind cu peste 23% mai mare decât deficitul comercial înregistrat în aceeaşi perioadă a anului 2015, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică. (vezi Tabelul 3.4)
  • Deficitul Bugetului general consolidat a fost de -1.26 miliarde de lei în primele 10 luni ale anului 2016, adică 0,17% din PIB.

Documentul integral poate fi accesat aici.”

Ii multumesc Andreei Paul ca ne ofera astfel de date prezentate atat de profesional si concis. Vroiam de mai demult sa comentez acest articol, dar acum vreau sa va spun ce mi-a atras atentia cel mai tare:

Peste 140 000 de firme și-au închis porțile, în anul 2015, cu aproape 30 000 mai multe decât în anul 2014, la care se adaugă cele peste 132 000 de firme închise în primele 10 luni ale anului 2016 (cu peste 25% mai multe firme închise în primele 10 luni ale anului 2016, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent), conform datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.”

Criza a trecut si inca se inchid cu sutele de mii firme in Romania. De unde rezulta ca, in realitate, Criza n-a trecut in Romania. Dimpotriva!

Ce face DNA? O agraveaza!!

Si asta e aspectul cel mai ingrijorator!! Retrogradarea in clasamentul global al antreprenoriatului si foarte slaba – hai s-o spunem pe bune acuma! – inclinatie spre antreprenoriat a romanilor, arata o depreciere a libertatii economice, lucru ce ne poate costa mult in viitor si s-ar putea sa ne usture rau de tot. Andreea Paul spune:

„Suntem deficitari la atitudine, resurse, infrastructură, asumarea riscului, dar și la capacitatea de a reține resursele umane talentate în țară, cu impact direct asupra investițiilor, productivității, inovării și locurilor de muncă bine plătite. Detalii suplimentare aici.”

Asa este. Lucrul asta arata o depreciere a libertatii economice in Romania, combinata cu politici financiare, monetare si de credit necorespunzatoare plus o scadere a investitiilor publice, o gripare a motoarelor economice, generatoare de crestere sanatoasa. „Suntem deficitari la atitudine” – suntem, in conditii de teroare, cand ti se poate fabrica oricand un dosar, chiar si prost facut. Promovarea delatiunii e un alt aspect pentru care DNA ar trebui desfiintat, dar pe de alta parte, cel putin din cate am inteles eu de la Codruta Kovesi, sunt 12.000 de dosare „in lucru” si concluzia nu poate fi alta decat ca dosariada asta va continua la nesfarsit cu un numar enorm de dosare, cu mii si mii de dosare pentru ca altminteri s-ar termina si cu DNA, si cu locurile de munca si cu salariile de acolo. De aceea un astfel de fenomen abnorm trebuie stopat odata si odata. Iar PSD-ALDE trebuie sa aiba curajul sa faca lucrul asta.

Eu as dori sa subliniez un lucru: capitalismul romanesc trebuie sprijinit, in sensul ca nu trebuie sa-i dai la cap. Romania nu poate si nici nu trebuie sa se bazeze in exclusivitate pe investitii straine. Care ar mai fi esenta capitalismului in Romania, daca tot ar fi strain? E clar ca in aceasta situatie ar avea loc o nepotrivire grava. Si n-ar fi nici multumitor. Nici bine. De aceea ar trebui vazut cum sa facem sa cream conditiile ca el sa se poata dezvolta si performa, pentru a creste nivelul general de trai al populatiei. Pentru ca romanul sa se simta bine in tara lui si sa poata performa aici, nu in alta parte. Deocamdata nu am atins acest deziderat. Am vazut si articolul Andreei Paul despre competitivitate si nu doar ca pe decidentii politici nu-i preocupa, dar Romania, ca tara inca in tranzitie, ar trebui sa fie preocupata de a avea un mediu economic care sa stimuleze competitivitatea. Situatia asta defavorabila, cu o competitivitate scazuta, dateaza de foarte multa vreme; eu am scris in 2013 un articol pe aceasta tema:

Despre competitivitatea economica

In care aratam prabusirea competitivitatii sub guvernarile Boc/Basescu. Regimul Basescu n-a reusit, desi multa lume si-a pus speranta, sa stimuleze economia si sa-i creasca competitivitatea. Dimpotriva!

Iata inca un motiv pentru care trebuie incercat altceva. Iar DNA a fost, de fapt, instrumentul acelui regim. Care nu a performat, din contra! De aceea vremea DNA a cam trecut si PSD-ALDE ar trebui sa explice corect cum stau lucrurile si sa actioneze desfiintand DNA si gandindu-se la solutii economice, de restructurare a statului, cum aratam mai sus, nu de inhibare a mediului economic si de afaceri, lucru ce conduce, pana la urma, la deteriorarea libertatii economice, cu consecinte extrem de grave.

Cheia de bolta a Romaniei nu e DNA! Desi, daca ai privi pe televiziunile de stiri, doar despre asta se discuta, cel putin de la dezvaluirile lui Sebastian Ghita incoace. Insa trebuie sa spunem si ce ar fi in favoarea DNA. Statul nostru e inca unul foarte mare – am inteles, de exemplu, ca avem vreo 30 de ministere, peste 100 de secretari de stat, cu mult peste orice tara din Vestul Europei, daca inteleg eu bine. Or, lucru asta se traduce prin accesul unor persoane la resursele statului si la bani. Un astfel de stat te invita la coruptie, mai ales ca perfect n-o sa fie vreodata. Fara un organism care sa stapaneasca fenomenul coruptiei, evident, acesta iese de sub orice control, lucru iarasi foarte periculos. Insa vicios e faptul ca DNA nu e eficient si nu poate fi eficient, cum aratam mai sus. Sistemul asta, bazat pe un organism precum DNA, nu face decat sa eternizeze delatiunea, numarul de dosare, iar ceea ce se va recupera va fi putin, altfel n-ar mai fi rentabila afacerea.

Pe de alta parte, n-as crede ca Romania ar avea probleme foarte mari pe parte de siguranta nationala, cum vor sa acrediteze unii. De altfel inteleg ca suntem apreciati in cadrul NATO, suntem pe locul 2 la furnizarea de informatii in cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Deci nu stam rau. Problema cea mai mare a Romaniei, nerezolvata inca, e cea economica si aici avem slabiciuni evidente, vulnerabilitati evidente. Numai ca rezolvarea acestora sta foarte putin in serviciile secrete. De aceea astfel de organisme precum DNA sau in Binom cu SRI, care ar dori sa ranforseze statul pe o parte, dar creand si agravand slabiciuni pe de alta parte, acolo unde avem vulnerabilitati evidente, nu sunt de dorit. Nu mai vorbesc de modul nedemocratic in care actiona Binomul, amenintand chiar si pe premierul Romaniei si blocand proiecte de infrastructura – a ajuns celebru exemplul dat de Ghita cu Autostrada Comarnic-Brasov. Pentru ca n-as dori sa se creada ca Binomul doar ranforseaza, doar pazeste strasnic Romania. Dimpotriva, ii creeaza si slabiciuni evidente, actioneaza nedemocratic, fara sa-si asume consecintele sau sa raspunda in vreun fel.

Eu cred ca mai trebuie spus un lucru: vulnerabilitatile economice romanesti sunt in atentia serviciilor de informatii straine, neprietene care monitorizeaza Romania. Evident, ca razboiul hibrid, manipularile si actiunile de dezinformare facute intr-o tara de catre servicii straine tin cont de astfel de slabiciuni, inclusiv de agravarea lor. Spre exemplu, nu e deloc cert ca Rusia va ataca militar Romania, dar e aproape o certitudine ca serviciile rusesti actioneaza in scopul demoralizarii populatiei si reducerii increderii in Uniunea Europeana, bazandu-se pe cum merg lucrurile din punct de vedere economic, adica prost si stiind ca astfel populatia poate fi usor influentata intr-o anumita directie. Evident, si prosperitatea are punctele ei slabe. Dar are si un punct tare, spre exemplu: o economie bine reglata si competitiva e greu de daramat, iar o catastrofa precum venirea nazismului la Putere in Germania, in anii ’30 ai secolului trecut, a avut la baza slabiciuni economice. Or, la noi slabiciunile economice persista cu tot DNA-ul si s-au agravat pe vremea regimului Basescu. Iar activitatea DNA are si reflexe negative in Administratie si Economie, care acum sunt ignorate, dar in felul asta se adancesc.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 28, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 80 comentarii

In atentia economistilor

N-am prea vazut ca s-a pus problema evolutiei datorie publica-competitivitate din ultimii ani, 2009-prezent si concluzii trase pe aceasta tema.

Voi relua in aceasta postare un comentariu pe care l-am facut – aici:

„Sunt inca multi care lucreaza la stat sau la intreprinderi de stat falimentare si lucrul asta ii face sa astepte de la stat ceva. Statul, de exemplu, mareste salariile, vrea sa mareasca salariul minim si lucruri de genul asta, prin care se urmaresc avantaje electorale.

Insa e un alt lucru ingrijorator… Eu am scris ceva mai demult un articol despre competitivitate:
https://motanulfilozof.wordpress.com/2013/02/20/despre-competitivitatea-economica/
uite-te pe ce loc era Romania…
Indexul competitivitatii pe 2013-2014 plaseaza Romania pe locul 76 cu un scor de 4,13:
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013-14.pdf

Indexul pe pe 2014-2015 plaseaza Romania pe locul 59 cu un scor de 4,3:
http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2014-2015/rankings/

Indexul pe 2015-2016 plaseaza Romania pe locul 53 cu un scor tot de 4,3:
http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-2016/competitiveness-rankings/
Insa daca ai sa te uiti pe, sa zicem, ultimul tabel ai sa vezi ca la scorul de 4,3 sunt mai multe tari ,la fel si cele care au 4,2 – mai multe tari, astfel ca, de exemplu, pe locul 70 e Muntenegru cu scorul de 4,2…

Cu alte cuvinte, competitivitatea Romaniei in perioada 2009- prezent e una foarte scazuta, iar cresterile sunt lente si foarte mici. In schimb, datoria pe care a facut-o statul, deci datoria publica a crescut de la 13% din PIB in 2009 la 40% din PIB in prezent!!
https://florincitu.wordpress.com/2015/11/27/guvernul-ciolos-ignora-experienta-din-20072008/

Asta e lucrul ingrijorator!! Cu alte cuvinte, statul doreste sa mareasca salariile bugetarilor, sa tina in continuare in brate intreprinderi de stat nerentabile care produc pierderi uriase economiei nationale, sa mareasca salariul minim, numai vorbesc de sectorul informal in care e implicat masiv statul si care consuma foarte mult, insa gandeste-te cat a crescut datoria publica fara sa se evidentieze cresteri semnificative de competitivitate! Daca am fi pe locul 30 sau 31 ca Estonia, respectiv Cehia (v. ultimul raport) inca as mai zice… Deci la o analiza in acest sens – datorie publica-competitivitate – observam ca lucrurile nu stau deloc stralucit si faptul ca statul e implicat in economie destul de masiv, precum la noi, nu determina decat coruptie si cresterea datoriei publice, in schimb o competitivitate redusa pe ani de zile. Realitatea, din pacate, asta e… In felul acesta, indatorandu-ne mai mult, costurile cu datoria publica ar putea sa devina impovaratoare. Speranta mea absurda e sa nu se intample asa…

Altceva ar fi fost daca aceasta crestere a datoriei ar fi mers mana-n mana cu o crestere semnificativa de competitivitate! Atunci lucrurile s-ar fi schimbat… N-ar fi disparut cu totul riscurile, sa fim bine intelesi, dar lucrurile ar fi stat altfel… Dar asa… Impresia mea este ca se intampla ceea ce s-a intamplat si pe vremea lui Ceausescu. Tara s-a indatorat (datoria insa nu era atat de mare ca-n prezent) insa din pricina competitivitatii reduse – pentru ca totul era de stat si din cauza restrictiilor comuniste – datoria publica, desi nu era atat de mare ca-n prezent – a fost platita prin insuportabile masuri de austeritate care au condus, in final, la caderea regimului. Acum fiind economie de piata situatia nu e atat de grava ca atunci. Insa e o situatie ingrijoratoare!! Si se vede ca pe termen lung implicarea statului in economie nu a avut efecte benefice…”

Ce-i de facut?, vorba lui Lenin… 😆 Mai glumim, dar problema e serioasa! Competitivitatea economica a tarii noastre e cam tot p-acolo, in schimb a crescut foarte mult, de vreo 4 ori, datoria publica fata de anul 2009!! In asemenea conditii o crestere a deficitului bugetar nu poate conduce decat la astfel de consecinte:

  • inflatie
  • cresterea fiscalitatii
  • cresterea datoriei publice

In situatia data de la noi, toate acestea trei au un efect negativ, neputand stimula cumva cresterea competitivitatii.

Referitor la inflatie ar trebui spus un lucru… Romania a experimentat, intr-adevar, o inflatie uriasa, la un moment dat de vreo 300%. E nebunie, e noaptea mintii, stiu… Insa trebuie aratat, cred eu, ca lucrul asta s-a intamplat pentru ca, dupa Revolutie, reformele institutionale pe care le-a facut Romania au mers mai rapid si s-au desfasurat cu mult mai mult succes decat reformele economice. Atata vreme cat 80% din privatizari au fost ratate, dupa cum spunea fostul premier, Dl. Nicolae Vacaroiu, nu se poate spune ca reformele economice au avut un mare succes… Atata vreme cat economia suferea un declin puternic, multe unitati industriale si agricole s-au distrus pur si simplu, aparitia unei coruptii endemice in societate, ramanerea la stat a unui sector economic neperformant, la care se adauga cresterea salariilor in sectorul de stat, pe langa faptul ca foarte multi romani au ales sa plece in Occident sa lucreze, deci Romania pierzand din forta de munca si competente, inflatia a urcat la cote record!! Nu neg rolul Bancii Nationale in coborarea inflatiei, insa nu doar Banca Nationala singura are merite. Trebuie spus ca in timpul Guvernului Nastase masurile de reforma economica in sensul economiei de piata, prin privatizari (desi nici acelea toate reusite) si buna absorbtie a fondurilor de preaderare au condus la cresteri semnificative de PIB pentru prima data cele mai mari dupa Revolutie, dupa 10 ani de stagnare economica, au creat conditiile economice necesare pentru coborarea drastica a inflatiei. Sa nu se creada ca inflatia a fost in exclusivitate opera BNR (nu vreau sa iau apararea nimanui, incerc sa fiu obiectiv) sau ca scaderea drastica a inflatiei s-a datorat doar BNR. Ci s-a datorat unor masuri reale de reforma economica ce a incercat sa creeze o economie de piata reala, nu doar pe hartie, in tara noastra.

Din 2004 nu s-a mai facut nicio privatizare, in perioada 2004-2009 s-au angajat, sub guvernarea Tariceanu, liberala, 500.000 de functionari la stat. Ce vreau sa spun este ca din 2004 reformele economice stagneaza, ba chiar as putea spune ca nici nu se mai fac. In schimb a crescut de vreo 4 ori datoria publica fata de 2009 si, tot in aceasta perioada, coruptia, in care statul e masiv implicat, s-a accentuat – de exemplu, vezi jaful de la ANRP. Si acum ganditi-va, apropo de ce spuneam mai sus, cum ar fi fost cu inflatia si starea economiei daca nu s-ar fi luat masurile necesare de reforma economica…

Absenta unor masuri reale de reforma economica reala in conditiile in care datoria publica a crescut in cativa ani de vreo 4 ori si competitivitatea a ramas scazuta nu poate, dupa parerea mea, sa duca la ceva bun. Un deficit ceva mai mare ar fi bun pe termen scurt daca ar putea sa duca la o crestere de competitivitate insa el nu e destinat acestui lucru. Se urmareste o crestere a salariilor, tinand cont ca salariile in Romania sunt mici, insa cum ramane cu cresterile de productivitate a muncii… Ca la noi salariile sunt peste productivitatea muncii!!

Eu inteleg ca noi incercam sa copiem ce fac altii, insa eu cred ca trebuie spus ceva… Lasand la o parte discutia ideologica asupra salariului minim si marimii acestuia, vorbind strict economic, in SUA marirea salariului minim e justificata. Daca marele economist american, Dl. Paul Krugman, vorbeste de cresterea salariului minim ca o idee buna pentru SUA, asta nu inseamna ca e o idee buna si pentru Romania. In articolul sau, Raise That Wage, el arata de ce e o idee buna pentru SUA:

„First of all, the current level of the minimum wage is very low by any reasonable standard. For about four decades, increases in the minimum wage have consistently fallen behind inflation, so that in real terms the minimum wage is substantially lower than it was in the 1960s. Meanwhile, worker productivity has doubled. Isn’t it time for a raise?”

Deci pentru ca s-a dublat productivitatea muncii – adica PIB real pe ora lucrata in SUA, in schimb salariile au ramas scazute, chiar mai scazut decat in anii ’60!!! Deci, in timp, curba productivitatii muncii e deasupra curbei salariilor, nu invers, cum e in Romania. Iata de ce exista o justificare economica a cresterii salariului minim in SUA, repet: lasand la o parte judecati de ordin ideologic si judecand doar macroeconomic si la un nivel global. Nu spun ca masura ar fi buna, spun doar ca cifrele o justifica economic, ceea ce la noi nu se intampla. Iar din punctul de vedere al competitivitatii SUA este, evident, in top! Romania e codasa!! Iata pentru ce lucrurile nu se potrivesc… Recomand de citit si acest articol interesant al D-lui. Paul Krugman, unde, apropo de salarii si competitivitate spune:

„3. What about international competitiveness? We have a floating exchange rate. An across-the-board wage cut should be reflected in an equal rise in the dollar, wiping out any competitive gain.”

Insa el vorbeste referitor la $… Si a nu se face confuzia intre taierile de salarii, care pot fi deflationare, si cresterile de salarii nejustificate economic. Deci „onor” Guvernul ar trebui sa vada bine ce copiaza si ce nu… Ca nu toate se potrivesc…

Cele spuse mai sus arata ca implicarea statului in economie nu are, in Romania, efecte benefice. Statul ar putea, totusi, sa faca cate ceva, ca de pilda investitii publice in lucrari de infrastructura, deosebit de necesare economiei. Nu le-a facut! Se constata o situatie dezastruoasa, la ora actuala, la CNADNR, in constructia de drumuri si autostrazi! Nu se atrag investitii straine, nu se fac privatizari. Si se vede ca bazandu-te doar pe atragerea de fonduri europene si acelea asa cum le atragem si cat reusim sa atragem, lucrurile stagneaza, raman pe linia de plutire, dar nu evolueaza! De aici rezulta ca neefectuarea reformelor a avut un efect negativ pentru economia romaneasca si risca sa aiba un efect dezastruos!! Eu cred ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: scenariul pesimist (chiar pe termen mediu!) este mai probabil decat cel optimist, daca lucrurile vor continua sa mearga in felul acesta ca si pana acum.

As dori parerea economistilor nostri pe aceasta tema. Si vin cu initiativa de a face o sugestie televiziunilor de stiri de a dezbate aceste probleme cu economisti reputati de la noi, ca sa intelegem mai bine lucrurile.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 14, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 49 comentarii

Doua articole la o diferenta in timp de patru ani…

… perioada in care nu s-au mai facut deloc privatizari, ci au fost doar trei tentative ratate: Oltchim, CFR Marfa si Posta Romana (in conditiile in care, in Romania, exista servicii private bune de curierat rapid!).

Andreea Paul

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său?

Se arata ca:

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său? Acesta reprezintă plusul de datorii de 790 de euro pe locuitor, angajate de actuala guvernare PSD. E mult, mult, mult peste plusul minor obținut de pensionari și bugetari la salarii în aceeași perioadă. 

Ați obținut vreunul această creștere a veniturilor de 790 de euro în buzunar? NU.

Aceștia sunt bani pe care toți românii îi vor plăti în anii care vin din taxele lor pentru rambursarea datoriilor angajate de către guvernul Ponta. Concret, datoria guvernamentală în anul 2014 a crescut la 59 mld euro, față de anul 2011 cu 44 mld euro, conform datelor oficiale publicate de Eurostat. În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate.

‘Reparațiile’ sociale cu care se laudă PSD înseamnă un plus de datorie de 790 de euro pentru fiecare român, fără să includ aici cele 40 de taxe noi și impozite majorate de către același guvern PSD, vărsați an de an de către români la vistieria Guvernului.”

si articolul din 2011…

Gandul

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Se arata, printre altele, ca:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Daca facem o simpla operatie de scadere: 15-12,75=2,25 miliarde euro: deci cam atat ar fi „reparatiile sociale”. Mi se pare plauzibil sa presupunem ca restul pana la 15 miliarde trebuie sa finanteze deficitul creat de neperformanta intreprinderilor de stat… Acestea sunt costurile lipsei de reforma. Si ceea ce e trist de remarcat este ca acesti bani acopera, de fapt, de ani de zile niste pierderi, in loc sa fie investiti de catre stat. De aceea, asa cum spune Andreea Paul: „În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate”. Statul roman pierde enorm, nu atat din cauza „reparatiilor sociale”, cat din finantarea acestor gauri realizate de intreprinderile de stat cu pierderi. Ciudat este ca, in aceasta situatie, solutia privatizarii lor pare a fi abandonata. Din ratiuni de protectie sociala mascata? Dar poate ca in felul asta, prin privatizare, unele intreprideri s-ar putea redresa… Si ar veni si mai multi bani la buget, pe langa economiile pe care le-ar face statul. Eu stau si ma intreb cum e posibil ca de ani de zile Romania sa duca o politica paguboasa, caci e clar ca asemenea pierderi uriase, cum sunt cele calculate de Gandul, sunt anterioare lui 2011. Caci pagubitii sunt in primul rand cetatenii, sectorul privat. Este uluitor cum statul a permis cu buna stiinta, de ani de zile, o asemenea ineficienta crasa la aceste 119 intreprinderi de stat, si o mai permite in continuare, din care:

„Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

As dori sa va solutii la aceste probleme din partea decidentilor nostri politici!

iulie 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Balanta

Un raspuns la articolul Andreei Paul – Deficit bugetar de 92 euro pe secundă, dar evaziune fiscală de 680 de euro pe secundă

La noi, din cate cu usurinta se poate constata, problemele economice sunt vazute ori sub aspect juridic negustoresc (spre exemplu: cati bani aduce la buget DNA), ori sub aspectul simplist al nivelului deficitului bugetar (spre exemplu: imbunatatirea colectarii veniturilor la bugetul de stat). Si, culmea, sunt vazute mai putin sub aspect economic – acest aspect pare a fi ignorat total la noi.

Cred ca ati vazut cu totii o balanta. Balanta este un instrument prin care se pot compara doua marimi A si B: A>B, A<B, A=B. Se zice ca balanta este in echilibru cand A=B, deci cand doua marimi sunt egale. In termeni economici, pe un taler al balantei punem Cererea si pe ce celalalt taler punem Oferta. O economie este in echilibru cand Cerera=Oferta.

Desi nu e intru totul corect, pot sa estimez la limita Cererea totala adunand veniturile agentilor economici si ale populatiei pe o perioada determinata de, sa zicem, 1 an. Spre exemplu o firma are un venit de 10 milioane de lei (noi, desigur) pe an. Insa venitul asta trebuie sa reprezinte in mod obligatoriu incasarile. Cu alte cuvinte, facturi emise si incasate. Evident, el include si salariile oamenilor care lucreaza la acea firma. Insa un salariat poate avea venituri si din alta parte, de pilda mama, tata, sau fratele, sau sora care lucreaza in strainatate si trimite bani acasa. Nu punem insa cu cat se imprumuta o firma sau un individ la o banca, ci doar veniturile lui.

Aceasta Cerere totala este, cel putin la noi, diminuata de cel putin doi factori:

a). Blocajul financiar; adica o firma emite facturi dar nu incaseaza banii. Firma respectiva are venituri, dar le are in facturi emise. Spre exemplu, intr-o luna oarecare firma a emis facturi in valoare de 200.000 lei si a incasat doar 120.000 lei. Restul de 80.000 lei nu au intrat in contul firmei respective. De unde rezulta din start ca valoarea bunurilor marfa, deci si cantitatea de munca cheltuita pentru producerea si reproducerea bunurilor respective, este subevaluata, ca sa zic asa. Insa, desi eu am primit cu 80.000 de lei mai putin, trebuie sa platesc lucratorii la salariul pe care l-am negociat cu ei.

b). Numarul mare de falimente din ultima perioada care conduce atat la diminuarea cererii cat si la diminuarea ofertei, lucru evident.

Rezulta ca, cel putin din aceste doua motive, avem o cerere diminuata la noi.

Sa vedem cum stam pe partea de Oferta.

Oferta este compusa din cantitati de bunuri economice si servicii, furnizate pe piata spre vanzare, produse la noi in tara si cele produse in exteriorul tarii, importate. Cererea noastra totala o astfel de Oferta totala trebuie sa echilibreze. Bunurile economice (si serviciile) importate sunt valori create de altii, de firme straine. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca Cererea noastra trebuie sa echilibreze si valori create de altii, nu numai valorile create de firmele romanesti, de aici din tara. Problema este in ce raport valoric se afla bunurile economice si serviciile produse de firmele romanesti, in tara, cu cele produse de firmele straine, care sunt puse pe piata romaneasca. Deoarece daca valoarea bunurilor economice si serviciilor produse de firmele straine este mai mare decat cele produse de firmele romanesti atunci cum se mai poate echilibra o astfel de Oferta totala de catre Cererea noastra totala, din start dimunuata cel putin din motivele expuse mai sus?

Daca luam spre analiza un singur factor de productie, Capitalul (pentru ca se poate spune ca Romania e o tara bogata sub aspectul unui singur factor de productie: Natura, dar sub aspectul Muncii si al Capitalului…?), atunci avem urmatoarea situatie, de pilda: Capitalul de care dispunem noi este mai mic si mai slab performant decat, de exemplu, capitalul din tarile vestice (Germania, Franta, Olanda etc). Ca sa poti produce la nivel performant ai nevoie si de un capital performant. Chiar daca se cumpara acest capital la second hand, de pilda: masini, utilaje, echipamente de productie, tehnica electronica de calcul etc totusi, sa ne gandim, nu-l producem noi, ci il cumparam din alta parte. Aceasta diferenta de capital dintre noi si altii, sa zicem asa, care detin un capital mult mare si  mai performant decat al nostru nu ajuta deloc la echilibrarea Cererii totale cu Oferta totala.

Ceea ce echilibreaza Cererea noastra totala este oferta a ceea ce producem noi, nu toata Oferta. De aceea, ca sa echilibrez balanta trebuie sa mai pun ceva pe talerul unde se afla Cererea. Ce anume?

Dezechilibrul acesta se poate vedea cu usurinta din datele puse la dispozitie de FMI, facand o comparatie intre Germania si Romania. Ca sa se echilibreze balanta trebuie ca:

S-I=E-H

unde S= savings (economiile); I= investitiile (cererea de investitii); E= exporturile si I=importurile. Este clar ca daca E>H atunci obligatoriu trebuie ca S>I si invers: daca E<H atunci S<I. Uitati-va pe tabelul FMI, vizualizat mai sus printr-un link, la rubricile Total investment si Gross national savings, unde valorile sunt date ca procent din PIB, si la rubricile Current account balance, date in U.S. dollars si procent din PIB, atat la Germania cat si la Romania. Vom observa ca pentru Germania S>I, iar balanta contului curent are un excedent estimat la 236,988 miliarde de dolari, adica 6,203% din PIB-ul Germaniei. In ceea ce priveste Romania, S<I iar balanta contului curent are un deficit estimat la -2,380 miliarde de dolari, adica -1,176% din PIB-ul Romaniei. Este limpede ca in cazul Romaniei dezechilibru este in sens negativ, soldul dintre export si import e negativ. Chestiunea este ca in cazul Romanei trebuie finantat acest deficit, ceea ce nu e in cazul Germaniei, ba dimpotriva!

Ma intorc acum la intrebarea pe care am pus-o mai sus: Ce anume trebuie sa mai pun pe talerul balantei, acolo unde se afla Cererea, ca sa pot echilibra Oferta? Se poate pune intrebarea de ce oamenii acestia care au obtinut foarte multi bani (de ordinul chiar a miliardelor de euro) din coruptie nu se apuca sa faca ceva, sa produca ceva si sa puna produsul pe piata? Stiti, celebrul adagiu: nu te intreb cum ai facut primul milion de dolari. De ce oare?

Ca sa pot sa echilibrez Balanta trebuie sa pun valoare pe talerul unde se afla Cererea. Adica trebuie stabilit mai intai echilibrul valoric intre Cerere si Oferta. Problema, la noi, este tratata doar in termeni de echilibru bugetar. Adica al bugetului facut de catre Guvern si aprobat de Parlament. Insa echilibrul financiar este, cred, altceva. Pentru ca echilibrarea Balantei se poate face prin imprumuturi. O firma se poate imprumuta la o banca sau mai multe banci, in conditiile in care la noi piata de capital este foarte anemica. Chestiunea este ca imprumutandu-te la o banca echilibrul se poate reface pe moment ca imediat dupa aceea (ei, nu chiar maine!) sa se creeze din nou o stare de dezechilibru si sa trebuiasca sa te imprumuti din nou. Asa se explica volumul mare de credite neperformante de la noi. Sunt credite destinate refacerii echilibrului dintre Cerere si Oferta sau, daca doriti, destinate imediat consumului si nu productiei: trebuie sa cumperi ceea ce se ofera pe piata. Iar diferenta de capital, in defavoarea noastra, de care vorbeam mai sus, se mentine constanta ceea ce face ca productia sa fie mai mica decat consumul. Asa se explica faptul ca riscul, la noi, de a da faliment daca te apuci sa produci ceva, chiar daca ai capitalul financiar necesar, este foarte mare. Trebuie sa investesti mai mult decat economiile pe care le-ai putea, in felul acesta, realiza. Cu alte cuvinte, poti sa bagi bani intr-o afacere, cum se spune pe romaneste, dar sa nu reusesti sa-ti scoti banii bagati in acea afacere.

In Romania se produc lucruri care folosesc la nimic

In stiinta economica exista asa numita Teorie subiectiva a valorii sau marginalista, cum i se mai spune… Este teoria potrivita careia un bun are o valoare mai mica sau mai mare decat altul, cu cat este mai mult sau mai putin util. Deci depinde de intensitatea trebuintei pe care o satisface respectivul bun.

Gandul

Bilanţul autostrăzilor făcute de Guvernul Ponta în 2014: 22 de kilometri care s-au crăpat

Se arata, printre altele, ca:

România a ajuns la 666 de kilometri de autostrăzi. Anul 2014 a fost unul dintre cei mai proşti din istorie pentru construcţia de autostrăzi. Anul acesta au fost deschişi circulaţiei – cu două zile înainte de alegeri – fix 22 de kilometri de autostradă, care prezintă deja crăpături. Anul 2014 a fost unul dintre anii cu cei mai puţini kilometri noi de autostradă construiţi din ultimii 25 de ani. Pentru 2015 şi “în perspectivă” Guvernul şi-a trecut la priorităţi aşa-numita autostradă a lui Dragnea – Bucureşti-Alexandria – şi perpetua Comarnic-Braşov. În ultimii şapte ani au fost cheltuiţi peste 4 miliarde de euro pentru construcţia de autostrăzi, bani din care au fost construiţi 395 de kilometri de drum, adică o medie de peste 10 milioane de euro pe kilometru.

De la „sub 100 de kilometri” de autostradă, cât promiteau oficialii Companiei de Autostrăzi la începutul anului, la 56 de kilometri, cât estimau în noiembrie, s-a ajuns ca în acest an România să inaugureze, până acum, doar 22 de noi kilometri de autostradă.

Autorităţile au ţinut morţiş să dea în folosinţă tronsonul dintre localităţile Sălişte (Sibiu) şi Cunţa (Alba) – , lotul 3 de pe Orăştie-Sibiu cu exact două zile înainte de alegerile prezidenţiale de pe 16 noiembrie.  La 12 zile de la deschiderea circulaţiei, asfaltul deja avea fisuri, pe unele porţiuni, un posibil motiv, potrivit unui profesor de la Facultatea de Construcţii din Iaşi citat de ZF, fiind un studiu de fezabilitate de slabă calitate.

17 noi kilometri de autostradă în 2015

În noiembrie CNADNR anunţa, într-un răspuns transmis Mediafax, că până la finele acestui an vor fi finalizaţi 56,3 kilometri de autostradă, respectiv primul lot (22,2 kilometri) şi o porţiune de 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Nădlac – Arad, 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Timişoara – Lugoj şi lotul 3 de la Orăştie – Sibiu (22,1 kilometri). Din aceştia doar cei 22 de kilometri din lotul 3 ai autostrăzii Orăştie-Sibiu au fost deschişi circulaţiei.

Nici pentru anul viitor lucrurile nu stau mai bine, la capitolul construcţii de autostrăzi.

„Tronsoanele de autostradă planificate a fi deschise traficului rutier în anul 2015 sunt: autostrada Nădlac – Arad şi drum de legătură lot 2: km 22+218 – km 38+882 – 10,664 km; autostrada Bucureşti – Ploieşti, tronson Bucureşti – Ploieşti, Secţiunea I, km 0+000 – km 19+500 – 6,5 km”, a comunicat la începutul lunii noiembrie Compania de Drumuri pentru Mediafax.

Autostrada lui Dragnea, între priorităţi. Lipseşte autostrada Sibiu-Piteşti

Autostrada Bucureşti-Alexandria, denumită şi autostrada lui Dragnea, dar şi autostrada Comarnic-Braşov sunt incluse între proiectele prioritare ale Ministerului Transporturilor pentru 2015 şi “de perspectivă” , potrivit Raportului privind situaţia macroeconomică pe anul 2015 şi proiecţia acesteia pe anii 2016-2018.

Despre autostrada Sibiu-Piteşti nu se face nici o menţiune.

Autorităţile îşi propun demararea proiectului Autostrăzii de Sud, pe traseul Bucureşti-Alexandria-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Timişoara.

Costul construcţiei autostrăzii Bucureşti-Alexandria era estimat anul trecut de Dan Şova, pe vremea când era ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional, la 400 de milioane de euro, urmând să fie finanţată în principal din fonduri europene.

Chiar dacă apare menţionată pe hârtie, autostrada Comarnic-Braşov, supranumită şi „Autostrada Zăpezii”, pare îngropată. La aproape un an de la desemnarea câştigătorului licitaţiei, contractul nu a fost semnat, iar ministrul Ioan Rus a răspuns recent extrem de laconic la întrebarea gândul despre stadiul proiectului: „Sperăm în continuare. Altă întrebare?”

Pe aceeaşi listă sunt incluse şi finalizarea lucrărilor la autostrada Nădlac-Arad-Bucureşti, continuarea lucrărilor la Autostrada Transilvania, precum şi programul de eliminare a “ punctelor negre” din trafic.

Pe de altă parte, Guvernul a stabilit 115 proiecte publice considerate prioritare, pe baza propunerilor primite de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) şi ministere.  Cele mai multe proiecte au fost transmise de SGG – 73 de proiecte – şi Ministerul Transporturilor  – 24 de proiecte. Între acestea se numără autostrada Orăştie-Sibiu (82 de km), autostrada Timişoara-Lugoj şi varianta de ocolire a oraşului  Timişoara (35 km), reabilitarea liniei de cale ferată Braşov-Simeria, secţiunea Sighişoara-Coşlariu, construcţia variantei de ocolire a Braşovului, reabilitarea DN56 Craiova-Calafat, autostrada Sebeş-Turda (70 km). […]

Cheltuieli cu autostrăzile

Anul trecut au fost deschişi traficului rutier 107 kilometri, lungimea totală a reţelei de autostrăzi din România numărând în prezent 666 de kilometri. Vă prezentăm mai jos lista cheltuielilor făcute cu autostrăzile şi a numărului de kilometri inauguraţi, începând cu anul 2008.

Anul/ Plăţi efectuate /kilometri deschişi circulaţiei

2008: 408 milioane euro – 0

2009: 650 milioane euro – 42

2010: 566 milioane euro – 28

2011: 773 milioane euro – 68

2012: 757 milioane euro – 128

2013: 941 milioane euro – 107

2014*: 228 milioane euro – 22

*plăţi realizate în perioada ianuarie-septembrie 2014 / sursa: ZF.ro, CNADNR” (subl. mea)

„Performantele” noastre sunt absolut „remarcabile”! Sa o luam sistematic! 🙂 La ce foloseste, care este utilitatea, sa faci intr-un an 22 de kilometri de autostrada care, nu in cateva luni, ci in 12 zile, sa se crape? Eu nu spun ca nu s-ar fi cheltuit o cantitate de munca pentru realizarea celor 22 de kilometri. Dar o autostrada pentru ce o faci? Pentru ca sa se poata circula pe ea, nu? Dar drumul s-a crapat. Atunci care mai e valoarea…? Se vede clar: in Romania se cheltuieste foarte mult si se fac lucruri de slaba calitate, chiar foarte slaba. Cu alte cuvinte, cum spune romanul, s-au aruncat 228 de milioane de euro pe fereastra! Sau cum e posibil sa cheltuiesti 408 milioane euro si sa se realizeze 0 (zero!!) kilometri de autostrada?

Ar trebui adaugat ca lucrarile de drumuri sunt executate preponderent de catre firme straine, in conditiile in care firmele romanesti de constructii drumuri si poduri, deci capitalul de care dispunea Romania, au fost sistematic, de-a lungul anilor, distruse, falimentate, jefuite. In schimb pretul mediu al unui kilometru de autostrada este de 10 milioane de euro!! Da, ati ghicit: sunt banii dumneavoastra! Sau, mai exact spus, sunt banii cu care se imprumuta Romania si pe care Dvs. trebuie, in cele din urma, sa-i platiti. Pe vremea comunismului, cand lucrarile de drumuri si poduri erau efectuate cu firme in exlusivitate romanesti si cu materiale din Romania, s-au realizat in jur de 16.000 km de drumuri nationale care au tinut cam pana in zilele noastre. Daca firmele romanesti nu ar fi fost sistematic distruse dupa Revolutie am fi putut face autostrazi la un pret pe kilometru probabil de 5 ori, sau chiar mai mult, mai ieftin si lucrari de buna calitate.

De aceea problema nu este neaparat deficitul bugetar, dupa parerea mea. Ci capacitatea noastra de a face economii. Asta inseamna ca deficitul bugetar poate fi si mai mare, problema mare este ca cheltuielile care se fac sa nu degenereze in risipa! Veniturile Romaniei sunt mici, asta inseamna automat si cheltuieli mici daca deficitul bugetar e zero. Cu cheltuieli mici nu se poate face mare lucru. De aceea trebuie cheltuit mai mult. Dar problema principala este ca aceste cheltuieli mai mari sa nu se transforme in risipa, ceea ce e acelasi lucru cu a spune ca Romania, daca cheltuieste mai mult, trebuie neaparat sa faca eforturi sa castige in competitivitate. Daca competitivitatea economica a Romaniei ramane redusa putem face si cheltuieli mici ca tot risipa vom face. Tarile din grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania) au avut ca problema principala – care a si generat criza financiara din Zona Euro – competitivitatea redusa fata de tarile nordice (Lucian Croitoru). Nu atat datoria publica, nu atat deficitul bugetar, cat competitivitatea slaba in raport cu tarile din Nordul Europei. De aceea Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult, dar trebuie sa castige in competitivitate. Lucian Croitoru spune undeva ca daca aceste tari din grupul PIIGS ar fi avut moneda proprie, aceasta, in urma crizei, s-ar fi devalorizat ajutand exporturile si astfel aceste tari ar fi putut sa castige in competitivitate. Pentru Romania e foarte important sa castige in competitivitate. Spre exemplu, daca s-ar putea realiza un kilometru de autostrada cu 3 milioane de euro si executia ar fi buna am putea face mai multi kilometri de autostrazi sau am putea reabilita mai multi kilometri de drumuri nationale, cheltuind mai mult, dar incercand sa reducem semnificativ rata defectelor. In felul asta ar putea, cred, creste si salariile lucratorilor. Or, a creste in competitivitate inseamna ca lucrurile sa se imbunatateasca sub aspect valoric. Spre exemplu, Romania nu-si mai poate permite antreprenori de carton, cum le spune Lucian Croitoru. Asta este marea problema! Nu cheltuielile mari reprezinta problema ci eficienta economica redusa, randamentul redus al factorilor de productie (valoarea productiei raportata la consumul de factori). Este literalmente dezastruos ca sa se plateasca 10 milioane de euro pentru un kilometru de autostrada si in cateva zile kilometrul acesta sa se rupa. Pentru ca daca nu facem asa, atunci sa nu ne mire ca va creste evaziunea fiscala si coruptia, pentru ca nu e alta posibilitate.

Despre mita si bacsis

Dupa parerea mea, asa cum vad eu lucrurile, este o mare diferenta intre bacsis si mita. Bacsisul nu ti se cere, il dai pentru ca asa vrei tu si dai cat te lasa inima pentru ca asa iti place tie, pentru ca esti domn, nu neaparat pentru a obtine ceva in schimb. Mita ti se cere. Daca luam, de pilda, recenta epidemie de coruptie din Bulgaria, cu efecte absolut catastrofale pentru intreaga tara, vom observa ca cei intervievati au spus ca li s-a cerut mita. Iar cei care au oferit mita au facut-o, evident, in schimbul a ceva: li s-a cerut mita in mod tacit. Si atunci ce e mita? Se observa cu destul claritate, zic eu, ca mita este, de fapt, o taxare ilegala. Si atunci te intrebi: de ce trebuie sa fiu taxat in felul acesta de un functionar public platit pentru a face treaba respectiva? Vedeti dumneavoastra, intr-o tara in care competitivitatea e slaba si salariile sunt proaste. Dar notiunea de salariu prost sau bun trebuie neaparat legata de ceea ce poti cumpara cu acel salariu. Este vorba de ceea ce aratam mai sus: nu poti sa echilibrezi oferta de produse straine care invadeaza piata, valori produse nu in Bulgaria, ci in afara tarii, printr-o cerere care echilibreaza doar oferta de bunuri si servicii produse in exclusivitate de Bulgaria, oferta inferioara valoric decat cea a strainilor. De aceea mai trebuie sa pui pe talerul balantei pe care sta Cererea ceva. Or, trebuie spus ca orice piata tinde sa se echilibreze intr-un fel sau altul pana la urma. Poti insa sa ajungi la echilibru printr-o competitivitate mai ridicata, lucru care nu e deloc usor pentru tari precum Romania si Bulgaria, datorita capitalului slab existent in aceste tari.

Dupa parerea mea, lucru acesta se poate vedea si daca facem o comparatie intre deflatorul PIB din Romania si cel din Germania. Concret, dupa datele puse la dispozitie de FMI: in Germania indexul deflatorului PIB este estimat in 2014 la 112,041. In Romania deflatorul PIB este estimat la 184,286. Asta inseamna ca in Romania PIB-ul nominal este mult mai mare decat PIB-ul real in comparatie cu o tara dezvoltata precum Germania. Daca ne uitam si la alte tari dezvoltate, vom constata valori mai mici ale deflatorului PIB decat cea din Romania. In Romania inca putin si e aproape dublu decat in Germania!! In Germania e o diferenta mica intre PIB-ul calculat la preturi constante (luandu-se un anumit an ca an de baza, 2005 in acest caz) si cel calculat la preturi curent (in anul curent). In Romania PIB-ul calculat la preturi curente este aproape dublu fata de cel calculat la preturi constante!! Ceea ce arata ca noi crestem foarte putin in termeni reali. La intrebarea pusa de Dl. Florin Citu:

„Pana acum nu am vazut o explicatie pentru scaderea dinamicii preturilor masurate de deflator. Este un soc al ofertei, se produce mai mult, si de aceea scad preturile? Sau este un soc negativ al cererii, o scadere a cererii agregate interne? In ultimul raport BNR estimeaza un output gap mai mare, diferenta dintre pib real si pib potential, dar din cate inteleg eu este rezultatul unui PIB potential mai mare. „

raspunsul este, cred, acesta: este o scadere a cererii agregate interne. Si ma conduce spre acest raspuns faptul ca FMI a estimat, fata de anul trecut, in crestere deficitul de cont curent si o estimare in scadere atat a savings-urilor (a economiilor) cat si a investitiilor totale. Deci nu poate fi o crestere a ofertei, a productiei. Mai plauzibila mi se pare ipoteza unei stagnari, sau o crestere insuficienta, in raport cu scaderea cererii, a ofertei… Tragismul situatiei este ca, la noi, Cererea nu poate echilibra Oferta, intrucat aceasta oferta are in structura, componenta sa, pe langa ceea ce producem noi, bunurile si serviciile produse in exterior, superioare din punct de vedere valoric fata de ceea ce producem noi, cum aratam mai sus. In cazul Bulgariei e la fel. Iar cheltuielile obligatorii pe care trebuie sa le faci platind taxele si impozitele mari, impuse de Guvern, nu ajuta la marirea cererii. Sa presupunem ca a crescut volumul productiei. A crescut cumva cantitatea factorilor de productie utilizati? A sporit imbunatatirea si eficienta calitatii factorilor de productie utilizati? De asta si spun ca este crucial ca Romania sa castige, sa faca eforturi sa castige in competitivitate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 14, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Despre competitivitatea economica

Spuneam aici in felul urmator:

„La intrebarea din titlu, lasand la o parte chestiunile politice si de orgoliu, se mai poate raspunde ca suntem insuficient de competitivi si din aceasta cauza nici nu putem sa atragem mai multe fonduri si nici sa absorbim mai mult din cele alocate.

Va propun sa cititi urmatoarele doua articole ale D-lui. Victor Ponta:

Despre negociere si negociatori

si

Al doilea val al crizei in UE

Ideea este urmatoarea: Romania a avut anul trecut o crestere economica de 0,2%, mica ce-i drept, dar a avut crestere! Alte tari europene, inclusiv UE 27 sau Zona Euro, au inregistrat scaderi economice! Spre exemplu: Cehia (-1,7), Ungaria (-2,8), Portugalia (-3,8). Cu toate acestea fondurile de coeziune alocate Romaniei sunt mai mici decat cele alocate unor tari europene cu o populatie mai mica decat a Romaniei: Cehia, Ungaria, Slovacia, Portugalia, Lituania, Croatia, calculat in euro/locuitor. Dl. Ponta spune asa:

„Ce pacat ca fondurile de coeziune pentru Romania nu au fost negociate de catre Prim Ministrul Cehiei, Ungariei, Portugaliei, Slovaciei, Poloniei, Lituaniei sau Croatiei!”

Dar sa vedem cum se reflecta problema aceasta a competitivitatii in presa noastra. Iata doua articole aparute la un interval de doi ani:

Adevarul

România, sub Muntenegru după competitivitatea economică

Articolul este datat 5 septembrie 2012 si arata ca:

România a coborât în acest an cu o poziţie, până pe locul 78 din 144 de ţări, într-un top privind competitivitatea economică realizat de Forumul Economic Mondial (World Economic Forum), şi ocupă penultimul loc în UE, devansând numai Grecia.

Competitivtatea economiei româneşti este surclasată atât de ţările vecine Ungaria, Bulgaria şi Ucraina, cât şi de Vietnam, Georgia, Maroc, Columbia, Rusia, Iran, Ruanda, Peru, India, Kazahstan, Azerbaijan şi Turcia.

România este urmată în top de Botswana, pe locul 79, iar state precum Muntenegru, Sri Lanka, Filipine sau Panama devansează economia românească după criteriile competitivităţii.

Dintre statele UE, singurul situat sub România în top este Grecia, o economie care a pierdut circa 20% din PIB după cinci ani de recesiune, devastată de criza datoriilor de stat.

În zona Europei Centrale şi de Est, cea mai bine plasată este Austria (16), urmată de Cehia (39), Polonia (41), Lituania (45), Letonia (55), Slovenia (56), Ungaria (60), Bulgaria (62), Rusia (67) şi Slovacia (71).

Economia românească stă cel mai bine la capitolul eficienţă, pe locul 64 în lume, şi cel mai prost în ceea ce priveşte inovaţia – poziţia 106, potrivit Indicelui Global al Competitivităţii ediţia 2012-2013, publicat miercuri de WEF.

Criteriile privind eficienţa se referă la accesul la educaţie şi calificare, eficienţa pieţei de consum şi a pieţei muncii, gradul de dezvoltare a pieţei financiare, gradul de tehnologizare a economiei, dar şi mărimea pieţei interne.

Capitolul inovaţie se referă atât la aspectul implicit al inovaţiilor aduse de economia locală, cât şi la „gradul de sofisticare” a mediului de afaceri.

În privinţa cerinţelor de bază ale unei economii de piaţă, precum gradul de dezvoltare instituţională, infrastructura, mediul macroeconomic şi accesul la servicii de sănătate şi educaţie primară, România se plasează pe locul 90 în lume, potrivit raportului.

Cea mai competitivă economie din lume este Elveţia, urmată de Singapore, Finlanda, Suedia, Olanda, Germania, Statele Unite, Marea Britanie, Hong Kong şi Japonia, potrivit raportului WEF.

Franţa se găseşte pe locul 21, Canada pe 14, urmată de Norvegia şi Austria, China pe 29, Spania pe 36, iar Italia pe 42.” (subl. mea)

Romania Libera

România, pe penultimul loc în UE la competitivitatea economică

Acest articol este din 9 mai 2010 si arata ca:

România a coborât o poziţie şi se află în acest an pe penultimul loc în Uniunea Europeană în privinţa competitivităţii economice, devansând doar Bulgaria în clasamentul realizat de World Economic Forum (WEF) şi condus de Suedia, potrivit Mediafax.

În 2008, România se afla pe locul 25. Potrivit studiului, mai multe ţări care au aderat la Uniune în 2004, precum Estonia, Slovenia şi Cehia, au devansat multe dintre statele membre mai vechi, ceea ce implică faptul că sunt mai aproape de respectarea obiectivelor Tratatului de la Lisabona.

Între posibilele noi state membre, Croaţia şi Muntenegru au devansat ţările cele mai slab plasate, respectiv Polonia, Italia, România şi Bulgaria, în timp ce Turcia şi Macedonia au performanţe mai bune decât statul bulgar.

Pe primele poziţii ale topului se află Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda şi Luxemburg. Germania este pe locul 6, Franţa pe 8, Marea Britanie pe 9, în timp ce Spania se află pe poziţia 18, iar Italia abia pe 25.

Între ţările din estul şi centrul Europei, cel mai bine plasată este Estonia, pe locul 12, urmată de Slovenia pe 14 şi Cehia pe poziţia 15. Ungaria este pe locul 21, iar Polonia pe 24.

La realizarea clasamentului, WEF a evaluat opt criterii incluse în tratatul de la Lisabona, precum crearea unei societăţi informaţionale, dezvoltarea unui spaţiu european pentru inovaţii, cercetare şi dezvoltare, finalizarea procesului de creare a pieţei unice şi construirea unor reţele industriale.

Restul criteriilor sunt crearea unor servicii financiare eficiente, îmbunătăţirea mediului antreprenorial, îmbunătăţirea incluziunii sociale şi respectiv a dezvoltării sustenabile. Analiza a fost realizată în baza datelor statistice disponibile public, precum şi a sondajelor efectuate de WEF.” (subl. mea)

De observat ca acest clasament a fost facut si in 2010 si in 2012 de acelasi Forumul Economic Mondial (World Economic Forum). Dar sa vedem ce spune chiar World Economic Forum. Iata rapoartele privind competitivitatea globala (pdf): 2009-2010, 2010-2011, 2011-2012 si 2012-2013. Sa le luam pe rand:

– in perioada 2009-2010 rank-ul Romaniei era 64;

– in perioada 2010-2011, rank-ul Romaniei era 67;

– in perioada 2011-2012, rank-ul Romaniei era 77;

– in perioada 2012-2013, rank-ul este 78.

Privind rezultatele avem parte de o iluminare brusca: sub guvernarile Boc/Basescu rank-ul Romaniei a scazut!! Este adevarat ca a fost si criza economica la mijloc, dar numai uitati-va cat am dat noi inapoi in acest clasament competitivitatii globale: de pe locul 64 (2009-2010) pe locul 78 (2012-2013). In perioada 2009-2010 Romania reusise totusi un plus de competitivitate fata de perioada precedenta, 2008-2009, cand s-a situat pe locul 68. Dupa care am inceput sa dam inapoi foarte mult. Sa facem o comparatie cu o alta tara europeana… sa zicem Cehia. Tara aceasta se afla pe locul 31 in perioada 2009-2010 si acum (2012-2013) se afla pe locul 39. Sa mai vedem o tara, sa zicem Ungaria, care in perioada 2009-2010 era pe locul 58 iar acum (2012-2013) se afla pe locul 60! Pierderile de competitivitate pe care le-a inregistrat Romania in perioada 2009-2012 sunt naucitoare! Se impune o analiza serioasa asupra acestui aspect. De observat ca cea mai mare cadere a fost in perioada 2010-2012. Acum s-a mai atentuat, dar nu am reusit inca sa progresam.

Foarte slab!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 20, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Declaratii periculoase

Iata ce ne spune Gandul:

Băsescu: Ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă. Cum comentaţi?

„Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Sulina că „ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă”, deoarece există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând.

Şeful statului român a fost întrebat de ce, în condiţiile în care România are un port important la Marea Neagră – Constanţa, nu are o flotă comercială pe măsură.”(România – n.r.) a avut flotă de stat, o flotă care, la Revoluţie, avea 14,5 ani vârstă medie. Flota a fost în proces de privatizare, s-au privatizat, s-au vândut, s-au tăiat… Statul român nu intenţionează să finanţeze construcţii de nave, considerând că acest lucru este o treabă a sectorului privat”, a spus preşedintele Băsescu.

Traian Băsescu a mai spus că ţara noastră nu suferă de capacităţi de transport pentru mărfurile pe care are nevoie să le exporte sau să le importe. „Pe piaţa liberă sunt nave disponibile, deci ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă, când există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând. Asta e filosofia. Important când eşti ţară maritimă e să ai portul în care să vină navele, pentru că nave sunt, porturi nu sunt. Porturi nu au toţi, nave există, slavă Domnului”, a adăugat preşedintele.”

Traian Băsescu: Susţin necesitatea realizării Statelor Unite ale Europei

„”Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. (…) Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi”, a avertizat Traian Băsescu. Şeful statului a apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este „incert” dacă nu se iau „deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE”.

„Când nu ai forţă economică, nu poţi să fii nici forţă militară. Degeaba ataci Libia, că nu câştigi războiul, iar securitatea este fundamentală. Securitate nu se poate decât cu bani, iar banii nu pot fi făcuţi decât cu o economie performantă. O economie fragmentată cu politici diferite în 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Trebuie să decidem repede, în următorii 2-3 ani, dacă vom crea Statele Unite ale Europei sau nu”, a declarat Traian Băsescu.

El a susţinut necesitatea realizării „Statelor Unite ale Europei”. Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt „decizii subterane” luate la nivelul UE, ci este „viziunea” sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.”

Referitor la prima chestiune, cum o comentez. Daca e sa mergem pe logica prezidentiala, atunci s-ar putea pune urmatoarea problema: este adevarat ca porturi nu au toti, ceea  ce implica faptul ca nici nave nu au toti (neavand porturi). Daca nave, slava Domnului, sunt destule in lumea larga, dar nu au toti nave, atunci am putea sa spunem fara nicio teama de a face afirmatii false ca si porturi, slava Domnului, sunt destule (ne putem uita pe orice atlas geografic si vom constata ca sunt destule porturi in lume). Basescu a zis: „Pe piaţa liberă sunt nave disponibile, deci ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă, când există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând.”. Atunci, cum exista si porturi destule in lume si sunt si tari fara sa aiba  porturi, mergand pe logica basesciana, poate ca ar fi inutil ca Romania are porturi maritime: de ce trebuie sa aiba Romania porturi maritime, daca si asa sunt destule porturi in lumea larga? Spre exemplu: Repubica Ceha, Elvetia sunt tari care nu au porturi. In asemenea conditii nu mai cheltuiesc inutil cu intretinerea portului. Se poate spune oare ca nu se traieste bine in Elvetia? Cehia are un PIB mai mare decat al Romaniei si fara sa aiba porturi. Cu alte cuvinte, e un dezavantaj major ca o tara sa aiba porturi, de vreme ce sunt tari dezvoltate care nu au porturi si o duc foarte bine asa. Rezulta ca vanzarea flotei (afacere controversata in care e implicat si Basescu) a fost un lucru cat se poate de benefic pentru patrie: am scapat de lucruri inutile – navele (ca, slava Domnului, exista destule in lume). Mergand mai departe pe aceasta logica ar trebui sa spunem ca daca am fi vandut si porturile am fi obtinut un lucru si mai benefic pentru tara – am fi scapat tara de un balsat inutil, adica porturile (lucru confirmat de existenta unor state dezvoltate care nu au porturi, dar o duc foarte bine asa, ca, slava Domnului, exista destule porturi in lume – uitati-va pe orice atlas geografic).  Interesant e ca la comentariile articolului din Gandul unii au observat ca Basescu ar fi spus ca ar fi o cheltuiala inutila sa construim autostrazi. Ca, slava Domnului, exista destule autostrazi in lume, nu-i asa? Atunci eu stau si ma intreb de ce anume ar avea nevoie Romania? A, am gasit: Romania are nevoie de sali de sport, construite in comunele patriei, de terenuri de fotbal (gurile rele spun ca s-ar fi construit si in panta)… La ce avem nevoie, spre exemplu, de parcuri industriale? Ca sunt, slava Domnului, destule in lumea larga? Cand putem construi foarte bine telegondole! Pentru promovarea turismului, desigur.

Nu dragii mei, n-ati ghicit! 🙂 Adevarul e ca si eu mi-am dat mai greu seama despre ce a vrut sa spuna Dl. Basescu. El a vrut sa spuna altceva si noi nu l-am inteles. Sa explic: daca Elvetia, care nu are porturi, e o tara foarte dezvoltata, fiind o putere bancara si financiara, atunci si Romania ar trebui sa urmeze exemplul infloritoarei Elvetii si sa devina si Romania o mare putere financiara, bancara. Presedintele a fost subtil in exprimare, noi am dat dovada de cea mai natanga intelegere a unor idealuri atat de luminoase! Atat de generoase! Atat de basesciene!

Referitor la a doua chestiune, voi relua un fragment din ceea ce a spus Basescu: „Când nu ai forţă economică, nu poţi să fii nici forţă militară. Degeaba ataci Libia, că nu câştigi războiul, iar securitatea este fundamentală. Securitate nu se poate decât cu bani, iar banii nu pot fi făcuţi decât cu o economie performantă. O economie fragmentată cu politici diferite în 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic.”

Rezulta logic: daca economia nu ar fi fragmentata cu politici diferite in 27 de state, am fi (Statele Unite ale Europei, n.m) competitivi din punct de vedere economic. De unde reiese urmatorul lucru: competitivitatea si performanta economica a intregii Europe e data de suma integrala a competitivitatii si a performantei celor 27 de state. Deci daca s-ar realiza Statele Unite ale Europei, ar creste si competitivitatea celor 27 de state, implicit si competitivitatea Romaniei, Bulgariei, si a altor state mai putin competitive decat altele foarte competitive. Sau ar creste si mai mult competitivitatea, performanta economica doar in statele cu economie avansata, restul ramanand de izbeliste. Dar Basescu ne vorbeste de „cedarea masiva de suveranitate”. Dar de ce cedarea masiva de suveranitate ar insemna o crestere fulminanta a competitivitatii din punct de vedere economic, a performantei economice? Ar creste, spre exemplu, in acest caz, competitivitatea din punct de vedere economic in Sud-Estul Europei? S-ar inregistra aici, daca s-ar ceda masiv suveranitatea, o crestere uluitoare a performantei economice? Ar fi, ca sa dau un alt exemplu, Polonia, ca stat facand parte din Statele Unite ale Europei, mai performanta din punct de vedere economic decat e acum, daca si-ar ceda masiv din suveranitate? Sau ar scapa Grecia mai usor de datorii?

Pe de alta parte aici ar mai fi o probelma: este oare Franta dispusa ca, in numele cresterii performantei si competitivitatii economice, sa-si cedeze masiv din suveranitate? Sau Anglia? Sau Germania? Despre Germania, spre exemplu, s-ar putea spune ca e suficient de competitiva si asa cum e acum.  Pentru ca, dupa cum a declarat Basescu, rezulta cat se poate de clar: in numele competitivitatii si performantei economice a continentului nostru trebuie sa se cedeze masiv din suveranitate si sa se constituie Statele Unite ale Europei. De ce? Pentru ca Europa sa devina o forta militara! Pentru ca sa-si asigure o securitate mai buna! Deci prin renuntarea masiva la suveranitate, Europa, in final, si-ar putea asigura o securitate mai buna. Insa… stiti cum e? E ca in bancul acela: dar cine o ameninta? A amenintat Libia, spre exemplu, recent securitatea Europei? Din ce spune Basescu reiese ca banii rezultati din cresterea performantei si competitivitatii economice ar fi destinati, in exclusivitate, cheltuielilor militare, in numele securitatii continentului! Fara sa fie foarte clare amenintarile de ordin militar la adresa continetului. Cu alte cuvinte, Basescu ne vorbeste de inarmare! O noua cursa a inarmarilor? Se pregateste un nou razboi? De ce, intr-o perioada de pace (caci este pace pe continent), trebuie cheltuite sume uriase pentru inarmare? Ce razboi trebuie sa castigam? Cel cu biata Libie? Si cine ne ameninta atat de tare ca trebuie sa ajungem o forta militara de temut (altfel n-ar avea rost sa vorbesti de forta militara, daca ea nu e in stare sa descurajeze macar amenintarile foarte mari cu care se confrunta continentul)?

Cu alte cuvinte, Basescu pare a vrea sa spuna urmatorul lucru: continentul nostru e foarte, foarte amenintat! De catre cine? Si trebuie sa ne intarim, pe cale de consecinta, forta militara, securitatea! Eu stau si ma intreb: ne pregatim de un nou razboi? Unul mondial?

august 18, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu