Despre Geniul Poporului Roman

Canticul plugariului

Arde-te-ar focul pamant

Si te-ar bate Domnul sfant!

Caci imi esti dusman cumplit!

Ce-am semanat n-au iesit.

Semanat-am grau de vara,

Au iesit numai negara.

Semanat-am orz, ovas,

Au iesit mohor de șes.

Semanat-am popusoi,

Au iesit iarba-n fușoi.

Stau in camp si ma gandesc

Cu ce o sa vietuiesc?

N-am letcaie la chimir

Sa ma pot plati de bir

Si de foi si de soldat

Si de Iuda blăstemat.

Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui

Si-i ca pleava campului!

 

Aceasta poezie n-a fost scrisa de un mare poet roman. Nici nu se stie cine a facut aceste versuri… Aceasta doina de demult a fost facuta de un taran din Moldova. Ea este cuprinsa in culegerea de Poezii populare ale romanilor a lui Vasile Alecsandri – o carte aparuta la Biblioteca pentru Toti, Editura Minerva, 2007, Bucuresti. Am dat pe aceasta carte mai putin de 3 lei… Nu, nu e scrisa nici de Mihai Eminescu, nici de Nichita Stanescu, nici de Lucian Blaga, de nici un alt mare poet al nostru. Dar cel care a scris-o mustea de GENIU!! Si nu e de mirare, ca atat Eminescu, Nichita sau Blaga s-au intors parca intr-un act de profunda smerenie, parca recunoscandu-si nevrednicia, la poezia populara, cea a taranului, a unui simplu plugar care nu avea carte…

Poezia aceasta descrie intr-un mod atat de viu o drama existentiala: cand pamantul nu mai rodeste, amenintand existenta omului. Desigur, aceste versuri sunt de foarte demult. Seceta e cumplita. Si nu tine de vointa omului. Recoltele slabe au fost germenul unor mari revolutii in Europa – atat Revolutia Franceza dar si cea de la 1848… De aceea sa nu ne miram de finalul poeziei. Ma gandeam ca poezia dateaza din perioada respectiva – probabil sfarsitul sec. XVIII – inceputul sec. XIX… Dar sa ne gandim la faptul ca seceta – ca un veritabil Cavaler al Apocalipsei – a afectat Romania si in sec. XX. Ma gandesc, desigur, la cumplita seceta din 1946… 1946, va dati seama…? Nu mai suntem nici in sec. XVIII, nici in sec. XIX, ci in 1946!!! Cand pamantul crapat de atata uscaciune releva un peisaj selenar unde nu mai crestea nimic, nici macar un fir de iarba!!

Am facut o lege a alegerilor locale cat se poate de proasta, am facut un Cod Fiscal deosebit de defectuos. Toata lumea discuta despre aceste lucruri. Unii, nu putini, dupa cate bag eu sama, ii bestelesc pe guvernanti si pe parlamentari. Dar sa privim cu ochii larg deschisi tara aceasta si sa-i simtim mirosul de buna mireasma a profundei sale poezii. Cum e aceasta poezie a unui plugar ce nu stia carte – O OPERA DE ARTA IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI!!

Si sa admir aceasta supunere infiorata la invatatura pamantului, cum ar zice Albert Camus.

Curg dezbaterile la televiziunile de stiri. Oameni politici importanti sunt invitati. Incep contrazicerile, puncte de vedere pro si contra, care fac sarea si piperul dezbaterii. Dar printre atatea lucruri proaste pe care le facem, de ce n-am face si unul bun? Sa descoperim, sa redescoperim GENIUL acestui popor atat de incercat de soarta!

Acest taran ce nu stia carte, care a facut aceasta poezie, este mai european decat multi europeni! El a descris o situatie ce a afectat puternic Europa in vremea respectiva si care si-a pus amprenta asupra societatii, determinand schimbari politico-sociale adanci. Nu e doar o drama personala, ci a intregii societati. Acum nu cred ca ne mai dam bine seama, dar pe vremea aceea faptul ca taranul – individul, mai general spus – era intre cer si pamant, nu era o vorba goala. Felul in care el descrie drama pe care o traieste, punand-o in versuri, exceleaza prin sinceritate. Si daca ma gandesc bine, poezia e inca actuala… Observati ce tragedie descrie acest plugar:

„Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui”

Si-i ca pleava campului!”

As dori sa atrag atentia ca poezia aceasta nu e una „patriotica” scrisa pe vremea lui Ceausescu. Pe atunci nici nu se auzise de comunism.

Ea descrie drama unui popor.

Uluitor e ca putem s-o integram perfect in spatiul european!