Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre sentimentul patriei…

In zilele noastre se vorbeste foarte putin despre astfel de lucruri, traind intr-o lume destul de bulversata, neclara in vremuri neguroase. Cred ca putini romani se gandesc la asa ceva, iar in ceea ce priveste sentimentul el pare a fi din ce in ce mai rarefiat si confuz.

Ce putem spune noi, cei din zilele noastre, despre sentimentul patriei? Cum il simtim noi, cei de astazi? Se vorbeste, e adevarat, despre nationalism, despre miscarile nationaliste din Europa, despre extremism. Insa acest nationalism nu are repere foarte clare. Ce repere ar avea nationalismul pentru noi, romanii, astazi? De aici o tulburare a sufletului si un sentiment mai curand confuz…

Gresesc?

De aceea as dori sa pun aici pe blog ce a gandit Nichita Stanescu despre acest subiect. Eu cred ca veti avea prilejul sa (re)cititi, sa (re)citim un eseu realmente impresionant si maret:

Sentimentul Patriei

– Iata, imi spune tanarul, mi s-a aratat aievea divinul Balcescu si barbatul atat de nobil si de daruit, Alexandru Ioan Cuza. Figuri legendare, cu fete prelungi si palide, intrerupte in altitudinea lor de luciul intens de stea cazatoare al ochilor; acei frumosi si din cale-afara barbati, Balcescu si Voda Cuza, cu frunti inalte si ovale semanand cu aurora boreala vazuta uneori din Muntii Carpati.

Sufletele voastre fluturau ca o panza imensa, pe care iubitele lor fapturi se lasau modulate asemenea stemelor. Auzeam in sirul curgator al boltilor o dulce muzica: „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata”. Versul lung asemenea unui val de cometa saltandu-mi si coborandu-mi torsul, invaluindu-mi-l si legandu-mi-l cu un odgon.

Am vrut sa cant si mi-am dat seama deodata ca ei niciodata nu au fost cantareti pentru ca ei au fost intotdeauna insesi cantecele.

Am vrut sa infloresc si m-am asezat pe ramurile lor, si am inflorit si m-am scuturat in vara si am reinflorit din nou pe ramurile lor eterne.

La temelia sentimentelor noastre, acolo unde bataia inimii ia nastere din ea insasi, si unde vremea incepe a se naste, acolo la radacina arborelui genealogic al sentimentului tarii, fapturile nemuritoare ale lui Balcescu si ale lui Voda Cuza stau de veghe.

Voi, barbati frumosi, neasemuit de inteligenti, voi eroilor!

Iata, mi s-au aratat ca intr-un ritual de iarna, de primavara si de anotimpuri neasemuitii barbati, Balcescu si Voda Cuza.

Forta de munca, puterea creatoare a acestui vechi si incercat popor isi gaseau un nume mare printre ei, isi gasesc cea mai curata dintre amintiri in ei.

Prezentul vostru dinamic isi afla in istorie mareti precursori, in fiintele lui Balcescu si Voda Cuza.

Fete inalte, fete prelungi, palide pe care foamea de ideal si-a ridicat stemele; maini prelungi, cu degete prelungi si subtiri facute sa stea stranse pe manerele unor mari idei, cum au si stat; trupuri daruite pamantului tarii si mai ales locuitorilor ei; ochi intensi prelungind vederea tarii pana acum in prezentul dinamic.

Chipul dumneavoastra, Nicolae Balcescu, asemenea „icoanei stelei ce-a murit”, ni s-a aratat inca; Voda Cuza, chipul dumneavoastra, asemenea „icoanei stelei ce-a murit” ni se arata inca.

Chipurile voastre sunt vii, atat de vii in noi de parca nu in istorie au existat, ci in prezent, si, de aici, din prezent, iradiaza inapoi in istorie cautandu-va fapturile.

Voi nu ati fost cantareti, voi sunteti insesi cantecele”

Nichita Stanescu

1972

Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, 1985, Bucuresti

De observat anul in care a fost scris acest mic eseu: 1972.

N-a scris despre comunism si nu e vorba de Ceausescu. Interesant este ca, referindu-se la sentimentul patriei, nu ne-a vorbit nici despre Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran sau alt mare voievod, Iancu de Hunedoara, de exemplu. Se stie ca Ceausescu se vedea printre marii voievozi ai neamului iar propaganda comunista care ii faurea cultul personalitatii marsa, desigur, in aceasta directie. Totusi, nu ar fi fost gresit sa se refere la marii nostri voievozi, de ce nu?

Ci a scris despre Balcescu si Alexandru Ioan Cuza.

Si despre Eminescu.

Puteti, spre exemplu, oare, sa-l vedeti in Balcescu pe Ceausescu? 🙂 Eu cred ca nu.

Este extraordinar ca sentimentul patriei l-a simtit gandindu-se la cei care au pus bazele Romaniei moderne, conectata la Occident, si in persoana celui ce a faurit pentru prima data Unirea, conturandu-se de atunci Romania Mare. „Neasemuitii barbati, Balcescu si Voda Cuza” sunt expresia intrupata, personificata, daca se poate spune asa, a acestui sentiment: cel al patriei. Iar aceste cuvinte:

„Chipurile voastre sunt vii, atat de vii in noi de parca nu in istorie au existat, ci in prezent, si, de aici, din prezent, iradiaza inapoi in istorie cautandu-va fapturile.”

mi se par mai actuale ca oricand pentru ca si azi dezideratul national al tarii noastre este modernizarea tarii, conectarea ei la Occident, si Unirea! „Voi sunteti insesi cantecele” – bine zis!

Iar bogatia spirituala a acestui „atat de nebalcanic popor roman” – este opinia lui Nichita Stanescu – cu care contribuim la imbogatirea spirutala a Europei o reprezinta colindele si plugusorul care „aidoma Mioritei, definesc sufletul de floare de zapada al acestei tari”. „Doinele nu sunt altceva decat colinde de vara si colinde de toamna”.

„Ritual iar nu arta, geniu iar nu talent, viziune iar nu vedere, noblete iar nu superbenie, putere iar nu vigoare, stea ale carei raze noi sintem, colinda si doina spun despre noi cu necuvinte, cuvintele noastre.

Colindele, ale tuturor pentru toti, si doinele ale unuia catre singurul, nu sunt niciodata prilej de veselie, ci numai incoronare cu frig.”

Incoronat cu frig voi spune si eu precum Nichita:

„Colinda s-ar putea incepe cu „leru-i ler”, iar doina cu „frunza verde.””

noiembrie 23, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 42 comentarii

24 ianuarie din zilele noastre

Pe 24 ianuarie sarbatorim Mica Unire. Fara indoiala, un eveniment deosebit de important din Istoria patriei noastre. Un eveniment cu semnificatii profunde, care trebuie cinstit DE CATRE TOTI ROMANII.

Ieri, 24 ianuarie, a fost o zi foarte frumoasa. Era soare si gerul parca nici nu se simtea. Aer curat. O zi de iarna tocmai buna pentru o plimbare, mai ales ca era si duminica. Mi-am zis sa fac si eu cativa pasi prin oras. Zis si facut! Mica Unire s-a serbat la Iasi, nu la Bucuresti. Inteleg ca unii, de exemplu prof. Adrian Niculescu, insista ca Mica Unire sa fie serbata la Bucuresti, pentru ca aici s-a consfintit evenimentul. Desi consacrarea Micii Uniri s-a facut la Bucuresti, aici nu s-a prea serbat… Si lucrul asta nu mi se pare in regula. Daca Dl. Iohannis a fost la Iasi, de ce premierul, Dl. Ciolos, n-a serbat la Bucuresti? Sau daca a serbat, nu prea s-a auzit si nici nu prea s-a vazut…

In schimb s-a vazut altceva. Chiar foarte vizibil!! Am auzit de mitingul organizat, chiar in Piata Victoriei, de cadrele militare disponibilizate din Armata. Mi-am zis sa merg sa vad si eu ce se intampla. Si ce sa vezi… ? In 24 ianuarie, ziua in care serbam Mica Unire, Piata Victoriei era plina de colonei Dogaru!! N-am vazut demult un miting mai anticapitalist si antiamerican. Era acolo un tovaras, ca domn nu pot sa-l numesc, ce vorbea cu insufletire despre cat de rai sunt americanii, dand exemplu faptul ca cel care l-a accidentat mortal pe Teo Peter, un militar american, a fost facut scapat. Daca faceam noi asa, veneau si ne bombardau ca pe, ca pe… Ca el cat castiga ca mecanic de locomotiva si altii arunca cu bani fara sa-i intrebe nimeni nimic si altele asemanatoare.

M-am invartit acolo putin si pe urma am plecat. Jandarmii erau la vreo 200 m distanta. E adevarat, nu au fost violente care sa necesite interventia Jandarmeriei. Totusi, stau si ma intreb: de ce s-a dat de catre Primaria Capitalei aprobarea pentru un astfel de miting intr-o asa zi mare ca cea de 24 ianuarie? Si de ce nimeni nu a serbat la Bucuresti Mica Unire?

Sigur, 24 ianuarie ne duce actualmente cu gandul la unirea cu Republica Moldova. Spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in 1859, in Republica Moldova sunt oameni – preponderent socialisti si comunisti – controlati de Kremlin, care se opun unirii cu Romania, atata vreme cat sunt controlati de o putere ce nu doreste unirea Rep. Moldova cu Romania. Pe de alta parte, mai e si problema Transnistriei de care n-am prea auzit sa se vorbeasca, cel putin la noi, in ultima vreme. Si n-am auzit ca rusii sa-si retraga baza militara din Transnistria.

Insa eu stau si ma uit la noi, la ce se intampla in Romania. Cum e posibil sa fie admis un miting care ataca fatis valorile noastre euroatlantice si pe principalul nostru aliat – SUA – care ne ofera, inclusiv prin cadrul NATO, garantii de securitate? Sigur, e libertate si trebuie sa admitem ca unii oameni gandesc si asa, desi gandesc foarte rau. Insa un astfel de miting nu avea ce cauta pe 24 ianuarie! Nu numai in Bucuresti, dar oriunde in tara asta: nu avea ce cauta un astfel de miting! Dar daca inca la noi se mai intampla chiar si acum astfel de lucruri si sunt astfel de oameni ce sustin valori contrare libertatii, ce sa mai zic de Republica Moldova? Ba chiar, pe cale de consecinta logica, se poate spune: cu atat mai mult in Republica Moldova! Iar daca noi nu cinstim cum se cuvine Unirea, ne mai miram ca, in Rep. Moldova, o doresc doar 22%, cum am inteles ca arata ultimile sondaje (serioase) si vreo 53% nu o doresc (v. ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan)?

Iar noi ar fi trebuit sa avem deja un plan de integrare a Rep. Moldova in cazul unirii cu Romania. Deoarece imi dau seama ca, in cazul unei eventuale uniri, dificultati vor exista. Ar fi foarte trist sa constat ca noi tot vorbim de unirea cu Rep. Moldova dar nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Populatia din Romania doreste in proportii covarsitor majoritare Unirea cu Rep. Moldova, iar clasa politica trebuie sa tina seama de acest deziderat national, de aspiratiile nationale legitime si firesti ale poporului roman!

Constat insa cu tristete ca, in zilele noastre, nu prea suntem la inlatimea acestei mari zile de 24 ianuarie. Iar ceea ce s-a petrecut ieri in Piata Victoriei demonstreaza acest lucru, de fapt a fost o subminare a acestei mari zile si a semnificatiei sale profunde in Istoria poporului roman. Nesanctionata de catre cineva.

ianuarie 25, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii