Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Summitul de la Riga

Eu cred ca e destul de clar: Parteneriatul Estic si, pe cale de consecinta, Summitul de la Riga nu sunt impotriva Federatiei Ruse. Lucrul acesta l-a exprimat si D-na. Cancelar Angela Merkel. Chestiunea ridicata de Rusia, prin Dl. Serghei Lavrov, cum ca doreste „un singur lucru” si anume ca acest „proces in desfasurare” sa nu dauneze intereselor „legitime” ale Federatiei Ruse, are o traducere destul de simpla: in tarile membre ale Parteneriatului Estic sa functioneze regimuri tip Ianukovici, obediente fata de Moscova. Pozitia Rusiei nu s-a schimbat: cauta sa forteze UE sa dea inapoi, s-o lase mai moale cu Parteneriatul Estic, cu alte cuvinte acest summit sa fie un fel de discutie fara fond, iar lucrurile sa ramana tot asa: un parteneriat de forma. Asta convine de minune Rusiei, in felul asta, dupa parerea Kremlinului, nu ar fi afectate interesele „legitime” ale Rusiei. De aceea este o problema introducerea in declaratia finala a unui text amendament privind „aspiratiile si optiunea europeana” a statelor membre ale Parteneriatului, mai ales ca lucrul acesta loveste in interesele D-lui. Putin de a fauri o Uniune Euroasiatica. Mediafax

Summitul de la Riga, susceptibil să dezamăgească Republica Moldova, Ucraina şi Georgia privind aderarea la UE

Se arata ca:

Ultima versiune a declaraţiei pregătite pentru Summitul de la Riga al Parteneriatului Estic de luna viitoare conţine prea puţine veşti bune pentru Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, care aspiră să adere la UE, şi subliniază ambiţiile tot mai reduse ale Uniunii faţă de vecinii săi de la est.

Potrivit postului Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), care scrie pe site că a văzut documentul, textul a fost dezbătut timp de o lună la Bruxelles, de către diplomaţi din statele membre UE, iar versiunea iniţială, întocmită de către Serviciul European pentru Acţiune Extenă (SEAE), a fost modificată.

Documentul, care urmează să fie adoptat de către şefii de guverne la Summitul de la Riga, prevăzut în perioada 21-22 mai, a fost trimis celor şase state membre ale Parteneriatului – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – spre informare şi este de aşteptat să provoace frustrări la Chişinău, Kiev şi Tbilisi.

Cele trei ţări, care au semnat recent acorduri de asociere cu UE, sperau ca Summitul de la Riga să le recunoască în mod clar aspiraţiile ca într-o zi să adere la blocul european. Însă există puţine indicii, la acest moment, că acest lucru se va întâmpla, potrivit RFE/RL.

În text se arată doar că, „în cadrul Politicii Europene de Vecinătate şi Parteneriatului Estic, participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecăru partener de a alege liber nivelul ambiţiilor şi scopurilor la care aspiră în legătură cu Uniunea Europeană. Revine UE şi (membrilor săi) suverani să decidă cum vor să procedeze în relaţiile lor”.

Surse din cadrul UE au declarat pentru RFE/RL că ideea declaraţiei de la Riga este să nu fie nici mai mult, dar nici mai puţin ambiţioasă ca declaraţia de la Summitul Parteneriatului de la Vilnius, în 2013.

Limbajul agreat în capitala Lituaniei cu privire la calea către aderarea la UE era, însă, mult mai clar. „Participanţii la Summitul de la Vilnius îşi reafirmă recunoaşterea aspiraţiilor europene şi opţiunii europe ale unor parteneri şi angajamentul lor de a construi o democraţie profundă şi durabilă. În acest context, ei iau notă de angajamentul acelor parteneri de a urma aceste obiective. Participanţii reafirmă rolul special al Parteneriatului în susţinerea celor care doresc relaţii mai apropiate cu UE”, se arăta în declaraţia din 2013.

Versiunea actuală reprezintă o lovitură considerabilă, consideră RFE/RL, pentru Polonia şi Lituania, care doresc să aducă cele trei ţări mai aproape de blocul european. De asemenea, diplomaţi care susţin cauza Ucrainei s-au lamentat din cauza eşecului lor de a include în actuala versiune un rând, agreat de către miniştrii UE de Externe anul trecut, şi anume că Acordul de Asociere cu Ucraina semnat la 21 martie 2014 „nu constituie scopul final al cooperării UE-Ucraina”.

  • Conflictul din Ucraina

La acea vreme, această expresie era considerată cel mai clar indiciu potrivit căruia Kievul ar putea, într-o bună zi, să adere la UE. Diplomaţii citaţi au declarat pentru RFE/RL că speră la o „îmbunătăţire” a textului, după ce partenerii vor da un răspuns.

Limbajul folosit în declaraţie este slab, consideră RFE/RL, când se referă la conflictul din estul Ucrainei. „Evenimentele din Ucraina arată că principiile fundamentale ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale nu pot fi subevaluate în secolul al XXI-lea pe continentul european”.

Însă următorul paragraf din proiectul original a fost omis în cel nou – „participanţii la summit se declară pregătiţi să ajute la depăşirea celei mai mari rupturi din Europa de la sfârşitul Războiului Rece. Cetăţenii noştri se aşteaptă de la noi să prevenim repercusiuni negative suplimentare la adresa stabilităţii continentului nostru, iar noi suntem hotărâţi să facem acest lucru”.

În loc, în versunea actuală se arată că „participanţii la summit susţin cu putere toate eforturile vizând dezescaladarea şi soluţionarea politică, în baza respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ei îndeamnă toate părţile să implementeze rapid şi integral acordul din septembrie 2014 de la Minsk şi pachetul de măsuri în vederea implementării acestuia din februarie 2015”, adăugând că ei „se aşteaptă ca toate părţile să-şi onoreze angajamentele asumate în acest cadru”.

Rusia este menţionată numai în contextul anexării ilegale a Crimeei, pe care textul o denunţă drept o „încălcare a legislaţiei internaţionale şi o provocare directă la adresa securităţii internaţionale”.

Ucraina este susceptibilă să fie îngrijorată şi cu privire la limbajul folosit referitor la intrarea în vigoare a Zonei de liber-schimb aprofundate şi globale (DCFTA) cu UE

Kievul şi Bruxelles-ul au fost de acord, în septembrie 2014, să amâne intrarea în vigoare a acordului până la 1 ianuarie 2016. Această dată este scrisă în text, dar a fost adăugat un nou paragraf prin care toţi participanţii la summit „iau notă, de asemenea, de imprtanţa continuării procesului trilateral privind implementarea DCFTA UE-Ucraina, în mod constructiv, folosind posibilităţile existente disponibile părţilor contractante în cadrul DCFTA”.

Rusia a insistat să se amâne implementarea măsurii cu cel puţin un an, iar unele state membre UE au luat şi ele în considerare această opţiune.”

Dar iata ca Radio Europa Libera vine cu o precizare importanta:

Un amendament de ultim moment la proiectul declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga…

„…poate aduce vești bune pentru Moldova, Georgia și Ucraina.

Corespondenții Europei Libere relatează de la Riga, unde a început astăzi summit-ul Parteneriatului Estic că proiectul declarației finale a reuniunii a fost modificat în ultimul moment, ca să reflecte unele așteptări ale Moldovei, Ucrainei și Georgiei.

Corespondentul Europei Libere, Rikard Jozwiak, relatează din capitala letonă, unde a început summit-ul de două zile al Parteneriatului estic, că noul text a fost negociat în ultimele ore dinaintea reuniunii și include o referință la „aspirațiile europene și opțiunea europeană”.

Formula pare să fi fost acceptată și de cei care ar fi avut obiecții față de punerea unui accent prea mare pe speranțele de aderare la Uniunea Europeană nutrite de unele țări partenere.

„Participanți la summit recunosc aspirațiile europene și opțiunea europeană a partenerilor vizați, așa cum este prevăzut în acordurile de asociere”, se spune în noul proiect de declarație.

Moldova, Ucraina și Georgia exprimaseră nemulțumiri față de proiectul inițial, care nu menționa aceste aspirații. Celelalte țări partenere sunt Republica Belarus, Armenia și Azerbaidjanul.

Unele țări nordice ale Uniunii Europene, precum Lituania, Polonia și Suedia, ar fi muncit din greu în ultimele săptămâni pentru a introduce în text rândul lipsă. 

Promotorii acestei schimbări spun că a existat o înțelegere între țările Uniunii Europene să se evite o declarație care fie ar merge mult mai departe, fie ar fi un pas înapoi față de declarația summit-ului precedent al Parteneriatului Estic, de la Vilnius, din 2013. Așa încât proiectul textul nou pentru summit-ul de la Riga a ajuns să semene mult cu cel de la Vilnius.

După summit-ul din Lituania, Rusia a ocupat și anexat peninsula ucraineană Crimeea, continuând și astăzi încurajarea sentimentelor separatiste în Ucraina și alte foste republici sovietice.

Germania și Franța au dorit să diminueze pasajele referitoare la viitorul relației țărilor partenere cu Uniunea Europeană, optând pentru o formulă care ar fi salutat  „intenția fermă [a părților] de a duce mai departe angajamentele asumate la summit-urile precedente și în acordurile bilaterale”.

Deși Berlinul și Parisul par să fi acceptat noua formulă, cancelara Germaniei Angela Merkel a accentuat astăzi că „Parteneriatul Estic nu este un instrument al extinderii Uniunii Europene. De aceea, nu trebuie să ridicăm așteptări false pe care nu le putem îndeplini mai târziu”.

În afară de formula despre relațiile viitoare cu Uniunea Europeană, Ucraina și Georgia ar fi dorit ca în declarația summit-ului de la Riga să se menționeze că sunt pe cale să obțină liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană anul viitor. Republica Moldova a obținut-o cu peste un an în urmă.

Însă proiectul declarației prevede numai că progresele făcute de cele două țări în justiție vor fi evaluate de Comisia Europeană până la sfârșitul anului curent și apoi se va decide asupra pașilor următori.

Agenția France Presse și alte surse relatează că, în surdină, se mai poartă o dispută în privința declarației finale a summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga: să se menționeze sau nu anexarea Crimei de către Rusia în martie 2014 și în ce fel să se menționeze. Armenia și Republica Belarus ar vrea să se evite descrierea anexării ca ilegală. 

Legăturile între Uniunea Europeană și Rusia au fost puse la grea încercare de criza ucraineană, care a determinat Occidentul inclusiv țările Uniunii Europene să impună Moscovei sancțiuni economice.”

Mediafax

UE pare să piardă lupta cu Rusia pentru Republica Moldova

Se arata ca:

Eşecul partidelor proeuropene, propaganda rusă şi corupţia generalizată sunt factori care au contribuit la scăderea popularităţii UE în rândul cetăţenilor din Republica Moldova şi la o preferinţă tot mai mare pentru Rusia, comentează New York Times, în ediţia electronică.

Oamenii sunt îngrijoraţi că „dacă aderăm la UE toată lumea devine gay” şi că birocraţii de la Bruxelles „nu te lasă să păstrezi animale pe lângă casă”, o situaţie alarmantă într-o ţară în mare parte rurală, a declarat un oficial din cadrul Ministerului moldovean de Externe, Daniela Morari. Astfel de viziuni sunt încurajate de televiunea rusă, de partidele proruse înfloritoare din R.Moldova şi de Biserica Ortodoxă foarte conservatoare şi obedientă faţă de ierarhia ecleziastică de la Moscova.

În afară însă de propaganda rusă, moldovenii susţin că au mult mai multe motive – nu în cele din urmă corupţia, puterea din umbră a mogulilor şi războiul din Ucraina – de a se uita cu suspiciune la Uniunea Europeană, care se teme că pierde lupta pentru mintea şi sufletul acestei foste republici sovietice în faţa Rusiei.

În niciuna dintre cele şase ţări membre ale Parteneriatului Estic nu există o diferenţă mai mare între aşteptări şi realitate decât în Republica Moldova, pentru care au fost ridicate vizele de călătorie în Europa anul trecut, fiind catalogată de Bruxelles ca „principalul reformator” al Parteneriatului Estic.

În prezent, politicienii proeuropeni din R.Moldova, ca şi omologii lor din Ucraina, sunt atât de pătaţi de eşecul de combatere a corupţiei şi de a crea un stat funcţional, încât pentru mulţi de aici Rusia pare atractivă.

„Ne-au numit cel mai bun elev din clasă”, a declarat Iurie Leancă, fost premier al Republicii Moldova. „Dar am pierdut sprijinul societăţii”, a adăugat el, în timp ce la ultimele alegeri s-a înregistrat un sprijin uriaş pentru Partidul Socialiştilor, antieuropean, care a avut ca slogan de campanie „Împreună cu Rusia!”.

Insistând că propaganda rusă a jucat un rol important în formarea opiniilor, Leancă a recunoscut că şi Guvernul său este de vină. „Ei au văzut bunăvoinţă dar nu au văzut suficiente rezultate în privinţa corupţiei sau sărăciei”, a spus el despre alegători.

Un sondaj de opinie recent realizat de Institutul pentru Politici Publice din Republica Moldova a arătat că 32 la sută dintre cei intervievaţi ar sprijini aderarea la UE -, o opţiune pe care Bruxelles-ul nu intenţionează să o ofere -, în timp ce 50 la sută afirmă că preferă ca ţara să se alăture uniunii vamale promovate de Putin. Per total, sprijinul pentru UE în R.Moldova a scăzut cu 40 de procente în acest an faţă de 78 la sută în 2007, potrivit institutului.

Chiril Gaburici, actualul premier al R.Moldova după alegerile neconcludente din noiembrie, a declarat că „nu a fost mulţumit” de replierea terminologică a UE în schiţa de declaraţie a summitului de la Riga. Dar politicienii proeuropeni din R.Moldova au spulberat multe speranţe, a adăugat el, subliniind că oamenii obişnuiţi sunt dezamăgiţi după ani la rând în care i-au auzit pe liderii lor „vorbind despre reforme şi o viaţă mai bună dar fără să vadă o schimbare reală”.

O serie lungă de scandaluri, inclusiv furtul masiv de sute de milioane de dolari de la o bancă importantă, a oferit muniţie forţelor proruse. Unul dintre cei care au profitat este Renato Usatîi, un om de afaceri transformat în politician populist care vorbeşte despre combaterea corupţiei, îşi petrece mult timp la Moscova şi conduce un Rolls-Royce în valoare de 350.000 de dolari. Partidul lui a fost exclus din alegeri în noiembrie sub pretextul unor nereguli la înregistrare.

„Chiar şi proeuropenii cărora le place ideea de Europa urăsc acum realitatea a ceea ce a creat ea”, a declarat Usatîi. Europa, a adăugat el, „pierde R.Moldova”.

Un diplomat european de rang înalt, care a cerut să nu fie nominalizat pentru a vorbi liber, s-a plâns că politicienii proeuropeni moldoveni au fost „foarte buni în a interpreta partitura europeană” pentru a impresiona Bruxelles-ul. Dar în realitate, a adăugat el, „ei au stricat totul”, discreditând atât propriile partide proeuropene, cât şi Uniunea Europeană. Ca urmare, multe persoane obişnuite cred acum că „Rusia nu poate fi mai rea”.

Aceasta este cu siguranţă şi concluzia la care a ajuns Alexandru Botnari, primarul din Hînceşti, un orăşel din centrul Republicii Moldova, pe care UE l-a promovat ca exemplu de beneficii pe care le-a avut apropierea de Europa. Acestea ar fi trebuit să includă finanţări pentru ca toţi locuitorii oraşului să aibă apă curentă şi instalaţii sanitare moderne. Din nefericire, a spus Botnari, „realitatea este total diferită”. Doar o treime din casele din Hînceşti au canalizare, multe nu au apă potabilă şi aproape toate drumurile din afara centrului sunt pline de gropi.

Deşi este membru al Partidului Democrat (proeuropean), primarul a declarat că R.Moldova ar duce-o mai bine, cel puţin din punct de vedere economic, dacă ar adera la uniunea vamală a lui Putin.

În timp ce piaţa europeană este mult mai mare şi mai bogată decât cea rusească, Putin a impus în 2013 restricţii stricte comerţului cu R.Moldova ca răzbunare pentru apropierea acesteia de Occident. Pentru moment, exporturile către Europa nu au crescut suficient pentru a face faţă pierderilor provocate de Rusia.

„Nu putem trăi fără piaţa rusă”, a declarat Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor, adăugând că Putin i-a spus că Rusia vrea să revigoreze comerţul şi relaţiile comerciale cu R.Moldova, dar doar dacă ţara evită apropierea de NATO.

UE „are nevoie de o poveste de succes şi ne-a ales pe noi. Dar acum toată lumea vede că acest lucru a fost o iluzie”, a adăugat el.

Cu toate acestea, atunci când sunt măsurate după criteriile foarte tehnice pe care Bruxelles-ul le foloseşte pentru a evalua succesul, Republica Moldova este în continuare principalul reformator din Parteneriatul Estic, adoptând 10.500 de standarde europene pentru alimente, bunuri electrice şi o serie de alte lucruri.”

Dar Radio Europa Libera are un interviu deosebit de interesant cu Vladimir Socor:

„Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial”

Se arata ca:

Corespondenta Europei Libere la Riga în dialog cu analistul Vladimir Socor.

Europa Liberă: Domnule Socor, trebuie regândită vecinătatea Uniunii Europene? Și dacă da, cum?

Vladimir Socor: „Trebuie regândită. Politica de până acum a conţinut multe erori atât de concepţie, cât şi de execuţie. Una dintre marile erori a fost aceea de a trata cele şase ţări din Parteneriatul Estic drept un pachet, în loc fiecare ţară să fie tratată în mod individual, în funcţie de circumstanţele naţionale din fiecare ţară.”

Europa Liberă: Și diferenţierea aceasta ar favoriza Republica Moldova?

Vladimir Socor: „Aş fi spus că ar favoriza-o până recent. Acum ar trebui să-mi revizuiesc această opinie. Prevăd în Republica Moldova o schimbare de regim. Prevăd această schimbare cu o alarmă profundă, care vad că nu este, din păcate, împărtăşită de mulţi dintre colegii mei comentatori şi analişti din Chişinău. Mă tem că alegerile locale programate să aibă loc în toată republica în ziua de 14 iunie vor deschide poarta către o schimbare de regim în Republica Moldova, către preluarea puterii de către partidele stângii roşii, antieuropene, pro-ruse, eventual în alianţă cu partidul condus de domnul Plahotniuc. Aşa întrevăd eu o posibilă reconfigurare a puterii, în urma alegerilor locale din iunie.”

Europa Liberă: Şi atunci s-ar zice adio parcursului european?

Vladimir Socor: „Da, atunci s-ar zice adio parcursului european. O asemenea evoluţie încă mai poate fi oprită, dar eu nu văd la Chişinău o suficientă înţelegere a modului în care o asemenea evoluţie mai poate fi oprită. Cercurile politice, nu numai partidele, dar cercurile politice pro-europene, acele porţiuni din societate care sunt de multă vreme pro-europene, se autodistrug.”

Europa Liberă: Și au pierdut din încrederea simplului cetăţean, credibilitatea se cotează acum la un nivel mult mai mic decât se aşteptau oamenii simpli.

Vladimir Socor: „Vreau să fac o diferenţiere între imaginea partidelor politice în ochii alegătorilor pe de o parte şi reacţia societăţii civile ca răspuns la aceste evenimente politice. Într-adevăr partidele politice s-au discreditat în Republica Moldova, s-a discreditat tot sistemul de guvernământ bazat pe partidele politice. Eu am spus de mult timp că acest sistem este sortit eşecului în condiţiile Republicii Moldova. Republica Moldova nu era pregătită, nu a fost niciodată pregătită pentru un sistem de guvernare bazat pe partidele politice.”

Europa Liberă: Guvernarea actuală reforme poate să facă? Pentru că aceasta e tema de acasă la care rămâne restanţieră Republica Moldova. Există o mie de pagini ale Acordului de Asociere şi autorităţile tot se întreabă că e prea mult, că e prea puţin, că e posibil, că nu e posibil peste noapte de făcut multe lucruri.  

Vladimir Socor: „Guvernarea actuală este ostatică intereselor domnului Plahotniuc, reprezentate de către partidul său în guvern. Partidul său nu este omogen, s-ar putea să asistăm la plecări, ieşiri din partidul său. Văd că domnul Corman stă cu un picior în afara partidului domnului Plahotniuc, alăturându-se partidului nou lansat de Iurie Leancă. Acestea sunt evoluţii superficiale. În fond, guvernarea rămâne cum a fost din 2010 şi până acum, ostatică intereselor domnului Plahotniuc, care a reuşit să captureze instituţiile cheie din sistemul de ocrotire a legii, din sistemul judiciar şi din sistemul Procuraturii, pârghii pe care le foloseşte în propriul interes economic şi politic, al cercurilor din jurul acestui partid.”

Europa Liberă: Dacă, ipotetic, Vladimir Socor s-ar afla în fruntea guvernului de la Chişinău, ce ar face măria sa?

Vladimir Socor: „Nu pot răspunde la întrebări atât de ipotetice. Pot să analizez situaţia actuală. În situaţia actuală există un singur partid realmente pro-european, cu un lider realmente pro-occidental, partid şi lider căruia i se datorează reformele făcute până acum. Mă refer la Partidul Liberal Democrat condus de domnul Vlad Filat.”

Europa Liberă: Dar cu mandate insuficiente ca să schimbe lucrurile?

Vladimir Socor: „Da, mandate insuficiente. Este singurul partid care poate să oprească evoluţia Republicii Moldova spre transferul puterii în mâinile stângii roşii pro-ruse. Numai acest partid. Și, de asemenea, guvernul condus de Chiril Gaburici, mai bine spus, echipa din guvern, condusă de Chiril Gaburici şi, de fapt, de domnul Vlad Filat, echipa PLDM din guvern continuă politica pro-europeană. Occidentalii, europenii în primul rând, sunt foarte mulţumiţi de domnul Gaburici. Domnul Gaburici a făcut cel puţin două vizite la Bruxelles până acum, a fost la Cartierul general al NATO, la sediul Uniunii Europene, ambasadele europene din Chişinău sunt foarte mulţumite de domnul Gaburici. Cine nu-i mulţumit de domnul Gaburici? Domnul Leancă şi acea parte din societatea civilă care îl susţine pe domnul Leancă, deoarece dânşii nu sunt capabili să facă diferenţierea necesară între PLDM lui Vlad Filat pe de o parte, şi celelalte partide pe de altă parte. Partidele pro-europene, societatea civilă, cercurile pro-ocidentale din Chişinău se sfâşie între ele în diviziuni interne. Domnul Iurie Leancă a pornit un război de distrugere a PLDM. Pe domnul Iurie Leancă îl consider un prim-ministru falimentar, un prim-ministru total eşuat. În doi ani şi jumătate, aproape trei ani cât a fost prim-ministru, a fost o guvernare dezastruoasă sub conducerea domnului Leancă, în care au avut loc cele mai mari afaceri, matrapazlâcuri – cedarea Aeroportului, cedarea acţiunilor Băncii de Economii. Anume sub această guvernare s-a discreditat opţiunea pro-europeană şi democraţia.”

Europa Liberă: Guvernarea era constituită din partide pro-europene, domnule Socor.

Vladimir Socor: „Da. Cu un prim-ministru care a plutit pe deasupra lucrurilor şi nu a tras niciun semnal de alarmă. Timp de aproape trei ani, domnul Iurie Leancă, în calitatea lui de prim-ministru, avea obligaţia să tragă semnalele de alarmă. Nu a tras niciun semnal, a prezidat aerian, absent, deasupra acestor lucruri. Cel mai mult m-a iritat cedarea Aeroportului şi modul în care domnul Leancă a încercat să ascundă cedarea Aeroportului către ruşi, spunând ceva despre o companie sud-coreeană, a spus-o de mai multe ori, lucru complet neadevărat. În realitate, nu domnul Leancă poartă răspunderea directă, domnul Valeriu Lazăr a gestionat dosarul cedării Aeroportului, în numele Partidului Democrat, cu care între timp domnul Lazăr s-a certat, de altfel, nu mai e în aceeaşi echipă.”

Europa Liberă: Domnule Socor, aţi fost prezent astăzi când societatea civilă a înmânat o cerere simbolică înaltului comisar european pentru Politica de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, domnul Hahn. Credeţi că de la acest simbolism, încărcătură simbolică s-ar putea ajunge şi la realitate? 

Vladimir Socor: „Nu, deloc. Niciodată nu am avut încredere în asemenea gesturi de tip simbolic din partea unor cercuri, în cazul acesta, societatea civilă, a unor cercuri care nu iau parte la decizii. Aceste cercuri nu determină orientarea Republicii Moldova. Ar fi putut să o facă mai eficient, dacă ar fi fost unite şi dacă nu s-ar fi pornit să se distrugă reciproc prin opţiuni politice diferite. Am în vedere, încă o dată, scindarea pe care a încercat domnul Leancă să o facă în Partidul Liberal Democrat. Dânsul nu a reuşit să scindeze partidul, dar va reuşi să ia nişte voturi de la partid şi va scinda probabil în parte electoratul partidului, chiar dacă nu a reuşit să scindeze partidul însuşi. Prea multe diviziuni pe flancul de dreapta, pe flancul zis pro-european. Nu există niciun partid viabil pro-european, aş adăuga şi pro-american, în Republica Moldova, cum este PLDM condus de Vlad Filat şi echipa sa ministerială. Europenii sunt mulţumiţi, americanii sunt mulţumiţi, NATO este, în fine, mulţumit, după atâta amar de ani. Numai domnul Leancă nu e mulţumit.”

Europa Liberă: Uniunea Europeană încearcă să refacă relaţia cu Federaţia Rusă, astfel încât autorităţile de la Kremlin să nu se mai uite cu ochi răi la acest parcurs european pe care merg actualmente ţările din Parteneriatul Estic?

Vladimir Socor: „Uniunea Europeană încă nu şi-a decis politica. Există un consens foarte superficial în Uniunea Europeană, dar sub acest consens de suprafaţă sunt mari divergenţe în privinţa politicii care ar trebui urmată faţă de Rusia. Deocamdată, atâta timp cât războiul Rusiei pe teritoriul Ucrainei continuă, Uniunea Europeană nu va ridica sancţiunile, va menţine sancţiunile. Dar destul de curând se vor intensifica presiunile politice din interiorul Uniunii Europene, în vederea ridicării sancţiunilor. Chiar şi la Washington se profilează tendinţa de a se reconcilia cu Rusia, cum am văzut în vizita secretarului de stat american John Kerry la Soci. Deja Uniunea Europeană începe să se gândească la politica pe care o va urma faţă de Rusia în perioada post-Ucraina, adică în perioada după care conflictul din Ucraina va fi îngheţat.

Va fi îngheţat după modelul Transnistria, modelul Karabah, după care va urma o recalculare a politicii de urmat faţă de Rusia. Iniţiativa va aparţine Rusiei, fără îndoială, nu Uniunii Europene. Uniunea Europeană va reacţiona la iniţiative ruseşti. Rusia va propune un nou sistem de securitate europeană, în care va încerca să minimalizeze sau să marginalizeze rolul Alianţei Nord-Atlantice şi să introducă o nouă suprastructură de securitate, în care Rusia ar avea puteri de decizie pentru toată securitatea europeană, laolaltă cu Uniunea Europeană. Într-un cadru supranaţional, posibil OSCE, sau un cadru asemănător în care Rusia şi Uniunea Europeană ar avea puteri de codecizie în problemele de securitate europeană, reducând rolul Alianţei Nord-Atlantice şi rolul Statelor Unite ale Americii. Rusia va face asemenea propuneri.

Europenii se vor gândi cum să reacţioneze şi vor face paşi în întâmpinare, nu paşi decisivi, dar paşi mici în întâmpinare. Se va începe un proces de negociere, care poate să dureze ani de zile, poate zece ani, poate mai mult de zece ani, cu tendinţa de a se ajunge la un nou sistem de securitate și care cele şase ţări partenere estice ale Uniunii Europene vor constitui probabil un fel de zonă intermediară între Uniunea Europeană şi Rusia, un fel de zonă gri. Acesta este scopul Rusiei. Mulţi din Uniunea Europeană împărtăşesc acest scop, inclusiv Germania, dar nu doresc să lanseze această politică, atâta timp cât nu se linişteşte situaţia din Ucraina.

Îngheţarea definitivă a conflictului din Ucraina va da posibilitate europenilor, cu Germania în frunte, să folosească această calmare superficială a situaţiei, pentru a reveni la negocieri bilaterale cu Rusia. În viziunea Germaniei, Ucraina, de exemplu, ar trebui să constituie o zonă gri, nedecisă între Rusia şi Uniunea Europeană, o zonă în care Rusia ar avea pârghii de influenţă pe care Germania şi Rusia încearcă să le creeze chiar de pe acum. De exemplu, rolul constituţional al aşa-ziselor „republici” din Doneţk şi Lugansk în cadrul sistemului constituţional al Ucrainei, lor ar urma să li se atribuie un rol în sistemul constituţional al Ucrainei. Deci, pârghii de influenţă din partea Rusiei în cadrul Ucrainei.

De asemenea, renegocierea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Uniunea Europeană şi Ucraina, renegociere cu participarea Rusiei de astă dată, transformarea acestui proces bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – într-un proces trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia, în care Rusia are un loc la masă, un vot în decizie şi o voce în adoptarea strategiei. Deci, Rusia primeşte un scaun, un vot şi o voce, nu primeşte veto. Ar fi exagerat să spunem că Rusia primeşte veto, nu, primeşte un scaun, un vot şi o voce într-un proces care până acum era bilateral – Uniunea Europeană-Ucraina – acum devine trilateral – Uniunea Europeană-Ucraina-Rusia. Mă tem de o evoluţie asemănătoare în privinţa Republicii Moldova şi în privinţa Georgiei.

Odată ce are loc în Ucraina, se poate aplica acest precedent şi Republicii Moldova,  şi Georgiei. Şi repet, Germania conduce acest proces de partea Uniunii Europene, proces căruia i se opun statele prietene ale Uniunii Europene din Uniunea Europeană. Polonia, Statele Baltice, România, Suedia, Slovacia şi Marea Britanie sunt statele care în Uniunea Europeană se opun acestei tendinţe, dar e o tendinţă majoritară, condusă de Germania şi la distanţă, numărul doi, dar la distanţă de către Franţa.”

Europa Liberă: Şi drept o concluzie a acestei discuţii, credeţi că summitul de la Riga va intra în istorie ca o dezamăgire sau ca o încurajare pentru statele exsovietice care fac parte din acest Parteneriat Estic?

Vladimir Socor: „Pentru Ucraina summitul de la Riga va rămâne irelevant. Totul depinde de evoluţiile interne din Ucraina însăşi, precum şi de relaţiile între Germania şi Rusia, în primul rând, în ceea ce priveşte Ucraina.”

Europa Liberă: Pentru Moldova?

Vladimir Socor: „Pentru Moldova summitul de la Riga a consfinţit acumulările Republicii Moldova ca reforme de până în anul 2013, dar nu reuşeşte să acopere eşecurile înregistrate din 2013 până acum. Summitul de la Riga nu reuşeşte să acopere eşecurile interne din Republica Moldova din 2013 şi până acum şi mai ales summitul de la Riga nu contribuie cu nimic la împiedicarea acelui transfer de putere în Republica Moldova către partidele stângii roşii, antieuropene.”

Europa Liberă: Și pentru Georgia?

Vladimir Socor: „Georgia e într-o situaţie nedefinită, guvernarea sută la sută pro-occidentală a domnului Saakaşvili a fost înlocuită cu o guvernare mai puţin angajată în direcţia occidentală. Nu e o guvernare pro-rusă în Georgia, în niciun caz nu e o guvernare pro-rusă, nici măcar nu e o guvernare de tip dublu vector, e o guvernare pro-occidentală în Georgia, dar nu cu acelaşi nivel de angajament şi de devotament pro-occidental pe care îl demonstrase echipa lui Saakaşvili. Georgia este astăzi vulnerabilă şi sub raportul securităţii e un stat foarte nesigur.

Georgia suferă foarte mult la capitolul domnia legii, deoarece guvernarea actuală se răzbună pe guvernarea precedentă, întemniţându-i pe membrii fostei guvernări. Pe de altă parte vedem că meritele fostei guvernări a domnului Saakaşvili sunt recunoscute în mod direct şi public în Ucraina. Guvernul Ucrainei a angajat să lucreze în guvern o mulţime de personalităţi din Georgia, care în perioada domnului Saakaşvili au condus Georgia spre cele mai înalte ratinguri internaţionale la criteriile de reformă.””

Mediafax

Tusk: Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul la „visul european”

Se arata ca:

Foşti sateliţi sovietici ca Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au dreptul să aspire să devină membri ai Uniunii Europene (UE), afirmă preşedintele Consiliului European Donald Tusk, subliniind într-un interviu pentru postul RFE/RL că el nu are dreptul să facă „promisiuni goale” în acest sens.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL) înaintea Summitului Parteneriatului Estic de la Riga de joi şi vineri, Tusk declară că acest program nu a fost şi nu va fi niciodată o garanţie a dobândirii calităţii de membru UE, dar că Tbilisi Kievul şi Chişinăul „au dreptul la un vis, de asemenea visul european”.

Înainte de summit, cele trei ţări au acuzat UE că a eşuat să le dea semnale clare în privinţa potenţialei lor aderări la blocul Celor 28.

O serie de guverne din UE sunt reticente faţă de recunoaşterea aspiraţiilor europene ale unor ţări din Parteneriatului Estic în declaraţia finală a reuniunii de la Riga.

Pe când era premier al Poloniei, Tusk a promovat acest program din care fac parte Azerbaidjan Armenia, belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, vecinii din est ai blocului european.

Însă el afirmă acum că rolul său ca preşedinte al Consiliului European este să gestioneze aşteptările acestor ţări în anii vitori.

„Datoria noastră – simt că este totodată responsabilitatea mea persoanlă – este să nu facem promisiuni goale posibile mâine sau poimâine, ci calea către Europa”, a declarat el marţi pentru RFE/RL. „Mă refer nu la aderarea într-un viitor previzibil, ci la standardele europene, la comunitatea noastră culturală şi politică”.

Tusk şi-a exprimat speranţa ca atât cetăţenii ucraineni, cât şi cei georgieni să se poată bucura de călătoria fără vize în zona Schengen încă de anul viitor.

„Totul depinde de eforturile şi hotărârea lor”, a subliniat el. „Bineînţeles că este posibil, dar este şi o promisiune oficială. Ne aflăm în plin proces. Iar progrele în ambele ţări, în Georgia şi Ucraina, sunt cu adevărat promiţătoare”, a continuat el.

Tusk a precizat că următoarea evaluare privind libralizarea regimului de vize pentru ucraineni şi georgieni ar putea avea loc în noiembrie şi că, „dacă progresele sunt la fel de promiţătoare ca în prezent, cred că în 2016 (liberalizarea) este destul de posibilă”.

Georgia şi Ucraina sperau să obţină liberalizarea regimului vizelor de călătorie la summitul de la Riga, însă Comisia Europeană (CE) a subliniat săptămâna trecută, într-un raport, că ambele ţări este necesar să facă mai mult în implementarea legislaţiei în zone precum combaterea corupţiei şi traficului de persoane pentru a se califica.

Dintre cei şase membri ai programului Parteneriatului Estic, doar Republica Moldova se bucură de călătoria fără vize în UE.

Rusia, care consideră că fostele republici sovietice fac parte din sfera sa de influenţă, a criticat summitul de la Riga, despre care a afirmat că „are un colorit clar antirusesc”.

Destindere cu Minskul

Summitul de la Riga este puţin susceptibil să aducă prea multe în ceea ce priveşte politici noi concrete, dar poate aduce o dezgheţare a relaţiilor cu Belarusul. Numele a peste 200 de oficiali belaruşi, inclusiv al preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, au fost introduse pe o listă UE de sancţiuni, în urma reprimării opoziţiei belaruse, după alegerile prezidenţiale din 2010.

Însă a apărut un relativ dezgheţ în relaţiile dintre Minsk şi Bruxelles, care a lăudat Belarusul pentru rolul în facilitarea acordului de armistiţiu care a condus la o reducere a ostilităţilor între forţele naţionale ucrainene şi separatiştii proruşi în conflictul armat din regiunea Donbas, în estul Ucrainei.

Premierul lui Lukaşenko Andrei Kobiakov urmează să fie prezent la Riga, ceea ce-l va transforma în politicianul belarus de rangul cel mai înalt care a participat vreodată la un asemenea summit. Minskul ar putea obţine, de asemenea, în capitala letonă, o înţelegere cu UE privind facilitarea eliberării vizelor.

Tusk afirmă că motivul acestui dezgheţ este angajamentul Belarusului în soluţionarea crizei din Ucrainei şi recunaşte că a fost plăcut surprins de Lukaşenko, în pofida unei relaţii glaciale între ei.

„A fost o surpriză nu doar pentru mine că Lukaşenko şi Guvernul său (au fost) folositori şi de ajutor în ceea ce priveşte aşa-zisele acorduri şi în procesul de la Minsk privind criza din Donbas şi agresiunea rusească în Ucraina”, a declarat Tusk. ”

De aceea sunt sigur că este necesar să fim pregătiţi să apreciem, desigur, doar această parte a activităţii oficiale a Belarusului”, a adăugat el. „Însă dacă vom putea să vedem ceva pozitiv pe masă, cred că va fi necesar să spunem foarte deschis că aceasta este direcţia bună”, a mai spus preşedintele Consiliului European.”

Iohannis: La Riga voi susţine ca UE să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii performanţi

Se arata ca:

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi după-amiază, că la summitul de la Riga va susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină ”oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performaţi, inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”.

Şeful statului a spus că summitul de la Riga este important din mai multe puncte de vedere, ”pe de-o parte pentru că se desfăşoară într-un climat regional de securitate mult mai complex decât cel de la Vilnius, din 2013”, iar pe de altă parte pentru că este o perioadă ”de revizuire a politicii de vecinătate a Uniunii Europene”.

El a precizat că se va face o evaluare a progreselor realizate de parteneri de la ultimul summit şi până în prezent, fiind de aşteptat ca această evaluare ”să reconfirme impactul pozitiv al Parteneriatului Estic ca instrument prin care s-a reuşit angajarea şi menţinerea ţărilor partenere într-un proces de reformă şi modernizare”.

”Angajamentul nostru pentru Parteneriatul Estic trebuie reconfirmat”, a spus Iohannis, care a precizat că la Riga va susţine ”principiul diferenţierii în funcţie de meritele proprii ale fiecărui partener pentru a permite acelora care demonstrează angajament şi voinţă politică să avanseze spre UE”.

”Avem nevoie de o viziune strategică pe termen lung, mai ambiţioasă şi mai clar definită din partea UE în relaţiile cu partenerii. Aceasta trebuie să ţină seama inclusiv de faptul că acordurile de asociere, respectiv acordurile de liber schimb aprofundat şi cuprinzător nu prezintă obiectivul final al cooperării lor cu Uniunea Europeană. De asemenea, voi susţine ca Uniunea Europeană să îşi menţină oferta angajantă faţă de partenerii cei mai performanţi, invlusiv în ceea ce priveşte asistenţa tehnică şi financiară oferită”, a mai spus Iohannis.

El a mai spus că summitul se va încheia cu o declaraţie comună în care vor fi precizate obiectivele pentru UE şi statele partenere pentru perioada următoare.

Pe de alta parte, iata un interviu dat de ambasadorul SUA la Chisinau pentru Radio Europa Libera:

James D. Pettit: „Succesul R. Moldova va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare”

Se arata ca:

Ambasadorul Statelor Unite la Chișinău a acordat un interviu în exclusivitate corespondentei Europei Libere. Ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James D. Pettit consideră că Republica Moldova, Georgia şi Ucraina au dat dovadă de curaj semnând Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Într-un interviu în exclusivitate pentruEuropa Liberă, ambasadorul Pettit şi-a exprimat speranţacă şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale.  Cât priveşte Republica Moldova, amabsadorul american a atras atenţia că adevăratul succes va veni odată cu realizarea reformele necesare pe care ţara şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.

Europa Liberă: Excelenţă, evenimentul acestei săptămâni îl reprezintă Summitul Parteneriatului Estic de la Riga. Acest proiect al Uniunii Europene, Parteneriatul Estic, are la bază competiţia între cele şase ţări foste sovietice. Anul trecut, în perioada când Republica Moldova semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi obţinea un regim liberalizat de vize, ţara era numită o istorie de succes a Parteneriatului. În acest an, ţinând cont de ultimile evoluţii, Republica Moldova a rămas în continuare o istorie de succes? Ce ar trebui să facă ca să rămână în continuare lideră în cadrul Parteneriatului?

James D. Pettit: „Bineînţeles, cred că a fost un adevărat succes faptul că Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere. Totuşi, succesul va continua

Felicităm Georgia, Ucraina şi R. Moldova pentru că au luat această decize curajoasă…

şi va aduce rezultate doar dacă ţara va realiza reformele necesare pe care, între altele, şi le-a asumat şi care sunt prevăzute atât în Acordul de Asociere, cât şi în cel de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. De fapt, felicităm Georgia, Ucraina şi Republica Moldova pentru că au luat această decize curajoasă şi au semnat Acordurile de Asociere la UE. Sperăm că şi celelalte ţări din cadrul Parteneriatului Estic vor urma aceeaşi cale”.

Europa Liberă: Revenind la întrebare, dle ambasador, Republica Moldova este în continuare o istorie de succes?

James D. Pettit: „Până acum au fost înregistrate câteva rezultate modeste. Am văzut că a fost începută reforma în sectorul educaţiei, constatăm, de asemenea, că proiectul de lege cu privire la Procuratură urmează a fi dezbătut în Parlament. Desigur, vedem în aceste acţiuni un progres, însă ne-am dori ca reformele să evolueze mai rapid”.

Europa Liberă:Eforturile depuse de autorităţi în anii trecuţi au fost răsplătite cu un acord de asociere, deci, Republica Moldova declarând că a ales calea de integrare europeană. Acelaşi lucru l-a făcut Ucraina şi vedem consecinţele. Ţinând cont de situaţia din regiune, cum poate fi ajutată Republica Moldova să nu renunţe la drumul european sub ameninţarea Estului?

James D. Pettit: „Desigur, cred că există anumite paralele între situaţia din Republica Moldova şi Ucraina, însă realitatea de aici un pic diferă. Constatările din cadrul sondajelor realizate în ultima perioadă, care scot în evidenţă un interes scăzut al cetăţenilor pentru integrarea europeană, au la bază percepţia populaţiei că guvernul nu depune efortul necesar pentru a realiza reformele promise şi că există prea multe corupţie. Această situaţie trebuie abordată de o manieră foarte serioasă şi cît mai urgent, astfel încât ţara să continue traiectoria europeană şi să nu devieze de pe această cale”.

Europa Liberă:Deci, soluţia este în interiorul ţării?

James D. Pettit: „Soluţia întotdeauna vine din interior. Republica Moldova are parteneri, inclusiv ţara mea, inclusiv Uniunea Europeană sau instituţiile financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Sunt parteneri care au ajutat până acum Republica Moldova şi o vor ajuta în continuare, însă reformele trebuie realizate pe interior”.

Europa Liberă:V-aţi referit la percepţia populaţiei vizavi de integrarea europeană a ţării. Ultimul Barometru al Opinei Publice arată clar că numărul celor care înclină balanţa spre Uniunea Vamală este mai mare în comparaţie cu cei care îşi îndreaptă atenţia spre Vest. Este îngrijorătoare o asemenea stare de lucruri?

James D. Pettit: „Bineînţeles că ne îngrijorează acest lucru, însă, pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că sondajele s-ar putea să nu reflecte ce

Interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită…

cred cu adevărat oamenii. Din punctul meu de vedere, interesul scăzut al cetăţenilor pentru calea de integrare europeană este rezultatul percepţiei că guvernul este ineficient, iar corupţia pe larg răspândită. Cred că majoritatea cetăţenilor moldoveni susţin traiectoria proeuropeană şi le-ar plăcea ca ţara să menţină bune relaţii atât cu Uniunea Vamală, cât şi cu Uniunea Europeană. Din păcate, Federaţia Rusă cere Republicii Moldova să facă o alegere, situaţie care este lipsită de sens din punct de vedere economic şi politic. Însă aceasta este realitatea”.

Europa Liberă:În aceste condiţii, care sunt provocările pentru Republica Moldova? Ce priorităţi aţi scoate în evidenţă?

James D. Pettit: „Priorităţile sunt realizarea reformelor. Există presiune din partea Federaţiei Ruse. Mă refer, pe de o parte, la embargourile care afectează economic Republica Moldova, dar şi la influenţa copleşitoare pe care o are propaganda rusească. Este foarte important ca cetăţenii moldoveni să înţeleagă că alegerea se face, de fapt, între piaţa Uniunii Europene, care este

Din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene…

de zece ori mai mare decât cea a Uniunii Vamale. Deci, chiar din punct de vedere economic, este înţelept să se continue pe calea integrării europene. Această cale va aduce îmbunătăţiri şi în alte sectoare: în cel social, în cel al justiţiei etc. Toate aceste beneficii vor fi atinse dacă se va urma calea de integrare europeană”.

Europa Liberă:Recent, parlamentarii de la Chişinău au iniţiat discuţii pe marginea unei legi care ar permanentiza statutul de neutralitate al Republicii Moldova. Argumentul e că o asemenea lege ar proteja ţara şi ar reintegra regiunea transnistreană. Cum este văzută această abordare de partenerii occidentali ai ţării?

James D. Pettit: „Statutul de neutralitate al Republicii Moldova este prevăzut în Constituţie. Pentru mine este neclar de ce ar fi necesară o lege adiţională la acest capitol. Însă, într-un final, decizia aparţine guvernului de la Chişinău şi cetăţenilor moldoveni.

Oricum, statutul de neutralitate nu însemnă că Republica Moldova nu poate avea relaţii militare cu alte state sau, de exemplu, să participe în acţiuni de menţinere a păcii sub egida NATO, aşa cum o face în prezent, cu un mic contingent de militari trimişi în Kosovo. Există multe beneficii pentru Republica Moldova de pe urma contactelor cu alte ţări în sfera militară. Aş spune că cea mai mare provocare a ţării în acest domeniu ţine de finanţare. Ţara cheltuieşte foarte puţini bani pentru armată.

Ca oricare alt stat, Republica Moldova ar trebui să aibă resurse de apărare, care necesită investiţii pentru modernizare şi relaţii de interoperabilitate cu militari din alte state, pentru că în zilele noastre strategiile militare necesită coaliţii. Altfel spus, ţările trebuie să coopereze atunci când vine vorba de securitatea internaţională. ”

Europa Liberă:Dle ambasador, să ne referim la soluţionarea conflictului transnitrean. Până acum am asistat la o singură întrevedere în formatul „5+2”, neoficială, la Viena. Suntem deja la jumătatea anului 2015. Personal, vă mulţumeşte mersul discuţiilor cu partea transnistreană?

James D. Pettit: „Am dori să vedem mai multe întrevederi în formatul „5+2”, un format foarte important cu o foarte importantă structură şi singura prin care credem că poate fi soluţionat conflictul transnistrean. Oricum, din punctul meu de vedere, un mai mare impact îl au întâlnirile în formatul „1+1”.

În ultima perioadă, premierul Chiril Gaburici şi dl Evgheni Şevciuk s-au întâlnit cu diverse ocazii, de asemenea, am asistat la întrevederi frecvente între ministrul Reintegrării Victor Osipov şi dna Nina Ştanski. Acestea întâlniri au fost productive şi aşteptăm progres în acest sens. Rolul mediatorilor şi observatorilor este mai puţin important decât încercările de a restabili încrederea între părţi.

Sunt foarte multe chestiuni de rezolvat nu doar la nivel de reintegrare, dar şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului: comunicarea, transportul, tarifele vamale, situaţia şcolilor cu predare în limba română – toate sunt chestiuni ce urmează a fi rezolvate şi nu cred că trebuie politizate. Din moment ce încrederea va fi restabilită între părţi, sperăm că, în cele din urma, va urma rezolvarea întregii probleme ce ţine de reintegrarea Transnistriei”.

Europa Liberă:Republica Moldova este în campania pentru alegerile locale. Experţii care monitorizează procesul observă că factorul geopolitic este prezent şi în această campanie. Candidaţii, în loc să le explice oamenilor cum vor schimba lucrurile la nivel local, se avântă în promisiuni cu tentă geopolitică. Cât de păguboase sunt astfel de practici?

James D. Pettit: „În primul rând, sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor. În cazul localelor, cred că este important ca oamenii să aleagă concurenţii care vor fi cu adevărat responsabili de circumscripţia în care candidează şi, de ce

Sperăm că alegerile locale se vor desfăşura într-o manieră transparentă şi vor reflecta cu adevărat dorinţa alegătorilor…

nu, s-ar putea ca coaliţiile de la nivel local să arate diferit de cele de la nivel central. Într-o democraţie, această situaţie nu este una ieşită din comun.

În ceea ce priveşte ramificările geopolitice, nu cred că în cazul localelor este atât de important partidul din care face parte candidatul, ci cum are de gând să realizeze reformele asumate în faţa cetăţenilor. Cred că orice partid, indiferent de afiliere, urmează să facă tot posibilul pentru binele societăţii”.

Europa Liberă:Dar ce ar trebui să se schimbe în viaţa oamenilor astfel încât aceştia să înţeleagă că promisiunile guvernanţilor nu sunt vorbe-n vânt?

James D. Pettit: „Oamenii vor fi convinşi că lucrurile merg în direcţia corectă doar după ce vor vedea rezultate concrete. Din păcate, în timpul campaniilor electorale cetăţenii au parte de foarte multe promisiuni, însă este foarte important ca după alegeri oamenii să ceară socoteala pentru aceste promisiuni”.

Europa Liberă:În Republica Moldova reformele se fac foarte lent. Declaraţii politice sunt multe, însă rezultatele mai puţin. Este şi părerea ambasadorilor occidentali expusă recent în aşa-numita Notă Informativă, înmânată Guvernului de la Chişinău. În aceste condiţii, câtă răbdare au partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova?

James D. Pettit: „Vorbind în numele Statelor Unite, pot să vă asigur că Republica Moldova nu va pierde susţinerea noastră. Suntem aici de la început şi prin intermediul programelor noastre am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume, noi

Am sprijinit ţara cu peste un miliard de dolari, iar programele noastre ţintesc îmbunătăţirea unor sectoare anume …

nu dăm direct banii Guvernului. Uniunea Europeană împărtăşeşte aceeaşi viziune.

Desigur, se întâmplă să ne simţim frustraţi şi nerăbdători, însă nu vom pleca sau renunţa şi cred că cetăţenii moldoveni ar urma să facă acelaşi lucru.

Există multă nemulţumire acum, sunt aşteptate schimbări reale, însă acuzaţiile că partenerii internaţionali ai Republicii Moldova, că donatorii străini cumva au creat această situaţie sprijinind Guvernul de la Chişinău sunt eronate. Noi conclucrăm cu guvernul pe care cetăţenii moldoveni l-au ales şi vom face acest lucru în continuare”.

Europa Liberă:Excelenţă, în ultima perioadă subiectul de top ţine de delapidările din sistemul bancar, care au căpătat deja denumirea de „furtul secolului”. Investigaţiile ce au fost iniţiate de autorităţi nu par a fi uşoare. Ce aşteptări aveţi în privinţa anchetei şi în ce măsură credeţi că banii vor fi recuperaţi?

James D. Pettit: „Scandalul din sistemul bancar reprezintă o problemă foarte serioasă. Vorbim de o sumă de bani care constituie 15-20% din Produsul Intern Brut al ţării. Raportul iniţial al companiei Kroll reprezintă un început şi cred că este important să existe o entitate din afară care să examineze constatările raportului. Din punctul meu de vedere, cred că investigaţiile în acest caz ar urma să fie realizate cu sprijin extern, oferit de entităţi internaţionale. Este foarte greu să prezicem ce vor scoate la iveală investigaţiile, pentru că acestea sunt la început de cale.

Însă sistemul bancar internaţionale este, în general, foarte bine reglementat şi nu ar trebui să fie imposibilă urmărirea fondurilor care au trecut prin sistemele bancare din afară, însă acest lucru necesită expertiză juridică calificată. Noi credem că atâta timp cât există dorinţa de a realiza o investigaţie corectă, situaţia poate fi rezolvată, astfel încât vinovaţii să fie identificaţi şi cel puţin o parte din bani recuperaţi”.

Europa Liberă:Cum a influenţat imaginea Republicii Moldova scandalul celor trei bănci? Investitorii străini sunt alarmaţi?

James D. Pettit: „Cu siguranţă situaţia nu este una benefică. Întotdeauna auzim că Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa şi, trebuie să spunem, ţara, într-o măsură oarecare, nu este prea ospitalieră cu investitorii străini, însă situaţia urmează a fi rezolvată pe intern. Aceasta nu necesită asistenţa donatorilor străini sau bani, ci necesită schimbări structurale pentru a atrage investitorii, pentru a restabili încrederea în sistemul bancar, dar şi alte sectoare, astfel încât afacerile să fie iniţiate şi dezvoltate mai uşor de către investitorii străini”.

Europa Liberă:Săptămâna trecută, Fondul Monetar Internaţional a revizuit prognozele economice pentru Republica Moldova. Se pare că fără ajutorul Fondului ţara se va descurca cu greu, însă un acord cu FMI presupune foarte multe reforme dureroase. Cum poate fi convins Guvernul şi cetăţenii că aceste reforme sunt şi necesare?

James D. Pettit: „Discut deseori cu oficiali din Guvern şi senzaţia mea este că majoritatea factorilor de decizie sunt convinşi că reformele sunt necesare. Nu cred că în acest caz vorbim de necesitatea de a-i convinge, vorbim, mai degrabă, de voinţă politică.

Este foarte dificil ca o asemenea voinţă să existe înainte de alegeri, sper doar că după scrutinul pentru locale va exista mai puţină presiune politică asupra

Este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme…

factorilor de decizie, astfel încât aceştia să pornească reformele necesare, pentru că acestea vor fi dificile şi multe nepopulare. Acum este importantă informarea corectă a cetăţenilor astfel încât aceştia să fie parteneri în procesul de reforme şi să înţeleagă de ce acestea urmează neapărat a fi realizate”.

Europa Liberă:Dar în ce măsură susţinerea donatorilor externi este condiţionată de semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional?

James D. Pettit: „Cu siguranţă există o corelaţie. Este dificil să prezicem în ce măsură vom împărtăşi din cererile FMI, însă, în mare parte, reformele care vor fi negociate cu Fondul, cu siguranţă, vor fi foarte similiare, dacă nu chiar exacte, cu programul de reforme cerut de partenerii de dezvoltare ai ţării”.

Europa Liberă:Dle Ambasador, Statele Unite pledează mai ales pentru protejarea drepturilor minorităţilor, mă refer la minorităţile religioase, cele sexuale etc. Aţi participat la Marşul Egalităţii organizat săptămâna trecută de activiştii LGBT şi aţi putut să vă convingeţi personal de rezistenţa care încă predomină în societate. Cum pot fi convinşi oamenii că intoleranţa ţine de ziua de ieri şi că toleranţa este de viitor?

James D. Pettit: „Prin ultima dumneavoastră afirmaţie aţi descris situaţia foarte bine. Trebuie să recunosc că nici în ţara mea nu există toleranţă absolută pentru comunitatea LGBT şi, cu siguranţă, avem provocări în ceea ce priveşte minorităţile din Statele Unite. Prin urmare, problema nu este caracteristică doar pentru Republica Moldova sau pentru această regiune. Ţine, mai degrabă, de evoluţia psihologiei umane şi dorinţa de a garanta drepturi egale pentru toţi şi toleranţă în întreaga societate. La marşul de săptămâna trecută, sloganul organizatorilor a fost: „Şi noi locuim aici!”

Este important să recunoaştem că diferiţi oameni locuiesc în Republica Moldova şi diferiţi oameni locuiesc şi în Statele Unite. Cu toţii ar trebui să se bucure de drepturi egale. Acesta este motivul pentru care ambasadorul Statelor Unite, reprezentanţi ai Misiunii UE şi ai comunităţii diplomaţilor au participat la acest eveniment. Pot să vă spun doar că mi-ar plăcea să văd mai multă implicare din partea din partea demnitarilor moldoveni la asemenea evenimente, susţinând minorităţile şi drepturile omului”.

Europa Liberă:Excelenţă, la final de interviu aş vrea să vă întreb ce mesaj aveţi pentru cetăţenii Republicii Moldova?

James D. Pettit: „Mesajul meu către cetăţenii moldoveni ar fi: Nu vă pierdeţi speranţa! Ştiu că există nerăbdare şi frustrare şi, sincer să fiu, aceleaşi sentimente le împărtăşesc şi reprezentanţii comunităţii internaţionale. Oricum, Republica Moldova este o ţară foarte frumoasă, cu cetăţeni minunaţi, educaţi şi diverşi. Cred că potenţialul acestei ţări este unul ridicat, cred că este important ca fiecare dintre noi să ne pregătim pentru sacrificiile necesare în momentul în care se vor desfăşura reformele, astfel încât în ţară să nu existe corupţie, iar guvernarea să fie responsabilă în faţa cetăţenilor săi”.”

Un interviu interesant. Sigur, Dl. Petit e diplomat. Nu a pus accent pe existenta fortelor politice din Republica Moldova care nu doresc reformele despre care a vorbit domnia sa. Pe de alta parte, a ocolit sa vorbeasca despre presiunea exercitata de Rusia si poate nu numai de Rusia, daca ne gandim la interviul luat de E.L. D-lui. Socor… Dar este important ca afirma sustinerea SUA pentru Republica Moldova! Se petrec lucruri interesante… Dupa expulzarea D-lui. George Simion, iata un interviu luat de Radio Europa Libera lui D-lui. Chiril Gaburici:

Chiril Gaburici: „Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”

Se arata ca:

Un interviu cu primul ministru al Republicii Moldova despre miliarde, bănci și corupție.

Cele 13 miliarde de lei furate de la trei bănci din R.Moldova ar putea fi recuperate, contractul privind concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău ar putea fi reziliat, coruptia ar putea fi eliminată, Moldova ar putea intra în Uniunea Europeană cu regiunea transnistreană. Un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă cu premierul Republicii Moldova Chiril Gaburici.

Europa Liberă: Vom începe discuția de la cel mai fierbinte subiect, cel care ține de situația financiar-bancară a țării și mai ales de situația celor trei bănci, din care au dispărut peste 13 miliarde de lei. Dumneavoastră ce credeți despre ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova, dacă și pe interior, dar și peste hotare se vorbește despre „jaful secolului” care e pe punctul să arunce în aer Moldova?

Chiril Gaburici:S-au produs mai multe lucruri, inclusiv acesta pe care dumneavoastră îl numiți „jaful secolului”. Am avut situația în regiune cu devalorizarea valutei în diferite țări, inclusiv în Rusia. Și noi depindem foarte mult de remitențele care vin și din Rusia. O altă problemă este embargoul care a fost impus Moldovei la toate produsele noastre, ceea ce a oprit fluxul de exporturi spre Rusia. Dar în același timp a fost și fenomenul de sustragere a banilor din aceste trei bănci: Banca de Economii a Moldovei, Banca Socială și Unibank. Toate aceste lucruri au dus la situația în care am ajuns, în criza economică în care suntem. Și muncim mult pentru a ieși din aceasta, muncim mult la capitolul monitorizare și control de prețuri, muncim mult la capitolul atragerea investițiilor pentru a putea da un val nou de dezvoltare economiei, muncim mult pentru semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce ne-ar permite să avem suport bugetar din partea dânșilor.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ați propus lichidarea acestor trei instituții bancare. De fapt, a fost o idee pe care o enunțase ceva mai devreme șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, domnul Pirkka Tapiola, care spunea că aceasta ar fi varianta cea mai fericită pentru actuala situație. Rămâneți la această idee? Și cum salvează situația creată lichidarea respectivelor bănci, dacă se ajungă la aceasta?

Chiril Gaburici: „Eu susțin această alternativă. Urmează Banca Națională a

Menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova.

Moldovei să ia decizia de a retrage sau nu licențele. Dar susțin ideea din simplul motiv că menținerea acestor trei bănci va reprezenta un cost enorm pentru Republica Moldova și acesta, iarăși, până la urmă, va fi pe umerii noștri. Pe când lichidarea lor ar scoate și ar opri o mulțime de probleme existente. În același timp îmi doresc foarte mult să ducem la bun sfârșit investigațiile și vreau să-i găsim pe cei care se fac vinovați, vreau să întoarcem banii înapoi, să aducem banii înapoi.”

Europa Liberă:  Dar v-au surprins declarațiile pe care le-au făcut procurorul general Corneliu Gurin, șeful CNA Viorel Chetraru și guvernatorul Băncii Naționale Dorin Drăguțanu care au spus că au știut despre ceea ce s-a întâmplat până acum? Să credem că instituţiile statului au fost neputincioase sau, cum zicea Maia Sandu, se aflau în comă?

Chiril Gaburici: „Sunt puţin mai mult de două luni prim-ministru şi nu am urmărit, din păcate, situaţia în detalii ce ţine de băncile din Republica Moldova, pentru că nici nu eram în ţară. Dar, din ce văd eu, problemele se trag de mai mult timp, nu au început în noiembrie 2014.”

Europa Liberă: Dar guvernatorul BNM Dorin Drăguțanu nu e în funcţie din noiembrie 2014, nici șeful CNA Viorel Chetraru nu e din 2014 în funcţie şi nici chiar procurorul general Corneliu Gurin.

Chiril Gaburici: „Guvernul a întreprins unele acţiuni în această perioadă, dar cele mai multe acţiuni au început la sfârşitul anului 2014, din păcate. Din corespondenţă, din scrisori se văd foarte clar informaţii care dau un fel de alertă

Instituţiile nu au fost capabile să ia decizii.

pentru toţi, mai mult chiar şi cu un an în urmă, ceea ce însemna că se puteau, probabil, lua unele decizii mai stricte atunci, care ar fi putut să oprească acest fenomen. Nu s-au luat, deci, instituţiile nu au fost capabile să ia decizii. Acum avem ce avem, administraţie specială la toate aceste trei bănci, ceea ce ne permite să ţinem lucrurile sub control, să nu avem scurgeri de bani ş.a.m.d., dar aceasta nu poate continua la infinit. Trebuie să venim cu o soluţie ca să nu plătim pierderile pe care le aduc aceste bănci.”

Europa Liberă: Ar putea fi destituit şi cineva din funcţie, cei care se fac responsabili că nu ar fi ţinut sub control situaţia?

Chiril Gaburici: „Oricine va fi considerat vinovat sau care putea să ia o altă decizie trebuie să răspundă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, ca premier, credeţi că banii aceştia mai pot fi întorşi?

Chiril Gaburici: Da, eu cred că banii pot fi întorşi. Am avut o rundă de discuţii cu reprezentanţii multor ţări care au trecut prin experienţe de genul acesta, pentru că nu suntem unica ţară, dar suma banilor care a plecat de la noi este destul de mare. Și experienţa acestor state arată că se ajunge într-un final la bunurile care au fost procurate pe aceşti bani sau la conturile care au fost deschise şi banii pot fi întorşi. Evident, aceasta nu se face într-o zi-două, este nevoie de mai mult timp, este nevoie de mai multă muncă, este nevoie de contractat specialişti, companii care pot să se ocupe şi au dreptul să se ocupe cu aşa gen de activitate.”

Europa Liberă: Greşeşte sau nu statul că furtul de la cele trei bănci îl acoperă cu banii publici?

Chiril Gaburici: Nu greşeşte. Statul face corect ceea ce trebuie să facă şi este responsabilitatea statului să nu lase fără bani peste un milion de deponenţi, care au bani în aceste bănci. Şi am zis şi de la tribuna Parlamentului, pentru că a fost luată o decizie în noiembrie, că oricine ar fi fost în postura de prim-ministru atunci, sunt sigur că lua această decizie, pentru că este corect guvernul şi statul să aibă grijă de cetăţeni. Nu putem permite să dispară banii din conturile cetăţenilor.”

Europa Liberă: Acum toată lumea s-a concentrat asupra Aeroportului Internaţional Chişinău, care a fost concesionat. E o problemă? Poate interveni guvernul aici să verse lumină mai multă asupra transparenţei cum a fost concesionat el? Pentru că a ajuns tot în mâinile domnului Shor.

Chiril Gaburici: Da, se discută despre domnul Shor. Chiar la şedinţa trecută a guvernului am discutat şi am dat indicaţii clare ca timp de zece zile Ministerul de Interne, CNA, administraţia Aviaţiei Civile, SIS să vină cu rapoarte clare. Mai mult decât atât, se presupune că şi o parte din banii din Banca de Economii au ajuns să fie investiţi în Aeroport, ceea ce nu ne place şi nu este corect. Deci, trebuie să luăm măsuri şi am rugat ca timp de zece zile să se vină cu analize, explicaţii clare ce s-a întâmplat şi care este situaţia acolo. Am rugat şi Ministerul Economiei să facă o analiză în ce măsură compania Avia Invest, care a luat în concesiune aeroportul, îşi respectă obligaţiunile contractuale.”

Europa Liberă: Şi dacă nu sunt respectate, se poate ajunge la rezilierea contractului?

Chiril Gaburici: Da. Este o chestie normală, atunci când doi agenţi sau înţeles şi unul dintre ei nu-şi respectă obligaţiunile, atunci contractul se reziliază. Dacă nu-şi fac lucrul, nu-şi respectă obligaţiunile, atunci vom discuta şi vom merge înainte pentru a opri colaborarea cu ei.”

Europa Liberă: Domnule premier, ați vorbit despre colaborarea cu Fondul Monetar Internațional. Deocamdată lipsește un acord între guvernul Republicii Moldova și FMI. Și dacă nu există această relație, se pare că e foarte greu să supraviețuiască Republica Moldova chiar.

Chiril Gaburici:Da, într-adevăr, dacă nu vom ajunge la un acord cu Fondul Monetar Internațional, va fi o perioadă foarte grea pentru Republica Moldova. Atunci vom recurge la diferite acțiuni care pot fi mai nepopulare, de genul reducerii în masă de cadre, deci, multe. Să oprim investițiile ș.a.m.d. Sunt țări care au trecut prin asemenea măsuri.

Europa Liberă:  În ce condiții poate Republica Moldova să semneze acest acord cu FMI și când?

Chiril Gaburici: „La mijlocul lunii mai o misiune a Fondului Monetar Internațional vine la noi pentru a începe negocierile. Tot procesul durează 18 săptămâni. Avem o listă de precondiții din partea FMI pe care noi le-am evaluat și am decis că suntem gata să negociem pentru a semna acordul. Sunt condiții mai dure, sunt condiții mai ușor de implementat din partea noastră, le vom discuta, le vom negocia. Este una dintre salvările noastre.”

Europa Liberă: Dar știu că o condiție foarte insistentă din partea FMI ținea de transparența acționariatului la bănci. E o problemă mare? Sau, mai nou am reținut de undeva, cam 80 la sută ar fi acțiuni dominate de către oameni din Federația Rusă.

Chiril Gaburici: „Da, sunt și la noi asemenea discuții. De aceasta cu ceva timp în urmă am cerut și de la Banca Națională a Moldovei să dea mai multe informaţii, claritate pe structura acţionarilor băncilor existente în Republica Moldova. Evident că informaţia care este nu arată că acţiunile aparţin uneia şi aceleiaşi persoane. Deci, există o necesitate ca organele competente să facă o investigaţie, pentru că la prima vedere nu poţi spune: compania cutare sau cutare are, de fapt, una şi aceeaşi persoană în spatele ei. De aceea, se lucrează, se analizează, se urmăreşte fluxul, monitorizăm acest lucru, într-adevăr au fost discuţii la acest capitol. Ne dorim foarte mult, şi chiar practic în toate vizitele pe care le-am avut în afara ţării, şi la Bruxelles, şi la Luxemburg, şi la Istanbul, am venit cu propunerea de a atrage bănci noi în Republica Moldova. Este important să dezvoltăm sectorul bancar, să nu ne limităm la ceea ce avem şi să creăm concurenţă. Pentru că atunci când există concurenţă, au de câştigat toţi, şi cei care au produsul pe piaţă, ei vor face tot posibilul ca produsul lor să fie mai bun decât al concurenţilor. Ceea ce înseamnă că produsele se vor dezvolta şi au de câştigat şi cetăţenii sau consumatorii acestor produse. Aşa că vom continua să deschidem piaţa pentru investitori noi, care vor veni şi pentru bănci noi.”

Europa Liberă: Aţi fost în vizită la Bruxelles. Mulţi se întreabă când veţi efectua o vizită şi la Moscova şi cum caracterizaţi relaţia moldo-rusă. Pentru că dosarul cooperării bilaterale între Chişinău şi Moscova nu e unul dintre cele mai uşoare.

Chiril Gaburici: „Voi merge şi la Moscova. Am avut prima discuţie telefonică cu omologul meu, domnul Medvedev. Vom avea o întâlnire la finele lunii mai în Kazahstan şi acolo vom discuta.”

Europa Liberă: Care sunt subiectele prioritare care trebuie să domine dialogul la nivel înalt între Chişinău şi Moscova?

Chiril Gaburici: „Este relaţia economică dintre Moldova și Rusia, este situaţia cetăţenilor noştri care merg în Rusia la muncă, sunt permisele de şedere şi permisele de muncă, problemele cu aceste permise cu care se confruntă cetăţenii Moldovei, este situaţia cu Transnistria. Vom insista să facem tot posibilul pentru a avea următoarea rundă de negocieri în formatul „5+2”.”

Europa Liberă: Pe cât de cooperantă este Rusia în soluţionarea tuturor acestor probleme?

Chiril Gaburici: Nu ştim deocamdată. În cadrul convorbirii care a avut loc între noi, au fost deschişi, au spus că sunt gata să se aşeze să discutăm. Aşa că vedem după ce ne întâlnim şi discutăm.”

Europa Liberă: Aţi revenit de la Kiev. Relaţia dintre Republica Moldova şi Ucraina se dezvoltă pe cale ascendentă? Unii cred că ar fi şi în defavoarea Federaţiei Ruse îmbunătăţirea relaţiei dintre Chişinău şi Kiev. Dumneavoastră ce ziceţi?

Chiril Gaburici: Ucraina este un stat vecin şi trebuie să avem relaţii foarte bune cu toţi vecinii. Avem o relaţie economică foarte bună cu Ucraina, avem exporturi, importuri şi ei sunt în top cinci ţări la capitolul export-import. Nu ne putem permite să avem relaţii neprietenoase cu ei. Am discutat şi probleme

Practic toate produsele noastre care merg spre ei [Ucraina] sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali.

legate de situaţia geopolitică. Am discutat şi probleme de securitate regională, şi despre probleme legate de securitate cibernetică, energetică, pentru că dânşii tot depind în mare parte de un singur furnizor. Noi am discutat şi problemele economice, ei, începând cu anul acesta, au impus o taxă adiţională de 10% pentru toate importurile. Deci, practic toate produsele noastre care merg spre ei sunt cu 10% mai scumpe din start, ceea ce îi pune pe producătorii noştri în condiţii mai puţin avantajoase faţă de producătorii locali. Am cerut să fie eliminată taxa, am avut promisiunea că aceasta se va revedea şi vom primi un răspuns în curând. Am discutat şi despre situaţia în Transnistria şi cum pot şi ei să influenţeze într-un fel soluţionarea mai rapidă a acesteia.”

Europa Liberă: Poate face Ucraina mai mult decât a făcut pe parcursul celor 23 de ani de independenţă, în depăşirea acestei crize transnistrene? 

Chiril Gaburici:Eu cel puțin am văzut o dorință mare din partea dânșilor să soluționăm această problemă cât mai repede pentru că în Moldova ei văd și un pericol întrucât avem armata a 14-a. Și ei au cerut să reluăm discuțiile ce țin de demilitarizarea regiunii. Acestea sunt discuții pe care noi nu le-am oprit, de fapt, le continuăm tot timpul când avem posibilitate. Am avut o altă întâlnire foarte constructivă la Kiev cu domnul Saakașvili care este consilierul domnului președinte Poroșenko. Am discutat cu dumnealui și cu o echipă de reformatori care au o experiență foarte bună în implementarea reformelor. Ei sunt buni nu doar la capitolul recomandări, dar cunoscând și piața, cunoscând regiunea, cunoscând și sistemele vechi care sunt foarte greu de schimbat, ei au reușit să contribuie la schimbarea lor și în Georgia, și în Polonia, și în Ucraina, au lucrat și în Albania. Această echipă va veni să facă o analiză să ne explice cum trebuie să schimbăm lucrurile, pentru că noi cunoaștem ce trebuie de schimbat.”

Europa Liberă: Ce și cum trebuie de schimbat?

Chiril Gaburici:Ei vor veni să ne răspundă la capitolul cum. Ce trebuie de schimbat? Trebuie să stârpim corupția de peste tot, trebuie să fim responsabili, trebuie să fim transparenți.” 

Europa Liberă: Dar există suficientă voință politică ca să se debaraseze Moldova de acest fenomen numit corupție?

Chiril Gaburici:Dar, după părerea dumneavoastră, ce înseamnă voință politică?”

Europa Liberă: Toate instituțiile statului, Procuratura CNA, SIS, toți să lupte împotriva celor care sunt corupți, iar corupți sunt suficienți în Republica Moldova. O spun și partenerii de dezvoltare. Declarațiile lor sună sus și tare: faceți reforme, reforme în justiție și stârpiți corupția.

Chiril Gaburici: „Foarte bine ați menționat. Și vreau să vă spun că noi am început cu colegii din guvern un șir de acțiuni și reforme. În ultimii doi ani se discută despre reforma Procuraturii. Noi am aprobat proiectul de lege și l-am trimis în Parlament și vom insista ca această reformă să aibă loc cât mai repede

Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d.

pentru că avem nevoie de transparență și de claritate în tot ce ține de Procuratură. În trei luni vom veni cu propuneri de reforme în Centrul Național Anticorupție, CNI, Ministerul de Interne și Consiliul Concurenței. Lupta împotriva corupţiei este prioritatea majoră a guvernului, dar voinţa politică depinde şi va fi demonstrată de deputaţi în Parlament. Dorinţa noastră este să fim transparenţi, să lăsăm şi societatea să participe la selectarea pentru angajare a şefilor, procurorilor ş.a.m.d. Chiar şi astăzi am cerut ca, atunci când se fac interviurile de angajare pentru linia a doua de procurori şi linia întâia, să se facă deschis, transparent, să participe cine doreşte. Mai mult decât atât, am insistat ca interviurile să fie online. Adică, stând acasă, la calculator, să vedem candidatul la poziţia de procuror, cât este de bun, în opinia noastră.”

Europa Liberă: Vreţi să ziceţi: cumetrismul, nepotismul, nănăşismul ar putea deveni noţiuni străine pentru Moldova?

Chiril Gaburici: „Acestea sunt acum tradiţii, obiceiuri. Vom face tot posibilul pentru ai alege pe cei mai buni şi competenţi, pentru că doar aşa vom reuşi să scăpăm de cumestrism ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Domnule premier, Pirkka Tapiola a zis că un stat mic ca Republica Moldova are foarte mulţi funcţionari.

Chiril Gaburici: Eu tot am menţionat lucrul acesta, că sunt foarte mulţi şefi, şefii aceştia mai au nişte şefişori ş.a.m.d. Am zis că vom ajunge şi la capitolul acesta foarte curând.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la summitul de la Riga?

Chiril Gaburici: Nu avem aşteptări foarte mari, dar ne dorim foarte mult să venim cu un raport clar ce am făcut până acum, la ce etapă suntem cu implementarea reformelor şi responsabilităţilor pe care le avem în cadrul Acordului de Asociere. Și să ne întoarcem cu încurajare și cu motivare pentru a merge mai departe şi pentru a lupta pentru a aduce Republica Moldova ca membru al comunităţii mari, frumoase, stabile şi durabile cum este Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Moldova pe calea eurointegrării cu Transnistria? Pentru că, dacă ţinem cont de declaraţiile care se fac la Tiraspol, auzim că regiunea şi-ar dori mai degrabă o apropiere de Federaţia Rusă.

Chiril Gaburici: Noi nu putem ignora cetăţenii noştri care locuiesc acolo, ne dorim să fim cu ei împreună în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Domnule premier, trebuie să vă întreb şi despre presiunea străzii, pentru că proteste au fost, organizatorii acestor acţiuni de protest au spus că ele vor continua. Se poate stabili un dialog cu protestatarii, trebuie să fie luate în calcul revendicările lor? Ce poate întreprinde şi ce trebuie să întreprindă guvernul?

Chiril Gaburici: „Am venit cu propuneri imediat, chiar când a fost protestul, seara, când am avut o şedinţă cu colegii, am zis că vreau să mă întâlnesc cu organizatorii şi să avem un dialog. Pentru că în lista revendicărilor am văzut o

Nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog.

mulţime de priorităţi pe care le avem în planul de activitate, pe agenda guvernului. Şi am venit a doua zi, de dimineaţă, cu propunerea de a avea un dialog, o întâlnire cu organizatorii protestului, la care am primit un răspuns că vor să se întâlnească cu mine, dar nu discute, vor să-mi transmită un pachet de documente pe care eu, la rândul meu, să-l transmit lui Voronin, Filat şi Plahotniuc. Și am zis că nu prestez servicii de curierat, dar sunt gata să stau cu ei la masa de discuţii şi de dialog. Mai mult decât atât, chiar ieri, am zic că sunt gata să iau pe cineva dintre ei la poziţia de consilier….”

Europa Liberă: Pe domnul Boţan, chiar l-aţi şi nominalizat.

Chiril Gaburici: „Am înţeles că domnul Boţan mi-a răspuns.”

Europa Liberă: Să faceţi parte din Platforma Demnitate și Adevăr

Chiril Gaburici: Referitor la protestatari, noi nu trebuie să fim pe baricade diferite. Noi trebuie să fim împreună, pentru că avem acelaşi scop să luptăm împotriva corupţiei, să returnăm banii furaţi şi să mergem înainte cu Republica Moldova spre Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Businessul şi politica merg mână în mână în Republica Moldova? Pe cât de păgubos este ca cel din business să vină în politică?

Chiril Gaburici: Cel din business să vină în politică nu aş spune că este păgubos. Este păgubos atunci când oamenii vin în politică pentru a-şi crea business. Şi este important ca cel care are business şi a venit în politică să nu încurce lucrurile: să plece din business şi să facă politică sau să plece din politică şi să facă business.””

Interesant este ca expulzarea si interzicerea de revenire in Rep. Moldova a lui Simion pare a fi facuta pentru a linisti cumva Rusia. In general vorbind, eforturile par a fi concentrate spre reforma in Republica Moldova. S-a pomenit si de FMI. Intrebarea este daca aceste reforme vor putea fi duse la bun sfarsit in Republica Moldova, daca nu cumva Rusia va incerca sa puna piedici acestor reforme ce trebuie facute. De asemenea, ramane si intrebarea: cat de pregatita e populatia pentru asemenea reforme?

In general vorbind, Summitul de la Riga reprezinta o continuare in ceea ce priveste schimbarea peisajului social, politic si economic intr-o zona ce odata apartinea de URSS: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina – cele sase tari ale Parteneriatului Estic. E ceea ce arata si pagina sa de pe saitul Consilium:

Diferențiere și incluziune

Summitul reprezintă o ocazie pentru a demonstra că UE continuă să colaboreze strâns cu toți cei șase parteneri independenți și suverani ai Uniunii, indiferent de nivelul de ambiție al fiecăreia dintre aceste țări în ceea ce privește relațiile cu UE. Liderii vor reafirma importanța agendei de reformă, precum și sprijinul UE pentru punerea ei în aplicare. Discuțiile se vor concentra în special asupra proiectelor de cooperare care vizează:

  • garantarea punerii în practică a măsurilor de construcție statală și privind statul de drept și sprijinirea țărilor partenere în direcția consolidării instituțiilor și a rezilienței lor la provocările externe
  • dezvoltarea oportunităților de piață, cu un accent special pe economia digitală
  • asigurarea securității energetice și îmbunătățirea interconexiunilor
  • intensificarea mobilității și a contactelor interumane

Soluționarea conflictelor din regiune va fi de asemenea o prioritate pe ordinea de zi a summitului.  Liderii UE vor continua toate eforturile vizând detensionarea situației și obținerea unei soluții politice pentru criza din Ucraina, precum și rezolvarea pașnică a altor conflicte încă nesoluționate din regiune.

Context Consiliul European din martie 2015 Liderii UE au convenit asupra obiectivelor summitului Parteneriatului estic. Consiliul European și-a reiterat angajamentul față de partenerii estici și a stabilit ca prioritate consolidarea instituțiilor democratice în est.

Trebuie sa recunoastem ca e o foarte mare provocare pentru Rusia. Chiar daca aceste tari membre ale Parteneriatului Estic nu vor face parte din UE in urmatorii ani, faptul ca vor merge pe calea reformelor va determina o realitate politico-economica diferita fata de cea de pana acum si, ceva mai greu, e adevarat, o realitate sociala diferita. Schimbarile acestea vor fi cumva in opozitie cu situatia din Rusia, de aceea vor si reprezenta o provocare si de aceea va trebui sa ne asteptam la reactii din partea Rusiei, mai ales ca are interese in regiune.

Summitul de la Riga. Final

Va propun sa cititi cateva articole, semnificative dupa parerea mea, precum si Declaratia Comuna pe care o puteti gasi aici.

Europa Libera

Summitul UE al Parteneriatului Estic expune o linie de fractură între membrii săi

Se arata ca:

Dezbaterile de la summitul de la Riga au revelat o nouă diviziune în Europa, între cei șase „parteneri răsăriteni” ai Uniunii Europene.  

În direct de la Riga o analiză, la încheierea summitului UE al Parteneriatului Estic, de Rikard Jozwiak, corespondentul special al Europei Libere în capitala Letoniei.

Spre deosebire de summitul Parteneriatului Estic din 2013, care a declanșat criza din Ucraina, după ce fostul președinte al țării a sabordat un acord pentru relații mai apropiate cu Bruxelles-ul, summitul care s-a încheiat vineri 22 mai este improbabil să mai trimită asemenea șocuri pe continent. În schimb, reuniunea din capitala Letoniei a pus în lumină o nouă diviziune în Europa, una care se manifestă chiar între cei șase așa-numiți „parteneri europeni” ai Uniunii.

De o parte a liniei de diviziune se află Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat practic tot ceea ce Uniunea Europeană a propus sub auspiciile programului Parteneriatului Estic. Principalele plîngeri ale acestor trei foste state sovietice s-au referit la ceea ce ele consideră lipsa de ambiție a Bruxelles-ului de a le propulsa spre o mai mare integrare în UE.

De cealaltă parte a liniei se află Belarus, Armenia și Azerbaidjan, care au bombănit în mod repetat în ajunul și în cursul summitului de la 21-22 mai, pe tema formulărilor referitoare la anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei și a limbajului folosit în cazul regiunii separatiste Nagorno-Karabach, care stă în inima dezacordului dintre Baku și Erevan.

Într-un moment grăitor, spre încheierea summitului, Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului Europei a vrut încheie o sesiune plenară adormită de capete de guverne și să aprobe Declarația comună a reuniunii. Ambasadorul Azerbaidjanului a obiectat, însă, spunînd că Baku nu va semna Declarația, dar fără să dea vreo explicație.

Tusk l-a chemat pe ministrul de externe azer, aflat în acel moment la o întîlnire separată cu președinte Letoniei și pe Ilham Aliev, președinte Azerbaidjanului, rămas acasă. După aproape o oră de întîrziere, Baku a aprobat în cele din urmă textul, punînd capăt mini-dramei.

Între timp, Belarus și Armenia, care întrețin ambele relații strînse cu Moscova și sînt membre ale Uniunii Economice Euroasiatice condusă de Kremlin, au obiectat față de limbajul Declarației în relație cu ocuparea de către Rusia a Crimeei, pe care o majoritate a națiunilor membre ale ONU o consideră ilegală.

În final, Declarația a enunțat că „Uniunea Europeană” – nu participanții la summmit – consideră anexarea rusă a Crimeei drept „ilegală”. În următoarele zile nu este exclus ca atît Azerbaidjanul, cît și Belarus să-și publice propriile interpretări ale Declarației, chiar dacă ambele au semnat-o.

Georgia, Moldova și Ucraina au avut și ele nemulțumiri despre text, dar numai în ceea ce privește absența asigurărilor despre o mai mare integrare a lor în UE, inclusiv formulările despre așteptata liberalizare a vizelor în zona Schengen, anul viitor. Dar, în interpretarea evenimentelor din Crimeea și pe alte teme, cele trei țări au fost pe aceeași undă cu Bruxelles-ul.

Cum comenta un diplomat UE: „Ele vor să fie mai europene decît înseși membrele Uniunii Europene”.

În acest sens, s-a pus întrebarea dacă nu ar fi fost mai logic să se țină un summit numai cu Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat toate Acordul de Asociere cu UE. Oficialitățile Uniunii au respins ideea, spunînd că programul Parteneriatului Estic nu este unul identic pentru toți, ci mai curînd asemănător unui menu „a la carte”, din care fiecare partener poate alege și angaja tipul de relație pe care îl dorește cu Bruxelles-ul.

Dar discuțiile contradictorii în direcția unei diviziuni vor crește ca intensitate, pe măsură ce cei șase parteneri apar să se împartă în mod crescînd în echipe de cîte trei.

La ora viitorului summit al Parteneriatului Estic, probabil în jur de 2017 și, cel mai probabil, la Bruxelles, ucrainienii și georgienii s-ar putea să călătorească deja fără viză în capitala Belgiei, așa cum pot deja moldovenii. Iar piețele acestor trei țări ar putea să fie integrate atunci cu cea a Uniunii Europene. Acestea sînt perspective la care ceilalți trei parteneri estici nu pot decît să viseze.”

Declaraţia summitului de la Riga – aşteptări, decepţii şi compromisul „maxim”

Se arata, printre altele, ca:

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk: „Emoţiile legate de declaraţia noastră comună sunt ceva foarte normal pentru că suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă în jurul nostru”.

Summit-ul Parteneriatului Estic s-a încheiat la Riga după negocieri intense între cele 28 de țări ale Uniunii Europene și șase țări partenere despre textul declarației finale. Republica Moldova, Ucraina și Georgia au insistat și obținut ca declarația să le recunoască ”aspirațiile europene și opțiunea europeană”. Delegația moldoveană a solicitat (și spune că obținut reacții pozitive)  la propunerea să găzduiască la Chișinău următorul summit al Parteneriatului Estic, cel din 2017. Dar la Riga, o serie de divergențe amenințau să umbrească acest eveniment, care are loc o dată la doi ani.

Disensiunile au fost in principal legate de modul in care se va aborda chestiunea anexării Crimeei si cea a conflictelor înghețate din tarile Parteneriatului estic. Toate, cu excepţia Belarusului, au astfel de conflicte înghețate datând din primii ani ai independentei, sau in cazul Ucrainei si Georgiei mult mai recente.

Potrivit corespondenților noştri, reprezentanţii Armeniei si Belarusului au ridicat obiecții faţă de sintagma „anexării ilegale a Crimeei”, dar ea se afla in declaraţia comuna, la punctul 4, punct care vorbeşte in general despre eforturile de a se ajunge la deescaladarea situaţiei si găsirea unei soluţii politice „bazată pe respectul independentei, suveranităţii si integrităţii teritoriale” a Ucrainei. In finalul acestui punct 4 se mai arata că EU îşi reafirma poziţia adoptata la summitul Uniunea Europeana – Ucraina din 27 aprilie, inclusiv referitoare la anexarea ilegală Crimeei si Sevastopolului. Participanţii la summit îşi reafirmă poziţia in legătură cu rezoluţia Naţiunilor Unite 68/262 asupra integrităţii teritoriale a Ucrainei”. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European:

„Emoţiile legate de declaraţia noastră comuna sunt ceva foarte normal pentru ca suntem confruntaţi cu o situaţie foarte dificilă in jurul nostru. Cum ştiţi, de la summitul de la Vilnius totul s-a schimbat in jurul nostru, dar nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveşte intenţia noastră şi, de aceea, eu sunt foarte mulţumit cu rezultatele acestui summit, in ciuda dificultăţilor procesului de redactare a declarației comune. Dar, aşa cum ştiţi, lucrul cel mai important este finalul procesului si nu cum am început”.

Cele trei ţări considerate a fi cele mai avansate pe planul reformelor din cele şase cuprinse in acest program – Moldova, Georgia si Ucraina – par sa fi obţinut „ o victorie de parcurs”, prin faptul ca in declaraţie – la punctul 7, se spune ca participanţii la summit „au luat cunoştinţă de aspiraţiile europene si de alegerea europeana pe care ar făcut-o aceşti parteneri. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European a declarat despre acest aspect:

„A fost o discuţie foarte dura despre cuvintele folosite si ştiu ca limbajul folosit este foarte important in politica, dar cred ca faptele sunt mult mai importante decât cuvintele din declaraţia noastră. Si ele spun ca nimic nu s-a schimbat in intenţiile noastre in acest context. Pot numai să repet că vom continua procesul, dar nimeni nu poate promite ca Parteneriatul Estic va duce automat la calitatea de membru al Uniunii Europene. Este un proces îndelungat”.

In ceea ce priveşte acest aspect, cel mai important pentru Moldova, Donald Tusk a precizat si ca Uniunea Europeana are „prieteni si duşmani”, „entuziaşti si sceptici în Europa şi tocmai de aceea declaraţia finala poate fi considerată, in aceste condiţii, un succes:

„Avem prieteni si duşmani, entuziaşti si sceptici in Europa, si asta este normal. Dar cu siguranţă, mai ales in aceste vremuri foarte dificile, adică in aceste circumstanţe geopolitice din regiune, faptul că am reuşit să ajungem la o astfel de declaraţie ambițioasă cred ca trebuie apreciat. A fost un proces foarte greu si care ne-a solicitat mult pentru a-i convinge pe partenerii noştri că acest nivel al declarației cu care să fim de acord cu toţii este maximum ce putem obţine astăzi”.

Declaraţia de la summit scrie că participanţii îşi reafirma marea importanţă pe care o dau Parteneriatului Estic, ca o dimensiune specifica a politicii Uniunii Europene a vecinătății, şi încredinţează din nou că doresc să îşi întărească democraţia, domnia legii, apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, care sunt „in inima” principiilor acestui parteneriat.

De asemenea, tarile semnatare – adică cele 28 ale Uniunii Europene – plus cele şase din cadrul parteneriatului – „reafirma dreptul fiecărui stat suveran si partener sa îşi aleagă liber nivelul de cooperare si țelul la care doreşte să ajungă in relaţia cu Uniunea Europeana”.

La fel, declaraţia scrie ca unul din obiectivele Parteneriatului Estic este să îşi dezvolte relaţii diferite si întărite intre Uniunea Europeana si cele şase ţări ale programului „amploarea si profunzimea cooperării este hotărâtă de Uniunea Europeană si partenerii ei in relaţie cu ambiţiile si nevoile lor, dar si cu ritmul reformelor”. Si la punctul 12 se reia acest principiu al abordării diferenţiate a ţărilor din cadrul programului.

Acesta este unul din aspectele pe care Moldova, ca si Georgia si Ucraina, au pus accent, deoarece reformele in aceste tari sunt mai avansate decât in celelalte si aspiraţiile lor europene mai clar exprimate de guvernele lor.

Georgia si Ucraina au dorit ca acest summit sa le aducă ridicarea vizelor pentru cetăţenii lor in spaţiul Schengen, ceea ce moldovenii au obţinut anul trecut. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar există promisiuni că s-ar putea obţine anul viitor, daca cele doua ţări vor reuşi să îndeplinească condiţiile tehnice solicitate de Uniunea Europeană. Din nou, Dinald Tusk:

„Semnalul cel mai important pentru mine astăzi a fost că toţi prim-miniştrii si preşedinţii au menţionat in cadrul discuţiilor cât de important este pentru ţările lor procesul de liberalizare a vizelor”.

Să mai amintim si că in această dimineaţă a avut loc la Riga o manifestaţie in favoarea ridicării vizelor pentru ucraineni si georgieni si pe pancartele expuse de protestatari se putea citi „oamenii s-au născut cu libertatea de a circula”.”

Mediafax

UE nu oferă perspective clare de integrare Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei

Se arata ca:

Relaţiile Uniunii Europene cu ţările din Parteneriatul Estic vor continua, în mod etapizat, a declarat preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, sugerând că Republica Moldova, Ucraina şi Georgia nu au perspective clare de integrare europeană.

Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au cerut perspective clare de aderare la Uniunea Europeană, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, desfăşurat la Riga.

Uniunea Europeană este un partener de lungă durată: parteneriatul nostru şi summitul de la Riga nu sunt despre decizii cruciale sau despre asumarea unor paşi uriaşi; relaţiile noastre sunt construite pe voinţă liberă, respect şi egalitate. Relaţia noastră va merge înainte pas cu pas„, a declarat Donald Tusk, citat de Euronews.

Ucraina, Georgia şi Republica Moldova speră să adere la Uniunea Europeană la un moment dat, în timp ce Armenia, Azerbaidjan şi Belarus nu au aspiraţii europene.

Premierul Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, i-a îndemnat pe liderii europeni, cu ocazia summitului Parteneriatului Estic, să nu se teamă de Rusia, insistând pentru continuarea extinderii Uniunii Europene. „Trebuie să acţionaţi în mod îndrăzneţ şi înţelept. Nu vă temeţi de Rusia. Rusia trebuie să se teamă de voi, de noi toţi. Nu vă temeţi de cuvântul «extindere». Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai puternici, cu atât vom avea mai mult succes şi mai multe oportunităţi pentru naţiunile noastre”, le-a transmis Iaţeniuk liderilor Uniunii Europene, reuniţi la Riga pentru summitul Parteneriatului Estic.

Republica Moldova, Ucraina şi Georgia au semnat acorduri de asociere cu Uniunea Europeană anul trecut, iar acum cer o recunoaştere explicită că într-o zi vor deveni membre ale Blocului comunitar.

Liderii UE avertizează Rusia, la Riga, să nu se amestece în treburile interne ale vecinilor săi

Se arata ca:

Lideri UE s-au întâlnit joi cu cei şase parteneri estici, în cadrul unui summit la Riga vizând aprofundarea relaţiilor şi încurajarea fostelor republici sovietice să se reformeze, şi au avertizat Rusia să nu se amestece în afacerile interne ale vecinilor săi, relatează DPA în pagina electronică.

Relaţiile dintre Uniunea Europeană (UE) şi Rusia se află în prezent la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece, după ce Moscova a fost sancţionată pentru anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea şi susţinerea separatiştilor proruşi din estul Ucrainei cu armament şi trupe, acuzaţii pe care ruşii le resping.

Cancelarul german Angela Merkel a declarat, la sosirea la reuniune, că abordarea Rusiei este „destul de clar” diferită faţă de UE. „Noi acceptăm că diverşi membri ai Parteneriatului Estic merg pe căi foarte diferite”, a subliniat ea.

Cel mai important mesaj transmis de la Riga este că ţările partenere au „libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor”, a declarat ministrul britanic de Externe Philip Hammond.

„Dacă Rusia ar fi fost un pic mai îngăduitoare, mai fermecătoare, mai atractivă, poate că nu ar fi fost nevoită să-şi compenseze neajunsurile prin tactici distructive şi de intimidare a vecinilor săi”, a declarat preşedintele Consiliului European Donald Tusk.

„Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar daţi-mi voie să fiu sincer: frumuseţea contează”, a adăugat el.

Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a avertizat, înaintea summitului de două zile, în legătură cu luarea vreunei decizii care să „dăuneze intereselor” Rusiei. „Noi nu considerăm o tragedie aspiraţiile vecinilor noştri de a-şi consolida relaţiile cu UE”, afirma el.

Moscova şi-a exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la faptul că programul Parteneriatului Estic – în care sunt incluse Armenia, Azerbaidjanul, Belarusul, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina – ar putea afecta interesele Rusiei. Însă oficiali UE au negat în mod repetat acest lucru.

„Daţi-mi voie să le răspund celor care pretind că Parteneriatul Estic este îndreptat împotriva Rusiei. Nu este”, a subliniat Tusk joi.

Însă războiul din Ucraina – declanşat după ce fostul preşedinte prorus a renunţat să mai semneze acorduri în vederea unei apropieri de UE, în 2013 – a condus la o regândire a politicii blocului european faţă de vecinii săi estici.

UE caută acum o abordare mai adecvată, care să înglobeze ambiţiile mai proeuropene ale Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova, dar şi pe cele ale Armeniei, Azerbaidjanului şi Belarusului, pe care nu le interesează să devină membre UE.

Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko s-a declarat mulţumit, joi, să vadă că blocul european „demosntrează unitate şi solidaritate”.

El a adăugat că acum există „dovezi puternice” potrivit cărora trupele ruse sunt active în estul Ucrainei, referindu-se la confirmarea de către observatorii OSCE a faptului că un militar care primeşte îngrijiri medicale în Ucraina este „într-adevăr un militar din cadrul trupelor ruseşti”.

Poroşenko a subliniat că posibila aderare la UE rămâne în continuare un scop important şi că, pentru a-l atinge, Ucraina doreşte să întreprindă reforme, să lupte împotriva corupţiei şi să îmbunătăţească mediul investiţiilor în ţară.

„Este un element-cheie să păstrăm uşa deschisă”, a declarat el la o întâlnire a liderilor conservatori organizată înainte de summit.

Declaraţia finală a summitului urmează să recunoască „aspiraţiile europene şi opţiunile europene ale partenerilor în cauză”, potrivit unui proiect al textului la care DPA precizează că a avut acces.

Însă ministrul leton de Externe Edgars Rinkevics, a cărui ţară deţine preşedinţia UE şi găzduieşte reuniunea, a atenuat orice aşteptări ale vreunei avansări în direcţia aderării la UE.

„Este necesar să spunem clar că uşa este deschisă. Dar pentru a intra este necesar să fii bine pregătit”, a declarat Rinkevics pentru televiziunea publică letonă.

Potrivit proiectului declaraţiei, Ucraina şi Georgia nu obţin promisiunea liberalizării regimului vizelor de călătorie în UE începând din 2016.

Comisarul european Johannes Hahn, însărcinat cu Politica de Vecinătate, a declarat că este necesar ca Kievul şi Tbilisi să îndeplinească „câteva condiţii restante”. Premierul georgian Irakli Garibaşvili şi-a exprimat speranţa finalizării „procedurilor tehnice” până la sfârşitul acestui an.

Summitul, care a început joi cu un dineu, urmează să anunţe în mod oficial un acord de împrumutare a Ucrainei cu 1,8 miliarde de euro. Blocul european s-a angajat totodată să ajute la generarea unor investiţii în valoare de două miliarde de euro pentru întreprinderi mici din Georgia, Republica Moldova şi Ucraina în următorii zece ani.

Numai 25 din cei 28 de lideri europeni participă la summitul de la Riga, alături de doar patru dintre cei şase omologi din ţările partenere.

Preşedintele azer Ilham Aliev şi-a anulat participarea cu o zi înainte de reuniune, trimiţându-l pe ministrul de Externe Elmar Mammadiarov.

Belarusul – ale cărui relaţii diplomatice cu UE au fost afectate de bilanţul slab în domeniile politic şi drepturilor omului – urmează să fie reprezentat tot de şeful diplomaţiei, Vladimir Makei.”

Iata ce scrie si Gandul:

CONCLUZIILE Summitului Parteneriatului Estic. Ce NU au obţinut Moldova, Ucraina şi Georgia – Corespondenţă din Riga

Se arata, printre altele, ca:

Moldova, Ucraina şi Georgia nu fac paşi în faţă spre Uniunea Europeană, dar nici paşi în spate. După Summitul Parteneriatului Estic de la Riga, statele partenere nu primesc promisiuni pentru un parcurs european lin, dar sunt asigurate, în continuare, de susţinerea Uniunii Europene. Dacă Ucraina şi Georgia ar fi sperat la un acord pentru liberalizarea vizelor, Moldova ar fi dorit ca în declaraţia finală a Summitului să se regăsească şi precizarea că vor adera la UE. Niciuna dintre aceste aşteptări nu au fost îndeplinite, însă liderii Uniunii şi-au reîntărit susţinerea faţă de toate cele şase state partenere. În ce priveşte relaţia cu Rusia, reprezentanţii UE au transmis că parteneriatul estic nu este împotriva Kremlinului, însă că Vladimir Putin trebuie să înţeleagă că fiecare stat este suveran şi are dreptul să decidă pentru el. În ciuda faptului că Summitul de la Riga poate fi privit ca o stagnare a relaţiei dintre UE şi Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, concluziile arată faptul că situaţia s-a îmbunătăţit, având în vedere eşecul ultimului astfel de summit, din 2013, de la Vilnius.

Liderii Uniunii Europene şi reprezentanţii statelor membre ale Parteneriatului Estic au semnat, la Riga, o declaraţie, potrivit căreia UE îşi reafirmă susţinerea faţă de cele şase state asociate. Republica Moldova, considerată ”performerul” parteneriatului, ar fi dorit să primească asigurări pentru o viitoare aderare la Uniunea Europeană, în timp ce Ucraina şi Georgia ar fi sperat la liberalizarea vizelor, însă în concluziile Summitului nu se regăsesc aceste lucruri.

În ce priveşte aşteptările Moldovei, Georgiei şi Ucrainei, încă dinaintea summitului acestea au fost spulberate. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat, la sosire, că cele şase state partenere nu sunt pregătite să adere la Uniunra Europeană.

 ”Trebuie să menţionăm în mod clar că perspectiva europeană nu există pentru niciuna din ele. Nici ele nu sunt pregătite, nici noi nu suntem pregătiţi’, a subliniat preşedintele Comisiei Europene.

Mai mult, în declaraţia adoptată, se arată şi faptul că UE este sceptică vizavi de respectarea suveranităţii statelor şi a integrităţii teritoriale, despre care se afirmă că ”nu pot fi luate ca pe un drept în secolul 21 pe teritoriul european”, făcând referire la evenimentele din Ucraina şi Georgia. Din acest motiv, liderii europeni vor susţine în continuare independenţa Ucrainei, cerându-le partenerilor să respecte prevederile pactului de la Minsk.

”Cerem urgent eliberarea tuturor ostaticilor şi a persoanelor reţinute în mod ilegal. Uniunea Europeană îşi reafirmă poziţiile luate după Summitul din Ucraina de pe 27 aprilie, inclusiv anexarea ilegală a Crimeei şi Sevastopol”, se arată în declaraţia adoptată.

După sosirea oficială, liderii UE au ţinut să sublinieze faptul că Parteneriatul Estic nu este creat împotriva Rusiei şi că nu este un afront adus Kremlinului, aşa cum partea rusă a afirmat.

”Parteneriatul Estic nu este un concurs de frumuseţe între Rusia şi Uniunea Europeană. Dar să fiu sincer: frumuseţea chiar contează. Dacă Rusia ar fi mai şarmantă, mai atractivă, poate ar mai compensa faptul că este distructivă, agresivă şi foloseşte violenţa împotriva vecinilor ei”, a transmis, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, la deschiderea Summitului Parteneriatului Estic.

Mai mult, ministrul de Externe al Marii Britanii, Philip Hammond, a punctat şi faptul că fiecare stat ”are libertatea să ia singure decizii cu privire la viitorul lor, făcând referire la influenţa Rusiei în statele partenere.

Acest lucru a fost inclus şi în declaraţia adoptată la finalul summitului. ”Participanţii reafirmă dreptul suveran al fiecărui partener de a decide liber nivelul de ambiţie şi obiectvele la care aspiră în relaţia cu Uniunea Europeană. Este la latitudinea UE şi a partenerilor suverani să decidă cum vor proceda în relaţiile lor”, se arată în declaraţia adoptată.

La finalul summitului de la Riga, şi preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat mulţumit de rezultate, reiterând faptul că Moldova are nevoie de Uniunea Europeană.

”Atingem obiectivul parteneriatului estic. Perspectiva pentru Moldova, după părerea mea, trebuie să rămână una europeană”, a spus Iohannis, la Riga.

Ultimul Summit al Parteneriatului Estic a fost în 2013, la Vilnius, cel mai mare eşec fiind pentru Ucraina. Imediat după, situaţia în Ucraina a degenerat, culminând cu EuroMaidanul şi, mai apoi, cu războiul cu Rusia şi anexarea Crimeei de către Rusia. După Summitul de la Vilnius însă, mare câştigător a fost Republica Moldova care, în februarie 2014, a obţinut liberalizarea vizelor, iar în iunie  2014 a semnat Acordul de Asociere cu UE. De altfel, Republica Moldova este văzută ca statul cu cele mai mari performanţe din cadrul Parteneriatului Estic.

CITEŞTE AICI DECLARAŢIA INTEGRALĂ

Ajutor financiar pentru Ucraina

Oficiali ai Comisiei Europene şi ai Ucrainei au semnat vineri, la Riga, un memorandum de înţelegere şi un acord de împrumut pentru al treilea program de Asistenţă Macro-Financiară (MFA) destinat statului ucrainean, care creează condiţiile pentru o nouă finanţare de până la 1,8 miliarde de euro.

Memorandumul include un program de reforme economice ambiţioase din partea autorităţilor ucrainene, acoperind măsuri structurale în şase domenii, respectiv managementul finanţelor publice, guvernanţă şi transparenţă, mediul de afaceri, sectorul energetic, protecţie socială şi sectorul financiar.

Reformele au rolul să faciliteze progresul priorităţilor pe termen scurt ale ţării şi ţin cont de angajamentele de reformă asumate de Ucraina în cadrul programelor convenite cu creditorii internaţionali, în special cu FMI şi Banca Mondială.

Programul pune la dispoziţia Ucrainei împrumuturi pe termen mediu de până la 1,8 miliarde de euro şi are rolul să asiste ţara în probleme dificile, cum ar fi balanţa slabă de plăţi şi probleme fiscale. Programul poate fi derulat în 2015 şi începutul anului 2016, cu condiţia respectării condiţiilor din memorandum şi a acordului cu FMI, care include şi o componentă de restructurare a datoriei publice. Finanţarea UE urmează să fie acordată în tranşe de către 600 de milioane de euro.

În 2014 şi 2015, Comisia a furnizat Ucrainei 1,61 miliarde de euro, prin intermediul a două programe similare.”

DE citit si…

Europa Libera

Rada de la Kiev a interzis tranzitul militar rusesc spre Transnistria. Îi va urma exemplul Chişinăul?

Se arata ca:

De vorbă cu expertul militar de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea.

Un deputat influent din Duma de Stat a Federației Ruse a spus că țara sa „nu va abandona Transnistria și Moldova” după ce Ucraina a decis să nu mai permită tranzitul trupelor rusești spre regiunea separatistă transnistreană. Vladimir Komoiedov, șeful comisiei de apărare în Dumă, a spus că speră ca guvernul rus și cel ucrainean să ajungă totuși la un compromis și a exprimat speranța că Moscova nu va fi nevoită să recurgă la represalii împotriva Ucrainei.

Rada de la Kiev a aprobat joi anularea a cinci acorduri de securitate cruciale cu Moscova, inclusiv unul care permitea rușilor să transporte personal militar spre regiunea transnistreană, în sprijinul operațiunii de menținere a păcii. Decizia Radei urmează deocamdată să fie promulgată de preşedintele Petro Poroşenko.

Şi tot la Moscova, vineri, generalul de armată Iuri Iakubov, coordonatorul Direcţiei inspectorilor generali din cadrul Ministerului rus al apărării, a declarat pentru Interfax că „asigurarea contingentului rus de pacificare în Transnistria se va face în orice condiţii”. Iakubov a spus că „ministerului apărării nu-i rămâne decât să-şi aprovizioneze formaţiunile cu toate cele necesare apelând la aviaţia militară de transport”. „Noi nu vom permite ca pacificatorii ruşi să îndure foame”, a spus generalul, adăugând că interdicţia ar putea duce la tensionarea situaţiei în regiune.

Amintim că Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din regiunea transnistreană şi contingentul militar rus de menținere a păcii numără, împreună, cca 1500 de militari.

L-am întrebat pe expertul militar de la Chişinău, de la Institutul IDIS „Viitorul”, Iurie Pântea, de ce Ucraina a luat acum această decizie şi dacă autorităţile Republicii Moldova i s-ar putea alătura?

Iurie Pântea: „Aceste decizii sunt în primul rând luate în interesul securității naționale a Ucrainei. Deci, Ucraina conștientizează la cele mai diverse nivele tot mai mult că securitatea ei este afectată în primul rând de atitudinea din partea de est, de pe hotarele sale din est.

Și, atunci, acțiunile pot fi multiple și se încadrează într-o logică de acțiuni – nu sunt numai aceste acorduri despre care dumneavoastră vorbiți. Aceste acorduri, posibil, sunt numai un vârf al aisbergului din cauză că securitatea unui stat nu se bazează numai pe securitatea militară, dar are o mulțime de alte componente. Deci, nu putem să luăm aceste acțiuni ca ceva rupt de context și să spunem că acesta este un pas decisiv sau care asigura pe deplin securitatea Ucrainei. În primul rând, trebuie să le privim ca ținând de interesul Ucrainei.

La această decizie autoritățile Republicii Moldova n-au contribuit cu nimic. Decizia este mai mult un exemplu de statalitate din partea Ucrainei, un exemplu pe care conducerea Republicii Moldova ar trebui să-l urmeze.

În ceea ce privește aceste trupe din Transnistria, existau niște acorduri semnate prin ’92-94, cu statutul acestor trupe, cu regulile de tranzitare, acorduri care din 94, din momentul semnării n-au fost respectate, practic, până în momentul actual. Logica acestor acorduri din 94, semnate de către Republica Moldova și Federația Rusă era că orice contingent militar care sosește în Republica Moldova trebuia să fie verificat de către autoritățile noastre naționale. Tot ceea ce se referă de activitatea militară a trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova trebuia să aibă reguli foarte bine clarificate.

Dacă țineți minte, au fost vreo două-trei tentative ca conducătorii, comandanți acestor trupe din Rusia, din regiunea transnistreană să vină la Chișinău pentru ca să se prezinte ca atunci când veneau sau plecau din funcție, să explice ce fac ei pe teritoriul Republicii Moldova, ce căută ei acolo, cum își îndeplinesc obligațiile, care este statutul lor și așa mai departe. Dar, pe parcurs, aceasta s-a transformat într-o ignorare totală a Chișinăului.

Deci, Federația Rusă nici nu întreabă. Ea spune că ea va aproviziona trupele așa cum ea dorește pe calea aerului sau în alt fel, ceea ce, de fapt, este puțin probabil. Motivul că aerul dimprejurul Transnistriei este de fapt controlat de către Ucraina. Și, deci, atunci când Ucraina va interzice tranzitul pe calea aerului a oricăror auto-încărcăturilor din Federația Rusă, cu excepția celor de pasageri care au rute, linii, etc., atunci această problemă va fi una foarte gravă pentru acest contingent militar. Subiectul în mod sigur va trezi din nou discuții va fi obiect de negocieri.”

Europa Liberă: Credeți că Chișinăul va întreprinde acțiuni similare în urma Kievului sau este puțin probabil?

Iurie Pântea: „Eu nu prea văd cine din Chișinău, care sunt forțele politice care pot să declare ferm și răspicat interesele naționale și să ceară respectarea documentelor semnate în 92, 93, 94, etc. Până la moment, întotdeauna Rusiei i-a reușit să „convingă” autoritățile de la Chișinău să accepte ceea ce ea considera că este necesar să facă sau pur și simplu le-a pus în fața faptului împlinit.

Deci, nu cred în asta. De fapt, Chișinăul se află într-o situație relativ destul de comodă: odată ce Ucraina va accepta sau nu va accepta tranzitul aerian cu alte încărcături decât cele de pasageri, Chișinăul va avea o situație în care lucrurile nu vor mai depinde de el.

Federația Rusă a făcut deja efortul necesar pentru ca aeroportul de la Tiraspol să fie unul prin care încărcăturile militare să ajungă fără ca să fie necesar controlul din partea Chișinăului. Dacă ne aducem aminte, cu doi ani în urmă acest aeroport a fost renovat, la Tiraspol, el are capacitățile necesare pentru a primi încărcăturile militare. Nu era în capacitatea de a primi încărcăturile civile sau de pasageri, dar pentru încărcăturile militare el deja era reparat și adus la o stare bună pentru a le primi.

Deci, această pistă, acest loc pentru asigurarea trupelor militare a fost pregătită din timp. Eu cred că despre asta se intuiește sau se insinuează atunci când generalii ruși declară că vor aproviziona trupele din Transnistria cu orice preț.”

Europa Liberă: Singura cale ar rămâne, dacă nu prin Ucraina, ar fi un ocol imens prin România și Republica Moldova…

Iurie Pântea: „Prin România și Republica Moldova. Ceea ce, desigur, nu este o decizie pe care militarii ruși vor fi foarte bucuroși s-o aprobe sau să insiste pe ea. Ea implică costuri enorme și complet alte explicații sau aranjamente politice.””

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

mai 22, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Catastrofe…

Mediafax

Video CUTREMUR PUTERNIC în Nepal. Seismul a provocat moartea a peste 870 de persoane. Alpinistul român Alex Găvan, surprins de avalanşă pe Everest: „Alergând pentru viaţă din cortul meu” – LIVE TEXT şi VIDEO

Se arata, printre altele, ca:

Un cutremur puternic cu magnitudinea de 7,9 s-a înregistrat sâmbătă în apropiere de Kathmandu, capitala Nepalului, provocând victime şi pagube importante. Cutremurul a provocat moartea a peste 870 de persoane şi pagube importante, a anunţat poliţia nepaleză, citată de Reuters în pagina electronică.

Cel mai grav seism înregistrat în Nepal în ultimii 81 de ani a cauzat prăbuşirea a numeroase clădiri şi a provocat de asemenea pagube în statele învecinate India şi Bangladesh.

Epicentrul seismului cu magnitudinea 7,9 a fost localizat la 80 de kilometri est de Pokhara, al doilea oraş ca mărime din Nepal. Hipocentrul seismului a fost localizat la o adâncime mică, de numai doi kilometri.

Un purtător de cuvânt al poliţiei a anunţat că bilanţul a ajuns la 449 de morţi în Nepal, potrivit estimărilor iniţiale, majoritatea victimelor fiind în valea Kathmandu. Deocamdată nu sunt disponibile multe informaţii din alte zone ale ţării, iar elicopterele survolau zonele afectate pentru a evalua situaţia.

„Sute de persoane ar putea fi moarte şi sunt informaţii despre pagube ample. Devastarea nu se limitează la anumite zone din Nepal. Aproape toată ţara a fost lovită”, a afirmat Krishna Prasad Dhakal, adjunctul şefului misiunii de la ambasada Nepalului din New Delhi.

„Suntem total izolaţi de majoritatea zonelor ţării”, a afirmat Ram Narayan Pandey, din cadrul Autorităţii pentru gestionarea dezastrelor, care coordonează eforturile de salvare din Kathmandu.

Cel puţin 12 persoane au fost ucise în urma seismului în nordul Indiei, dintre care şase în Uttar Pradesh, unde s-a prăbuşit o casă, şi alte şase în Bihar, potrivit autorităţilor guvernamentale.

Un turn din secolul al XIX-lea s-a prăbuşit la Kathmandu, presa locală relatând că cel puţin 50 de persoane au fost blocate sub dărâmături. Turnul Dharara, construit în 1832, era un obiectiv turistic deschis vizitatorilor de zece ani.

Televiziunile au prezentat imagini cu răniţi trataţi pe străzi, în afara spitalelor, şi mai multe cadavre acoperite cu pături.

Cutremurul cu magnitudinea de 7,9 produs sâmbătă în Nepal a provocat avalanşe pe Muntele Everest, numeroşi alpinişti fugind la adăpost. Alpinistul român Alex Găvan, care se află în zonă, a anunţat pe Twitter că nu a fost rănit.

„Tabăra de la baza Everestului cutremur uriaş apoi avalanşă de pe Pumori”, a scris alpinistul român Alex Găvan pe Twitter. „Alergând pentru viaţă din cortul meu. Nevătămat. Multe multe persoane se află pe munte”, a adăugat Găvan.”

Conflictul din Ucraina amplifică riscul epidemic. Milioane de copii sunt expuşi unor boli grave

Se arata ca:

Ucraina riscă să se confrunte cu prima epidemie de poliomielită înregistrată în Europa în ultimele decenii, avertizează specialişti, precizând că milioane de copii ar putea fi afectaţi de boli infecţioase grave, posibil letale, precum rujeola, difteria şi rubeola, informează revista Newsweek.

Rata de protecţie în faţa bolilor infecţioase a scăzut rapid în Ucraina începând din anul 2008, atunci când un adolescent de 16 ani a murit imediat după vaccinarea pentru prevenirea rujeolei şi rubeolei, un caz care a generat o furtună mediatică. Chiar dacă Naţiunile Unite au dat asigurări că decesul nu a fost provocat de vaccin, cererile pentru vaccinări au scăzut dramatic, ajungându-se în prezent la „protecţie zero”.

În contextul în care în Ucraina media anuală a naşterilor este de 500.000, numărul copiilor vulnerabili la infecţii se apropie de trei milioane. În prezent, riscul epidemic este amplificat de conflictul separatist din estul Ucrainei, care a forţat sute de mii de refugiaţi să ajungă în centre speciale, unde bolile se pot răspândi cu rapiditate.

„Ţările afectate de conflicte sau de crize financiare sunt cele care cad pradă epidemiilor de acest fel”, aminteşte Dorit Nitzan, şeful Misiunii din Ucraina a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). „Este o situaţie teribilă. Ne temem foarte mult de o epidemie. Sunt surprins că nu s-a întâmplat până acum”, spune oficialul OMS.

Echipa OMS din Ucraina a avut recent motive reale de îngrijorare. Câţiva civili fugiţi din estul ţării prezentau, la sfârşitul lunii martie, febră mare, mâncărimi şi ochi roşii, medicii suspectând o epidemie de rujeolă. Pacienţii au fost izolaţi imediat, dar analizele au ieşit negative.

Restricţiile impuse de Administraţia prooccidentală de la Kiev îngreunează trecerea convoaielor ONU dincolo de linia frontului separatist. „Purtăm negocieri privind trimiterea următorului convoi”, explică medicul Ogtai Gozalov, şeful echipelor mobile ale OMS din estul Ucrainei.

Canada a pus la dispoziţie sute de vaccinuri care urmează să ajungă în Ucraina în următoarele săptămâni, dar Dorit Nitzan avertizează că nu vor fi acoperite toate nevoile din Ucraina.

Conflictul separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2014, s-a soldat până acum cu cel puţin 6.100 de morţi.”

Sa spunem o rugaciune pentru acesti oameni! Sa-i ajute Dumnezeu si sa ne ajute si noua! De asemenea fac un apel pentru trimiterea urgenta in aceste zone de ajutoare umanitare. Trebuie sa prevenim de pe acum aparitia unor crize umanitare extrem de grave. Sa ne uitam la Ucraina: e un risc ridicat de epidemii cu boli infectioase grave, posibil letale!!!!

Conflictul din Ucraina. Tensiunile nu s-au stins…

Pe de alta parte, tot legat de Ucraina:

SUA acuză Rusia că instalează sisteme de apărare antiaeriană în estul Ucrainei

Se arata ca:

Statele Unite au acuzat miercuri Rusia că a instalat noi sisteme de apărare antiaeriană în estul Ucrainei şi că se implică în exerciţii de formare militară a rebelilor separatişti proruşi, încălcând armistiţiul mijlocit de către europeni.

„Este vorba despre cea mai mare cantitate de echipament antiaerian rusesc prezent în estul Ucrainei din august încoace”, a denunţat Marie Harf, o purtătoare de cuvânt a Departamentului de Stat, citată într-un comunicat.

Natura tot mai complexă a exerciţiilor de formare a rebelilor „nu lasă nici urmă de îndoială că Rusia este implicată”, a subliniat ea.

„La antrenamentele iau parte avioane ruseşti fără pilot, un semn inconfundabil al prezenţei Rusiei”, a adăugat Harf.

Confruntările armate au fost reluate în ultimele săptămâni în estul Ucrainei, în pofida armistiţiului din februarie, iar cele două părţi se acuză reciproc de atacuri. Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov declara luni că încălcările armistiţiului s-au diminuat.

De asemenea, Harf a acuzat Rusia că îşi comasează forţele la frontiera cu Ucraina.

„După ce a menţinut o prezenţă relativ constantă de-a lungul frontierei, Rusia trimite unităţi suplimentare”, a declarat ea, adăugând că este vorba despre cea mai importantă prezenţă a trupelor ruseşti la frontieră din octombrie şi până în prezent.

Peste 6.000 de persoane au fost ucise în războiul din Ucraina, care a început cu un an în urmă, când rebelii s-au opus înlăturării de la putere a fostului preşedinte prorus şi instalării unui guvern prooccidental, declarându-şi independenţa faţă de Kiev.

Ucraina şi Occidentul acuză Moscova că trimite trupe şi armament pentru a-i susţine pe insurgenţii separatişti proruşi, însă Moscova respinge aceste acuzaţii.

Statele Unite şi Uniunea Europeană au impus Rusiei sancţiuni pentru rolul pe care-l joacă în criza din estul Ucrainei, avertizând că vor fi anulate doar după ce Rusia îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în cadrul înţelegerilor de la Minsk.”

Dar iata si doua analize legate de Ucraina:

AVERTISMENT din partea SUA: Europa se confruntă cu o ameninţare reală din partea Rusiei

Se arata ca:

Alianţa Nord Atlantică trebuie să rămână unită în faţa agresiunii ruse, a avertizat sâmbătă comandantul armatei americane în Europa, într-un interviu acordat Daily Telegraph şi publicat în ediţia electronică.

Locotenent generalul Frederick „Ben” Hodges a făcut aceste declaraţii în cadrul unui interviu acordat cotidianului britanic Daily Telegraph, în timp ce a participat la un exerciţiu militar de amplasare a 750 de rachete Patriot la periferia Varşoviei, capitala Poloniei.

„Nu este o presupunere. Există o ameninţare rusă”, a declarat el. „Când vezi modul nesigur în care zboară avioanele ruse, fără transpondere, în apropierea avioanelor civile, acesta nu este un comportament profesional”, a adăugat el.

Un exemplu de agresiune din partea Moscovei este o întâmplare de luna trecută, când ambasadorul rus în Danemarca a avertizat Copenhaga împotriva aderării la scutul antirachetă al NATO, a declarat Hodges.

„Cred că danezii nu înţeleg complet consecinţele dacă Danemarca se alătură scutului antirachetă iniţiat de americani. Dacă fac acest lucru, atunci vasele de război daneze vor fi vizate de rachete nucleare ruseşti”, a declarat la 21 martie ambasadorul Mihail Vanin.

Generalul Hodges a atras atenţia asupra deciziilor recente ale Rusiei de a amplasa rachete balistice Iskander în enclava Kaliningrad, situată între Lituania şi Polonia, şi bombardiere în Crimeea.

„Nu cred că o confruntare militară este inevitabilă. Dar trebuie să fii pregătit pentru a deschide calea unei diplomaţii eficiente”, a declarat el. „Cea mai bună asigurare este ca NATO să rămână unită”, a continuat generalul.

Implicarea recentă a forţelor ruse în luptele din estul Ucrainei arată că Moscova a făcut progrese uriaşe, mai ales în domeniul războiului electronic, afirmă generalul Hodges. El nu crede însă că acesta este începutul unui nou Război Rece.

Generalul Hodges crede, de asemenea, că Rusia nu va risca un atac direct împotriva unei ţări membre NATO, de teamă că alianţa va invoca Articolul 5 al tratatului său fondator, în conformitate cu care un atac asupra unui membru înseamnă un atac împotriva tuturor. În schimb, există pericolul ca Rusia să încerce să pună presiune pe membrii NATO de la graniţele sale prin alte mijloace.

„Rusia nu vrea să lase temperatura să atingă 100 de grade, ci vrea să o păstreze la 90 de grade, 95 de grade, încearcă să o menţină sub 100 de grade”, a declarat el.

„Există informaţia, presiunea economică, încălcarea graniţelor. Există diverse modalităţi de a menţine presiunea. Nu vor un atac clar, vor o situaţie în care cele 28 de state membre NATO să nu poată spune că este un atac clar”, a explicat el, subliniind că populaţia vorbitoare de limbă rusă din ţările baltice şi puterea economică pe care o are Rusia în calitate de consumator major al produselor agricole est-europene sunt căi pe care Putin ar putea încerca să le exploateze.”

ANALIZĂ: Rusia încearcă să recruteze aliaţii est-europeni ai SUA, mizând pe temerile lor privind securitatea

Se arata ca:

Rusia încearcă să îşi apropie aliaţii est-europeni ai SUA folosindu-se de temerile acestora că Washingtonul nu le va veni în ajutor, aşa cum a promis în urmă cu un deceniu, din cauza lipsei unei strategii externe şi a unui angajament în regiune, susţin analiştii.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a autorizat o serie de măsuri provocatoare din Arctic şi până la Marea Neagră în ultimele luni, într-o încercare de a intimida aliaţii NATO de la graniţa fostei URSS, inclusiv Ungaria, România şi Letonia, scrie Washington Post.

Anul trecut, un partid prorus a câştigat numeroase voturi în alegerile parlamentare din Letonia, după ce primarul unui oraş din estul Letoniei şi-a exprimat îngrijorarea că activiştii sunt implicaţi într-o campanie de susţinere a secesiunii unor comunităţi, pentru a adera la Rusia. Premierul ungar, Viktor Orban, pare să cocheteze cu Rusia şi a încheiat acorduri importante cu Moscova, criticând sancţiunile occidentale.

Faptul că unele ţări de la graniţa cu Rusia ar putea încerca să schimbe tabăra sugerează o problemă extinsă de lipsă de încredere în angajamentul Statelor Unite de a le proteja dacă sunt atacate, a declarat Matthew Rojansky, directorul Institutului Kennan de la Woodrow Wilson International Center for Scholars.

Faimosul Articol 5 al NATO declară că un atac asupra unui membru al alianţei va fi considerat un atac asupra tuturor celor 28 de membri. Rojansky compară angajamentul american faţă de aceste ţări cu o asigurare de viaţă: o persoană sănătoasă în vârstă de 25 de ani în general nu are probleme în a-şi face o asigurare de viaţă deoarece compania ştie că probabil nu îi va plăti ceva prea curând. O persoană în vârstă de 67 de ani cu antecedente cardiace ar putea avea probleme în a obţine o astfel de poliţă.

Şapte ţări – inclusiv Letonia, Lituania şi Estonia – au devenit membre NATO în 2004. Având în vedere că ameninţarea unui atac din partea Rusiei nu era considerată ca fiind ceva serios la momentul respectiv, nu a fost o dezbatere îndelungă cu privire la cât de înţeleaptă este aderarea la NATO a statelor baltice, a declarat Rojansky.

În prezent, când Rusia lui Putin adoptă o atitudine din ce în ce mai agresivă în Ucraina, Georgia sau în altă parte, situaţia s-a schimbat, a declarat el. „Le-am oferit acoperirea politică, dar în circumstanţe total diferite, iar acest lucru creează îndoieli din partea lor în legătură cu onorarea acestei politici”, a afirmat Rojansky

SUA trebuie să facă mai multe pentru a-şi asigura aliaţii din cadrul NATO de angajamentul său, inclusiv prin dislocarea unor trupe permanente în Europa de Est, precum şi prin mobilizări mai frecvente şi la scară largă, a declarat Boris Zilberman, director adjunct al Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiei.

Scopul ultim, a declarat el, este să se asigure că aceste ţări rămân de partea Statelor Unite.

În acelaşi timp, SUA trebuie să urmeze o linie delicată, crescându-şi prezenţa suficient de mult pentru a-şi asigura aliaţii de angajamentul lor dar nu atât de mult încât să îi ofere lui Vladimir Putin muniţie pentru a escalada agresiunea rusă, a declarat Zilberman.”

Parerea mea este ca atata vreme cat Rusia pierde controlul politic asupra Ucrainei, nu se poate multumi cu Acordurile de la Minsk. De aceea va cauta intr-un fel sau altul sa le incalce. Va cauta tot felul de tertipuri pentru asta. Datorita acestui lucru sunt de acord cu pozitia SUA in aceasta problema spinoasa pentru intreaga Europa. Rusia incearca, asta nu inseamna ca va si castiga. Bineinteles, un alt regim decat cel al D-lui. Putin ar putea insemna si o alta viziune, o alta politica externa a Rusiei. Insa partea proasta este ca Rusia ramane o amenintare, cu sau fara Putin la Putere acolo. Se vede acest lucru prin ce „au daruit” ei Ucrainei: mii de morti si pericole de epidemii cu boli grave. Lui Putin nu-i pasa de astfel de lucruri si e de presupus ca presiunea Rusiei se va mari. Se impune prelungirea sanctiunilor economice la adresa Rusiei si intarirea NATO in Estul Europei. Dar si continuarea negocierilor cu Rusia. De ce? Pentru ca Rusia nu are nevoie de Ucraina sau Transnistria, sau de Abhazia sau Osetia de Sud… Imperiul rus este unul ineficient si de aceea reactioneaza, pentru ca pierde din cauza asta teren, agresiv. Negocierile ar trebui sa-i faca sa inteleaga pe rusi lucrul asta si anume sa-si inteleaga propria lor ineficienta si faptul ca merg pe o cale gresita, cauzatoare de tensiuni politice si militare. Este evident ca Rusia are, spre exemplu, mai multa nevoie de colaborarea economica cu Vestul decat de Ucraina. Pe de alta parte, este cat se poate de limpede si explicabila orientarea Ucrainei spre Vest, atata vreme cat dupa atatia ani sub tutela Rusiei, n-a facut niciun progres, dimpotriva. Rusia a cautat sa aiba oamenii sai la conducerea Ucrainei, dupa prabusirea comunismului. Iar acesti oameni care au detinut Puterea, facand jocul Kremlinului, n-au fost capabili sa produca progres. De aceea si acea Revolutie Portocalie, cand Viktor Iuscenko a ajuns la Putere, si care a reprezentat o prima reactie la politica Kremlinului fata de aceasta tara. Este cat se poate de limpede ca inca din 2004 Rusia incepuse sa-si piarda influenta in Ucraina. Iar acest lucru nu e neaparat lucrarea unor servicii secrete occidentale sau cine stie ce conspiratii puse la cale de forte oculte. Ci e vorba de un lucru obiectiv, care trebuia in mod necesar sa se produca mai devreme sau mai tarziu, dupa prabusirea URSS.

Scandalul

Foarte interesant ce scrie Dl. Cristian Preda, europarlamentar, pe Facebook:

„Îi cer public premierului Victor Ponta să oprească finanțarea de la buget a propagandei pro-ruse! Despre ce este vorba? Așa cum se știe, în mai multe state membre, ca și la nivelul Comisiei Europene, s-a decis blocarea pe toate căile a campaniilor de manipulare orchestrate de Moscova. Ei bine, unii politicieni români vor, dimpotrivă, să sprijine operațiunile Moscovei. O am în vedere azi pe Maria Grapini. Cunoscută publicului larg pentru precaritatea educației sale și ignorată cu totul la Bruxelles, actuala deputată a plănuit să organizeze la PE o conferință a lui Dan Puric, cunoscut ideolog pro-Putin. După ce săptămâna trecută se agitau pentru a introduce Antena 3 în birouri, zilele astea pesediștii fac presiuni pentru a pune în scenă în forul european o campanie în favoarea acțiunii militare a Rusiei. Puric e invitat, la începutul lui iunie, să apere, în numele pluralismului și al diversității, vocea Moscovei. Scandalul nu se oprește aici. Cu toate că deputații europeni dispun de mijloace financiare considerabile pentru a organiza conferințe, seminare, expoziții etc., Grapini a făcut presiuni foarte mari asupra Institutului Cultural Român, pentru ca propagandistul să fie plătit cu un onorariu consistent de la București. De ce bani publici pentru amicul lui Dughin? Pentru a oficializa relația? Eu nu cred că ICR trebuie să finanțeze propaganda Moscovei. E adevărat că, atunci când ICR a fost reconfigurat, în fruntea lui a venit Andrei Marga, cel care afirma că Putin ar trebui să fie un model pentru toți politicienii europeni. E și Ponta de aceeași părere? Dacă nu e, atunci o poate dovedi, blocând inițiativa Mariei Grapini”

Lucrul asta apropo de influenta Rusiei in Romania si de cine sustine Rusia si politicile lui Putin, in opinia D-lui. Cristian Preda… E de luat aminte!!

Va propun si aceasta postare tot de pe Facebook a D-soarei. Gorghiu:

„Din punct de vedere legal, revocarea președintelui Consiliului Național al Audiovizualului este imposibilă în momentul de față. Instituția este condamnată să se decredibilizeze, rămânând sub conducerea unei persoane urmărite penal, implicate în numeroase scandaluri și care nu mai are susținerea membrilor Consiliului. Legea audiovizualului nu prevede posibilitatea demiterii președintelui Consiliului, dar o soluție rapidă și extrem de oportună ar putea veni de la Guvern, printr-o ordonanță de urgență care să modifice legea. Prea puține dintre ordonanțele (și mega-ordonanțele) guvernului Ponta își justifică urgența. În cazul acesta, mă întreb cum își justifică dl Ponta indiferența față de situația CNA sau ce îl leagă de președintele acestei instituții, ca să permită păstrarea sa în funcție.

O inițiativă pentru modificarea legii audiovizualului a fost depusă și în Parlament. Deloc surprinzător, însă, guvernul a depășit termenul la care trebuia să emită un punct de vedere.”

Iar link-ul la care face trimitere postarea este:

HotNews

DNA extinde, din nou, urmarirea penala pe numele sefei CNA Laura Georgescu

Se arata ca:

Procurorii DNA au dispus o noua extindere a urmaririi penale fata de Laura Georgescu, presedinta Consiliului National al Audiovizualului (CNA), acuzand-o de abuz in serviciu si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata (cate 3 acte materiale).

Procurorii arata in ordonanta ca, in calitatea sa de presedinte al CNA, Laura Georgescu ar fi instigat in perioada 2013 – 2014, la intocmirea unor sesizari cu date nereale, in vederea inregistrarii unor lucrari ce au intrat in analiza plenului CNA si care au fost solutionate prin sanctionarea posturilor de televiziune respective.

DNA sustina ca Laura Georgescu, posibil urmarind diferite interese de natura personala sau capacitata de entitati juridice din domeniul audiovizualului sau de persoane ce detin diferite functii publice, ar fi impus mai multor functionari din cadrul C.N.A., sa intocmeasca sesizari ce contin date nereale, iar ulterior ar fi sustinut respectivele sesizari false prin demararea unor proceduri administrative care au avut ca finalitate sanctionarea cu amenda a unui numar de 7 posturi TV, unele dintre aceste posturi fiind sanctionate de mai multe ori.

In cazul sesizarilor identificate cu privire la cele 7 posturi TV, s-ar fi inserat date nereale referitoare la identitatea persoanei care face sesizarea (nume, prenume, adresa de domiciliu, date de contact, etc.), sau chiar cu privire la momentul sesizarii. In continutul unei astfel de sesizari, ar fi fost inserate abaterile pe care a considerat presedinta CNA, Laura Georgescu ca ar fi suficiente pentru a putea sustine ulterior sanctionarea respectivului post, chiar daca in unele situatii faptele erau mai vechi si ar fi putut fi prescrise (se aplica termenul general de prescriptie in materie contraventionala – 6 luni), informeaza DNA.

Procurorii subliniaza ca, dupa redactare, aceste sesizari cu date nereale ar fi fost printate si inregistrate ca si cum ar fi fost preluate de pe email-ul institutiei, desi acestea, in mod evident nu erau transmise pe email, insa asta ar fi reprezentat modalitatea prin care Laura Georgescu pastra aparenta de legalitate a acestor sesizari.

Un alt aspect, rezultat in timpul urmaririi penale, este acela ca, in cazul unora dintre aceste sesizari false, momentul conceperii lor si al inregistrarii, este anterior derularii efective a programului in legatura cu care se reclama abaterea de la legea audiovizualului. In aceste conditii este evident ca se urmarea grila, se stabilea care program ar putea fi sanctionabil si se proceda la redactarea sesizarii, insa din neglijenta nu se modifica ora si ramanea mentionata ora redactarii care, asa cum s-a precizat, era anterioara difuzarii respectivului program, sustin procurorii anticoruptie.

Dupa extinderea anterioara urmaririi penale (aspecte mediatizate la 2 aprilie 2015), a continuat efectuarea cercetarilor. In acest context, o parte din operatorii TV sanctionati cu amenda ca urmare a demersurilor efectuate de presedinta CNA, suspecta Georgescu Laura, in baza sesizarilor false realizate chiar la instigarea acesteia, au comunicat date utile anchetei” , se arata in comunicatul DNA.

Procurorii informeaza ca, printre datele comunicate de operatorii TV, au fost identificate noi sesizari care contineau date false, fiind promovate de Laura Georgescu si care au avut ca rezultat sanctionarea cu amenda.

In final, luand in considerare si infractiunile/starea de fapt mediatizate prin comunicatul 662 din 2 aprilie 2015 si cele prezente, in sarcina suspectei Georgescu Laura, savarsirea a doua infractiuni de abuz in serviciu (20 acte materiale) si instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata (20 acte materiale) – cu referire la sesizarile falsificate care au stat la baza sanctionarii cu amenda a 7 posturi TV” , mai arata DNA.”

Update

Romania Libera

Cutremurul din Nepal: Peste 5.000 de morți și 11.000 de răniți

Se arata ca:

„Bilanţul cutremurelor şi avalanşelor produse în Nepal a depăşit 5.000 de morţi, iar peste 11.000 de oameni au fost răniţi, au anunţat marţi autorităţile locale, potrivit Mediafax.

„Până în prezent, putem confirma moartea a 5.057 de persoane; alţi 11.000 de oameni au fost răniţi”, a comunicat Centrul nepalez pentru operaţiuni de urgenţă, citat de NBC News.

Alţi aproximativ 1,4 milioane de oameni au nevoie urgentă de alimente şi apă, iar numărul persoanelor afectate de seisme se ridică la şapte milioane. Nepalul are 28 de milioane de locuitori.

Citește și: Cutremurul din Nepal: Google concepe un serviciu online pentru localizarea persoanelor dispărute

Bilanţul prezentat anterior era de 4.200 de morţi şi 8.500 de răniţi.

Premierul ţării, Sushil Koirala, a avertizat că bilanţul victimelor ar putea ajunge la 10.000 de morţi, dând asigurări că operaţiunile pentru găsirea eventualilor supravieţuitori continuă.

Citește și: Vaticanul oferă 100.000 de dolari sinistraţilor din Nepal

Un cutremur de 7,9 grade s-a produs sâmbătă în Nepal, provocând avalanşe de amploare şi fiind urmat de zeci de replici de intensitate mare.”

😦

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 25, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 39 comentarii

Atitudinea Germaniei…

Recomand sa cititi articolul lui George Friedman, de pe Stratfor, privind Germania:

Germany Emerges is republished with permission of Stratfor.”

Se arata ca:

By George Friedman

German Chancellor Angela Merkel, accompanied by French President Francois Hollande, met with Russian President Vladimir Putin on Feb. 6. Then she met with U.S. President Barack Obama on Feb. 9. The primary subject was Ukraine, but the first issue discussed at the news conference following the meeting with Obama was Greece. Greece and Ukraine are not linked in the American mind. They are linked in the German mind, because both are indicators of Germany’s new role in the world and of Germany’s discomfort with it.

It is interesting to consider how far Germany has come in a rather short time. When Merkel took office in 2005, she became chancellor of a Germany that was at peace, in a European Union that was united. Germany had put its demands behind it, embedding itself in a Europe where it could be both prosperous and free of the geopolitical burdens that had led it into such dark places. If not the memory, then the fear of Germany had subsided in Europe. The Soviet Union was gone, and Russia was in the process of trying to recover from the worst consequences of that collapse. The primary issue in the European Union was what hurdles nations, clamoring to enter the union, would have to overcome in order to become members. Germany was in a rare position, given its history. It was in a place of comfort, safety and international collegiality.

The world that Merkel faces today is startlingly different. The European Union is in a deep crisis. Many blame Germany for that crisis, arguing that its aggressive export policies and demands for austerity were self-serving and planted the seeds of the crisis. It is charged with having used the euro to serve its interests and with shaping EU policy to protect its own corporations. The vision of a benign Germany has evaporated in much of Europe, fairly or unfairly. In many places, old images of Germany have re-emerged, if not in the center of many countries then certainly on the growing margins. In a real if limited way, Germany has become the country that other Europeans fear. Few countries are clamoring for membership in the European Union, and current members have little appetite for expanding the bloc’s boundaries.

At the same time, the peace that Germany had craved is in jeopardy. Events in Ukraine have aroused Russian fears of the West, and Russia has annexed Crimea and supported an insurgency in eastern Ukraine. Russia’s actions have sparked the United States’ fears of the re-emergence of a Russian hegemon, and the United States is discussing arming the Ukrainians and pre-positioning weapons for American troops in the Baltics, Poland, Romania and Bulgaria. The Russians are predicting dire consequences, and some U.S. senators are wanting to arm the Ukrainians.

If it is too much to say that Merkel’s world is collapsing, it is not too much to say that her world and Germany’s have been reshaped in ways that would have been inconceivable in 2005. The confluence of a financial crisis in Europe that has led to dramatic increases in nationalism — both in the way nations act and in the way citizens think — with the threat of war in Ukraine has transformed Germany’s world. Germany’s goal has been to avoid taking a leading political or military role in Europe. The current situation has made this impossible. The European financial crisis, now seven years old, has long ceased being primarily an economic problem and is now a political one. The Ukrainian crisis places Germany in the extraordinarily uncomfortable position of playing a leading role in keeping a political problem from turning into a military one.

The German Conundrum

It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.

Germany’s Role in Ukraine

The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.

As the Germans came to realize that this affair would not simply be political but would take on a military flavor, they began to back away from a major role. But disengagement was difficult. The Germans adopted a complex stance. They opposed the Russians but also did not want to provide direct military support to the Ukrainians. Instead, they participated in the sanctions against Russia while trying to play a conciliatory role. It was difficult for Merkel to play this deeply contradictory role, but given Germany’s history the role was not unreasonable. Germany’s status as a liberal democracy is central to its post-war self-conception. That is what it must be. Therefore, supporting the demonstrators in Kiev was an obligation. At the same time, Germany — particularly since the end of the Cold War — has been uneasy about playing a direct military role. It did that in Afghanistan but not Iraq. And participating in or supporting a military engagement in Ukraine resurrects memories of events involving Russia that Berlin does not want to confront.

Therefore, Germany adopted a contradictory policy. Although it supported a movement that was ultimately anti-Russian and supported sanctions against the Russians, more than any other power involved it does not want the political situation to evolve into a military one. It will not get involved in any military action in Ukraine, and the last thing Germany needs now is a war to its east. Having been involved in the beginnings of the crisis, and being unable to step away from it, Germany also wants to defuse it.

The Greek Issue

Germany repeated this complex approach with Greece for different reasons. The Germans are trying to find some sort of cover for the role they are playing with the Greeks. Germany exported more than 50 percent of its gross domestic product, and more than half of that went to the European free trade zone that was the heart of the EU project. Germany had developed production that far exceeded its domestic capacity for consumption. It had to have access to markets or face a severe economic crisis of its own.

But barriers are rising in Europe. The attacks in Paris raised demands for the resurrection of border guards and inspections. Alongside threats of militant Islamist attacks, the free flow of labor from country to country threatened to take jobs from natives and give them to outsiders. If borders became barriers to labor, and capital markets were already distorted by the ongoing crisis, then how long would it be before weaker economies used protectionist measures to keep out German goods?

The economic crisis had unleashed nationalism as each country tried to follow policies that would benefit it and in which many citizens — not in power, but powerful nonetheless — saw EU regulations as threats to their well-being. And behind these regulations and the pricing of the euro, they saw Germany’s hand.

This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.

Germany needed to make an example of Greece, and it tried very hard last week to be unbending, appearing to be a bit like the old Germany. The problem Germany had was that if the new Greek government wanted to survive, it couldn’t capitulate. It had been elected to resist Germany. And whatever the unknowns, it was not clear that default, in whole or part, wasn’t beneficial. And in the end, Greece could set its own rules. If the Greeks offered a fraction of repayment, would anyone refuse when the alternative was nothing?

Therefore, Germany was facing one of the other realities of its position — one that goes back to its unification in 1871. Although economically powerful, Germany was also extremely insecure. Its power rested on the ability and willingness of other countries to give Germany access to their markets. Without that access, German power could fall apart. With Greece, the Germans wanted to show the rest of Europe the consequences of default, but if Greece defaulted anyway, the only lesson might be that default works. Just as it had been in the past, Germany was simultaneously overbearing and insecure. In dealing with Greece, the Germans could not risk bringing down the European Union and could not be sure which thread, if pulled on, would unravel it.

Merkel’s Case in Washington

It was with this on her mind that Merkel came to Washington. Facing an overwhelming crisis within the European Union, Germany could not afford a war in Ukraine. U.S. threats to arm the Ukrainians were exactly what she did not need. It wasn’t just that Germany had a minimal army and couldn’t participate or, in extremis, defend itself. It was also that in being tough with Greece, Germany could not go much further before being seen as the strongman of Europe, a role it could not bear.

Thus, she came to Washington looking to soften the American position. But the American position came from deep wells as well. Part of it had to do with human rights, which should not be dismissed as one source of decision-making in this and other administrations. But the deeper well was the fact that for a hundred years, since World War I, through World War II and the Cold War, the United States had a single rigid imperative: No European hegemon could be allowed to dominate the Continent, as a united Europe was the only thing that might threaten national security. Therefore, regardless of any debate on the issue, the U.S. concern about a Russian-dominated Ukraine triggered the primordial fear of a Russian try at hegemony.

It was ironic that Germany, which the United States blocked twice as a hegemon, tried to persuade the United States that increased military action in Ukraine would not solve the problem. The Americans knew that, but they also knew that if they backed off now, the Russians would read it as an opportunity to press forward. Germany, which had helped set in motion both this crisis and the European crisis, was now asking the United States to back off. The request was understandable, but simply backing off was not possible. She needed to deliver something from Putin, such as a pledge to withdraw support to Ukrainian secessionists. But Putin needed something, too: a promise for an autonomous province. By now Merkel could live with that, but the Americans would find it undesirable. An autonomous Ukrainian province would inevitably become a base for undermining the rest of the country.

This is the classic German problem told two ways. Both derive from disproportionate strength overlying genuine weakness. The Germans are trying to reshape Europe, but their threats are of decreasing value. The Germans tried to reshape Ukraine but got trapped in the Russian reaction. In both cases, the problem was that they did not have sufficient power, instead requiring the acquiescence of others. And that is difficult to get. This is the old German problem: The Germans are too strong to be ignored and too weak to impose their will. Historically, the Germans tried to increase their strength so they could impose their will. In this case, they have no intention of doing so. It will be interesting to see whether their will can hold when their strength is insufficient.”

Am pus tot articolul deoarece chiar vreau sa-l am pe blog, un articol foarte important, unul din cele mai bune scrise de Dl. Friedman, si care cauta sa explice atat atitudinea Germaniei cu privire la problemele Zonei Euro si ale Europei, dar si cu privire la Ucraina. Am stat si m-am tot gandit la ideile expuse in acest articol… Ar trebui sa expun concluziile la care am ajuns, numai ca nu e foarte usor de tras concluzii. Autorul subliniaza atitutidinea contradictorie a Germaniei atat in privinta chestiunilor legate de Zona Euro, cat si in privinta problematicii Ucrainei, aceste cuvinte fiind edificatoare:

„It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.”

Este adevarat ca Europa este inca in criza. Autorul evidentiaza somajul catastrofal al tarilor din Sudul Europei si faptul ca rolul Germaniei nu mai e vazut ca fiind unul benign. Dimpotriva. Si eu am o impresie similara cu a D-lui. Friedman, si anume ca Europa D-nei. Cancelar, sau, poate mai bine zis, „Lumea” D-nei. Merkel, e cu totul diferita de ceea ce a fost si parca nu mai daruieste nicio speranta de mai bine. Pentru ca e o lume in colaps. Iata un mic pasaj din ceea ce spune despre Grecia:

„This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.”

El spune ca Germania s-a luptat sa scape de imaginea de „agresor”. Spune ca nationalismul ameninta Germania s-o duca in trecutul sau dispretuit, dar de asemenea ameninta ci comertul liber, esential pentru bunastarea Germaniei. Arata ca Eurozona a fost mai putin importanta, dar odata ce Grecia ar parasi Zona Euro, calea catre protectionism e scurta. El arata ca daca Grecia ar demonstra ca e mai bine daca da faliment decat sa-si plateasca datoriile, alte tari ar putea s-o urmeze. Iar daca demonstreaza ca e un lucru benefic daca parasesc zona de comert liber, atunci intreaga structura se poate desira, adica toata Zona Euro.

La noi multa lume intelege foarte superficial economia… Putini isi pun problema filozofiilor economice, ideologiilor etc. Austeritatea este o ideologie economica, promovata de Germania. Dar se vede ca aceasta nu e benefica Uniunii Europene, din aceasta cauza este si blamata. S-ar putea sa nu fie benefica nici Germaniei pana la urma… Si atunci de ce? De ce Cabinetul Merkel o sustine cu atata ardoare? Pentru ca nici nu-i aduce o glorie de bun augur…

E foarte greu de tras o concluzie, pana nu intelegi foarte exact politica aceasta contradictorie pe care o duce Germania. Repet, Germania… Dar voi face cateva comentarii…

Sa incepem mai intai cu Ucraina. Problema acestei tari foarte sarace trebuia, intr-un fel sau altul, transata… Dupa parerea mea, Ucraina nu mai renta pentru Rusia, cu atat mai mult cu cat ei nu puteau sa plateasca gazul livrat de rusi la preturi promotionale. Pe de alta parte, Rusia ar fi avut nevoie de Ucraina din considerente geopolitice. De dominatie si dictat. Dar, pe de alta parte, Ucraina e o tara mare, atat ca suprafata dar si ca populatie (aprox. 45 milioane de locuitori), ceea ce facea ca problema sa fie destul de dificila pentru Rusia. De aceea evenimentele (revolutie sau lovitura de stat) care l-au dat jos de la Putere pe fostul Presedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, omul agreat de Kremlin n-au constitutit o surpriza pentru Rusia. S-ar putea ca ele sa fi fost tratate intr-o intelegere secreta intre Rusia si Germania.

Se vede foarte clar ca Rusia a iesit castigata prin Acordurile de la Minsk.

Mediafax

Ce prevede acordul de pace privind Ucraina. Cele 13 puncte ale acordului de la Minsk

Se arata ca:

Negocierile de la Minsk s-au încheiat, joi, cu un acord de încetare a focului care urmează să intre în vigoare în noaptea de sâmbătă spre duminică, relatează Russia Today, prezentând cele 13 puncte ale acestui document.

1. Încetarea focului în estul Ucrainei va intra în vigoare duminică, 15 februarie, la ora 00.00 (ora Kievului).

2. Retragerea armamentului greu. Părţile au convenit asupra unei zone demilitarizate, de-a lungul liniei de front care era în vigoare în septembrie. OSCE va monitoriza această zonă care va avea o întindere cuprinsă între 50 şi 150 de kilometri, în funcţie de raza de acţiune a armelor. Retragerea se va încheia la 1 martie.

3. OSCE îşi va folosi dronele şi observatorii pe teren, precum şi imagini din satelit şi date radar pentru a se asigura că ambele părţi respectă acordul.

4. Kievul şi rebelii vor negocia termenii viitoarelor alegeri locale în zonele rebele, ceea ce îi va readuce în cadrul legal al Ucrainei. Kievul va adopta o legislaţie privind autoguvernarea care să fie acceptabilă pentru republicile autoproclamate.

5. Kievul va declara amnistie generală pentru rebeli.

6. Un schimb de prizonieri trebuie să aibă loc la cinci zile de la retragerea completă, respectiv în 19 zile dacă retragerea armamentului se va face în perioada maximă prevăzută de acord.

7. Convoaiele cu ajutor umanitar vor primi acces neîngrădit în zonele afectate de război. Va fi pus în funcţiune un mecanism internaţional de monitorizare.

8. Kievul va relua legăturile economice, plăţile sociale şi serviciile bancare în zonele separatiste, întrerupte anterior ca răspuns la alegerile organizate în republicile autoproclamate. Această prevedere este subiectul unor negocieri ulterioare.

9. După organizarea alegerilor locale în regiunile Doneţk şi Lugansk, Kievul va reinstaura controlul asupra graniţelor lor cu Rusia. Tranziţia ar putea dura, perioadă necesară unei reforme constituţionale cuprinzătoare în Ucraina.

10. Toate trupele străine, armamentul greu şi mercenarii vor fi retraşi din Ucraina. Grupările armate ilegale vor fi dezarmate, dar autorităţile locale din Doneţk şi Lugansk vor putea avea unităţi de miliţie legale.

11. Kievul va implementa o reformă constituţională cuprinzătoare până la sfârşitul anului, care va descentraliza sistemul politic ucrainean şi va oferi privilegii regiunilor Doneţk şi Lugansk. Privilegiile includ autodeterminare în privinţa limbii, libertatea de a numi procurori şi judecători şi stabilirea unor relaţii economice cu Rusia.

12. Observatorii OSCE la alegeri vor verifica dacă alegerile locale din republicile autoproclamate corespund standardelor internaţionale. Procedura exactă pentru alegeri este subiectul unor negocieri ulterioare.

13. Discuţiile în cadrul „grupului de contact” (format din liderii autoproclamatelor republici Doneţk şi Lugansk, un reprezentant al OSCE, fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima şi ambasadorul rus în Ucraina) se vor intensifica în diverse moduri.”

In primul rand Rusia a scapat de o povara: Ucraina. In al doilea rand, printr-un mic razboi, pozitia geopolitica a Rusiei a ramas nealterata. Rusia are Crimeea, a carei importanta strategica la Marea Neagra este evidenta si un control autoritar in Estul Ucrainei (Donetk-Lugansk) – uitati-va, va rog, la punctul 11. din Acord. Este limpede ca Estul Ucrainei va tine de Rusia iar importanta acestui lucru e foarte mare in raport cu o eventuala primire a Ucrainei in NATO, lucru de care Rusia se teme. Cu alte cuvinte, avand Estul Ucrainei sub control (pentru ca acolo sunt oameni care sunt gata sa raspunda oricand la comanda Kremlinului, nu a Kievului) si Crimeea, o eventuala integrare in NATO a Ucrainei este, desigur, dificil de realizat. In orice caz, Rusia poate reactiona repede, imediat. Ceea ce arata George Friedman o iau de buna:

„The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.”

si anume ca Germania a furnizat suport si pregatire liderilor care l-au rasturnat pe Ianukovici, iar programul de ridicare de noi lideri a fost sponsorizat de partidul D-nei. Merkel, CDU… Insa D-na. Merkel nu a sustinut interventia militara la agresiunea Rusiei, care a urmat. De unde se vede foarte clar ca D-na. Merkel a actionat, de fapt, in favoarea Rusiei!! Trebuie sa remarcam acest lucru. Iar rezultatul Acordului de la Minsk, cum aratam mai sus, confirma acest lucru.

In privinta Uniunii Europene. Eu cred ca e mai mult decat evident ca pe D-na. Merkel nu o intereseaza de fapt flancul sudic al UE. Din partea dumneaei: duca-se! De unde rezulta ca pe D-na. Merkel nu o prea intereseaza Uniunea Europeana, nici Zona Euro. Ci mai mult o relatie buna cu Rusia, unde sa poata avea si o imensa piata de desfacere pentru produsele germane. Nici Ucraina n-o intereseaza! Si s-a vazut ca nu a dorit sa ajute financiar Ucraina, decat cu sume nesemnificative, daca asta inseamna ajutor. Si ajunsi aici ar trebui sa ne gandim la altceva. La o realitate a Germaniei, a acelei Germanii de dupa 1989

Ce se intampla? Germania inainte de 1989 era impartita in doua: Germania Federala, capitalista, si RDG, tara comunista, facand parte din Tratatul de la Varsovia si gravitand in jurul Kremlinului. Pentru cei tineri astea sunt povesti dintr-o alta era. Stiu asta. Insa problema e alta. In RDG erau multi comunisti si au ramas si in zilele noastre. Mai mult, spionajul, inclusiv cel politic, al serviciilor rusesti era foarte activ in RDG. Eu cred ca intr-un mod aproape sigur aceste legaturi au ramas si pana in zilele noastre, cu atat mai mult cu cat liderii la varf mai pot fi si cumparati intr-un fel sau altul, fara sa se poata demonstra ca ar fi vorba de coruptie, pentru ca nu se doreste asta. Dupa parerea mea, poate nu D-na. Merkel, dar nu se stie niciodata, sunt oameni la varf, in Germania, vizibili sau care stau in umbra, cumparati prin serviciile de spionaj rusesti de catre Puterea de la Kremlin. Sa nu ne miram daca Germania, prin politica aceasta „contradictorie” pe care o promoveaza in Europa, ar dori sa-i faca Rusiei cadou tot Sudul neperformant economic al Europei, aratand cu degetul asupra coruptiei din tari ca Italia, Romania, Bulgaria, dar camufland perfect coruptia interna din Germania care se traduce prin cardasia mascata cu rusii. Evident, nu pot sa faca lucrul acesta dintr-o data, inteleg asta. Iata insa un articol aparut in The Washington Post si semnat de catre :

Forget left and right: Europe’s divisions lie elsewhere

Se arata ca:

„For those who want a happy ending or an easy moral to the story, the election of a new Greek government last month poses some interesting quandaries. Progressives of various kinds at first hailed what appeared to be a victory for the radical left-wing party Syriza, but they were caught off guard when Syriza instantly struck a coalition deal with the Independent Greeks, a radical right-wing party that Daniel Cohn-Bendit, a legendary European leftist, bluntly described as “ultranationalist” with a “homophobic, anti-Semitic, racist” leader.

Many of those who rooted for Syriza because of its campaign against the budget-cutting “austerity” program imposed on Greece by its creditors were also taken aback when other, more urgent priorities appeared on the new leaders’ agenda. Both parties turn out to have close connections to the authoritarian Russian government, and both have curious links to a notorious Russian fascist ideologue, Alexander Dugin, who among other things has called for a “genocide” of the “race of Ukrainian bastards.” Accordingly, the new Greek government’s first foreign policy act was not a protest against European economic policy but a protest against sanctions on Russia. Only then did it launch negotiations with its European creditors by announcing that it would refuse to negotiate with its European creditors.

In truth, Greece makes nonsense out of all of the political categories we normally use in Europe. Our notions of “left” and “right” are ancient, dating to the French revolution: In 1789, the nobility sat on the right side of the Assemblée Nationale, and the revolutionaries sat on the left. Since then, “people who want change” are supposedly leftist, and “conservatives” are rightist. This typology hasn’t really worked for a long time — there have been plenty of revolutionary right-wing movements, and an equal number of conservative leftists. But this language now obscures what is happening in Europe altogether.

The most important division in Europe is not right vs. left. Nor is the main issue even “austerity” vs. “anti-austerity.” Some of the countries hit hardest by the 2009 financial crisis have pursued “austerity” with great success. Ireland has restructured and is once again growing. Latvia found ways to cut government spending without cutting pensions and is growing at one of the fastest rates in Europe.

The real division in Europe is between what I would call established, integrationist politics and isolationist, nationalist politics. It was visible last year in Britain, during the Scottish independence referendum. The Scottish Nationalists were unlike Syriza in many, many ways, but they were using similar language of “national renewal,” and they were calling for a similar reassertion of national control: Control over the economy, over political decisions, over borders. Syriza gets along well with the Greek far right because, in essence, both want to reassert national control. Perhaps the right would prefer a higher emphasis on immigration, but it shares Syriza’s furious hatred of the “troika” that control the bailout fund which has been extended to Greece — the European Central Bank, the European Commission and the International Monetary Fund.

Both parties want decisions about Greece to be made inside Greece. Foreigners, especially bankers, should go away and keep their opinions to themselves. As it happens, Russia is now led by a man who voices exactly the same views: Vladimir Putin has also isolated his country, politically and economically, from the rest of Europe. Hence the warmth between him and the Greeks.”

Sa explicam pe intelesul tuturor. Se stie ca Germania doreste sa impuna Greciei o cura de dura austeritate. Ca noul guvern, cel al lui Alexis Tsipras – Syriza – nu e de acord, toata lumea stie… Numai ca D-na. Applebaum spune ca primul Act de politica externa pe care l-a emis acest nou guvern nu a fost acela de a protesta impotriva politicilor economice duse in Europa, ci acela de a protesta impotriva sanctiunilor impuse Rusiei! Cu alte cuvinte, D-na. Merkel prin politica inflexibila pe care o duce fata de Grecia, impunand o austeritate fata de care toata Grecia e impotriva, impinge aceasta tara in bratele Rusiei. Politica D-nei. Merkel este o politica pro Rusia si antieuropeana! Rusia, dupa sfarsitul Razboiului Rece, in 1989, a pierdut aliati – tarile din fostul Tratat de la Varsovia sunt acum in NATO – de aceea Rusia are nevoie de noi aliati, iar Germania Angelei Merkel cauta sa-i faca niste cadouri cat mai placute. Mai mult, D-na. Applebaum arata un lucru foarte interesant: Syriza este intr-o coalitie cu un partid de extrema dreapta, Grecii Independenti, carcaterizat de catre Daniel Cohn-Bendit, legendar om de stanga din Europa, drept „ultranationalist”, cu un lider „homofob, antisemit si rasist”. Interesant este ca ambele partide au legaturi cu notoriul lider fascist rus, omul de casa al Kremlinului, Alexandr Dughin, care, printre altele, indemna la „genocidul rasei ucrainene de bastarzi”. Iar austeritatea pe care Germania a impus-o Greciei a condus la o astfel de situatie care pune probleme si in interiorul NATO. Este corect sa sesizezi diviziunea Europei intre politicile integrationiste si cele izolationiste, nationaliste. Insa comunitarismele acestea nationaliste au aparut ca urmare a crizei din Zona Euro, care inca mai bantuie Europa, si sunt intretinute de politicile de austritate promovate de Germania, pentru ca inainte, dupa cum observa George Friedman, nu era asa. Este limpede ca daca Zona Euro, care se bazeaza pe o moneda unica, euro, expresie limpede a integrationismului, incepe sa functioneze foarte prost datorita in principal noii ideologii economice, austeritatea, incepe sa apara izolationismul sau nationalismul, pentru ca moneda proprie unei tari are un astfel de caracter, unul national. Integrationismul acesta, de care vorbeste D-na. Applebaum, nu trebuie confundat cu liberalismul. Euro, spre deosebire de US dollar, este o moneda unica pentru un grup de mai multe tari. In felul asta un grup de tari se integreaza monetar si economic. Insa asta nu inseamna ca intr-o tara ce are moneda sa proprie nu poti sa ai libertate economica. Una e libertatea economica si alta e integrationismul prin intermediul monedei unice, euro. Libertatea economica este atunci cand esti liber, cand nu te ingradeste cineva sau statul, cand statul nu-ti impune ceva, implicarea sa in economie fiind minimala. Integrationismul nu inseamna neaparat libertate economica, de vreme ce ti se impune de la centru o ideologie, prin Tratatul de Guvernanta Fiscala, pe care n-ai incotro si trebuie, fortat, s-o accepti. Pentru ca aici e vorba de integrarea ideologica, nu neaparat de libertate, iar George Friedman puncteaza excelent: Germania se comporta ca un stapan, celelalte tari incep sa le cam fie frica de Germania. Deci acest integrationism presupune un stapan de temut: Germania. Or, asta nu mai este libertate. Nationalismul, atunci, nu e decat o reactie de impotrivire la o astfel de politica promovata de Germania, ce tinde sa devina dictatoriala. O impartire a Europei intre Germania si Rusia? N-ar fi exclus sa se urmareasca un asemenea lucru. De aceea SUA trebuie sa supravegheze ce se intampla aici, iar Germania, oamenii de la varf din Germania, indiferent ca se afla la Putere sau in Opozitie, trebuie supravegheati informativ pentru ca pericolul de derapaj e mare, coruptia, mascata in diverse feluri, e de asemenea mare, iar Germania, prin politicile sale pe care le practica, poate pune in pericol NATO si securitatea SUA.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 16, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Alegeri in Republica Moldova. Ce ar trebui sa stie cetatenii moldoveni?

Gandul

ALEGERI ÎN REPUBLICA MOLDOVA. Basarabenii se pregătesc de un moment istoric, cu frica unui „EuroMaidan pe dos”. Jocul Rusiei în scrutinul de duminică

de Alina Matis

Se arata, printre altele, ca:

Cetăţenii Republicii Moldova sunt aşteptaţi duminică la urne, pentru a vota în cadrul alegerilor legislative care vor decide configuraţia viitorului Parlament, a următorului Guvern şi, în 2016, inclusiv numele preşedintelui ţării. Pe buletinele de vot, vor fi trecute 21 de partide, un bloc electoral şi patru candidaţi independenţi. Toţi aceşti candidaţi vor încerca să adune cât mai multe din cele 101 locuri din legislativul moldovean.

Sondajele de opinie indică faptul că doar 4-6 partide vor întruni pragul electoral de 6%. Pentru a guverna, au nevoie de 51 de mandate. Niciun partid nu se apropie de acest număr, astfel că esenţială după alegerile de duminică va fi componenţa coaliţiei de guvernare. Există trei scenarii posibile în acest moment, unele mai puţin dezirabile pentru viitorul european al Moldovei decât altele.

1. Un prim scenariu vorbeşte de o recoalizare a principalelor trei partide considerate proeuropene (PLDM, PD, PL).

2. Al doilea scenariu este o coaliţie de stânga, între comuniştii lui Vladimir Voronin – PCRM şi alte două partide de stânga cu lideri apropiaţi Kremlinului – Patria şi Partidul Socialiştilor (PSRM).

3. A treia variantă este o mare coaliţie a proeuropenilor din PLDM şi PD cu comuniştii PCRM, aceştia din urmă afişând acum un program aparent reformat şi mai interesat de apropierea de UE. Acesta este un scenariu-capcană, însă, avertizează unii experţi consultaţi de gândul, care susţin că o asemenea alianţă este exact ceea ce vrea Vladimir Putin.

Serviciile de informaţii şi de securitate ale statului sunt în alertă, căutând „agitatori” filoruşi dornici să facă un „EuroMaidan” inversat. Consiliul Suprem de Securitate s-a întrunit luni, după ce Serviciul de Informaţii şi Securitate a anunţat „activarea unor forţe” „pe palier intern, dar şi de sorginte externă”, al căror scop este „subminarea cadrului naţional de securitate”. Un alt aspect de remarcat este evoluţia cursului euro-leu moldovenesc în ultimele săptămâni, băncile ruseşti intervenind serios pe o piaţă deja vulnerabilizată de scandaluri precum cel de la Banca de Economii a Moldovei.

În acest moment, cheia acestor alegeri poate sta, la fel ca în 16 noiembrie, în România, în votul diasporei moldoveneşti. O prezenţă ridicată la urne este în avantajul forţelor proeuropene. România va da şi ea un semnal de susţinere a acestor forţe, preşedintele ales, Klaus Iohannis, urmând să meargă vineri la Chişinău, conform surselor gândul.

La fel cum a făcut-o şi înainte de alegerile prezidenţiale din România, unde a existat o mobilizare impresionantă la vot, inclusiv în rândul alegătorilor cu dublă cetăţenie – română şi moldovenească -, gândul îi îndeamnă pe toţi cetăţenii cu drept de vot ai Republicii Moldova să voteze duminică, pentru a fi reprezentaţi în următoarea putere politică a ţării.

Dacă sunteţi de peste Prut şi credeţi că puteţi să vă convingeţi conaţionalii să voteze duminică, trimiteţi scrisorile voastre pe adresa online@gandul.info.

Vă invităm să citiţi mai jos, o analiză marca Gândul.info a alegerilor din R. Moldova:

La sfârşitul acestei săptămâni, pe cetăţenii de peste Prut îi aşteaptă un „moment istoric”. Astfel a descris Bogdan Aurescu, marţi, în primele lui declaraţii de presă de la preluarea portofoliului de ministru de Externe, alegerile legislative din Republica Moldova, care vor avea loc duminică. Aurescu nu este singurul oficial care descrie acest scrutin drept unul de o importanţă covârşitoare nu doar pentru Republica Moldova, ci şi pentru interesele României şi ale Uniunii Europene. De altfel, preşedintele ales, Klaus Iohannis, va merge vineri la Chişinău, în semn de susţinere faţă de partidele care candidează pe platforme proeuropene. Lui îi va urma, în 1 decembrie, şi noul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, care a decis ca Republica Moldova post-alegeri să fie prima sa deplasare externă în calitate de şef al diplomaţiei române.

La un prim nivel, miza legislativelor din Moldova este următoarea: sunt puse la bătaie toate cele 101 mandate ale parlamentului; pentru a guverna, un partid sau o coaliţie au nevoie de cel puţin 51 de mandate; partidul cu cele mai multe voturi dă premierul; tot raportul de forţe din parlament va da (dacă nu vor fi alegeri anticipate), peste mai puţin de doi ani, şi următorul preşedinte al Republicii Moldova, care are nevoie de 61 de voturi pentru a fi ales în funcţie.

Există, însă, şi alte mize, legate mai ales de presiunile geopolitice ale momentului. Într-o mare măsură, votul din Republica Moldova este şi un vot care decide orientarea ţării – către Est sau consolidarea orientării către Vest. În prezent, taberele sunt aproape egale. 44% dintre cei chestionaţi într-un sondaj IMAS citat de Mediafax consideră că Republica Moldova ar trebui să se apropie mai mult de Occident sau Europa, în vreme ce 43% optează mai degrabă pentru apropierea de Rusia. În ciuda liberalizării regimului de vize şi a ratificării Acordului de Asociere şi de Liber Schimb UE-R. Moldova, cel care, în Ucraina, a declanşat EuroMaidanul, politicienii proeuropeni tot nu au reuşit să câştige teren considerabil în faţa comuniştilor şi a filoruşilor. Aşteptările pe care oamenii le-au avut de la guvernarea proeuropeană au fost mai mari decât rezultatele, iar legăturile cu Rusia sunt în continuare foarte puternice, explică pentru gândulVictor Juc, vicedirector al Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova.

O cheie pentru deznodământul acestor alegeri va fi prezenţa la vot, mai ales în România şi în alte ţări euroene în care se află diaspora moldovenească. La ultimele alegeri, aminteşte Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice al Academiei Române, diaspora a decis patru mandate. De această dată, unii experţi se aşteaptă la un vot şi mai „greu” al moldovenilor din străinătate, care ar putea ajunge şi la 5-6%, luându-se în calcul şi redistribuirea voturilor din Parlament, de la partidele care nu au întrunit pragul electoral. Un motiv pentru un asemenea pronostic este experienţa de la alegerile pentru preşedintele României, unde au votat şi mii de oameni cu dublă cetăţenie. „Există un fenomen de contagiune. Moldovenii din diaspora au văzut ce s-a întâmplat la alegerile din România”, explică pentru gândulDan Dungaciu.

Dată fiind importanţa unei prezenţe mari la vot pentru continuarea şi legitimitatea parcursului proeuropean al Republicii Moldova, drum în care România a investit ani de asistenţă tehnică, politică şi financiară, gândul lansează acelaşi apel de mobilizare la vot pe care l-a lansat şi în cazul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră.

Pentru o mai bună înţelegere a importanţei acestui scrutin, vă prezentăm dosarul complet al alegerilor din Republica Moldova: cine candidează, ce spun sondajele, ce spun experţii:

Cine candidează şi cum se dă lupta Est-Vest

21 de partide, un bloc electoral şi patru candidaţi independenţi s-au înscris pentru a participa la alegerile legislative care vor avea loc duminică în Republica Moldova (sursa: Unimedia.md):

1. Partidul Democrat; 2. Partidul Popular Creştin Democrat; 3. Partidul „Forţa Poporului”; 4. Partidul Liberal Democrat; 5. Partidul Liberal Reformator; 6. Partidul Comunist Reformator; 7. Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”; 8. Partidul Naţional Liberal; 9. Partidul Socialiştilor; 10. Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”; 11. Partidul „Democraţia Acasă”; 12. Partidul Popular; 13. Partidul Comuniştilor; 14. Partidul Liberal; 15. Partidul Renaşterii; 16. Partidul „Patria”; 17. Partidul „Acţiunea Democratică”; 18. Partidul Verde Ecologist; 19. Mişcarea Social-Politică „Ravnopravie”; 20. Oleg Cernei, candidat independent; 21. Oleg Brega, candidat independent; 22. Partidul Patrioţilor; 23. Valeriu Pleşca, candidat independent; 24. Anatolie Doga, candidat independent; 25. Partidul „Uniunea Centristă din Moldova”; 26. Partidul Politic „Pentru Neam şi Ţară”.

Partidele cu şanse să intre în Parlament şi, deci, să negocieze coaliţii sunt, în acest moment: Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PD) şi Partidul Liberal (PL) – considerate proeuropene; Partidul Comunist (PCRM) şi alte două partide de stânga conduse de apropiaţi ai Kremlinului – Partidul Patria şi Partidul Socialist (PSRM) – acestea trei sunt considerate pro-Rusia, cu toate că, pentru a se pregăti de alegeri, Vladimir Voronin a încercat o nouă „schimbare la faţă” a orientării formaţiunii sale, despre care spune acum că nu se opune parcursului european al ţării.

Dan Dungaciu aminteşte, însă, că am mai asistat la o asemenea reorientare din partea lui Voronin şi în 2007: „În 2005, PCRM a câştigat alegerile cu un slogan de integrare europeană. Această iluzie a durat cam până în 2007, iar în 2009, guvernul comunist a sfârşit prin a omorî oameni pe stradă”.

În Registrul de Stat al Alegătorilor sunt înscrişi circa 3 milioane de alegători.

Ce spun sondajele

Un sondaj IMAS comandat de agenţia IPN, realizat la începutul lunii noiembrie şi publicat sâmbătă, îi plasează pe comunişti pe primul loc la intenţia de vot. Procentele pentru primele partide arată astfel: PCRM ar obţine 19,6%, fiind urmat de PLDM cu 17,2%, PDM cu 14,2%, Partidul Patria cu 8,7% şi Partidul Liberal, cu 8,5%. PSRM se află în acest sondaj sub pragul electoral, cu 5,3%, în timp ce numărul indecişilor este de 9,6%.

Alte două sondaje de opinie au fost prezentate marţi şi dau următoarele procente:

Sondaj realizat de Centrul de Cercetare Sociologică (CCSM) şi citat de Unimedia.md

Sondaj realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, prezentat de Unimedia.md

Mai jos, rezultatele de la ultimele cinci tururi de scrutin (clic pentru a mări// sursa: eDemocracy.md):


Comparând sondajele pentru alegerile de duminică şi rezultatele de la ultimele alegeri şi ţinând cont de faptul că Republica Moldova se află, de cinci ani, pe un drum de integrare europeană, care s-a concretizat inclusiv cu eliminarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni, dar şi cu ratificarea Acordului de asociere şi liber-schimb, se cuvine să facem câteva observaţii: deşi Partidul Comunist a pierdut procente, electoratul lui nu şi-a schimbat ataşamentele ideologice, el fiind divizat de Socialiştii lui Dodon şi de cei de la Patria, partidul condus de charismaticul Renato Usatîi. Electoratul comunist continuă să fie numeros în Republica Moldova şi pentru că baza lui – vârstnicii şi cei din mediul rural – continuă să fie în ţară şi nu a emigrat. În fine, trebuie menţionat eşecul partidelor proeuropene din R. Moldova de a capitaliza succesele recente. În schimb, aceste partide s-au angajat în lupte interne, iar imaginea lor a fost puternic afectată de scandaluri de corupţie.

Scenarii

Toţi experţii contactaţi de gândul văd trei scenarii principalele în ceea ce priveşte variantele de coalizare după aceste alegeri. Diferenţele, după cum vom observa, apar la interpretări:

Scenariul 1 – se reface coaliţia proeuropeană, cu PLDM, PD, PL (coaliţie centru-dreapta – centrul-stânga). Premierul va veni de la PLDM, actualul prim-ministru, Iurie Leancă. Acesta este deznodământul preferat şi la Bucureşti.

Scenariul 2 – comuniştii revin la guvernare, cu următoarea coaliţie: PCRM-PSRM-Patria.

Scenariul 3 – comuniştii revin la guvernare, dar alături de proeuropeni: PCRM-PLDM-PD.

Scenariile nr. 2 şi 3 au numeroase dezavantaje şi riscă să destabilizeze serios nu doar R. Moldova, ci şi regiunea. Amănuntul care ar putea scoate de pe masă a doua variantă este că liderii celor trei partide (Voronin, Dodon, Ustîi) nu se suportă, iar antipatiile personale par mai puternice decât ambiţiile lor politice. Plus, Patria ar putea să nu întrunească pragul electoral de 6%.

Cât despre cea de-a treia variantă, ea este negată în plan oficial de proeuropeni, cei trei „Vlazi” importanţi din Republica Moldova (Vladimir Voronin, Vlad Filat si Vladimir Plahotniuc) spunând că nu se vor întâlni în aceeaşi coaliţie. Chiar şi aşa, analiştii de la Chişinău spun că au avut loc întâlniri de tatonare a terenului,

Ce spun experţii contactaţi de gândul despre cele trei scenarii

Oazu Nantoi, director de programe în cadrul Institutului pentru Politici Publice din Republica Moldova: „Azi, e imposibil de prezis care va fi raportul de forţe în Parlament. Teoretic, ar trebui să vedem reproducerea alianţei PLDM, PD, PL, dar e greu de prezis dacă vor avea suficiente voturi. Dacă aceste trei partide nu vor avea suficiente voturi, cuvântul decisiv va aparţine Partidului Comunist, care şi-a schimbat atitudinea şi a zis că nu are de gând să renunţe la Acordul de Asociere şi de Liber Schimb”. Nantoi se numără printre cei care nu văd posibilă o coaliţie PCRM-PSRM-Patria, pentru că aceste partide nu par să fie capabile să colaboreze. Dar, dacă se va ajunge la un asemenea scenariu, se va repeta scenariul ucrainean şi vom asista la o destabilizare gravă a Republicii Moldova: „Nu cred că dl. Voronin e încântat să repete politicile lui Ianukovici”.

Victor Juc, vicedirectorul Institutului de cercetări juridice şi politice al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, despre poziţia pe care PCRM continuă să o aibă în peisajul electoral de peste Prut: „Aşteptările care au fost investite în guvernarea proeuropeană au fost mai mari decât rezultatele. Cu toate că sunt şi rezultate, sunt şi scandaluri. Există, în continuare, o tradiţie socialistă în Republica Moldova. Mai e şi mentalitatea: indiferent cât de mari ar fi succesele proeuropenilor, o mare parte din electorat e orientată tot spre Federaţia Rusă”.

În ultimii ani, oamenii au văzut că le era mai greu să călătorească în Europa decât în Rusia, unde puteau vorbi rusa şi puteau munci, mai spune expertul. „O parte din nucleul dur al PCRM a fugit către Patria, care atrage tineri, şi către PSRM, care mizează pe ortodoxism”, adaugă Juc.

„Comuniştii s-au schimbat, nu trebuie să ne temem de PCRM ca înainte”, subliniază Victor Juc, un punct cu care nu toţi experţii contactaţi de gândul sunt de acord. De asemenea, Juc consideră că diaspora are un rol minimal în aceste alegeri: „Diaspora moldovenească nu e organizată, mai greu se asociază. Ea vede ce s-a întâmplat acum în România şi zice ‘bravo celor care au conştientizat că fiecare vot contează’, dar nu vor ieşi la vot”, ne-a mai spus Victor Juc.

Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice al Academiei Române: „O coaliţie PCRM-Patria-PSRM este scenariul negru, un scenariu teoretic. Dar este puţin probabil să se ajungă la asta, pentru că liderii nu se suportă”. O alianţă PLDM-PD-PL este posibilă în acest moment, sondajele sugerând că ar avea 51% din mandate. Sondajele nu vorbesc însă despre votul din România şi din diaspora, care au puterea de a cântări foarte greu în favoarea proeuropenilor. „Scenariul gri”, după cum îl etichetează expertul român este cel al unei „monstruoase coaliţii” a PLDM şi PD cu „PCRM-ul purificat de elementele radicale, care se tramsformă precum Făt-Frumos într-un partid proeuropean”. Acesta este, după Dan Dungaciu, cel mai periculos scenariu, care, dacă se va transforma în realitate, va arăta că integrarea europeană a R. Moldova nu este ireversibilă. „Cei care vorbesc azi că e acceptabil scenariul gri uită că România a girat în 2005 un astfel de mandat” şi comuniştii au întors macazul din 2005 până la protestele sângeroase din 2009.

„Scenariul gri” descris de Dungaciu este varianta cea mai bună pentru Kremlin, dar şi pentru Bruxelles, deşi niciuna dintre părţi nu o recunoaşte deschis. Pe de-o parte, Vladimir Putin ar avea oameni fideli în guvernarea de la Chişinău, prin care să îşi exercite influenţa, iar Bruxelles-ul ar putea spune că proeuropenii rămân la guvernare, angajai în integrarea europeană, spune expertul citat: „Va fi un fel de ‘noi ne facem că vă integrăm, voi vă faceţi că vă integraţi’”.

„Fenomen de contagiune” după alegerile din România

Cât despre votul diasporei şi al indecişilor, Dan Dungaciu crede că poate fi decisiv: „La ultimele alegeri, votul diasporei a adus 4% (patru mandate). Importanţa lui nu va fi la nivelul votului din România, dar, procedural vorbind, ar putea fi foarte important şi se vor putea adăuga 5-6 procente, luând în calcul şi redistribuirea votului”.

Dungaciu vorbeşte despre existenţa unui „fenomen de contagiune” după alegerile din România: „moldovenii din diaspora au văzut ce s-a întâmplat la alegerile din România şi au votat şi ei”. Entuziasmul care a cuprins electoratul la alegerile pentru preşedintele României se poate replica, fie şi la un nivel distinct, şi în scrutinul de duminică.

Cât de mult vor conta prezenţa la vot şi diaspora

Europarlamentarul român Marian-Jean Marinescu (PPE) a găsit o altă asemănare între alegerile din România şi cele din R. Moldova: numărul insuficient de secţii de votare din străinătate – de această dată, „străinătatea” fiind România. Nu există o statistică oficială referitoare la numărul tinerilor din Republica Moldova aflaţi la studii în România, dar numărul lor este estimat la peste 15.000, în condiţiile în care statul român acordă anual 5.000 de burse pentru studenţii din Republica Moldova, conform Digi24. Peste două mii de basarabeni care locuiesc în Craiova, Târgu Jiu sau Petroşani vor trebui să vină la Bucureşti pentru a vota. Prin urmare, Marinescu i-a trimis o scrisoare premierului Iurie Leancă, căruia i-a cerut să înfiinţeze o secţie de vot în Craiova.

Luni, eurodeputatul a fost informat că nu se mai pot înfiinţa secţii suplimentare de vot pentru basarabenii din România (clic pentru a mări):

Printre cei care au lansat apeluri de mobilizare a basarabenilor la vot se numără şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, care, într-un comunicat remis gândul, „încurajează cetăţenii Republicii Moldova să îşi exercite dreptul fundamental de a vota în scrutinul ce se va desfăşura duminică, 30 noiembrie 2014, şi să voteze pentru valorile europene şi euroatlantice, pentru democraţie şi pentru continuarea şi susţinerea demersurilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi NATO”.

„De asemenea, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei solicită tuturor instituţiilor şi persoanelor responsabile să asigure condiţiile necesare pentru ca toţi cetăţenii moldoveni aflaţi pe teritoriul României să îşi poată exercita, duminică, 30 noiembrie 2014, dreptul fundamental de a vota”, se mai arată în comunicatul citat.

Cum se văd alegerile din R. Moldova în Parlamentul European

O altă încercare de a cotracara retorica anti-europeană promovată de unele forţe politice înainte de alegeri, europarlamentarul român Andi Cristea (PSD/S&D), preşedinte al delegaţiei R. Moldova-UE din Parlamentul European,  a realizat două animaţii, una cu subtitrări în rusă, în care prezintă avantajele apropierii Moldovei de UE: „Cred că, din păcate, există un deficit de comunicare din partea UE, care ar trebui să combata într-o manieră mai fermă dezinformarea şi propaganda la care sunt expuşi cetăţenii Republicii Moldova. Rezultatul acestei propagande este ce vedem în campania din R Moldova – polarizare, partizanat, divizare a societăţii. Oamenii din R. Moldova au dreptul şi merită să ştie în mod obiectiv, real, care sunt beneficiile apropierii de Europa şi a împlementării Acordului de Asociere”, a povestit Cristea pentru gândul.

Întrebat dacă, nu cumva, ratificarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb UE-R. Moldova de către Parlamentul European chiar înainte de alegerile legislative este o încurajare pentru partidele proeuropene, Cristea ne-a răspuns: „Ratificarea a fost o recunoaştere a progreselor realizate, a ambiţiei oamenilor din R. Moldova şi a instituţiilor, a fost transmiterea unui mesaj clar de sprijin şi încurajare a aspiraţiilor legitime. R. Moldova are vocaţie europeană, Parlamentul European a recunoscut asta”.

„Uitându-ne la campania electorală, vedem şi riscuri”, mai spune eurodeputatul român. „Aş enumera polarizarea accentuată a societăţii, retorica anti-europeană, propaganda toxică despre relaţia UE-RM. Este mai necesar ca oricând ca oamenii din R.Moldova să construiască un consens, un proiect naţional cu referire la calea de urmat – decât o strategie pe termen scurt, mai bine o viziune pe termen lung”.

Mobilizarea serviciilor pentru evitarea unui scenariu violent

Ultima săptămână de campanie din Republica Moldova a adus o mobilizare puternică la nivelul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) şi al poliţiei, existând în ultima perioadă şi acţiuni în forţă către unii suspecţi.

Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova s-a întrunit, luni, la convocarea preşedintelui Nicolae Timofti, după ce SIS a anunţat activarea „unor forţe în direcţia subminării cadrului naţional de securitate”, potrivit Mediafax. SIS a anunţat vineri că este vorba despre forţe atât „pe palier intern, cât şi de sorginte externă” şi a îndemnat populaţia la vigilenţă.

Un alt aspect de remarcat este evoluţia cursului euro-leu moldovenesc în ultimele săptămâni, băncile ruseşti intervenind serios pe o piaţă deja vulnerabilizată de scandaluri precum cel de la Banca de Economii a Moldovei.”

Romania Libera

Chișinău: Activiști care încercau să organizeze un „Maidan sângeros” după alegeri, arestați, potrivit presei moldovenești

de Dumitru Cozma

Se arata ca:

Forțele speciale din Republica Moldova au reținut, miercuri, mai multe persoane bănuite că plănuiau să producă o revoluție sângeroasă la Chișinău, după alegerile parlamentare de duminică, relatează presa moldovenească. Oamenii legii au găsit în spațiile folosite de activiștii grupului intitulat „Antifa” arme, muniție, sume mari de bani și planuri detaliate ale principalelor clădiri publice din capitala republicii.

Mai mulți activiști ai grupului „Antifa” au fost reținuți miercuri, în republica Moldova, de forțele speciale locale, informează pagina de Internet Timpul.md, după ce în locuințele sau spațiile folosite de aceștia au fost găsite arme și planuri detaliate ale unor clădiri publice. Potrivit unor surse din cadrul structurilor de forță moldovenești, preluate de portalul citat, membrii „Antifa” urmau să organizeze așa-zisul „Maidan sângeros” la Chișinău după alegerile parlamentare.

Jurnal de Chișinău scrie că „această grupare extremistă a fost organizată pe lângă PCRM (Partidul Comunist din Republica Moldova), cu implicarea activă a lui Mark Tkaciuk, Grigori Petrenco, Alexandru Petcov, ultimii doi s-au asociat formaţiunii conduse de Renato Usatîi”.

Ativiștii intenționau să creeze tulburări în Chișinău, după alegerile de duminică, astfel încât situația să scape de sub control, iar persoane bine pregătite și plătite pentru a pune în aplicare acest plan urmau să preia controlul asupra televiziunii naționale, dar și asupra altor obiective strategice.

Unitatea de poliţie specială „Fulger” a descins, miercuri dimineaţă, la domiciliul lui Mihail Amerberg, activist Antifa. Ziarul moldovean spune că oamenii legii au reținut, recent, mai mulți cetățeni ai Federației Ruse și Ucrainei, dar și din Republica Moldova, printre care și Pavel Grigorciuk, purtătorul de cuvânt al „Antifa”, bănuiți de pregătirea unor acțiuni de destabilizare a situației din R. Moldova. Cotidianul scrie că în spațiile folosite de „Antifa”, din Chișinău, Ialoveni și Bălți, au fost găsite și planurile detaliate ale clădirilor Comisiei Electorale Centrale, dar și ale televiziunii publice.

Printre cei reținuți este și Mihail Amerberg, un apropiat al șefului „Antifa”, deputatul Grigore Petrenco, care se află acum la Moscova. Ultimul a fost cel care a anunțat primul pe pagina sa de socializare despre perchezițiile la apartamentul lui Amerberg, secretarul unei ogranizații primare a Partidului Comuniștilor. Potrivit procurorului Viorel Morari, Amerberg este bănuit de organizarea unei grupări criminale.

Poliţia şi Procuratura au făcut percheziţii în locuinţa lui Mihail Amerberg și au ridicat din casa acestuia mai multe arme, inclusiv două aruncătoare de grenade.”

Rezulta si din sondaje ca sunt destul de multi cetateni moldoveni care considera ca o orientare spre Rusia ar fi una benefica pentru ei si pentru Republica Moldova. Probabil ca si dintr-un calcul ce tine cont de ideologie – comunisti, socialisti care au o orientare pro rusa – Republica Moldova fiind o tara mai saraca si pe cale de consecinta optiunea de stanga fiind una viguroasa. Calculul acesta poate fi, omeneste vorbind, de inteles insa el este unul gresit.

Cetatenii din Republica Moldova trebuie sa stie precis cum stau lucrurile cu Rusia pentru ca sa nu-si faca lamentabile iluzii in aceasta privinta. Rusia nu are niciun interes in dezvoltarea Republicii Moldova iar daca ei considera ca Rusia le-ar da o mana de ajutor pentru ca tara sa se poata dezvolta si ei sa traiasca mai bine, se insala din start. Ca si in cazul Ucrainei, Rusia nu doreste o Moldova prospera, asa cum nu doreste nici o Ucraina prospera. Rusia doreste o Ucraina supusa si, exact la fel, doreste o Republica Moldova supusa ei si intereselor sale. Adica niste state satelit care sa graviteze pe orbita in jurul Moscovei. Lucrul acesta se poate realiza cel mai usor printr-un stat corupt iar interesul Moscovei tocmai asta este: o Republica Moldova corupta, condusa de o oligarhie aservita Kremlinului si mituita in acest scop cu foarte multi bani. Foarte multi bani pentru acea oligarhie, sa fie clar, nu pentru Republica Moldova si cetatenii ei. Un stat corupt atat in Ucraina cat si in Republica Moldova convine de minune Rusiei pentru ca numai asa aceste tari pot fi aservite usor intereselor sale. In rest poporul poate trai si in mizerie cu iluzia dezvoltarii si a unei vieti mai bune. Rusia nu are nimic in comun cu socialismul sau cu comunismul, cum poate eronat cred unii. Nu e vorba, in cazul Rusiei, de ideologie sau de vreo confruntare ideologica, ci doar de interesele sale geopolitice pe care incearca sa si le consolideze pentru ca sa-si intareasca statutul de mare putere. Evident, nu-i vorba nici de Ortodoxie sau de religie – e o mare greseala daca unii cetateni cred asta! Din nenorocire actuala clasa conducatoare din Rusia nu da doi bani pe Ortodoxie care e vazuta doar ca un mijloc prin care sa-si extinda influenta politica. Continutul ideologic, daca ma pot exprima astfel, al Rusiei de azi este unul periculos de neclar, de nebulos…

Pentru ca Republica Moldova sa se poata dezvolta si pentru a se putea asigura o dezvoltare durabila reala, care sa tina cont si de generatiile viitoare, care au tot dreptul la o viata mai buna, trebuie facuta reforma statului, proces lung si dificil. Un exemplu in acest sens este, desigur, Romania. Se vede destul de limpede la noi cat de lunga, dificila si dureroasa, si nu de putine ori descurajanta, este aceasta evolutie a statului, care se realizeaza cu greu. Insa este o cale catre modernizare pe care Rusia nici nu o ofera si nici nu o poate oferi. De aceea calea corecta de urmat pentru Republica Moldova este cea euroatlantica si europeana. Cei care nu sunt inca hotarati sau cei care cred ca o orientare spre Rusia ar fi de preferat sa se uite ce face Rusia in Ucraina: in loc s-o atraga de partea sa prin politici pasnice, reciproc avantajoase, cauta s-o destabilizeze. De observat ca si la Chisnau a fost conceput de catre Rusia un scenariu asemanator. Insa chiar daca serviciile secrete si politia au intervenit, pericolul inca ramane. Se vede clar ce interes are Rusia: destabilizarea Republicii Moldova! De aceea orice vot rational trebuie sa excluda o apropiere si o orientare catre Rusia. De aceea trebuie ca cetatenii sa sustina prin vot fortele politice pro europene din Republica Moldova.

De asemenea cetatenii moldoveni ar trebui sa stie ca o optiune pro europeana, chiar integrarea in NATO si UE, nu duce la disparitia Stangii de pe scena politica. In niciun caz nu va fi vorba de „fascism” sau „extremism”, cum cauta sa acrediteze Rusia. Dimpotriva, este vorba de accederea la o comunitate a statelor democratice, o racordare a Republicii Moldova la Lumea Libera. Ar trebui sa stie ca in UE exista chiar partide comuniste. Ar trebui sa stie ca exista o puternica Stanga europeana. Ar trebui sa nu mai creada in bazaconiile propagate de Rusia care vede numai „fascism” peste tot, doar fascismul din propria lor casa nu-l sesizeaza. Stanga politica nu e exclusa din Uniunea Europeana. Apropo de fascism si de practici fasciste, cetatenii moldoveni ar trebui sa ia aminte la Antifa si la cei care sustin o astfel de grupare care vor sa distruga Republica Moldova.

Eu sper ca cetatenii moldoveni vor da un vot pro european pentru ei si pentru Republica Moldova. Sper sa inteleaga mai bine ideea de progres si cum se poate realiza progresul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 28, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce s-a respins proiectul Nabucco?

Gandul

Angela Merkel lansează un mesaj dur la adresa Ucrainei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a avertizat vineri că Ucraina riscă să piardă gazele livrate de statele europene, dacă nu va ajunge la un acord cu Rusia referitor la datoriile pentru gaze, relatează Bloomberg.

„Uniunea Europeană îşi arată solidaritatea cu Ucraina, în conflictul cu Rusia, prin livrările inverse de gaze”, a spus Merkel la summit-ul UE de la Bruxelles. Ea a cerut negociatorilor să vină cu un acord de finanţare, înainte de dezacordurile să provoace întreruperea aprovizionării Europei în timpul iernii.

„Dacă Europa va suferi ea însăşi pentru că nu există un contract între Rusia şi Ucraina, atunci Ucraina nu va mai primi gaze în sens invers, pentru că Europa în mod natural va avea nevoie de toate gazele”, a spus Merkel.

În timp ce iarna se apropie în Europa, Ucraina şi Rusia nu au reuşit să negocieze un acord referitor la preţul gazelor naturale, în cadrul conflictului mai larg privind legăturile ucrainene cu Europa, conflictul cu separatiştii din estul ţării şi anexarea Crimeei de către statul rus.

Rusia şi Ucraina au anunţat că vor negocia în continuare, după eşecul discuţiilor de la Bruxelles, intermediate de UE.

Merkel a arătat că negocierile de săptămâna viitoare se vor referi la opţiunile pentru acoperirea necesarului de finanţare al Ucrainei pentru plata datoriilor pentru gaze, până când va fi gata un acord cu FMI, cel târziu în februarie.

Rusia cere ca Ucraina să plătească o parte din datoria de peste 5 miliarde de dolari până în noiembrie, iar programul cu FMI şi formarea unui nou guvern ucrainean, în urma alegerilor de duminică, va dura, a spus cancelarul german, adăugând că în aceste condiţii este necesară o soluţie temporară.

„Trebuie să găsim o cale să acoperim deficitul de finanţare, pentru perioada noiembrie-februarie”, a spus Merkel.

Ea consideră că există posibilitatea unui acord înainte de următoarea rundă de discuţii din 29 octombrie.

Uniunea Europeană depinde de gazele ruseşti pentru acoperirea a 15% din necesar.

Grupul rus Gazprom a oprit livrările de gaze către Ucraina în luna iunie, din cauza datoriilor acestei ţări, pe fondul conflictului cu separatiştii pro-ruşi din estul ţării. Livrările de gaze către Europa nu au fost întrerupte, iar Uniunea Europeană încearcă să evite repetarea situaţiilor de acest gen apărute în 2006 şi 2009.”

Mesajul lui Traian Băsescu pentru Ucraina: Să găsească resurse pentru a plăti datoriile la gaze. Nu poate cere bani zilnic

Se arata ca:

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, la Bruxelles, că este un susţinător al sprijinirii Ucrainei, dar a precizat că Kievul nu poate cere bani în fiecare zi, ci trebuie să găsească resurse interne pentru a-şi achita datoriile la gaze.

„Ucraina nu poate cere bani în fiecare zi. Da, sunt un susţinător al sprijinirii Ucrainei în momente dificile. În acelaşi timp, ştim foarte bine ceea ce a spus FMI zilele acestea, că Ucraina trebuie să găsească resurse interne, pentru că aceste resurse există”, a declarat preşedintele Traian Băsescu, după Consiliul European, întrebat ce părere are despre ajutorul cerut de Ucraina pentru a-şi plăti datoriile la gaze (către Gazprom – n.r.).

Şeful statului a precizat că România nu se va opune unui ajutor dacă Ucraina va avea probleme.

În cazul în care Ucraina se va confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte plata, bineînţeles că România nu se va opune să o ajute să achite nota de plată. Dar Ucraina trebuie să înţeleagă că este o ţară mare care trebuie să găsească resurse pentru a supavieţui pe cont propriu, nu să ceară mereu bani”, a subliniat Băsescu.

„Libertatea înseamnă să-ţi creezi propriile condiţii pentru a rămâne liberă, pentru că, dacă eşti atât de dependentă în ceea ce priveşte gazele, banii, hrana, nu poţi deveni o ţară puternică”, a mai spus Traian Băsescu.

Autorităţile din Rusia şi Ucraina au ajuns, recent, la o înţelegere în privinţa preţului gazelor naturale care ar urma să fie livrate Ucrainei pe perioada iernii, fiind aproape de a încheia un acord formal care ar elimina îngrijorările privind eventuale întreruperi în aprovizionarea de gaze pe continent.

Preşedintele ucrainian, Petro Poroshenko, a anunţat, sâmbătă, că ţara sa a acceptat să plătească Rusiei 385 de dolari pe perioada iernii pentru o mie de metri cubi de gaze, relatează The Wall Street Journal.

Potrivit oficialilor din Kiev, Ucraina nu dispune însă de fondurile necesare achiziţionării de gaze naturale şi intenţionează să ceară ajutor Fondului Monetar Internaţional, care ar putea să suplimenteze un împrumut de 17 miliarde de dolari acordat la începutul anului.

Rusia, care acoperă aproape 15% din necesarul de gaze naturale din Europa, a oprit în luna iunie livrările de gaze destinate Ucrainei, din cauza unei dispute legate de preţuri şi datorii, dar a continuat să furnizeze gaze clienţilor europeni.

În prezent, datoriile Ucrainei pentru gaze sunt estimate la aproximativ 5 miliarde de dolari.” (subl. mea)

Noi sa ajutam Ucraina, va dati seama? Ca si cum Romania ar fi plina de miliarde de dolari si din prea plinul ei, care se varsa pe afara, poate sa si ajute, la nevoie, Ucraina…

Angela Merkel îi cere lui Vladimir Putin să susţină găsirea unei soluţii în criza gazelor cu Ucraina

Se arata ca:

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, i-a cerut preşedintelui rus, Vladimir Putin, să susţină găsirea unei soluţii rapide în criza gazelor cu Ucraina, în contextul apropierii iernii, relatează AFP.

În cursul conversaţiei telefonice, Merkel a insistat ca alegerile programate pe 2 noiembrie în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk să fie conforme cu legislaţia ucraineană.

„În privinţa crizei gazelor, cancelarul i-a cerut preşedintelui Putin să depună toate eforturile pentru găsirea rapidă a unei soluţii, în contextul apropierii iernii”, anunţă Guvernul german.

Aliaţii Ucrainei trebuie să ajute această ţară să plătească restanţele la gaze Rusiei, a recomandat luni cancelarul Germaniei, Angela Merkel. „Este necesar un acord între Ucraina, Uniunea Europeană şi Rusia pentru găsirea unei soluţii care să permită stabilizarea aprovizionării cu gaze iarna aceasta”, a subliniat cancelarul german. Vladimir Putin avertizat ţările europene că există „riscuri majore” privind alimentarea cu gaze în această iarnă în lipsa unui acord între Moscova şi Kiev. „Nu există niciun risc cauzat de oficialii ruşi în cooperarea cu Europa, dar există riscuri privind tranzitul gazelor” prin Ucraina, a declarat Putin într-o conferinţă de presă organizată la Belgrad. „Dacă vom observa că partenerii noştri ucraineni vor începe să preia ilegal gaze din conductele noastre destinate tranzitului, atunci vom diminua livrările pe măsura gazului sustras”, a avertizat Putin.

Rusia a sistat, din iunie, livrările de gaze către Ucraina, în contextul în care Kievul refuză să achite gazul la tarifele impuse de Gazprom, Kievul acumulând restanţe de 5,3 miliarde de dolari. Comisia Europeană a admis că există riscul unor întreruperi de scurtă durată a gazelor în această iarnă, precizând că problemele pot fi depăşite dacă statele membre UE cooperează mai strâns în domeniul energetic.” (subl. mea)

Dupa parerea mea, problema este cat se poate de clara si se poate pune, in termeni simpli, in felul urmator:

1).  Ucraina nu dispune de resursele necesare pentru ca sa plateasca Rusiei pretul la gaze fiind o tara extrem de saraca.

2). Folosindu-se de acest lucru Rusia va santaja intotdeauna Europa cu chestiunea gazelor – „”Dacă vom observa că partenerii noştri ucraineni vor începe să preia ilegal gaze din conductele noastre destinate tranzitului, atunci vom diminua livrările pe măsura gazului sustras”, a avertizat Putin.” – in scopuri politice, pentru a obtine avantaje politice.

3) Ucraina intotdeauna va fura, va rog sa ma scuzati,  „vor începe să preia ilegal gaze din conductele noastre”, intrucat, conform punctului 1). nu are cum sa achite pretul la gaze; si legat de acest punct urmeaza:

3′). Romania nu are bani ca sa tina in brate o tara precum Ucraina, de mai bine de doua ori mai mare si de vreo patru ori mai saraca decat Romania.

Din 1), 2) si 3) ce rezulta? Rezulta ca Europa trebuie sa-si diversifice sursele de aprovizionare cu gaze. Gaz lichefiat din SUA? Este perfect. Dar… intreb si eu: de ce s-a renuntat la proiectul Nabucco?

Vom incerca sa raspundem la aceasta intrebare intr-un mod mai ocoilit, ca sa zic asa…

Un europarlamentar german dezvăluie ce s-a întâmplat după ce Victor Ponta l-a făcut „NAZIST”: „M-a sunat la relativ puţin timp după ce a făcut acele declaraţii”

Se arata ca:

Adevărul a realizat un interviu cu germanul Elmar Brok, şeful Comisiei de politică externă din PE, care a sosit la Sibiu pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Klaus Iohannis, candidat la alegerile prezidenţiale din noiembrie.

Brok a dezvăluit că, după ce Victor Ponta l-a acuzat că are o ”gândire nazistă”, deoarece germanul a propus amprentarea imigranţilor, premierul l-a sunat să îi ceară scuze. „M-a rugat să îl iert, a fost la relativ puţin timp după ce a făcut acele declaraţii. Şi-a cerut scuze. Dar nu am devenit prieteni datorită acelor scuze”, a declarat Brok.

Ulterior, germanul a revenit asupra declaraţiilor privind imigranţii. „Oricine poate merge într-o ţară unde are un job sau are suficienţi bani şi are asigurare. Dacă este liber profesionist, să fie liber profesionist de-a binelea. Cu aceste reguli respectate, toată lumea este invitată. Nu sunt reguli speciale pentru români, au aceleaşi drepturi ca oricare alţi cetăţeni”, a declarat Brok.

Brok: Sprijin din convingere, asemenea multora de la Bruxelles, candidatura lui Iohannis

Elmar Brok l-a comparat, vineri, pe Klaus Iohannis cu Konrad Adenauer, primul cancelar federal al Germaniei, şi a afirmat că sprijină, „asemenea multora de la Bruxelles”, candidatura lui Iohannis la Preşedinţie.

Elmar Brok, membru al Uniunii Creştin Democrate (CDU), a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă la Sibiu, că a vizitat oraşul şi a avut posibilitatea să observe că Sibiul „are un primar cu competenţe administrative deosebite”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Este o bucurie foarte mare pentru mine să fiu în acest oraş, să văd frumuseţea acestuia şi să mi se confirme faptul că Sibiul are un primar cu competenţe administrative deosebite. Primul cancelar federal al Germaniei, Konrad Adenauer, a ajuns în această funcţie de pe poziţia de primar al oraşului Koln. El ştia cum să conducă o administraţie, cum să conducă o ţară, să o scoată din criză şi, din discuţiile purtate, am rămas cu impresia că există anumite paralele între cele două cazuri. De aceea, sprijin eu, din convingere, asemenea multora la Bruxelles, candidatura domnului Iohannis la Preşedinţie”, a declarat Elmar Brok.

El a explicat că şi-l imaginează „foarte bine” pe Iohannis ca fiind viitorul preşedinte al României.

„Pot să vă confirm că se bucură de un sprijin extraordinar de larg în interiorul PPE, în interiorul grupului PPE din PE, din partea reprezentanţilor tuturor naţiunilor reprezentate acolo”, a adăugat Elmar Brok.

Întrebat ce înseamnă că sprijină canditatura lui Iohannis, Brok a precizat: „Apreciem munca sa, iar în momentul în care va fi ales preşedinte îl vom susţine şi vom avea un parteneriat în marea familie popular europeană. Asta înseamnă că va participa, de exemplu, la întâlnirile pregătitoare la care participă toţi şefii de stat şi de Guvern, un lucru foarte important”.
Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European a precizat însă că „decizia aparţine în mod exclusiv românilor”.

Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European a făcut, vineri, o vizită în municipiul Sibiu şi a avut întâlniri cu Klaus Iohannis, reprezentanţii etniei germane şi liderii Forumului Democrat al Germanilor din România.

Brok: De la 1945 încoace, Rusia este prima ţară care a încălcat graniţele stabilite anterior

Elmar Brok susţine că „de la 1945 încoace, Rusia este prima ţară care a încălcat graniţele stabilite anterior”, avertizând că în viitor nu trebuie să existe „relaţii proaste de durată” cu aceasta, „pentru binele tururor”.

Elmar Brok s-a întâlnit, vineri, la Sibiu, cu primarul Klaus Iohannis, pentru a discuta despre campania electorală din România, dar şi despre situaţia legată de Ucraina şi perspective pentru întreaga regiune.

La finalul întâlnirii, Elmar Brok a declarat, într-o conferinţă de presă, că „Rusia este prima ţară care, de decenii, a încălcat graniţele stabilite anterior”.

„Rusia este prima ţară care, de decenii, a încălcat graniţele stabilite anterior. De la 1945 încoace un asemenea lucru nu s-a mai întâmplat, ca o ţară să ocupe cu forţa şi să anexeze teritoriile unei alte ţări. Ca să păstrăm o pace durabilă în această regiune a lumii trebuie să ne asigurăm că se respectă dreptul internaţional, că se garantează suveranitatea naţiunilor”, a declarat Elmar Brok.

Potrivit acestuia, se urmăreşte ca în Europa toate naţiunile să aibă aceleaşi drepturi.

„Politica secolului XXI trebuie să fie diferită de politica secolului XIX sau XX. Vrem să construim o Europă în care naţiunile mari, dar şi cele mici au aceleaşi drepturi. Naţíunile mari nu mai au dreptul să decidă asupra drepturilor şi graniţelor vecinilor lor mai mici. Condiţia aceasta trebuie să rămână validă pentru România, pentru Moldova, pentru Ucraina. Conflictele îngheţate nu trebuie să fie reiterate cu forţa de către Rusia, fie că este vorba de Transnistria sau de estul Ucrainei”, a mai spus preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul PE.

Acesta a avertizat însă că, pe viitor, nu trebuie să existe „relaţii proaste de durată” cu Rusia, „pentru binele tururor”.

„Am căzut de acord (în discuţia cu Klaus Iohannis – n.r) că nu trebuie în perspectivă să avem relaţii proaste de durată cu Rusia. E important atât din punct de vedere politic, cât şi economic, ca în viitor să avem relaţii bune cu Rusia. Este atât în interesul Rusiei, cât şi al Europei”, a conchis Brok.” (subl. mea)

Deci Dl. Brok il roaga pe Dl. Klaus Iohannis, eu asa am inteles si vreau sa cred, ca-l roaga, ca in cazul in care va ajunge Presedintele Romaniei sa avem relatii bune cu Rusia pe viitor. Deci din aceasta cauza s-a renuntat la Nabucco. Interesul Germaniei este sa avem relatii bune cu Rusia. Numai ca Dl. Brok uita un aspect:

Mediafax

Vladimir Putin recunoaşte că Rusia l-a ajutat pe Viktor Ianukovici să fugă din Ucraina

Se arata ca:

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a recunoscut vineri că Moscova l-a ajutat pe fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici să fugă în Rusia, pe fondul protestelor violente de la începutul anului.

„Nu vă ascund faptul că l-am ajutat pe Viktor Ianukovici să se refugieze în Crimeea. La acea vreme, Crimeea făcea parte din Ucraina”, a declarat Putin, precizând că, după câteva zile, preşedintele ucrainean de la acea vreme a ajuns în Rusia.

„Dat fiind că evenimentele din Ucraina evoluau foarte rapid şi în mod tumultos, în acele condiţii o revenire la Kiev nu ar fi fost recomandată”, a precizat Putin, explicând că o revenire în capitala Ucrainei ar fi fost prea periculoasă.

„O spun clar: Ianukovici a cerut să fie adus în Rusia şi noi am făcut acest lucru”, a spus Putin.

Viktor Ianukovici, preşedinte al Ucrainei din 2010 până în februarie 2014, a fugit de la Kiev în contextul intensificării violenţelor în Piaţa Maidan. El este acuzat în Ucraina de „masacrarea civililor” şi este vizat de un mandat de arestare. Imediat după plecarea din Ucraina, Ianukovici a anunţat că este în oraşul rus Rostov-pe-Don.”

Ianukovici s-a opus semnarii Acordului de Asociere si Liber Schimb dintre UE si Ucraina. Rezulta cu claritate ca Vladimir Putin se opune acestui Acord, al carui principal artizan european a fost Germania. Pai, cum e domnu’ Brok? Cum e dom’ne?

DE citit si…

Gandul

EXIT-POLL UCRAINA: Partidele prooccidentale câştigă alegerile

Se arata ca:

Partidele prooccidentale au înregistrat o victorie zdrobitoare la alegerile legislative anticipate din Ucraina, pe fondul conflictului armat cu rebelii proruşi din est, arată duminică sondajele efectuate la ieşirea de la urne, relatează AFP.

Blocul preşedintelui Petro Poroşenko şi alte patru mişcări prooccidentale, între care naţionaliştii, au obţinut împreună aproximativ 70 la sută din voturi, potrivit sondajului care se referă la jumătatea din Parlament aleasă prin scrutin proporţional şi realizat de trei institute de sondare a opiniei publice.

Blocul Poroşenko s-a clasat pe primul loc cu 22 la sută din voturi, urmat de Frontul Popular al premierului Arseni Iaţeniuk (21 la sută) şi de mişcarea Samopomici condusă de primarul Liovului (13 la sută).

Partidul naţionalist Svoboda şi cel al fostului premier Iulia Timoşenko au obţinut fiecare 6 la sută din voturi, depăşind la limită pragul electoral de 5 la sută.

Principalul partid prorus, format din foşti aliaţi ai preşedintelui Viktor Ianukovici, înlăturat de la putere şi marginalizat, va fi, de asemenea, prezent în Parlament cu aproape 8 la sută din voturi, potrivit aceleiaşi surse.

Partidul radical al lui Oleg Lişko, populist şi fără etichetă politică clară, a intrat pentru prima dată în Parlament cu 6 la sută din sufragii.”

Carevasazica asa stau lucrurile… Ar fi un interesant subiect de reflectie pentru Dl. Brok (citeste Angela Merkel): de ce oare nu vrea Ucraina alaturi de Rusia? Ghici ghicitoarea mea!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 26, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 21 comentarii

Despre ISIS si lupta geopolitica…

Un deosebit de interesant articol in Gandul:

Opinia unui fost agent MI6: Toată lumea foloseşte „Statul Islamic” în propriul interes. Iar ei se folosesc acum de noi

Se arata ca:

Alastair Crooke, fost agent al serviciului secret britanic MI6 şi consilier al unor înalţi oficiali europeni pe probleme privind Orientul Mijlociu, consideră că principalii actori internaţionali, de la preşedintele SUA Barack Obama la Putin şi Rusia, se raportează la gruparea teroristă „Statul Islamic”, din Irak şi Siria, pentru a-şi atinge propriile interese. De fapt, din cauza acestei încrengături de interese, gruparea teroristă a ajuns să întoarcă roata şi să se folosească de Occident pentru a-şi atinge scopurile şi o face deocamdată eficient.

„Se pare că toată lumea caută să se folosească de ISIS (gruparea teroristă Statul Islamic) în propriul interes”, scrie Alastair Crooke, fost spion MI6 şi oficial al diplomaţiei UE, în Huffington Post. El aminteşte, citând-o pe analista libanezo-americană Raghida Dergham, de schizofrenia care a lovit ţările din Golf, în ce priveşte raportarea la SUA, referindu-se la faptul că ţările arabe din Golf văd ISIS ca pe un instrument necesar pentru a confrunta Iranul şi ambiţiile sale regionale, mai ales în războiul din Siria, şi nu ca terorişti. „Este remarcabilă candoarea subită în a exprima disensiuni radicale, de exemplu între faptul că guvernele din Golf au caracterizat ameninţarea ISIS ca pe una existenţială şi faptul că o mare parte din public simpatizează cu ISIS şi motivele sale, iar ISIS este văzut ca ceva necesar în balanţa de putere şi cea a terorii”, scrie Dergham.

În ciuda retoricii ţărilor arabe, viziunea de mai sus se traduce şi în sprijinul armat cu care contribuie la campania de atacuri aeriene din Siria: 4 avioane F-16 din Arabia Saudită, 4 avioane de luptă din Emiratele Arabe, două din Bahrain şi un Mirage din Qatar, care nu au luat practic parte la atacuri.

Dacă ţările arabe vor să folosească războiul anti-ISIS pentru a-i forţa mâna preşedintelui sirian Assad, Rusia şi Iranul urmăresc un alt scop, mai scrie Crooke. Ele doresc ca ofensiva să ţintească strict ISIS în Irak şi Siria. Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a încurajat atacurile americane împotriva ISIS, însă a insistat ca acestea să ţintească într-adevăr ISIS şi nu guvernul Assad, iar acestea să fie coordonate împreună cu guvernul de la Damasc.

Ca reacţie la atacurile SUA în Siria împotriva ISIS şi la contrele lui Obama cu Assad pe această temă, Rusia a mutat şi ea, ameninţând că va spori livrările de armament către guvernul sirian, dacă SUA ar ataca direct poziţii ale Damsacului. Au apărut ştiri că nave Sumoum ruseşti, care au capabilităţi antiaeriene, au sosit în portul siriran Latakia. Rusia şi Iran vor coopera cu SUA în operaţiunea anti-ISIS din Siria, doar dacă sunt stabilite coridoare aeriene, ţinte clare ale atacurilor aeriene şi garanţii că SUA nu vor încerca să creeze zone de control pentru opoziţia siriană.

Astfel, SUA se află între ciocan şi nicovală, crede fostul oficial MI6. Arabia Saudită vrea capul lui Assad şi se oferă să finanţeze efortul de război, iar agrearea condiţiilor ruso-iraniene l-ar întări pe Assad şi ar crea scandal printre ţările din Golf. Dacă SUA l-ar ataca pe Assad, aşa cum vrea Golful, asta ar însemna să escaladeze relaţia cu Iran, Rusia şi Hezbollah, ceea ce ar complica şi mai mult ofensiva anti-ISIS.

Turcia vrea şi ea să se folosească de războiul cu ISIS, iar scopul imediat este să ajute ISIS să submineze regiunea semiautonomă a kurzilor sirieni, care se află la graniţa cu regiunea turcească locuită de kurzi. Turcia îi împiedică pe kurzi să treacă graniţa în Siria, pentru a lupta cu ISIS. Controlul ISIS asupra acestui teritoriu sirian ar crea un coridor logisitic cu Turcia, unde preşedintele Erdogan a sprijinit ISIS în lupta pentru răsturnarea regimului Assad. Turcia a încercat să menţină relaţii bune cu toate părţile din regiune – cu baath-iştii, cu kurzii din Irak, cu liderii sunniţi ai triburilor şi cu ISIS, pentru a-şi asigura un rol de mediator al viitorului sunniţilor din regiune.

Israelul are şi el un interes în acest război, scrie Alastair Crooke. A sprijinit insurgenţii din zona Golan, împotriva lui Assad, în schimb sperând să câştige un cuvânt de spus în războiul cu Frăţia Musulmană şi Hamas.

SUA urmăreşte nu doar să distrugă ISIS, ci şi să-l submineze pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Drept răspuns, Putin încearcă să deschidă comunicarea cu Oabama, pentru a se pune de acord în Siria şi Irak şi pentru a dezescalada tensiunea cu Washingtonul, în general.

Aici, SUA şi Obama se află în faţa unei dileme, crede Crooke. Au nevoie într-adevăr de cooperarea lui Putin şi a Iranului, dacă vor să ţină sub control instabilitatea din Orientul Mijlociu, însă a căuta ajutorul Rusiei pe faţă l-ar pune pe Obama în faţa unor critici vehemente, în contextul alegerilor preliminare pentru Congres. Secretarul de Stat John Kerry s-a exprimat astfel: nu ne coordonăm, cu Damascul, ci deconflictualizăm! Este o contradicţie de politică externă care nu are cum să dureze, crede fostul spion MI6.

Ca efect, deja opoziţia siriană, sprijinită de Occident, strigă că a fost discreditată  de atacurile americane în Siria. Extremiştii Nusra spun că cine negociază cu Vestul devine parte a Vestului, iar mulţi sirieni de rând îi acuză că sunt trădători.

Mai sunt şi alte părţi interesate în acest conflict. Sunniţii din Anbar, Saladin şi Ninive (provincii din Irak) se folosesc de ISIS pentru a pune presiune pe Baghdad, să le facă favoruri. Kurzii procedează la fel. Consiliul de Cooperare din Golf foloseşte acest război pentru a forţa Qatar să urmeze linia impusă de saudiţi şi să extindă războiul către Frăţia Musulmană, regele Abdullah al Arabiei Saudite foloseşte situaţia pentru a-i forţa pe clericii Wahhabi să împiedice o revigorare a mişcării wahhabiste în rândul populaţiei.
Sunt atât de multe părţi interesate să folosească ISIS în propriul interes, încât te poţi întreba ce s-ar face fără ISIS. Poate că nu s-ar descurca, mai scrie Crooke.

ISIS a fost poate un instrument, chiar prin crearea sa, al multora care au crezut că îl vor folosi, dar poate că acum roata s-a întors. Nimic din ce a făcut ISIS până acum nu a fost la întâmplare, ci a reflectat o planificare serioasă şi o intenţie. Există o hartă, din 2006, a teritoriilor cu puţuri de petrol pe care ISIS spera încă de pe atunci să le controleze. Strategia lor de a cuceri Mosul a fost pusă la cale timp de 2 ani (ISIS a evoluat din mişcarea irakianului al Zarqawi şi stabilise deja o operaţiune clandestină în Siria, prin extremiştii Al-Nusra, până când cele două grupări s-au rupt).

Membrii ISIS cred în profeţia că o mare bătălie cu Vestul va avea loc în Siria (bazată pe un citat din Hadith cu învăţăturile lui Mohammed) şi speră că alianţa occidentală se va lăsa atrasă într-un război terestru. Ei speră să se întâmple ceva similar conflictului Israel-Hezbollah din 2006, când după ce ofensiva aeriană israeliană nu a reuşit să distrugă mişcarea teroristă, au existat acţiuni militare care au forţat invazia terestră israeliană.

Deja grupuri afiliate al Qaeda şi alte grupări jihadiste se adună sub steagul ISIS, pentru a se lupta în „războiul crucii”, lansat împotriva lor. Deja grupările rebele, sprijinite de Occident, sunt considerate acum trădătoare şi colaboratoare ale Vestului. Nu era asta uşor de prevăzut?, se întreabă fostul spion MI6. ISIS se foloseşte de Occident pentru a obţine ce vrea: mobilizare islamică extinsă, delegitimarea liderilor arabi şi un război lipsit de strategie şi finalizare. La acest proces contribuie acum Barack Obama.

Până la urmă, la o analiză mai atentă, marea inconsistenţă şi cauza care va transforma acest demers într-un eşec este un paradox simplu: aliaţii Vestului nu vor fi şi nu pot fi parteneri adevăraţi în acest război. Sunt prea contaminaţi de aceeaşi ideologie salafistă, de zeci de ani, sunt parte a acestei ideologii. Vestul a fost complice la ea prea mult timp, s-a aliat cu ea, iar acum nu îşi poate abandona aliaţii compromişi, dar nici nu se poate aştepta ca aceştia să trimită trupe pe teren.

Este un război fără trupe, fără mijloace de a obţine un rezultat. ISIS s-a folosit de noi inteligent, este concluzia lui Alastair Crooke.”

Un articol foarte interesant, pe care il recomand a fi citit integral si in original, si care pune punctul pe „i”, cum se spune, aratand ca acest razboi este, in principal, un razboi intre SUA si Rusia, cu conotatii geopolitice foarte complexe.

Daca va veti uita pe harta, Siria reprezinta o miza esentiala: daca ar fi sub influenta americana ar izola Iranul de Orientul Mijlociu (Irakul, tara vecina Siriei, este deja sub influenta americana in urma razboiului castigat de SUA care l-a indepartat de la Putere pe Saddam Hussein). Siria este un cap de pod pentru Iran, prin organizatia siita si antisionista Hezbollah, sprijinita de Iran si care ataca Israelul. Pe de alta parte, aliatul Iranului este Rusia, care il sprijina pe actualul Presedinte al Siriei, Bashar al-Assad. Fiind omul rusilor, blocheaza influenta americana in Siria. Din aceasta cauza americanii au vrut sa-l alunge insa rusii s-au opus si l-au ajutat pe Al-Assad, care a reusit in felul acesta sa se mentina in functie. Pe de alta parte, daca rusii pierd influenta in Siria s-ar putea spune fara prea mare teama de a gresi ca ar pierde o mare parte din influenta pe care o au in Orientul Mijlociu, pentru ca Tarile din Golf sunt proamericane si nu numai ca nu vad cu ochi buni, dar le e si frica de dezvoltarea Iranului ca mare putere in aceasta zona…

ISIS este, in mod ciudat, un rau necesar… SUA nu actioneaza direct in Siria, pentru schimbarea prin razboi direct a lui Bashar al-Assad, pentru ca se opune Rusia. Fara ISIS si mentinerea starii de tensiune in zona, regimul lui Bashar al-Assad n-ar avea, practic, nicio problema. ISIS creeaza premisele unei interventii militare. Dar cum se va desfasura aceasta…? Atragerea Iranului de partea SUA ar fi o modalitate originala de a interveni insa e destul de dificil de realizat. Iranul este legat, ca sa zic asa, de Rusia prin Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai (Iranul este observator) si, de ce nu, prin Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva, cu care Organizatia pentru cooperare de la Shanghai a semnat un agreement, unde Iranul ar fi un posibil candidat (Serbia are statut de observator). Din acest punct de vedere, problema Iranului este urmatoarea: el nu poate ramane in afara unei organizatii care sa-i asigure si, de ce nu, sa-i garanteze securitatea. O cooperare a Iranului cu SUA ar fi vazuta rau de catre Rusia si Iranul si-ar putea pierde un aliat caruia, cel putin pana acum, nu are ce sa-i reproseze… De asemenea Iranul nu-si poate permite sa ramana izolat nici in ceea ce priveste cooperarea economica…

Acest razboi geopolitic nu se poarta numai in Orientul Mijlociu, el e prezent si in Europa. Evenimentele din Ucraina, care au dus la indepartarea de la Putere a lui Viktor Ianukovich, omul Kremlinului, au facut ca Ucraina sa sara de pe orbita Rusiei. Gravitarea Ucrainei pe orbita UE inseamna pierderea influentei Rusiei asupra acestei tari. Drept raspuns Rusia doreste sa pastreze niste capete de pod – regiunea Donetk- Lugansk, Crimeea si chiar Transnistria, pe care sa le poata controla. De asemenea Rusia este interesata sa-si mareasca influenta in Balcani prin Serbia. De asemenea, nu trebuie sa neglijam nici Ungaria, regimul lui Viktor Orban avand o orientare prorusa, dar Ungaria e membra a UE si NATO. Pe cand din fostul Spatiu Iugoslav doar Croatia si Slovenia sunt membre NATO.

Din punct de vedere economic, si legat de pozitia Romaniei, aratam in acest comentariu urmatoarele:

@Marian
Uite ce face Ponta in SUA: s-a dus in Houston, Texas, la compania Halliburton:
Evenimentul Zilei

CORESPONDENȚĂ DIN SUA: Ponta a mers în Texas, de unde speră să atragă noi investiții americane în domeniul energetic din România

Iata ce ne spune Wikipedia:
Halliburton

“Type Public
Traded as NYSE: HAL
S&P 500 Component
Industry Oilfield services & equipment[1]
Founded 1919, Duncan, Oklahoma, USA[2]
Founders Erle P. Halliburton
Headquarters Houston, Texas, USA, (Main Headquarters)
Dubai, UAE
Area served Worldwide
Key people David Lesar
(Chairman and CEO) and Jeff Miller
(President)
Products Products and services to the energy industry[3]
Revenue Increase US$24.8 billion (2011)[4]
Operating income Increase $4.7 billion (2011)[4]
Net income Increase $3.0 billion (2011)[4]
Total assets

Increase US$ 29.223 billion (2013) [5]
Increase US$ 27.41 billion (2012) [5]

Total equity Increase $7.725 billion (2008)[6]
Employees 68,000 (January 2012)[7]
Website Halliburton.com”

Predecesorul lui David Lesar a fost Dick Cheney!

Pomeneam de Hunt Oil Company in postarea trecuta, tot din Texas, in Dallas. N-o merge si p-acolo…?

Observa ce profituri mari, foarte mari au aceste companii petroliere din SUA si, de notat asta, in crestere!!!!

Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera :

Compania americană Stratum Energy, al treilea producător de gaze din România

Se arata ca:

“Compania americană Stratum Energy va deveni al treilea producător de gaze din România, după ce va investi 150 de milioane de dolari anul viitor în țara noastră, a declarat, vineri, pentru Agerpres, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Nicolescu face parte din delegația premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii, iar, vineri, oficialii români s-au întâlnit cu reprezentanții companiilor petroliere americane.

‘Compania Stratum Energy va deveni al deveni al treilea producător de gaz din România după Romgaz și Petrom cu o producție anuală de peste 0,5 miliarde mc, după ce va investi peste 150 milioane de dolari anul următor în țară noastră în dezvoltarea descoperirii de gaz convențional făcută, recent, de companie în zona Moinești, județul Bacău’, a spus Nicolescu.

El a subliniat că investițiile americane vor avea un rol crucial în obținerea independenței energetice a țării noastre, în anul 2020.

‘Cred foarte mult că atragerea de investiții și tehnologie din SUA în domeniul energetic românesc va ajuta țara noastră să devină, în preajma anului 2020, independentă energetic. În plus, consumatorii vor beneficia de prețuri cât mai bune, noi locuri de muncă vor fi create și taxe suplimentare vor fi colectate la buget’, a susținut Nicolescu.

Compania americană ExxonMobil explorează, alături de OMV Petrom, un perimetru de mare adâncime în Marea Neagră, iar descoperirile recente de acolo vor asigura României independența energetică începând cu anul 2020, potrivit estimărilor companiilor petroliere.”

Inteleg, deci, ca miza este independenta energetica a Romaniei.

Si acum cate ceva despre jocul geopolitic:

Bloomberg: Rusia riscă să intre în recesiune, din cauza preţului scăzut al petrolului

Se arata ca:

“Rusia riscă să intre în recesiune, din cauza celui mai redus preţ al petrolului din ultimii doi ani, potrivit analiştilor intervievaţi de Bloomberg, relatează Mediafax.

Rusia are nevoie ca petrolul Urali, principala marcă de ţiţei pe care o exportă, să fie tranzacţionat la 100 de dolari pe baril, pentru a evita recesiunea, consideră 58% dintre cei 19 analişti participanţi la sondaj.

Luând în considerare nivelul sancţiunilor americane şi europene impuse Rusiei din cauza Ucrainei, cel puţin 19% dintre analişti cred că actualul nivel al preţului este suficient de scăzut pentru a pune în pericol stabilitatea financiară a Rusiei.

Declinul preţurilor petrolului îşi pune amprenta asupra celui mai mare exportator de energie din lume, care obţine aproximativ jumătate din veniturile bugetare din vânzările de petrol şi gaze. Acest fapt limitează capacitatea Rusiei de suporta sancţiunile, prin epuizarea finanţelor publice, al căror deficit, excluzând veniturile din industria energiei, depăşeşte 10% din PIB.

“Chiar dacă preţul petrolului îşi va reveni la un nivel de trei cifre, Moscova are mâinile legate într-un fel, bugetul are deja probleme, iar necesarul de finanţare al sistemului bancar ar putea consuma rapid resursele disponibile”, a declarat Wolf-Fabian Hungerland, analist la Berenberg Bank în Hamburg.

În urmă cu trei ani, Ministerul rus al Economiei estima că numai o scădere a preţului petrolului la 60 de dolari pe baril ar opri creşterea economică a Rusiei.

Preţul contractelor futures pentru ţiţeiul Brent, utilizat pentru stabilirea preţului în cazul a circa jumătate din petrolul mondial, inclusiv pentru petrolul Urali, a scăzut cu 16% de la un maxim înregistrat în iunie şi a atins un minim al ultimilor doi ani pe 15 septembrie.

Vineri, contractele pentru petrolul Brent cu livrare în noiembrie au fost tranzacţionate în stagnare la 96,97 dolari pe baril, la bursa ICE Futures Europe.

Creşterea cererii mondiale de petrol este cea mai scăzută din 2011, în timp ce producţia din afara statelor membre ale OPEC înregistrează cel mai mare avans după anii ’80, în special datorită exploatării zăcămintelor de şist în SUA, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

Preţul petrolului Urals a coborât sub 100 de dolari pe baril pe 18 august, iar în perioada 15 august-14 septembrie a înregistrat un nivel mediu de 98,28 dolari, a arătat Alexandr Sakovici, consilier în Ministerul rus de Finanţe.

Este pentru prima oară după iunie 2012 când preţul mediu al petrolului se află sub 100 de dolari pe baril, într-un interval de patru săptămâni.

Bugetul Rusiei pentru 2015 este conceput pentru un preţ al petrolului de 96 de dolari pe baril, a declarat săptămâna trecută Maxim Oreşkin, şeful departamentului de planificare strategică din Ministerul de Finanţe. Pentru anul viitor, guvernul estimează un deficit bugetar de 0,6% din PIB.

O scădere de 1 dolar a cotaţiei petrolului privează bugetul Rusiei de venituri de circa 80 de miliarde de ruble (2,1 miliarde dolari), a arătat Oreşkin.

Dependenţa Rusiei de petrol a crescut puternic în 2013, a afirmat pe Facebook Tatiana Nesterenko, secretar de stat în Ministerul de Finanţe. Deficitul bugetar, excluzând veniturile din petrol, a crescut anul trecut la 10,3% din PIB, cel mai ridicat nivel după 2010, dovedind faptul că Rusia este dependentă de factorii externi.

Probabilitatea intrării Rusiei în recesiune, anul viitor, a scăzut la 60%, de la 65% în august, potrivit estimărilor a 27 de analişti.

Criza din Ucraina a provocat ieşiri de capital din Rusia, a dus la deprecierea rublei şi a limitat accesul la finanţarea în străinătate. Rubla s-a depreciat în acest an cu peste 14% faţă de dolar, înregistrând a doua cea mai slabă performanţă în rândul a 24 de monede emergente analizate de Bloomberg.

Tatiana Orlova, economist la Royal Bank of Scotland, consideră că Rusia poate intra în recesiune şi dacă preţul petrolului Urals ar fi de 110 dolari pe baril, dacă blocarea accesului la pieţele de finanţare externe va continua o perioadă lungă de timp.

Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, Produsul Intern Brut al Rusiei va creşte cu 0,5% în 2014, comparativ cu 1,3% în anul precedent. În 2015 şi 2016, PIB-ul va avansa cu 0,3%, respectiv 0,4%.”

Interesul manifestat de companiile americane din domeniul petrolier si al gazelor naturale in Romania slabesc influenta economica a Rusiei. Mai mult decat atat, scaderea pretului petrolului impinge Rusia spre o recesiune economica care, impreuna cu sanctiunile impuse de catre UE si SUA, va lovi regimul Putin. O posibila intrare in recesiune a Rusiei va lovi destul de puternic Rusia, o tara emergenta care a inregistrat sub Putin cresteri economice mari prin cooperarea cu Vestul. Tatiana Nesterenko are dreptate: Rusia este dependenta de factorii externi!! Doar Vladimir Putin pare a ignora, in mod pagubos am zice noi, acest aspect important… O Rusie instabila din punct de vedere financiar ii va face mari probleme lui Putin…

Ceea ce este de retinut: SUA incearca o slabire a Rusiei, atat din punctul de vedere al sferelor de influenta cat si din punct de vedere economic, ultimul aspect lucrand in favoarea primului. Scutul antiracheta face si el parte din aceasta strategie.

Iata inca doua articole, cred eu interesante, asupra cooperarii dintre Iran si SUA in chestiunea legata de ISIS si despre implicarea Rusiei in Balcani:

The Washington Post

The fight against the Islamic State must include Iran

Se arata ca:

„If President Obama truly wants to degrade and destroy the Islamic State, he must find a way to collaborate with Iran — the one great power in the Middle East with which the United States is still at odds. Engagement with Iran — while hard and complicated — would be a strategic game-changer, with benefits spreading from Iraq to Syria to Afghanistan.

We are now in the air-power phase of the campaign against the Islamic State. This part usually goes well — think of the air wars against Afghanistan, Iraq and Libya. The United States has the world’s most advanced planes, rockets and drones, and an extraordinarily capable military. But what follows is usually messy — think of Afghanistan, Iraq and Libya. Ground forces have to fight locals and guerrillas in irregular combat. The most important questions turn out to be political. Are the local groups, tribes and sects fighting with the Americans or against them? What kind of power-sharing deals need to be in place to get them to support American efforts?

In Iraq, the central problem remains that the Sunnis do not feel represented in the Baghdad government. Obama keeps saying that there is a new government in Iraq, but the implication that it is inclusive is false. Sunnis continue to have ceremonial posts with little power. The army continues to be dominated by Shiites at the upper echelons. The result is visible on the ground. A recent article in the New York Times pointed out that “after six weeks of American airstrikes, the Iraqi government’s forces have scarcely budged the Sunni extremists of the Islamic State from their hold on more than a quarter of the country, in part because many critical Sunni tribes remain on the sidelines.”

The United States has some influence with the Iraqi government, but Iran has far more. The Shiite religious parties that today run the country have been funded by Iran for decades. Their leaders lived in Tehran and Damascus during their long exiles from Saddam Hussein’s regime. When Washington sought to remove the previous prime minister, Nouri al-Maliki, Iran provided the push that made it happen. If the goal is to get the Iraqi government to share more power with the Sunnis, Iran’s help would be invaluable, perhaps vital.

In Syria, Washington’s strategy is incoherent. It seeks to destroy the Islamic State there and attack Jabhat al-Nusra and the Khorasan group but somehow not strengthen these groups’ principal rival, the Bashar al-Assad regime. This is impossible. As these terrorist groups lose ground, the army that will most easily take advantage will be that of the Syrian regime, not the disorganized and weak Free Syrian Army. If there is some way to make this strategy less contradictory, it would be to work toward some power-sharing deal in Syria that includes elements of the Assad government — such as generals and intelligence heads. But Washington has no contact or credibility with anyone in the Assad regime. The government that does is in Tehran.

In Afghanistan, Washington’s and Tehran’s interests have always coincided. Iran opposed the Taliban, helped oust it and cooperated with the United States at the Bonn Conference, held after the fall of the Taliban, to install the new Afghan government of Hamid Karzai. As Afghanistan faces an uncertain future with a shaky power-sharing deal, Iran’s assistance would be a major stabilizing force.

Engagement with Iran would have to be carefully coordinated with Saudi Arabia and other Arab states. But now those nations also share a common enemy with Iran in the Islamic State and groups like it. And engagement will not be a rapprochement; Iran and the United States have too many issues that divide them, unless things really change in Tehran.

Iranian President Hassan Rouhani told me this week that, in their phone conversation last year, he and Obama had agreed “that there were many areas where Iran and the United States could cooperate” but that “first we must get past the nuclear issue.” I asked him to describe the contours of such cooperation — assuming that the nuclear deal happened — and he quoted an Iranian proverb that says roughly, “First take care of the child you have before you start thinking about the next one.”

When Richard Nixon and Henry Kissinger decided in the 1970s that Iran would be one of their “regional policemen,” they did so out of recognition of Iran’s geostrategic importance, not simply because they supported the shah. Vali Nasr, a leading scholar of Iran, told me that if the United States “wants to limit its micromanagement of the Middle East, it will have to find countries that are stable, influential and effective with which it can work. And potentially, Iran is one of those countries.” But, as Rouhani made clear, all of this waits on the nuclear deal.”

Lasand la o parte chestiunile de natura ideologica e interesant si acest articol din World Socialist Web Site:

US pressures Balkan countries to cut ties with Russia

By Paul Mitchell
24 July 2014

Se arata ca:

„US President Barack Obama conducted a four-day trip to Europe last month, during which he sought to intensify the campaign against Russia that began with the US-backed fascist-led coup in Ukraine in February.

The aim was to pressure Washington’s European allies, who have been reluctant to impose sweeping economic sanctions on Russia because of the consequences for their own economies.

Further US sanctions were imposed on July 17 targeting major banks, defence companies and energy corporations, including Rosneft, Russia’s largest publicly traded oil company.

US pressure is also being stepped up in the Balkans region. Although it has intervened continuously in the region going back to the breakup of the former Yugoslavia and the NATO war in the 1990s, there is added urgency given that many of the Balkan countries maintain close economic and political relations with Russia.

Efforts for a renewed offensive in the Balkans to counter Russian influence will increase at the August 28 top level conference dedicated to the integration of the Balkans into the European Union (EU), and at the September NATO summit in Wales.

The August 28 conference is being organised by Germany, which is determined to retain and extend its interests in the Balkans. It was the first Western country to recognise the independence of Slovenia and Croatia, which precipitated the disintegration of Yugoslavia and the Balkan Wars. German Chancellor Angela Merkel declared, “Germany will invite all Balkan states to a conference at the end of August to make it clear that we want to support each other and look to the future together.”

Speaking about the Balkans conference, Corina Stratulat, senior policy analyst at the Brussels-based European Policy Centre, told the online news-site EurActiv that there was a “pressing need to deal with the unfinished business in the Balkans”.

“Although peace has taken hold of the region, Balkan countries are still not all in [the EU] and certainly they are not all transformed as we had envisioned,” she added.

Stratulat explained that the EU enlargement policy had stalled since the accession of the Eastern bloc in the mid-2000s, and that the crisis in Ukraine “might also be another reason that Germany and the EU are renewing their interest in the Balkans, where Moscow is also lurking.”

More forceful than Stratulat’s comments were those penned in a June 26 Foreign Affairs article, “Why NATO and the EU Must Reopen Their Doors to the Balkans”, by Edward P. Joseph and Janusz Bugajski.

Joseph is a former Deputy Head of the Organisation for Security and Co-Operation in Europe Mission in Kosovo and a Senior Fellow at the School of Advanced International Studies at John Hopkins University. Bugajski is the former Director of the New European Democracy Program at the Center for Strategic and International Studies. He has been an adviser on East European affairs for the US Department of Defense and chairs the South-Central Europe area studies programme at the Foreign Service Institute of the US Department of State.

The authors declare, “Instead of deferring to the hesitant position on the Balkans favored by European nations—such as Germany—…Washington needs to spur the continent to action, pressing the case for serious engagement on both broad geopolitics and regional stability.”

They insist that, “Intensified cooperation in the Balkans between the United States and its European partners—as well as the inclusion of all remaining Balkan states within NATO—will help to stabilize a still-uncertain region while containing Russia’s geopolitical appetite.”

“Further indecisiveness and the absence of stronger US leadership will only embolden Russian President Vladimir Putin to pursue his options in the Balkans”, they conclude.

Joseph and Bugajski criticise the EU for allowing Serbia’s continued progress towards membership of the bloc, even though it has refused to impose Western sanctions on Russia and praised Russian President Vladimir Putin’s public initiatives for resolving the violence in eastern Ukraine. Following his July 7-8 meeting in Moscow with Putin, Serbian Prime Minister Aleksandar Vucic repeated his government’s intention to pursue EU membership at the same time as maintaining “its good, friendly relations with Russia.”

The authors point out that, “Moscow largely controls Serbia’s oil industry and has its sights on neighboring Croatia’s state energy company, which could give it command over the flow of natural gas from the Adriatic Sea into Central Europe.”

The sabotaging of the South Stream pipeline that will bring that natural gas from Russia, bypassing Ukraine, is a major US aim. In June, Bulgaria was forced to suspend construction of its section of the pipeline after threats of sanctions from the EU and US.

However, Bulgaria has now reversed its decision, Serbia has just signed an agreement to start construction and Italy, Hungary, Greece, Slovenia, Austria and Croatia are still backing the project.

Joseph and Bugajski contrast the EU treatment of Serbia with its attitude to “little” Montenegro, which imposed sanctions “in the face of withering criticism” from Russia. Last year it rejected Moscow’s calls for a new strategic relationship, including a new Russian naval base at Bar. They call for Montenegro to be allowed to join NATO—its application was rejected again last month—in order to “stave off a potential Moscow beachhead on the Adriatic” with a “dejected and disappointed” Montenegro more susceptible to Russia’s “dubious financial enticements.”

With regard to Macedonia, Joseph and Bugajski insist, “with so much at stake, it is high time for a revived international effort at breaking the stalemate that keeps it out of NATO and the EU.” They call for “strong-arm” pressure on Greece to drop its veto on accession because of a dispute over the name Macedonia, which it wants reserved for a region in Greece.

In Bosnia-Herzegovina, Joseph and Bugajski call for a “concerted push” from the US in the country, which is split into two virtually independent entities—the Bosniak-Croat Federation and the Serb Republic. The two authors declare, “Now is the time for Washington to select from among the many suggested reforms and spur Berlin to present concrete options to Bosnian party leaders.”

They call for increased pressure on Milorad Dodik, the “divisive” leader of the Serb Republic, whom Russia has “courted…with an award for advancing “the unity of Orthodox nations” and a credit line of about 95 million dollars.”

Whether Joseph and Bugajski’s demands will come to fruition is difficult to determine. The major European imperialist powers have so far backed the US aggression against Russia but there is no doubt that this is creating tensions and fissures across Europe which are of an explosive character. The major powers with the US to the fore are exerting massive pressure on the Balkan countries and in the process inciting the same sort of ethnic and nationalist divisions that set the fuse for the first imperialist world war.”

Si pentru ca e vorba de o zona vecina cu a noastra, iata si articolul din Foreign Affairs:

Long March to Brussels

Why NATO and the EU Must Reopen Their Doors to the Balkans

septembrie 27, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 46 comentarii

Despre unele chestiuni… controversate

Despre diferenta dintre Stanga si Dreapta politica de la noi

Dl. profesor Cristian Preda are pe blogul sau o postare interesanta:

Diferența dintre dreapta și stânga

Se arata ca:

„Vasile Blaga, 14 iunie 2013: “Colegii din Partidul Comunist Chinez împărtăşesc aceleaşi valori cu noi privind construcţia unui partid”.
Victor Ponta, 2 septembrie 2014: “Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă”.
În ciuda aparentei lor apropieri, cele două declarații ne îngăduie să înțelegem diferența dintre dreapta și stânga, așa cum e configurată ea în România: cine se revendică de la dreapta are în minte construcția organizațională și valorile, cine se revendică de la stânga se gândește la partidul-care-conduce și poporul-care-se-lasă-condus.
E, desigur, doar o întâmplare faptul că PCC e referința care le îngăduie liderilor politici români să se exprime atât de clar…”

Pentru cei care nu stiu, Vasile Blaga este presedintele PDL, partid care face parte din PPE (Partidul Popular European) si considerat, la noi, partid de dreapta!

Este interesant si comentariul, este doar unul singur pana acum, la aceasta postare:

Freedom { 09.03.14 at 9:42 AM }

Pai, n-au scos steagul UE din Parlament si l-au pus pe al republicii Chineze cand a venit primul ministru al Chinei in Romania?
Nu l-au primit ei cu covor rosu si aplauze indelungate ca pe Ceausescu la Plenara? nu incheia bine fraza si izbucnea ropotul de aplauze.
Pe Angela Merkel va amintiti cum au intampinat-o?
Cu stegarul PNL in fruntea manifestantilor de bine si cu ovatii de bine: “iesi afar’ din tara baba ordinara…”
In 2012 cine urla pe stadion :” nu ne da noua Merkel lectii, sa si-l ia pe Basescu sa-i dea o bucata de pamant in germania, sa ne lase….”

Ps
Eu va amintesc ca in perioada 2007-2012 erau pline forumurile de comentarii de genul : Romania trebuie sa se orienteze spre China…..
n-avem nevoie de axa Bucuresti Londra Washington…
Pai unele astea sunt din invataturile lui Nastase catre epigoni ca aia din 2012 cu ” trebuie sa trecem la economia nationalista, nu sa ne mai vindem tara “, altele din cuget, muget si simtiri.
Acum Blaga este si el de “adevarata dreapta” langa cei care-i turnau laturi in cap ,nu mai este “fsn-istul” , “vamesul de clisura” , “cainele Vasile din Modrogan”, “socialistul care a trecut intr-o noapte de la socialisti la populari”…
Spiritele marete se aduna pana la urma in cuget ,muget si simtiri marete!
Spre comunism in zbor !”

PNL este acum, dupa ce a fost in alianta cu PSD (in USL, alianta considerata de Stanga), aliatul PDL. Dl. Preda cred ca nu a citit ce a scris D-na. Alina Gorghiu pe blog sau:

Scuze publice din partea premierului Ponta

Se arata ca:

„Declarațiile iresponsabile ale premierului Victor Ponta nu mai sunt o surpriză. Însă cea legată de admirația sa pentru Partidul Comunist este jignitoare și inacceptabilă. PNL solicită premierului retractarea declarației și prezentarea de scuze în mod public. Este inacceptabil modul în care șeful Guvernului României tratează cu atâta lejeritate o chestiune sensibilă și controversată.

Este imposibil să uităm că Partidul Comunist Chinez este responsabil de trimiterea, în ultima jumătate de veac, a peste 50 de milioane de oameni în lagărele și închisorile din China. Sau masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989 și represaliile care au urmat, în care au fost ucise și întemnițate mii de persoane, evenimente legate direct de deciziile Partidul Comunist Chinez. Astăzi, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului identifică Partidul Comunist Chinez drept responsabil pentru violarea constantă a drepturilor omului în China.”

Faceti, va rog, stimati cititori diferenta intre ce spunea Vasile Blaga (om de dreapta) si Victor Ponta (om de stanga), pe de o parte, si aceasta postare a D-nei. Gorghiu (o liberala), apropiata de stilul lui Vladimir Tismaneanu!! La mijloc sunt comentariile lui Freedom, desigur! Acuma, zau asa, D-na Gorghiu mi se pare mai de dreapta decat toata Dreapta noastra!! Deci, inca o data:

Vasile Blaga, 14 iunie 2013: “Colegii din Partidul Comunist Chinez împărtăşesc aceleaşi valori cu noi privind construcţia unui partid”.

Victor Ponta, 2 septembrie 2014: “Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă”.

Alina Gorghiu: „Declarațiile iresponsabile ale premierului Victor Ponta nu mai sunt o surpriză. Însă cea legată de admirația sa pentru Partidul Comunist este jignitoare și inacceptabilă. PNL solicită premierului retractarea declarației și prezentarea de scuze în mod public. […]

Este imposibil să uităm că Partidul Comunist Chinez este responsabil de trimiterea, în ultima jumătate de veac, a peste 50 de milioane de oameni în lagărele și închisorile din China. Sau masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989 și represaliile care au urmat, în care au fost ucise și întemnițate mii de persoane, evenimente legate direct de deciziile Partidul Comunist Chinez. Astăzi, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului identifică Partidul Comunist Chinez drept responsabil pentru violarea constantă a drepturilor omului în China.

Diferentele sunt destul de clare…

Vizita premierului Victor Ponta in China

Chestiunea cu vizita premieurlui in China e una controversata… L-am urmarit pe maestrul Ion Cristoiu, la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea, si mi se pare ca are dreptate: nu prea stim ce s-a semnat, ce s-a discutat, cu cine, cum, cu ce … Am citit si editorialul dansului:

Despre cum îl pupă-n fund, dar prin pantaloni, Reporter virtual pe ministrul Ioan Rus

Se arata ca:

„După cum am recunoscut, Reporter virtual e unul dintre site-urile urmărite de mine din sfert în sfert de oră. Pentru a-l putea accesa prompt, am cale directă spre el de pe toate mijloacele mele de existență electronică.

Interesul nutrit față de acest site, la care lucrează, printre alții, și un elev strălucit al fostei școli Evenimentul zilei, Adrian Halpert, se explică nu numai prin informațiile din lumea presei, dar și printr-o pîndă mărturisită de acest site pentru a descoperi și a da în gît infracțiunile de pe ogorul presei noastre mai mult decît independente.

Ziare și televiziuni de prestigiu au fost surprinse în flagrant delict de lipsă de profesionalism.
Ocupați cu paiul din ochii altora, confrații de la Reporter virtual par a nu vedea bîrna din ochiul propriului site.
Miercuri, 3 septembrie 2014, mi-au căzut privirile asupra unui titlu:
Ce-au făcut Ponta și miniștrii săi în camera de hotel a lui Rus de la Beijing.

Dacă vrea cineva să se convingă de  decăderea presei noastre la nivelul prostituției din porturi fără vapoare, îi recomand să parcurgă corespondențele celor care l-au însoțit pe Victor Ponta în China. Par toate dictate de Anca Alexandrescu după ideile lui Mirel Palada! Nici o știre deosebită de cele date pe vremuri de Agerpres despre vizitele lui Ceaușescu. Nici un comentariu, nu neapărat critic, dar măcar lucid, profesionist, despre rezultatele vizitei, despre ce s-a putut ghici dincolo de chinezăriile gazdelor.

Se înțelege că titlul din Reporter virtual m-a făcut să tresar.
Să știi că aștia de la Reporter virtual au aflat din trei surse despre vreo infracțiune comisă de Ponta și miniștrii săi în camera de hotel a lui Rus! Ca, de exemplu, să fi violat în grup pe una dintre tovarășele desemnate de Partidul Comunist Chinez să-le reamintească Înalților Oaspeți dintr-o țară membră NATO, pe parcursul vizitei, cea zis Mao despre caracterul agresiv al Alianței.

Trecînd la conținut, am simțit nevoia să mă frec la ochi. Nici Gazeta de perete a Ministerului Transporturilor n-ar fi putut publica acest text:
Premierul Victor Ponta a făcut o dezvăluire neașteptată în avionul care aducea delegația României din China.
Potrivit decenews.ro, Ponta a povestit cum într-una din serile petrecute în China, ministrul Transporturilor Ioan Rus i-a telefonat rugându-l să vină în camera lui împreună cu ceilalți miniștri din delegație – Liviu Dragnea, Constantin Niță și Daniel Constantin. Rus a fost destul de insistent, așa încât în final Guvernul s-a reunit în „formulă restrânsă” în camera de hotel a ministrului Transporturilor.
„Surpriza” pe care o pregătise Rus a fost aceea că pusese o masă cu zacuscă, slănină, ceapă și salam. Evident, nu lipsea nici pălinca, a mai povestit Ponta.

S-o recunoaștem!
Această piftie jurnalistică, reprodusă otova de Reporter virtual, e un soi de pupat în fund prin pantaloni și nu direct, ca să bată nu bată la ochi.

NB: Tocmai postasem textul, întrebîndu-mă în continuare dacă nu cumva Reporter Virtual are vreo promisiune de publicitate de stat de la Ioan Rus, cînd ce-mi văd ochii? Același text, numai că nițel coafat, apare și-n Gândul, pe prima pagină!
Să aibă Ioan Rus atît de multă publicitate?!”

Cam putine informatii din partea presei referitoare la o asemenea vizita, atat de importanta. S-a dezbatut, in mai multe randuri, foarte mult miza economica a acestei vizite iar concluzia a fost ca nici nu prea se vede si nici n-are cum… Dl. profesor Mircea Cosea chiar spunea ca e un exercitiu de imagine pentru Victor Ponta in vederea alegerilor prezidentiale. La Jocurile de Putere concluzia a fost ca s-au dus acolo sa faca o plimbare de 4 zile in China, un fel de minivacanta. Parerea mea este insa alta… Aceasta vizita in China pe care a facut-o delegatia guvernamentala romana condusa de Victor Ponta a avut un alt sens, alte conotatii. Cateodata mai mergi asa pe la cineva, cu care esti prieten, asa de prietenie, la un „ce mai faci?”. Ideea este ca in situatia actuala in care Rusia a agresat si agreseaza Ucraina, si  s-a apropiat ingrijorator de mult de granitele noastre, invadand Crimeea, Romania are nevoie de sprijinul Chinei. Este ceva asemanator cu invazia Cehoslovaciei de catre sovietici, din 1968. Pe de alta parte, China este, impreuna cu Rusia, in BRICS si s-ar putea simti deranjata de intentiile agresive ale Moscovei care nu-si mai respecta angajamentele din tratatele internationale la care este parte. Poate ca in aceeasi cheie ar trebui vazut si faptul ca British Petroleum vinde gaze Chinei in valoare de $ 20 de miliarde… Imi amintesc de faptul ca Vladmir Putin se dusese in China sa incheie un contract mare acolo tot pentru livrari de gaze… De asemenea sa nu uitam ca a avut loc la Bucuresti Forumul economic China – Europa Centrala si de Est (de vazut si acest articol). Ceea ce a spus premierul chinez, Dl. Li Keqiang:

„Am ascultat prezentarea premierului Ponta despre economia României. Cred că România va deveni un tigru al Europei şi, dacă toţi tigrii se vor reuni şi vor colabora, se va dezvolta o piaţă uriaşă”, a spus premierul Chinei în deschiderea Forumului economic şi comercial China-Europa Centrală şi de Est.”

deci chestia asta ca „daca toti tigrii se vor reuni” ar putea avea si alte semnificatii. Politice. Suportul politic dat de China Romaniei are cu siguranta o influenta puternica asupra Moscovei. Lucrurile acestea survin in conditiile in care in NATO e o situatie mai speciala, ca sa nu-i spun ciudata, si ma refer la interesele Germaniei si Frantei in relatiile cu Federatia Rusa, care ar sugera un usor dezacord fata de pozitia SUA referitoare la Rusia. Importuri de gaze, livrari de armament, nave militare, pozitii de director general la Gazprom… De aceea cine isi inchipuie ca Victor Ponta s-a dus de capul lui in China se insala. Mie mi se pare ca aceasta vizita a fost aprobata de Presedintele Basescu si, chiar mai mult decat atat, aprobata de Washington!!

Enigma Iohannis…

Klaus Iohannis este candidatul ACL (PDL si PNL) pentru alegerile prezidentiale ce vor avea loc anul acesta in noiembrie. Chestiunea foarte ciudata cu acest om este ca, cel putin pana in prezent, dar nici pe viitor nu-l vad sa devina hiperactiv, da impresia unei absente decat a unei prezente… Maestrul Cristoiu spunea ca nu stim nimic despre el si ca intre el, despre care nu stim nimic, si Ponta, il prefera pe Ponta pentru ca pe Ponta il stim ca pe un cal breaz. M-a pus pe ganduri chestia asta… Un candidat la alegerile prezidentiale trebuie sa fie in primul rand prezent… Victor Ponta este premier, deci e clar… Prezent, adica ar trebui sa-l vezi pe la toate televiziunile in tot felul de dezbateri, in care sa-si expuna conceptiile. Ar trebui sa-l vezi in mijlocul oamenilor, vorbindu-le, nu? Trebuie sa spui oamenilor care e conceptia ta, cum vezi problemele cu care se confrunta Romania, care ar fi caile de solutionare… Doar vrei sa ajungi Presedinte, nu? Oamenii trebuie sa cunoasca cum gandesti, ce pareri politice ai. Sunt atatea teme de discutat: absorbtia fondurilor europene si dezvoltarea tarii, CNA (Consiliul National al Audiovizualului), politica externa si atatea altele ca mi-ar lua o postare intreaga (si inca una mare!!) daca m-as pune sa le enumar pe toate. Or, acest om a reusit „performanta” sa mearga la un miting, la care erau mai multi reprezentnati ai ACL si multime multa, sa stea vreo doua minute si sa plece fara sa spuna macar un sigur cuvant. Crin Antonescu „a abdicat” in favoarea lui Iohannis, sustinandu-l. Antonescu era candidatul PNL la prezidentiale. L-au pus in fata pe Iohannis, dar cu atitudinea pe care o are acesta tare mi-e teama ca-l favorizeaza pe Victor Ponta. Iar in politica nimic nu e intamplator, dupa cum spunea cineva… Dupa parerea mea, nici Elena Udrea si nici Monica Macovei nu vor putea sa-i puna probleme serioase lui Ponta. Prima face parte dintr-un partid mic, a doua candideaza ca independenta, deci nu are sustinerea unui partid mare. Pe cand Klaus Iohannis este candidatul Dreptei, nu oricare candidat. ACL, din cate am inteles eu, s-a format tocmai pentru a unifica cele doua mari partide de Dreapta de la noi, PNL si PDL, pentru a putea castiga confruntarea cu un partid gigant, PSD. Si atunci inactivitatea candidatului Iohannis nu poate lucra decat in favoarea lui Victor Ponta. Ar fi absurd ca Iohannis, prin atitudinea pe care o are, sa urmareasca a o favoriza, de exemplu, pe Elena Udrea, reprezentanta unui partid mic, pentru ca sa ajunga in turul II. Monica Macovei, prin gestul sau de a candida, sfidand hotararea ACL cu privire la candidatura lui Iohannis, nu a facut altceva decat sa se autoexcluda din PDL. Ea, practic, in felul asta a parasit PDL pe care ar fi trebuit sa-l paraseasca mai demult, lucru remarcat si de Cristian Preda. E greu de crezut ca ea poate avea sanse reale, in asemenea conditii, ca sa ajunga in turul II la alegeri. E clar ca Iohannis e cap de serie nr. 1, ca sa ma exprim ca-n tenis, al candidatilor din partea Opozitiei. Iar prin acest stil, foarte putin activ, nu-i pune probleme lui Victor Ponta. In asemenea conditii Victor Ponta chiar ca poate castiga alegerile mancand floricele sau popcorn, dupa cum a si spus… Ajunsi in acest punct trebuie sa spunem cate ceva…

Despre declinul societatii civile…

Nu trebuie sa copiezi modelul lui Traian Basescu, cum incearca Elena Udrea. Nu trebuie sa fii Presedinte jucator. Dar, totusi, nu se poate sa creezi perceptia unei absente, propria ta absenta, cand esti implicat intr-o lupta electorala. Insa aici mai e si un alt aspect. Desemnarea lui Iohannis drept candidat s-a facut in pripa si s-ar putea ca omul sa nu fie pregatit pentru o cursa electorala. Imi amintesc de Emil Constantinescu, cand a candidat pentru prima data. Nu avea experienta. Totusi, Emil Constantinescu se bucura chiar in 1992 de o anumita notorietate. Era destul de cunoscut. Era un membru important al societatii civile, fondator si vicepresedinte al Aliantei Civice. S-a implicat in formarea Conventiei Democrate. La Iohannis nu se vede o astfel de activitate, care sa-l consacre in spatiul public. Interesant este ca PNL l-a adus pe Iohannis, primar meritoriu al Sibiului, in atentia opiniei publice la nivel national in 2009, propunandu-l pentru functia de premier. Insa candidatul la functia de Presedinte era cu totul altcineva. Cel putin de cand s-a format USL, toata lumea stia ca cel care va candida va fi Crin Antonescu. Si acum Crin Antonescu nu mai candideaza. PNL nu a reusit sa pregateasca un om si sa-l popularizeze din vreme, cu mai mult timp inainte, pentru ca sa candideze la functia de Presedinte al Romaniei. Putea fi si din provincie, precum Iohannis, desigur. Dar cred ca se mai poate observa un fenomen. Ingrijorator. Decaderea societatii civile… Acest fenomen ar trebui sa ne puna pe ganduri. Societatea civila a inceput sa decada dupa esecul Conventiei Democrate si fenomenul s-a accentuat sub Traian Basescu. Nu e deloc bine! Trebuie sa avem o societate civila activa, o intelectualitate activa, care sa dezbata liber problemele, sa genereze idei in mod liber. Am ajuns sa avem doar lideri politici aroganti si nu mai avem oameni care sa dezbata idei societale pe intelesul tuturor. Acum totul tine de partizanatul politic. Totul e politic, inregimentat intr-un partid sau altul. Si uitam, din pacate, ca Democratia nu inseamna numai partide politice, nu se reduce numai la aspectul partinic. Am ajuns sa avem, fata de anii ’90, o mare multime de oameni care nu mai merg sa voteze… Actuala Putere vrea sa oblige oamenii prin ordonante sau legi, sub sanctiuni grele, sa mearga la vot… Am ajuns sa lovim in oameni si sa cautam sa le restrangem libertatea in loc sa-i intelegem… Ne mai si miram de ce nu se mai duc la vot… Acest absenteism este tocmai consecinta declinului societatii civile, care ar trebui refacuta. Unde mai e Alianta Civica, Grupul pentru Dialog Social? Observati ca nici nu mai exista, nu se mai manifesta… Si noi ne miram ca oamenii nu se duc la vot…? Nu cred ca avem nevoie de discursuri interminabile gen Fidel Castro, de care amintea Dl. Cristoiu. Ci avem nevoie tocmai de o societate civila vie! Care sa fie motorul Democratiei romanesti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 5, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Despre sanctiunile impuse Rusiei…

Laurent Fabius: „Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”

Gandul

Standardele duble ale Marii Britanii în faţa Rusiei. „Londongrad”, oraşul captiv al oligarhilor. ANALIZĂ GÂNDUL

Se arata ca:

În contextul acuzaţiilor venite atât din partea SUA, cât şi a statelor baltice, Poloniei sau României, că Uniunea Europeană nu este în stare să acţioneze ca un front unit, cu reacţii puternice în faţa agresiunilor şi încălcărilor de norme internaţionale ale Rusiei, caii de bătaie preferaţi de multă lume sunt Franţa şi Germania, cele două mari puteri care continuă să întreţină relaţii comerciale şi chiar militare cu Rusia, în ciuda sancţiunilor pe care UE le propovăduieşte. O altă mare putere europeană aflată în aceeaşi situaţie, de duplicitate faţă de Rusia, este însă şi Marea Britanie, care în mod paradoxal se află deseori în corul criticilor pe această temă, împotriva Franţei şi Germaniei. Londra a devenit un ultimii ani un paradis fiscal şi investiţional pentru oligarhii Rusiei, iar bunăstarea economiei britanice a ajuns să se bazeze periculos de mult pe investiţiile ruseşti şi pe influxul de capital asigurat de ei. Sancţiunile împotriva capitalului lor ar lovi puternic regimul lui Putin, însă Londra îşi merită pe bună dreptate porecla de “Londongrad” şi refuză să le promoveze.

Partenerii NATO de peste Ocean, dar şi din centrul şi Estul Europei – balticele, Polonia sau România, au ajuns să critice din ce în ce mai vehement Uniunea Europeană pentru faptul că nu reuşeşte să acţioneze unit şi puternic în faţa agresiunilor Rusiei în Ucraina, prin sancţiuni şi embargouri care să afecteze cu adevărat interesele Moscovei. Mai mult, mari puteri europene precum Franţa şi Germania continuă chiar să aibă relaţii comercial-militare cu Rusia – Franţa nu vrea să renunţe la contractul de 1,2 miliarde de euro prin care livrează Rusiei două nave de război Mistral (prima, Vladivostok, fiind gata şi urmând să fie trimisă în Rusia la toamnă), în timp ce Germania, deşi a suspendat contracte de export de armament către Rusia, a încheiat deja construcţia unei baze militare supermoderne de antrenament lângă Kazan. Ele nu sunt însă singurele puteri europene care practică această duplicitate faţă de Rusia – pe de o parte nevoia de sancţiuni împotriva Moscovei, pe de alta cultivarea relaţiilor comerciale şi militare cu ea. Marea Britanie practică acelaşi joc.

Acest lucru l-a remarcat miercuri, neiertător, şi ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius, care a replicat că britanicii ar trebui să îşi vadă de problemele din propria ogradă. Replica şefului diplomaţiei de la Paris a venit după ce premierul britanic David Cameron a spus, referindu-se la contractul Mistral, că vânzarea de nave militare către Rusia, după doborârea cursei de pasageri malaeziene în estul Ucrainei, ar fi “de neconceput”.

“Englezii, mai ales, au fost foarte plăcuţi, ca să spun aşa, spunând ‘noi nu am face niciodată aşa ceva’. Însă eu le-am spus dragilor mei prieteni britanici, hai să vorbim despre sectorul financiar. Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”, a declarat Laurent Fabius, după întâlnirea miniştrilor de Externe de la Bruxelles.

Tot acum, a ieşit la iveală faptul că Marea Britanie continuă să opereze licenţele de export de armament către Rusia, în ciuda retoricii din Downing Street 10, care cere sancţiuni mai dure împotriva Rusiei. Un grup parlamentar care supraveghează exporturile militare a anunţat că Marea Britanie are 251 de licenţe de export de armament către Rusia, în valoare de peste 165 milioane de euro, care includ puşti cu lunetă, armament de mici dimensiuni, muniţii, protecţii antiglonţ, echipament de comunicaţii militare.

Marea problemă din ograda Londrei este însă acapararea sectorului financiar şi a unei mari părţi din fluxul de capital de către bogătaşii Rusiei, mare parte din ei apropiaţi ai regimului Vladimir Putin şi îmbogăţiţi de pe urma sa. Iar Londra nu pare dispusă să o rezolve sau măcar să o folosească pe post de instrument de presiune la adresa Moscovei. Un scandal diplomatic imens în acest sens a fost provocat de publicarea notiţelor unui consilier al premierului David Cameron, care arătau că Marea Britanie “nu va închide centrul financiar al Londrei pentru ruşi”.

Oligarhii ruşi, refugiaţii de lux din “Londongrad”

În perioada recentă, City-ul din Londra a devenit centrul financiar european preferat de marii deţinători de capital din lume, din cauza reglementărilor care îi favorizează. În schimb, Marea Britanie a ajuns să se bazeze pe investiţiile lor pentru a face economia britanică să meargă mai bine.

Marea Britanie a folosit încă de pe vremea lui Margaret Thatcher, în mod ciclic, un model economic bazat pe cheltuiala consumatorilor, alimentată prin îndatorare, alături de un boom imobiliar subvenţionat de stat, iar capitalul pe care s-a bazat acest model a fost atras în Marea Britanie prin arbitraj internaţional – reglementări laxe ale produselor financiare din City, scutiri de taxe pentru rezidenţii străini bogaţi, un sistem legal atractiv pentru marii proprietari şi taxe foarte mici pentru proprietăţi, arată o analiză Foreign Affairs.

“Prezentând Londra ca pe un loc unde oligarhii pot investi şi cheltui banii fără prea multe întrebări, guvernul britanic este acum prea speriat să conteste aceste privilegii, de frica inversării fluxului de capital”, arată analiza respectivă.

Un avantaj imens oferit de britanici investitorilor şi de care ruşii au profitat din plin sunt vizele de reşedinţă. Marea Britanie oferă vize pe trei ani, de tip “investitor”, pentru persoanele care investesc peste un milion de lire sterline în bonduri guvernamentale. După doi ani, aceşti investitori pot achiziţiona proprietăţi de reşedinţă în Marea Britanie, în valoare de până la 10 milioane de lire sterline, dacă şi-au păstrat bondurile guvernamentale în portofoliu. Oligarhii ruşi sunt cei care au profitat cel mai mult de aceste facilităţi – 433 de ruşi au primit astfel de vize britanice, între 2008 şi 2013, conform The Economist. Ruşii sunt urmaţi de chinezi, cu 419 investitori de mare calibru care au obţinut viza britanică de investitor.

Cifrele vorbesc de la sine în ce priveşte relaţia bogătaşilor Rusiei cu Marea Britanie, mai arată The Economist. 8,3% din elevii nebritanici ai şcolilor private erau ruşi în 2013, ceea ce ar însemna până la 60 de milioane de lire sterline anual doar din taxele de şcolarizare plătite de ruşi. Numărul elevilor ruşi s-a dublat din 2009 până în prezent, în Regat. Cei mai avizi cumpărători de proprietăţi de lux în Londra sunt tot ruşii, care cheltuiesc în medie peste 6 milioane de lire sterline pe an, constituind 4% din clienţii de lux ai acestor proprietăţi. Cifra nu pare mare, însă mulţi clienţi preferă să cumpere prin interpuşi, de multe ori firme din paradisuri fiscale precum Insulele Virgine Britanice. Aici, ruşii sunt clienţi fideli, constituind 15-20% din clientela care îşi creează firme paravan. Ei sunt urmaţi de chinezi în această activitate.

Ruşii preferă bursa din Londra mai mult decât oricare altă bursă străină – aproape 30 de mari firme ruseşti, cu o valoare de piaţă de 260 de miliarde de lire sterline, sunt cotate la bursa din Londra, iar alte zeci folosesc alte pieţe financiare londoneze. Din 1996 până în prezent, s-au vândut acţiuni ruseşti în valoare de 46 de miliarde de dolari, pe bursa londoneză, conform unui studiu citat de The Economist.

Avocaţii comerciali din Londra au ajuns să trăiască de pe urma ruşilor, care constituie cea mai mare parte a clientelei. Ei plătesc şi cel mai bine – în medie 1.500 de lire sterline pe oră, conform revistei The Lawyer. Spre exemplu, cazul Roman Abramovici contra Boris Berezovsky a generat costuri legale de aproximativ 100 de milioane de lire sterline, avocatul lui Abramovici având o taxă de succes cuprinsă între 3 şi 10 milioane de lire.

Procentul din economia britanică deţinut de cei mai puternici 100 de bogaţi din ţară este depăşit doar de cel din SUA, iar acest lucru are implicaţii politice serioase, pentru că este disproporţionat.

Deşi numeric ruşii nu sunt covârşitori în Londra – la recensământul din 2011 s-au declarat doar 26.603 vorbitori de rusă (spre comparaţie vorbitorii de arabă depăşeau 70.000), proporţia lor în rândul marilor deţinători de capital este extrem de importantă.

Doi dintre primii cinci cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie sunt ruşi. Cel mai bogat britanic este rusul Alişer Usmanov, cu o avere estimată la peste 13 miliarde de lire sterline. Usmanov este un afacerist şi industriaş în imperiul căruia se numără Metalloinvest, cel mai mare producător de minereu de fier din Rusia, mail.ru, cea mai mare companie de internet rusească, sau compania de telefonie MegaFon, listată la bursa din Londra. Usmanov deţine proprietăţi imobiliare ultraluxoase britanice, precum palatul Sutton Place sau un conac de 48 de milioane de lire sterline în nordul Londrei, dar şi majoritatea acţiunilor din clubul londonez de fotbal Arsenal.

Locul cinci al bogătaşilor Marii Britanii este ocupat de Roman Abramovici, cu o avere estimată la peste 9 miliarde de lire sterline. Patronul clubului de fotbal londonez Chelsea şi deţinătorul unui imperiu clădit pe afaceri cu petrol şi aluminu rusesc, el este apropiat de preşedintele Vladimir Putin, acesta bazându-se deseori pe sfaturile sale.”

Merkel nu vroia noi sanctiuni impotriva Rusiei inca de acum o luna

Iata ce ne arata un articol din Romania Libera, datat 4 iunie a.c.:

Merkel nu vrea noi sancțiuni împotriva Rusiei

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel s-a prezentat miercuri în fața Bundestagului, înainte de a pleca la summitul G7 de la Bruxelles, și a insistat asupra faptului că adoptarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei ”nu este de dorit” și că ușa dialogului cu Moscova trebuie păstrată deschisă pentru soluționarea crizei ucrainene, consemnează agenția EFE, preluată de Agerpres.

În intervenția sa, Angela Merkel i-a cerut președintelui rus Vladimir Putin să ”renunțe la calea confruntării” și să revină pe cea a ”cooperării”. ”Putin trebuie să-și folosească influența pe care o are față de trupele proruse” pentru ca acestea să înceteze agresiunile în estul Ucrainei, unde situația este dramatică, după cum a spus chiar cancelarul german.

Surse guvernamentale de la Berlin au avansat încă de marți ideea că la summitul G7 nu se vor conveni noi sancțiuni împotriva Rusiei. După acest summit, Angela Merkel se va deplasa în Franța, unde va participa alături de mai mulți lideri europeni și de președintele american Barack Obama la ceremoniile dedicate debarcării aliaților în Normandia cu 70 de ani în urmă. Cu această ocazie, ea va avea o întrevedere și cu președintele Putin.”

Mistral…

Mistral a „zburat” sancțiunile UE împotriva Rusiei

Se arata ca:

Miniștrii de Externe ai Uniunii Europene nu au reușit să se înțeleagă, marți, asupra unui nou set de sancțiuni împotriva Rusiei, în pofida presiunilor Marii Britanii, Suediei și așa-numitelor state din Estul Europei. Prin „statele din Estul Europei” se înțelege Polonia și statele baltice. Poziția ministrului Titus Corlățeanu este neclară. Olanda, în pofida faptului că a fost principala victimă a atacului asupra Zborului MH17, a avut o atitudine ambiguă.

Citește si: Zborul MH17: Compania Malaysia Airlines a colaborat cu agenţia de PR a lui Putin

Miniștrii de Externe ai UE au convenit, așa cum sună comunicatul MAE, să aprobe un „pachet substanţial de măsuri restrictive. Miniştrii au aprobat extinderea criteriului de listare, pentru a include entităţi și persoane care contribuie la subminarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale a Ucrainei.

De asemenea, au decis accelerarea adoptării de măsuri la adresa persoanelor şi entităţilor care acordă sprijin material şi financiar acţiunilor care ţin de anexarea ilegală a Crimeii şi destabilizarea părţii de est a Ucrainei, respectiv formularea de noi restricţii la investiţiile în Crimeea. Totodată, miniştrii au mandatat Consiliul şi Comisia Europeană să finalizeze pregătirile pentru adoptarea de noi măsuri sancţionatorii, care să acopere, printre altele, sectorul apărării, inclusiv produsele cu dublă utilizare, cel al tehnologiei de vârf, inclusiv în domeniul energetic, precum şi accesul la piaţa de capital.”

Acest rezultat a fost un compromis. Statele care au forțat extinderea sancțiunilor, în frunte cu Marea Britanie, au cerut în mod explicit un embargo asupra livrărilor de armament. Această solicitare s-a lovit de opoziția fermă a Franței, care are un contract în valoare de 1,2 miliarde euro pentru livrarea a două nave de asalt de tip Mistral Rusiei, iar 400 de militari ruși se pregătesc în portul Saint-Nazaire pentru manevrarea primeia din cele două nave, Vladivostok.

Citește si: Malaysia Airlines a pierdut, în patru luni, două avioane Boeing. 537 de oameni au murit în cele două tragedii aviatice

Singura concesie pe care a făcut-o președintele Francois Hollande a fost că „ar fi posibil ca cea de-a doua navă, Sevastopol, să nu mai fie livrată. Între timp, ministrul de Externe Laurent Fabius și șeful socialiștilor francezi s-au dezlănțuit împotriva „ipocriziei” britanicilor, care adăpostesc „oligarhi ruși și banii lor”.

Comisia Europeană și Serviciul Extern au termen până joi să formuleze termenii sancțiunilor, ceea ce este o veste bună, pentru că, de obicei, Comisia tinde să fie mai fermă decât statele membre. Potrivit fostului ministru de Externe, Teodor Baconschi, „De la constituirea lui, Serviciul European de Acțiune Externă a abordat numai conflicte din vecinătatea sudică a UE: lumea arabă, cu diferitele sale convulsii, pirateria din Marea Roșie, catastrofe umanitare în Haiti, conflicte civile în Africa Subsahariană. Rusia și politica ei de expansiune nu au figurat niciodată pe agendă, de cât sub forma ”constructivă” a Parteneriatului Estic. Toată lumea – la nivelul Comisiei și al Consiliului, dar și în reuniunile ministeriale sectoriale – a recitat încântată mantra ”resetării” relațiilor cu Federația Rusă, puternic încurajată și de americani”.

Chiar dacă anexarea Crimeii și războiul hibrid din Estul Ucrainei sunt deja evidențe, inerția vechii atitudini conciliante, ”business-oriented”, este foarte mare. Nu aș vorbi despre un eșec al ultimei reuniuni CAG-CAE, întrucât miniștrii vin deja cu mandate pline de linii roșii: acolo nu se poate fixa decât cel mai mic numitor comun al intereselor celor 28 față de Moscova. Interese diverse, sau chiar divergente.

Citește si: Două avioane de vânătoare, doborâte în estul Ucrainei

În acel format nu putea rezulta nimic spectaculos. Notez totuși profilarea, pe lista sancțiunilor de gradul 3, a unor ”entități”, ceea ce ne scoate din folclorul diplomatic al unor simple ”personae non gratae” și ne aduce pe terenul unor lovituri economice de substanță, legate de bănci, programe interguvernamentale cu finanțare BERD-BEI sau de accesul pe piața de capital. Dacă se aplică asemenea măsuri, regimul lui Putin va cunoaște dificultăți externe – și interne – ceva mai accentuate.”

Baconschi a fost ambasador la Paris și este francofil. Dar esența rupturii dintre europeni este clară. Pe de o parte, Franța, Italia și țările care depind de Rusia energetic și comercial, de partea cealaltă statele est-europene, cu sprijinul puternic al Marii Britanii, Suediei și, mai discret, al Finlandei.

Băsescu a amintit în declarația de luni că valorile europene primează în fața celor comerciale. Băsescu pare să fi pierdut această rundă. Țara care părea crucială chestiunea sancțiunilor. Olanda, care a pierdut 193 de cetățeni în atacul asupra Zborului MH17 a avut o poziție slabă. Potrivit canadienilor de la Globe and Mail, o explicație poate fi faptul că Shell, cea mai mare companie olandeză, are interese uriașe în Rusia, care afectează veniturile companiei și fondurile de pensii ale olandezilor, care au investit foarte mult în Shell.

Citește si: Analiză Stratfor: “Poate Putin supravieţui?”

Poziția Olandei a alarmat Washingtonul într-atât încât ieri, președintele Barack Obama l-a sunat pe premierul olandez. Mark Rutte, pentru a discuta despre sancțiunile împotriva Rusiei. Astăzi, la reuniunea ambasadorilor statelor membre la UE vom vedea cu ce rezultat. „

Sanctiunile…

15 personalități și 18 companii și instituții, adaugate pe lista SANCȚIUNILOR care vizează Rusia

Se arata ca:

15 personalităţi şi 18 entităţi acuzate de susţinerea separatiştilor din estul Ucrainei, au fost adăugate de UE pe lista sancțiunilor care vizează Rusia. Cele 18 entităţi sunt nouă companii şi nouă instituţii, informează Mediafax.

Decizia a fost luată în cursul unei reuniuni a ambasadorilor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Lista cu persoanele şi entităţile vizate de sancţiuni va fi prezentată public până la sfârşitul săptămânii.”

Efectul…

Efectul de bumerang al sancțiunilor: Europenii, speriați că rușii cheltuie mai puțin din cauza devalorizării rublei

Se arata ca:

„”Conflictul din Ucraina afectează industria turistică din Germania și din restul Europei. Ne îngrijorează mai mult devalorizarea rublei în raport cu moneda unică europeană, decât diminuarea fluxului de turiști dinspre Federația Rusă. Un lucru este cert, turiștii ruși au cheltuit în Germania mai puțin decât până acum”, a spus Alla Belikova, șefa biroului de la Moscova a Organizaţiei Germane pentru Turism, în cadrul conferinței de presă ce a avut loc la Bremen, oraș ce a găzduit cea de-a 40-a ediție a celui mai mare târg de turism pentru incoming din Germania. Evenimentul a reunit peste 1000 de participanți de pe toate continentele și a fost mediatizat de aproximativ 130 de jurnaliști din toată lumea.

Unul dintre primele efecte ale sancțiunilor impuse Rusiei de comunitatea internațională a fost devalorizarea rublei în raport cu principalele valute.

Belokova a arătat că estimările Organizaţiei Germane pentru Turism indică faptul că, în 2014, fluxul turistic dinspre Rusia va fi la același nivel ca în 2013, însă încasările vor fi mai mici din cauza devalorizării rublei.

”Chiar dacă UE și SUA au impus anumite restricții Rusiei, vizele nu le obținem foarte greu. În câteva zile, cel mult o săptămână primim viză Schengen. Cel mai ușor le eliberează ambasada Greciei și cel mai dificil cea a Marii Britani. Costă aproximativ 60 de euro”, îmi explică Ivan, unul din ziariștii ruși prezenți la târgul de la Bremen. Iar colega sa, Anna, este convinsă că turiștii ruși nu vor fi împiedicați să intre în spațiul comunitar: ”Industria turistică europeană are mai mare nevoie de ruși decât are nevoie turismul rusesc de vizitatorii europeni”.

Însă, Olesia, reprezentanta uneia dintre cele mari agenții de turism de la Moscova, specializată pe turism extern, este de altă părere. ”O avea nevoie Europa de banii rușilor, dar și noi avem nevoie de banii vizitatorilor europeni. Agenția pentru care lucrez din asta trăiește”, spune aceasta.

Italia oferă vize gratuite rușilor

Câteva state europene au anunţat că vor simplifica procedurile privind acordarea vizelor pentru turiştii ruşi înaintea începerii sezonului estival. Italia este una dintre ele. Astfel, vizele vor fi eliberate gratis pentru turiştii ruşi care vor să participe la festivalul estival de operă de la Macerata sau la expoziţia pentru comemorarea a 450 de ani de la moartea lui Michelangelo, care va fi organizată între 14 mai şi 28 septembrie la Roma, a declarat ambasadorul italian în Rusia, Cesare Maria Ragaglini.

În plus, de vize cu intrări multiple vor beneficia specialiştii din industria turistică, studenţii sau participanţii la diferite târguri şi evenimente organizate în Italia.

Grecia este o altă ţară europeană care a decis să simplifice procedurile de acordare a vizelor pentru ruşii care doresc să o viziteze.

Înaintea începerii sezonului estival, reprezentanţii Asociaţiei Touroperatorilor din Rusia (ATOR) au solicitat în scris consulatelor ţărilor care sunt destinaţiile preferate de vacanţă ale ruşilor, să explice care sunt regulile pentru obţinerea vizelor şi ce anume s-a schimbat. După introducerea sancțiunilor de către statele europene și SUA, ATOR face un lobby susținut pe lângă ambasadele statelor respective astfel încât să nu se impună restricții în ceea ce-i privește pe turiștii ruși care doresc să călătorească peste hotare.

La rândul său, guvernul rus a aprobat o lege prin care facilitează acordarea vizelor pentru cetăţenii străini. Facilitățile se vor acorda doar cetățenilor statelor care vor simplifica la rândul lor obținerea vizelor pentru cetățenii rușii. Executivul de la Moscova a decis să reducă numărul documentelor pentru cetăţenii străini care vor să obţină viză turistică. De asemenea, viza va fi valabilă şase luni şi nu 30 de zile ca până acum. Cabinetul rus planifică să facă aceste vize multiple.

”Pentru străini este mai ușor să obțină viză pentru Rusia dacă vin în grup și nu individual. Explicația este simplă: mentalitatea funcționarilor noștri nu s-a schimbat. A rămas aceeași ca pe vremea Uniunii Sovietice. Ei cred că poți controla mai ușor un grup decât indivizi care vin pe cont propriu”, îmi spune Ivan.

Turiștii ruși, cei mai buni clienți

Germania este a doua destinație turistică preferată de europeni, după Spania, conform Organizaţiei Germane pentru Turism. După numărul de înnoptări, în 2013, pe primul loc s-au situat olandezii, urmați de elvețieni și americani. Rușii au ocupat abia a zecea poziție. Clasamentul se inversează însă atunci când vine vorba despre încasări. Cei mai mulți bani au fost cheltuiți în Germania de turiștii ruși, urmați de elvețieni, cei britanici și polonezi. Nu este de mirare deci că statele europene, dar și cele asiatice și SUA se bat pentru a atrage clienți din Federația Rusă.

”Rusia nu este numai o destinaţie care atrage tot mai mulţi vizitatori străini, ci şi o mare emiţătoare de turişti care călătoresc în întreaga lume, cu bugete foarte mari. În România vin în fiecare an aproximativ 30.000 de turişti ruşi”, explică Gheorghe Fodoreanu, proprietarul agenţiei de turism Invitation România Travel.

De aceea, Sorin Nicolescu, patronul companiei de turism Olimpic Internaţional consideră că este important pentru România să acorde mai ușor vizele. ”Riscăm să-i pierdem de clienţi şi pe ruşi şi pe ucraineni. Iar un studiu recent al IATA arată că, în 2020, 50 de milioane de turişti ruşi vor călători anual în străinătate. De asemenea, numărul turiştilor chinezi peste hotare va depăşi 200 de milioane”, explică Nicolescu.”

Pozitia Presedintelui Basescu

HotNews

Traian Basescu: Rusia e partenerul teroristilor in uciderea a 298 de persoane aflate la zborul Malaysia Airlines, in Ucraina. Cu cat UE intarzie sanctiunile economice, cu atat va plati mai scump entuziasmul lui Vladimir Putin de a-si recuceri imperiul URSS

Se arata ca:

Presedintele Traian Basescu a atacat luni in termeni duri lipsa de fermitate a unor tari din Uniunea Europeana, care nu au impus rapid sanctiuni dure impotriva lui Vladimir Putin, acuzand faptul ca au fost puse in prim plan chestiunile economice, si nu valorile pe care se fondeaza UE. Basescu a atacat dur si Rusia, calificand-o drept „partener al teroristilor, prin sprijin politic, cu personal calificat, cu armament de toate categoriile, inclusiv greu”.

„Pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Rusia politic, cu oameni si echipamente militare, joi dupa-amiaza au murit 192 de europeni. Oare daca noi, in Consiliu, eram fermi si puneam valoarea omului deasupra a orice, nu am fi putut lua masurile de descurajare in timp util?”, s-a intrebat seful statului, intr-o declaratie de presa in care a prezentat pozitia oficiala a Romaniei.

„Azi e Ucraina, se ajunge la granita balticilor, a Poloniei, a Romaniei. Nu cumva avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice decat solidaritatea cu statele din flancul estic?”, a continuat acesta.

Traian Basescu a pledat pentru sanctiuni „aspre, economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Rusia alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei”, iar „Europa trebuie sa vina in practica la valorile ei reale pleacand de la valoarea cea mai importanta, oamenii”.

In opinia sa, sanctiunile economice trebuie impuse chiar daca UE va avea „pierderi economice consistente”, dar care „nu vor fi mai mari decat ale Rusiei”.

„A aplica cu manusi masurile din etapa 3 (sanctiunile economice, n.r.) e o eroare, cu cat intarziem mai mult cu atat vom plati mai scump neluarea masurilor de stopare a entuzaismului dl Putin de a-si recueri imperiul URSS”.

Iata mai jos declaratia sefului statului  publicata de Administratia Prezidentiala:

  • Buna ziua. Asa cum am promis sambata, as vrea sa fac o declaratie care sper eu sa fie cat mai concisa, dar in acelasi timp si pe intelesul opiniei publice. Deci o declaratie legata de Ucraina, dar privita prin prisma ultimelor decizii adoptate in Consiliul European din 16 iulie.
  • Si o sa incep cu aceste decizii legate de largirea spectrului de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse si a celor care contribuie la destabilizarea Ucrainei. Consiliul European convine sa extinda masurile respective cu scopul de a viza entitati, inclusiv din Federatia Rusa, care sprijina material sau financiar actiuni care submineaza sau ameninta suveranitatea, integritatea teritoriala si independenta Ucrainei.
  • Ce as vrea sa observati in aceasta fraza, relativ sofisticata, pe limbaj european? Deci se vizeaza, se trece de la stadiul listei de persoane la stadiul entitatilor. Si, tradus, inseamna companii, care pot fi ori banci, ori companii energetice, ori multe alte categorii de companii. Deci expresia entitati se refera in primul rand la societati comerciale. Deci Consiliul European a insacinat Consiliul – si maine se va desfasura Consiliul Afaceri Externe, unde participa toti ministrii de externe – sa gaseasca forma juridica de a se trece la aplicarea de sanctiuni impotriva unor entitati.
  • O alta masura dispusa de Consiliul European: Consiliul European transmite Consiliului, deci cel care se va desfasura maine, Consiliului Afaceri Externe, sarcina de a adopta instrumentele juridice necesare si de a decide pana la sfarsitul lunii iulie cu privire la o prima lista a entitatilor si persoanelor, inclusiv din Federatia Rusa, care urmeaza a fi vizate de masurile restrictive in temeiul criteriilor consolidate. Criteriu consolidat inseamna trecerea la stadiul trei de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse.
  • Consiliul European solicita de asemenea examinarea posibilitatii de a viza persoane sau entitati care furnizeaza in mod activ sprijin material sau financiar factorilor de decizie rusi responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei de est.
  • Aici sunt vizati oligarhii, atat cei din anturajul presedintelui Vladimir Putin, cat si cei de origine ucraineana, care intr-un fel sau altul sprijina actiunile de sustinere ale Federatiei Ruse pentru teroristii din Ucraina de est; repet, pentru teroristii din Ucraina de est. Consiliul European solicita Bancii Europene de Investitii sa suspende semnarea de noi operatiuni financiare in Federatia Rusa. Deci Banca Europeana de Investitii, unul din marii finantatori ai operatiunilor din Federatia Rusa, are interdictie de a mai semna noi operatiuni financiare. De asemenea, Consiliul European a solicitat BERD, Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare, ca prin decizia pe care o iau guvernatorii bancii, care sunt reprezentatii statelor membre, sa inceteze noi operatiuni financiare pe teritoriul Federatiei Ruse.
  • Si, in sfarsit, Comisia Europeana a primit sarcina de la Consiliu sa analizeze si sa prezinte pana la sfarsitul lunii iulie proiectele de cooperare Uniunea Europeana – Federatia Rusa care se desfasoara cu finantarea Uniunii Europene sau cu finantare comuna, Uniunea Europeana – Rusia, care trebuie suspendate pana la sfarsitul lunii iulie.
  • Deci, as spune ca in sedinta Consiliului Euroepan din 16, s-a trecut la a se da sarcini catre Consiliul Uniunii Europene. Cred ca se face diferenta intre Consiliul European, care este acela al sefilor de stat si de guvern, si Consiliul Uniunii Europene, unde participa ministrii, membri guvernelor si care pun in aplicare deciziile Consiliului European. Bun.
  • Deci, as spune ca asta inseamna, de la sfarsitul lunii iulie, intrarea in etapa a treia de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse, trecandu-se, de data aceasta, de la liste, interdictii de a se deplasa pe teritoriul Uniunii Europene, pentru persoane, se trece la sanctiuni catre companii. Cheia, aici, este cat de concesivi vor fi reprezentantii statelor, in stabilirea listelor si, pentru a va da un raspuns cu privire la pozitia Romaniei, care solicita demult trecerea la stadiul trei de aplicare a sanctiunilor, as vrea sa fac intai o analiza a situatiei din Ucraina. Sigur, evenimentele le cunoasteti de la televizor, pentru ca niciun stat n-a tinut pentru el, n-a tinut secrete informatiile legate de incidentul cu aeroanava Malaysia Airlines.
  • Dar, eu as vrea sa fac putin mai mult, decat sa ma refer la actul terorist care a dus la uciderea a 298 de oameni.
  • As analiza, in primul rand, situatia din estul Ucrainei. In opinia noastra – si este punctul de vedere al Romaniei, pe care il exprim public – in estul Ucrainei se desfasoara un razboi hibrid. Greu de gasit termenul asta in terminologia de razboi, dar acesta mi se pare termenul potrivit pentru situatia din Donetk si Lugansk. In primul rand, este un razboi prin interpusi, un razboi al Federatiei Ruse, care foloseste ceceni, transnistreni, cazaci si alte entitati, pe care plaseaza in estul Ucrainei, pentru a-i sprijini pe separatisti.
  • Deci este un razboi prin interpusi. O a doua caracteristica este aceea ca avem de a face si cu un razboi de gherila urbana. A treia caracteristica este ca exista si un razboi de insurgenta, chiar al cetatenilor ucraineni de etnie rusa si, in sfarsit, exista si actiuni teroriste frecvente si, aici, ma refer la luarile de ostatici, reprezentantii OSCE care au fost luati ostatici, cetateni care au fost luati ostatici, utilizarea scuturilor umane.
  • Va aduceti aminte, in fata institutiilor erau pusi oameni, iar teroristii ocupau institutiile si, pentru a apara cuceririle pe care le-au facut, puneau, in fata institutiilor ocupate in mod abuziv, cetataeni, deci utilizau scuturi umane. Toate acestea sunt caracteristice terorismului: luarile de ostatici, utilizarea de scuturi umane, jafurile, tot soiul de actiuni din acestea care nu sunt specifice institutiilor statelor, rapiri.
  • In sfarsit, tot aici se desfasoara si un razboi informational, care de data aceasta poate fi si parte a unui razboi clasic. Cine este responsabil in analiza noastra pentru ceea ce se intampla acolo? Primii responsabili sunt teoristii, care si acum ocupa Donetkul si Luganskul, si in mod egal responsabilitatea apartine Federatiei Ruse, pentru ca Federatia Rusa, imi pare rau sa o spun si am responsabilitatea greutatii afirmatiilor pe care le fac, Federatia Rusa a devenit un partener al acestor teroristi, prin sprijin politic, sprijin cu personal calificat, sprijin cu armament de toate categoriile, inclusiv armament greu.
  • Este concluzia la care am ajuns si aceasta este explicatia de ce nu ne-am grabit sa facem afirmatii decat ne-am limitat la niste comunicate.
  • In opinia noastra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi, prin actiunile pe care le intreprinde. Din pacate, Federatia Rusa este parte a conflictului, asa cum a fost parte a conflictului si a anexarii ilegale a Crimeii, acum este parte a conflictului din estul Ucrainei. In ceea ce priveste actul terorist, care a dus la uciderea celor 298 de oameni, aflati la bordul Malaysia Airlines MH17, responsabilitatea, in urma analizei si a infomatiilor pe care le avem, responsabilitatea apartine, in mod direct, gruparii teroriste din estul Ucrainei care a executat lovitura asupra aeronavei malaysiene.
  • In mod egal, Federatia Rusa, care a pus la dispozitie specialisti si echipamentul necesar executarii loviturii, este parte a actului terorist. Am luat nota de declaratia presedintelui Putin sa nu politizam evenimentul. Nu-l politizeaza nimeni, dar presedintele Putin nu poate fugi si nu se poate ascunde sub amanari si minciuna de responsabilitatea punerii la dispozitie a specialistilor si a echipamentelor militare cu care aeronava a fost lovita.
  • Din pacate, Federatia Rusa este partenerul teroristilor in aceasta operatiune legata de uciderea a 298 de persoane. La inceput, v-am prezentat si masurile Uniunii Europene si analiza noastra cu privire la tipurile de conflicte care se desfasoara in estul Ucrainei. Problema este care este responsabilitatea Uniunii Europene. Putea sa faca Uniunea Europeana mai mult decat a facut pana acum? Iar raspunsul meu categoric este Da.
  • Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.
  • Sigur, intotdeauna, au fost argumente. Argumente de genul: o tara are investitii mari, alta tara are de livrat echipamente sofisticate, alta tara este dependenta de gaze, altele, pur si simplu, au spus ca este bine sa fii bine si cu Uniunea Europeana, si cu Federatia Rusa, in acelasi timp, si sa ai o pozitie moale.
  • Cu certitudine, argumentele economice sunt extrem de importante. Dar in Uniunea Europeana noi vorbim despre valori. Orice politician european va va vorbi despre valori. Si as vrea sa stiu care este cea mai mare valoare a Uniunii Europene. Nu cumva, cea mai mare valoare este cetateanul european? Nu cumva, cea mai mare valoare este siguranta cetateanului european?
  • Sigur ca avem si valori economice. Sigur ca prosperitatea europenilor si bunastarea se asigura din relatii comerciale. Dar s-a ajuns la un punct, in care am avut de optat intre siguranta cetatenilor si interesele economice.
  • Este timpul, ca Europa sa puna pe primul plan situatia cetatenilor ei. Siguranta cetatenilor. Au murit 192 de cetateni europeni. Iar eu, personal, nu consider ca viata lor este mai pretioasa decat viata amaratilor de ucraineni care mor in Est. Dar, acum, suntem in fata unei realitati, pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Federatia Rusa, politic, cu oameni si cu echipamente militare, luni dupa-amiaza au murit 192 de cetateni olandezi.
  • Oare, noi, in Consiliu, daca eram fermi – si vorbim despre valori, puneam valoarea omului deasupra la orice – n-am fi putut lua masurile de descurajare, in timp util? Si vin la partea a doua: astazi este Ucraina, se ajunge la frontiera balticilor, a Poloniei, a Romaniei.
  • Nu cumva, avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice, decat solidaritatea cu statele din flancul estic? Cred ca Europa trebuie sa vina, in practica, la valorile ei reale, plecand de la valoarea cea mai importanta: oamenii; siguranta oamenilor. Iar Federatia Rusa trebuie tratata prin aceasta prisma, chiar daca avem pierderi economice consistente. Nu vor fi mai mari decat ale Federatiei Ruse.
  • A aplica, cu manusi, masurile din etapa a III-a este o eroare. Cu cat intarziem mai mult, cu atat vom plati mai scump neluarea la vreme a masurilor de stopare a entuziasmului domnului Putin de a-si recuceri imperiul fostei Uniuni Sovietice. Aceasta este declaratia pe care cred ca trebuia sa o fac in numele Romaniei

Citeste aici si o Analiza HotNews.ro despre pozitionarea politicienilor romani fata de Rusia

Apropo de valorile invocate de Presedintele Basescu, de observat cum oligarhii rusi nu numai ca sunt bine primiti in „Londongrad”, dar mai invart si afaceri grase pe acolo. Marea Britanie are contracte de livrare de armament catre Federatia Rusa. Franta, la fel. Angela Merkel nu doreste noi sanctiuni impuse Rusiei. Ce ironie: noi am luptat impotriva oligarhilor nostri – una din temele preferate ale lui Traian Basescu -, am infiintat si DNA pentru asta, iar in Marea Britanie oligarhii rusi sunt bine primiti! Iar daca acestia s-ar retrage, lucrul asta ar provoca si oarece pagube importante economiilor vestice! Vesticii ne dau noua lectii, dar ei nici vorba sa aplice teoriile predate altora. De asemenea este de remarcat ca state care se opun integrarii Romaniei in Spatiul Schengen au o pozitie favorabila Rusiei! Observati pozitia ambigua a Olandei in privinta impunerii unui nou set de sanctiuni Rusiei, desi Olanda a fost principala victima a atacului asupra avionului care s-a prabusit in Ucraina. Pozitia Olandei chiar a alarmat Washingtonul!! Presedintele Basescu a spus cu subiect si predicat: „Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.”. Cheia problemei e una destul de simpla, privind la ce se intampla acum: Occidentul nu a vrut sa impuna sanctiuni Rusiei!! Cu atat mai mult, vesticii nu par deloc incantati de ideea unor „sanctiuni aspre„. Basescu se comporta ca si cum ar conduce Europa, dar Europa isi vede de ale ei, mai exact de interesele ei. Politice si economice.

Eu raman la convingerea ca SUA a facut o mare greseala cheltuind sume fabuloase in razboaiele din Irak si Afganistan, in loc sa-si intareasca prezenta economica si financiara in Europa intr-un moment deosebit de favorabil. Declansarea crizei economice si financiare care a lovit puternic atat SUA cat si Europa i-a deschis lui Putin posibilitatea de a contraataca, lucrul acesta se vede acum. Profitand de slabiciunea economica a Europei si a SUA, provocata de criza, a actionat in Ucraina. Este clar ca Putin a luat in calcul inca demult eventuale sanctiuni ce i se vor impune Rusiei. Situatia creata este interesanta, in sah se numeste legarea piesei, spre exemplu: daca imi iei cu turnul nebunul, deschizi coloana pentru turnul meu si-ti expui dama atacului. In Afganistan s-au cheltuit sume imense de bani, bombardand niste inaltimi golase unde, chipurile, s-ar fi ascuns teroristul nr. 1 al Planetei, Osama bin Laden, in loc sa te concentrezi cu investitiile in Europa si in special in Europa de Est, care avea nevoie de investitii ca de aer. Ceea ce s-a intamplat in Ucraina este tocmai consecinta acestei greseli. Putin a calculat departe si si-a dat seama ca Vestul nu-si va putea permite sa impuna eventuale sanctiuni, ca despre „sanctiuni aspre”, nici vorba! Astea sunt lucruri elementare, care se invata in celebra „Cartea sahistului incepator” a lui Levenfish. Intr-o Europa slabita de criza economica si financiara, Putin face oferte de nerefuzat. Aici nu e vorba numai de gaze, economia nu se reduce doar la conductele de gaze si sursele  de energie. Chestiunea este ca aceasta criza a slabit influenta SUA in Europa. Partea proasta este ca nici acum americanii nu-si dau seama ca intarirea pozitiei lor ar trebui sa inceapa cu un val masiv de investitii economice in Europa de Est. In caz contrar apar efecte adverse, spre exemplu vezi cazul Ungariei, o tara cu o datorie foarte mare, deci cu o situatie dificila din acest punct de vedere, care incepe sa caute spre rusi… Statele Unite nu au profitat cum trebuie de aceasta imensa victorie, caderea comunismului, repetand greseala lui Hannibal, care in loc sa atace Roma (deci sa-si intareasca pozitia in special in Estul Europei, care a fost afectat de comunism) s-au dus in Afganistan… Nici in conflictul din fosta Iugoslavie n-au procedat cum trebuie, desi au reusit sa dea o grea lovitura rusilor. Insa crearea statului Kosovo nu le-a adus un avantaj prea mare. Ei ar fi trebuit sa-si intareasca pozitia in Serbia, dupa caderea lui Milosevici! Asta ar fi fost cea mai tare mutare. Dirijarea fluxurilor de capital, cu alte cuvinte dolarizarea economiilor statelor din Est, foste comuniste, intr-un moment foarte favorabil, ar fi fost strategia cea mai buna prin care prezenta Rusiei in zona ar fi fost combatuta intr-un mod eficace. Strategia lor a fost gresita si se poate vedea asta inca de la crearea Grupului de la Visegrad. Nu era necesar sa se procedeze asa! De asemenea Ucraina nu era atat de importanta pentru SUA, cum sunt statele din Est care n-au facut parte din Uniunea Sovietica. Trebuie spus ca daca ar fi venit aici investitii puternice, nu sa lasi ca aceste tari sa acumuleze aiurea datorii, lucrul asta nu ar fi declansat o criza, intrucat aici era o mana de lucru bine calificata si ieftina, exista o economie care ar fi putut da roade in urma investitiilor. Astfel de lucruri nu sunt posibile in Irak sau Afganistan. Ucraina, spre exemplu, era de la inceput o gaura neagra, economic vorbind, care evident ca a suferit economic de pe urma prabusirii URSS (de care era legata economic). Nu asa stateau lucrurile mai la vest, cu tari ca Romania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia si Iugosalvia, unde investitiile puteau da roade, fara ca aceste cheltuieli sa provoace un dezastru financiar. Aici nu era un hotchpotch, cum poate ar crede unii. Ci un spatiu favorabil pentru investitii. La momentul 1989 aici era o lume destul de civilizata, in niciun caz nu se poate vorbi de Lumea a Treia. Erau niste state cu caracteristici economice asemanatoare, datorita comunimsului, si din cauza asta nu era deloc greu sa poti sa faci un plan coerent de investitii. Era mult mai usor decat in Spatiul Ex-Sovietic, unde situatia era si este mult mai complexa si problemele mai complicate, cu mult mai complicate.

Poate fi contracarat Putin? Ce se poate spune despre ideea aceasta a sanctiunilor economice? Eu cred ca Putin poate fi contracarat, dar este mai greu acum datorita conditiilor economice existente. Insanatosirea economica de dupa criza se realizeaza, dar lucrurile se misca foarte incet. Iata un articol de pe blogul FMI care ne prezinta mai detaliat aceasta recuperare greoaie:

The Slow Recovery Continues

By Olivier Blanchard

„The recovery continues, but it remains weak, indeed a bit weaker than we forecast in April.

We have revised our forecast for world growth in 2014 from 3.7 percent in April to 3.4 percent today. This headline number makes things look worse than they really are. To a large extent, it reflects something that has already happened, namely the large negative US growth rate in the first quarter.  But it is not all due to that.  It also reflects a number of small downward revisions, both in advanced and in emerging economies.

The overall story remains largely the same as before:

Advanced economies are still confronted with high levels of public and private debt, which act as brakes on the recovery.  These brakes are coming off, but at different rates across countries.

Emerging markets are slowing down from pre-crisis growth rates.  They have to address some of their underlying structural problems, and take on structural reforms.   At the same time, they have to deal with the implications of monetary policy normalization in the US.

Let me take you on the usual tour of the world.

Advanced economies

The United States
First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated.  In retrospect, it seems to be largely due to one-off factors, ranging from an inventory correction to unusually bad weather.  Looking forward, US growth for the rest of the year is still forecast to be 3.25 percent and 3 percent in 2015.

The main policy issue, at this juncture, is the appropriate speed of monetary policy normalization.   Given the unusual behavior of labor participation, and uncertainty about the equilibrium rate of unemployment, assessing the amount of slack in the US is difficult.  The current plans, namely the end of tapering later this year and increases in the policy rate from the middle of next year, are appropriate.  But the timing of the increase in the policy rate may have to be adjusted, as a function of developments on the inflation and unemployment fronts.

A recent report by the BIS has drawn attention to the potential for excessive risk taking in financial markets coming from an extended period of low rates.   We agree that, in some financial markets, valuations appear perhaps optimistic.  But, overall, we do not see a systemic threat to financial stability, mainly because of lower leverage in both banks and, to the extent we can measure it, in non banks as well.  Were the risks to increase however, macro prudential tools should be the right first line of defense. Getting ready to use them should be a policy priority.

The Euro area
The recovery in the Euro area remains weak, and inflation remains too low.   Our forecasts for the Euro area remain roughly unchanged, 1.1 percent for 2014, and 1.5 percent for 2015.  These numbers hide, however, differences across countries.   In the core, we have revised our forecasts up for Germany, and down for France.  In the periphery, we have revised our forecasts up for Spain, down for Italy.

To strengthen the recovery, the Euro area clearly still needs strong action on both the demand and the supply side:

In most Euro countries, unemployment rates far exceed their equilibrium value, and Euro wide inflation is too low.  Thus, demand side policies are still of the essence.  As fiscal space is tight, monetary policy must continue to support activity.   The recent measures taken by the ECB are welcome.  It is too early to assess their effects, and if inflation continued to remain stubbornly low, more measures should be considered.

Monetary policy cannot do the job alone however.   The asset quality review currently under way in European banks is critical to reestablishing confidence in banks, and improving intermediation.  And looking beyond the demand constraints, structural measures must be taken to increase very low potential growth rates.  These measures differ across countries, ranging from reforms to re-enfranchise the unemployed youth, to measures that increase competition in non-tradable sectors, to infrastructure spending.

Japan
We have revised upwards our forecasts for Japan, to 1.6 percent in 2014.  This reflects the effects of Abenomics, and stronger domestic demand, including investment.  The fundamental challenge of Japan remains, how to decrease public debt and increase growth both in the short and the long run.  Our forecast for 2015 gives a glimpse of the difficulty.   Growth is forecast to be only 1.1 percent, reflecting in part the adverse effects on demand of the planned increase in consumption taxes later in the year.

Emerging market and developing economies

We forecast growth in emerging market and developing economies to run at 4.6 percent for 2014 (a revision down of 0.2 percent), and 5.2 percent for 2015 (a revision down of 0.1).

Our largest downward revision, relative to our WEO April forecast, is for Russia, where we have revised growth for 2014 from 1.3 percent to 0.2 percent, and for 2015 from 2.3 percent to 1 percent.  This reflects mainly a deterioration of business confidence, which has been aggravated by geopolitical tensions.  The result has led to large capital outflows, and a near freeze in investment decisions.

Housing investment has slowed down in China, and we expect this slowdown to continue. The government has counteracted this through a series of targeted stimulus measures directed at priority areas such as railway investment and social housing.  Recent months have also seen higher credit flows and increasing infrastructure spending, as well as improving exports. Thus our forecast for this year is broadly unchanged at around 7½ percent growth.  The main challenge for China remains however to achieve a more balanced growth, with less investment and more consumption.

Looking forward, emerging and developing economies face two challenges.

The first is to implement reforms to rebalance their economies and strengthen their growth.  Some of these countries, Mexico notably, but others as well, are indeed embarking on ambitious reforms, which should help lift investment and growth.

The second is to adapt to a changing world environment.   This change has already started.  The recovery in advanced economies implies increased demand for their exports.  The normalization of monetary policy in the United States, however, implies that some of the capital flows that went to emerging markets in search of higher returns will eventually return home. This in turn implies tighter financial conditions and a tougher financial environment. Foreign investors are less forgiving, macroeconomic weaknesses are more costly.   And financial bumps, such as those we saw in May 2013, may well happen again.

In short, the recovery continues.  But it remains weak, and is still in need of strong policy support, to strengthen both demand and supply.”

WEOtbl_July2014

Ce observam? Reiau ce spune despre US: „First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated”. Lucrurile se misca foarte greu. Nici Europa nu se poate lauda. Situatia este ca nici in Rusia lucrurile nu merg bine, cresterile au fost revizuite in scadere, dar nici la noi treburile nu merg deloc stralucit. Tocmai lucrul asta face sa fie foarte greu sa-i dai o replica eficace lui Putin. Si de aceea multe dintre tarile occidentale nu sunt deloc entuziasmate de sanctiunile impuse Rusiei. De aceea Rusia s-ar putea pregati pentru o rezistenta de durata la sanctiuni, care vor fi si nu vor fi puse in aplicare. Mai ales ca si Rusia poate impune sanctiuni. Pe de alta parte, in acest razboi de uzura ar trebui sa ne gandim bine si la aceste sanctiuni, ca nu cumva sa ne impiedice noua recuperarea, chiar daca riscul acesta pare ceva mai indepartat. Plonjarea intr-o noua criza nu e deloc de dorit.  Ce ar trebui sa facem? Sa gasim solutii pentru accelerarea cresterii economice in Europa si SUA. Eu raman la ideea ca investitiile in Estul Europei ar putea determina o viteza mai mare a cresterii economice. Europa de Est pare ignorata si nu e nici drept si nici prea inteligent.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 103 comentarii

Malaysia Airlines…

O tragedie ingrozitoare prabusirea acestui avion civil, plin cu pasageri… Este un lucru ingrozitor ceea ce s-a intamplat. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Aceasta tragedie ridica insa o problema neplacuta si a carei rezolvare nu poate fi amanata prea mult… Sigur, se vor face investigatii si se va vedea foarte clar care a fost cauza prabusirii avionului. Am inteles ca ar fi vorba de o racheta trasa de separatistii prorusi. Chestiunea foarte neplacuta este urmatoare: daca situatia din Estul Ucrainei e scapata de sub control, inclusiv fluxurile de armament din Federatia Rusa spre separatistii din Ucraina? Este o mare problema cum au intrat acesti separatisti in poesesia unor lansatoare de rachete capabile sa loveasca un avion care, din cate inteleg, zbura la altitudine mare. De asemenea, cum putem fi siguri ca nu se va lansa o racheta cu raza medie de actiune, de pe teritoriul Federatiei Ruse, astfel incat sa doboare un alt avion civil care sa zboare deasupra Ucrainei? Atunci cine va avea responsabilitatea, mai ales ca rusii ar putea pur si simplu sa nege? Vladimir Putin a facut apel la incetarea focului in Estul Ucrainei. Fara prea mari sanse de succes. Si atunci nu cumva sepratistii cat si unii generali din Armata Rusa, dar si unii ofiteri ai serviciilor de securitate ruse nu l-ar mai asculta pe seful de la Kremlin…? Nu cumva sunt niste baieti acolo care incep sa-si faca intr-un mod foarte periculos de cap? Moscova a si dezmintit ca ar fi trecut granita cu Ucraina rachete din Federatia Rusa… Trebuie sa stim foarte clar cum sta situatia acolo pentru ca sa stim ce avem de facut! Cat de „intamplatoare” a fost  aceasta racheta care a doborat avionul? Maine la ce ne putem astepta din partea unor descreierati, pierduti de sub orice control? La o racheta trimisa din „greseala” la Constanta sau in centrul Varsoviei? Pentru ca mie mi se pare ca lucrurile nu se vor opri aici. Ma tem ca rusii testeaza reactiile Occidentului la actiunile lor agresive.  Este si asta o posibilitate. Insa imi pare mai mult o actiune pe cont propriu a unor elemente interesate si trebuie sa stim foarte clar daca e asa si daca Rusia poate sa-i tina sub control. In orice caz, NATO nu poate lasa ca situatia sa se degradeze in Ucraina si de aceea ar trebui sa se implice activ in distrugerea pana la anihilare a gruparilor separatiste proruse: izolarea lor si distrugerea lor. Iar daca se constata ca vine ajutor pentru acesti teroristi din partea Rusiei, atunci acest ajutor trebuie impiedicat sa ajunga la destinatie sau eventual lasat sa ajunga si, odata ajuns, distrus impreuna cu separatistii. Pana la urma, ori e alba, ori e neagra!! Ne putem permite tolerarea separatistilor prorusi si tot razboiul civil pe care l-au inceput? Nu cumva riscam, daca ii toleram, sa avem pe viitor catastrofe si mai mari decat un avion plin cu pasageri, oameni nevinovati?

Trebuie cantarite foarte bine lucrurile, analizate foarte bine rapoartele serviciilor secrete si actionat in consecinta.

Parerea mea este ca trebuie sa fim atenti. Vladimir Putin a lansat Rusia intr-o aventura periculoasa. Insa nici nu putem sa toleram prea mult agresiunea separatistilor prorusi, altminteri riscam sa fim acuzati noi de complicitate la actiuni teroriste…

Gandul

Ambasadorul Ucrainei în România: „Avem toate motivele să credem că este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian”

Se arata ca:

Ambasadorul Ucrainei în România, Teofil Bauer, a susţinut o conferinţă de presă pe tema catastrofei aviatice, la sediul ambasadei din Bucureşti. Gândul a transmis LIVE. Diplomatul ucrainean a declarat că există toate motivele pentru a se afirma că „este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian”. El a spus că Ucraina nu a folosit în cadrul operaţiunii antiteroriste din estul ţării nici sisteme antiaerien, nici avioane de luptă (s-a speculat că avionul malaezian a fost însoţit de două avioane ucrainene de luptă). Bauer a mai afirmat că, din înregistrările serviciilor secrete, reiese clar că separatiştii au tras cu racheta în avion, ce nu e clar e dacă ştiau că este unul de pasageri sau l-au confundat cu unul militar ucrainean. Ambasadorul a mai spus că există deja informaţii că cutiile negre ale aeronavei doborâte sunt trimise de separatişti în Rusia.

CELE MAI IMPORTANTE DECLARAŢII:

Preşedintele Ucrainei a iniţiat o comisie de stat pentru ancheta care are ca scop clarificarea actului terorist. Conform datelor din prezent, în jurul orei 16.20 avionul a dispărut de pe ecranele radarelor centrului regional Dnepropetrosk.

Guvernul Ucrainei ia toate măsurile pentru a negocia cu grupurile armate accesul la locul accidentului şi repatrierea victimelor accidentului.

Pe parcursul uiltimelor zile, acesta este al treilea avion doborât. Pe 14 şi 16 iulie, de pe teritoriul Federaţiei Ruse, au fost doborâte avioane ale Ucrainei. Avem toate motivele să credem că este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian. Pe parcursul operaţiunii antiteroriste, instalaţiile antiaeriene ale Ucrainei nu au fost folosite.

Avioane de vânătoare ale Ucrainei nu au fost în spaţiul aerian. Avionul Boeing 777 se afla în afara zonelor de afectare ale forţelor armate ale Ucrainei. Deja am publicat dovezi incontestabile că avionul a fost doborât de teroriştii proruşi, cu armele Rusiei. Acest caz a dovedit că implantarea instabilităţii de către Kremlin în Dinbass este terorism de stat, care este o ameninţare directă la pacea şi stabilitatea internaţională.

Conform datelor SBU, sunt dovezi că racheta cu care a fost doborât avionul a fost lansată de pe teritoriul controlat complet de grupurile separatiştilor.Nu putem ştii sigur de unde provine acest armament.

În Ucraina va sosi reprezentantul Malaeziei, care va participa la investigaţie.

Guvernul Ucrainei a închis spaţiul aerian în această zonă.

A apărut informaţia că a fost găsită a doua cutie neagră a aeronavei, care va da posibilitatea clarificării condiţiilor în care a avut loc acest eveniment. Prima cutie a fost găsită de serviciile care lucrează acolo.

154 pasageri sunt olandezi, 43 malaezieni (15 membri ai echipajului şi 2 copii), 24 australieni, 12 indonezieni (un copil), 9 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. Nu avem încă informaţia că există un român (MAE a anunţat că un pasager avea dublă cetăţenie, inclusiv românească).

Din informaţii neoficiale, o cutie neagră a fost trimisă deja Rusiei, iar a doua va fi de asemenea transferată. Dă o idee despre cine este implicat în acest accident.

Ieri, preşedintele Poroşenko a vorbit telefonic cu premierul Olandei, l-a informat şi a invitat partea olandeză să participe la această anchetă. Olanda va trimite experţi pentru anchetă.

Avem informaţia neoficială că separatiştii vor asigura accesul la locul accidentului.

Un separatist l-a informat pe coordonatorul său din serviciile secrete ruseşti despre doborârea unei aeronave An-26. El a indicat exact locul prăbuşirii. După ce s-au deplasat la locul prăbuşirii, au informat că era o aeronavă civilă. Că au ştiut sau nu de la început că e avion civil, asta nu ştim. Dar că ei au lansat racheta este un fapt.

Ucraina este în stare de război şi suntem gata pentru orice. Suntem gata să ne opunem atacurilor teroriste pe teritoriul Ucrainei.

Aeronava s-a distrus în aer. Raza resturilor de la avion este pe la 4 km. Asta complică lucrările anchetei. Informaţia prealabilă poate să apară chiar azi.

Ca să fie pace în Ucraina, nu e nevoie de prea multe eforturi. Totul e foarte simplu şi clar. Ucraina se află într-o confruntare militară cu Rusia şi poate să efectueze măsuri pentru a respinge puteri militare aflate pe teritoriul Ucrainei. În primul rând, trebuie ca Rusia să nu finanţeze şi să nu dea armament grupurilor teroriste de pe teritoriul Ucrainei. În acest context, cuvântul cel mai greu îl au UE, SUA şi NATO.

Avioanele militare care zboară prin această zonă sunt echipate cu sisteme antirachetă, şi tot au fost doborâte de forţele separatiste.


Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines, cu 298 de persoane la bord s-a prăbuşit în estul Ucrainei, în zona Doneţk, unde au loc lupte între separatiştii pro ruşi şi armata ucraineană. Ucraina vorbeşte despre „doborâre” şi „act terorist” şi susţine că separatiştii proruşi au folosit un sistem antiaerian rusesc BUK, cu rachete sol-aer şi acuză Rusia de implicare în această tragedie, în timp ce separatiştii şi ruşii neagă orice implicare.

Separatiştii proruşi susţin că nu au armament capabil să atingă avioanele de linie, însă există relatări pe internet în care separatiştii se lăudau că au intrat în posesia unui BUK. SBU, serviciul secret de la Kiev, a publicat o înregistrare în care un lider separatist relatează serviciilor secrete ruseşti cum au doborât un An-26 – avion militar de transport ucrainean.

Ruşii îl informează că au doborât un avion civil de pasageri. Autenticitatea înregistrării nu poate fi verificată. CNN şi Wall Street Journal citează oficiali americani care susţin că aeronava a fost lovită de o rachetă. Potrivit companiei Malayasia Airlines la bordul avionului prăbuşit în Ucraina se aflau 298 de persoane, dintre care 154 de olandezi, 27 de australieni, 23 de malaezieni, 11 indonezieni, 6 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. În cazul a 47 de pasageri nu a fost confirmată naţionalitatea. Cei 15 membri ai echipajului erau malaezieni.

Acesta este al doilea avion pe care compania Malaysia Airlines îl pierde în acest an, după ce un Boeing a dispărut pe 8 martie în apele Oceanului Indian, nefiind găsit nici la ora actuală.”

Romania Libera

Demisii în lanţ ale jurnaliştilor ruşi, din cauza manipulării ştirilor faţă de Ucraina. Azi, Pavel Sheremet, de la OTR. E al treilea caz de acest fel de la începutul anului

Se arata ca:

„Un alt jurnalist rus a demisionat în semn de protest faţă de deformarea adevărului faţă de Ucraina, denunţând astfel politica editorială practicată în anumite redacţii din Rusia. De data aceasta este vorba despre Pavel Sheremet, de la postul de televiziune OTR. Potrivit portalulului deschide.md de la Chişinău, Sheremet, originar din Belarus, a anunţat pe pagina sa de Facebook această decizie.

„Consider anexarea Crimeei și sprijinul oferit separatiștilor din estul Ucrainei o aventură sângeroasă și o greșeală fatală comisă de oficialii ruși, care va genera un dezastru în țară, dacă nu va fi oprită acum”, a scris jurnalistul.

Citește și: VIDEO & GALERIE FOTO. UPDATE. Rebelii beți trag focuri de avertisment în locul unde a fost doborât avionul în estul Ucrainei. Malaysia acuză un act de trădare. Naționalitățile pasagerilor, dezvăluite. Ucraina: Insurgenţii proruşi distrug dovezile cu susţinerea Rusiei. Băsescu condamnă atacul

Este al treilea caz de jurnalist din Rusia care demisionează, din cauza manipulării din presa de la Moscova. Cu numai o zi în urmă, corespondentul Russia Today, de la Londra, Sara Firth, a anunţat şi ea că demisionează, nemulţumită de felul în care postul pe care îl reprezenta difuza ştirile din Ucraina. De la aceeaşi instsituţie media a mai demisionat, în luna martie, şi o altă jurnalistă, Liz Wahl, ea invocând acelaşi tip de manipulare editorială în ce priveşte Ucraina.”

Update

Pozitia Occidentului

Mediafax

SUA, Marea Britanie, Olanda, Australia şi Germania denunţă atitudinea Rusiei în cazul prăbuşirii avionului malaysian. Putin, SOMAT să faciliteze accesul

Se arata ca:

Statele Unite, Olanda, Australia, Germania şi Marea Britanie îndeamnă Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian, în estul Ucrainei, considerând inadmisibilă actuala situaţie, conform CNN.

Statele Unite consideră „inadmisibilă” situaţia de la locul prăbuşirii avionului malaysian. „Locul nu a fost securizat şi există informaţii că unele corpuri au fost mutate, la fel şi fragmente ale fuselajului”, a declarat Jen Psaki, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.

Premierul Olandei, Mark Rutte, i-a cerut preşedintelui rus, Vladimir Putin, să asume „responsabilitatea pentru insurgenţii susţinuţi de Moscova”. La rândul lui, ministrul olandez de Externe, Frans Timmermans, s-a declarat „şocat” şi „indignat” de informaţii privind mutarea unor cadavre de la locul prăbuşirii avionului. La bordul avionului malaysian se aflau 192 de cetăţeni olandezi.

„Este o crimă abominabilă”, a reacţionat premierul Australiei, Tony Abbott, în contextul în care 27 de australieni au murit în incidentul aviatic.

„S-a întâmplat pe un teritoriu controlat de ruşi, rebelii sunt susţinuţi de ruşi, iar arma utilizată probabil este rusească”, a spus Abbott, precizând că i-a transmis proteste ministrului rus al Comerţului, Denis Manturov, aflat în vizită în Australia.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat că aşteaptă ca Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian.

Premierul britanic, David Cameron, l-a somat pe preşedintele rus, Vladimir Putin, să faciliteze accesul la locul avionului prăbuşit în estul Ucrainei, avertizând că, în caz contrar, Occidentul trebuie să schimbe fundamental abordarea faţă de Rusia. „Uniunea Europeană trebuie să înăsprească sancţiunile împotriva Rusiei, dacă Moscova nu modifică abordarea în cazul anchetei privind doborârea avionului companiei Malaysia Airlines”, a scris David Cameron în publicaţia The Sunday Times.

„A venit vremea ca UE să arate că puterea, influenţa şi resursele sale contează. UE trebuie să îşi susţină principiile”, a adăugat Cameron.

„Dacă preşedintele Putin nu schimbă abordarea faţă de Ucraina, atunci Europa şi Occidentul trebuie să schimbe în mod fundamental abordarea faţă de Rusia”, a atras atenţia premierul britanic. Zece britanici se aflau la bordul avionului malaysian prăbuşit în Ucraina.”

Pozitia Rusiei

Rusia cere explicaţii Ucrainei, acuzând armata ucraineană că are sisteme de rachete Buk în Doneţk

Se arata ca:

Rusia aşteaptă explicaţii din partea Ucrainei în legătură cu sistemele de rachete de tip Buk pe care armata ucraineană le-ar avea în zona în care s-a prăbuşit avionul de pasageri malaysian, afirmă adjunctul ministrului rus al Apărării, Anatoli Antonov, citat de AFP.

Anatoli Antonov a prezentat sâmbătă câteva „întrebări simple” adresate Administraţiei de la Kiev în legătură cu doborârea avionului malaysian, incident atribuit de Ucraina şi de Statele Unite insurgenţilor proruşi susţinuţi de Moscova.

„Răspunsul la aceste întrebări ar putea să ne permită tuturor, nu doar Rusiei, ci şi Occidentului şi Asiei, să încerce să găsească răspunsul la o întrebare fundamentală: ce s-a întâmplat pe cerul Ucrainei şi ce putem face ca aşa ceva să nu se repete?”, a spus Antonov.

Oficialul rus a cerut Guvernului de la Kiev să ofere detalii despre utilizarea rachetelor Buk în estul Ucrainei şi de ce există astfel de sisteme dat fiind că insurgenţii nu au avioane.

Potrivit Ministerului rus al Apărării, în ziua prăbuşirii avionului malaysian, sisteme de rachete Buk ale armatei ucrainene erau operaţionale în estul Ucrainei. Moscova susţine că armata ucraineană are 27 de sisteme de rachete Buk în regiunea Doneţk.

Kievul afirmă că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi. Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că „dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Insa adevarata pozitie a Rusiei este aceasta (sa vedem articolul si apoi comentam putin):

Rusia: Acuzaţiile SUA privind implicarea rebelilor în doborârea avionului sunt aberante/ Ucraina: Avem DOVEZI CLARE că atacul terorist a fost comis de ruşi, susţinuţi de Moscova

Se arata ca:

Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor ruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă „percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe. Şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj susţine că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi.

UPDATE 15:12 Ucraina susţine că cetăţeni ruşi, susţinuţi de Moscova, au lansat racheta care a doborât avionul

Echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi, susţine şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj, Vitali Nada, citat de Reuters.

„Avem dovezi clare că acest atac terorist a fost comis cu ajutorul Federaţiei Ruse”, a declarat Vitali Nada într-o conferinţă de presă.

„Ştim cu claritate că echipajul sistemului de rachete era format din cetăţeni ruşi”, a adăugat Nada, cerând Moscovei să ofere numele ofiţerilor din Ucraina pentru a fi interogaţi.

Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.

„Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov, conform RIA Novosti.

„În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.

Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie. „În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.

„Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că „dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.

Serghei Riabkov: Statele Unite sunt responsabile pentru declanşarea conflictului din Ucraina

Rusia consideră că Statele Unite poartă responsabilitatea pentru declanşarea conflictului din Ucraina, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, negând orice implicare a Moscovei în doborârea avionului malaysian.

Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie.

„În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.

Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor proruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă „percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, a precizat Serghei Riabkov. „Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov.

„În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.

„Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Un articol foarte important!! In primul rand, Contraspionajul Ucrainean arata cu subiect si predicat ca echipa care a lansat racheta a fost formata din cetateni rusi si ca „atacul terorist” a fost comis cu ajutorul Federatiei Ruse.

Pozitia Kremlinului s-ar putea rezuma in felul urmator: Rusia stie ce e mai bine pentru Ucraina, nu SUA! Cam asta vrea sa spuna.

O pozitie inselatoare…

Ambasadorul rus la ONU: Ucraina este RESPONSABILĂ pentru prăbuşirea avionului malaysian. Nu trebuia să permită trecerea unui avion deasupra unei zone de conflict

Se arata ca:

Moscova consideră că Administraţia de la Kiev poartă întreaga responsabilitate pentru prăbuşirea avionului malaysian, argumentând că Ucraina nu ar fi trebuit să permită trecerea unui avion de pasageri deasupra unei zone afectate de un conflict militar.

„Este necesar să investigăm nu doar prăbuşirea propriu-zisă, ci şi modul în care autorităţile aeronautice ucrainene şi-au îndeplinit obligaţiile profesionale”, a declarat ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin.

„Fiecare stat este responasabil de avioanele care survolează teritoriul lor”, a argumentat Ciurkin, întrebându-se cum a fost posibil ca un avion de pasageri să treacă pe deasupra unei zone de conflict.

Ambasadorul Rusiei la ONU a dat asigurări că Moscova nu este implicată în niciun fel în prăbuşirea avionului malaysian. „Rusia nu a doborât avionul”, a dat asigurări Ciurkin, în contextul în care este anchetată ipoteza conform căreia aeronava a fost doborâtă de separatişti proruşi cu un rachetă de fabricaţie rusească.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Asa ar fi, numai ca asta nu-i scuza pe cei care au doborat avionul. Punand problema intr-o asemenea maniera, Ciurkin pare a nu sesiza faptul ca incidentul s-ar si putut intampla oriunde in Ucraina, intrucat exista si rachete cu o raza mai mare de actiune, care ar fi putut fi lansate de undeva pe teritoriul Ucrainei. Ar insemna sa nu se mai poata zbura pe teritoriul Ucrainei, lucru evident inacceptabil. De fapt, pozitia lui Ciurkin ii acopera, intr-un mod foarte subtil, e adevarat, pe cei care au lansat racheta. Si partea cea mai periculoasa este ca se poate lansa o racheta cu raza medie de actiune de undeva din Federatia Rusa, care sa patrunda in UE sau in alta parte. Loveste un avion, iar Rusia se derobeaza de orice responsabilitate – un lucru ce nu-l putem admite!

DE citit si…

Malaysia Airlines a difuzat naţionalităţile celor aflaţi la bordul avionului: 192 de olandezi, 44 de malaysieni, 27 de australieni, printre victime

Se arata ca:

Compania Malaysia Airlines a difuzat naţionalităţile tuturor persoanelor aflate la bordul avionului Boeing 777 prăbuşit pe 17 iulie în estul Ucrainei, cele mai multe victime, 192, fiind din Olanda.

La bordul Cursei MH17 erau 192 de cetăţeni olandezi, inclusiv o persoană cu dublă cetăţenie – olandeză şi americană.

Patruzeci şi patru dintre victime sunt din Malaysia, inclusiv 15 membri ai echipajului.

La bordul avionului se aflau 27 de australieni, 12 indonezieni, zece britanici (inclusiv un pasager care avea şi cetăţenie sud-africană), patru germani, patru cetăţeni belgieni, trei filipinezi.

De asemenea, printre victime figurează un cetăţean canadian şi un neo-zeelandez.

Numărul total al pasagerilor şi membrilor echipajului este de 298. Toate persoanele aflate la bordul avionului au murit.

Ministerul român al Afacerilor Externe a anunţat că în avion s-a aflat un bărbat cu dublă cetăţenie, canadiano-română.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 20, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii