Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Putea Basescu sa obtina mai mult…?

Iata inca o chestiune controversata…

Gandul

FALSUL RĂZBOI PE FONDURILE EUROPENE. Cât a pierdut şi ce a câştigat în realitate România la Bruxelles

Se arata ca:

„Ultimele luni de negocieri au adus României, la Consiliul European de vineri de la Bruxelles, fonduri comunitare pentru următorii şapte ani de 39,88 miliarde de euro. Doar pe hârtie.

Contrele publice, la nici câteva minute după decizie, între premierul Victor Ponta care acuză că „nu s-a obţinut nimic în plus” şi preşedintele Traian Băsescu, cel care a anunţat „victoria”, sunt însă false probleme date fiind rata de absorbiţie dezastruoasă a banilor europeni de până acum şi riscul suspendării plăţilor în mai multe programe în acest an. Inclusiv amânarea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană poate diminua suficient de mult sumele care ar urma să ajungă în România via Bruxelles.

Ultimul cuvânt în privinţa banilor europeni din următorii ani îl va avea Parlamentul European.

Ce spun cifrele

Din cele două runde de negocieri la Bruxelles între şefii de stat şi de guverne – prima în noiembrie, a doua în februarie -, preşedintele Băsescu a ieşit cu aproape 40 de miliarde de euro. Suma este evident inferioară propunerii de 48 de miliarde care se putea deduce din varianta de buget avansată Consiliului de Comisia Europeană. Scenariul de buget al lui Jose Manuel Barroso nu era însă decât o variantă de start a negocierii, cea mai optimistă posibilă pentru toate statele, şi nu mai este de actualitate încă din octombrie, când a fost ajustat de Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului.

În noua schemă van Rompuy, agreată parţial în noiembrie, României i se prefigura ca parte din buget aceeaşi sumă: 40 de miliarde. Ceea ce nu era o garanţie că nu mai putea fi tăiată dacă liderii europeni decideau să reducă, la nivelul întregului buget, din banii pentru coeziune şi pentru agricultură, de care România a fost direct interesată.

În linii mari, România a obţinut  21,8 de miliarde de euro fonduri de coeziune (autostrăzi, căi ferate, mediu, resurse umane etc), faţă de 19 miliarde cât a avut până acum, şi 17,5 miliarde de euro pentru agricultură (10 miliarde pentru plăţi directe ale subvenţiilor şi 7,1 miliarde pentru proiecte de Dezvoltare Rurală, de la drumuri judeţene la ferme pentru tineri) faţă de 13 miliarde, cât poate accesa în prezent. Plus posibilitatea de a accesa alte câteva programe gestionate însă direct de Comisia Europeană, fără intervenţia guvernului.

Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020).

În ciuda declaraţiilor politice ulterioare, în toate scenarile luate în calcul şi la Guvern şi la Preşedinţie în ultimele luni, România urma să primească mai mult în exerciţiul bugetar viitor. Motivul este simplu: la negocierile pentru bugetul 2007-2013, nefiind membru UE decât după începerea exerciţiului bugetar, a luat ce i s-a dat, situaţie în care va fi acum Croaţia.

Câştiguri şi compromisuri la Bruxelles

Dincolo de miliardele folosite acum ca armă politică în ambele direcţii, între Guvern şi Preşedinţie, la Bruxelles s-au luat alte câteva decizii care, în practică, pot cântări mai mult decât sumele mari aflate deocamdată numai pe hârtie.

– Cofinanţarea în proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, în care intră, de exemplu autostrăzile, creşte de la 75% la 85%, ceea ce face ca statul să contribuie cu numai 15%;

– Prefinanţarea aceloraşi proiecte (adică banii pe care UE îi dă în avans) va fi de 4% – de la 2% cât se prevăzuse iniţial – în cazul ţărilor care au avut în 2010 acord cu FMI, cum e şi cazul României;

– TVA eligibil, cu alte cuvinte rambursat de către Comisia Europeană la bugetul de stat, ceea ce poate însemna, din estimările Ministerului de Finanţe, un avantaj de 2 miliarde de euro.

– Proiectele de Dezvoltare Rurală rămân cofinanţate în proporţie de numai 75% de UE, dar vor avea asigurată o prefinanţare de 4%;

– Aşa numitul „top-up” de 10% – Ţările care vor semna un acord financiar cu FMI sau cu CE vor primi cofinanţare de 85% pentru proiectele de Dezvoltare Rurală şi 95% pentru Coeziune, urmând să contribuie de la bugetul de stat cu doar 15%, respectiv 5% din valoarea totală;

– Flexibilitatea – UE lasă la latitudinea guvernului decizia de a „muta” până la 25% din fonduri de la un program la altul;

– Regula „n+3” dă posibilitatea ţărilor membre să cheltuiască banii, o dată prinşi în proiecte acceptate, încă trei ani după încheierea exerciţiului bugetar, adică până în 2023. Pentru România şi Slovacia, Consiliul European a cerut Comisiei „să exploreze soluţii” ca această regulă să se aplice şi pentru actualul buget, pentru a nu pierde şi mai mult din fondurile europene.

Cu excepţia flexibilităţii şi a regulii „n+3”, lucrurile erau tranşate încă din noiembrie. Tot atunci, preşedintele Băsescu susţinea că a obţinut încă 5 miliarde pe lângă cele 5,5 actuale pentru plăţi directe în agricultură. În final, suma pentru următorii şapte ani este de numai 10 miliarde, ceea ce poate pune în dificultate atingerea celor 183 de euro pe fiecare hectar, la cât ar trebui să ajungă subvenţiile în 2017, faţă de 119 euro, cât primesc acum agricultorii români, dezavantajaţi faţă de cei din restul UE. Pentru a uniformiza subvenţiile, România are nevoie de mai mult de 11 miliarde de euro în cei şapte ani. banii pot fi transferaţi de la Dezvoltare Rurală, diminuând înăs şansele tinerilor fermieri, ale celor care fac agricultură în zone climatice devaforizate sau ale comunelor care au nevoie de modernizare de a mai accesa sume consistente.

Un compromis important, admis de Traian Băsescu, a fost renunţarea la negocierea pentru transferul unor bani de la dezvoltare regională pentru sisteme de irigaţii, în situaţia în care România a obţinut abia în ultimul moment extinderea de la doi la trei ani a perioadei în care mai poate cheltui bani europeni din actualul buget.

Marele câştig a fost însă eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy.

Riscul cel mare: 40 de miliarde doar pe hârtie

Căci, dincolo de războiul pe sumele finale convenite la Bruxelles, dacă îşi păstrează acelaşi ritm de absorbţie ca şi în primii şase ani după aderare, guvernul riscă să nu vadă mai mult de 5 miliarde de euro, pe lângă plăţile directe, din cele 40, în şapte ani.

În 33,5 miliarde de euro, cât a avut în buget din 2007 în 2013, cei mai mulţi bani au revenit, teoretic, aşa-numitelor proiectele din fonduri structurale şi de coeziune: peste 19 de miliarde de euro urmau să mergă în autostrăzi, căi ferate modernizate, proiecte de mediu sau în pregătirea forţei de muncă. Absorbţia a fost însă de numai 11,47%, arată datele Ministerului pentru Fonduri Europene, actualizate până la 31 decembrie anul trecut.

În primii şase ani de la aderare, România a decontat efectiv la Bruxelles facturi de numai 2,2 miliarde de euro din aproape 20, deşi contractele semnate ar fi acoperit 14,9 miliarde de euro.

Cel mai departe a mers Programul Dezvoltare Regională, cu 920 de milioane decontate în şase ani, aproape 25%. Cele mai bine finanţate programe, Transporturi şi Mediu, fiecare cu câte 4,5 miliarde puse la dispoziţie de Bruxelles s-au limitat la 6,4%, respectiv 10,3% grad de absorbţie.

Programele Transporturi şi Competitivitate sunt de altfel blocate pentru o perioadă încă nedeterminată.

La ultimul Consiliu European, preşedintele Comsiei, Jose Manuel Barroso, s-a oferit să trimită în România funcţionari de la Bruxelles „să asiste” autorităţile de management care gestionează banii europeni. Suspiciunile europenilor vizează mai ales corupţia, dar şi slaba pregătire din instituţiile de la Bucureşti.”

Leu sau pisic…?!

Ponta: „La Otopeni Băsescu e un leu, la Bruxelles e pisic. La una din decizii nici nu era acolo”

„Nemulţumit de rezultatul negocierilor de la Consiliul European pentru bugetul UE, premierul Victor Ponta i-a reproşat preşedintelui Traian Băsescu faptul că „la Bruxelles este pisic”. „Preşedintele la Otopeni e un leu. Când ajunge acolo e un pisic”, a susţinut Ponta la RTV, cu argumentul că arre informaţii despre cum a jucat şeful statului în negocieri „de la ceilalţi premieri” cu care s-a întâlnit la Torino.

Potrivit primului-ministru, liderii UE i-au relatat că preşedintele Traian Băsescu nu ar fi fost în sală la una dintre discuţiile importante, fără a menţiona însă contextul. „Mi-au spus: <Păi când s-a luat una din decizii nu era acolo, la alta n-a avut ce să facă. Dar preşedintele vorbea în numele guvernului>. Liderii ştiu că nu suntem cei mai buni prieteni eu şi preşedintele. Traian Băsecu nu putea decât să vorbească decât în numele guvernului, că acolo sunt doar şefii de guverne”, a adăugat Ponta.

Primul-minsitru s-a declarat „supărat de reacţia preşedintelui” care a anunţat o victorie după Consiliu, în condiţiile în care „din propunerile noastre zero s-au acceptat”. Ponta a dat şi o replicăă ironiei prezidenţiale că  în locul său ar fi obţinut doar banii să-şi plătească avionul Bucureşti-Bruxelles. „Biletul de avion i l-am plătit eu domnului Băsescu, adică eu guvernul. Ne costă cam mult (viitoarea pensie a lui Traian Băsescu, n.r.) la ce rezultate are”, a spus Ponta.”

Ponta ameninţă armistiţiul cu Băsescu: „Ce am stabilit în pact nu mai e valabil. O să vedeţi ce o să se întâmple”

Se arata ca:

După contrele legate de bugetul Uniunii Europene şi de scrisoarea pentru Bruxelles legată de Schengen, premierul Victor Ponta susţine că Pacea de la Cotroceni nu mai este în acest moment respectată. „Ce am stabilit în pactul de colaborare nu mai e valabil. Nu vedeţi? Ce am stabilit legat de MCV şi de Schengen nu a respectat. Ce am stabilit să obţinem la Bruxelles n-am obţinut. Era inevitabil să ajungem la această opinie divergentă”, a spus primul-ministru la RTV.

Ponta l-a acuzat pe Băsescu de încălcarea pactului care menţiona adresarea politicoasă, dar a refuzat să dea replica „la partea cu ironiile şi glumele de autobază”. „Cred că preşedintele nu are nici legitimitatea nici interesul să se mai bată pentru România. S-ar bucura să nu intrăm în Schengen. E un om aflat la sfârşit de mandat care are mici răutăţi. Preşedintele de luni până sâmbătă se odihneşte, iar duminică iese. Să iasă în fiecare duminică. O să vedeţi ce se va întâmpla. Dacă tot el bagă strâmbe când tot el e vinovat”, a ameninţat voalat Victor Ponta, atenţionând însă că „nu e vorba de o nouă suspendare”.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dupa parerea mea, una e sa vorbesti despre impactul actualului buget european asupra cetatenilor europeni, punand problema la scara europeana, si altvceva este sa pui chestiunea  daca Basescu ar fi putut obtine pentru Romania mai mult decat a obtinut.

Ceea ce se poate constata acum este mai degraba un adevarat razboi politic al declaratiilor, in cunoscuta noastra traditie damboviteana: „nu am obtinut nimic”, „o mare victorie”, „acasa e leu, acolo e pisic!!”, etc. Am vazut si o emisiune la televizor in care a inceput si o cearta pe tema capacitatii de absorbtie a fondurilor europene. Toate acestea nu lamuresc, insa, problema: putea Basescu sa obtina mai mult? Dupa cum se poate vedea, am obtinut, totusi, mai mult decat in perioada trecuta: „Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020)„, de asemenea sunt si castiguri de alt ordin: cofinantarea, prefinantarea, TVA eligibil, „top up” de 10%, regula n+3, „eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy”. Ponta a inceput un atac la Basescu, cu un iz ce mi se pare mai mult electoral, dar un atac prematur si prost condus! Sunt cu totul de acord ca ar fi fost destul de ridicol sa-l vorbeasca prea mult de bine pe Basescu, dar e si mai ridicol sa te vorbesti pe tine foarte mult de bine, aratandu-ti maretia in fata adversarului. Caci ce altceva poate insemna cand ii spune lui Basescu: „Preşedintele la Otopeni e un leu. Când ajunge acolo e un pisic”, decat faptul ca el, Ponta, s-ar fi „batut” in Consiliu „ca un leu”!!! 😆 Desi aici pare a fi pisic (cum i-a zis nu demult Basescu, ca ar fi motan) 😆 . La care Basescu i-ar fi replicat ca atunci, ca s-ar fi bagat liderii europeni sub masa de frica „leului” intruchipat de Victor Ponta! 😆 .

Intotdeauna vrem mai mult, problema este daca si putem mai mult. Spre exemplu, cu totii vrem sa absorbim mai mult din fondurile acestea europene. Numai ca, dupa cum lesne se poate constata, nu putem sa facem lucrul acesta. Este adevarat ca s-a eliminat legatura dintre rata de absorbtie si finantarile viitoare, dar, cu toate acestea, a obtine mai mult nu depinde de rata de absorbtie. Vreau sa spun ca, punand problema daca Basescu putea sa obtina mai mult, nu ma refer la rata de absorbtie. „A obtine mai mult”, dupa parerea mea, este determinat de alti factori, si anume:

– daca esti un contributor viguros la bugetul european si

– de influenta politica pe care o ai in Consiliul European, pe care o exerciti asupra Comisiei Europene, in general vorbind de influenta politica pe care o ai in Europa.

Or, noi nu suntem un contributor puternic la bugetul european, precum, spre exemplu, Germania; iar in ceea ce priveste influenta politica, ea este determinata de puterea economica si militara de care dispui. Nici la capitolul acesta nu putem spune ca suntem „tigri”!

Nu mai vorbesc de faptul ca este cu totul dezamagitor cat absorbim din aceste fonduri europene: 11,47%! Romania pierde enorm, nu ca n-ar fi bani, ci pentru ca nu suntem capabili sa-i cheltuim. Tara noastra ar trebui sa aiba o capacitate mare de absorbtie a fondurilor europene indiferent ce partid se afla la Putere. Altminteri s-ar putea pune la indoiala capacitatea noastra democratica, daca se poate spune asa. Daca numai un partid/alianta are oameni competenti, restul avand numai incompetenti, atunci… Ramane de vazut daca USL va putea imbunatati aceasta rata de absorbtie. Sa speram ca va putea. Totusi, parerea mea este ca nu trebuie sa ne bizuim in exclusivitate pe fondurile europene. Noi, din cate constat, avem tendinta sa vedem fondurile europene ca pe unicul motor de dezvoltare al tarii. Ar trebui sa dam dovada de mai multa imaginatie, mai multa creativitate economica si sa cautam sa identificam si alte motoare de dezvoltare. Chiar daca vom ajunge sa absorbim 20% din aceste fonduri, tot e putin. Ca sa ajungi la o rata de absorbtie de 50% e foarte greu. Chestiunea nu e deloc usoara. Noi ar trebui sa ne gandim cum sa imbunatatim ratele de crestere economica si trebuie analizat cum se poate face asta cu ajutorul acestor bani de la UE, dar si pe alte cai. Eu cred ca ar trebui sa incepem a ne ocupa de previziuni economice si de o planificare economica de tip modern: trebuie sa stim exact unde suntem si sa stim exact unde vrem sa ajungem. La noi, dupa cat mi se pare mie, si asta ma nemultumeste, lucrurile merg haotic. Spre exemplu, azi rata de absorbtie este de 11,47%, maine e de 12,98% si poimaine de 13, 54%, asa cum pot fi cu totul alte cifre, oricare altele. Pentru ca nimeni nu poate determina exact in ce fel si cand putem ajunge la o anumita rata de absorbtie. Spre exemplu, noi am dori sa ajungem la o rata de absorbtie de 25%; problema care se pune este: cum se poate obtine o asemenea performanta si cand vom ajunge sa avem o astfel de rata de absorbtie, de 25%. Pentru ca aici e vorba de institutii ale statului care nu se comporta deloc intr-o maniera competitiva si nici nu stimuleaza competitivitatea. La intrebarea din titlu, lasand la o parte chestiunile politice si de orgoliu, se mai poate raspunde ca suntem insuficient de competitivi si din aceasta cauza nici nu putem sa atragem mai multe fonduri si nici sa absorbim mai mult din cele alocate. Cand se face o previziune economica ar trebui sa se tina cont de eventualele schimbari in conditiile economice. Este important sa ai o economie dinamica si nu una statica, o economie capabila sa se adapteze repede la eventuale schimbari. Si aici ideea e de a sti cat de previzibil e un anumit eveniment. Problema este ca economia noastra de piata nu e inca puternica si e departe de a fi performanta. De aceea rolul guvernului in economie este mare. Dar daca lucrurile stau asa, ar trebui dusa o politica de asa maniera incat sa indrepte economia noastra catre performanta economica. Ciudatenia mare consta in faptul ca Romania se comporta ca si cum nu ar exista, nu ar gasi nicio determinare care sa o impinga in directia performantei si eficientei. De aceea ce bunul simt poate prevede este ca, spre exemplu, ratele de absorbtie ale fondurilor europene vor fi, in continuare, mici, ca ratele de crestere economica vor fi in continuare mici. Nu e ceva care sa te convinga de contrariu. Chestia asta cu „cat de leu e Ponta” si „cat de pisic ar fi Basescu” nu ma pot convinge ca vor fi rate mai mari de absorbtie a fondurilor europene, si nici ca vom obtine, negociind, mai multi bani de la UE. De observat e faptul ca toata disputa aceasta, intre Ponta si Basescu, e in jurul calitatii de negociator a unei anumite persoane, in cazul de fata Basescu: daca ar fi fost un negociator bun, ar fi obtinut mai mult, asta e ideea. Insa cine ar fi fost capabil sa spuna cu o probabilitate vecina cu siguranta daca, intr-adevar, ar fi putut obtine mai mult? Asa cum nimeni nu poate sa spuna ca vom avea, cu o probabilitate vecina cu siguranta, rate mai mari de absorbtie a fondurilor europene sau ca vom reusi rate mari de crestere economica. Or, pentru ca sa fii capabil trebuie sa faci o previziune cat se poate de exacta.

Ma gandeam la un alt exemplu. Sa luam, de pilda, o intreprindere de stat care ar avea nevoie de tehnologie noua. Retehnologizarea e importanta! Sa presupunem ca ar costa 1.000.000 de euro. Ar trebui sa se stie cat se poate de exact la ce crestere economica ar ajunge intreprinderea in cazul in care s-ar cheltui aceasta suma de bani pe retehnologizare. Or, la noi nu se stie lucrul asta si din aceasta cauza, deoarece nu exista nicio prognoza serioasa, de fapt nimic serios, statul poate cheltui miliarde de euro fara niciun rezultat. Ar trebui sa se stie cat se poate de precis ca daca se ia o anumita masura economica atunci se ajunge la urmatorul rezultat economic: acela si nu altul. La noi nu se stie lucrul asta! La noi nu se poate spune cu o probabilitate vecina cu siguranta la ce rezultat se va ajunge. In cazul asta, totul e lasat la voia intamplarii. De fapt totul e subiectiv si de aceea la noi se ajunge in final la aprinse dispute politice, niciodata la analize economice serioase. La noi nimic nu este limpede, clar, armonios, creator, ci totul e accidental. Lucrul acesta s-a putut constata inca din anii ’90 de dupa Revolutie: noi am reusit sa distrugem intreprinderile din jurul nostru, pentru ca erau „neperformante” si ne incomodau, dar fara sa „restabilim repede echilibru, in profitul ordinii si al frumosului”, dupa cum se exprima Sainte – Beuve.

Reclame

februarie 12, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Masurile lui Tariceanu

Sa vedem ce propune un liberal, Dl. Calin Popescu Tariceanu, fost premier. Iata ce ne spune Gandul:

Ieşire-surpriză a lui Tăriceanu în această dimineaţă: atac la Crin Antonescu, Dan Voiculescu şi Traian Băsescu

Se arata, printre altele, ca:

Planul de resuscitare a economiei

„Aceste propuneri trebuie să genereze o dezbatere a priorităţilor. Sunt măsuri care vor avea efecte pe termen scurt, este nevoie de un pachet de măsuri care să provoace un şoc în economie, care să provoace economie şi care să ducă în final la stoparea declinului economiei”, a argumentat Tăriceanu.

Între măsurile enumerate de acesta se numără „toleranţa zero pentru evaziunea fiscală”, respectiv „o adevărată declaraţie de război împotriva corupţiei şi evaziunii fiscale” care să genereze majorarea pedepselor minime.

De asemenea, Tăriceanu a vorbit de un plan de reindustrializare a României, care „trebuie să fie competitivă la nivel european şi internaţional”, prin încurajarea apariţiei unor „poli industriali în sectoarele de producţie”, iar pentru acest lucru statul să aloce anual 0,5% din PIB.

Necesitatea introducerii disciplinei fiscale. România are o mare problemă legată de lipsa de disciplină a cheltuielilor la nivel central şi la nivel local, la nivel local este o tragedie”, a spus Tăriceanu menţionând faptul că autorităţile locale au un grad mare de autonomie. El a explicat că această măsură va determina chiar o uşuriţă mai mare pentru România de a se finanţa de pe pieţele externe.

Datoria publică să nu depăşească 40% din PIB, eventual la limită chiar printr-o normă constituţională”, a mai susţinut fostul premier.

În plus, el a pledat pentru reducerea taxelor şi impozitelor care au impact direct asupra consumului, a creării locurilor de muncă şi a investiţiilor. Tăriceanu a susţinut revenirea TVA la 19% şi a subliniat că nu este adeptul TVA diferenţiat promovat de USL, însă susţine „zero la sută impozit pe profitul reinvestit”.

Fostul premier a mai precizat că pledează pentru majorarea redevenţelor, care se situează în România la un nivel mult mai mic decât în celelalte state UE.

El a mai precizat că este necesar un „contract social cu românii care să însemne zero la sută tăieri de salarii şi pensii în următoarea perioadă”. „Un angajament ferm din partea USL că viitoare guvernare nu va opera niciun fel de tăieri de pensii sau salarii, iar corecţiile vor fi numai în plus”, a explicat Tăriceanu.

De asemenea, liderul deputaţilor PNL a susţinut că trebuie alocat câte un procent din PIB în plus pentru sănătate şi educaţie, iar fondurile alocate cercetării şi inovaţiei să revină la 1%.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

In primul rand trebuie sa spun ca imi pare bine sa vad niste idei concrete (sau, ma rog, cat de cat concrete) venite din partea unui liberal. Deci, cel putin din punctul meu de vedere, iesirea-surpriza a D-lui. Tariceanu e bine venita. M-as opri la doua dintre masurile pe care le evoca fostul premier:

1. planul de reindustrializare a Romaniei;

2. datoria publică să nu depăşească 40% din PIB, eventual la limită chiar printr-o normă constituţională.

M-am oprit la aceste doua puncte pentru ca ele sunt foarte importante si pentru ca am anumite neclaritati. Spre exemplu, o neclaritate, legata de primul punct, ar fi urmatoarea: ce ar trebui sa cuprinda acest plan de reindustrializare si cum poate fi realizat un asemenea deziderat? Adica, vreau sa spun, cum faci, la modul concret, la ce industrii te-ai gandit si, mai ales, din ce bani!! Pentru ca daca e sa vorbim de un plan de reindustrializare a Romaniei, retineti bine aspectul – a Romaniei – eu cred ca alocarea de catre stat a 0,5% din PIB e foarte putin… Bun, statul aloca 0,5% din PIB, si restul banilor, ca sa poti finanta un astfel de proiect maret, de unde? De unde ar trebui sa provina? Si, iarasi foarte important, cat ar costa acest plan de reindustrializare a Romaniei? Care ar fi suma totala? Cum ar trebui sa se desfasoare un asemenea plan, care ar fi etapele, cat ar dura? E pe termen mediu, lung, cum e?

Punctul doi e legat de punctul unu. Dar as dori sa stiu si eu de ce datoria publica sa nu depaseasca 40% din PIB? De ce nu 45%? Sau de ce nu 50% sau 35%? Pe de alta parte, in general vorbind, tarile capitaliste industrializate au si datorii publice mari, cu mult peste 40% din PIB. Or, Dl. Tariceanu spune, legat de primul punct: „un plan de reindustrializare a României, care „trebuie să fie competitivă la nivel european şi internaţional„, prin încurajarea apariţiei unor „poli industriali în sectoarele de producţie””. Dar doreste, pentru infaptuirea acestui mare deziderat alocarea de catre stat de numai 0,5% din PIB, foarte putin. Asta in conditiile in care nu avem nici piata de capital puternica si nici investitori… Cu alte cuvinte, noi dorim capitalism pe bani putini. Sau cum? Chestiunea cu „poli industriali” te-ar putea duce cu gandul la monopoluri… De stat, private? Are in vedere atragerea de fonduri europene pentru a pune in practica un asemenea plan de reindustrializare?

Nu mi se pare ca ar fi foarte clar…

noiembrie 30, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce se mai intampla…

…la noi si in lume? Iata, mai jos, cateva stiri care mi-au atras atentia dupa ce mi-am aruncat o privire fugara in Gandul:

Ungaria majorează TVA la 27%, cel mai ridicat nivel din UE. Vezi ce TVA aplică fiecare stat din Uniunea Europeană

Tendinte inflationiste…

Firmele ruseşti cumpără tot ce pot în Europa de Est. Investitorii ruşi au făcut achiziţii de 2,8 miliarde de dolari în ultimii trei ani

Traian Băsescu, la PRO TV, despre cerşetorii români, eliminarea vizelor pentru SUA şi scutul anti-rachetă. Ce spune şeful statului despre relaţia sa cu preşedintele Sarkozy

„Cât despre relaţia sa cu preşedintele Franţei, Traian Băsescu spune, zâmbind, că „este normală, numai că avem abordări diferite, în unele probleme, inclusiv în problema Schengen”.”

EROINA DIN ANGLIA. O tânără de 22 de ani a salvat un bărbat de la moarte. „Nu mi-a venit să cred că nimeni nu-l ajută”

Bravo ei!!

Iata si un articol Mediafax:

Primarul New York-ului se teme de revolte: Rata şomajului ridicată ar putea declanşa proteste similare cu cele din Europa

Se arata ca:

„Avem o mulţime de copii care termină colegiul şi care nu-şi pot găsi de lucru” , a spus Bloomberg într-o emisiune radiofonică difuzată vineri. „Asta e ce s-a întâmplat la Cairo. Asta e ce s-a întâmplat la Madrid. Nu vrem astfel de revolte aici”, a adăugat el.

„Opinia publică nu este fericită. Publicul ştie că e ceva greşit în această ţară”, a adăugat el, răspunzând unei întrebări privind nivelul sărăciei în Statele Unite, care a crescut la 15,1 la sută în 2010, ajungând la cel mai înalt nivel înregistrat după 1993.

Mai multe oraşe europene, inclusiv Atena şi Londra, s-au confruntat cu revolte violente, alimentate de tineri nemulţumiţi de nivelul ridicat al şomajului şi măsurile de austeritate. Rata crescută a şomajului în rândurile tinerilor este şi unul dintre factorii care au declanşat „primăvara arabă”, în ţări unde protestatarii s-au revoltat împotriva unor guverne autoritate.

Rata şomajului este de 9,1 la sută, însă mulţi experţi contestă această valoare, preferând un alt indicator, care include şi persoanele care au renunţat să-şi mai caute loc de muncă şi pe cele care vor să lucreze cu normă întreagă, dar sunt obligate să lucreze cu jumătate de normă, şi a cărui valoare este de 16,2 la sută.”

septembrie 17, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Basescu la TVR

Interesant de retinut principalele declaratii facute de Presedinte. Ne vine in ajutor Gandul, care a facut o scurta sinteza:

TRAIAN BĂSESCU: Toată lumea crede că EU SUNT ATOTPUTERNIC. Preşedintele îi TRANSMITE LUI MEDVEDEV: Şi noi vrem garanţii că nicio RACHETĂ RUSEASCĂ NU AJUNGE pe teritoriul României- LIVE TEXT

Despre declaratiile Presedintelui Medvedev:

„- Tratăm declaraţiile preşedintelui Medvedev cu respect.

– Eu n-aş face o dramă din această afirmaţie. România şi-a asumat nişte obligaţii, elemente ale scutului antirachetă româno-american deocamdată – şi mai târziu va deveni un scut NATO – se vor amplasa. Ne vedem de interesul nostru naţional şi tratăm cu respect poziţia oricui

– Dacă este de luat în consideraţie o declaraţie, este cea a preşedintelui Medvedev şi trebuie tratată cu condescendenţa necesară unui şef de stat, a unei mari puteri nucleare. Ceea ce nu înseamnă că vreo clipă punem sub semnul întrebării aranjamentul nostru cu Washingtonul. Ceea ce înseamnă că domnului preşedinte Medvedev, la momentul potrivit, va trebui să-i dăm confortul că aceste instrumente militare nu vizează lovituri împotriva Federaţiei Ruse şi mai ales că – n-am niciun dubiu – domnul Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României

Dânsul (Dmitri Medvedev, n.red.) doreşte garanţii juridice. Sigur că şi România se întreabă : Oare noi avem vreo garanţie juridică? Constatăm că n-avem. Avem dreptul să discutăm subiectul.” (subl.mea)

De citit si:

Băsescu vrea împărţirea României pe regiuni până în 2012. Cum ar arăta harta ţării conform proiectului UDMR

„Desfiinţarea judeţelor şi împărţirea administrativă a României pe regiuni revin în discursul lui Traian Băsescu, şeful statului anunţând că va demara discuţiile cu partidele politice, astfel încât teritoriul să fie restructurat până în anul 2012. „Ţara, aşa cum este organizată, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafeţe mult prea mici, mă refer la judeţe, şi avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze” ,a precizat Băsescu, joi, la o întâlnire pe teme economice, subliniind că măsura este necesară în ciuda faptului că nu va fi acceptată prea uşor de populaţie. „

TRAIAN BĂSESCU: Creşterea TVA a fost una dintre MARILE ERORI politice. Pentru ce ar fi „preferat” preşedintele câteva FLUIERĂTURI în plus

„Al doilea program cu FMI este 100% un program al Guvernului cu FMI. Fondul nu este „biciul lui Dumnezeu”, nu este principala ameninţare la adresa Guvernului, a declarat Traian Băsescu, cu ocazia conferinţei „Revenirea economiei. Am ieşit din recesiune. Care-i planul pentru viitor? Când va simţi România din nou gustul creşterii?”, organizate de Ziarul Financiar în această dimineaţă.

Printre speakeri se numără Doru Dudaş, director în cadrul MFP, Florin Pogonaru – preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, Radu Graţian Gheţea – preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi preşedintele CEC Bank, Dan Şucu – preşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, Frank Hajdinjak – preşedintele Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), Iulian Sorescu – Associated Partner al Noerr Finance & Tax, şi Adrian Vasilescu – consilier al guvernatorului BNR.

Conferinţa este moderată de Cristian Hostiuc, directorul editorial al ZF.” (tot in articol, de citit si principalele declaratii – n.m)

mai 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O problema foarte serioasa: pensiile!!

Iata doua editoriale din Gandul:

Fiţi patrioţi! Muriţi în câmpul muncii!

de Marius NIŢU

si

Premierul Boc nu are dreptul la o pensie decentă

de Victor ROTARIU

Iata ce spune, printre altele, primul articol:

Mulţi dintre cei care s-au ocupat de sistemul de pensii din România ar trebui să fie la închisoare. Pe scurt, acum nu mai sunt bani pentru pensii, pentru că toată lumea a furat din sistem care cum a putut. Cei cu influenţă, precum magistraţii, parlamentarii, diplomaţii etc, au gripat sistemul cu legi speciale, care n-au nicio legătură cu principiul contributivităţii. Cei mici, care n-au sărit peste bariera legii cu o altă lege, au trecut pe sub lege cu diverse adeverinţe medicale. Acum, România are de vreo trei ori mai mulţi pensionaţi pe caz de boală, ca pe vremea lui Ceauşescu. La grupele de muncă, altă veselie. Aici s-a trecut la categoria „muncă grea” de-a valma şi minerul, şi secretara directorului exploatării miniere şi magazionerul. Efectul cumulat e uluitor: doar o jumătate dintre pensionarii care se plâng de pensia mică „după o viaţă de muncă” au vechimea completă în muncă. La fel, un milion de oameni care au muncit cam trei ani toată viaţa primesc pensia socială minimă de 3,5 milioane de lei vechi. Pensia asta, votată cu entuziasm de toate partidele, e orice, ajutor social, pomană, numai pensie nu e. Pensia reprezintă returnarea unei contribuţii cumulate în timp, ceea ce, aici, nu e cazul.” (subl. mea)

„Pensia reprezintă returnarea unei contribuţii cumulate în timp, ceea ce, aici, nu e cazul.”. Pai atunci stau si eu si ma intreb: cum sa ai bani de pensii, la bugetul de pensii, daca numarul de contributori a scazut, fata de perioada comunista? Foarte multi au plecat sa lucreze in strainatate. Pe salarii mai mari. Pe de alta parte s-au desfiintat multe unitati economice, atat agricole cat si industriale. Nu mai vorbesc de sporul negativ al populatiei. In asemenea conditii economice si sociale cum se mai poate aplica principiul contributivitatii? Si aici e vorba de viitor:

Prezentul e trist, dar viitorul e sumbru. Viitorii pensionari au toate şansele să aibă o soartă şi mai grea ca cei de azi. Sistemul şi-a epuizat aproape toate resursele. Contribuţiile pentru pensie sunt, procentual, cu o treime mai mari decât în Germania, iar vârsta de pensionare pentru bărbaţi a ajuns la 65 de ani. Probabil, ca să ne echilibrăm bugetul asigurărilor sociale pe actuala structură de salariaţi, trebuie să interzicem pe viitor pensionarea şi să stabilim, prin lege, că în România se moare în câmpul muncii. Şi, pentru asta, chiar avem nevoie de un ministru precum Botiş.” (subl. mea)

Pe de alta parte investiile straine sunt mici in Romania, o parte insemnata au si plecat din Romania cu criza asta economica, multe firme au dat faliment, nu reusim sa absorbim decat sub 9% din fondurile europene destinate dezvoltarii. In conditiile astea eu nu vad cum sa ai bani la bugetul de pensii. Ar trebui create urgent locuri de munca, ceea ce iarasi nu prea se vede, in ciuda „optimismului moderat” al D-lui Boc. Iata ce spune al doilea articol:

Guvernul Boc nu numai că nu a creat noi locuri de muncă, ci le-a şi redus prin măsurile pe care le-a luat (impozitul minim şi majorarea TVA fiind vârfurile de lance). Cu toate acestea, guvernul Boc, posesorul unui buget de pensii care ajunge doar pentru nouă luni, diferenţa de trei fiind asigurată prin împrumuturi de la bancheri, promite că va micşora contribuţiile sociale anul acesta. Măsura este una foarte bună şi singura care a mai rămas pentru a revigora piaţa forţei de muncă însă deosebit de periculoasă în momentul în care 25% dintre pensii sunt deja plătite pe datorie.

Calculele guvernului sunt de neînţeles: deplânge sistemul de pensii, dar încurajează şomajul, spune că nu sunt bani, dar măreşte pensiile şi promite noi majorări aproape simultan cu reducerea contribuţiilor sociale. Ce să înţeleagă din asta actualii angajaţi şi pensionari? Ce să înţeleagă investitorii? Ce să înţeleagă bancherii şi agenţiile de rating?

Boc a sabotat deja, cu sârg, propria pensie, dar şi pe cea a milioanelor de actuali angajaţi care vor deveni, în câţiva ani, pensionari.

În continuare însă, spre nesurprinderea multora, premierul se mulţumeşte să constate, să arate cu degetul şi să promită. Iar dacă ia, totuşi, dintr-un motiv sau altul, o decizie bună, simte nevoia imediată de a o contracara printr-una care să îi anuleze efectul. Premierul Boc nu şi-a câştigat încă, prin munca depusă, dreptul de a avea o pensie decentă. Problema este că de munca lui actuală depind alte milioane de pensii, pe care respectivele persoane şi le-au câştigat cu vârf şi îndesat.”

Eu stau si ma intreb daca o astfel de situatie nu ar putea crea mari convulsii sociale in viitor, in Romania. Practic, toata aceasta stare de lucruri mi se pare a fi terenul fertil pe care va exploda disperarea oamenilor. Nu stiu cand. Dar mi-e teama ca este doar o chestiune de timp. Mai mult sau mai putin indelungat. Adevarul este ca de la Revolutie incoace, in Romania, obraznicul a mancat praznicul cam intotdeauna. Iar starea economica in care a ajuns tara, inclusiv cea demografica, este si rezultatul acestui fenomen. Practic, nu am asistat numai la dezindustrializarea Romaniei, dar, as zice mai raspicat, la falimentarea Romaniei. Lucru inadmisibil! Si asta in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace. Practic, situatia de astazi, daca nu va fi remediata, pune in pericol generatii intregi de acum inainte. Nu numai generatia lui Boc, a oamenilor in jur de 40 de ani, dar si generatia tanara de astazi, care are acum 20 de ani.  Daca generatia celor de 40 de ani vor avea probleme majore cu pensiile, nu vad cum o va duce mai bine generatia ce are acum 20 de ani si atunci va avea 40 de ani. In conditiile in care nu se vede o relansare a cresterii economice, in conditiile in care nu se prea vede nimic. Asa cum 20 de ani nu s-a vazut decat distrugeri de intreprinderi, apoi cresterea economica bazata pe consum, care ne-a aruncat intr-un faliment de toata frumusetea astazi. Care sunt premisele de la care trebuie sa plec, ca sa am un optimism justificat? Ca Romania este in Uniunea Europeana? Dar lucrul asta nu a facut altceva decat sa sporeasca numarul de emigranti, nu se vede o imbunatatire a absorbitei fondurilor europene la 4 ani de la integrare. De ce anume trebuie sa ma leg pentru a putea fi optimist pentru viitor? Lumea isi pune sperante in partidele de Opozitie, pentru ca oamenii cred ca acestea vor reusi sa rezolve macar o parte din probleme. Opozitia ar trebui sa fie constienta ca aceste probleme nu sunt deloc usoare. Si nici nu se vede o viziune si un plan foarte concret din partea Opozitiei pentru rezolvarea acestor probleme. Poate ca sunt prea pesimist la ora asta. Poate ca lucrurile se vor redresa pana la urma. Ar trebui sa treaca si criza asta economica, e adevarat. Dar, totusi, nu se poate sa nu te intrebi: pana la urma spre ce, in ce directie mergem? Cam in toate sondajele de opinie, chiar si cele mai vechi, marea majoritate a celor ce au raspuns spun ca Romania merge intr-o directie gresita. Ar fi foarte interesant ce cred oamenii, care ar fi parerea lor, despre directia cea buna. Care ar fi aceea? Daca acum mi se spune ca: „Viitorii pensionari au toate şansele să aibă o soartă şi mai grea ca cei de azi. Sistemul şi-a epuizat aproape toate resursele.” Atunci nu se poate sa nu te intrebi: care este, pana la urma, directia buna? Pentru ca, pana la urma, daca lucrurile vor merge tot asa, bugetul va secatui tot mai mult. Hai sa spun ca scaderea contributiilor ar merge daca ar fi crestere economica, dar nu e. Dar nici nu poate fi fara o politica economica ce sa traseze foarte clar dezvoltarea tarii, fara combaterea somajului, care e, din cate se poate observa, cronicizat pana la asistenta sociala in Romania, fara salarii care sa asigure un trai cel putin decent, pe termen lung, cetatenilor, iar, in final, o pensie onorabila, din care sa se poata trai. Eu stau si ma intreb in ce masura constientizeaza clasa politica aceste lucruri, care, daca vor mai sta tot asa, vor agrava si mai mult situatia. Si apoi nu se poate sa nu te intrebi: care este politica cea mai potrivita pentru Romania si pentru oamenii acestei tari? Adica acea politica in stare sa conduca spre o dezvoltare durabila si spre bunasterea si fericirea oamenilor.

 

martie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce fenomen…! …

Iata ce am citit in Romania Libera:

Mii de firme româneşti îşi mută afacerile în Bulgaria

Articolul precizeaza:

„Mii de firme româneşti îşi mută afacerile în Bulgaria, din cauza măsurilor de austeritate impuse în România, a informat postul de radio bulgar citat de NewsIn.

Motivul îl constituie reducerea cheltuielilor şi măsurile de austeritate impuse în România, taxele mai mici şi condiţiile mai bune de afaceri din Bulgaria.

În Bulgaria, impozitul pe venit şi pe profit este 10% comparativ cu 16% în România. TVA este de asemenea mai mic.

În plus, este mult mai simplu să înfiinţezi o companie în Bulgaria, unde este nevoie de mai puţin de o săptămână şi un capital iniţial foarte mic.

Se estimează că aproape 2.500 de companii româneşti s-au mutat deja în Bulgaria. La Ruse, zilnic se înregistrează câte două firme româneşti.”

De asemenea se mai precizeaza:

„Parlamentarul Varujan Pambuccian a declarat că trebuie redusă birocraţia pentru a facilita activitatea companiilor, iar impozitele nu trebuie să fie semnificativ mai mari decât în ţările vecine.

„Este mai mult o problemă de imagine. Companiile nu vin să investească în România, care are nevoie acum de investiţii’, a arătat Nicolae Alexandru-Chidesciuc, economist şef la ING Bank. Impactul plecării companiilor în Bulgaria este foarte mic, în privinţa veniturilor pierdute, circa 0,1%-0,2%, poate 0,3% din PIB, a adăugat el.

Avocatul Denislav Marinov din Ruse a declarat că în prezent ajută la înregistrarea a patru companii româneşti pe lună, dublu faţă de perioada anterioară majorării TVA în România. Majoritatea clienţilor provin din comerţul en-gros, retail, sectorul materialelor de construcţii, transporturi şi agricultură.

Bulgaria nu este singura destinaţie a oamenilor de afaceri români. După ce presa bulgară a scris că oraşul Ruse cunoaşte deja un boom al închirierii de spaţii de producţie de către întreprinzători români, oamenii de afaceri spun că următoarea „destinaţie” ar putea fi Republica Moldova unde, de asemenea, există un cost scăzut al afacerilor.”

Iata ce precizeaza si Reuters:

Analysis: Austerity drives Romania firms to low-tax Bulgaria

By Ioana Patran

BUCHAREST | Fri Oct 1, 2010 9:36am ED

Iata ce scrie in finalul articolului:

„”What is important is that these companies will pay taxes here and not in Romania which means revenues will enter Bulgaria’s coffers,” said Borislav Stefanov, head of Bulgaria’s investment promotion agency.”

octombrie 2, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu