Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ce va fi in Egipt…?

Iata un articol foarte interesant din Gandul, despre situatia din Egipt:

Mohammed_Morsi

Mohammed_Morsi (Photo credit: AslanMedia)

Noul preşedinte al Egiptului este candidatul „Frăţiei Musulmane”. Mohamed Morsi a obţinut peste 13 milioane de voturi

de Andrei Luca POPESCU

Iata ce se arata:

„Candidatul „Frăţiei Musulmane”, doctorul Mohamed Morsi, a fost ales preşedintele Egiptului, a anunţat duminică seara Comisia Electorală de la Cairo, după ce a avut de rezolvat un număr foarte mare de contestaţii.

Morsi l-a învins pe contracandidatul său, Ahmed Shafiq, cu 51,73%, faţă de doar 48,27% din voturi. El a obţinut peste 13 milioane de voturi.

Peste 800.000 de voturi au fost anulate, conform Al Jazeera.

Rezultatul alegerilor vine într-un context foarte tensionat în Egipt, unde zeci de mii de oameni au aşteptat zile în şir, în Piaţa Tahrir din Cairo, rezultatul oficial al alegerilor.

Consiliul generalilor care conduce ţara, de când fostul dictator Hosni Mubarak a fost îndepărtat de la putere, în februarie 2011, este acuzat din ce în ce mai dur de către populaţie că a tergiversat alegerea unui nou preşedinte şi că întârzie redactarea unei noi Constituţii.

De altfel, puterea militară şi-a arogat noi drepturi la începutul lunii iunie, care o scot de sub controlul civil şi îi acordă puteri sporite în ce priveşte redactarea noii Constituţii, puterea legislativă şi siguranţa naţională.

Morsi, 60 de ani, conduce din 2011 Partidul Libertăţii şi Justiţiei, aripa politică a grupării „Frăţia Musulmană”. Este de formaţie inginer şi a făcut un doctorat în SUA. Morsi a fost parlamentar în perioada 2000-2005, ca independent, pentru că Frăţia Musulmană fusese interzisă ca formaţiune politică de către regimul Mubarak.

Contracandidatul său, Ahmed Shafiq, 70 de ani, este văzut de egipteni ca un reprezentant al vechiului regim. El a fost pilot de vânătoare, la fel ca Mubarak, şi este considerat reprezentantul neoficial al Consiliului Suprem al Forţelor Armate (grupul generalilor care conduce ţara).

Shafiq a deţinut funcţii în regimul Mubarak, fiind ministrul Aviaţiei şi şeful Forţelor Aeriene. A deţinut şi funcţia de prim-ministru interimar, în ultimele zile ale regimului Mubarak.

Chiar dacă Morsi a câştigat, rămân încă multe întrebări despre ce va urma în Egipt

Imediat după închiderea urnelor, Consiliul generalilor a limitat drastic puterile preşedintelui, luându-i de exemplu atributul de a declara singur război.

Mohamed Morsi va prelua mandatul oficial pe 1 iulie, iar Consiliul Generalilor a anunţat că va preda puterea către noul Guvern pe 30 iunie.

Cum se va poziţiona Egiptul cu un islamist în frunte

Administraţia Morsi nu îşi va putea permite să rupă relaţiile cu SUA (Egiptul primeşte anual în jur de 1 miliard de dolari ca asistenţă militară de la SUA), pentru că Egiptul, chiar şi condus de Frăţia Musulmană, trebuie să-şi reclădească economia, arată o analiză Foreign Policy. Depinde, astfel, de ajutorul, împrumuturile şi investiţiile americane şi europene. Deteriorarea relaţiilor cu Israelul echivalează cu deteriorarea relaţiei cu SUA.

Chiar dacă ar vrea să schimbe radical politica externă a Egiptului, Morsi are puterile limitate prin lege, puterea militară şi serviciile secrete având un cuvânt de spus în acest domeniu.

Pe de altă parte, într-un Egipt unde democraţia câştigă tot mai mult teren, iar vocea poporului pune o presiune imensă pe puterea politică – toate cererile majore au fost până acum satisfăcute, va fi greu pentru Morsi să satisfacă orice cerere a partenerilor americani. Va fi nevoie ca Egiptul să îşi dezvolte o politică externă proprie, care să îi restabilească rolul de lider regional (Egiptul are cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu).

Modelul considerat viabil pentru Egipt este Turcia, unde un partid islamist se află la putere. Şi acolo, există o retorică anti-Israel, folosită însă doar pentru a dezamorsa tensiunile interne, nu şi în politica externă.”

DE citit si…

Iata ce arata, printre altele, articolul de mai sus, din The New York Times:

In a statement, the White House referred to that promise, congratulating Mr. Morsi even as it called on him to reach out to Egypt’s non-Islamists: “We believe in the importance of the new Egyptian government upholding universal values, and respecting the rights of all Egyptian citizens — including women and religious minorities such as Coptic Christians.” The statement also called on the military to allow a full transition to a democratic government.

Official reaction in Israel was muted, congratulating Egypt on its election. Israeli officials have watched the roiling events next door with trepidation, reflecting concern that the Egyptian generals’ long honoring of a peace treaty with Israel would be up for reassessment under a new government.

In Gaza, however, where the Brotherhood’s ally Hamas is predominant, wild celebrations broke out. Gunmen took to firing long volleys in the air, leading to the death of a 24-year-old man and the wounding of two girls in Rafah, near the border crossing with Egypt.On its own, the Brotherhood’s control of the presidency will do nothing to reduce the fierce polarization of Egyptian society. On Saturday night, a counterprotest that reportedly grew to over 10,000 people took place in a neighborhood with a heavy concentration of military personnel, demonstrating in support of the ruling generals, Mr. Shafik and secular government. Mr. Shafik, Mr. Mubarak’s last prime minister, campaigned with the support of the old ruling party elite as a new strongman who could restore order after 16 months of chaos.

Earlier in the day, a group of secular political leaders and lawmakers who call themselves liberals held a televised news conference to declare their support for the generals and the dissolution of the Brotherhood-led Parliament. They praised the shutdown of Parliament as a victory for law and order, citing an unusually rushed court decision. (The Brotherhood has respected the court ruling but challenged its implementation.)

The secular politicians also accused the Brotherhood of “hijacking” the revolution and called the group a threat to the “civil” character of the state. They dismissed the Brotherhood’s pledges to govern in coalition, respecting individual and minority rights, and instead accused the group of plotting to impose religious rule.

Incongruously, given Washington’s history of antagonism with the Islamists of the Muslim Brotherhood, the secular block argued that the United States was improperly attempting to sway the presidential race in favor of the Brotherhood, although American officials and the embassy here have said they support the democratic process regardless of the result.

Mr. Shafik was silent on Sunday. But a handful of his supporters held their own angry protests to denounce the election commission’s declaration.” (subl. mea)

Stau si mai intreb ce va urma in Egipt si nu numai… Ma gandeam si la Siria: daca regimul lui Bashar al-Assad ar fi indepartat, in cele din urma, de la Putere, i-ar urma tot Fratia Musulmana…? Victoria in alegeri a D-lui. Morsi, deci a Fratiei Musulmane, ar putea avea un ecou larg in toata lumea musulmana. Sa nu uitam ca Egiptul e cea mai mare tara musulmana din Nordul Africii si este de asteptat, dupa parerea mea, ca si tari musulmane mai mici sa se uite spre Egipt, iar aceasta victorie ar putea avea o mare influenta in aceste tari.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Update – Situatia dintre Turcia si Siria

Gandul

NATO se reuneşte la cererea Turciei. Care este riscul izbucnirii unui război cu Siria

de Iuliana Enache, Andrei Luca POPESCU

Iata ce se arata in acest articol pe care il recomand a fi citit integral si in original:

„NATO a confirmat duminică după-amiază că o reuniune a Consiliului Atlanticului de Nord va avea loc marţi la Bruxelles la cererea Turciei, după ce unul dintre avioanele sale de vânătoare a fost doborât vineri de Siria în Marea Mediterană, relatează AFP.

„Consiliul Atlanticului de Nord se va reuni marţi la cererea Turciei”, a anunţat purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu. O sursă diplomatică turcă a declarat duminică, la Ankara, că Turcia cere această reuniune urgentă a celor 28 de ambasadori aliaţi, care va avea loc la sediul Alianţei din Bruxelles.

Turcia a invocat articolul 4 din tratatul fondator al NATO, care prevede că ţările membre pot aduce o problemă în atenţia Consiliului Alianţei Nord-Atlantice şi o pot dezbate cu aliaţii, a subliniat această sursă sub acoperirea anonimatului, adăugând că reuniunea este prevăzută pentru marţi.

Acest articol stipulează că „părţile se vor consulta de fiecare dată dacă, după părerea uneia dintre ele, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată”.

Turcia a acuzat duminică Siria că a doborât unul dintre avioanele sale de vânătoare, care era dezarmat şi se afla în misiune de antrenament, în spaţiul aerian internaţional şi nu în spaţiul sirian, aşa cum a afirmat Damascul.

Avionul militar turc doborât în Siria se afla în spaţiul aerian internaţional şi nu în spaţiul aerian sirian, a declarat duminică ministrul turc al Afacerilor Externe, Ahmet Davutoglu, precizând că avionul efectua o misiune de antrenament şi un test al sistemului radar, fără a fi înarmat, relatează AFP.

„Potrivit concluziilor noastre, avionul a fost doborât în spaţiul aerian internaţional, la 13 mile nautice de Siria”, a declarat el pentru postul public de televiziune TRT.

Ministrul a insistat asupra faptului că avionul turc F-4 Phantom zbura singur şi nu avea „nicio misiune, inclusiv nici cea de strângere de informaţii, deasupra Siriei”.

Davutoglu a recunoscut totuşi că avionul a intrat la un moment dat în spaţiul aerian sirian, în timpul incidentului de vineri.

„Aparatul nu a arătat niciun semn de ostilitate faţă de Siria şi a fost doborât la aproximativ 15 minute după ce a încălcat pentru un moment spaţiul aerian sirian”, a declarat el.

Davutoglu a adăugat că radarele turce le-au cerut celor doi piloţi ai avionului să părăsească spaţiul aerian sirian, dar din Siria nu a venit niciun avertisment.

„Sirienii ştiau bine că este vorba despre un avion militar turc şi natura misiunii sale”, a adăugat el.

Ministrul a precizat că aparatul de zbor efectua, fără armament, o misiune de antrenament şi un test al sistemului de radar din Marea Mediterană.

Un război NATO-Siria?

Mai mulţi comentatori au pus în discuţie problema articolului 5 din Tratatul NATO, care prevede că dacă un stat aliat este atacat, se consideră că întreaga Alianţă Nord-Atlantică a fost atacată. Astfel, dacă un stat NATO se consideră atacat, el poate cere asistenţa Alianţei pentru a răspunde militar.

Opozanţii acestei teorii susţin că există dubii dacă invocarea acestui articol va duce la izbucnirea unui război NATO-Siria, similar cu intervenţia Libiei.

Grupul american Atlantic Council arată că există două mari probleme în declanşarea unui război NATO-Siria. Prima priveşte problema atacului: poate fi calificată reacţia Siriei un atac, chiar dacă a fost supradimensionată şi aparent lipsită de motiv?

A doua problemă priveşte însăşi aplicarea articolului 5. NATO poate decide că acest atac intră sub incidenţa articolului 5, dar nimic nu obligă Consiliul Alianţei să declanşeze un atac asupra Siriei. NATO trebuie să decidă ce măsuri se impun în acest caz, iar acestea nu este obligatoriu să fie de natură militară.

Articolul 5 a fost invocat de SUA, după atacurile de la 11 septembrie 2001, împotriva Afganistanului. Atunci, Alianţa a decis să susţină militar SUA în intervenţia sa.

În prezent, atât poziţia Consiliului de Securitate al ONU, cât şi cea a NATO nu favorizează un conflict cu Siria. La ONU, Rusia şi China îşi exercită dreptul de veto în această problemă, iar secretarul general al NATO a explicat recent că Alianţa nu ia în calcul o intervenţie similară cu cea din Libia.” (subl. mea)

iunie 25, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Tensiuni…

Romania Libera:

Conflict pe tema genocidului armean: Turcia ameninţă Franţa

Se arata ca:

„După ce Adunarea Naţională a Franţei a adoptat o lege conform căreia negarea genocidului comis de trupele turceşti împotriva armenilor va fi pedepsită cu un an de închisoare şi 45.000 de euro, guvernul turc a anunţat retragerea ambasadorului său de la Paris şi a oprit cooperarea militară cu Franţa.

Şi după aproape 100 de ani, genocidul armean este în continuare un subiect tabu pentru oficialii turci – cu atât mai mult atunci când este adus în discuţie de reprezentanţii unui stat străin. Deşi 22 de ţări, printre care se numără Rusia şi mai multe state membre ale Uniunii Europene, au recunoscut oficial masacrul în care au fost ucişi 1,3 milioane de oameni drept genocid, guvernul turc continuă să îl numească „tragicul eveniment”. În Franţa, genocidul a fost recunoscut încă din 2001 – însă până acum legea avea doar un aspect simbolic; spre deosebire de genocidul comis de regimul nazist asupra populaţiei evreieşti din Europa, negarea genocidului armean nu avea statutul de crimă.

După ce a fost adoptată de Adunarea Naţională, legea va fi supusă la vot şi în Senat – unde ar putea fi însă oprită de reprezentanţii Partidului Socialist; aceştia au criticat-o drept o manevră politică a preşedintelui Nicolas Sarkozy.

Rugămintea lui Aznavour

Într-adevăr, un asemenea motiv nu poate fi exclus: în Franţa trăiesc circa 500.000 de persoane cu origini armeneşti, iar cel mai cunoscut reprezentant al acestora este cântăreţul Charles Aznavour – un bun prieten al soţiei preşedintelui, Carla Bruni-Sarkozy. Conform cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în cursul unei călătorii efectuate împreună cu Nicolas Sarkozy în octombrie în Armenia, Aznavour a obţinut de la acesta promisiunea că va susţine proiectul de lege privind genocidul armean. Oricum, Nicolas Sarkozy nu este considerat un prieten al Turciei, după cum constată publicaţia germană Der Spiegel: adversitatea sa împotriva aderării statului otoman la Uniunea Europeană este binecunoscută, iar într-un discurs ţinut în timpul recentei sale vizite la Erevan, preşedintele francez a cerut Turciei să se uite „în ochii propriei istorii” şi să recunoască genocidul armean.

Totodată, şi Valerie Boyer, parlamentarul care a introdus proiectul de lege, ar putea fi suspectată că a acţionat şi în interes propriu: cercul electoral pe care îl reprezintă se află în sudul Franţei, într-o regiune în care comunitatea armenească deţine o importantă influenţă politică. Referindu-se la protestele puternice ale Turciei, Boyer a declarat, conform publicaţiei Businessweek, că este şocată de faptul că, „într-un moment în care Turcia bate la uşa Europei, această ţară importantă îşi încurajează cetăţenii să protesteze împotriva propunerii de lege”.

Presiunile Turciei, fără rezultat

Într-adevăr, guvernul turc a făcut de mai multă vreme presiuni asupra Franţei să renunţe la adoptarea legii. Într-o scrisoare trimisă de către premierul turc Recep Tayyip Erdogan lui Nicolas Sarkozy, preşedintelui francez i se atrăgea atenţia că relaţiile turco-franceze ar putea suferi o ruptură ireparabilă. Totodată, două delegaţii din Turcia, una compusă din membri ai Parlamentului, cealaltă din reprezentanţi ai comunităţii de afaceri, au vizitat Parisul săptămâna trecută, încercând să schimbe, în ultimul ceas, decizia parlamentarilor francezi.

„Sistemul politic francez nu se uită la situaţia care trebuie”, a afirmat, conform Businessweek, Volkan Bozkir, şeful comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului turc; „în loc să se gândească la Turcia anului 2001 sau 2006, când economia nu era atât de înfloritoare, ar trebui să vadă Turcia de astăzi”. Ameninţarea voalată a fost repetată şi de preşedintele Camerei de Comerţ a Turciei, Rifat Hisarciklioglu, care a avertizat Parisul că adoptarea noii legi ar putea aduce „pagube mari şi consecinţe grave pentru ambele state”, după cum relatează FAZ. Ministerul de Externe al Franţei a avertizat, la rândul său guvernul de la Ankara că discriminarea unor companii din Uniunea Europeană ar putea periclita relaţiile Turciei cu aceasta.

Airbus şi Renault ar putea fi afectate de criză

O eventuală penalizare, tacită sau nu, a companiilor franceze care operează în Turcia, ar putea avea efecte semnificative asupra acestora: conform Businessweek, valoarea schimburile bilaterale dintre cele două ţări se ridică la 20 miliarde de dolari. De altfel, Volkan Bozkir nu s-a sfiit să amintească acest lucru.  „Există oportunităţi pentru expansiunea cooperării noastre, mai ales în domeniile energiei şi aviaţiei”, a declarat acesta, adăugând că „dacă un om de afaceri turc are de ales dintre o ţară prietenoasă şi una neprietenoasă, există o psihologie negativă care îi poate afecta alegerea”.”

Premierul turc acuzã Franţa cã a comis un „genocid” în Algeria

Urmeaza ceva foarte tare:

Turcia avertizeaza SUA in legatura cu o recunoastere a genocidului armean

Iata ce arata articolul:

„Relatiile dintre Turcia si Statele Unite si apropierea turco-armeana vor avea de suferit in cazul in care Congresul american va vota un text prin care sa recunoasca drept genocid masacrarea armenilor in timpul Imperiului Otoman, a avertizat luni Ministerul turc de Externe, citat de AFP.

Avertismentul intervine in conditiile in care Comisia de externe a Camerei Reprezentantilor urmeaza sa se reuneasca saptamana aceasta pentru a discuta de o rezolutie in acest dosar. „Asteptam din partea comisiei (…) sa respinga proiectul de rezolutie, care va submina relatiile dintre Turcia si Statele Unite si va provoca o intrerupere a eforturilor pentru o normalizare a relatiilor dintre Turcia si Armenia”, afirma ministerul intr-un comunicat citat de NewsIn.

„Vrem sa credem ca membrii comisiei sunt constienti de daunele pe care proiectul lor de rezolutie le va provoca eforturilor de pace si de stabilitate in Caucazul de Sud si ca vor actiona in acest sens cu responsabilitate”,adauga documentul. Chestiunea genocidului armean este un camp minat din punct de vedere diplomatic. Administratia americana s-a abtinut deocamdata sa adopte acest termen, pentru a nu deteriora relatiile cu Turcia, membra NATO si aliat privilegiat al Washingtonului in Orientul Mijlociu.

Presedintele american Barack Obama, care a promis in timpul campaniei electorale sa recunoasca genocidul armean, a renuntat sa mai foloseasca acest termen, in conditiile in care Statele Unite sustin eforturile in curs pentru o normalizare a relatiilor dintre Turcia si Armenia, care nu au relatii diplomatice si a caror frontiera comuna este inchisa.

Armenii exercita presiuni pentru a fi recunoscut drept genocid masacrele si deportarile care, intre 1915 si 1917, s-au soldat cu moarea a peste 1.500.000 dintre ei. Turcia recunoaste ca intre 300.000 si 500.000 de armeni au murit, dar nu ca victime ale unei campanii de exterminare, ci in haosul ultimilor ani ai Imperiului Otoman.” (subl.mea)

OSCE, preocupatã de consecinţele legii franceze care pedepseşte negarea genocidului armenilor

Se arata ca:

„Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a criticat legea adoptatã joi de Parlamentul francez care pedepseşte negarea genocidului armenilor, apreciind cã poate criminaliza dezbaterile istorice şi submina libertatea de exprimare, relateazã AFP şi Mediafax.

„Recunosc intenţiile umanitare ale membrilor Adunãrii Naţionale, care au redactat şi susţinut acest proiect” de lege, a declarat reprezentanta OSCE pentru libertatea presei Dunja Mijatovic într-un comunicat.

„Cred însã cã adoptarea finalã a acestor amendamente va genera îngrijorãri serioase privind standardele internaţionale ale libertãţii de exprimare”, a adãugat ea, exprimându-şi dorinţa ca Senatul sã respingã textul.

Ea se teme în principal de „o criminalizare a dezbaterilor istorice publice”, care nu favorizeazã „o mai bunã înţelegere între popoare şi comunitãţile” membre ale OSCE.

Mijatovic se teme de asemenea cã alte ţãri vor imita Franţa şi vor criminaliza anumite luãri de poziţie istorice, cu încãlcarea angajamentelor lor în cadrul OSCE, care vizeazã sã încurajeze discuţia liberã pe teme de interes public.

Deputaţii francezi au aprobat, joi, proiectul de lege privind negarea actelor de genocid, inclusiv a genocidului armean din 1915, în pofida ameninţãrilor Turciei şi a prezenţei a mii de manifestanţi în faţa Adunãrii Naţionale. Textul a fost aprobat prin vot deschis cu o largã majoritate a deputaţilor prezenţi în salã.

Proiectul de lege prevede un an de închisoare şi condamnarea la o amendã de 45.000 de euro pentru orice acţiune de negare publicã a genocidului recunoscut de lege. Franţa recunoaşte douã acte de genocid, cel împotriva evreilor şi cel împotriva armenilor.”

Si iata o prima consecinta:

HotNews

Turcia a acordat Rusiei permisiunea ca South Stream sa-i tranziteze apele teritoriale

Se arata, printre altele, ca:

Turcia a acordat miercuri permisiunea Rusiei ca gazoductul South Stream sa-i tranziteze apele, acesta fiind ultimul element de care Moscova avea nevoie pentru a realiza proiectul de furnizare a gazelor catre Europa, care rivalizeaza cu conducta Nabucco sustinuta de UE, potrivit Reuters.

Proiectul South Stream ar putea surclasa astfel Nabucco, destinat sa reduca dependenta Europei de Rusia prin transportul de gaze din Azerbaidjan si Asia Centrala, si ar permite ocolirea Ucrainei, una dintre principalele rute de tranzit ale gazelor rusesti.

Gazoductul South Stream trebuie sa treaca prin apele teritoriale ale Turciei, care este, de asemenea, participanta la proiectul Nabucco, pentru a ajunge in sud-estul Europei.

„As dori sa multumesc guvernului turc pentru decizia de a autoriza constructia South Stream in zona economica a Turciei”, a declarat premierul Vladimir Putin in cadrul unei ceremonii la Moscova.

Decizia Turciei, unul dintre cei mai mari consumatori pentru gazele rusesti, a fost una neasteptata, de vreme ce in luna noiembrie a anuntat ca nu va prelungi un contract cu Gazprom, pentru 6 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Ministrul turc al energiei Taner Yildiz a acordat Rusiei permisiunea necesara de a construi conducta prin apele teritoriale turcesti, in timp ce directorul executiv al Gazprom Alexei Miller a declarat ca grupul va extinde doua acorduri pe termen lung care ar putea majora livrarile catre Turcia cu 2 miliarde de metri cubi, la 27 miliarde de metri cubi.

Acestea vor include 3 miliarde de metri cubi care urmeaza sa fie furnizati prin intermediul tronsonului care trece prin Ucraina, Romania si Bulgaria. Initial, Turcia intentiona sa reduca achizitia de gaze prin acesta conducta.

Nu era clar daca Gazprom a facut concesii in schimbul acordului pentru South Stream. Intalnirea dintre directorul Gazprom si ministrul turc al energiei a avut loc marti.

Turcia s-a numarat printre tarile care au cerut, in mod constant, Gazpromului sa reduca preturile la gaze. ” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Deteriorarea relatiilor dintre Turcia si Franta nu reprezinta un eveniment de bun augur. S-ar putea deteriora si relatiile Turciei cu SUA, dupa cum reiese din unul din articolele citate. Consecintele pot fi nu numai de ordin economic. Sa nu uitam ca Turcia e tara membra NATO. Cu toate acestea, in urma acestor evenimente, ramane neclar cum s-ar pozitiona aceasta tara in cazul in care va izbucni un razboi in Orientul Mijlociu. Dupa parerea mea, SUA nu ataca Iranul din cauza Rusiei si Chinei, cele doua mari Puteri care stau in spatele Iranului si-i sustin actiunile. China a si avertizat ca va riposta in cazul in care Iranul va fi atacat iar presedintele Dmitri Medvedev spunea nu demult ca, in cazul unui razboi in Orientul Mijlociu in care, posibil, se vor folosi si arme nucleare, vor fi „multe decese” in zona. Desigur, daca ne punem intrebarea ce a vrut sa spuna prin asta, raspunsul trebuie sa fie demn de forta militara a unei mari Puteri precum Rusia… Medvedev atragea atentia ca un atac militar al Israelului asupra Iranului ar putea provoca izbucnirea unui razboi nuclear si un dezastru global… Medvedev a spus clar:

„Daca un conflict de acest fel are loc si va exista un atac, atunci ne putem astepta la orice, inclusiv la folosirea armelor nucleare. Iar atacurile nucleare in Orientul Mijlociu inseamna o catastrofa globala. Multe decese”

Ideologia partidului de guvernamant din Turcia – Justitie si Dezvoltare– al carui lider este premierul Recep Tayyip Erdoğan si din care provine Presedintele acestei tari, Dr. Abdullah Gül, este de natura conservatoare, bazat, totusi, pe liberalismul economic. Interesant este ce spune Wikipedia despre Dl. Recep Tayyip Erdoğan, in special in ceea ce priveste relatiile Turciei cu Israelul si cele cu Rusia:

Israel

Erdoğan paid a state visit to Israel in 2005, bringing along a delegation of businessmen to further economic ties.[43] The President of Israel Shimon Peres addressed the Turkish parliament during a visit in 2007, the first time an Israeli leader had addressed the legislature of a predominantly Muslim nation.[44]

At the 2009 World Economic Forum conference, the debate became heated in relation to the Gaza conflict. Israeli President Shimon Peres responded to Erdoğan’s claims, stating that Turkey would have done the same if rockets had been hitting Istanbul.[45] Erdoğan was interrupted by the moderator while he was responding to Peres. Erdoğan stated: „Mister Peres, you are older than I am. Maybe you are feeling guilty and that is why you are raising your voice. When it comes to killing you know it too well. I remember the children who was killed on beaches…” Upon the moderator’s reminder that they needed to adjourn for dinner, Erdoğan left the panel, accusing the moderator of giving Peres more time than all the other panelists combined.[46]

Following the Gaza flotilla raid in May 2010, tension between the two countries dramatically mounted. Erdoğan strongly condemned the raid, describing it as „state terrorism”, calling for Israeli leaders responsible to apologize. Erdoğan has described Israel as „the main threat to regional peace”, and has called for Israel’s nuclear facilities to come under IAEA inspection.[47] Erdoğan accused Israel of turning Gaza into an „open-air prison”.[48]

Russia

For centuries, Turkey and Russia have been rivals for regional supremacy. With the rise of the Erdoğan government, the two countries have realised that friendly relations are in the interest of both. Accordingly, co-operation rather than rivalry appears to dominate the ties. In 2002, trade between Turkey and Russia was worth some $5 billion. By the end of 2010, this figure reached almost $30 billion.[citation needed]

In December 2004, President Putin visited Turkey. This was the first Presidential visit in the history of Turkish-Russian relations besides that of the Chairman of the Presidium, Nikolai Podgorny in 1972. In November 2005, Putin attended the inauguration of a jointly constructed Blue Stream natural gas pipeline in Turkey. This sequence of top-level visits has brought several important bilateral issues to the forefront. The two countries consider it their strategic goal to achieve „multidimensional co-operation”, especially in the fields of energy, transport and the military. Specifically, Russia aims to invest in Turkey’s fuel and energy industries, and it also expects to participate in tenders for the modernisation of Turkey’s military.[49]

President Medvedev described Turkey as “one of our most important partners with respect to regional and international issues… We can confidently say that Russian-Turkish relations have advanced to the level of a multidimensional strategic partnership.”[50]

On 12 May 2010, Ankara and Moscow signed 17 agreements to enhance cooperation in energy and other fields, including pacts to build Turkey’s first nuclear power plant and furthering plans for an oil pipeline from the Black Sea to the Mediterranean Sea. The leaders of both countries have also signed an agreement on visa-free travel. Tourists will be able to get into the country for free and stay there for up to 30 days.[51]

Si atunci, apropo de genocid, cand au fost raidurile israeliene in Gaza (27 decembrie 2008 – 18 ianuarie 2009) au murit si copii… In orice caz, acest razboi, impreuna cu cel de-al doilea razboi din Liban (12-14 iulie 2006) au sensibilizat foarte mult Turcia… Iar operatiunea militara efectuata de Israel asupra celor 6 nave  care aduceau ajutoare umanitare in Gaza (31 mai 2010) a adus la o si mai mare crestere a tensiunii intre Israel si Turcia… Erdogan a numit Israelul drept „stat terorist” si „principala amenintare la adresa pacii regionale”, iar facilitatile nucleare ale Israelului ar trebui puse sub inspectia AIEA (Agentiei Internationale pentru Energie Atomica). De observat este ca, pe de alta parte, in ultima vreme, se imbunatatesc relatiile dintre Turcia si Rusia!

Adoptarea de catre Adunarea Nationala a Frantei a legii privind genocidul facut de Turcia impotriva armenilor vine in intampinarea promisiunii din campania electorala, pe care a facut-o Presedintele Obama. Consecintele insa pot fi dramatice, pentru ca ar putea insemna o repozitionare politica si militara a Turciei. De asemenea nu contribuie la normalizarea relatiilor dintre Turcia si Israel si la destinderea atmosferei in Orientul Mijlociu. Practic, a transformat Turcia intr-o necunoscuta in aceasta complicata ecuatie geopolitica. Si, dintr-o asemenea situatie neclara, Rusia ar putea sa profite, marind dependenta Europei de gazul rusesc prin proiectul South Stream. Lucrurile au inceput sa se complice. In favoarea Rusiei! Iar Franta si Germania ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca, daca intre cele doua tari a fost vorba deseori de rivalitati (cum spunea Nicolas Sarkozy), in ceea ce priveste Rusia a fost mereu vorba de hegemonie! Iar dintr-un eventual razboi impotriva Iranului nu vor castiga nimic nici Europa, nici SUA si nici Israelul. Pretul barilului de petrol ar putea ajunge la cote astronomice si atunci Rusia isi va impune, nu influenta in Europa, ci dominatia economica. Sa nu uitam ca Europa se confrunta cu o grava criza economica si financiara si nici SUA nu se simte prea bine. Rusia, in schimb, se pare ca reuseste sa faca fata crizei. Iata ce arata Wikipedia despre economia Rusiei:

„Russia has a market economy with enormous natural resources, particularly oil and natural gas. It has the10th largest economy in the world by nominal GDP and the 6th largest by purchasing power parity (PPP). Since the turn of the 21st century, higher domestic consumption and greater political stability have bolstered economic growth in Russia. The country ended 2008 with its ninth straight year of growth, averaging 7% annually between 2000 and 2008. Real GDP per capita, PPP (current international $) was 19,840 in 2010.[124] Growth was primarily driven by non-traded services and goods for the domestic market, as opposed to oil or mineral extraction and exports.[83] The average nominal salary in Russia was $640 per month in early 2008, up from $80 in 2000.[125] In the end of 2010 the average nominal monthly wages reached 21,192 RUR (or $750 USD),[126] while tax on the income of individuals is payable at the rate of 13% on most incomes.[127] Approximately 13.7% of Russians lived below the national poverty line in 2010,[128] significantly down from 40% in 1998 at the worst point of the post-Soviet collapse.[79] Unemployment in Russia was at 6% in 2007, down from about 12.4% in 1999.[129] The middle class has grown from just 8 million persons in 2000 to 55 million persons in 2006.[130]

Russian economy since the end of the Soviet Union

Oil, natural gas, metals, and timber account for more than 80% of Russian exports abroad.[83] Since 2003, the exports of natural resources started decreasing in economic importance as the internal market strengthened considerably. Despite higher energy prices, oil and gas only contribute to 5.7% of Russia’s GDP and the government predicts this will be 3.7% by 2011.[131] Oil export earnings allowed Russia to increase its foreign reserves from $12 billion in 1999 to $597.3 billion on 1 August 2008, the third largest foreign exchange reserves in the world.[132] The macroeconomic policy under Finance Minister Alexei Kudrin was prudent and sound, with excess income being stored in the Stabilization Fund of Russia.[133] In 2006, Russia repaid most of its formerly massive debts,[134]leaving it with one of the lowest foreign debts among major economies.[135]The Stabilization Fund helped Russia to come out out of the global financial crisis in a much better state than many experts had expected.[133]

A simpler, more streamlined tax code adopted in 2001 reduced the tax burden on people and dramatically increased state revenue.[136]Russia has a flat tax rate of 13 percent. This ranks it as the country with the second most attractive personal tax system for single managers in the world after the United Arab Emirates.[137] According to Bloomberg, Russia is considered well ahead of most other resource-rich countries in its economic development, with a long tradition of education, science, and industry.[138] The country has more higher educationgraduates than Eurasia.[139][140]

The economic development of the country has been uneven geographically with the Moscow region contributing a very large share of the country’s GDP.[141] Another problem is modernisation of infrastructure, ageing and inadequate after years of being neglected in 1990s; the government has said $1 trillion will be invested in development of infrastructure by 2020″ (subl.mea)

Iata ce spune si despre energie:

Energy

Russia is a key oil and gas supplier to much of Europe.

In recent years, Russia has frequently been described in the media as an energy superpower.[151][152] The country has the world’s largest natural gas reserves,[153] the 8th largestoil reserves,[154] and the second largest coal reserves.[155] Russia is the world’s leading natural gas exporter[156] and leading natural gas producer,[10] while also the largest oil exporter[157] and largest oil producer,[11] though Russia used to interchange the latter status with Saudi Arabia until 2008. On 1 January 2011, Russia said it had begun scheduled oil shipments to China, with the plan to increase the rate up to 300,000 barrels per day in 2011.[158]

Russia is the 3rd largest electricity producer in the world[159] and the 5th largest renewable energy producer, the latter due to the well-developed hydroelectricity production in the country.[160] Large cascades of hydropower plants are built in European Russia along big rivers like Volga. The Asian part of Russia also features a number of major hydropower stations, however the gigantic hydroelectric potential of Siberia and the Russian Far East largely remains unexploited.

Russia was the first country to develop civilian nuclear power and to construct the world’s first nuclear power plant. Currently the country is the 4th largest nuclear energy producer,[161] with allnuclear power in Russia being managed by Rosatom State Corporation. The sector is rapidly developing, with an aim of increasing the total share of nuclear energy from current 16.9% to 23% by 2020. The Russian government plans to allocate 127 billion rubles ($5.42 billion) to a federal program dedicated to the next generation of nuclear energy technology. About 1 trillion rubles ($42.7 billion) is to be allocated from the federal budget to nuclear power and industry development before 2015.” (subl.mea)

De observat ca atuurile Rusiei din punct de vedere economic si al energiei sunt considerabil de mari! Si tot pe-atata sunt si sansele ca Rusia sa castige, de fapt, dintr-un conflict in Orientul Mijlociu. Mai ales daca s-ar intampla sa se creeze un network in zona intre Turica, Siria si Iran, care ar reprezenta o forta considerabila.

Problema este, intr-adevar, dificila si eu sper sa nu se ajunga la un razboi! Insa ma mira faptul ca Franta, SUA par a scapa din vedere aceste aspecte (ca si cum cineva care ar incerca sa rezolve o ecuatie matematica, „pierde” anumite „solutii”). Adica am impresia ca se scapa din vedere anumite consecinte care nu ar fi favorabile nici Europei si nici SUA. In orice caz, problema ramane delicata. Iar adoptarea legii in Franta, dupa cum se vede, nu a intimidat deloc Turcia. Pozitionarea Turciei catre Orient complica si mai mult lucrurile.

Trebuie sa remarc faptul ca Romania a avut si are o pozitie corecta fata de Turcia: aceea de integrare a acestei tari in Uniunea Europeana. Pozitia Frantei, de respingere a acestei integrari a Turciei in UE, este una incorecta. Mai ales ca Turcia face parte din acest club care e NATO. O Turcie exclusa din Europa, pe de o parte, si simtind in mod constant ostilitatea (nejustificata) a Frantei, iar acum percepand drept dusmanie faptul ca a fost adoptata in Franta o asemenea lege, conduce la dezbinari in cadrul NATO si forteaza Turcia sa se reorienteze, sa se repozitioneze din punct de vedere politic si economic, cu consecinte care, asa cum spuneam, nu sunt de bun augur pentru Europa.

Atat UE cat si SUA ar trebui sa se gandeasca mult mai bine la ceea ce ar insemna un conflict militar de amploare in Orientul Mijlociu, care ar viza, in principal, Iranul. Pentru ca desi detin, mai ales SUA, o forta militara considerabila, criza datoriilor a slabit mult puterea economica. Atata vreme cat se vorbeste de recesiune si stagnare si previziunile FMI, dupa cum arata D-na Christine Lagarde, sunt proaste, globalmente vorbind, dar in special cu privire la Europa si la faptul ca situatia de aici franeaza economic SUA, cred ca se poate spune asa. Iar dintr-un astfel de conflict ar avea si mai mult de pierdut.  Ar trebui, deci, sa ia in considerare o mai mare adaptare la realitatile obiective de acum si sa caute sa se refaca din punct de vedere economic. Cred ca acesta ar trebui sa fie telul principal care se impune in momentul de fata. Si, dupa cate putem constata, nici telul si nici momentul actual, nu-s, niciunul dintre ele, usoare. Dar un conflict care ar atrage o Europa slabita din punct de vedere economic, ca si SUA, si care le-ar afecta pe ambele intr-un mod negativ n-ar avea niciun sens. De aceea eforturile ar trebui indreptate in favoarea Pacii si Progesului, iar ceea ce ma ingrijoreaza este ca nu prea vad ca s-ar intampla asa. Ar fi bine sa ma insel… Nu vreau decat sa trag un semnal de alarma asupra unei situatii ce risca sa degenereze intr-un conflict militar inutil, cu consecinte dintre cele mai nenorocite.

Prudenta este de preferat!

decembrie 30, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

„Razboiul lalelelor” si „razboiul lactatelor”

… Si uite asa va ramane celebru in Istorie „razboiul celor doua roze”: al lalelelor si al lactatelor 😆

Interesant e s-o vedem pe Miss Olanda 2008!!

O cheama Deniz Akkoyun – nascuta in Olanda, dar parintii ei sunt turci. De citit si despre turcii din Olanda. Observati ca sunt si oameni politici olandezi de origine turca, sportivi olandezi de origine turca, actori... Cine zicea ca multiculturalismul e un esec…? A, da, Nicolas Sarkozy, Angela Merkel si David Cameron!

septembrie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre situatia din Turcia…

Va propun sa cititi acest articol din BBC News despre situatia tensionata din Turcia:

Turkey to appoint military chiefs 

Deosebit de interesant!

august 1, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii