Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

„De ce eu?”

Filmul lui Tudor Giurgiu (v. aici si aici) reprezinta una din incercarile notabile din filmografia romaneasca postdecembrista de a realiza o pelicula in linii realiste, gen celebrul serial Caracatita. Spun ca este o incercare notabila, insa intrucatva diferita de Ticalosii, desi ideea e cam aceeasi. Totusi, „De ce eu?” este bazat pe fapte reale, iar filmul chiar nu ecranizeaza o fictiune ci un lucru extrem de grav pentru care, pana acum, nu a platit cineva pentru ca nu s-a deschis nicio ancheta care sa verifice cauzele sinuciderii procurorului Cristian Panait. Totusi, in recenzia sa, Cristian Tudor Popescu are dreptate:

Gandul

Procurorul Panait s-a sinucis ca să nu fie omorât

Se arata ca:

„Terasa din film e chiar terasa de pe care s-a aruncat procurorul Cristian Panait”. Aşa scrie pe genericul peliculei ”De ce eu?”, fiind totodată asiguraţi că „Acest film e dedicat memoriei procurorului Cristian Panait (1973-2002)”.

Am numit acest procedeu de manipulare ancoră de real. E folosit cu intenţia de a naşte în mintea spectatorului mediu standard un gând mai mult sau mai puţin subconştient: „Păi, dacă terasa e aia adevărată, atunci tot ce-am văzut în film trebuie să fie adevărat”.

Şi nu e, începând chiar cu scena terasei. Îl vedem pe Emilian Oprea (Panait) zâmbind, cu ochii jucându-i în lacrimi, resemnat-depresiv, deşi discută cu viitoarea lui soţie planuri de viitor. Apoi, ea pleacă la cumpărături şi el vorbeşte la telefon cu o studentă căreia „i-o trăsese” (nu am alt termen care să redea exact ce-a pus regizorul Tudor Giurgiu pe ecran), că ce faci, că te-ai dat la fund, că nu ne mai vedem?, după care aruncă telefonul, despărţindu-se de viaţă, şi se duce la balustrada letală.

Tăietură de montaj cu doi porumbei, simboală tare de tot a sufletului ce urmează să se înalţe la ceruri.

Apoi, imaginea unei perdele gri, altă simboală, giulgiul, cum ar veni.

În sfârşit, procurorul mort, în trening, pe asfalt.

Există şi spectatori care vor fi înţeles că Panduru (Panait) s-o fi sinucis şi pentru că nu se hotăra cu care dintre cele două domnişoare să şi-o pună. În realitate, Cristian Panait s-a aruncat în gol cu martori, mătuşa şi mama lui, care l-au dezbrăcat şi au încercat să-l întindă în pat, văzându-i starea de agitaţie extremă. Panait s-a smuls, a fugit pe terasă în chiloţi şi a sărit sub ochii celor două femei.

Dar, regizorul Giurgiu ţine să-l scoată din viaţă pe Panait inventându-i un ultim gest duplicitar, o înşelare, a ziaristei cu studenta.

Iar asta se înscrie într-o logică schiloadă a filmului, care nu face decât să confirme ce s-a străduit să demonstreze Justiţia română a anului 2002: că procurorul Panait era bolnav mintal.

Nebun post-mortem! se numeşte editorialul pe care l-am scris atunci în Adevărul. Nu exista niciun fel de document medical, internare sau diagnostic, care să menţioneze vreo problemă psihică a procurorului Panait. Dimpotrivă, trecuse testul psihologic pentru admiterea în magistratură.

Toată activitatea lui la Parchetul General fusese competentă, dinamică, cât se poate de coerentă. Însemnările cu pix roşu ale procurorului Panait în legătură anchetarea procurorului Alexandru Lele la Oradea, publicate tot în Adevărul, arătau un meseriaş meticulos, riguros, cât se poate de raţional şi stabil psihic.

Comportamentul lui alterat brusc în ultimele zile şi ore de viaţă nu e al unui nebun, dar al unui om agresat psihic de către cineva, al unei victime a manipulării mentale, făcută cu mijloace profesioniste, de tip inducţie obsesională, şantaj cu ameninţare, condiţionare hipnotică, care nu sunt aiureli gen flacăra violet. O manipulare căreia a încercat să i se opună până în ultima clipă.

Or, ce vedem la dl Giurgiu? Un Panait fost participant la partide de sex în grup regulează câineşte, în calitate de profesor, o studentă (astea sunt adăugirile „creative”, artistice, ale regizorului la realitate, probabil, tot în memoria lui Cristian Panait, menite să facă filmul mai prizabil pentru publicul de mall), pe urmă i se ia dosarul Lele şi e pus el însuşi sub anchetă. Obsedat că e microfonat peste tot şi că îi este ameninţată viaţa de către „serviciile secrete”, având şi două femei pe cap, curajosul şi corectul Panait dă în depresie maniacală şi se sinucide.

Se sinucide fiindcă avea viaţă grea, şi nu putea să lupte cu ea. Ca un fricos absolut, se sinucide ca să nu fie omorât – asta e „logica” jignitoare pe care i-o atribuie dl regizor Giurgiu.  Niciun cuvânt, nicio imagine în film despre faptul că adevăratul Panait era foarte credincios, mergea des la biserică şi avea duhovnic – pentru un astfel de om, sinuciderea e un mare păcat.

Colegul lui de breaslă, procurorul Lele, prima ţintă a cercurilor de putere în afacerea de la Oradea, şi el suspendat din funcţie, anchetat şi supus presiunilor de tot felul, s-a judecat cu Parchetul General din 2002 până în 2008, câştigând toate procesele şi fiind repus în funcţie.

Mai mult, insultarea, nicidecum cinstirea, memoriei procurorului Cristian Panait merge până la a i se pune în cârcă infracţiuni grave imaginate de scenarist şi regizor. Folosind un aşa-zis „prieten” din procuratura militară, Panaitul lui Giurgiu „face rost”, în mod cât se poate de ilegal, de stenogramele unor interceptări ale SRI. Deci, nu pe baze profesionale şi legale îşi face el dosarul în cazul Lele, ci scurtcircuitând, încălcând legea. După care, dl Giurgiu îl pune să-i transmită acest dosar, cu respectivele stenograme obţinute ilegal, tocmai anchetatului Lele – comunicarea de date din dosarul în derulare e o faptă de maximă gravitate şi descalificantă pentru un procuror.

De ce toată îmbârligătura asta scenaristică? Pentru că dl Giurgiu mută axa cazului Lele-Panait de pe PSD pe „serviciile secrete”, mai exact, Securitatea eternă.

Ce s-a întâmplat în 2001 şi 2002 la Oradea este un caz de corupţie pesedistă la nivel înalt. În film este prezentat episodul descinderii pentru percheziţie condusă de procurorul Panait în locuinţa lui Lele. E o reconstituire fidelă, cadru cu cadru, a secvenţelor reale, înregistrate pe casetă atunci de televiziunea locală. Cu o mare şi lată excepţie – replica lui Lele către Panait: „Vreau să mă asigur că se procedează corect, pentru că dumneata eşti trimis aici de Năstase!”. Pe asta, dl Giurgiu a sărit-o, „artistic”, „creativ”…

Adrian Năstase este cel care a determinat punerea în libertate a lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD Aurel Tărău, arestat de procurorul Lele pentru implicare într-o reţea de criminalitate transfrontalieră. Liderul PSD şi prim- ministru a influenţat Justiţia, după ce declarase că nu-i plac arestările de vineri seara, astfel încât Lele a fost silit să revoce arestarea lui Adrian Tărău, cel care sponsorizase masiv PSD, cu bani negri, pentru ca tatăl Tărău să fie numit prefect de Bihor.

Îndată ce s-a văzut liber, Adrian Tărău a fugit în America, la Chicago.

Realitatea e mult mai tare şi mai ascuţită decât ficţiunea d-lui Giurgiu. Stresat de faptul că despre filmul d-sale se spunea că dă în Ponta, a cărui posibilă implicare în cazul Panait-Lele s-a tot vehiculat în presă,  dl Giurgiu a organizat o proiecţie restrânsă a peliculei înainte de alegerile prezidenţiale din toamnă, în care dl Ponta pleca mare favorit. Şi, da, dl Ponta şi PSD s-au liniştit, nu era nicio problemă.

Ba s-a bucurat acum şi dl Băsescu, care a văzut De ce eu? şi l-a declarat bun. Normal, pentru că realizatorii, începând să filmeze prin aprilie 2014, au constatat că se află în anul „Serviciilor”, inaugurat de dl Băsescu cu prilejul pozării E. Udrea, A. Bica şi A. Topoliceanu şopingind în februarie, la Paris. Drept care, în locul megaafacerii pesediste de corupţie şi imixtiune politică în Justiţie, au băgat interceptări, stenograme, fotografii cu camera ascunsă, totul într-o zeamă de complot sereisto-securist, în stilul clasicelor thrillers occidentale de gen.

Cât priveşte analiza cinematografică a filmului, nu menţionez decât „cântările” folk, pop, pian glamoros de holul hotelului şi ohtaturi de inimă albastră, băgate periodic pentru fezandarea inimaţului spectatorului şi ca o compensaţie pentru că se aude prost ce vorbesc personajele.

Frumoasa melodie „Noi, nu!”, interpretată de Anda Călugăreanu, pe versurile lui Nicolae Labiş,  afirmă exact contrariul a ce se arată în film că ar fi făcut procurorul Panait: noi, nu, niciodată, nu vom muri înainte ca trupul să ne moară! Cristian Panait, carevasăzică,  face parte dintre cei ce şi-au pierdut „credinţa-n izbândă pe-aceste mereu mişcătoare poteci”, în vreme ce Noi – care Noi? Probabil dl Giurgiu şi echipa filmului de vreme ce d-sa ne-a rugat în mod expres să rămânem aşezaţi, să vedem genericul de final şi să ascultăm melodia – , nu!

Atunci, în 2002, spuneam, într-o emisiune a lui Marius Tucă dedicată cazului Panait, presei şi corupţiei, că n-am să pot răsturna ca gazetar colosul pesedist instalat peste ţară, asta nu stă decât în puterea oamenilor, prin vot, dar că voi face tot ce pot ca să apăr amintirea procurorului Panait.

Ceea ce fac şi acum.”

Realismul trebuie asumat pana la capat. Dl. Giurgiu trebuia, intr-adevar, sa arate intreaga grozavie a coruptiei pesediste din perioada Nastase si drama prin care a trecut procurorul Panait. Fostul premier, Dl. Adrian Nastase, a platit nu numai politic, dar si cu inchisoarea, pentru coruptia de atunci. Marea greseala pe care a facut-o, ca daca n-ar fi facut-o probabil ar fi ajuns Presedintele Romaniei, este ca nu a dat cu capul de toti peretii coruptia la nivel inalt si mediu din Romania, care tinea intr-o covarsitoare masura de partidul dumnealui, de PSD si care a generat un comportament abuziv. Tin minte si acum cum le-a zis coleglor de partid intr-o sedinta ca daca, citez din memorie, „lucrurile merg tot asa, la anul, pe vremea aceasta vom depana amintiri” si asa a si fost. De ce nu a luat o atitudine hotarata impotriva lucrurilor care mergeau, evident, prost si in defavoarea si a PSD si a sa? Interesant este ca Dl. Nastase a ratat atunci prezidentialele pe ultima suta de metri, cum se spune, datorita, printre altele, si faptului ca nu si-a tinut in frau partidul, mai exact anumite elemente din partid…

De asemenea secenele privind sexul si actul sexual trebuiau diminuate pentru ca nu era vorba despre o poveste de sex sau de dragoste pasionala. Insa acestea nu se potriveau nici in asemenea cazuri: erau excesive. N-are nicio relavanta sa arati in film cum doi oameni si-o trag. Sau scenele cu studenta, n-aveau relevanta. CTP are dreptate:

„Or, ce vedem la dl Giurgiu? Un Panait fost participant la partide de sex în grup regulează câineşte, în calitate de profesor, o studentă (astea sunt adăugirile „creative”, artistice, ale regizorului la realitate, probabil, tot în memoria lui Cristian Panait, menite să facă filmul mai prizabil pentru publicul de mall), pe urmă i se ia dosarul Lele şi e pus el însuşi sub anchetă. Obsedat că e microfonat peste tot şi că îi este ameninţată viaţa de către „serviciile secrete”, având şi două femei pe cap, curajosul şi corectul Panait dă în depresie maniacală şi se sinucide.”

Astfel de scene sunt in exces, n-aveau legatura cu subiectul filmului si scad valoarea acestuia. Era bine ca aceste secene sa fie estompate, in niciun caz nu trebuia a se prezenta cum se reguleaza caineste, cum bine arata CTP. Si apoi pentru ca sa arati ca un barbat face dragoste cu o femeie, nu trebuie sa arati neaparat cum o reguleaza.

Insa trebuie sa evidentiem si ce are bun filmul, dar loc pentru mai bine exista. El arata in termeni realisti, clari putregaiul existent, la nivelul anului 2002, in Justitie. In felul acesta si arata de ce trebuia sa fie adusi alti oameni in Justitie, de ce trebuia innoita Justitia, pe de o parte si de ce a fost necesar un om ca Daniel Morar, pe de alta parte!! Pentru ca numai asa se poate ajunge la o Justitie independenta, fara de care nu poate exista o libertate reala, o democratie reala si un stat de drept real. Atata vreme cat sunt oameni protejati politic – cum s-a crezut, de pilda, Elena Udrea – si politicul se amesteca in treburile Justitiei, obstructionand actul de Justitie, nu putem vorbi nici de o libertate reala, nici de o democratie reala, nici de un stat de drept real. Cu atat mai mult daca politicul se serveste de serviciile secrete.

Insa ceea ce a facut ulterior DNA, conjugandu-si eforturile cu SRI in lupta impotriva coruptiei, dupa cum am mai aratat si altadata, nu reprezinta o reforma, cum se vehiculeaza, gresit dupa parerea mea. Ci reprezinta aducerea Romaniei in starea de normalitate. Din pacate pentru tara noastra, reforme nu s-au facut din 2004 si pana in zilele noastre. Ciudat este ca, desi exista o stare de anormalitate evidenta – adica abateri grave de la normele legale, reforma in spiritul economiei de piata libera si a eforturilor de a scapa de un stat comunist s-au facut pana in 2004, chiar pe timpul guvernarii Nastase. Insa desi reformele s-au efectuat atunci mult mai hotarat decat acum, viciul in care se zbate tara noastra e acelasi: implicarea mare inca a statului in Economie, in Justitie, in Societate. Or, aceasta implicare a statului necesita activitatea sustinuta a serviciilor secrete. Care pot scapa de sub control. Care au tot interesul sa detina o putere cat mai mare, in felul asta devenind abuzive in societate. Ar mai trebui aratat ca, desi reforme s-au facut pana in 2004, asta nu inseamna ca in ansamblu Romania a avut sau are acum si rezultate bune. Si este de cercetat daca acest lucru nu se datoreaza cumva starii de anormalitate despre care vorbeam mai sus. Cred ca, in mare masura, da…

Chiar ceea ce arata Cristian Tudor Popescu, si anume ca filmul nu sufla o vorba despre Ponta, arata o anume implicare a statului, tot prin PSD, acum la Putere, in Cultura. Altminteri de ce sa nu arati tot? De ce sa nu arati tot, tot adevarul, in toata grozavia lui, pentru care nu a platit cineva pana acum? In felul acesta valoarea filmului ar fi crescut foarte mult! Pentru ca filmul ar fi descris intr-un mod nealterat o epoca… Ar fi fost o descriere realista a unor realitati cu care s-a confruntat tara noastra! Si, bineinteles, lucrurile acestea trebuie sa se reflecte in arta. Clar!

Marea problema si atunci, in 2002, cand se mai faceau reforme, si acum, cand accentul cade pe o Justitie independenta, este ca reformele in sensul economiei de piata libera cat si Justitia independenta reclama un stat minimal sau o implicare minimala a statului in economie. Mostenirea comunista a facut, de exemplu, ca noi avem inca intreprinderi de stat cu un grav defect: sunt neperformante si „mananca” foarte multi bani, cauzand pierderi enorme. Insa apetitul pentru reforme al clasei politice este unul foarte redus. Pe de alta parte este, desigur, usor sa vorbesti despre reforme. Greu este sa gasesti si caile potrivite pentru a le infaptui cu succes. Insa pe o piata libera trebuie sa decida concurenta libera. Nu altceva. In schimb la noi decid relatiile, pilele, mai ales relatiile pe care le ai la minister. Dupa parerea mea, la noi, in toate ministerele, mai ales in cele cu profil si activitate economica, colcaie coruptia! De asemenea in Administratia Locala, aceeasi situatie! De aceea se si impun reforme, pentru ca sa se poata depasi starea actuala care nu conduce spre ceva bun si nici nu e ceva bun. Ba dimpotriva! Iar un stat masiv, ca al nostru, alimenteaza la nesfarsit aceasta coruptie!

Dar reforme, fara o Justitie independenta, precum si o Justitie independenta fara reforme, se vede ca nu merg cum trebuie…

Interesant ce spune si Reporter Virtual intr-un articol ceva mai vechi, dar, cred eu, interesant:

Filmul despre moartea procurorului Panait care îl va îngrozi pe Victor Ponta

Se arata ca:

Citiți și:

Procurorul Panait: „Vor să mă scoată nebun!”. 

***

Astfel, cunoscutul regizor Tudor Giurgiu se află pe ultima sută de metri pentru realizarea unui film despre misterioasa moarte a procurorului Cristian Panait, din urmă cu 12 ani.

Cadavrul procurorului Cristian Panait a fost găsit, în seara de 10 aprilie 2002, pe carosabilul străzii Logofat Stroici, din sectorul 2. Concluzia oficială a anchetei a fost ca tânărul magistrat de 29 de ani s-ar fi sinucis, aruncându-se de la balconul apartamentului de la etajul 10, unde locuia impreuna cu matusa sa, scrie e-national.ro.

Mătuşa lui Panait a susţinut că ultimul om care l-a văzut pe nepotul ei înainte să se sinucidă a fost Victor Ponta, pe atunci şef al Corpului de Control al guvernului Adrian Năstase.

Panait instrumentase mai multe dosare de corupţie din guvernarea Năstase şi au existat informaţii potrivit cărora asupra sa s-au făcut presiuni mari pentru a bloca anchetele.

  • „Domnul Ponta este o ruşine pentru toţi procurorii din această ţară, pentru că este un om necinstit, un om care şi-a şantajat un coleg al lui, şi vă aduc aminte de procurorul Panait. În anul 2002, când Ponta avea calitatea de şef al Corpului de Control al Guvernului, s-a implicat în acţiunea pe care o desfăşura procurorul Panait şi, prin ameninţări, l-a determinat pe acesta să se sinucidă. Poate istoria viitoare va readuce în atenţie acest caz destul de suspect„, declara fostul ministru Adrian Videanu, în urmă cu doi ani, citat de ziarul Gândul.

Filmul despre care relatează Robert Turcescu se află pe ultima sută de metri.

„Cristian” (titlu de lucru) ar putea redeschide în cinema-ul românesc o poartă spre un gen rar explorat, thrillerul politic. Imaginea noastră favorită din cele puse la dispoziţie de producătorul Libra Film este cea cu idealistul procuror Cristian (jucat de Emilian Oprea, foto alăturat) stând la birou şi scrutând cu privirea dosarul din faţă. Ne aşteptăm la un personaj incoruptibil, cu privirea aţintită către adevăr şi gata de orice pentru a-l descoperi, în ciuda opoziţiei colegilor săi şi a altor pioni din lumea politică.”, scrie site-ul de specialitate cinemagia.ro

Despre noul său proiect, Tudor Giurgiu (medalion) spune, citat de acelaşi site: „E un film foarte personal, probabil cel mai dificil film la care am lucrat. Mi-e greu să vorbesc încă despre el, sunt încă în perioada de dinainte de montaj când senzaţiile trăite la filmare sunt foarte puternice. Ştiu doar că publicul va descoperi un actor excepţional, Emilian Oprea, la debut în rol principal în lungmetraj”.

Filmul, cu scenariul scris de Loredana Novak şi Tudor Giurgiu, a beneficiat de un buget de 1,13 milioane de euro şi a început filmările în februarie, urmând ca săptămâna aceasta să termine lucrul cu actorii şi să înceapă cât de curând post-producţia. Premiera este deja programată pentru primăvara anului viitor.”

Vom vedea daca va face si Victor Ponta niste plimbari pe la DNA si apoi la puscarie, dar eu cred ca trebuie aratat acest aspect: reformarea PSD-ului, cel mai mare partid din Romania, este un lucru obligatoriu, despre care vom mai vorbi. Trebuie sa apara oameni noi, cu conceptii noi, care sa ia locul celor invechiti in rele, celor care inca mai au legaturi cu fostul regim comunist si fosta Securitate si cu practicile de coruptie. PSD este cel mai mare partid din Romania si are capacitatea de a se reforma. Nu se poate, spre exemplu, sa se mai tina inca incompetenti si corupti in functiile de conducere. In caz contrar PSD nu va mai putea fi vreodata un partid-fanion al politicii romanesti. PSD trebuie sa se indrepte in spiritul unei stangi moderne, europene, sa scape de apelativul „fostul partid comunist”, sa sustina libertatea, democratia. CTP descrie  un element din acest fenomen, pe care trebuie sa-l evidentiem, fiind vorba si de finantarea partidelor politice, generatoare, in Romania, de coruptie masiva:

„Ce s-a întâmplat în 2001 şi 2002 la Oradea este un caz de corupţie pesedistă la nivel înalt. În film este prezentat episodul descinderii pentru percheziţie condusă de procurorul Panait în locuinţa lui Lele. E o reconstituire fidelă, cadru cu cadru, a secvenţelor reale, înregistrate pe casetă atunci de televiziunea locală. Cu o mare şi lată excepţie – replica lui Lele către Panait: „Vreau să mă asigur că se procedează corect, pentru că dumneata eşti trimis aici de Năstase!”. Pe asta, dl Giurgiu a sărit-o, „artistic”, „creativ”…

Adrian Năstase este cel care a determinat punerea în libertate a lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD Aurel Tărău, arestat de procurorul Lele pentru implicare într-o reţea de criminalitate transfrontalieră. Liderul PSD şi prim- ministru a influenţat Justiţia, după ce declarase că nu-i plac arestările de vineri seara, astfel încât Lele a fost silit să revoce arestarea lui Adrian Tărău, cel care sponsorizase masiv PSD, cu bani negri, pentru ca tatăl Tărău să fie numit prefect de Bihor.

Îndată ce s-a văzut liber, Adrian Tărău a fugit în America, la Chicago.”

Implicatiile vizeaza si realitatea actuala, inclusiv fostul partid de guvernamant, PDL. Practic lucrurile s-au schimbat si nu prea! Ceea ce este ingrijorator pentru ca noi, de fapt, suntem intr-o stagnare periculoasa din mai toate punctele de vedere.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 1, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

TVR – un fel de Grecia in interiorul Romaniei

Iata ce ne spune Gandul:

TVR cere ANAF să-i reeşaloneze datoriile. Lăzescu: Sper să nu ajungem să punem sub semnul întrebării transmisia evenimentelor sportive şi a campaniei electorale

Se arata, printre altele, ca:

„Alexandru Lăzescu, preşedintele-director general al SRTv, a declarat că Televiziunea Română va trimite, joi, o adresă la ANAF în care va solicita reeşalonarea datoriilor Televiziunii Române, precizând că speră că ANAF va avea suficientă deschidere pentru a debloca funcţionarea televiziunii.

Alexandru Lăzescu a prezentat, joi, într-o conferinţă de presă, cauzele care au dus la situaţia ca Televiziunea Română să aibă datorii acumulate – din 2005 până la sfârşitul lui 2011 – către bugetul de stat în valoare de 272.699.000 lei. Din cauza acestor datorii, pe 22 mai, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a blocat în totalitate conturile operaţionale ale Televiziunii Române.

„Eu sper să avem suficientă deschidere din perspectiva ANAF şi suficientă raţionalitate şi o atitudine responsabilă, astfel încât să nu ajungem să prejudiciem, să punem sub semnul întrebării transmisia unor evenimente sportive şi a campaniei electorale actuale în perioada următoare, care sunt lucruri de interes naţional”, a spus Alexandru Lăzescu în conferinţa de presă.

El a mai spus că TVR va avansa ANAF nişte propuneri de sume care pot fi plătite în mod curent pentru stingerea datoriilor către bugetul de stat. „Propunerea viabilă este să discutăm o sumă de plată, un anumit cuantum plătit regulat şi să negociem o formulă de reeşalonare a datoriei restante şi sper, cum s-a făcut şi în alte părţi, la o ştergere a penalităţilor (…). Trebuie stabilit un calendar de plăţi care să aibă şi o perioadă de graţie, urmând ca în această perioadă factorii politici, cei care sunt interesaţi să rezolve situaţia Televiziunii Române să ajungă la o soluţie care poate fi în diferite forme”, a spus Lăzescu.

Totodată, Lăzescu a spus că i s-a părut ciudat modul în care a fost luată decizia ANAF de blocare a conturilor TVR, fără a fi precedată de o discuţie între reprezentanţii celor două instituţii.

„Nu am primit nicio invitaţie oficială ca să avem o discuţie pe acest subiect. Să spunem că a fost o inabilitate tehnică şi atunci încercăm să o îndreptăm noi prin această adresă (care va fi trimisă în cursul zilei de joi de la TVR la ANAF, n.r.)”, a spus Lăzescu.

Lăzescu a mai spus că, dacă situaţia cu ANAF nu se rezolvă, probabil, începând de săptămâna viitoare, Televiziunea Română va fi nevoită să îngheţe cu totul producţia în premieră. De asemenea, el a spus că decizia ANAF duce la blocarea activităţii TVR în campania electorală, dar este posibil să ducă şi la blocarea Campionatului European de Fotbal, dar şi a Jocurilor Olimpice.[…]

Lăzescu a mai spus că tocmai s-a finalizat un control al Curţii de Conturi, care a făcut o analiză a TVR în ultimii cinci ani, respectiv a modului în care s-au încheiat anumite contracte. „Acest raport care a fost depus la Parlament confirmă lucrurile făcute aici. Situaţia are o vechime de şase ani. Suntem pe trei mandate, cel al lui Tudor Giurgiu, al lui Alexandru Sassu şi al meu, în care situaţia financiară a TVR s-a înrăutăţit„, a spus Lăzescu, precizând că datoriile TVR s-au împărţit în două – unele către stat, o treime din ele fiind penalităţi, şi unele pe care televiziunea publică le are faţă de alte instituţii, precum organismele de gestiune colectivă, dar şi European Broadcasting Union (EBU).[…]

Totodată, Lăzescu a spus că nu crede că Televiziunea Română „a fost politizată în forma care s-a spus”. „Eu cel puţin am încercat să evit un lucru, să nu plec din start cu ideea de a scăpa de anumiţi oameni şi de a aduce alţi oameni. Am încercat să fac o echipă mixtă cu oameni din interior şi din exterior, cu care să putem funcţiona. Am încercat să ţin o anumită balanţă instituţională, să ieşim din logica asta «oamenii noştri, oamenii lor» (…) Demersul principal s-a concentrat pe această idee a încercării de a nu risipi resurse”, a spus Lăzescu.[…]

Lăzescu a mai spus că discuţia privind viitorul Televiziunii Române trebuie să aibă loc la nivelul întregii clase politice. „Dar, dacă de câte ori se schimbă puterea schimbăm pe toată lumea, o să avem un management la toate instituţiile aşa cum se vede”, a spus Lăzescu, precizând că ar trebui ca principalele formaţiuni politice să facă o selecţie a instituţiilor cu caracter politic şi a instituţiilor care trebuie lăsate să funcţionze independent. „E clar că astfel de lucruri trebuie într-un fel reglate. Dacă discutăm despre serviciile publice de radio şi televiziune, cadrul legal e total depăşit, permite un amestec total politic în instituţie, prin raport”, a spus Lăzescu, făcând referire la faptul că, dacă Parlamentul respinge raportul de activitate al TVR, conducerea instituţiei este demisă.

Pe de altă parte, Lăzescu a mai spus că, spre deosebire de companiile private, Societatea Română de Televiziune nu poate să ceară insolvenţa.

SRTv a anunţat, într-un comunicat remis MEDIAFAX marţi, că ANAF a blocat, luni, în totalitate conturile operaţionale ale Televiziunii Române, din cauza datoriilor acumulate – din 2005 până la finalul lui 2011 – către bugetul de stat. Acestea sunt în valoare de 272.699.000 lei, potrivit comunicatului TVR.

Pe de altă parte, TVR mai avea la sfârşitul lui 2011 alte obligaţii de plată care privesc diverşi furnizori, în sumă totală de 222.555.000 lei, potrivit datelor furnizate de reprezentanţii instituţiei.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

De observat ca datoriile s-au acumulat in perioada 2005-2011, adica exact in perioada regimului Basescu. Pe de alta parte, observam ca ANAF a blocat in totalitate conturile operationale ale TVR exact in perioada campaniei electorale. Datoriile sunt enorme, dar eu stau si ma intreb ce s-a intreprins in toata aceasta perioada – 2005-2011 – pentru a nu se ajunge la o asemenea situatie dramatica? Din ceea ce spune Dl. Lazescu, concluzia nu poate fi decat una singura: NIMIC! De unde, iarasi, rezulta foarte clar un lucru: TVR a avut un management de NIMIC. Lazescu vorbeste de o „situaţie haotică, în care se mergea foarte mult la întâmplare”, spune:

„Când am venit aici (la TVR, n.r.), am avut un fel de coş de probleme în care exista tot ce am spus, plus relaţia foarte păguboasă pentru noi cu Splendid Media (care vindea spaţiul publicitar al TVR, n.r.). Ceea ce am încercat să fac a fost să pun relaţiile în ordine – să reeşalonăm toate astea în limitele unor venituri ale TVR care au rămas aceleaşi”

Eu stau si ma intreb ce a pazit managementul acestei institutii, ce a pazit Parlamentul! Impresia mea este ca parca se doreste ca lucrurile sa mearga in felul asta. Ca, pe urma, in campania electorala, sa se ia masuri… Ciudate, bineinteles… Pentru ca eu nu cred ca cineva rational si de buna credinta poate sa inteleaga aceasta stare de lucruri: haos, datorii imense, relatii foarte paguboase, etc, etc. Numai d-alea rele adica! Eu nu inteleg prea bine ce fel de management e asta. Spre exemplu – emisiunile sportive. Dar sunt canale de sport, care transmit sport in exclusivitate. Pentru ce trebuie TVR, care nu e o televiziune comerciala, sa cheltuiasca atat de mult pe transmiterea de meciuri de fotbal, evenimente sportive? E vorba de zeci de milioane de euro! Apoi si serialele astea – ca vorbeste de „datoriile istorice pe care TVR le are la compania NBC Universal, unul dintre furnizorii majori de filme şi seriale la nivel internaţional”. E vorba de zeci de milioane de dolari!! Cand exista canale comerciale care sunt pentru asa ceva. Eu nu spun sa nu dai din cand in cand un meci, sa nu transmiti si un serial. Sigur, trebuie sa mai dai si un film… Dar, totusi… Nu e vorba numai de un management incompetent, dar se vede clar, as zice eu, lipsa profesionalistilor, a oamenilor adevarati de televiziune, in TVR. Functioneaza si acolo increngatura de pile si relatii, a carei integrala e ineficienta? Da? Iata ce arata:

„Eu cel puţin am încercat să evit un lucru, să nu plec din start cu ideea de a scăpa de anumiţi oameni şi de a aduce alţi oameni. Am încercat să fac o echipă mixtă cu oameni din interior şi din exterior, cu care să putem funcţiona. Am încercat să ţin o anumită balanţă instituţională, să ieşim din logica asta «oamenii noştri, oamenii lor» (…) Demersul principal s-a concentrat pe această idee a încercării de a nu risipi resurse”, a spus Lăzescu.”

Observati expresia: „oamenii nostri, oamenii lor„… Aduce a mafie! Eu stau si ma intreb: ce-i toata aceasta situatie, brambureala in TVR?

Dupa Revolutie era Televiziunea Romana Libera. Doream sa vedem cu totii o televiziune moderna, de buna calitate. Ca sa ajungem sa vedem o televiziune publica inglodata pana peste cap in datorii imense! Adevarul e ca pe piata au aparut multe televiziuni private, iar un management bun laTVR ar trebui sa tina seama de aspectul asta. La TVR intotdeauna managementul a fost pus acolo pe criterii politice si nu de competenta. TVR, dupa parerea mea, nu trebuie sa fie o televiziune politica! Nu are niciun sens! Politizarea accentuata a facut mai mult rau TVR-ului decat bine. Mai toate regimurile au folosit-o pentru manipularea maselor. O astfel de stare de lucruri ar trebui sa inceteze iar in televiziunea publica ar trebui sa-si faca loc profesionistii. Care sa ridice aceasta televiziune din marasmul in care se afla. Adica oameni care sa stie sa faca programe interesante, emisiuni interesante, sa stie sa combata risipa, sa elimine haosul, sa promoveze competenta si eficienta, sa stie sa satisfaca cerintele publicului. Adevarul e ca se cheltuiesc sume enorme de bani si nu se vede un plus de calitate. Este adevarat, s-a mai facut cate ceva. Dar prea putin pentru cati bani se cheltuiesc. In ce consta plusul de calitate (in raport cu sumele cheltuite), doar in transmiterea de evenimente sportive si seriale? Ca zeci de milioane de dolari si de euro pe asa ceva se duc, din cate am inteles.

„De asemenea, Lăzescu a spus că au fost reeşalonate datoriile către organisme de gestiune a drepturilor de autor, precum CREDIDAM, UCMR-ADA şi UPFR. „Nu este vorba despre sume mici, ci de 14 – 15 milioane de lei pe an”, a explicat Lăzescu.”

Si chestia asta cu drepturile de autor, nu stiu cum sa spun… Ar trebui sa existe o selectie, pe baza de calitate. Asa ma maimutaresc si eu p-acolo, dar in schimb percep drepturi de autor. Si uite asa ma fac si eu de-o sinecura de vreo cateva sute de mii de euro sau US$!! Sigur, tre’e sa mai dau un procent si pe la partid, n-asa? Drepturi de autor sau coruptie? Asta e intrebarea!! Se poate castiga bine din drepturi de autor, mai ales cand ai si o pila! Este?

Pai aici e vorba de costurile noncalitatii, care le depasesc pe alea ale calitatii!! Isarescu nu zicea rau ca toate institutiile si intreprinderile de stat sunt stabilimente de protectie sociala. Pentru clientela politica, fireste! Ala care munceste cu adevarat, profesionistul, a ajuns sa fie tratat mai rau decat negrul de pe plantatie! De tipii cu ifose arogante si cu solida protectie politica! Pai, si ne miram, fratilor, de ce nu merge treaba la Stat! 😉 Pai, merge, cum sa nu mearga! Merge inca foarte bine jucaria asta! A mers intotdeauna asa, cel putin de 20 de ani incoace e sigur! D-aia punem „oamenii nostri”, ca doar ii cunoastem, raspund fidel la comenziile partidului, chiar daca suna telefonul la 3 dimineata! Chiar daca suna la 3 dimineata, sa-l vezi cum ia pozitia de drepti si pocneste din calcaie! Reflexul e vechi, deprins inca de pe vremea comunismului si transmis din generatie in generatie. La ORDIN!!! 😆 Securismul nu se uita usor… In varianta moderna, securismul se mai numeste si sinecurismul. 😉  Pai ce altceva poti sa spui – si nu ca fenomenul ar fi specific doar TVR-ului sau sectorului de Stat – cand predomina, auziti ce:  „oamenii nostri, oamenii lor”. Adica factorul de decizie politica, in cazul institutiilor si intreprinderilor de Stat, isi pune omul acolo. Indiferent ca e prost, ca e bun. Iaca, sinecura! Se plateste bine! Iar datoria e mai dihai decat ditamai tsunami-ul devastator! Pe urma dam din colt in colt, situatia e critica. Rezolva tovarasii de la partid! Aha! Las’ ca stiu tovarasii ce fac, nu ne lasa de izbeliste! Iar ala e pus acolo, intr-o functie de conducere si nu munceste, dar bani ia! Solda grasa, se intelege… Nici nu stie ce are de facut! Duce de rapa institutia, intreprinderea, dar el se imbogateste. Din sinecuri, d-astea. Cica, astea-s grupuri de interese. 😆

Pai ne miram, fratioare, de ce-i criza, se tot vorbeste de marxism… Ce marxism! Sinecurism curat! Tanti Mita, mam’mare, tot familionul isi utilizeaza toate relatiile de partid, de stat si cele private pe langa… Ca sa … Ca-l cunosc inca de pe vremea cand… Pai, mi-e prieten bun, cum sa nu ma serveasca, ca tre’e sa-l aranajam si pe ala micu, saracu!

Concluzia: avem o societate „foarte bine” organizata, condusa de oameni „foarte competenti”.

Toate treburile merg „minunat”!

Si ne minunam, si ne minunam, si ne minunam…

mai 25, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu