Apropo de ce spuneam intr-un comentariu…

Intr-un comentariu prin care ii dadeam un raspuns Cristinei spuneam asa:

„Tu spui ca Obama i-ar ajuta pe teroristii musulmani… Insa, stateam si ma gandeam, daca nu cumva acest ISIS sa nu fie sustinut logistic si sponsorizat de cu totul altcineva decat Obama… Nu cumva e vorba de nenea Putin…? 😉 Eu de asta iti spun: gruparile acestea cine stie de cine sunt sustinute si sponsorizate… Pot fi sustinute de catre Puteri ostile Americii. Bineinteles, aceste grupari pot fi mai periculoase decat Saddam sau Gaddafi!! Poate ca Saddam, daca ar fi fost ajutat de America, ar fi fost un bastion in calea unor astfel de grupari periculoase. Pe cand SUA inca de la inceputul anilor ’90 a inceput o destabilizare periculoasa a Irakului (il viza pe Saddam, dar au fost ignorate consecintele unei eventuale inlaturari a acestuia). Stai ca nu stim inca inlaturarea lui Gaddafi ce consecinte va avea… Un climat politic instabil si marcat de saracie, o putere politica slaba care cu greu poate face fata situatiei, in aceasta Lume Islamica, lucreaza in favoarea gruparilor extremiste si teroriste.” (am subliniat acum)

Si chiar acum iata ce citesc in Evenimentul Zilei:

Haos în Libia, aflată sub asediul islamiștilor. SUA și-a evacuat personalul diplomatic, ambasada britanică a fost atacată

Se arata ca:

„Trimişii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Statelor Unite şi mai multor ţări europene au făcut sâmbătă apel într-un comunicat la o încetare a focului în această ţară, căzută pradă unor violenţe sângeroase de peste două săptămâni, transmite France Presse.

“Situaţia din Libia a ajuns într-un stadiu critic. Suntem extrem de îngrijoraţi de violenţele care au loc în această ţară şi de consecinţele pe plan umanitar”, afirmă trimişi speciali, care s-au reunit discret joi la Bruxelles.

La această reuniune au participat trimişii speciali ai Ligii Arabe, UE (diplomatul spaniol Bernadino Leon), Franţei, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite.

“Facem apel la toate părţile să înceteze focul, cu atât mai mult cu cât se apropie sfârşitul Ramadanului (…), şi sperăm că ele se vor pune de acord pentru a începe un dialog politic incluziv”, au adăugat trimişii speciali, care au pledat pentru ca ONU să joace un rol în acest proces.

Sâmbătă, SUA şi-au evacuat tot personalul ambasadei lor din această ţară, în timp ce Marea Britanie a decis ca reprezentanța diplomatică sa să rămână deschisă, însă cu un personal puternic redus. Germania şi Marea Britanie şi-au îndemnat cetăţenii să părăsească Libia.

Guvernul libian interimar a lansat de asemenea un apel vineri la oprirea luptelor între miliţiile rivale, avertizând că există pericolul real al “prăbuşirii statului”.

Aeroportul internaţional din Tripoli este închis din 13 iulie, data începerii luptelor care s-au soldat cu cel puţin 47 de morţi şi 120 de răniţi, potrivit unui ultim bilanţ al Ministerului Sănătăţii.

Aceste confruntări, cele mai violente la Tripoli de la căderea regimului Muammar Ghaddafi în 2011, s-au declanşat după un atac lansat de un grup înarmat compus din combatanţi islamişti şi foşti rebeli din oraşul Misrata (200 km la est de Tripoli), care încearcă să-i alunge din zona aeroportului pe ex-rebelii din Zenten, foştii lor aliaţi.

Un convoi al Ambasadei Marii Britanii în Libia a fost, în această dimineaţă, ţinta unui atac în apropiere de Tripoli, a anunţat pentru AFP un purtător de cuvânt al ambasadei. Atacul, care a fost o tentativă de furt de maşină, nu s-a soldat cu victime. “Dimineaţa devreme, un convoi al Ambasadei Marii Britanii a fost ţinta unei tentative de furt de maşină. Au fost trase focuri de armă în direcţia maşinilor noastre (…) Întregul personal ambasadei este în siguranţă, nu există răniţi”, a declarat Bon Phillipson, purtător de cuvânt al ambasadei, citat de Agerpres.

Potrivit martorilor oculari, incidentul a avut loc într-o periferie din vestul capitalei libiene. În acelaşi timp, Phillipson a dat asigurări că ambasada britanică din Libia rămâne deschisă. Anterior, agenţia rusă ITAR-TASS anunţa, citând postul de televiziune Sky News Arabia şi fără a oferi alte informaţii, un atac asupra “misiunii diplomatice” a Marii Britanii din Libia, precizând doar că nu există victime.”

De asemenea va recomand aceasta analiza referitoare la situatia din Irak, aparuta pe Contributors si semnata de Valentin Naumescu:

Războiul de după război. Divizarea Irakului post-american?

Se arata ca:

„Iunie 2014. Adepţii sunniţi ai grupării „Statul Islamic din Irak şi Siria” (sau Irak şi Levant, denumirea alternativă) avansează spre capitala Bagdad pe trei direcţii diferite, cucerind oraş după oraş (Fallujah, Tikrit, Karbala, Najaf, Mosul, Samarra etc.), ameninţând, umilind şi dezarmând o armată irakiană debusolată, nepregătită şi fragilă, care nu ştie ce să facă, cu cine să ţină în realitate sau cum să fugă mai repede. Occidentul tresare, surprins de vigoarea insurgenţei islamiste şi de slăbiciunea ripostei guvernamentale. Media americane şi din toată lumea vuiesc. Deodată, ne aducem aminte de Irak. Uitasem de ei, consideram povestea aceasta încheiată „cu succes”… Aşa ne-au spus.

Să ne amintim. Martie 2003 – decembrie 2011. Războiul din Irak a costat numai Statele Unite (fără a include aici şi efortul financiar al ţărilor care au făcut parte din Coaliţia Forţelor Multinaţionale) aproximativ 2200 de miliarde de dolari[1], însumând cheltuielile militare directe şi beneficiile sociale plătite până acum veteranilor de război şi familiilor victimelor, după cum arată studiul din 2013 efectuat la Brown University, menţionat de Reuters. Costul total va creşte, desigur, în viitor. Sunt şi alte studii pe piaţă, care duc cifrele spre 4000 sau chiar 6000 de miliarde, cu tot cu fraude şi cu dispariţia unor mari sume de bani pe ruta SUA-Irak, neverificate însă. Spre comparaţie, preşedintele Obama a promis recent un miliard de dolari (?!) pentru securizarea Europei Centrale şi de Est, în faţa ameninţărilor unei Rusii revizioniste. E bine să reţinem proporţiile, altfel un miliard de dolari li s-ar putea părea unora o sumă.

Războiul de opt ani din Irak, în diferitele lui etape (campania iniţială Iraqi Freedom, apoi lungul război de contra-insurgenţă), a răpit aproape 190.000 de vieţi[2], de ambele părţi, majoritatea civili irakieni (134.000 ucişi în operaţiuni militare propriu-zise, plus nenumărate victime ulterioare sau indirecte) dar şi militari şi poliţişti irakieni (17.000), insurgenţi irakieni (27.000), militari americani (4487), britanici (179), italieni (33), polonezi (23), ucraineni (18), bulgari (13), români (4) etc.

Bun, veţi spune, au fost în istorie războaie care au făcut infinit mai multe victime decât cel din Irak. Unele au fost însă inevitabile, căci trebuiau oprite armatele agresoare şi eliberate naţiunile şi teritoriile ocupate. Dar la ce a ajutat acesta? Care a fost miza reală, având în vedere că liderii Bush şi Blair primiseră, după mărturii recente ale unor foşti ofiţeri, rapoarte că nu există arme de distrugere în masă? Unde este Irakul acum, după 11 ani de la invazie şi, respectiv, doi ani şi jumătate de la retragerea trupelor coaliţiei? Cine şi ce a avut de câştigat de pe urma războiului? A progresat Irakul post-american?

Acestea sunt întrebări fundamentale, cu răspunsuri care divid America şi lumea în general. Au murit sute de mii de oameni şi s-au cheltuit sume colosale. Nu avem certitudinea că a meritat. Dimpotrivă, imaginea Irakului de astăzi (ca şi a altor state din regiune, după „Primăvara arabă”) oglindeşte o nelinişte profundă a unui Orient Mijlociu neîmpăcat, în care este pe punctul să erupă o revoluţie islamistă de proporţii devastatoare, pe fondul nemulţumirilor tot mai accentuate ale populaţiei musulmane faţă de traiul zilnic, al lipsei de speranţă şi de educaţie.

Sunt două mari teorii care circulă pe piaţă zilele acestea, în legătură cu puternica insurgenţă islamistă din nordul şi centrul Irakului, total opuse ca mesaj politic: prima, care spune că aceasta este dovada eşecului intervenţiei Americii în Irak (propagată în principal de Rusia şi de adversarii intervenţionismului chiar din Statele Unite), a doua care spune exact contrariul, că intervenţia din 2003 a fost corectă şi necesară şi, iată, că retragerea prematură din decembrie 2011 a lăsat în urmă un Irak nepregătit să facă faţă provocărilor interne, o ţară vulnerabilă care are nevoie, din nou, de o intervenţie militară americană/occidentală, precum analiza pe care o face fostul premier britanic Tony Blair[3], acum emisar pentru Orientul Mijlociu.

Cine sunt însă insurgenţii şi cum a apărut această mişcare radicală? Cu un nucleu militar reprezentat, se pare, de foşti ofiţeri superiori sunniţi ai regimului Saddam Hussein (fostul dictator de la Bagdad a fost sunnit, în timp ce majoritatea irakienilor sunt şiiţi), grupul SIIS atrage deopotrivă tineri neintegraţi social, jihadişti din întreaga regiune, oameni nemulţumiţi de guvernarea premierului Nouri Al-Maliki, periferizaţi ai noului regim şiit etc. Comandantul lor, cu numele de războinic Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele real, se pare, Abu Dua) este un islamist ultra-extremist, îndepărtat din Al-Qaeda tocmai pentru radicalismul său (dacă aşa ceva poate fi crezut) de noul lider Ayman al-Zawahiri, şi care a căutat să exploateze frustrările adânci ale sunniţilor irakieni, cu obiectivul declarat de a înfiinţa un stat (califat) islamic pe teritoriul actual al Irakului şi Siriei.

Lupta de anihilare a mişcării SIIS, cu sau fără sprijinul militar direct al Statelor Unite, are unele consecinţe interesante în politica internaţională. Aş vrea să menţionez doar trei dintre ele.

În primul rând, se vorbeşte tot mai insistent despre posibilitatea divizării Irakului. Paradoxal, kurzii (marginalizaţi şi persecutaţi şi înainte, şi după Saddam Hussein, şi de puterea sunnită, şi de cea şiită) ar putea profita cel mai mult, la finalul crizei, şi şi-ar putea vedea visul cu ochii: crearea unui mic stat kurd, înghesuit între Turcia, Irak, Siria şi Iran, pe fondul tensiunilor tot mai severe între marile grupuri şiite şi sunnite, care se îndreaptă inevitabil spre separare regională şi, de ce nu?, statală. Foarte utilă pentru înţelegerea situaţiei de pe teren este analiza şi mai ales harta etnico-religioasă oferită de Stratfor[4].

A doua consecinţă, oarecum neaşteptată după evenimentele sângeroase din ultimii ani, se referă la consolidarea indirectă a preşedintelui Bashar al-Assad (reprezentant al minorităţii alawite) în Siria majoritar sunnită, având în vedere pierderea suportului internaţional de către rebelii sunniţi care îl contestă de peste trei ani, într-un război civil cumplit. Sunniţii îşi pierd tot mai mult credibilitatea pe scena politico-diplomatică internaţională, datorită agresivităţii, militantismului islamist dus la absurd, din statele cu conflicte ale regiunii, dar mai ales datorită apropierii tot mai frecvente de grupările teroriste. Moderaţii sunniţi au cel mai mult de pierdut, fiind prinşi la mijloc între regimul autocratic al lui al-Assad şi opozanţii fundamentalişti.

A treia consecinţă este creşterea rolului şi importanţei Iranului şiit în asigurarea echilibrului şi stabilităţii în regiune, preşedintele moderat Hassan Rouhani condamnând insurgenţa din Irak şi anunţând pe 12 iunie că „Iranul va lupta contra terorismului, facţionalismului şi violenţei”[5], colaborând dacă este nevoie cu Statele Unite şi cu autorităţile de la Bagdad. Din nefericire, Israelul se vede tot mai izolat în regiune în noul context al restructurării Orientului Mijlociu, pe fondul revenirii Iranului în negocieri cu puterile occidentale, în dosarul nuclear, dar şi al dezacordurilor tot mai clare şi mai frecvente între Ierusalim şi Washington pe tema conflictului privind Palestina, fiind de reţinut remarca relativ recentă, şocantă, a secretarului de stat John Kerry cu privire la Israel, care riscă să devină, în percepţia sa, noul „stat care practică politica de apartheid”[6]. Liniştea, pacea şi buna convieţuire sunt încă departe de a fi obţinute în zonă. Şi aici, politica externă a lui Obama-Kerry a eşuat.

Practic, în întregul Orient Mijlociu se produce o rebalansare a sprijinului internaţional dinspre sunniţi spre şiiţi şi, indirect, a raporturilor de putere între aceştia. Nu ştim astăzi dacă preşedintele Obama va autoriza până la urmă lovituri aeriene ţintite asupra grupului SIIS din Irak. Probabil că da, dar numai la „limita limitei”, în cazul în care va exista pericolul iminent al căderii Bagdadului în mâna insurgenţilor. Sunt argumente şi contra-argumente dintre cele mai puternice faţă de ideea unei noi intervenţii militare americane în Irak, chiar şi fără trupe la sol. Oricare din cele două atitudini va prevala va fi criticată.

Dilemele de politică externă ale Americii se adâncesc de la o zi la alta. De la non-combatul dezamăgitor, răzgândirea bruscă din august 2013 şi ezitările din Siria, la acceptarea cu jumătate de gură a loviturii de stat militare şi abuzurilor evidente din Egipt, de la Irakul prăbuşit în braţele islamismului total, după opt ani de ocupaţie americană, la uciderea ambasadorului american la Benghazi, în „Libia democratică post-Gaddafi”, de la lipsa de soluţii pentru rezolvarea conflictului israeliano-palestinian (marele eşec al lui Kerry, din această primăvară) la acceptarea controversată dar inevitabilă a Iranului în ecuaţia Orientului Mijlociu, pentru a nu mai aminti de scandalul interceptărilor NSA în Europa şi „înghiţirea” ca atare a anexării Crimeei de către Rusia, administraţia Obama pare să traverseze una dintre cele mai dificile şi mai nereuşite perioade în planul politicii internaţionale din ultimele două decenii. Ceea ce se vede strident, de către orice simplu observator, este lipsa soluţiilor. Nimic nu a mers aşa cum era planificat la Washington. Nici reconstrucţia Irakului, nici democraţia în Egipt, nici pacea între israelieni şi palestinieni, nici relaţia cu vest-europenii, nici constrângerea Rusiei la respectarea principiilor dreptului internaţional. Evaluările au fost slabe, strategiile ineficiente, rezultatele modeste. Nici Hillary Clinton, nici John Kerry nu au performat în înaltele lor poziţii. Poate nu a fost vina lor, poate că în condiţiile cunoscute nu se putea face mai mult. America a pierdut controlul asupra marilor dosare politice ale lumii, în caz că l-a avut vreodată, iar acesta este un lucru care nu poate decât să neliniştească pe toţi cei care susţin ordinea şi valorile tradiţionale ale sistemului occidental.

Este, probabil, momentul unei mari regândiri a politicii externe americane, intrate într-un lung impas conceptual şi într-o riscantă lipsă de soluţii. Dacă pentru actualul preşedinte este, se pare, prea târziu, atunci cel puţin următoarea administraţie va trebui negreşit, scuzaţi clişeul, să reinventeze cu adevărat prestaţia Americii pe scena lumii (politic, economic, strategic şi cultural), şi să redea măcar speranţa unei lumi mai sigure (dacă nu şi mai prospere), bazată pe raţiune, pe doctrina drepturilor şi libertăţilor individuale, pe cultura statului de drept. Deocamdată, aşa cum se vede, nimeni altcineva nu poate face acest lucru în locul Americii.

_______________________________
[1] http://www.reuters.com/article/2013/03/14/us-iraq-war-anniversary-idUSBRE92D0PG20130314

[2]http://news.brown.edu/pressreleases/2013/03/warcosts

[3]http://www.theguardian.com/politics/2014/jun/15/tony-blair-west-intervene-iraq-isis-military-options

[4]http://www.stratfor.com/analysis/iran-faces-resurging-threat-iraq

[5]http://time.com/2874263/iraq-syria-sunni-isis-al-qaeda/

[6]http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/1.587698„

As dori sa fac in continuare cateva comentarii si precizari.

Se vorbeste foarte mult de Islam si chiar fostul Presedinte al Frantei, Dl. Sarkozy, era nemultumit ca in loc de un „Islam al Frantei avem un Islam in Franta”. Aici nu e vorba de un Islam al cuiva, fie el si al Frantei sau al altcuiva. E vorba de Islam. In primul rand ar trebui sa intelegem care e guvernarea, modul de guvernare, forma de guvernamant care se potriveste cel mai bine cu Islamul. Este oare Democratia, asa cum este aceasta inteleasa in Uniunea Europeana sau SUA? Voi da un raspuns direct: forma ideala de guvernare in Islam este Sultanatul. Sa ne gandim la Imperiul Otoman… Ceea ce a facut Ataturk care a renuntat de bunavoie, creand astfel Turcia Moderna, a fost ceva ce nu prea mai are legatura cu Islamul, ci se numeste secularizare! Ataturk nu mai era Sultan, ci Presedinte!! Si acum Turcia este o republica parlamentara constitutionala, nu un stat islamic. Nici sub Saddam Hussein Irakul nu se poate spune ca a fost islamic, desi religia principala a ramas mahomedanismul, oamenii obisnuiti fiind mahomedani in marea lor majoritate. Ci Irakul a fost, tot asa, un stat secularizat, condus de un dictator sprijinit de un partid, practic, unic. Transformarile de substanta din Turcia, intamplate in zorii sec. XX , care au transformat Turcia din Sultanat in Republica, prin reformele sustinute realizate de Ataturk, au fost posibile datorita proximitatii Turciei cu Europa si evident, unor legaturi foarte puternice intre cele doua (doar am purtat atatea razboaie cu ei!). Bineinteles, aceste legaturi au devenit pana la urma si mai puternice, iar ceea ce in epoca s-a numit „Tinerii turci”, acestia mai toti au invatat in Occident, preluand modelul, stilul de viata european. Iar un lucru foarte important a fost renuntarea la turban si imbracarea celui mai occidental costum. Aceste puternice legaturi, pana la urma culturale, dintre Turcia si Europa, legaturi care datau de la Caderea Constantinopolului incoace, au transformat Turcia intr-o tara ce a preluat modelul occidental in mare parte! Irakul, desigur, e mult mai departe de Europa si nu a avut o istorie comuna cu Europa asa incat sa patrunda influenta europeana. Aparitia si acceptarea de catre irakieni a regimului lui Saddam Hussein nu e un lucru intamplator. Ei l-au acceptat, inclusiv siiti, desi Saddam era sunnit, pentru ca amintea de regimul vechilor sultani, regim de autoritate personala a liderului, adica de regimul cel mai potrivit in Islam, dupa cum spuneam mai sus. Si asta cu toate ca regimul lui Saddam nu era unul islamic: Partidul Baas promova un socialism arab, adica adaptat la realitatile Lumii Arabe! Regimul colonelului Gaddafi a fost acceptat de libieni din acelasi motiv, desi nici acesta nu era islamic. Gaddafi a creat Jamahiriya ceea ce se traduce „stat al maselor”, si provenea din Uniunea Socialista Araba Libiana. Insa regimul de autoritate personala a fost acceptat de libieni, in marea lor majoritate musulmani, tot pentru ca aducea cu cel al vechilor sultani, regimuri de asemenea de autoritate personala, foarte autoritare. Democratizarea acestei lumi e foarte dificila intrucat Islamul este incompatibil cu cultura europeana si cu cea americana. Democratia nu ii este proprie Islamului, unde, desigur, nu intalnim o cultura democratica. Gruparile fundamentaliste, extremiste, vad in democratia occidentala nu atat o secularizare pe care nu o pot accepta, ci distrugerea Islamului. Si acesta este motivul principal al atacurilor teroriste pe care acestia le fac si sunt dispusi sa le faca. Ei considera ca Islamul trece printr-o criza la sfarsitul careia isi va gasi moartea, va ajunge o religie moarta. De aici jihadul promovat de acestia si lupta impotriva lumii occidentale, mult mai avansata din punct de vedere economic, tehnologic, emancipata din punct de vedere social. Adica, intr-o lume globalizata, in care Occidentul detine suprematia din punct de vedere economic, social, militar, ei doresc sa opuna si sa organizeze o rezistenta fata de patrunderea fireasca a valorilor si stilului occidental in randul tarilor islamice, care ar distruge, dupa cum cred ei, Islamul sau l-ar transforma in cu totul altceva, lucru, pana la urma, sinonim tot cu distrugerea. In asta consta esenta radicalismului lor.

Ceea ce a afirmat Presedintele Obama, si anume ca SUA ar putea fi considerata „una dintre cele mai mari tari musulmane din lume”, reprezinta un neadevar. Si de asemenea America nu poate fi vazuta de asemenea ca o tara islamica!! Lucrul acesta trebuie subliniat, pentru ca SUA nu poate fi purtatoarea de stindard al Islamului in lume. Din ceea ce ne spune Wikipedia, Islamul in SUA reprezinta doar 0,8% din populatie!!

„Islam is the third largest faith in the United States, after Christianity and Judaism, representing 0.8% of the population.^[32][33] Islam in America effectively began with the arrival of African slaves. It is estimated that about 10% of African slaves transported to the United States were Muslim.^[34] Most, however, became Christians, and the United States did not have a significant Muslim population until the arrival of immigrants from Arab and East Asian Muslim areas.^[35] According to some experts,^[36] Islam later gained a higher profile through the Nation of Islam, a religious group that appealed to black Americans after the 1940s; its prominent converts included Malcolm X and Muhammad Ali.^[37][38] The first Muslim elected in Congress was Keith Ellison in 2006,^[39] followed by Andre Carson in 2008.^[40]

Research indicates that Muslims in the United States are generally more assimilated and prosperous than their counterparts in Europe.^[41][42][43] Like other subcultural and religious communities, the Islamic community has generated its own political organizations and charity organizations.”

Dupa cum usor se poate constata, personalitati de culoare din SUA au imbratisat Islamul si s-ar putea ca punctul de vedere al Presedintelui Obama sa tina cont de acest lucru, el insusi fiind de culoare. E o posibilitate. Adoptarea de catre negri din SUA a Islamului este o reactie la adresa rasismului care a fost practicat de catre albi, care se indetificau in marea lor majoritate ca fiind crestini. De aici si ideea in randul populatiei de culoare ca crestinismul ar putea insemna „adorarea omului alb”. Islamul in SUA are radacini mai vechi, dupa cum ne arata Wikipedia. Pozitia Parintilor Fondatori ai SUA nu a fost, in general, una ostila musulmanilor, in virtutea libertatii religioase:

”

Religious freedom

American views of Islam affected debates regarding freedom of religion during the drafting of the state constitution of Pennsylvania in 1776. Constitutionalists promoted religious toleration while Anticonstitutionalists called for reliance on Protestant values in the formation of the state’s republican government. The former group won out, and inserted a clause for religious liberty in the new state constitution. American views of Islam were influenced by favorable Enlightenment writings from Europe, as well as Europeans who had long warned that Islam was a threat to Christianity and republicanism.^[36]

In 1776, John Adams published „Thoughts on Government,” in which he praises the Islamic prophet Muhammad as a „sober inquirer after truth” alongside Confucius, Zoroaster, Socrates, and other thinkers.

In 1785, George Washington stated a willingness to hire „Mahometans,” as well as people of any nation or religion, to work on his private estate at Mount Vernon if they were „good workmen.”^[37]

In 1790, the South Carolina legislative body granted special legal status to a community of Moroccans.

In 1797, President John Adams signed the Treaty of Tripoli, declaring the United States had no „character of enmity against the laws, religion, or tranquillity, of Mussulmen„.^[38]

In his autobiography, published in 1791, Benjamin Franklin stated that he „did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions. Franklin wrote that „even if the Mufti of Constantinople were to send a missionary to preach Mohammedanism to us, he would find a pulpit at his service.”^[39] Franklin also wrote an anti-slavery parody piece claiming to be translation of the response of a government official at Algiers to a 17th-century petition to banish slavery there; the piece develops the theme that Europeans are specially suited for enslavement on cultural and religious grounds, and that there would be practical problems with abolishing slavery in North Africa; this satirizes similar arguments that were then made about the enslavement of Blacks in North America.^[40]

Thomas Jefferson defended religious freedom in America including those of Muslims. Jefferson explicitly mentioned Muslims when writing about the movement for religious freedom in Virginia. In his autobiography Jefferson wrote „[When] the [Virginia] bill for establishing religious freedom… was finally passed,… a singular proposition proved that its protection of opinion was meant to be universal. Where the preamble declares that coercion is a departure from the plan of the holy author of our religion, an amendment was proposed, by inserting the word ‘Jesus Christ,’ so that it should read ‘a departure from the plan of Jesus Christ, the holy author of our religion.’ The insertion was rejected by a great majority, in proof that they meant to comprehend within the mantle of its protection the Jew and the Gentile, the Christian and Mahometan, the Hindoo and infidel of every denomination.”^[41] While President, Jefferson also participated in an iftar with the Ambassador of Tunisia in 1809.^[42]

Anti-Islam sentiments

However, not all politicians were pleased with the religious neutrality of the Constitution, which prohibited any religious test. Anti-Federalists in the 1788 North Carolina ratifying convention opposed the new constitution; one reason was the fear that some day Catholics or Muslims might be elected president. William Lancaster said:.^[43]

Let us remember that we form a government for millions not yet in existence…. In the course of four or five hundred years, I do not know how it will work. This is most certain, that Papists may occupy that chair, and Mahometans may take it. I see nothing against it.

Indeed, in 1788 many opponents of the Constitution pointed to the Middle East, especially the Ottoman Empire as a negative object lesson against standing armies and centralized state authority.^[44]„

Si as remarca in mod deosebit pozitia lui Benjamin Franklin: „he „did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions.”, care sugereaza o America multireligioasa. Adica un spatiu „de acomodare” al tuturor religiilor sub Constitutia US. Cu alte cuvinte, a uni sau a incerca sa unesti cele ce sunt despartite intr-un tot federalist, totusi unitar. Cu toate acestea trebuie spus ca Islamul, cu al sau ax central reprezentat de Sharia, este totalmente incompatibil cu Constitutia Statelor Unite. Insa trebuie spus ca pozitia si conceptia lui Obama in aceasta chestiune nu a fost niciodata exprimata cu claritate. El a fortat Constitutia US cand in mesajul de 4 iulie din anul 2013 a spus: „Americans free to „worship””, care aduce a art.43 din Constitutia Irakului, in loc de „freely exercises their religion”, cum este corect, conform Constitutiei SUA. Si atunci stau si ma intreb daca nu cumva ideile sale n-au radacini in cultura si subculturile populatiei de culoare din SUA… Insa in articolul din CNS News, pe care l-am ecidentiat mai sus se mai arata ca:

„Article 2 of the Iraqi Constitution says: „First: Islam is the official religion of the State and is a foundation source of legislation: A) No law may be enacted that contradicts the established provisions of Islam.””

De unde se vede ca accentul cade pe Islam si nu pe secularizare. In schimb, Calea Araba spre Socialism reprezentata de Partidul Baas pune accentul pe nationalismul arab si pe unitatea tuturor arabilor, de aceea si era un partid pan-arab, un fel de Internationala socialista araba, daca ma pot exprima astfel, chiar mai mult daca ma gandesc la fosta Republica Araba Unita. Deci centrul de greutate nu cadea pe religie, aspectele legate de religie erau inghetate. Din cauza asta terorismul musulman, prin excelenta religios, cu radacini in Islam, era foarte slab pe vremea respectiva, cu exceptia Zonei palestiniene, dar acolo din motive oarecum diferite, pentru ca acolo era un conflict local, un razboi cu Israelul si nimic mai mult. Pe cand in zilele noastre e un razboi dintre organizatiile teroriste islamice si lumea occidentala, un fel de interferenta intre civilizatii, ceea ce nu exista in trecut. In trecut predomina aspectul anti-imperialist, nu cel religios, si a luptei de eliberare nationala – de pilda, observati denumirea Organizatia pentru Eliberarea Palestinei. Chiar si acum ideologia acesteia este una nationalista si social-democrata.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Un baiat de 13 ani – o amenintare la adresa securitatii Presedintelui Statelor Unite??!!

Foarte tare articolul din Gandul:

Un adolescent de 13 ani a fost luat la întrebări de SERVICIILE SECRETE americane, după ce a postat pe FACEBOOK un mesaj despre OBAMA – VIDEO

Tare tot articolul, pe care il recomand a fi citit integral. Dar sa vedem mesajul cu pricina:

„Un băiat de 13 ani din Washington (SUA) s-a trezit cu Serviciile Secrete la uşă, după ce a scris pe Facebook că viaţa lui Barack Obama este în pericol, scrie Cnet.com.

„Spuneam doar că Osama bin Laden a murit şi că Obama ar trebui să fie atent, fiindcă ar putea fi ţinta unor atentate sinucigaşe”, povesteşte Vito LaPinta, elev în clasa a şaptea.

Image via Wikipedia

Într-o zi, un angajat al Serviciilor Secrete americane a venit la şcoala băiatului, dorind să aibă o mică discuţie cu el. „Un bărbat cu servietă şi ochelari a venit şi mi-a spus că face parte din Serviciile Secrete. Mi-a spus că o postare a mea ar indica faptul că sunt o ameninţare la adresa preşedintelui”, povesteşte Vito.” (subl.mea)

Osama Bin Laden ucis…

Stirea a facut deja inconjurul lumii. Dar este destul de greu sa-mi formez imediat o parere despre acest eveniment si implicatiile sale. Ramane de vazut. A fost ucis Bin Laden, dar inca nu a fost anihilata reteua terorista Al-Qaeda. Si nici nu stim care va fi raspunsul lor la ceea ce s-a intamplat. Sigur, se pot face si foarte multe speculatii: daca intr-adevar Osama Bin Laden a fost ucis. La televizor am vazut pe bannere stiri cum ca trupul sau neinsufletit ar fi fost aruncat in mare, conform traditiei islamice (lucru pe care nu l-am prea inteles), sau ca ar fi fost ingropat. Ca se fac analize ADN.

Pe de alta parte Presedintele Obama are nevoie de ceva „forte” pentru a

Image via Wikipedia

puncta in campania electorala de anul viitor, iar uciderea lui Osama Bin Laden reprezinta asa ceva, pentru castigarea electoratului de partea sa. Obama vrea sa arate ca are contributii majore in lupta impotriva terorismului, ca are realizari, mai ales ca nici republicanii nu stau sa piarda vremea, dar si pentru faptul ca nu putini sunt cei nemultumiti de politica dusa de Obama pe plan intern, pentru ca nu a reusit inca sa elimine efectele crizei economice, iar deficitul bugetar al SUA, in jur de 10-11%, este mare.

Dar acestea sunt speculatii, justificate, cred eu. Adevarul este ca uciderea unui om, fie el si nr.1 din Al-Qaeda, nu inseamna dezarticularea faimoasei retele teroriste, si nu inseamna nici o victorie in lupta impotriva terorismului.

Image by Anxo Resúa via Flickr

Dupa parerea mea, pentru ca sa poti sa combati terorismul, trebuie sa-i stii si sa-i analizezi cauzele. Trebuie sa vezi ceea ce il genereaza. Trebuie sa-l intelegi. Terorismul, atat cel de ieri cat si cel de azi, nu a stat niciodata intr-o singura persoana si nici in mai multe. Au fost capturati, asasinati multi dintre cei care reprezentau varfurile terorismului mondial. Dar asta nu a rapus terorismul, ca fenomen, periculos, ce-i drept. Ci acest fenomen a renascut de fiecare data din propria lui cenusa, continuand sa faca rau. Ne concentram pe diverse persoane, date in urmarire internationala – Wanted!, cum se psune, dar uitam de filozofie, de intelegerea fenomenelor, ca doar ce nevoie avem de filozofi, nu? Cand tocmai intelegerea fenomenelor este importanta, daca vrem, cu adevarat, sa avem o victorie deplina asupra acestui flagel. Trebuie spus ca acest flagel,  aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial, a imbracat foarte multe forme. Acuma, in vremurile din urma, a imbracat forma islamica, dar sa ne gandim la Brigazile Rosii, care, fara indoiala, reprezenta o cu totul alta forma, sau la celebrul Carlos. Si este clar ca terorismul ca fenomen, indiferent de formele pe care le-a imbracat in decursul timpului nu a putut fi ucis! Iar aceasta bucurie copilareasca care i-a cuprins pe unii la aflarea mortii (daca intr-adevar a murit el!) numarului 1 din Al-Qaeda, ar trebui sa se transforme in reflectie si anume daca nu cumva la conducerea retelei teroriste va veni un altul mult mai rau, mai viclean si mai periculos decat Osama Bin Laden. Lucru ce se poate intampla!  Pentru ca mie mi se pare ca despre aceasta retea terorista, Al-Qaeda, nu stim prea mare lucru. Nu spun ca nu am stii chiar nimic. Dar stim oare totul? In Pakistan au avut loc, recent, atentate teroriste. Reteaua s-ar putea sa aiba mai multe capete, centre de comanda. Eu as fi vrut sa aud ca aceasta retea nu mai este functionala. Insa lucrul acesta nu s-a spus in niciun comunicat oficial de pana acum (cel putin eu nu am auzit ca s-ar fi spus asa, la modul cat se poate de clar si explicit). Chiar daca este slabita, ea poate fi in continuare cat se poate de functionala. De remarcat ca nr.2 in ierarhia Al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri, este in libertate.

Dar sa vedem ce spune presa:

In Romania Libera citim:

Vezi care sunt principalii lideri sau militanţi al-Qaeda ucişi sau capturaţi în ultimii zece ani

Dar si acest articol sintetizator si care ne prezinta o cronologie a evenimentelor:

Osama bin Laden a fost ucis

De remarcat reactia politica a fostului Presedinte Pakistanez Pervez Musharraf, care a declarat ca: „operaţiunea SUA de a-l ucide pe bin Laden a fost o „violare a frontierelor pakistaneze””. Romania Libera ne mai informeaza ca testele ADN confirma moartea lui Osama Bin Laden. Dar teroristii ameninta cu represalii dure:

Patru morţi în urma unui atentat cu bombă în Pakistan

Iata ce spune articolul:

„O bombă a fost detonată luni în apropierea unei moschei în nord-vestul Pakistanului, în oraşul Peshawar, omorând o femeie şi trei copii, la doar câteva ore după ce Statele Unite au anunţat uciderea lui Osama bin Laden, potrivit AFP.

De altfel, talibanii pakistanezi au ameninţat cu atacuri împotriva liderilor guvernamentali, inclusiv împotriva preşedintelui Asif Ali Zardari, împotriva armatei pakistaneze şi Statelor Unire, după anunţul uciderii lui bin Laden în Pakistan.

„Acum, liderii Pakistanului, preşedintele Zardari şi armata vor fi primele noastre ţinte. America va fi a doua ţintă a noastră”, a spus, citat de Reuters, purtătorul de cuvânt al organizaţiei islamiste Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP), Ehsanullah Ehsan.”

De citit si urmatoarea stire, foarte interesanta:

O organizaţie islamistă din Pakistan susţine că Osama nu a fost ucis

Interesante sunt si articolele din Gandul:

OSAMA BIN LADEN, UCIS. Un pakistanez a anunţat pe Twitter, FĂRĂ SĂ ŞTIE, OPERAŢIUNEA SECRETĂ împotriva lui BIN LADEN. „Pleacă, elicopterule, înainte să scot pliciul de muşte”

DE CE a schimbat OBAMA modul în care trebuia UCIS BIN LADEN. Care era PLANUL INIŢIAL

AFP: Fotografia care prezintă faţa însângerată şi tumefiată a lui Osama bin Laden este TRUCATĂ. Posturile de televiziune pakistaneze au recunoscut că imaginea este falsă

Cum L-AU GĂSIT AMERICANII pe BIN LADEN. Reşedinţa secretă în care se ascundea: ziduri între 3,5 şi 5 metri, două porţi de acces

Interesant este acest ultim articol din Gandul. Iata ce spune printre altele:

„Cum arată locul unde se ascundea bin Laden

În august 2010, s-a descoperit reşedinţa unde se presupunea că se ascunde bin Laden. „Când l-am văzut, am fost uimiţi, este o construcţie extraordinară”, spune oficialul. Locul unde se adăpostea Osama era de opt ori mai mare decât casele din zonă. El a fost construit în 2005, la marginea oraşului Abbottad, care ulterior s-a extins şi astfel au apărut case în jurul reşedinţei.

„Securitatea este extraordinară: ziduri între 3,5 şi 5 metri, două porţi de acces”, arată oficialul de la Casa Albă. MSNBC mai spune că locatarii îşi ard gunoiul, spre deosebire de vecini. De asemenea, nu există ferestre cu vedere înspre stradă şi, neobişnuit pentru o reşedinţă atât de mare, nu are telefon sau acces la internet. Astfel, serviciile secrete americane au ajuns la concluzia că locul a fost „special construit pentru a adăposti pe cineva important”.

Oficialul de la Casa Albă spune că nu exista nicio dovadă că acolo s-ar ascunde bin Laden, dar că toate indiciile duceau spre acest lucru. Pe lângă familiile celor doi fraţi, în reşedinţă mai locuia o familie, „a cărei componenţă se potrivea cu aceea a lui bin Laden. Credem că el se afla acolo alături de cea mai tânără dintre soţiile sale”, continuă sursa dezvăluirile. Astfel, concluzia era că exista „o posibilitate foarte mare” ca bin Laden să se ascundă în acea reşedinţă. Sursa de la Casa Albă a mai precizat că informaţia nu a fost împărtăşită cu nicio altă ţară şi că foarte puţini oficiali americani ştiau despre acest lucru.”

Deci casa in care se ascundea teroristul nr.1 al Planetei – Osama Bin Laden – e de 8 ori mai mare decat constructiile din jur si cu ziduri intre 3,5 si 5 metrii!! Intrebarea ar fi: pentru ce Bin Laden s-ar fi ascuns intr-o asemenea casa, care in mod evident batea la ochi prin masivitatea sa, prin marimea sa, deoarece, dupa cat se vede, este o constructie impozanta?Mai ales ca avea si paza, lucru ce se putea constata la vedere. Mi se pare destul de ciudat ca Bin Laden sa se fi ascuns, daca se poate spune asa, intr-o casa care atragea in mod evident atentia. Mai ales ca nu-si arunca niciodata gunoiul, cum faceau vecinii sai, ci il ardea. Nu trebuie sa fi un as in ceea ce priveste serviciile de informatii pentru ca sa-ti dai seama ca o asemenea „ascuzatoare” atragea atentia imediat oricarui om, si in primul rand a localnicilor, dar si pe cea a trupelor guvernamentale si americane. Si atunci de ce Bin laden sa se fi ascuns intr-un loc atat de batator la ochi? Nu trebuie sa fi prea destept ca sa-ti dai seama ca o ascuzatoare mult mai buna ar fi fost undeva in munti, intr-o localitate izolata de lume, putin stiuta, sau chiar nu intr-o localitate, ci intr-o zona obscura, care sa nu atraga prin nimic atentia. Si este de asemenea ciudat, dupa parerea mea, ca Bin Laden a ales ca loc de ascunzatoare un oras. Deci un loc unde putea fi cu usurinta identificat pana la urma.

Insa, dupa cum spuneam si mai sus, ramane de vazut ce va urma, cum va evolua situatia si ce consecinte va avea.

Update

Cred ca ar fi interesant sa ne aruncam privirea si pe ceea ce scrie Wikepdia. Sa incepem cu inceputul care, dupa parerea mea, ar fi Invazia sovietica in Afganistan din 1979 ce a generat un razboi de aproape 10 ani!

Soviet war in Afghanistan

Si acum sa vedem cine a fost…

Osama bin Laden

Si cum a murit…:

Death of Osama bin Laden

Americanii au actionat in stilul lor caracteristic: nu s-au lasat pana nu l-au ucis! Si iata ca au reusit intr-un final poate neasteptat de multi. Iata si casa in care se ascundea Osama Bin Laden:

De observat inaltimea zidurilor. Intreaga constructie era bine pusa la punct. Intrebarea care se pune este daca autoritatile pakistaneze stiau ca Osama Bin Laden s-ar fi gasit in Abbottabad, chiar sub nasul lor, la 32 mile (51 km) nord de Islamabad, capitala tarii. Dupa cum se vede Osama traia foarte bine si comfortabil. Parea ca nici nu se mai ascunde. Intreaga operatiune de capturare a lui a durat 40 de minute. A fost short!  Wikipedia ne spune ca:

„On May 1, 2011, in Washington, D.C. (May 2, Pakistan Standard Time), U.S. President Barack Obama announced that Osama bin Laden was killed by „a small team of Americans” acting under Obama’s direct orders, in a covert operation in Abbottabad, Pakistan,^[7][154] about 50 km (31 mi) north of Islamabad.”

Deci o „mica echipa de americani”, dupa spusele lui Obama. De remarcat si varsta lui Osama Bin Laden – 54 de ani. Nu era un om batran.

Osama Bin Laden, dupa parerea mea, a reprezentat sinteza dintre Invazia sovietica in Afganistan si fundamentalismul islamic. Multi vorbesc despre Osama Bin Laden, dar cred ca putini sunt aplecati asupra cunoasterii convingerilor si ideologiei sale. Iata ce ne spune cel de al doilea articol citat din Wikipedia in privinta aceasta:

„Beliefs and ideology

Main article: Beliefs and ideology of Osama bin Laden

Osama believed that only the restoration of Sharia law would „set things right” in the Muslim world, and that alternatives such as —”pan-Arabism, socialism, communism, democracy”—must be opposed.^[32] This belief, in conjunction with violent jihad, has sometimes been called Qutbism after being promoted by Sayyid Qutb.^[33] Osama believed that Afghanistan, under the rule of Mullah Omar‘s Taliban, was „the only Islamic country” in the Muslim world.^[34] Osama consistently dwelt on the need for violent jihad to right what he believed were injustices against Muslims perpetrated by the United States and sometimes by other non-Muslim states,^[35] the need to eliminate the state of Israel, and the necessity of forcing the US to withdraw from the Middle East. He also called on Americans to „reject the immoral acts of fornication (and) homosexuality, intoxicants, gambling, and usury,” in an October 2002 letter.^[36]

Osama’s ideology included the idea that civilians, including women and children, are legitimate targets of jihad.^[37][38] Osama was antisemitic, and delivered warnings against alleged Jewish conspiracies: „These Jews are masters of usury and leaders in treachery. They will leave you nothing, either in this world or the next.”^[39]Shia Muslims have been listed along with „Heretics,… America and Israel,” as the four principal „enemies of Islam” at ideology classes of bin Laden’s Al-Qaeda organization.^[40]

In keeping with Wahhabi beliefs,^[41] Osama opposed music on religious grounds,^[42] and his attitude towards technology was mixed. He was interested in „earth-moving machinery and genetic engineering of plants” on the one hand, but rejected „chilled water” on the other.^[43]

His viewpoints and methods of achieving them had led to him being designated as a „terrorist” by scholars,^[44][45] journalists from The New York Times,^[46][47] the BBC,^[48] and Qatari news station Al Jazeera,^[49] analysts such as Peter Bergen,^[50]Michael Scheuer,^[51]Marc Sageman,^[52] and Bruce Hoffman^[53][54] and he was indicted on terrorism charges by law enforcement agencies in Madrid, New York City, and Tripoli.^{[55] „}(subl.mea)

Dar este de citit si in articolul principal:

Beliefs and ideology of Osama bin Laden

Iata ce arata articolul printre altele:

„Sharia

Following an extreme form of Islamism, bin Laden believed that the restoration of God‘s law will set things right in the Muslim world—or as he put it, his hope that the revelation unto Mohammed will be resorted to for ruling. When we used to follow Mohammed’s revelation we were in great happiness and in great dignity, to Allah belongs the credit and praise,^[4]

has been noted for its simplicity.^[4] He believed „the only Islamic country” in the Muslim world was Afghanistan under the rule of Mullah Omar‘s Taliban before that regime was overthrown in late 2001.^[5]

Jihad

In a January 2004 message Bin Laden called for the establishment of provisional underground ruling councils in Muslim countries to be made up of „ulema, leaders who are obeyed among their people, dignitaries, nobles, and merchants.” The councils would be sure „the people” had „easy access to arms, particularly light weapons; anti-armored rockets, such as RPGs; and anti-tank mines” to fight „raids” by „the Romans,” i.e. United States.^[6]

His interviews, video messages and other communications always mentioned and almost always dwelt on need for jihad to right what he believed were injustices against Muslims by the United States and sometimes other non-Muslim states,^[7] the need to eliminate the state of Israel, and to force the withdrawal of the U.S. from the Middle East. Occasionally other issues arise; he called for Americans to „reject the immoral acts of fornication, homosexuality, intoxicants, gambling, and usury,” in a October 2002 letter.^{[8][9] „}

Si:

„Killing of civilians

According to bin Laden’s ideology civilians may be deliberately killed in jihad. This position evolved from an earlier, less violent one. In a 1998 interview, he alleged that in fighting jihad „we differentiate between men and women, and between children and old people,” unlike hypocritical „infidels” who „preach one thing and do another.”^[17] But two years later he told another interviewer that those who say „killing a child is not valid” in Islam „speak without any knowledge of Islamic law”, because killing children and other civilians may be done in vengeance.^[18] In other words, bin Laden’s interpretation of Islamic doctrine allows retaliation against civilians because of perceived indiscriminate US aggression against Muslims. ^[19] To another question by a Muslim interviewer about the Muslims killed in the 9/11 attack, bin Laden replied that „Islamic law says that Muslim should not stay long in the land of infidels,” although he suggested Muslim casualties in the attack were collateral not deliberate.^[20]

Other ideologies

In his messages, bin Laden has opposed „pan-Arabism, socialism, communism, democracy and other doctrines,” with the exception of Islam.^[21] Democracy and „legislative council[s] of representatives,” are denounced, calling the first „the religion of ignorance,” and the second „councils of polytheism.”^[22] In what one critic has called a contradiction,^[23] he has also praised the principle of governmental „accountability,” citing the Western democracy of Spain: „Spain is an infidel country, but its economy is stronger than ours because the ruler there is accountable.”^[24]

Jews, Christians, and Shia Muslims

Bin Laden was profoundly anti-Semitic, and delivered many warnings against alleged Jewish conspiracies: „These Jews are masters of usury and leaders in treachery. They will leave you nothing, either in this world or the next.”^[25] He has also made at least one clear denunciation of Christians: „Every Muslim, from the moment they realize the distinction in their hearts, hates American, hates Jews, and hates Christians. This is a part of our belief and our religion.”^[26]

Bin Laden’s videos and interviews said nothing about Shia Muslims, but it is reported that he disapproved of attempts by people like Hassan al-Turabi „to make common cause with Shiites.” Al-Qaeda ideology classes in Afghanistan listed Shia along with „Heretics, … America and Israel,” as the four principal „enemies of Islam”.^[27] At the same time, bin Laden’s organization worked with Shia Militants. And, in his early years, was apparently inspired by the Shia radicalism such as the 1979 Iranian Revolution, implementation of Sharia by Ayatollah Khomeini, and the human wave attacks committed by radical Shia teenagers during the 1980s Iran-Iraq War, but despite this, there was a major rift between the ideogies of the two, for he may have believed that Khomeini did not go far enough in his interpretation of Islamic Law. For example, Bin Laden rejected the traditional Shia Chador, claiming that it was too revealing, instead was in favor of the Burqa, and while Khomeini praised Technological achievements for both Men and Women, Bin Laden completely rejected the idea. While in Sudan, „senior managers in al Qaeda maintained contacts with” Shia Iran and Hezbollah, its closely allied Shia „worldwide terrorist organization. … Al Qaeda members received advice and training from Hezbollah.”^[28] where they are thought to have borrowed the techniques of suicide and simultaneous bombing.^[29] Because of the Shia-Wahhabi enmity, this collaboration could only go so far. Iran was rebuffed when it tried to strengthen relations with al Qaeda after the October 2000 attack on USS Cole, „because Bin Laden did not want to alienate his supporters in Saudi Arabia.”^[28]

In May 2008, bin Laden criticized Hassan Nasrallah because „He welcomed the Crusader forces” into Lebanon in reference to UNIFIL presence after the 2006 Lebanon War. Moreover, he went on to state that „By doing so, he confirmed the claim by Sabih Tufayli, former Hezbollah secretary-general, that Kofi Annan came to Lebanon [to facilitate] an agreement between Hizbullah and the Zionists, and this is why [Nasrallah] refused to accept [the assistance of Sunni] mujahideen.”^[30]

However, Hezbollah and Hassan Nasrallah are reportedly profoundly against the ideology of Bin Laden and Al Qaeda, which they see as simply calling for the killing of any innocents having any idea outside the Wahhabi views of the group and the complete destruction of society and welfare. Nasrallah and Bin Laden were known to be profusely against each other, especially when Nasrallah condemned the group for the September 11 attacks as he called completely against the Laws of Islam and also for diverting him to the destruction of America and their various allies and not focusing on the Israel instead.”

Am spus ca, dupa parerea mea, a reprezentat sinteza dintre Invazia sovietica in Afganistan si fundamentalismul islamic. Aceasta Invazie sovietica a determinat inarmarea fundamentalismului islamic suunit, culmea, cu sprijinul moral, financiar si logistic dat de  SUA. Articolul principal despre Osama Bin Laden ne arata ca:

„Mujahideen in Afghanistan

Osama Bin Laden with Pakistani journalist Hamid Mir in 1997.

After leaving college in 1979 bin Laden joined Abdullah Azzam to fight the Soviet Invasion of Afghanistan^[56] and lived for a time in Peshawar.^[57] From 1979 through 1989 under U.S. Presidents Carter and Reagan, the United States Central Intelligence Agency provided overt and covert financial aid, arms and training to Osama’s Islamic Jihad Mujahideen through Operation Cyclone,^[58] and the Reagan Doctrine. President Reagan often praised the Mujahideen as Afghanistan’s „Freedom Fighters.””(subl.mea)

Este momentul in care fundamentalismul islamic devine constient de forta sa, pe calea armelor, prin lupta armata. Voi cita tot din Wikipedia:

„Following the Soviet Union’s withdrawal from Afghanistan in February 1989, Osama bin Laden returned to Saudi Arabia in 1990 as a hero of jihad, who along with his Arab legion, „had brought down the mighty superpower” of the Soviet Union.”

Si asta in primul rand pentru a impune legea islamica Sharia, cu cea mai mare strictete, in toata lumea mahomedana, pentru ca numai aceasta lege va putea indrepta lucrurile in aceasta lume. El nu admitea nicio alta ideologie in afara de Islam. Extremismul sau mergea atat de departe incat era si impotriva Shiitilor, pe care ii vedea ca fiind eretici. De aici si contradictiile ideologice cu seful Hezbollah, Hassan Nasrallah, ce au mers pana la al critica dur pe acesta ca „ureaza bun venit fortelor cruciate„. Citez  din nou din Wikipedia:

„In May 2008, bin Laden criticized Hassan Nasrallah because „He welcomed the Crusader forces” into Lebanon in reference to UNIFIL presence after the 2006 Lebanon War. Moreover, he went on to state that „By doing so, he confirmed the claim by Sabih Tufayli, former Hezbollah secretary-general, that Kofi Annan came to Lebanon [to facilitate] an agreement between Hizbullah and the Zionists, and this is why [Nasrallah] refused to accept [the assistance of Sunni] mujahideen.”^[30]

However, Hezbollah and Hassan Nasrallah are reportedly profoundly against the ideology of Bin Laden and Al Qaeda, which they see as simply calling for the killing of any innocents having any idea outside the Wahhabi views of the group and the complete destruction of society and welfare. Nasrallah and Bin Laden were known to be profusely against each other, especially when Nasrallah condemned the group for the September 11 attacks as he called completely against the Laws of Islam and also for diverting him to the destruction of America and their various allies and not focusing on the Israel instead.”

Osama Bin Laden a reprezentat linia dura a Islamului, bratul sau inarmat si intruparea Jihad-ului, nevrand sa admita nimic in afara de Islam. A fost un profund antisemit. Toata aceasta ostilitate pe care o avea fata de lume era din cauze pur religioase in scopul de a obtine cat mai multa putere si faima in lumea islamica si pana la a deveni conducatorul ei absolut. Este clar ca el era si impotriva crestinilor, dar si impotriva oricarei religii in afara de cea Islamica.

Lucrurile sunt cu mult mai complicate, desigur… Interesant este sa citim si despre:

Ayman al-Zawahiri

Si vom vedea misterioase legaturi cu FSB-ul rusesc. Articolul de mai sus din Wikipedia ne arata ca:

„Expulsion from Sudan and time spent in Russia

Following the 1994 execution of the sons of Ahmad Salama Mabruk and Mohammed Sharaf for betraying Egyptian Islamic Jihad, the militants were ordered to leave the Sudan.^[47][48] At this time he is said to have „become a phantom”^[49] but is thought to have traveled widely to „Switzerland and Sarajevo. A fake passport he was using shows that he traveled to Malaysia, Taiwan, Singapore, and Hong Kong.”

On December 1, 1996, Ahmad Salama Mabruk and Mahmud Hisham al-Hennawi – both carrying false passports – accompanied al-Zawahiri on a trip to Chechnya, where they hoped to re-establish the faltering al-Jihad. Their leader was traveling under the name Abdullah Imam Mohammed Amin, and trading on his medical credentials for legitimacy. The group switched vehicles three times, but were arrested within hours of entering Russian territory and spent five months in a Makhachkala prison awaiting trial. The trio pled innocence, maintaining their disguise and having other al-Jihad members from Bavari-C send the Russian authorities pleas for leniency for their „merchant” colleagues who had been wrongly arrested; and Russian Member of Parliament Nadyr Khachiliev echoed the pleas for their speedy release as al-Jihad members Ibrahim Eidarous and Tharwat Salah Shehata traveled to Dagestan to plead for their release. Shehata received permission to visit the prisoners, and is believed to have smuggled them $3000 which was later confiscated from their cell, and to have given them a letter which the Russians didn’t bother to translate.^[50] In April 1997, the trio were sentenced to six months, and were subsequently released a month later and ran off without paying their court-appointed attorney Abulkhalik Abdusalamov his $1,800 legal fee citing their „poverty”.^[50] Shehata was sent on to Chechnya, where he met with Ibn Khattab.^{[49][50][51][52]} However, some have raised doubts as to the true nature of al-Zawahiri’s encounter with the Russians: Jamestown Foundation scholar Evgenii Novikov has argued that it seems unlikely that the Russians would not have been able to determine who he was, given their well-trained Arabists and the obviously suspicious act of Muslims crossing illegally a border with multiple false identities and encrypted documents in Arabic.^[53][54] Assassinated former FSB agent Alexander Litvinenko alleged, among other things, that during this time, al-Zawahiri was indeed being trained by the FSB,^[55] and that he was not the only link between al-Qaeda and the FSB.^[56] Former KGB officer and writer Konstantin Preobrazhenskiy supported Litvinenko’s claim and said that Litvinenko „was responsible for securing the secrecy of Al-Zawahiri’s arrival in Russia, who was trained by FSB instructors in Dagestan, Northern Caucasus, in 1996–1997.”^[57]

Zawahiri and other EIJ members found refuge in Jalalabad, Afghanistan, where Al-Qaeda families had settled. About 250 people were gathered there altogether.^{[citation needed]}

While there Zawahiri learned of a „Nonviolence Initiative” being organized in Egypt to end the terror campaign that had killed hundreds and resulting government crackdown that had imprisoned thousands. Zawahiri angrily opposed this „surrender” in letters to the London newspaper Al-Sharq al-Awsat.^[58] Together with members of al-Gama’a al-Islamiyya, he helped organize a massive attack on tourists at the Temple of Hatshepsut to sabotage the initiative by provoking the government into repression.^[59]

Main article: November 1997 Luxor massacre

The attack by six men dressed in police uniforms, succeeded in machine-gunning and hacking to death 58 foreign tourists and four Egyptians, including „a five-year-old British child and four Japanese couples on their honeymoons,” and devastated the Egyptian tourist industry for a number of years. Nonetheless the Egyptian reaction was not what Zawahiri had hoped for. The attack so stunned and angered Egyptian society that Islamists denied responsibility. Zawahiri blamed the police for the killing, but also held the tourists responsible for their own deaths for coming to Egypt,

The people of Egypt consider the presence of these foreign tourists to be aggression against Muslims and Egypt, … The young men are saying that this is our country and not a place for frolicking and enjoyment, especially for you.^[60]

The massacre was so unpopular that no terror attacks occurred in Egypt for several years thereafter.^{[clarification needed]} Zawahiri was sentenced to deathin absentia in 1999 by an Egyptian military tribunal.^[61]”(subl.mea)

De unde se vede ca Marile Puteri s-au jucat cu focul, incercand sa foloseasca aceste grupari teroriste si teroristi, iata, chiar lideri ai acestora, in scopurile lor. De remarcat la Ayman al-Zawahiri cumplitul xenofobism si extremism – masacrul de la Luxor din noiembrie 1997. Cauzele  sunt, la fel ca si la Osama Bin Laden, in exclusivitate de natura habotnica, religioasa. Revendicarile lor nu sunt de natura economica, sociala si sunt mai putin de natura politica. Revendicarile lor sunt de natura religioasa si xenofoba, xenofobia lor fiind consecinta extremismului religios islamic, habotniciei lor. Nu au propus nimic pentru bunastarea musulmanilor, pentru dezvoltarea economica a statelor musulmane, nimic in ceea ce priveste mentinerea de relatii pasnice si de cooperare pasnica cu alte state ale lumii ci au absolutizat in chip absurd Jihad-ul, al carui inteles nu este clar in Coran, vazut de acesti lideri teroristi ca un razboi impotriva tuturor celor de alta religie decat cea Islamica. Ar fi de citit si despre un alt lider in viata al talibanilor, Mullahul Omar, provenit de asemenea din Invazia sovietica in Afganistan din 1979 si care este in viata. De unde se vede ca Al Qaeda nu duce lipsa de lideri si inca bine pregatiti pentru a conduce in continuare operatiunile teroriste in intreaga lume. Al Qaeda reprezinta inca o amenintare puternica la adresa intregii lumi. Sursa acestei amenintari este cultivarea in lumea islamica a extremismului religios, care nu propune decat distrugerea a tot ce este neislam. Am remarcat ca intr-un recent interviu de pe youtube luat premierului israelian Benjamin Netanyahu, acesta declara ca cel mai mare pericol este ca acesti talibani sa puna mana pe putere intr-o tara precum Pakistan, care este si o putere nucleara, avand astfel acces la armament nuclear. Nu e de gluma! Mai ales ca Pakistanul este o tara profund islamica si o sursa de terorism. In Pakistan sunt diverse scoli islamice. Unii spun ca e cea mai buna scoala islamica, cea mai de calitate, in general vorbind, din toate tarile islamice. Si, dupa cum se vede, multi teroristi se ascund acolo. Au loc acolo atentate sangeroase. Nu spun ca toti ar fi teroristi, dar  daca aceasta situatie scapa de sub control in Pakistan atunci intr-adevar se poate produce o adevarata catastrofa.

Pericolul nu a trecut. Cum poate fi el atenuat, daca nu chiar eliminat?