Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Apropo de cum trebuie sa aratam…

Gandul

Zgonea te vrea tuns, rockere! Remus Cernea organizează rezistenţa Metallica în Parlament: „Să nu se atingă nimeni de pletele mele”

Se arata ca:

„În sesiunea parlamentară trecută, preşedintele Camerei Deputaţilor l-a certat pe un deputat de la opoziţie pentru că a vrut să vorbească în sala de plen, la microfon, fără sacou pe el. Acum, Valeriu Zgonea ia măsuri: a decretat schimbarea condului de conduită, astfel încât fiecare parlamentar „să aibă o ţinută demnă şi oficială, corespunzătoare demnităţii de parlamentar”.

Măsura este întâmpinată de majoritatea parlamentarilor cu îngăduinţă, mai puţin de „rebelul” Remus Cernea. „Nimeni să nu cuteze în Parlament să se atingă de pletele mele.  Eu voi rămâne acelaşi. Îmi pregătesc tricourile cu Metallica, cu Pink Floyd şi cu alte trupe rock special să le duc în Parlament”, reacţionează deputatul Cernea, contactat de gândul.

Cum ar trebui să fie codul vestimentar

Ce înseamnă totuşi o „ţinută demnă şi oficială”? Cât de scurtă ar trebui să fie fusta unei senatoare sau cât de lung ar trebui să fie părul unui deputat? Ce culori sau ce articole vestimentare ar trebui evitate?

Senatoarea PPDD Steliana Miron are cu siguranţă un răspuns. „O culoare, chiar dacă este puţin mai tare, dacă ştii cum s-o combini, poate să fie o vestimentaţie foarte frumoasă şi ceva business, şi ceva decent, şi ceva elegant, fără să fii vulgar. Mi se pare ok o rochie la baza gâtului, deasupra genunchiului cu două degete sau sub genunchi, de obicei abordez un taior cu o fustă sau o rochie cu un sacou”, spune ea, contactată de gândul.

Cu toate acestea, ea merge pe principiul că, cel puţin la Senat, unde vârsta medie este „mai înaintată”, nu sunt astfel de probleme. „Doar la personalul din această instituţie, prea multe decolteuri şi fuste scurte”, precizează Miron.

Nici la bărbaţi nu ar trebui să existe un cod vestimentar strict, totul depinde de “personalitate şi atitudine”. “Poate să fie şi o ţinută casual, cu un sacou, un pantalon mai lejer, un blug, depinde şi de anotimp. E opţiunea fiecăruia, contează şi atitudinea cu care porţi aceste haine, atitudinea dă un aer de eleganţă”, a mai spus senatoarea.

„Uitaţi-vă puţin la mine şi eu asta înţeleg prin ţinută demnă”, ne îndeamnă deputata PNL Raluca Surdu. Ne uităm la ea şi vedem o pereche de pantaloni roşii, semi-eleganţi, cu un tricou şi un sacou. Per total, o ţinută decentă.

Cu toate acestea, nu militează pentru un embargo împotriva unor alegeri vestimentare mai îndrăzneţe, spunând că „aşa i-au ales cetăţenii”. „Nu cred că cineva ne poate impune un canon de restricţie pentru părul scurt, colorat într-un anumit fel sau nu. Dar noi suntem aici reprezentanţii alegătorilor noştri, care ne-au votat şi cu părul scurt, şi cu părul lung, şi blonzi, şi bruneţi”, a declarat Surdu, pentru gândul.

Dress-code la Parlament

Reacţii există şi din partea bărbaţilor. De exemplu, deputatul PDL Dan Cristian Popescu afirmă faptul că există evenimente unde se cere un anumit dress-code. Întrebat de gândul ce dress-code ar trebui să existe în Parlament, pedelistul merge şi el pe ideea unui sacou, eventual şi cămaşă, plus pantofi mai eleganţi. „Ar trebui ca parlamentarii să poarte sacou, cel puţin, dacă se poate şi o cămaşă, pantofii să nu fie sport. La limită poţi şi blugi, cu un sacou şi o cămaşă. Cravata poate să fie, poate să nu fie, tendinţele nu mai impun cravata ca un accesoriu obligatoriu”, explică acesta.

La femei însă, o libertate mai mare. „Păi au şi o paleta mai largă de alegeri”, spune Popescu. „Nu ar trebui să existe culori non-grata, femeile ar trebui să se îmbrace aşa cum consideră ele, au imaginaţie. În primul rând le încântă pe dânsele, apoi şi pe noi, bărbaţii, de ce am fi contra? Să păstreze decenţa, atâta tot”, mai spune deputatul.

Dolha: „Să nu-i mai vedem cu părul vâlvoi şi cu flori pe cămaşă”

Deranjat de alegerile vestimentare ale unor deputaţi, liberalul Mircea Dolha nu mai vrea să vadă „tot felul de cămăşi înflorate sau părul vâlvoi”. Din punctul lui de vedere, o astfel de lipsă de respect pentru instituţiile statului înseamnă drumul spre anarhie.

„Să nu venim în blugi în parlamentul României, nu putem să venim cu părul neîngrijit, cu tot felul de tricouri şi alte obiecte vestimentare neadecvate, trebuie să venim în ţimută office, şi nu în cămăşi care mai de care mai înflorate. Trebuie să avem şi în România respect pentru instituţiile statului ca să nu ajungem la anarhie. Nu vrem nicio ţinută diplomatică, să-i vedem pe toţi în bleumarin, dar nici să-i vedem cu părul vâlvoi şi cu flori pe cămaşă. Nu haina face pe om, dar funcţia obligă să ai o ţinută ca atare”, a declarat Dolha, pentru gândul.

O prezenţă mai mult decât decentă în Parlament este şi purtătoare de cuvânt a liberalilor, Cristina Pocora. Deseori văzută în costume elegante, fără a atrage vădit atenţia asupra ei, Pocora consideră că Parlamentul nu este un podium.

„O ţinută adecvată unui cadru instituţional este bine să existe. Nu suntem aici ca să prezentăm moda, ci pentru a-i reprezenta pe cetăţeni. Trebuie să fim decenţi, o fustă normală, cu o lungime normală, o coafură normală şi culorile acestea pe care le avem cu toţii”, a explicat liberala, contactată de gândul.

Dar ce înseamnă normal? „Trebuie discutat la toate grupurile parlamentare, să vedem care este acea normalitate acceptată de majoritate”, a răspuns Pocora.

Mai evaziv, deputatul PSD Bogdan Diaconu, venit la locul de muncă îmbrăcat în cămaşă, sacou şi blugi, se scuză spunând că acest cod nu e încă în vigoare. Întrebat de gândul cum ar trebui să vină îmbrăcat un parlamentar pentru a fi în concordanţă cu demnitatea exercitată, pesedistul face o fandare. „Nu sunt nici stilist, nici critic vestimentar, în fond este problema fiecăruia în parte cum se îmbracă. E vorba de personalitatea fiecăruia. Demnă şi oficială înseamnă în conformitate cu nivelul de reprezentare al funcţiei pe care cetăţenii ne-au însărcinat să o reprezentăm”, precizează Diaconu.

Remus Cernea: „Să-mi interzică mie e ca şi cum i-ar interzice lui Roger Waters

Cel mai deranjat însă de noul cod de conduită rămâne tot Remus Cernea. „Un astfel de regulament vizează forma şi nu fondul problemelor pe care le are Parlamentul”, spune el.

„Trebuie să se permită celor mai nonconformişti să se exprime şi să se manifeste pentru că adesea ideile noi, de reformă a societăţii, vin tocmai de la cei nonconformişti. Fără ei, societatea rămâne încremenită.  Domnul Zgonea să nu uite că a stat lângă Roger Waters. Să-mi interzică mie să vin la pupitrul Camerei Deputaţilor cu un tricou rock e ca şi cum i-ar interzice lui Waters. O astfel de măsură e irelevantă, aminteşte de impunerea uniformei şi cravatei la pionieri”, a conchis deputatul.”

Remus Cernea

„Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e cat si cum gandesc” !!

Chiar avea dreptate Florian Pittis!!

Valeriu Zgonea – ditamai domnu’ tovaras!! 🙂

Puseurile comuniste ale lui Zgonea dezgusta pe toata lumea. Zgonea se comporta ca un director comunist care isi cearta angajatul ca a venit nebarbierit la serviciu. Ii spune sa vina, il scoate in fata intregului colectiv si-l da ca exemplu negativ pe unitate!! Bineinteles, nu conteaza cum munceste angajatul, cat munceste, ci doar faptul ca a uitat sa se barbiereasca dimineata. Chiar ma gandeam la faptul ca lucrurile merg prost in Romania pentru ca sunt prea multi oameni care au mentalitatea lui Zgonea. Oameni care nu inteleg ca aceasta tara trebuie cumva sa progreseze. Nu ca as fi de acord cu ideile lui Remus Cernea, sa fim intelesi, dar nici nu pot fi de acord ca manifestarile comuniste ale unui partid sa fie impuse intregii societati.

Pe de alta parte…

„Stimat public, onorate scaune!” România, „în capot şi şlapi”, s-a făcut de râs la Frankfurt. Ministrul Culturii nu înţelege a cui este VINA

Se arata ca:

„La Târgul de Carte de la Frankfurt, cel mai mare astfel de eveniment din lume, la care, dacă nu eşti, nu exişti din punct de vedere literar, România a existat cu un stand prăfuit de o sută de metri pătraţi. Standul este descris pentru gândul de agenţi literari, editori şi scriitori români prezenţi la târgul care s-a desfăşurat în perioada 9-13 octombrie, drept „mizerabil”, „ruşinos”, „urât” ori „o dezamăgire”. Poetul Nicolae Prelipceanu, care a susţinut o lectură publică în zilele de târg închise publicului larg, spune că a fost nevoit să vină de acasă cu un afiş de promovare improvizat pe care l-a amplasat la stand. Mihai Mitrică, reprezentant al editorilor, susţine că numele României nu era vizibil pentru vizitatori. Iar agentul literar Simona Kessler crede că ţara noastră s-a prezentat la evenimentul literar al anului „în capot şi şlapi”.

Întrebat de gândul, ministrul Culturii, Daniel Barbu, neagă că de stand s-ar fi ocupat instituţia pe care o conduce. „Nu ştiu. Nu ministerul Culturii a organizat, ci ICR. Este cu totul altă instituţie, întrebaţi acolo. Noi ne ocupam de Stuttgart, nu de Frankfurt”, a declarat ministrul. În schimb Ioan Matei, şeful Biroului Cultură Scrisă din cadrul Ministerului Culturii, confirmă că ministerul s-a ocupat de reprezentarea României la târg, susţinând că aceasta a fost „la nivelul din anii anteriori”, „cu excepţia standului” pe care de data aceasta l-a închiriat de la organizatori. De altfel, ministerul Culturii este trecut ca organizator al standului României şi pe site-ul Târgului de Carte de la Frankfurt.

Simona Kessler: „Este ruşinos”

Târgul de Carte de la Frankfurt este evenimentul numărul 1 al industriei literare. Acolo se semnează contractele importante de drepturi de autor, acolo îşi fac marile edituri internaţionale planul de a publica un scriitor străin sau altul. Publicul larg are porţile deschise doar două zile din cele cinci ale evenimentului. În rest, spaţiul expoziţional forfoteşte de oameni de cultură, ziarişti şi editori de primă mână de pe tot globul. „Am trecut de două ori pe acolo şi arăta foarte urât. Era doar un echipament de bază, erau lipite două afişe şi atât. Este ruşinos!”, a povestit Simona Kessler, agent literar, pentru gândul, arătând că, spre comparaţie, alte standuri, chiar şi cele ale unor state mai mici decât România, au fost mult mai bine puse la punct. „Orice ţărişoară – Muntenegru, Serbia şi aşa mai departe… vecinii noştri, nu ne comparăm cu americanii sau englezii – a avut o preocupare privind estetica standurilor lor. E o chestiune de reprezentare şi de felul în care îţi arăţi un nume. Adică, poţi să te duci într-un capot sau poţi să te îmbraci într-o rochie frumoasă. Şi noi preferăm să ne ducem în capot şi şlapi. Cam aşa am arătat”, a mai spus ea, precizând totodată că nu este prima dată când se întâmplă acest lucru.

Kessler a arătat că, în ciuda criticilor aduse şi în anii precedenţi cu privire la felul în care România este reprezentată la evenimente de acest gen, lucrurile rămân încă nerezolvate.„Nu înţeleg de ce noi, după 20 de ani, continuăm să arătăm la fel de rău ca imediat după Revoluţie. Toţi au evoluat… Şi nu este vorba de dimensiunea standului, ci de bunul gust, o chestie minimală pe care trebuie să o faci pentru ca lucrurile să arate bine”, a comentat Simona Kessler.

Mihai Mitrică, director executiv al AER: Numele României lipsea

Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor din România, a fost la Târgul de Carte de la Frankfurt, dar spune că nu a văzut la stand numele României. „Erau doar două roll-up-uri necăjite cu Ministerul Culturii. Semnalizarea evenimentelor a fost deficitară, iar lecturile publice s-au desfăşurat cam între noi”, povesteşte Mitrică. Într-una din seri, AER a expus la târg cele mai frumoase cărţi ale României, ocazie cu care a organizat şi o recepţie. „În timpul acestei recepţii au fost mai mulţi vizitatori decât în toate celelalte zile la un loc. Am impresia că pentru Ministerul Culturii este o sarcină prea mare să organizeze standurile naţionale, cu toate limitările de buget şi presiunea politică”, continuă reprezentantul AER. Potrivit acestuia, standul României era anost, iar cărţile trimise de edituri spre promovare erau înşirate pur şi simplu, fără ca vizitatorul să fie informat de criteriul după care erau expuse.

Poetul Nicolae Prelipceanu: „Stimat public, onorate scaune!”

Invitat la târg de Ministerul Culturii, poetul Nicolae Prelipceanu şi-a început, în lipsa auditoriului, lectura cu o formulare auto-ironică: „Stimat public, onorate scaune”. „Standul era pur şi simplu mizerabil. Nu erau afişe, cărţile erau pur şi simplu trântite acolo. Noroc că un coleg de la Piatra Neamţ a făcut nişte afişe cu pozele noastre, că el conduce o tipografie, şi le-am pus acolo”, spune poetul, nemulţumit că ziua în care a avut el organizată lectura publică era una în care publicul larg nu avea acces la târg. Mari aşteptări spune însă că nu a avut de la bun început: „Lucrurile astea sunt făcute formal, ca să fie făcute”.

Cristian Dinu, Read Forward: „O dezamăgire”

Cristian Dinu a participat la Târgul de Carte de la Frankfurt în calitate de reprezentant al proiectului „Read Forward”, o platformă care face disponibile operele literare în format electronic. „Peste tot târgul forfotea de lume şi era aglomerat, iar la standul României era pustiu şi bătea vântul”, a povestit pentru gândul Cristian Dinu, care a făcut făcut o serie de poze şi le-a postat pe blogul personal.

„Am văzut standul, am plecat, m-am întors a doua zi să văd dacă e la fel… şi era la fel. M-am uitat puţin pe acolo şi am văzut că încă erau nişte cărţi băgate prin pungi. Am fost şi anul trecut, când standul era printre cele mai urâte, dar mai puţin urât decât cel de anul acesta. E o dezamăgire. Cred că am fost ţara cu cel mai urât stand. N-am mai văzut altul atât de urât”, a mai spus acesta, adăugând că, printre altele, reprezentanţii României la stand nu erau pregătiţi nici măcar cu cărţi de vizită.

Ministerul Culturii: Prezenţa României, la nivelul anilor trecuţi

Ioan Matei, şeful Biroului Cultură Scrisă din cadrul Ministerului Culturii, care s-a ocupat de organizarea prezenţei României la târg, spune că ţara noastră a fost reprezentată şi în acest an „la nivelul anilor trecuţi”, cu o singură excepţie: standul. „În ceilalţi ani aveam un stand de la Sala Palatului. După ce Sala Palatului a trecut de la noi la RA-APPS, nu am mai putut să luăm acel stand. Aşa că am închiriat standul de la organizatorii Tîrgului de Carte de la Frankfurt, iar acesta a corespuns standardelor târgului”, spune Ioan Matei. „Am invitat scriitori buni, precum Nora Iuga, am avut evenimente. Cu excepţia ţării invitate, toate ţările au 2, 3, 4 evenimente, nu mai mult”, continuă reprezentantul ministerului, care atrage atenţia şi asupra bugetului mic al instituţiei. Ministrul Culturii, Daniel Barbu, neagă însă că instituţia pe care o conduce ar avea vreo legătură cu Târgul de Carte de la Frankfurt: „Nu ministerul Culturii a organizat, ci ICR. Este cu totul altă instituţie, întrebaţi acolo. Noi ne ocupam de Stuttgart, nu de Frankfurt”.

Miza Târgului de Carte de la Frankfurt

La Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt au participat aproximativ 7.300 de expozanţi, din peste 100 de ţări, conform datelor puse la dispoziţie pe site-ul evenimentului. „Este un târg important mai mult pentru editori decât pentru autori. Pentru autori este important în mod indirect, spre deosebire de cel de la Liepzig, spre exemplu, care li se adresează în mod direct. Dar evident că este cel mai important târg din Europa, pe zona aceasta literară”, a explicat pentru Dan Lungu pentru gândul. „Miza este vânzarea şi cumpărarea de drepturi de autor. Din experienţa mea, stând în preajma editorilor pe la astfel de târguri, ştiu că, de fapt, când mergi la o astfel de întâlnire de business e importantă agenda pe care ţi-o pregăteşti dinainte. Dar felul în care arată este important pentru jurnaliştii care vin acolo, pentru oamenii din lumea cărţii”, a adăugat acesta.

Gabriela Adameşteanu a participat la Târgul de Carte de la Frankfurt în 2008 şi îi ştie importanţa: „Este cel mai mare târg de carte din lume. Este o lume profesională, mondenă, culturală, toate în acelaşi timp. Frankfurt înseamnă să pătrunzi într-un cerc elitist de cultură”.

Brazilia, ţară invitată în acest an

Anul acesta ţara invitată la târgul de Carte de la Frankfurt a fost Brazilia, ţară a cărui stand s-a întins pe o suprafaţă de 2500 de metri pătraţi, şi a fost gândit de Daniela Thomas şi Felipe Tassara. 70 de autori din această ţară au fost invitaţi să participe la evenimentele de la stand, iar formaţia Choro Livre a susţinut scurte recitaluri în fiecare zi a târgului.

Succesul fiecărei ţări la un târg de asemenea amploare este extrem de important a mai explicat Simona Kessler, arătând că este momentul potrivit pentru ca autorii fiecărei ţări şi cărţile lor să devină vizibile pe plan internaţional. Eforturile să fie cu atât mai mari, cu cât piaţa cărţii a fost şi ea afectată de contextul economic dificil din ultimii ani.

„Este destul de greu pentru autorii români să ajungă să fie traduşi, pentru că este criză peste tot. Interesul pentru autorii români şi numai, şi pentru cei din culturi mai mici, este destul de redus în momentul de faţă”, a precizat aceasta. „Nu ştiu dacă Românai a avut invitaţi autori anul acesta, nu ştiu care a fost programul pregătit. Dacă au fost evenimente, la stand nu erau semnalizate prin nimic. Nu am văzut nimic care să te facă să vezi din prima… Dar eu nu am petrecut timp acolo, la stand. Am văzut doar cât e de urât şi asta a fost tot”, a adăugat agentul literar.” (subl. mea)

Nu e ciudat, stimati cititori, ca ne intereseaza lucruri marunte precum faptul ca a venit sa vorbeasca de la tribuna in camasa, ca Remus Cernea poarta plete si lucruri de genul asta, dar nu ne intereseaza deloc imaginea Romaniei in exterior? Romania a avut cel mai prost, neatractiv, slab pregatit stand la marele Targ de Carte de la Frankfurt. Guvernarea USL si-a trecut inca o ratare in palmares! Chestiunea asta tine direct de subminarea intereselor acestei tari si ar trebui facuta o ancheta in legatura cu ce s-a intamplat. Felul in care se prezinta Romania (nu o persoana anume, Remus Cernea sau altcineva) este foarte important pentru ca asigura sporirea vizibilitatii noastre in plan european si international. Din aceasta cauza trebuie sa se prezinte cat se poate de bine, lucrurile sa fie foarte bine puse la punct si imaginea tarii noastre sa fie cat mai moderna si atractiva. Nu e vorba numai de Targul de Carte, miza e mult mai mare. O prezentare buna si frumoasa poate orienta investitori catre Romania si pot veni aici investitii importante. Noi nu ne vedem interesul si ne ocupam de fleacuri.

Invitat la târg de Ministerul Culturii, poetul Nicolae Prelipceanu şi-a început, în lipsa auditoriului, lectura cu o formulare auto-ironică: „Stimat public, onorate scaune”. „Standul era pur şi simplu mizerabil. Nu erau afişe, cărţile erau pur şi simplu trântite acolo. Noroc că un coleg de la Piatra Neamţ a făcut nişte afişe cu pozele noastre, că el conduce o tipografie, şi le-am pus acolo”, spune poetul, nemulţumit că ziua în care a avut el organizată lectura publică era una în care publicul larg nu avea acces la târg. Mari aşteptări spune însă că nu a avut de la bun început: „Lucrurile astea sunt făcute formal, ca să fie făcute”.

Intreb si eu autoritatile acestei tari, atat de scrupuloase in ceea ce priveste pletele lui Remus Cernea, cum e posibil sa-l fi lasat pe poetul Prelipceanu acolo, singur, sa vorbeasca unor scaune goale si sa se faca de ras? Chiar nu se gaseau, de la ministerul Culturii, cativa oameni care sa stea acolo, sa faca macar act de prezenta? Sa nu ne facem de ras, chiar asa de greu e de inteles „stimati tovarasi”? Avem designeri care ar fi putut face o treaba minunata, de ce nu au fost chemati sa faca ceva pentru ca standul nostru sa arate asa cum trebuie?

„Nu înţeleg de ce noi, după 20 de ani, continuăm să arătăm la fel de rău ca imediat după Revoluţie. Toţi au evoluat… Şi nu este vorba de dimensiunea standului, ci de bunul gust, o chestie minimală pe care trebuie să o faci pentru ca lucrurile să arate bine”, a comentat Simona Kessler.

Pentru ca avem inca prea multi comunisti in structurile de conducere ale statului, si il includ si pe Basescu, oameni cu o gandire anchilozata in trecut sau in cliseele trecutului, chiar daca aveau 17 ani la Revolutie, oameni care nu sunt dornici de modernizare si schimbare in bine a acestei tari. Aroganti, pusi pe inavutire personala, nicidecum pentru tara asta, decat colateral.

DE citit si…

Ministrul Culturii, Daniel Barbu, despre ruşinea României la Târgul de Carte de la Frankfurt. „Mi se pare onorabil”

Facand o comparatie cu pozele de la celelalte standuri (vezi in Gandul, la articolul de mai sus) diferentele sunt mari si se poate spune ca nu e onorabil. Nu se poate sa pui niste rafturi cu ceva carti pe ele, niste scaune si sa spui ca e onorabil decat daca n-ai simt estetic sau nu te pricepi la astfel de lucruri.

Chestiunea este urmatoarea: se putea face o treaba foarte buna daca ar fi fost angajata o firma de design si nu cred ca ar fi costat foarte mult. Banii pot fi obtinuti si prin donatii private, daca e absolut necesar si tinand cont de faptul ca ministerul Culturii are un buget mic, iar lucrurile trebuie, cum spuneam, pregatite din timp. Deci se poate si in mod sigur ar fi iesit onorabil daca s-ar fi procedat asa. Pentru ca sunt detalii asupra carora trebuie sa te concentrezi, altminteri lucrurile nu pot sa iasa decat prost. Or, Romania are nevoie de o imagine cat mai buna in exterior. De aceea chestiunea legata de design nu poate fi ignorata. Altminteri nu prea ne baga nimeni in seama, dimpotriva. Eu cred ca se poate face o treaba buna nu neaparat cu multi bani, daca este inteligent facuta. Si mai trebuie spus ca sunt lucruri pe care merita sa cheltuiesti ceva mai mult.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 23, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii