Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre actuala Dreapta politica de la noi…

Am urmarit Jocurile de Putere (din 31.07.2014) ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea, invitatul era maestrul Ion Cristoiu. Trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt de acord cum au pus problema cei doi dar as dori sa punctez unele lucruri legate de Dreapta politica, spunand de la bun inceput ca voi fi critic, ca nu pot sa fiu decat critic.

Problema nu e neaparat religia D-lui. Iohannis sau faptul ca domnia sa este acum in concediu. Ci faptul ca nici Dl. Iohannis si nici altcineva de pe partea dreapta a esicherului politic de la noi, si ma gandesc, de pilda, la Dl. Vasile Blaga (dar si la altii), nu a definit pana acum, nu a determinat, nu a stabilit cu precizie, nu a specificat cu subiect si predicat, subliniez: cu subiect si predicat, un program politic de dreapta al candidatului lor la Presedintia Romaniei. E ca si cum ar fi spus: „Pai, bine, doar stiti cum e Dreapta asa ca ce sa mai…”. Cu regret, dar in felul asta NU MERGE TREABA doamnelor si domnilor!!!!! Acest lucru arata ca notiunea de dreapta politica nu e definita foarte clar in Romania, lucru grav. Discutam despre religia D-lui. Iohannis, dar nu discutam despre programul sau politic, despre ce vrea sa faca, despre ce viziune are si nu numai domnia sa, dar intreaga Alianta Crestin-Liberala? Nici cu aceasta alianta lucrurile nu sunt extrem de clare, si atunci? Insa chestiunea principala mi se pare alta: bun, se alcatuieste o alianta, dar dupa aceea ce vrei sa faci? Lucrul asta trebuie comunicat electoratului, care va vota nu peste multa vreme. Pe cand ei o tot aburesc de destula vreme. De asemenea nu e de ajuns sa spui ce erori face adversarul, in speta Victor Ponta, ci mai trebuie sa arati si ce vei face tu. Nu e de ajuns sa scoti in evidenta ca in Bucuresti s-a deschis o fabrica de incaltaminte, despre ce vorbim? S-a deschis o fabrica de incaltaminte, e ok, e foarte bine ca sunt si exemple pozitive! Asa, si? O astfel de postare putea s-o faca si Ana Birchall, si Corina Cretu, sa se laude cu faptul ca, uite dom’ne, sub guvernul Ponta ce lucruri frumoase si pilduitoare au loc in tarisoara noastra draga!!

Dreapta politica ar trebui sa ne vorbeasca despre privatizari, despre atragerea investitorilor, despre investitii, despre stimularea sectorului privat, despre reluarea in bune conditiuni a creditarii, despre scaderea drastica a fiscalitatii. Ar trebui sa aiba o astfel de viziune, pe care s-o puna in practica, bazata pe libertate economica, incercand sa schimbe inclusiv mentalitati inca invechite, prezente chiar si acum, dupa aproape 25 de ani de la Revolutie, in tara noastra. Chiar imi face impresia ca Romania era in anii ’90 mult mai de dreapta decat este acuma! Inca si Adrian Severin, care ne spunea „sa nu ne temem de somaj”, lucru pentru care si-a luat injuraturile de rigoare din partea oamenilor muncii, mi se pare mult mai de dreapta decat ce vad eu acuma la dreapta noastra politica. El s-a exprimat prost si cu aroganta specifica formatiunii politice din care provine. Ar fi trebuit sa spuna asa: somerul de azi trebuie sa devina viitorul agent economic privat de maine sau sa lucreze in sectorul privat, pe piata libera pe care dorim s-o construim! 🙂 Din pacate, el a zis altfel… Dreapta trebuie sa vina cu solutii pentru intreprinderile de stat nerentabile si sa faca ceea ce nici PDL si nici PSD nu au facut, adica privatizari. Hai sa ne intelegem, nu esti de dreapta in functie de costumul pe care-l porti. Ce facem aici? Iti plimbi manechinul si-ti zici om de dreapta? S-a discutat in emisiune despre discursul lui Ponta in fata a 6000 de pesedisti – poporul PSD – si ca n-a ridicat pe nimeni in picioare… Ponta sa aiba un discurs ca sa ridice 6000 de oameni in picioare? Cred ca ati gresit adresa… Ar fi trebuit sa-i ameninte ca-i aresteaza pentru ca toti acei oameni sa se ridice in picioare ca sa-l aclame! Pe cand un candidat la presedintie care spune ca e de dreapta ar fi trebuit sa aiba curajul sa mearga in fata acelor 6000 de oameni – poporul PSD – in camasa si deschis la gat (ca nu in costum sta daca esti sau nu de dreapta si nici in mertzanul de fitza pe care-l afisezi!) si sa le vorbeasca, cu cea mai mare convingere, cu tot riscul de a fi copios huiduit sau, la limita, linsat, despre necesitatea economica a privatizarii CFR Marfa sau Oltchim Rm. Valcea! Despre faptul ca avem un stat nesanatos, care trebuie restructurat, despre necesitatea reducerii cat mai pronuntate a deficitului structural! Un om care lupta pentru libertate si democratie asa ar trebui sa faca! Pentru ca in felul asta le demonstrezi ca vei fi si Presedintele lor! Dar ca propui o alta viziune, o alta abordare a problemelor cu care se confrunta tara. Pe cand daca e asa cum spune Dl. Cristoiu, ca-l vor plimba pe Iohannis prin tara si el nu va zice nimic, scuzati-ma… intru la banuieli grele… Poate se doreste, stiu si eu, subminarea democratiei in Romania si chiar introducerea unei guvernari fasciste, atata vreme cat candidatul dreptei imparte doar zambete si tace…

Trebuie sa mai spunem un lucru: cu Basescu accentul s-a pus pe statul de drept. Statul de drept nu trebuie dispretuit, dar el este o mica parte din Constitutia noastra. Evident, trebuie respectata Constitutia. Insa doar sustinerea, chiar si cu ardoare, a statului de drept, nu inseamna o atitudine-program, ca sa zic asa, neaparat de dreapta. Spre exemplu, Monica Macovei, se stie, a fost unul din actorii politic principali ai acestei miscari, care a sustinut din rasputeri statul de drept. Insa cand a fost vorba de capitalism, a inceput sa cam dea inapoi… Dreapta politica nu trebuie sa neglijeze statul de drept. Ci spun ca centrul de greutate trebuie sa-l puna pe capitalism si libertate. Pe construirea unei societati libere. Pentru ca asta este antidotul la orice forma de totalitarism. Este inadmisibil ca Dreapta sa apere statul de drept cu o pasiune debordanta, dar sa fie etatista, la fel ca Stanga. Spre exemplu, referitor la situatia de la noi din tara, un guvern de dreapta ar trebui sa depuna toate eforturile pentru a pune capat miilor de insolvente. Asta insemnand ca trebuie sa gaseasca modalitatile optime prin care sectorul privat sa creasca si sa prospere. Asta ar fi un exemplu de a construi o societate cu adevarat libera si prospera. In Romania, din pacate, nu se vede asa ceva.

Eu cred ca ar trebui sa intelegem bine ce transformare a suferit Romania dupa Revolutie. As spune ca nu este o transformare echivalenta. Adica nu s-a transformat ceva in acelasi lucru, dar sub o alta forma. Daca s-ar fi intamplat asa, ar fi fost mult mai simplu. Ci s-a transformat ceva in altceva, de aceea au aparut si dificutati mari. Dificultatile sunt determinate de trei lucruri:

1. probleme structurale;

2. mentalitati, care trebuie schimbate;

3. probleme de ordin monetar.

Sa luam, de exemplu, mentalitatile. Daca s-ar fi transformat ceva in acelasi lucru, prezentat sub o alta forma, ar fi fost mult mai usor pentru ca n-ar fi trebuit sa se schimbe mentalitatile. Dar s-a transformat ceva in altceva si atunci, pentru om, e o dificultate foarte mare sa-si schimbe mentalitatea. Suntem oameni, nu computere. Nu se poate spune ca introduci in om programul libertate economic si el incepe sa ruleze in computerul numit om… La fel stau lucrurile si cu celelalte doua aspecte, problemele de ordin structural si cele de ordin monetar. Daca, spre exemplu, dintr-o societate socialista, transformarea ne-ar fi dus tot spre una socialista, dar sub o alta forma, de pilda „comunismul cu fata umana” sau altceva, n-ar mai fi fost probleme monetare majore. Acesta este si secretul pentru care, de pilda, China, nu intampina probleme deosebite din punctul asta de vedere. Si daca le intampina totusi, ele sunt rezolvate, intr-un fel sau altul, destul de repede si optim. Intrucat aceasta tara, China, nu a suferit o transformare de la ceva la altceva. Deci a suferit una, dar nu de la ceva la altceva. De aceea acolo nici problemele structurale nu sunt majore, nu pun dificultati mari. Pe cand in Romania lucrurile stau exact invers. De astfel de aspecte mai ales un guvern de dreapta trebuie sa tina cont. Pentru ca el ar trebui sa fie vectorul acestei transformari neechivalente. Pe cand Stanga tinde sa  atenueze aceasta transformare. Nu e vorba de protectie sociala, ar fi superficial sa reducem lucrurile doar la aceste aspecte. Ci de faptul ca Stanga, spre deosebire de Dreapta, tinde sa faca transformarea echivalenta. Este ceea ce spunea in anii ’90 Florin Georgescu si anume „ca noi incercam sa tratam economia cu ceaiuri, dumeavoastra cu antibiotice”. Din aceasta cauza la noi a durat destul de mult pana sa se faca reforme adecvate in economie. Si, s-ar putea spune caz cu totul atipic, reformele in sensul liberalismului economic au fost luate de Guvernul Nastase si rezultatele pozitive s-au vazut, cu toate umbrele acestei guvernari. Insa trebuie sa intelegem, cred eu, ca in Romania, pe primul loc, sunt problemele de ordin structural. Faceam aici referire la acest articol din Gandul:

Cât se împrumută România în fiecare secundă şi câţi kilometri de autostradă ar putea construi din banii luaţi în 2014

In care se arata ca:

România ar putea construi 2.442 de kilometri de autostradă, la un cost mediu de 5,2 milioane de euro pe kilometru, din banii pe care statul trebuie să îi împrumute în 2014. Anul trecut, statul a împrumutat aproape 482 de euro pe secundă, bani folosiţi atât pentru finanţarea deficitului bugetar, respectiv a diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile statului, cât, în special, pentru „rostogolirea” unor datorii mai vechi, respectiv înlocuirea unor împrumuturi ajunse la scadenţă cu alte împrumuturi.

Suma este cu 6% mai ridicată decât cea înregistrată în 2012, de circa 453 de euro pe secundă, reiese din calculele gândul pe baza celor mai recente date ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

Astfel, statul a împrumutat în 2013 echivalentul a 15,2 miliarde de euro. În jur de 2,6 miliarde de euro au fost folosiţi doar pentru plata dobânzilor şi comisioanelor aferente unor împrumuturi deja luate, în creştere cu 13% faţă de 2012, reiese din datele privind serviciul datoriei publice pe 2013.

Din acelaşi document reiese că statul va împrumuta anul acesta câte 402,6 euro pe secundă pentru a finanţa datoria publică a României, 85,6 euro reprezentând suma pe care România trebuie să o împrumute în fiecare secundă din 2013 pentru a achita dobânzile. Astfel, statul se aşteaptă să împrumute anul acesta în jur de 12,7 miliarde de euro, dintre care 2,7 miliarde pentru dobânzi.

Anul viitor, statul se va îndatora chiar şi mai mult, mai exact cu 459,7 euro pe secundă, valoarea totală a împrumuturilor fiind de 14,5 miliarde de euro, din care 2,8 miliarde reprezintă dobânzi şi comisioane.

Datoria publică a crescut cu 0,3 puncte procentuale în PIB

Datoria publică a urcat la 38,3% din PIB la finele anului trecut, în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de nivelul de la sfârşitul anului 2012, de 38% din PIB, reiese din calculele Finanţelor.

Cea mai mare parte din această datorie este în euro, respectiv 47%, în timp ce 43% din împrumuturi sunt în lei. Situaţia este uşor diferită faţă de cea din anii anteriori, când împrumuturile în monedă naţională cântăreau mai greu.

Astfel, în 2011, 42% din datoria guvernamentală era în euro, în timp ce alte 49 de procente în lei.

Anul 2013 a marcat totodată o orientare către scadenţe pe termen mediu şi lung, în defavoarea celor pe termen scurt, la care dobânzile sunt mai ridicate.

Astfel, la finele anului trecut, statul împrumutase echivalentul a 51,2 miliarde de euro pe termen lung, în timp ce datoria pe termen scurt coborâse la 3,3 miliarde de euro, de la 7,5 miliarde de euro în urmă cu un an.

Totodată, datoria administraţiei publice locale, respectiv a primăriilor şi consiliilor judeţene din teritoriu s-a ridicat la 3,4 miliarde de euro, în creştere cu 0,5% faţă de nivelul consemnat la finele lui 2012. Datoria publică locală reprezintă 5,5% din datoria totală a României.

2014, vârf de plată a împrumutului FMI

România trebuie să returneze anul acesta 1,1 miliarde de euro în contul împrumutului luat de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM) în 2009.

Ratele propriu-zise se ridică la 956,8 milioane de euro, în timp ce diferenţa este reprezentată de dobânzi şi comisioane.

Vârful de plată a împrumutului se va înregistra anul viitor, când România va plăti 1,8 miliarde de euro.

În total, statul trebuie să returneze 9,7 miliarde de euro, din care 1,5 miliarde sub formă de dobânzi şi comisioane.

La fiecare euro cheltuit pe investiţii, alţi cinci sunt folosiţi pentru dobânzi

În 2014, de la bugetul de stat se vor cheltui câte 72,6 euro pe secundă pentru dobânzile aferente împrumuturilor din care este finanţată, printre altele, datoria publică.

Suma este cu 5,5% mai mare decât cea de anul trecut, când, în fiecare secundă s-au plătit circa 68,8 euro, reiese din calculele gândul pe baza datelor din bugetul de stat.

Practic, 10,2 miliarde de lei, echivalentul a 2,17 miliarde de euro, se vor duce anul acesta pe dobânzi, în condiţiile în care veniturile totale ale bugetului de stat sunt de 100,9 miliarde de lei, circa 22,6 miliarde de euro. La un calcul simplu reiese că din fiecare 100 de lei colectaţi din impozite, taxe şi alte venituri, 10 lei vor fi cheltuiţi pentru a plăti costurile împrumuturilor contractate de stat.

Totodată, banii aferenţi plăţii dobânzilor este de peste cinci ori mai mare decât suma alocată de guvern anul acesta pentru cheltuielile de capital, respectiv investiţiile finanţate din surse proprii.”

Si faptul acesta este o consecinta a problemelor de ordin structural cu care se confrunta Romania. Consecinta ale acelorasi probleme sunt, de exemplu, coruptia, taxele si impozitele multe si mari. Sa nu uitam ca Tariceanu (unii ar spune acuma, si nu fara un oarecare temei, pesedistul Tariceanu) a angajat intre 2004 si 2008 500.000 de functionari publici… Dar despre deficitul structural, ce inseamna si ce inseamna reducerea lui, va propun sa cititi in acest articol de pe Contributors, semnat Aura Socol:

Ce inseamna pentru Romania limitarea deficitului structural la 0,5%

Se arata ca:

„In ultima perioada in multe tari au existat initiative de a include in Constitutie diverse reguli fiscale. Scopul acestora a fost, in principiu, asumarea raspunderii cu privire la sanatatea finantelor publice nationale. Altfel spus, toata lumea stia ce e bine sa faci: sa ai deficit mic, sa nu te imprumuti daca nu poti da si inapoi. Putini insa au si aplicau asta. Decidentii din Zona Euro (si se pare ca si din România) s-au hotărât. Hai sa impunem o regula, care sa aiba pe deasupra si caracter de lege. Cu ocazia summitului de la Bruxelles, s-a propus limitarea soldului bugetar structural. Ce implicatii decurg din impunerea unei astfel de limite? Este Romania avantajata de aceasta regula, sau suntem doar nevoiti sa fim de acord cu ea pentru a face parte din „club”, desi, poate, pe noi nu ne avantajeaza neaparat?

In primul rand, ce inseamna un deficit structural. Deficitul bugetar consolidat are o componenta ciclica – dependenta de influenta ciclului economic (expansiune sau recesiune) si o componenta structurala. El reflecta astfel atat influenta unor factori permanenti, cat si a unora tranzitorii, fara a ne permite sa distingem intre ei. Factorii permanenti care influenteaza deficitul bugetar se refera la elementele stabile ale veniturilor si cheltuielilor publice. Factorii tranzitorii sunt cei influentati de ciclul economic, deci „trecatori” (veniturile bugetare cresc rapid in perioadele de expansiune si scad in perioadele de recesiune, de exemplu).

Componenta structurala este cea care furnizează o imagine clară a situatiei fiscale din economie, nedistorsionata de influenta ciclului economic. Cum? In primul rand in perioada de expansiune, atunci cand analiza deficitului bugetar efectiv ne poate induce in eroare. De exemplu. In anul 2006, in Romania deficitul bugetar efectiv era de -2,2% din PIB, iar in 2007 ne mandream cu un deficit bugetar de numai- 2,6%. Daca dam insa la o parte influenta ciclului economic – componenta ciclica care in timp de expansiune este puternic pozitiva– in realitate deficitul bugetar era de -4,4% din PIB in 2006,  -5,1% in 2007 pentru ca in 2008 sa ajunga chiar la -8,9% din PIB (valorile oficial estimate ale deficitului structural).

Cum s-a putut intampla asta. Simplu. Beneficiind de cresterea veniturilor bugetare in mod automat in perioada de expansiune, s-au putut creste substantial cheltuielile bugetare „nenecesare” (cheltuielile administratiei, cheltuieli cu bunuri si servicii, cheltuieli cu subventiile), in loc sa se acumuleze resurse financiare pentru vremurile rele / recesiune, asa cum ar fi trebuit. Atat timp cat deficitul efectiv este o suma a celor doua componente, componenta ciclica puternic pozitiva „a mascat” un deficit structural in crestere si, implicit valorile reale ale deficitului bugetar consolidat.

Sau, interpretand altfel, am fi putut avea excedent bugetar in perioada de expansiune daca componenta structurala (care surprinde cresterea cheltuielilor publice ineficiente) ar fi fost 0, sau cat mai apropape de 0. Daca aceasta componenta ar fi fost cat mai aproape de zero, soldul bugetar total ar fi fost egal cu componenta ciclica (pozitiva in expansiune, deci excedent bugetar). Altfel spus, impunerea unui deficit structural cat mai aproape de zero iti mareste sansele sa ai excedent bugetar in perioadele de expansiune si te ajuta sa ai un deficit total cat mai mic in faza de recesiune. Deoarece atunci cand componenta ciclica devine negativa (in recesiune), cresterea componentei structurale nu ar face altceva decat sa accentueze marimea deficitului total.

Limitarea deficitului structural „forteaza” astfel limitarea risipei. Nu-ti mai poti permite sa faci cheltuieli „nenecesare” pentru ca acestea se vor reflecta direct in cresterea soldului structural (care va fi calculat pentru noi de experti independenti ai Comisiei Europene). Fiind limitat de o valoare mica a soldului structural nu-ti mai permiti sa cheltuiesti aiurea. Va forta astfel la o prioritizare eficienta a investitiilor. Asta nu inseamna ca limiteaza cheltuielile de investitii. Din contra, te forteaza sa faci o analiza cat mai pertinenta a investitiilor cele mai eficiente.

In concluzie, limitarea deficitului structural la 0,5% are calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România. De altfel, capacitatea de reducere a deficitului structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR drept adevarata masura a sanatatii unei economii. Personal, sustin de multa vreme folosirea indicatorului sold structural in procesul de evaluare a eficientei politicii fiscale, pe care de altfel l-am si estimat pentru Romania inca din 2007.

In Romania, „curatenia” finantelor publice romanesti este absolut necesara. Cu cat vom intelege cu totii mai repede asta, cu atat va fi mai bine. Din pacate in Romania marja de manevra a politicii fiscale a fost sever limitata de perpetuarea deficitelor bugetare din trecut. In conditiile in care in perioada de expansiune economica, Romania a acumulat deficite bugetare uriase, am ajuns sa fim printre putinii din UE permanent „prociclici”. Si in expansiune, cand ar fi trebuit sa acumulam si n-am facut-o, si in recesiune, cand ar fi trebuit sa crestem cheltuielile, dar noi am fost nevoiti sa le taiem. In timp ce alte tari isi permit sa acorde stimuli fiscali pentru ca au plecat de la deficite anterioare mici, noi suntem obligati sa facem o ajustare fiscala larga.”

O excelenta analiza! Ceea ce as dori sa adaug, pentru a nu se face confuzii, este urmatorul lucru: reducerea deficitului structural nu inseamna ca nu se vor mai putea plati pensiile. Pensiile sunt un drept constitutional si ele trebuie sa fie platite la timp. Reducerea deficitului structural nu trebuie sa insemne afectarea negativa a bugetului de pensii, ci dimpotriva! Este semnificativ si uimitor in acelasi timp faptul ca nu prea vezi pe nimeni din politicienii nostri care-si zic de dreapta sa explice aceste lucruri romanilor si ma intreb: de ce oare? Consecinta este ca lasa camp liber Stangii sa critice din rasputeri o masura necesara cum ar fi aceasta reducere a deficitului structural, care ne trage in jos, tocmai dintr-o dorinta prea anemica, sau poate mai bine spus lipsa de dorinta, de a face reformele structurale necesare, de care Romania are nevoie. Despre deficitul ciclic si structural, un articol interesant pe Wikipedia – aici. Noi ar trebui sa ne gandim foarte bine ce vom face, pentru ca economia nu poate sa functioneze bine cu taxe si impozite din ce in ce mai mari, cu foarte multi angajati la stat care isi aduc o slaba contributie la cresterea economica, cu intreprinderi de stat nerentabile de ani de zile, dar in care lucreaza foarte multa lume, cu investitii pe zi ce trece tot mai mult micsorate (nu numai cele publice!). Nu atragem nici capital, nici tehnologie, nici nu le producem… Iata ce citeam pe Economic Zoom, un articol de anul asta, dar ceva mai vechi, din 5 martie:

Scadere de 9,3% a investitiilor in economie

Se arata ca:

Investitiile in economia Romaniei au scazut cu 9,3%, anul trecut, si cu 15,4% in ultimul trimestru din 2013. Cel mai mare volum de investitii nete au fost realizate in industrie si comert/servicii.

Investitiile nete in economia Romaniei au scazut cu 9,3% in 2013, fata de 2012, pana la 67,86 miliarde de lei. In trimestrul patru din 2013, investitiile s-au redus cu 15,4% comparativ cu aceeasi perioada din 2012, la 22,35 miliarde lei, potrivit datelor provizorii anuntate de Institutul National de Statistica (INS).

In ultimul trimestru din 2013, principalele scaderi s-au inregistrat in sectorul de utilaje, inclusiv mijloace de transport, cu 30,3% si in lucrarile de constructii noi, cu 7,5%. La alte cheltuieli s-a inregistrat o crestere de 6,3%. Comparativ cu trimestrul IV din 2012, in aceeasi perioada din 2013 se constata o crestere a ponderii lucrarilor de constructii noi in total investitii nete cu 4,7 puncte procentuale si in alte cheltuieli cu 3,0 puncte procentuale. Ponderea invesitiilor nete in utilaje (inclusiv mijloace de transport) a scăzut cu 7,7 puncte procentuale.

In 2013, investitiile in lucrari de constructii noi au totalizat 31,956 miliarde lei, reprezentand 47,1% din total, fata de 47,5% in 2012. Investitiile in utilaje si mijloace de transport au insumat 28,774 miliarde lei, reprezentand 42,4% din total, fata de 43,4% cat au fost in 2012.

Cel mai mare volum de investitii nete au fost realizate in industrie si comert/servicii (comertul cu ridicata si amanuntul, repararea autovehiculelor).”

Pe de alta parte sunt foarte multe lucruri de facut in tara asta, un exemplu:

In 2013, Romania avea 644 kilometri de autostrada, reprezentand 17,1% din caile de transport

Se arata ca:

Tara noastra avea, la sfarsitul anului trecut, 644 de kilometri de autostrada, ceea ce inseamna 17,1% din totalul drumurilor nationale, in crestere cu 94 de kilometri, fata de 2012, potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS).

In perioada analizata, drumurile publice totalizau 84.887 de kilometri, din care 41,9% reprezinta drumuri judetene, ce totalizeaza 35.587 de kilometri. Drumurile comunale reprezinta 37,9% din totalul drumurilor publice, respectiv 32.190 de kilometri, iar restul de 20,2%, adica 17.110 de kilometri, sunt drumuri nationale.

Din totalul drumurilor nationale, 6.269 de kilometri (36,6%) sunt drumuri europene, 644 de kilometri (17,1%) autostrazi, 270 de kilometri (1,6%), drumuri cu trei benzi de circulatie, iar 1.704 de kilometri (10%), drumuri cu patru benzi de circulatie.

In  ceea ce priveste structura drumurilor, 29.153 de kilometri (34,4%) sunt drumuri modernizate (in proportie de 90,1% drumuri modernizate cu imbracaminte asfaltica de tip greu si mijlociu), 22.191 de kilometri (26,1%) de drumuri cu imbracaminte usoara rutiera si 33.543 de kilometri (39,5%) de drumuri pietruite si de pământ.

Referitor la starea tehnica a drumurilor publice, 44,5% din lungimea drumurilor modernizate si 52,3% din lungimea drumurilor cu imbracaminte usoara rutiera aveau durata de serviciu depasita.

Cale ferata

Potrivit datelor INS, la sfarsitul lui 2013, liniile de cale ferata de folosinta publica in exploatare  totaliza 10.768 de kilometri, din care 10.630 de kilometri, adica 98,7%, sunt linii cu ecartament normal, patru kilometri linii cu ecartament ingust si 134de  kilometri, 1,3%, linii cu ecartament larg.

Lungimea liniilor de cale ferata, in 2013, in exploatare electrificate este de 4.029 de kilometri, adica 37,4% din reteaua de cale ferata aflata in exploatare.

Repartitia regionala a retelelor de cale ferata si drumuri publice:

Cai ferate: Vest – 17,5%, Sud Est – 16,2%, Nord Vest – 15,5%, Nord Est – 15%, Centru – 12,4%, Sud Muntenia – 11,6%, Sud Vest Oltenia – 9,2% și Bucuresti Ilfov – 2,6%.

Drumuri publice: Nord Est – 16,6%, Sud Muntenia – 15,1%, Nord Vest – 15,2%, Sud Est –  12,9%, Centru – 13,3%, Sud Vest Oltenia – 13,2%, Vest – 12,6% si Bucuresti Ilfov – 1,1%.” (subl. mea)

Pe de alta parte sunt, si pe buna dreptate, lucruri de neinteles:

Costuri enorme acceptate de guvern pentru autostrazi: 5 miliarde de euro pentru 230 de kilometri

Se arata ca:

„La un cost mediu de 21,5 miliane de euro pe kilometru, pretul autostrazilor Comarnic-Brasov (58 km), Craiova-Pitesti (121 km) si centura de sud a Capitalei (48 km), se apropie de cel pentru constructia autostrazii Transilvania, considerat unul dintre cele mai paguboase contracte incheiate de stat dupa Revolutie.

Sarbii construiesc autostrazi cu 4-5 mil. euro pe kilometru. Un tronson de autostrada de 27 km intre Pirot si Dimitrovgrad a fost semnat cu alpine din Austria pentru 60 mil. euro, deci 2,2 mil. euro/km, conform b.92.com.”

Un guvern econom cum poate face asa ceva…? Noi chiar nu reusim sa cream, sa realizam dezvoltare durabila in Romania. Dimpotriva, afectam cum nu se poate mai negativ generatiile viitoare! Lucrul asta pare a nu da de gandit la cineva…

Asa ca sunt foarte multe lucruri de facut in tara noastra, Dreapta nu se poate plange ca nu ar avea de lucru. Cu toate acestea, Dreapta pare a nu fi interesata de astfel de probleme, cand ar trebui sa fie interesata, sa abordeze aceste probleme si sa le gaseasca solutii pentru a putea impinge tara spre progres.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 1, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Albert Camus omorat de KGB…?

Am descoperit un articol foarte scurt pe blogul D-nei Lavinia Stan in legatura cu acest subiect si care face trimitere la ceea ce titreaza The Guardian:

Albert Camus might have been killed by the KGB for criticising the Soviet Union, claims newspaper

Va invit sa cititi acest articol, foarte interesant!

Albert Camus, Nobel prize winner, half-length ...

Image via Wikipedia

N-ar fi exclus sa fi fost ucis de catre KGB, datorita opozitiei pe care marele ganditor si scriitor francez a manifestat-o fata de totalitarism si fata de interventia sovietica in Ungaria din 1956… Totusi… Totusi, Albert Camus, din cate stiu eu, nu a avut o functie politica, nu a fost membru al vreunui partid politic, desi era un om de stanga. Faptul ca a criticat comunismul nu i-a atras, desigur, simpatia si prietenia partidelor comuniste… Nu numai Camus a protestat impotriva interventiei sovietice. Au fost si alti intelectuali care au luat atitudine in acest sens, spre exemplu istoricul Emmanuel Le Roy Ladurie, care era membru al Partidului Comunist Francez si care a parasit partidul dupa violenta reprimare a Revolutiei Maghiare din 1956. Este adevarat, Camus luase Premiul Nobel pentru literatura in 1957 si era de multa vreme o mare personalitate a vietii culturale franceze. Insa chiar si Jean-Paul Sartre, tovaras al Partidului Comunist, i-a criticat pe sovietici in articolul Le Fantôme de Staline, in Situations VII. Interesant este sa aruncam o privire asupra alegerilor legislative din 1956: Partidul Comunist Francez a obtinut 150 de locuri in Adunarea Nationala, cei care au votat cu PCF au fost in numar de 5.514.403, adica 25,36%. Nu cred ca se poate spune ca a obtinut un scor rau la aceste alegeri… Sa se fi gandit rusii ca pozitia lui Camus ar influenta negativ, din punct de vedere electoral, Partidul Comunist Francez? Alegerile din 1958 arata victoria deplina a Gaullistilor! Insa in alegerile din 1962, stanga franceza are o revenire, castigand 152 de locuri. De observat ca atat in 1956, cat si in 1958, Partidul Comunist Francez ocupa primul loc in ceea ce priveste votul popular. In 1962 este pe locul 2, dar are un procent insemnat 21,8% in preferintele electoratului francez de atunci. Dar iata ce arata The Guardian:

„”The order was given personally by [Dmitri Trofimovic] Shepilov [the Soviet foreign minister] as a reaction to an article published in Franc-tireur [a French magazine] in March 1957, in which Camus attacked [Shepilov], naming him explicitly in the events in Hungary.” In his piece, Camus had denounced the „Shepilov Massacres” – Moscow’s decision to send troops to crush the Hungarian uprising of 1956.

A year later, Camus further angered Soviet authorities when he publicly supported the Russian author Boris Pasternak, a fellow Nobel laureate and author of Doctor Zhivago, a work banned by Stalin. Corriere della Sera concludes that there were enough reasons for „Moscow to order [Camus’s] assassination, in the usual professional style of its KGB agents”. If true, it would reopen wounds among the millions of devotees of Camus’s work. At the burial of the author of L’Etranger (The Outsider), La Peste (The Plague) and Le Mythe de Sisyphe (The Myth of Sisyphus) in the Lourmarin Cemetery near Vaucluse on the Côte d’Azur, one of Camus’s coffin-bearers was a celebrated anarchist. The local football team also turned out, demonstrating his status as a man of the people as well as an intellectual. Even last year, Nicolas Sarkozy, the French president, and a Camus fan, tried unsuccessfully to have his remains moved to the Panthéon, the last resting place of France’s great and good.”

Albert Camus in 1957

Image via Wikipedia

Jean-Paul Sartre (um 1950)

Image via Wikipedia

Ernesto Che Guevara reunido con Simone de Beau...

Image via Wikipedia

Daca au facut-o intr-adevar, au facut o greseala sinistra… O prostie mai mare nici ca se poate imagina! In primul rand pentru ca asasinarea lui Camus n-ar fi putut sa conduca la o intarire a miscarii comuniste pe plan european. Nu numai Camus a criticat comunismul. Dar Camus era un om de stanga, desi nu era comunist. Nu era activist de partid si nu avea nicio obligatie fata de PCF sau fata de Moscova. Cu astfel de actiuni de forta, cum a fost cea indreptata impotriva Revolutiei Maghiare din 1956, rusii nu aveau cum sa castige simpatia intelectualitatii occidentale, si nu numai a intelectualitatii. Trebuiau sa se astepte la reactii de impotrivire si protest. Pentru ca Uniunea Sovietica a demonstrat atunci ca actioneaza ca o mare putere imperialista, iar comunistii criticau imperialismul! Or, ce a demonstrat URSS? Ca este adepta imperialismului in haine comuniste? Partea proasta cu rusii este ca mai tot timpul au falsificat idei pentru a-si pune in aplicare planurile de marire, ambitiile de hegemonie, daca nu pe plan mondial, cel putin pe plan european. Este cat se poate de clar ca nu Camus, prin atitudinea pe care a avut-o, a slabit Partidul Comunist Francez, ci chiar rusii, prin interventia lor brutala in Ungaria, prin felul in care au inteles comunismul, adica prin doctrina stalinista si pentru faptul ca, ascunsi dupa aceasta doctrina, ca dupa o perdea politica, au dovedit ca pot fi cat se poate de amenintatori fata de Occident si valorile occidentale, in dorinta lor absurda de a ocupa toata Europa. Sau, cel putin, Europa toata sa fie subordonata Kremlinului. Este clar ca in asemenea conditii increderea cetateanului occidental in miscarea comunista a avut de suferit, s-a micsorat din ce in ce mai mult, cand a vazut ca in spatele doctrinei comuniste stau de fapt planuri de cotropire. Rusii n-au stiut, nu s-au dovedit in stare sa coaguleze o miscare comunista europeana. Pana la urma chiar liderii comunisti din Occident au inceput sa se distanteze de Moscova, cand au constientizat faptul ca fata de „marele prieten” trebuie sa fii foarte precaut, foarte vigilent si prudent. Pentru ca politica de forta a Moscovei nu a folosit la nimic bun. A semanat numai neincredere si teama. In orice caz, o politica respingatoare din toate punctele de vedere. Iar cel mai rau lucru este ca aceasta politica a rusilor a slabit stanga europeana, pentru ca nu mai puteai vedea un prieten in URSS. Mai degraba un agresor…

august 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Va invit sa cititi…

… un articol foarte interesant de pe blog-ul Civitas ’99:

Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei

de

O lucrare bine documentata si care merita sa fie citita!

In ceea ce priveste chestiunea aceasta, as remarca anumite aspecte. Cine sunt totusi sustinatorii ferventi ai monarhiei la noi? Dupa cum se poate usor constata, unul dintre acestia e Dinu Patriciu! Un om bogat care sustine disponibilizarea in masa a sute de mii de oameni ce lucreaza la stat, ca sa usureze  statul de excedentul (in viziunea domniei sale) de forta de munca! Pe de alta parte inteleg ca ar fi PC, care ar avea aceleasi valori monarhiste, partid care a stat ani de zile in coalitie cu PSD, principalul partid de stanga de la noi!! Brusc, PC si-a reamintit de valorile conservatoare care il anima! Dar pe de alta parte, eu mi-as pune intrebarea ce ar dori oamenii obisnuiti, simplii cetateni de la monarhie? A, ridicarea nivelului general de trai, crearea de locuri de munca, o viata mai buna, protectie sociala, s.a din aceasta categorie. Acestea sunt deziderate monarhiste…? Sau sunt deziderate clar de stanga, pe care ar trebui sa le aiba in vedere PSD, partid de stanga, principalul partid de stanga de la noi.

De remarcat ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor ci a legat bunastarea de schimbarea mentalitatilor! Cu alte cuvinte nici regimul monarhic nu ar promite bunastare, aceasta fiind o chestiune ce tine, mai degraba, de mentalitati. Dupa parerea mea, exista o discrepanta foarte mare intre orizontul de asteptare al oamenilor si ceea ce ar putea sa ofere monarhia. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam la cine sustine monarhia si la ce vederi au acestia, e clar ca acesti sustinatori sunt departe de aspiratiile cetatenilor. Mi se pare o mare neconcordanta aici. Pentru ca, in realitate, oamenii nu sustin asemenea idei de dreapta (pentru ca monarhia tine de dreapta politica). Nu neg nici faptul ca aceasta criza economica influenteaza modul de a privi, din punct de vedere politic, al oamenilor. Insa ar trebui retinut inca un aspect important, si anume ca exista in societatea romaneasca un foarte mare numar de nostalgici dupa regimul comunist; de vazut pe aceasta tema si aici. Or, in asemenea conditii socio-politice un regim monarhic in Romania, la ora actuala, n-ar fi, oare, unul anacronic? Cand 61% dintre romani cred ca in comunism era mai bine. Cand dupa cateva luni citesti ca 59% „plang dupa comunism”… Bine, inteleg figurile de stil jurnalistice, dar… Dar cifrele arata realitatea sociala… Apreciez faptul ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor, insa acest lucru e… e altceva, adica faptul ca nu a promis… Pentru ca acest lucru nu elimina incongruentele intre felul in care vad oamenii lucrurile, aspiratiile lor si monarhie. Sunt niste nepotriviri care, mie cel putin, mi se par flagrante. Pe de alta parte ma frapeaza atitudinea lui Dinu Patriciu, care vorbeste de Europa, de regimurile monarhice din Europa. Problema e ca ne uitam la tari dezvoltate economic, care au, intr-adevar, regimuri monarhice, dar pierdem din vedere faptul ca Romania, din pacate, dar asta e realitatea, nu e o tara dezvoltata. Deci am avea, daca, sa presupunem ca ipoteza, s-ar instala monarhia, o monarhie intr-o tara saraca, cu oameni saraciti de tranzitie, care, de fapt, au alte aspiratii, vad altfel lucrurile.

Regele Mihai sa fie un fel de Ceausescu…? Nu cred…

Dar, daca e dezbatere, atunci dezbatere sa fie! In acest sens va invit sa cititi, pentru o abordare cat se poate de obiectiva, si punctul de vedere al Casei Regale:

Romania. O viziune pe 30 de ani

Se vorbeste despre atragerea fondurilor structurale UE, despre „brazdarea” tarii cu drumuri si autostrazi, dezvoltarea turismului, cooperare cu alte state, e si un concept acolo: Initiativa Europa Regiunilor, dar destul de sumar dezvoltat, implicarea tinerilor, initiativa privata, prezenta romaneasca in Africa de Nord, Orientul Mijlociu sau Caucazul de Sud sub forma educationala sau economica, invatamant, nu in ultimul rand patriotism, sunt mai multe aspecte abordate. Exista, desigur, un anume conservatorism in aceasta Viziune. Insa nu mi se pare de ajuns. In ce sens? In sensul ca toata lumea vorbeste, apropo de dezvoltarea Romaniei din punct de vedere economic – si aici cred ca e vorba, iarasi, de un anacronism – numai de constructii de drumuri si autostrazi (de observat formula – „sa brazdam tara!!” , era sa si adaug „tovarasi!! 😆  ), de turism si de invatamant. Acestia sunt cei trei vectori principali la care se refera toti (ar mai fi unul, dar nu l-am vazut luat in considerare de Casa Regala, si anume agricultura; unii, e adevarat, par sa puna cu preponderenta accent pe acest domeniu de activitate). Dar de cei trei vectori vorbeste intreaga clasa politica si nu numai. Este clar ca problema principala a Romaniei, acum, este una economica. Romania e o tara destul de slab dezvoltata, iar de aici decurg o serie intreaga de aspecte negative, inclusiv in plan social. Dar punerea accentului numai pe acesti trei vectori (patru, daca includem si agricultura), luati in considerare de toti, dupa cum am aratat mai sus, nu sunt suficienti, dupa parerea mea, pentru o dezvoltare durabila. Tara noastra, dupa parerea mea, se afla sub capacitatile sale din punct de vedere industrial si agricol, dar si la modul general. Sunt de acord cu ideea ca, pentru a te dezvolta, trebuie sa ai o politica industriala clara de dezvoltare. Tara are nevoie de industrie pentru a se dezvolta. Evident, nu neg ca trebuie dezvoltate constructiile, turismul, ca trebuie imbunatatit invatamantul. Dar fara capacitati industriale ( si altele decat cele 3) performante,  nu prea ai cum sa te dezvolti. Initiativa privata a fost si pana acuma, dar, cu toate acestea, dupa cum putem constata, PIB-ul este mic in comparatie cu alte state foste comuniste (Ungaria, Cehia, Polonia, ca sa dau numai cateva exemple). De asemenea o problema mare ramane dezvoltarea agriculturii, tinand cont si de faptul ca tara noastra dispune de un foarte mare potential agricol. Cu toate acestea, din pacate, painea e scumpa… Cred ca ar mai trebui spus ca tinerii, in sine, nu pot fi o conditie sine qua non a dezvoltarii. Pentru asta trebuie politici. Politici de dezvoltare. Asta pentru a putea ajunge din urma tarile mai bine dezvoltate si tarile dezvoltate. Ceea ce ne prezinta Casa Regala este o viziune, nu un program, inteleg asta, dar, din motivele de mai sus, mi se pare, totusi, destul de saraca…  De asemenea, cred ca ar mai trebui spus ca tara ar avea nevoie de politici de protectie sociala, de o viziune in acest sens si de exprimarea unei valori in societate precum solidaritatea. Sunt de acord cu faptul ca Romania trebuie sa fie un stat social. Ceea ce ne arata insa viziunea Casei Regale este un Neoliberalism imbracat in hlamida. Si poate ca nu intamplator liberalii si-au arata sustinerea fata de monarhie. Poate si pentru faptul ca le-ar proteja mai bine interesele aceasta forma de guvernamant. Insa chestiunea asta cu monarhia ar trebui bine inteleasa si analizata. Pentru ca stau si ma gandesc ca unii, si nu putini, dintre cei care detesta actuala Putere si pe Traian Basescu ar putea sa gandeasca in felul urmator:  ‘daca treaba nu merge bine cu Basescu, ne va merge mult mai bine cu monarhia’. Sa nu confundam lucrurile: secventa Basescu cu cat de rea e republica si cat de buna e monarhia. Ar trebui sa excludem astfel de rationamente superficiale. Cu atat mai mult cu cat republica, la noi, ma refer in general, nu a fost un esec, asa cum ar cauta unii simpatizanti ai monarhiei s-o prezinte. Acuma, desigur, e aceasta criza economica si lucrurile stau asa cum stau. Totusi, sa nu uitam ca sub republica Romania a intrat in NATO si UE, ca s-a reusit crearea unui cadru democratic, dupa 1989 si s-a reusit lucrul acesta. Cu toata aceasta criza economica, destul de greu, e adevarat, lucrurile par a se indrepta sub aspect economic. Nu cred ca trebuie sa exageram cu demonizarea republicii, cum am vazut intr-o declaratie a D-lui Crin Antonescu, care vorbea de o „istorie nefasta a prezidentialismului in Romania” (citat din memorie). Acest neoliberalism practicat la noi dupa ’89 nu a prea dat roade din punct de vedere economic. Si, dupa cum se poate vedea, nici in lume, care se confrunta cu aceasta criza economica grava. Va da roade sub un eventual regim monarhic? Ma indoiesc. Daca au fost si lucruri mai putin bune in republica, atunci tot asa va sta treaba si intr-un regim monarhic. Evident, sustinatorii regimului monarhic vor idealiza monarhia. Eu caut sa incerc a fi obiectiv. Chiar si in Viziune se arata ca: „România a contribuit, în deceniile trecute, la educatia universitarã si la dezvoltarea industriei si infrastructurii unor tãri din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America Latinã. Prezenta româneascã în Africa neagrã, în tãrile Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia centralã sau de sud-est, în America Latinã sau în Caucazul de sud, sub formã educationalã sau economicã ar putea fi utilã României si Uniunii Europene.”. De aceea si spun ca trebuie cumpanite bine lucrurile si nu ar trebui sa uitam de escurile monarhiei, cum s-a intamplat, spre exemplu, in Grecia, unde s-a instaurat Regimul Coloneilor!

In trecut, monarhia, la noi, a fost legata de liberalism. Istoric vorbind, asa au stat lucrurile. PNL, in trecut, era un partid puternic. Insa situatia politica, acum, este alta. Sa nu uitam de evenimentele tragice de la 1907 si 1933, cand s-a tras in tarani, respectiv in muncitori. Eu cred ca ar fi foarte important sa stim ce fel de monarhie ar fi, presupunand, ca ipoteza, ca s-ar instaura monarhia: o monarhie cu vederi foarte de dreapta, conservatoare, aplecate spre un liberalism conservator sau o monarhie aplecata spre social-democratie, spre un liberalism moderat, sa zicem social-liberalism. Pentru ca monarhia ar da, in cazul asta, credit unor valori. Ar da tonul, cum se spune. Pentru ca este foarte clar ca situatia actuala nu mai seamana cu cea din trecut, sub niciun aspect. Modificarile ce au fost efectuate in timp isi spun cuvantul si nu se poate sa nu le iei in considerare.

Desigur, problema e complexa.

iulie 31, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Un punct de vedere asupra PDL

Exprimat de Ion Cristoiu pe Inpolitics:

Ion Cristoiu: ”Daca PDL cistiga alegerile, va fi revolta in strada”

Iata ce remarca reputatul analist:

„E un partid care nu știe ce este, lipsit de personalități autentice, incapabile să susțină sincer măsurile propriului guvern și care a sărit de scorul tradițional de 7% numai grație alianței cu PNL și, mai apoi, a victoriei lui Traian Băsescu. PDL e un partid care s-a format direct la guvernare ca formațiune de anvergură, fără a avea lecția opoziției în această formulă, precum PSD, spre exemplu. Marele avantaj al PSD, spre exemplu, este acela că știe cum să reziste în opoziție, a stat patru ani, între 1996-2000 și alți vreo șapte ani, după 2004, fără a pierde statutul de mare partid. Nu știu dacă PDL va reuși măcar pe departe aceeași performanță. PDL e un partid care a însemnat Traian Băsescu și cam atît, și s-a dovedit incapabil să depășească acest statut, în ultimii ani. La mine în sat nu există organizație PDL sau PNL, dar există de la PSD, ceea ce spune multe. Asta însemnă că, după părerea mea, apropierea alegerilor va face ca cei mai mulți membri și susținători ai acestui partid să-l părăsească în grabă în favoarea altor formațiuni mai bine plasate în sondaje, iar PDL ar putea reveni la nucleul dur de numai 7-8%, de odinioară”.”

si

„Ion Cristoiu mai afirmă că măsurile reformiste propuse de Macovei, Preda și Voinescu au fost, într-adevăr, exagerate, putînd deschide drum unor abuzuri, ”dar faptul că ele au fost respinse aproape în totalitate relevă, în egală măsură, că PDL nu are niciun chef să încerce, măcar de formă, o schimbare. Situația se va repeta la congres, iar partidul pierde ultima șansă de a se mai salva de la dezastru. Nu cred că PDL mai intră în parlament, anul viitor, iar dacă se bazează, cumva, pe furtul la urne, iarăși își fac socoteli greșite, pentru că ar trebui să fure atît de mult, încît rezultatul ar provoca revolte de stradă la nivel național”.


Analistul mai crede că posibilitatea scindării PDL este, de acum, ca și exclusă, dar mai spune că scena politică încă e pregătită, totuși, pentru un alt partid: ”S-ar putea să apară un nou partid pe eșichier, în perioada următoare, cu susținerea lui Traian Băsescu, pentru că președintele știe și el, de acum, că PDL și-a încheiat cariera. La fel de bine s-ar putea, însă, ca Băsescu să aștepte dezastrul de anul viitor, în alegeri, pentru a încerca ulterior să preia PDL, care va intra în opoziție, și să îl reformeze la acel moment după bunul plac”. „

Dar, dupa cum am aratat si in postarea anterioara nici PNL nu-si asuma o doctrina liberala, in mod deschis cel putin, practicand discursuri socialiste, diseminand in societate idei mai mult socialiste decat liberale. Sa nu mai vorbesc de faptul ca ceea ce se numeste dreapta politica romaneasca este scindata la ora actuala, creandu-se o confuzie si anume punand liberalismul la stanga esicherului politic. Insa as zice ca la PDL se remarca, mai accentuat decat la PNL, o lipsa de performanta in domeniul economic prin idei de dreapta, daca acest partid se considera intr-adevar unul de la dreapta esicherului politic. Si din aceasta cauza increderea electoratului in PDL scade vertiginos. A incerca sa castigi electoratul numai cu Codul Muncii, versiune americano-proprie, si cu ideile de integritate aplicate in partid mi se pare o poveste frumoasa, dar cu esec garantat. Pentru ca nu se vad in practica acele idei de dreapta care aplicate in economie sa conduca spre dezvoltare economica la noi in tara. Asta mi se pare lucrul cel mai grav la intreaga dreapta romaneasca. Dreapta romaneasca nu se poate reduce numai la ceea ce se cheama „societate civila”, lucru ce nu se prea intelege printre oamenii nostri de dreapta. Societatea civila nu poate sa reprezinte dreapta politica, iar aici confuzia este si mai mare. Pentru ca, spre ex., degeaba practici un discurs de dreapta (sau pe aproape) daca nu esti in stare sa si aplici in practica politici economice de dreapta care sa fie un succes real si sa fie acceptate de catre populatie. Iata de ce scaderea dramatica in sondaje a PDL, cat si asocierea PNL intr-o alianta electorala cu PSD reprezinta o infrangere pentru intreaga dreapta politica romaneasca. Pentru ca PDL copiaza idei americane, idei vest-europene in loc sa creeze el, in loc sa rafineze aceste idei si sa caute sa le aplice societatii in asa fel incat acestea sa fie si aplicabile societatii romanesti. Pentru ca se vede ca nu merge cu sabloane, fara sa gandesti la aspectele particulare care, fara indoiala, exista in orice tara. Iar aceasta lipsa se remarca cel mai pregnant la PDL, chiar mai mult decat la PNL!  Si tot din acest motiv aceste partide sunt incapabile in fapt sa faca vreo reforma, iar un partid ca PSD ramane, vorba lui Ion Cristoiu, un partid mare, in ciuda perioadei indelungate de opozitie. Valorile politice, atat ale dreptei cat si cele ale stangii, se formeaza in practica. Nu se poate sa neglijezi practica in favoarea discursului teoretic sau in favoarea unui discurs conjunctural de stanga asa cum face PNL. Pentru ca daca te rezumi numai la discurs, niciodata nu vei putea face vreo reforma, asa cum vrea PDL, nu vei putea sa obtii vreo victorie politica in adevaratul sens al cuvantului. Iar regresul este ca ne intoarcem  in perioada anilor ’90, cand scena politica era dominata de stanga pedeserista, cu o dreapta politica in formare. Iar ratarea sansei pe care electoratul a dat-o dreptei este intra-adevar dramatica. Ratare de care singura, dreapta politica este responsabila, practicand in exclusivitate un discurs populist, fara substanta adeseori, incercand numai sa castige electoratul de partea lor. Iar acum intreaga dreapta politica plateste pretul lipsei sale de autenticitate. 

martie 10, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Alianta ACD

Iata doua stiri din Romania Libera despre acest subiect:

Ponta şi Antonescu admit posibilitatea unei alianţe electorale între PSD şi ACD

Daniel Constantin (PC): Protocolul ACD urmează a fi definitivat vineri, împreună cu liberalii

Este de observat ca alianta ACD se refera la o alianta intre PC si PNL. Ca aceasta alianta ar putea sa colaboreze electoral – alianta electorala – este, totusi, altceva. Si nu in orice conditii! Ponta a declarat, conform primului articol citat:

„‘Da (este posibilă o alianţă electorală), dacă ne înţelegem pe ceea ce înseamnă agenda de făcut, ce credem că e bine de făcut pentru ţară. După aceea, din punctul nostru de vedere, al PSD, putem vorbi şi de liste comune şi de candidaţi comuni, de exemplu la Consiliile Judeţene, candidaţi comuni de preşedinte, premier comun dacă ne înţelegem pe prima parte, aceea de substanţă. Aceea cred că e partea mai grea, nu partea de înţelegere politică de după’, a precizat Ponta.” (subl.mea)

„Daca ne intelegem” spune Dl. Ponta, deci inca nu s-au inteles sau nu e clar ca s-ar fi inteles, ca ar avea abordari comune. Cred ca atitudinea D-lui Ponta este una potrivita, pentru ca este prudenta. Pentru ca exista diferente doctrinare, orice s-ar spune ca PNL e de stanga, intre PSD si PNL. O viziune social-democrata asupra societatii nu este congruenta cu o viziune liberala. Punctele comune nu inseamna abordari identice in totalitate. Dar, pe de alta parte, cred ca trebuie sa intelegem ca democratia presupune si contradictia. O unire in „cuget si in simtiri” ca si „unitatea de actiune” ar conduce, probabil, la crearea unui hegemon societate: Alianta PSD-ACD. O putere hegemonica ce ar controla tot ce misca: „raul, ramul”! Tendinta care ar fi opusa spiritului democratic.

La mai bine de 20 de ani de la Revolutie simt ca exista tentatia puterii maxime. Dar aceste abordari maximaliste nu sunt pliate pe solutii, in special din punct de vedere economic, care sa poata in mod real, nu numai declarativ, mai ales in campanii electorale, sa poata sa scoata tara din impas. Si este trist sa constatam ca nu putem progresa, decat foarte greu. Pentru ca si PDL a vorbit mult de reforme, dar nu se simte deloc o imbunatatire. Romania se dezvolta greu deoarece copiaza modele de tot felul, inclusiv de reforma, dar fara discernamant si fara o analiza profunda. Cel putin asta e impresia mea. De aceea atitudinea de acum a D-lui Ponta este de salutat! Si o spun fara partinire, deoarece l-am si criticat atunci cand a fost cazul. In privinta abordarilor comune, acestea trebuie sa existe si trebuie sa vizeze dezvoltarea generala a societatii. Nu putem sa avem tot timpul abordari contradictorii, desi, dupa cum spuneam mai sus, democratia presupune contradictia. In aceasta ar consta, pe scurt, responsabilitatea politica a partidelor si a liderilor de partid, si nu numai a lor. Deoarece atitudinile si abordarile contradictorii (numai asa!) inseamna un nesfarsit razboi politic, dar, in final, fara niciun rezultat. Sau rezultatul ar putea sa fie unul tragic, Doamne fereste de asa ceva!

Este de observat ca ACD s-a realizat pe criterii doctrinare: PNL si PC impartasesc o viziune politica comuna.

Momentul actual mi se pare ca marcheaza o asezare a scenei politice pe baze doctrinare, fiecare partid trebuind, in cele din urma, sa-si insuseasca si sa-si asume doctrina, sa fie de acord cu propria sa identitate. La noi a existat pana acum o criza de identitate la toate partidele politice. Cazul PDL este cel mai semnificativ, cand Traian Basescu l-a condus de la stanga la dreapta esicherului politic, intr-un mod cat se poate de ferm, e adevarat. Dar nu merge ca un partid de stanga, spre exemplu, sa ia masuri de dreapta, iar un partid de dreapta sa ia masuri de stanga. Spre exemplu, un partid de dreapta, de natura populista, odata ajuns la putere, va incerca sa-si impuna propria sa viziune asupra societatii, adica de dreapta. Pana acum partidele noastre au dat dovada de o anumita inconsecventa, care nu mai „merge” odata ce Romania este in UE. Inconsecventa s-a datorat faptului ca trebuia construita economia de piata, opusa economiei centralizate. Dar, la noi, aceasta s-a realizat in spiritul ultra-liberalismului nord-atlantic, care a tulburat identitar partidele perindate pe la putere. Se pare ca trecem intr-o noua epoca. Si poate chiar pe plan european! Stanga vrea, dupa o destul de lunga perioada de timp, sa revina in prim-planul scenei politice europene. Acum are sanse s-o faca, sa realizeze acest lucru. Nu cred ca-si mai poate permite sovaieli identitare. Altminteri vor persista confuziile. Ma gandeam zilele trecute la demonstratiile studentilor din Turcia, impotriva cabinetului Erdogan. Am vazut la televizor ca era o plancarta cu portretul lui Marx… Si ma gandeam ca atunci cand au fost alegerile studentul respectiv, ceea ce nu mi se pare o imposibilitate in vremurile acestea pe care le traim, sa fi votat cu Erdogan! Confuzia in acest caz ipotetic este de natura evidentei. Am dat doar un exemplu (ipotetic). Dar astfel de confuzii (neipotetice, de data asta) sunt perfect posibile in vremurile noastre, cand partidele sunt tulburate identitar, astfel incat mesajul sa fie perceput intr-un sens gresit de catre alegator. In aceasta situatie si in acest context, in Europa, efectul a fost cresterea populismului, care a avantajat drepta politica: dreapta politica s-a imbracat in haine populiste si a castigat! Cu acea atitudine de „apropiere de popor”, ca „omul obisnuit”. Lucru ce a pus stanga in dificultate si chiar se vorbea la noi nu cu foarte mult timp in urma ca oamenii obisnuiti au ajuns sa fie captivati de lideri gen Basescu si Sarkozy… Adica de un nou tip de lider, „fara cravata si costum”, ci, as adauga eu, „imbracat ca tot omu’ „, dar si carismatic! Cu un limbaj obisnuit, pe intelesul tuturor, atingand chestiunile sensibile. Nu e rau sa fi „imbracat ca tot omu’ „, dar situatia descrisa a fost efectul unei confuzii in electorat, capcana in care stanga a reusit sa cada fara niciun fel de probleme. Iata ca aceasta criza se pare ca face ca si partidele sa se trezeasca la realitate si sa revina la identitatea lor doctrinara, la ideologia lor. Si lucrul acesta se pare ca este necesar. Una din cauze ar fi si faptul ca SUA este totusi slabita de pe urma crizei economice si financiare, dar si un anumit proces de maturizare, as spune, al Uniunii Europene. Influenta ultra-liberalismului, promovat de SUA si care a durat destul de multisor, incepe sa scada, datorita slabirii economice a SUA. Creste, in schimb, responsabilitatea europeana: ce ne facem? Iar actualul razboi economic dintre SUA si Europa este rezultatul situatiei. Pentru ca, sa nu uitam, si in Europa s-a trait peste posibilitati, asa cum afirma candva, nu demult, D-na Angela Merkel… Adica pe datorie, si sa ne uitam ce datorii mari au state dezvoltate chiar – un exemplu ar fi Italia … Iar lucrul acesta nu mai „merge”, nu mai este posibil si asta nu numai la noi, dar chiar in toata Uniunea Europeana. In acest context, dreapta va pune accent pe siguranta nationala, pe „problemele de securitate”, neputand sa rezolve problemele economice de asa natura incat sa multumeasca electoratul, si chiar propriul electorat (care poate fi, o parte din acesta cel putin, in urma confuziei de care vorbeam mai sus, unul clar de stanga). Si s-au vazut recent demonstratii masive in mai toata Europa, cele din Franta si Marea Britanie fiind un exemplu elocvent, iar acum, mult mai recent, in Turcia. Chiar tin minte ca am vazut la televizor pe cineva tinand in mana un ziar cred pe care scria : Socialist Worker! Asta mi-a atras atentia! Se observa o schimbare de atitudine fata de anii ’90, de ce sa nu recunoastem, o schimbare de atitudine generata de criza economica… Problema este daca stanga are o viziune democratica asupra a ceea ce trebuie facut! Pentru ca daca rolul stangii va fi refacerea unei Europe mancata de criza si de datorii foarte mari, atunci responsabilitatea acesteia este foarte mare, inclusiv in ceea ce priveste relatiile si colaborarea cu Washington-ul, caci si eu cred ca SUA, de una singura, nu va putea scoate din impas economia mondiala, cum zicea Obama. Pentru ca aceasta cooperare are si o anumita traditie… In acest context este destul de clar ca stanga nu-si va mai putea permite  sa arunce cu bani in stanga si in dreapta, electoral, copiind un model populist. Va trebui, in schimb, sa refaca si sa reorganizeze sectorul productiv la modul foarte serios si sa aiba o viziune viabila, daca pot sa spun asa, de combatere a saraciei si de creare de locuri de munca, fara partinire, cumetrii si razbunari idelogice. Statul asistential nu este o conceptie romaneasca… Este o ispita! Si o frumoasa minciuna… Si mi se pare ca e un efect tot al confuziei de care vorbeam mai sus.

ianuarie 7, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu