Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Neobisnuita ridicare in slavi…

Citeam ce inaltari in slavi ii aduce Vladimir Tismaneanu lui Gabriel Liiceanu. Inca putin si-l declara sfant. Este ceva atat de sforaitor si de fals in aceste elogii…

Vedeti, unii vorbesc despre duplicitate. Dar cred ca una din trasaturile comunismului care ne-a influentat din pacate viata a fost (si) acest servilism intelectual, de care Tismaneanu se foloseste din plin. Un servilism care, pur si simplu, aboleste, narcisistic, spiritul critic, propriu intelectualului. Pentru Tismaneanu, asa cum ne-a aratat de multe ori, a fi critic inseamna a fi critic doar cu adversarii politici. Ca doar e angajat politic, alaturi de Opozitie. Asemenea pareri partinitoare sunt rodul sau rodurile subiectivismului sau. Urias, dupa cum putem constata.

Insa pe mine ma uimeste erodarea aceasta a spirutului critic pe partea dreapta a esicherului politic. Evident, imposibilitatea ta de a te privi critic, nu te poate face sa evoluezi. A-ti privi critic numai si numai adversarul este o atitidine careia i-as spune lasa, dar si care nu te va putea niciodata sa te faca sa-ti depasesti tarele.

S-a vazut la recentele alegeri legislative ce si mai ales cat a putut actuala Opozitie, iar lucrul acesta pare a nu da de gandit la nimeni de acolo. Mi-e teama ca doar crticandu-i pe altii, fara o analiza lucida si o critica a propriilor lor greseli, lucrurile par ca se vor repeta.

Dar sa revenim la articolul D-lui. Tismaneanu:

Gabriel Liiceanu și noi

„A creat Planeta Humanitas. A veștejit ticăloșia, mișelia, lichelismul. Refuză să se pensioneze moral. Rămâne un spirit aronian, adică un spectator angajat. Este un camusian, adică posedă un inepuizabil rezervor al revoltei etice. Refuză tăcerea. A fost și continuă să fie insultat, ponegrit, calomniat. Una din cele mai intristătoare forme de obscurantism este intelofobia. Intr-un remarcabil articol apărut pe platforma “Contributors”. Mircea Morariu atrage atentia asupra acestei noi imunde campanii impotriva celui mai activ exponent al spiritului lovinescian (Eugen și Monica) din cultura românească a zilelor noastre. Articolul se incheie cu aceste cuvinte ale lui Vladimir Jankélévitch: “În cele din urmă nu există nimic care nu poate fi uitat, dar rămâne întotdeauna ceva ce nu este scuzabil”. (Washington, DC, 4 ianuarie 2018)

Humanitas e o editura respectabila si o recomand oricui. Nu asta e problema. Dar din ce spune Vladimir Tismaneanu, pe Dl. Liiceanu il caracterizeaza „refuzul”: „refuza tacerea”, de parca cineva l-ar obliga sa taca. Dimpotriva! „Refuza sa se pensioneze moral” – asta e tare!! 😆 – cu alte cuvinte, omul a imbtranit, a iesit la pensie si incepe sa vorbeasca si altele, ca ce-i sa-i faci… 🙂 – nu e cazul D-lui. Liiceanu. De parca cineva l-ar forta „sa se pensioneze moral” – nici in aceasta privinta nu e cazul: nimeni nu-l forteaza sa faca asa ceva. Indura ca un martir: „A fost și continuă să fie insultat, ponegrit, calomniat”, e „cel mai activ exponent al spiritului lovinescian (Eugen și Monica) din cultura românească a zilelor noastre”. Stau si ma intreb daca, pentru un intelectual, ridicarea asta in slavi e sau nu scuzabila… Cred ca Dl. Tismaneanu, daca ma iau dupa titlu, vrea sa spun ca noi suntem foarte mici in comparatie cu Liiceanu!! Inclusiv dumnealui, desigur.

Dar sa vedem si care sunt editorialele cu pricina de pe platforma Contributors:

„Scuipați aici!” TVR în era infractorilor

Gabriel Liiceanu

„Mi-am trăit copilăria și tinerețea într-un cartier bucureștean locuit de familii „mic-burgheze”. Asta nu m-a împiedicat să am gașca mea, care, așa cum îi stă bine oricărei găști adevărate, se ținea de tot felul de năzbâtii. Adevărul e că mai toți băieții ajunși la vârsta puberală încep să-și manifeste, ajutați de gașca de cartier, potențialul de derbedei.

Ca mici derbedei ce eram, jucam din când în când un joc pe care-l numiserăm „la cuțit”. Stăteam înșirați ca rândunelele pe gard, iar unul dintre noi, ales prin tragere la sorți, rămânea în picioare pe trotuar. Fiecare avea dreptul la o scuipătură orientată către încălțările băiatului proțăpit în fața noastră. Dacă scuipatul cădea pe bombeu, trebuia să cobori de pe gard și să-l ștergi. Dacă nimerea jumătate pe rama încălțării, jumătate pe jos, atunci „dădeai un cuțit”: se considera că reușiseși să fixezi pantoful în asfalt și nefericitul astfel țintuit locului rămânea pe trotuar pentru încă o rundă.

Ei, jocul ăsta, „la cuțit”, avea o mare valoare educativă! Era de fapt o bornă, un punct de răscruce, o graniță între două vârste. Ori rămâneai toată viața un profesionist al scuipatului și deveneai solidar cu obiceiul de a scuipa pe stradă, ori te făceai băiat mare, înțelegeai că expectoratul golănesc nu e cea mai frumoasă carte de vizită și te apucai de învățat și de sporturi mai onorabile.

Mare mi-a fost uimirea când, crescând, am descoperit că oamenii în toată firea sunt capabili să organizeze turniruri de scuipat în diferite împrejurări ale vieții. Distracția noastră de copii – scuipatul de pe gard, de pe balcon sau de la fereastră – bătea dintr-odată departe. Ea avea ramificații în societatea adulților, se complica, se rafina, era predată la școli înalte, avea reguli și tehnici care se învățau. Ce mai, era un joc extrem de serios. Am descoperit la o vârstă destul de fragedă că era jocul preferat al „activului de partid” (auziți expresie! „activul de partid”!) și al angajaților „Maleficei Instituții” (așa a numit Matei Călinescu Securitatea în Jurnalul său, ca să ocolească scârbavnicul cuvânt). În cazul lor, jocul acesta devenise o meserie. Grație lui, de pildă, puteau fi „demascați” în public „dușmanii de clasă”. Oameni cu aer cumsecade, uneori medici celebri, mari artiști, profesori faimoși se pomeneau târâți în fața unui amfiteatru plin și, pac!, cu un gest vigilent și brusc li se smulgea cu furie proletară masca de pe față și, deodată, apărea la lumină chipul hidos al dușmanului… Odată demascați în felul acesta, de la tribună venea îndemnul: „Scuipați aici!”. Și tovarășii din sală se dezlănțuiau.

Eram student în anul I la Filozofie când am asistat la primul turnir de scuipat public. Se numea „ședință de partid deschisă”. „Deschisă” pentru că nu era „închisă”. Adică la turnir asistau nu numai membrii de partid, ci și cei „fără de partid”, invitați să vadă cum arată exorcizarea în public a unui tovarăș care înșelase încrederea Partidului. A fost un linșaj încheiat cu exmatricularea unei colege care nu declarase în dosarul de înscriere la facultate că părinții ei, cu câteva pogoane de pământ, erau de fapt „chiaburi”. În anii care au urmat, am cunoscut pe pielea mea, în mai multe rânduri, ce însemna să fii scuipat în public. Eram plin de păcate: elitist, evazionist, mă înhăitasem cu Noica, aveam relații cu străinii, declarasem că filozofia nu e o știință… Grozăvii! Aliniați pe gardul urii și al ideologiei, colegii de la Institutul de Filozofie al Academiei au jucat de mai multe ori cu mine jocul „la cuțit”.

Dar adevărata voluptate a stigmatizării am cunoscut-o abia în „anii tranziției”. Spre deosebire de anii comunismului, jocul de oameni mari „la cuțit” se petrecea acum pe o scenă mare cât țara: în ziare, la televizor… Și în orizontul libertății. Al „libertății de expresie”. Căci scuipatul cu adresă, trebuie să recunoaștem, e cea mai concisă formă de expresie. Mult mai concisă decât înjurătura, de pildă. Nu exprimă el, fără să recurgă la cuvinte, sentimentele cuiva în cea mai percutantă formă? E drept că acum, în „anii tranziției”, odată stigmatizat, nu-ți mai pierdeai slujba, nu mai erai retrogradat, trimis în „domiciliu forțat” sau băgat la pușcărie. Erai doar calomniat, mânjit și, eventual, „pe cale de consecință”, cum ar spune Patapievici, scuipat de facto, așa cum a fost scuipat el în plină stradă. Împroșcatul cu vorbe pe ecran sau în ziar se metamorfoza, pe stradă, în flegmă.

Pe la jumătatea anilor 2000, un ziar condus de un fost securist,  devenit între timp infractor, a stabilit că, traducând Heidegger în limba română, îl plagiasem pe Heidegger. Aici „jocul” a durat câteva luni: ziarul avea o rubrică intitulată chiar așa: „Loc de scuipat”. Exact ca în jocurile copilăriei mele. Numai că aici, spre deosebire de „la cuțit”, nu se scuipa copilărește pe bombeul pantofului, ci, cum spuneam, bărbătește, în față. Un post de televiziune patronat, tot așa, de un salariat al Maleficei Instituții și infractor, s-a jucat de mai multe ori, cu mine și cu prietenii mei, de-a „la cuțit”. Seară de seară. Elita „cavalerilor flegmei” angajați la acest post își propunea, la capătul acestor turniruri, un singur lucru: să te facă, fantazând amplu în jurul tău, acoperindu-te de imundiții și de demersuri excremențiale, să miroși ca patronii lor. Să capeți damf de infractor, de scursură umană, de hoit moral intrat în putrefacție. România trebuia să devină, pentru ca duhoarea lor să nu se mai simtă și să nu mai aibă termen de comparație, o mare cocină umană.

Ei, dar asta se întâmpla în fond pe banii lor: fiecare se distra pe canalul lui, în ziarul lui și cu publicul lui. Noi, ceilalți, aveam televiziunea publică! Bugetară, adică pe banii tuturor și în slujba tuturor. Menită să educe în spiritul democrației și să celebreze valorile nației. Să dea repere. (A rămas hăt!, în negura istoriei, momentul în care televiziunea devenită peste noapte „liberă”, condusă de un academician istoric care dădea certificate de „legionari” pentru cei din Piața Universității, și aflată în slujba unui președinte judecat acum pentru crime împotriva umanității, i-a chemat pe minerii din Valea Jiului să linșeze populația rebelă a Bucureștiului.) Acum, televiziunea publică e cu adevărat publică. Ea nu poate juca, la scara unei țări, jocul puberilor de cartier. Ea nu se poate pune în slujba unei găști sau a unui partid, nu, nici vorbă!, de vreme ce e a noastră, a tuturor! Nu poate să împrumute de la televiziuni năimite mercenarii specializați în jocul „la cuțit” și să dea pe mâna infractorilor invitați o emisiune în care li se spune „uite, scuipă aici!” Nu-i așa că o asemenea grozăvie nu e cu putință?  Doar scrie și în Statutul ziaristului din SRTV, cap. II, art.11: „Ziaristul din televiziunea publică nu va calomnia, nu va injuria și nu va defăima persoane și instituții”.

Nu scriu aceste rânduri pentru că în urmă cu vreo două săptămâni o emisiune a TVR-ului m-a târât într-o mocirlă amenajată pe ecran, cu securiști și infractori, sub numele „România 9”. Emisiune făcută de un domn Ionuț Costache, care, mi s-a spus, joacă la TVR în deplasare. Privind-o, mi-am reamintit, înduioșat, de jocurile golănești ale copilăriei. Dar cum ziceam: nu scriu rândurile astea cu gândul la mine, ci la TVR. Domnul Costache are, se pare, un proiect TV compact cu crema infractorilor, cărora, uneori, li se adresează cu „domnule premier”, lăsând să se înțeleagă că invitatul e acolo, în fața lui, în calitate de prim ministru, nu de infractor. Grație emisiunii amintite am înțeles dintr-odată ce este „România nouă”, în care ar urma de-acum să trăim. Este cea mai coerentă dintre toate Româniile posibile: una în care infractorii fac în Parlament legile justiției, și tot infractorii, la televiziunea publică, fac îndreptarul moral al societății și canonul cultural și spiritual al națiunii. România în care scursurile lumii noastre, ieșite de la pușcărie mai obaznice decât erau înainte de a intra, ajung directori de conștiință, emit judecăți de valoare, ne fură cuvintele care-i caracterizau și le întorc împotriva noastră. Și asta sub oblăduirea președintei Televiziunii. Se pare că, revenindu-și în simțiri după atâta democrație, România se pregătește să intre în mod oficial în era infractorilor.

PS Nu terminasem bine de scris textul meu „scuipăcios”, când un tânăr prieten din Alba Iulia îmi trimite rândurile de mai jos. Coincidența celor două texte, deși scrise în registre stilistice diferite, mă îndeamnă să citez cuvintele primite de la amicul meu ardelean:

“Como es posibile que un ser inculto, de inteligencia primaria, que parece una caricatura de si mismo, llegue a tener de extinguir la civilizacion?” E o intrebare cumplită pusă de Senor Mario Vargas Llosa, în toamna acestui an, într-unul dintre articolele pe care le scrie cu o regularitate “metronomică”, de decenii intregi. Noi, dragă domnule Liiceanu, prin forța împrejurărilor, suntem condamnați să rămânem la problemele micii noastre ogrăzi.

Cum e posibil totuși ca o țară europeană să cunoască cel mai mare exod din istorie pe timp de pace? Fug oamenii ca de ciumă. Îi voi urma în curând, căci nu accept să-mi cresc fetița într-un asemenea mediu otrăvit. De ce să ajungă să reziste doar cu antidepresive, ca mulți dintre noi?

Cum se poate, dragă domnule Liiceanu, să fiți calomniat de pe ecranul televiziunii publice de infractori și, din PUȘCĂRIE, de numitul SOV? Nu se mai numește oare închisoarea și “loc de detenție”? Ce dracului de pușcărie mai e și asta, de unde poți înjura liniștit pe toată lumea fără să pățești nimic?! Ba să mai ai și posibilitatea de a scrie “lucrări științifice”, chiar dacă ești analfabet, beneficiind în felul ăsta de o semnificativă reducere a pedepsei! Mai e la noi închisoarea o pedeapsă? A devenit aproape o promoție, un motiv de mândrie, titlul de „infractor” și „pușcăriaș” urmând de-acum a fi trecut pe blazon!

Cum se poate, dragă domnule Liiceanu, ca domnul Patapievici, “posesorul” uneia dintre cele mai extraordinare minți europene actuale (spre folosul nostru al tuturor) să ajungă să fie SCUIPAT PE STRADĂ ori, în cazuri mai fericite, beștelit și admonestat prin magazine de inși asmuțiți de televiziunea unui fost securist și  fost pușcăriaș?!

Nu vă mai obosesc, dragă domnule Liiceanu. Iertați-mă. Dar ce ne facem? Chiar dacă plec, oare gândul și o bună parte din suflet nu-mi vor rămâne tot aici?…

NOTA Editorului: Am primit acest text pe 17 decembrie. Impreuna cu autorul am decis sa amanam publicarea lui. Parea inoportun, avand in vedere evenimentele din acele zile – dezlantuirea comisiei Iordache si moartea Regelui.” 

Mi-e foarte greu sa comentez pentru ca nu am urmarit emisiunea respectiva, de la TVR. Dar vedeti… Prin ce spune, Dl. Liiceanu isi cam da raspunsul singur: „Adevărul e că mai toți băieții ajunși la vârsta puberală încep să-și manifeste, ajutați de gașca de cartier, potențialul de derbedei.”. Si atunci cum mai ramane cu cei sapte ani de-acasa? Daca de la „varsta puberala” incepem sa fim cam „derbedei”, ce sa mai zicem mai incolo, daca din frageda tinerete dobandim astfel de deprinderi. Daca nu stim sa ne respectam de mici, daca nu-l respectam, de mici, pe aproapele nostru, daca nu-i respectam pe colegii nostri de clasa, ci scuipam in capul celor mai mici dintre noi – asta cum s-o numi oare? Ca sa-l vad eu pe ala care il scuipa pe unul mai mare si mai puternic! D-le. Liiceanu, daca asa stau lucrurile, atunci ce va mai mirati atata? Insa imi place, totusi, ca Dl. Liiceanu e sincer: „Privind-o, mi-am reamintit, înduioșat, de jocurile golănești ale copilăriei” 🙂 .

Se înmulțesc atacurile la adresa d-lui Gabriel Liiceanu

Mircea Morariu

„Nu sunt necondiționat de acord cu toate zicerile, scrierile și faptele filosofului Gabriel Liiceanu. Nu îi împărtășesc obligatoriu toate opiniile. Cred că i s-a întîmplat câteodată să fie ori prea patetic, ori prea pasional, ori nedrept de-a dreptul. Tocmai de aceea mi-am îngăduit, câteodată, să iau distanță față de o seamă dintre opțiunile și ieșirile publice ale domniei-sale.
Am dat expresie delimitărilor mele față de opiniile d-lui Liiceanu foarte adesea în scris. În comentariile de pe blogurile adevărul.ro, în unele recenzii consacrate cărților domniei-sale.
Însă am fost și sunt și pe mai departe în totalitate de acord cu ceea ce a scris și publicat dl. Liiceanu pe site-ul contributors.ro în textul “Scuipați aici!” TVR în era infractorilor. Text postat la data de 26 decembrie 2017. Nu, nu era vorba în respectivul articol despre tentativa filosofului de a se socoti în scris cu acuzațiile ce i-au fost aduse de dl. Dan Radu Rușanu, ci cu ceea ce se întâmplă îndeobște în emisiunea România 9, moderată la TVR 1 de un anume domn pe nume Ionuț Cristache. Un ins care, după ce și-a făcut ucenicia la Antenele voiculesciene, devine o tot mai pronunțată copie a lui Corneliu Vadim Tudor pe frecvențele postului național de televiziune.
Adus în TVR de fosta și de tristă amintire pedegistă Radu Irina, dl. Ionuț Cristache se dezvoltă asemenea unui psoriazis pustulos pe corpul TVR. Și aceasta cu acceptul unui extrem de înroșit Comitet Director, compus din oameni de o valoare mai mult decât îndoielnică. Este vorba despre Doina Gradea, Sorin Burtea, Oana Popescu, Raico Cornea. Comitet Director la ale cărui ședințe deține rol de invitat special penalul Cristian Zgabercea, igienizatorul autodeclarat al lui Nicușor Constantinescu. Aceasta cu grava încălcare a unei șentințe judecătorești. Oare nu îi trece prin gând d-lui Zgabercea să îi facă foarte curând o vizită de curtoazie și celuilalt prea-cinstit amic al domniei-sale, nimeni altul decât Radu Mazăre, scăpat printre degete de Poliția Română a cărei șefă supremă, d-na Carmen Dan tace chitic de la data evaporării și până astăzi?
În textul de pe contributors.ro, dl. Gabriel Liiceanu protesta față de atitudinea devenită obicei a Televiziunii publice de a se metamorfoza în tribună de expresie a unor foști și pe drept condamnați penal. De la Sorin Roșca Stănescu până la Adrian Năstase. Acesta din urmă luând, pare-se, în serios sminteala debitată la Antena 3 de Lucia Hossu Longin care, luată de val, s-a angajat că va consacra patimilor sale un episod din Memorialul durerii, de vreme ce, pe o postare de pe blogul personal, a ajuns, sărmanul, să se compare cu Corneliu Coposu.
Nu puteam să nu împărtășesc analiza domnului Liiceanu de vreme ce eu însumi am publicat, fie pe site-ul contributors.ro, fie pe blogurile adevărul.ro, articole animate de idei asemănătoare. Texte în care deplângeam continua decădere morală a TVR, îngenunchierea ei la ordinele și mofturile PSD, transformarea SRTV într-o agenție guvernamentală, iar atunci când emisiunea România 9 realizată de Ionuț Cristache trece pe unde, de-a dreptul într-o hazna urât mirositoare.
Numitul Cristache i-a dat pe contul său de facebook un răspuns furibund d-lui Liiceanu. Încălcând și astfel codul profesional al jurnaliștilor din TVR. D-na Doina Gradea nu a băgat de seamă fiindcă, pesemne, are ordine speciale în ceea ce îl privește pe respectivul, de la chiar cel de la care așteaptă definitivarea în funcție. Nimeni altul decât Dragnea-Trei Dosare. Gradea și Dragnea, cumplită, teribilă asociere!
M-am așteptat ca marii intelectuali ai țării să sară în sprijinul d-lui Liiceanu. Așa după cum m-am așteptat, în vară, să îl apere pe dl. Andrei Pleșu, după ce domnia-sa a fost atacat josnic, pe blogurile adevărul.ro, de un anume Mugur Vărzariu. Un episod de tristă amintire din istoria acestor bloguri. Nici vorbă. Tăcere. Ori, din contră, atitudini de-a dreptul respingătoare.
Unii dintre acești intelectuali au exultat, chiar în necunoștință de cauză, au explicat mai apoi că ei nici măcar nu se uită la TVR, cu atât mai puțin la emisiunea România 9, și-au exprimat compulsiv, isteric, bucuria de a-l vedea insultat pe dl. Liiceanu, au distribuit atacurile imunde ale numitului Cristache, din atitudini evident resentimentare. Li s-au asociat, of Doamne!,“inteligenții” de la Cațavencii: Nici nu se putea altfel! Bușcu, Teodorescu și, spre marea mea dezamăgire, însuși Mircea Dinescu au abonament permanent (probabil cu taxă inversă) la emisiunea lui Cristache.
Celor căzuți în această greșeală le amintesc o frază din Vladimir Jankelevitch: “În cele din urmă nu există nimic care nu poate fi uitat, dar rămâne întotdeauna ceva ce nu este scuzabil”.”

D-le. Morariu, sa va spun ceva: nu prea e scuzabil nici faptul ca tinerii, ajunsi la „varsta puberala”, nu-si respecta colegii, ca se scuipa sau ca-i scuipa pe cei mai mici, ca daca e vorba de unul mai mare si mai tare… tremura chilotii… Asa stand lucrurile, stau si ma intreb daca la varsta adulta, mai ales cand ai ajuns o personalitate culturala, trebuie sa te mai cobori la golaneala… De cei care „lanseaza” aceste „atacuri imunde” la adresa filozofului Liiceanu, sincer, nici n-am auzit. Insa iata ce am putut citi pe DC News:

EXCLUSIV  Ionuț Cristache, ÎNJURAT de Gabriel Liiceanu. „Acesta a fost elementul șocant”-VIDEO

Ionuț Cristache a fost înjurat de Gabriel Liiceanu fix în a doua zi de Crăciun. Acesta s-a enervat după ce a văzut o emisiune realizată de jurnalist, la TVR 1, avându-l invitat pe Dan Radu Rușanu.

Liberalul a venit la „România 9” și a relatat cum Gabriel Liiceanu a venit cu mână întinsă să-i fie șterse niște datorii Humanitas, prin 2002. Ionuț Cristache a fost întrebat, la DC News, cum este să fii înjurat de Gabriel Liiceanu.

„În a doua ziua de Crăciun s-a întâmplat. Acesta a fost elementul șocant pentru mine pentru că este acea perioadă de grație de trei zile când oricâte reflexe ai avea de a te certa cu lumea, te temperezi. Este ceva sfânt în acele zile. Am fost într-o zonă fără semnal și când am deschis telefonul, aveam multe mesaje. Nici nu apucasem că citesc ce a scris”, a zis Ionuț Cristache.

„Am realizat o emisiune cu Dan Radu Rușanu. Pe final, a povestit despre un capitol care nu a mai apărut în volumul domniei sale. A fost onorant pentru mine să aflu că Gabriel Liiceanu mi-a dedicat două săptămâni. A spus că nu a mai avut liniște în acele zile. Mi-a reproșat, printre altele, că sunt printre cei care îi validează pe ‘borfașii politici’, că îi aduc în lumina reflectoarelor”, a mai spus Ionuț Cristache.

Interviu cu SOV

„Începem al treilea sezon cu emisiunea „România 9″, de la TVR 1, și intenționez să îi iau un interviu lui Sorin Ovidiu Vântu să aflăm și noi cum erau deontologii pe vremuri, cum erau plătiți la Realitatea TV, pentru că multă lume uită că pe acolo au trecut toți deontologii neamului care acum sunt pe la alte posturi, inclusiv domnul Liiceanu realiza acolo o emisiune și era plătit de ‘penalul’ Sorin Ovidiu Vântu”, a mai zis jurnalistul la DC News. Ionuț Cristache revine la TVR 1 luni, 15 ianuarie. […]”

Dar sa vedem si ce a scris Cristache la adresa lui Liiceanu, ce „atac imund” a realizat. Am gasit acest articol de pe Aktual24:

Cristache de la TVR, injuraturi groase la adresa lui Gabriel Liiceanu: „Sa trimiteti inainte un scuipat ca sa stiu ca sositi!”. Sunt atacati si Kovesi si Iohannis

Realizatorul emisiunii „Romani 9″ de la TVR, Ionut Cristache, ii raspunde foarte agresiv, intr-un text imbibat de jigniri, lui Gabriel Liiceanu. Scriitorul l-a acuzat pe Cristache ca promoveaza infractori in emisiunile sale.

„Ies si eu la semnal dupa cateva zile de liniste, n-apuc bine sa-mi deschid telefonul ca nu se mai opreste din sunat: “Ai vazut, te injura Liiceanu?” , “ce-ai facut,nene, l-ai suparat pe Liiceanu”! Si tot asa pana am apucat si eu sa deschid linkul pe care il gasiti atasat la finalul acestei postari.

Asadar, domnul Liiceanu coace de doua saptamani o scriitura despre mine. Nu cred sa existe ceva mai onorant. Si o injuratura din partea domniei sale am considerat-o intotdeauna o binecuvantare si, desi s-a produs, tot nu-mi vine a crede!

Carui fapt i se datoreaza onoarea? Unei banale emsiuni pe care subsemnatul o realizeaza! Mai axact, de cand liberalul Dan Rau Rusanu a venit la #Romania9 (Domnu’ Liiceanu, #insist ca stiu ca va place sloganul, domnul Rusanu este achitat, dupa ce a stat abuziv 6 luni in arest, ACHITAT DEFINITIV) si a relatat cum domnul Liiceanu a venit cu mana intinsa sa-i fie sterse niste datorii Humanitas, prin 2002, ca “era un act de cultura” ce facea domnia sa si ca nu mai avea de unde sa plateasca si darile catre stat, ca cultura costa, cum ar spune un alt filosof in viata, din zona Strehaia! Asta a fost tot! 3 minute mari si late. Sau dusate si cremuite, ca-n scrisorile domnului Liiceanu!

Lezat, nu de adevar, caci ar fi putut sa contracareze in instanta afirmatiile lui Dan Radu Rusanu, s-a gandit sa omoare mesagerul! Voi realizati ca domnul Liiceanu nu a mai avut sarbatori, nu a mai avut Craciun dupa acea emisie? I-a incoltit in minte ideea textului si doua saptamani nu a mai fost om.

A stat la lumina lampii, a scris, a sters, a rescris, i-a dat, in cele din urma, o aura grava si abisala textului ca intr-un final tragic sa incropeasca o lumeasca si abrupta “flegma”. Un “scuipat”de toata frumusetea, in a doua zi de Craciun! Voi realizati ca exista oameni care nu au nimic sfant in fiinta lor?

Domnul Liiceanu mai insinueaza cateva lucruri prin povestioara domniei sale, cum ca as fi “detasat” la TVR! Domnule Liiceanu, asa sa fie, prin absurd, dar chiar si asa, eu, la 30 de ani, inca mai am timp sa ma impac cu mine insumi, dumneavoastra… Eu nu am plecat niciodata urechea la faptul ca ati fi fost “detasat” pe langa Noica, la faptul ca ati fi furat texte ca un pungas si ca ati fi plagiat sute de pagini, la faptul ca ati fi primit editura Humanitas (fosta Politica) de la stat, cu tot cu patrimoniu, la faptul ca i s-au sters datorii de milioane editurii Humanitas, indiferent de culoarea politica a guvernului in functie, rod al unor intense si sustinute campanii de trafic de influenta, la faptul ca ati fost intelectualul preferat al lui Basescu, intelectualul-butoniera al acestuia, la faptul ca va plac luxul, opulenta, atentiile politicienilor (avionul trimis special de Basescu pentru a va aduce pe dvs. si pe altii la Vila de Protocol de la Neptun…si ca tot am ajuns la Basescu, va mai aduceti aminte de aceste cuvinte: “Timp de zece ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim”).

Ar fi trebuit sa o fac si recuperez acum! Asa arata opul celui mai guraliv intelectual din cati a dat tara asta! V-ati facut chip cioplit la batranete, domnule Liicheanu! De fapt asta ati cautat toata viata, un stapan! L-ati avut pe Ceasusescu, pt. ca nu v-ati revoltat! L-ati avut pe Basescu si v-a placut! Acum suferiti ca nu mai aveti! Ca nu va mai “omagiaza” nimeni inteligenta!

Simt ca nu va este usor. Presedintele Iohannis a recuperat tot ce a reprezentat sistemul Basescu, nu i-a recuperat, insa, si intelectualii. S-o spunem direct, nu v-a recuperat pe dumnevoastra si asta va doare! Dar vedeti domnule Liiceanu, nu toata lumea isi cauta stapan. Eu, spre deosebire de dvs, ii pot injura liber si pe Dragnea si pe Tariceanu, si pe Iohannis si pe Kovesi si, in principiu, pe cine vreau eu! In schimb, dumneavoastra nu puteti. Nu va apartineti! Ii puteti injura doar pe primii doi. La schimb, trebuie sa-i iubiti pe Kovesi sau pe Iohannis sau pe cine va mai stapani pe aici ca asa va este obiceiul.

Inchei prin a va spune domnule Liiceanu ca Televiziunea Romana, Televiziunea Publica este mai libera si mai deschisa ca oricand. Este si a mea, si a dvs., si a tuturor. Nu a catorva, ca pe vremea “basismului”, cand rasfatatii regimului, ca dumneavoastra, faceau liste cu invitati permisi si invitati interzisi, in care se fabricau stiri (pentru a servi cauzei) si se omorau subiecte (pentru a nu deranja)!

Drept dovada, sunteti invitatul meu oricand binevoiti a veni! Am o mica rugaminte totusi, daca-mi este ingaduit! Sa trimiteti inainte un scuipat ca sa stiu ca sositi! Si nu pot sa inchei fara a cita din amicul Dinescu “penibil sa lupti impotriva comunismului la aproape 30 de ani de la caderea lui”!

p.s Si ca sa vedeti ca toata lumea este binevenita la postul public, in ianuarie intentionez sa-i iau un interviu domnului Sorin Ovidiu Vantu sau, mai bine zis, cum va place dvs., penalului SOV, cel de la care ridicati mormanele de bani, sub forma unui salariu, acum cativa ani, pe atunci realizator de succes, la Realitatea TV! Va invit sa va uitati si la acea emisie! Cred ca se vor spune cateva adevaruri si despre dvs. Sa fiti sigur ca o sa intreb despre sume exacte ca sa stim si noi ce pret avea deontologia pe atunci!

p.p.s Craciun fericit, domnule Liiceanu! Inca mai aveti timp! E a treia zi de Craciun!”, scrie Cristache pe Facebook.

Scriitorul Gabriel Liiceanu a publicat un text acid la adresa TVR, care gazduieste emisiunea „Romania 9″ a lui Ionut Cristache. Liiceanu este revoltat ca televiziunea publica permite calomnierea unor personalitati publice de catre infractori dovediti in justitie.

Liiceanu aminteste de un joc al copilariei, intitulat „Scuipati aici” si de rubricile de mai tarziu din presa cu acest nume in care erau defaimati cei care nu erau pe placul puterii FSN, apoi PSD. Acum, la TVR se afla o astfel de emisiune, moderata de Ionut Cristache, trimis in „deplasare” de la Antena 3.

„Ei, dar asta se intampla in fond pe banii lor: fiecare se distra pe canalul lui, in ziarul lui si cu publicul lui. Noi, ceilalti, aveam televiziunea publica! Bugetara, adica pe banii tuturor si in slujba tuturor. Menita sa educe in spiritul democratiei si sa celebreze valorile natiei. Sa dea repere. (A ramas hat!, in negura istoriei, momentul in care televiziunea devenita peste noapte „libera”, condusa de un academician istoric care dadea certificate de „legionari” pentru cei din Piata Universitatii, si aflata in slujba unui presedinte judecat acum pentru crime impotriva umanitatii, i-a chemat pe minerii din Valea Jiului sa linseze populatia rebela a Bucurestiului.)

Acum, televiziunea publica e cu adevarat publica. Ea nu poate juca, la scara unei tari, jocul puberilor de cartier. Ea nu se poate pune in slujba unei gasti sau a unui partid, nu, nici vorba!, de vreme ce e a noastra, a tuturor! Nu poate sa imprumute de la televiziuni naimite mercenarii specializati in jocul ‘la cutit’ si sa dea pe mana infractorilor invitati o emisiune in care li se spune ‘uite, scuipa aici!’ Nu-i asa ca o asemenea grozavie nu e cu putinta? Doar scrie si in Statutul ziaristului din SRTV, cap. II, art.11: ‘Ziaristul din televiziunea publica nu va calomnia, nu va injuria si nu va defaima persoane si institutii’.

Nu scriu aceste randuri pentru ca in urma cu vreo doua saptamani o emisiune a TVR-ului m-a tarat intr-o mocirla amenajata pe ecran, cu securisti si infractori, sub numele ‘Romania 9′. Emisiune facuta de un domn Ionut Costache, care, mi s-a spus, joaca la TVR in deplasare. Privind-o, mi-am reamintit, induiosat, de jocurile golanesti ale copilariei. Dar cum ziceam: nu scriu randurile astea cu gandul la mine, ci la TVR.

Domnul Costache are, se pare, un proiect TV compact cu crema infractorilor, carora, uneori, li se adreseaza cu „domnule premier”, lasand sa se inteleaga ca invitatul e acolo, in fata lui, in calitate de prim ministru, nu de infractor. Gratie emisiunii amintite am inteles dintr-odata ce este „Romania noua”, in care ar urma de-acum sa traim.

Este cea mai coerenta dintre toate Romaniile posibile: una in care infractorii fac in Parlament legile justitiei, si tot infractorii, la televiziunea publica, fac indreptarul moral al societatii si canonul cultural si spiritual al natiunii. Romania in care scursurile lumii noastre, iesite de la puscarie mai obaznice decat erau inainte de a intra, ajung directori de constiinta, emit judecati de valoare, ne fura cuvintele care-i caracterizau si le intorc impotriva noastra. Si asta sub obladuirea presedintei Televiziunii. Se pare ca, revenindu-si in simtiri dupa atata democratie, Romania se pregateste sa intre in mod oficial in era infractorilor”, a scris Liiceanu pe contributors.ro.”

Eu chiar nu sesizez vreun „atac imund” sau vreo „injuratura” in spusele D-lui. Cristache. Si chiar nu inteleg de ce Dl. Liiceanu a avut o reactie atat de furibunda. Pentru ca a zis Dl. Dan Radu Rusanu ca Dl. Liiceanu a venit la dansul ca sa-l roage sa-i fie sterse niste datorii de la editura? Ca a avut o emisiune la Realitatea lui SOV? Ma intreb si eu: de ce ar fi descalificante pentru Dl. Liiceanu astfel de lucruri? Ele tin de domeniul economic, cu Realitatea a avut, mai mult ca sigur, o relatie contractuala si nimic mai mult. Adica se poate spune ca a avut cu Realitatea lui Sorin Ovidiu Vantu o relatie morala??? Sau daca rogi sa ti se stearga niste datorii, inseamna ca ceri un sprijin economic din partea statului. Si care ar fi marea problema morala? De ce e atat de descalificant lucrul asta din punct de vedere moral cand multor intreprinderi de stat cu pierderi, nu-i asa, li s-au sters datorii imense? Daca, spre exemplu, sunt un deputat al Opozitiei (sa zicem) si, invitat fiind la emisiunea lui Mihai Gadea, de la Antena 3, critic Guvernul, asta inseamna ca am o relatie morala cu Dan Voiculescu, patronul postului?

„Este cea mai coerenta dintre toate Romaniile posibile: una in care infractorii fac in Parlament legile justitiei, si tot infractorii, la televiziunea publica, fac indreptarul moral al societatii si canonul cultural si spiritual al natiunii”

Lasand la o parte hiperbola D-lui. Liiceanu, eu cred ca ar trebui sa ne gandim si la ce amintea Dl. Cristache: „domnul Rusanu este achitat, dupa ce a stat abuziv 6 luni in arest, ACHITAT DEFINITIV”. Daca Dl. Liiceanu a vrut sa-l completeze pe Dl. Cristache, il inteleg. Dar as dori sa vad ce solutie da Dl. Liiceanu? O dictatura, cumva? Pentru ca din punct de vedere politic, solutiile legate de puritatea morala si de eliminarea nedreptatilor din societate au sfarsit prin dictaturi crancene! In ceea ce priveste spatiul media, Antena1 si Realitatea au fost primele televiziuni private din Romania, dupa caderea comunismului. Nu cred ca patronii lor au fost, sunt niste sfinti. Si nici nu cred ca poporul roman a fost fericit cu un singur post de televiziune: Televiziunea de Stat. De la un filozof „aronian si camusian”, cum il defineste Vladimir Tismaneanu pe Gabriel Liiceanu, ma astept la mai mult… Daca ii privim pe domnii Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vantu drept infractori, de ce nu le-am atribui si meritul de a pune bazele unor televiziuni private in tara noastra?

In ceea ce priveste televiziunea publica, ca ar face „indreptarul moral al societatii si canonul cultural si spiritual al natiunii”, stau si ma intreb daca asta isi propune. Televiziunea publica ar trebui sa reflecte inclusiv curentul politic al Opozitiei, dar nu numai, iar daca Dl. Liiceanu vorbeste despre „canonul cultural si spiritual al natiunii”, stau si ma intreb daca a solicitat sa aiba o emisiune pe astfel de teme la TVR.

Departe de mine sa spun ca aceste televiziuni ar fi desavarsite. Dar astea sunt. Si acestia sunt oamenii. Cu astia defilam, cum bine se spune! Acesta e publicul care se uita la programele lor. Parerea mea este ca avem o scadere, inclusiv culturala, pe televiziunile noastre. Si o lipsa de dezbatere, fenomen remarcat si de Ion Cristoiu. Dar acesta e un subiect ce ar trebui, cred eu, tratat separat si nu e cazul s-o fac acum. Pentru ca e prea amplu si complex. Dar daca vorbim de Raymond Aron, de Albert Camus, daca vorbim in acesti termeni, ca sa zic asa, trebuie sa ai si astfel de oameni. Efervescenta intelectuala este realizata de oameni. A da publicului emisiuni mai bune, mai interesante, aceste lucruri le fac oamenii. A explica publicului clar lucrurile, a-l educa, lucrurile astea tot oamenii le fac. Trebuie sa ai astfel de oameni care sa exceleze mai intai – daca ma gandesc la cele doua mari personalitati de care pomeneam ceva mai sus – prin onestitate intelectuala, nu prin inregimentare politica. Care sa-i faca pe oameni sa gandeasca singuri, sa le puna probleme. Mie mi se pare un mare pericol faptul ca oamenii, uitandu-se la talk-show-uri, nu mai gandesc ei cu mintea lor, ci cu mintea moderatorului.

Fenomenul acesta al manipularii prin media, prin inregimentare si propaganda politica, adica sa te faca sa gandesti cu mintea altuia, nu cu propria ta minte si doar intr-un anumit sens, de obicei politic, fara sa te stimuleze de a cauta tu sa te informezi – doar suntem in era internetului!! -, fara sa te atate sa incepi tu sa gandesti se produce pe scara larga si nu cred ca doar in Romania.

Deosebirea fata de Albert Camus este ca acest mare scriitor nu cauta sa-si impuna neaparat propriile sale pareri, ci cauta sa te faca pe tine, cititor, sa gandesti, sa te scoata din moleseala si din lenea de a gandi, sa te stimuleze sa gandesti tu asupra unor probleme contemporane. Or, noi avem oameni care gandesc cu mintea lui Rares Bogdan, cu mintea lui Mihai Gadea, cu mintea lui Victor Ciutacu etc.

Sa ne gandim la Albert Camus, ai putea sa nu fii de acord cu el. Dar ne place! Ne place eleganta stilului sau. Stilul e omul, spunea un clasic. De asta si spun ca trebuie sa avem astfel de oameni. Poate ca  nu i-am cautat indeajuns… Insa televiziunile sunt asa cum sunt pentru ca reflecta scaderea culturala din societate de dupa caderea comunismului. Nu prea mai vedem scriitori din tanara generatie care sa se impuna pe scena culturala a tarii. Nici actori mari, din generatia de dupa ’89, care sa se impuna in constiinta publicului. Nu prea se mai fac filme. Vad in Bucuresti cinematografe mari unde altadata era coada la bilete, acum sunt inchise sau in paragina. Chiar si faptul ca toata ziua se discuta doar despre Legile Justitiei si Buget, despre corupti si penali, despre infractori, reflecta o scadere culturala accentuata in societate! Nu mai gasim si alte subiecte care sa ne uneasca discutiile. Dati-mi un exemplu recent despre o lansare de carte la o librarie bucuresteana unde sa fie, pe bulevard, o multime mare de oameni si sa se sparga geamurile pentru a o putea cumpara, pentru a putea pune mana e ea! Mi se pare ca asistam la o apatie culturala ucigatoare in societate. Chiar si faptul ca ne aducem aminte cum ne scuipam in tineretile noastre puberale, ca derbedeii, si „actualizam” la varsta matura acest lucru, arata un declin cultural. Nu mai gasim o maniera moderata, civilizata de a ne exprima, de a pune in discutie teme interesante. Nici macar de a asculta pana la capat ce spune interlocutorul, lucru remarcat in talk-show-urile televiziunilor de stiri.

Si atunci cum vrei sa arate spatiul public?

Chestiunea majora care se pune este: unde vom ajunge noi in felul asta? Dl. Liiceanu citeaza din textul prietenului sau din Alba Iulia: „Cum e posibil totuși ca o țară europeană să cunoască cel mai mare exod din istorie pe timp de pace?„. Cum e posibil? O abordare mai la indemana este aceea de a incerca mai intai sa definim precis fenomenul: e vorba de o societate intrata intr-o stare de dezagregare. Lucrul acesta e posibil pentru ca, de fapt si de drept, nu gasim solutii. Mai degraba importam solutii. Dar intr-un mod extrem de superficial. Adevarul e ca noi nu prea dovedim ca suntem capabili sa gasim solutii nici in privinta Legilor Justitiei. N-am gasit solutii si abordari corecte nici in domeniul economic. Imi amintesc de faptul ca Nicolae Vacaroiu spunea ca „am distrus prea mult”. Noi am aplicat solutiile FMI, nu solutiile noastre, izvorate din gandirea noastra si din apararea intereselor noastre nationale. Superficialitatea cu care clasa politica trateaza problemele reale ale tarii este dezarmanta. Lucru asta reflecta o slaba adaptabilitate la evolutii politice, sociale si economice noi ce se petrec pe plan mondial si care, fara doar si poate, ne ating si pe noi. Dar asta inseamna si o slaba intelegere a lor. Dupa Revolutia din ’89, al carui adevar ne este ascuns si astazi, oamenii politici n-au inteles nu doar situatia tarii din punct de vedere economic, dar au avut o destul de slaba intelegere a ceea ce a dorit societatea. Asa cum si azi oamenii pleaca masiv pentru ca acesta e raspunsul societatii, un raspuns fortat la ceea ce se intampla. O imposibilitate de a-si gasi un fagas aici si atunci urmeaza o defulare peste granite a unei imense multimi de oameni. Din pacate, noi nu am avut o Opozitie la masivul PSD (indiferent de denumirile din trecut) care sa fie capabila sa dea solutii viabile, stabilizand situatia. Nu trebuie sa trecem cu vederea acest lucru si daca incepem sa gandim critic ar trebui sa continuam prin a ne gandi si la erorile facute de aceasta Opozitie, nu doar cele ale PSD-ului.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

ianuarie 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Eugenia Voda – tupeu sau prostie?

Digi 24

Emilia Şercan a plecat în lacrimi de la emisiunea Eugeniei Vodă

Emilia Şercan a părăsit în lacrimi, sâmbătă seară, platoul emisiunii „Profesioniştii”, după ce a fost întrebată de perioada în care a lucrat pentru trustul Realitatea, pe vremea când era deţinut de Sorin Ovidiu Vântu, relatează Pagina de media.

Aceasta, împreună cu Cătălin Tolontan, au fost invitaţii Eugeniei Vodă în emisiunea „Profesioniştii”, difuzată de TVR1.

„Este marele compromis pe care eu l-am făcut”, a spus jurnalista de investigaţii, cu câteva minute înainte să părăsească în lacrimi platoul. „Ce vreau să spun este că nu ar trebui să fiu în emisiune”, a adăugat Emilia Şercan. „Sunt o impostoare. Cum să pretind eu că sunt o profesionistă a presei din moment ce eu am făcut marele compromis cu Vântu? Eu l-am investigat pe Vântu”, a încheiat, în lacrimi, jurnalista.

Cătălin Tolontan a spus, după plecarea Emiliei Sercan, că Sorin Ovidiu Vântu s-ar „amuza teribil” dacă ar vedea emisiunea şi că el nu se simte rău că lucrează la Dan Voiculescu, chiar dacă patronul trustului Intact este în închisoare. „Mă simt un nesimţit înseamnă, că nu mă simt deloc rău că lucrez la Voiculescu. Scuză-mă, pe bune, dar ce să fac, să-mi iau un xanax?”, a spus Tolontan.

Emisiunea, precizează Pagina de media, nu a fost în direct. Eugenia Vodă a ales să păstreze secvenţa, spunând chiar pe post că va face asta. Aceasta chiar l-a întrebat pe Tolontan dacă el ar alege să taie scena, răspunsul acestuia fiind categoric nu, oferindu-se chiar să facă o ştire pe acest subiect.

Totul a plecat de la o situaţie povestită de Emilia Şercan, din vremea când era jurnalist de investigaţii la Evenimentul Zilei, când a primit un cadou aparte de la Sorin Ovidiu Vântu, de ziua omului de afaceri. În acea perioadă, Emilia lucra la o serie e anchete despre acesta, după cum a declarat aceasta în emisiunea de la TVR1.

„Scriam despre afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu. De ziua lui, mi-a trimis un coş uriaş cu flori şi şase sticle de şampanie Dom Perignon şi un mic cartonaş pe care scria ‘sper să ciocniţi un pahar de şampanie cu ocazia zilei mele’. Le-am suit într-o maşină şi le-am returnat la celebra lui vilă de pe strada Paris”. În contextul creat, Eugenia Vodă a plusat cu o întrebare despre perioada în care jurnalista de investigaţii a fost cooptată să conducă departamentul de investigaţii din trustul Realitatea, pe timpul lui Vântu.

Eugenia Vodă: „Ca să terminăm secvenţa adorabilă a Emiliei care duce şampania şi florile înapoi pe strada Paris şi le predă expeditorului, că după câţiva ani, şi nu mulţi, practic oferta superbă de 8.500 de euro pe lună a venit de la omul care trimisese florile şi şampania şi te-ai mutat în trustul lui. Această fractură, cum o explici?”

„Este marele compromis pe care eu l-am făcut”, a răspuns Emilia Şercan.

„Care este un compromis de imagine, de fapt, pentru că nu şi-a compromis meseria. Cred că se explică prin norma meseriei, pentru că dacă faci meseria asta o poţi face indiferent cine îţi este patron. Să fim serioşi, nu îţi poţi alege patronul în toate situaţiile din această lume”, a intervenit Cătălin Tolontan.

Emilia Şercan a precizat: „Nu mi-am compromis meseria. A fost un compromis pe care eu l-am făcut la momentul respectiv. E adevărat că m-am gândit că e posibil ca lucrurile astea să vină. Dar din punct de vedere moral, acel lucru a fost un mare compromis”.

Eugenia Vodă: „Nu pledez pentru asta, să-ţi pui talentul şi inteligenţa şi profesionalismul în slujba oricărui mogul”.

Cătălin Tolontan intervenit încă o dată, spunând că „în slujba publicului rămâne. Nu este în slujba mogulului. Emilia a lucrat pentru aceeaşi oameni care o citesc astăzi şi cum lucra la Vântu”.

Eugenia Vodă: „Până în clipa în care patronul poate să-ţi spună stop”.

Cătălin Tolontan: „Iar tu poţi accepta sau nu”.

Emilia Şercan: „În momentul în care mie la Realitatea TV mi-au fost blocate câteva anchete am plecat”.

Eugenia Vodă: „Cine ţi le-a blocat?”

Emilia Şercan: „Cine mi le-a blocat? Cei care conduceau la momentul respectiv postul. Mi-am dat demisia”.

După câteva discuţii, Emilia Şercan a cerut să ia o pauză, ulterior părăsind platoul, situaţie care s-a menţinut până la finalul emisiunii.

Citiți detalii pe paginademedia.ro.”

D-na. Eugenia Voda imi aduce aminte de Smaranda Jelescu, despre care Vadim Tudor spunea (cu umor, s-o recunoastem): „Smaranda e cea mai Jelescu/ Din cadrele lui Ceausescu!!” 🙂 😆

Insa tupeul Eugeniei Voda atinge cota maxima cu aceasta asertiune:

„Eugenia Vodă: „Nu pledez pentru asta, să-ţi pui talentul şi inteligenţa şi profesionalismul în slujba oricărui mogul”.”

D-na. Eugenia Voda, dar cum e sa lucrezi la stat, la o televiziune falimentata de toti nepricopsitii ce s-au perindat pe la conducerea ei, fara sa fie cineva vreodata tras la raspundere si sa fii platita din banii statului, adica din banii contribuabilului?

Hai sa ne lamurim D-na. Voda, care e problema de fapt? Ca Emilia Sercan a lucrat la o televiziune privata si era bine platita acolo? A furat cumva cei 8500 de euro pe luna, cu care o platea un post privat? Nu Statul, un post privat – subliniez asta!! Atunci, daca nu a furat, nu a facut sau nu s-a dovedit sa fi facut vreo fapta ilegala, care e problema dumitale, D-na. Voda?

Catalin Tolontan are, desigur, dreptate:

„Cătălin Tolontan a spus, după plecarea Emiliei Sercan, că Sorin Ovidiu Vântu s-ar „amuza teribil” dacă ar vedea emisiunea şi că el nu se simte rău că lucrează la Dan Voiculescu, chiar dacă patronul trustului Intact este în închisoare. „Mă simt un nesimţit înseamnă, că nu mă simt deloc rău că lucrez la Voiculescu. Scuză-mă, pe bune, dar ce să fac, să-mi iau un xanax?”, a spus Tolontan. […]

Să fim serioşi, nu îţi poţi alege patronul în toate situaţiile din această lume”

Si, mai mult chiar decat atat, nu e treaba angajatului afacerile patronului. Angajatul lucreaza pe contract la o firma privata. Treaba lui e sa-si indeplineasca obligatiile contractuale. Daca e vorba de compromisuri – pe care poti sa le accepti sau nu, vorba lui Tolontan – sa vedem ce compromisuri face D-na. Voda care lucreaza la TVR, aflata de ani buni intr-o stare de faliment, pentru care nimeni nu e tras la raspundere, cum ar fi trebuit, pentru ca nu e vorba de bani privati ci de banii contribuabililor. Dar e bine sa stai intr-o societate de stat falimentara, fara sa iei vreo atitudine, dar sa ai un loc de munca bunicel, caldut, cum se spune. Fara sa te intereseze dezastrul in care a fost dusa societatea de stat in care lucrezi, care nu da dovada de profesionalism de foarte multa vreme.

TVR e departe de a fi un standard actual in ceea ce priveste profesionalismul. Iar a promova tentatia de a invinui pe altul, de a gasi vini neaparat, care mai sunt si false, pe ditamai postul national e un lucru ingrijorator ce ar trebui neaparat sanctionat.

Iata de ce nu e o „profesionista”, in opinia Eugeniei Voda, Emilia Sercan:

„Emilia Şercan: „În momentul în care mie la Realitatea TV mi-au fost blocate câteva anchete am plecat”.

Eugenia Vodă: „Cine ţi le-a blocat?”

Emilia Şercan: „Cine mi le-a blocat? Cei care conduceau la momentul respectiv postul. Mi-am dat demisia”.”

Va rog sa ma scuzati, dar e ridicol!! Atunci ce sa zic, D-na. Voda? Dvs. ati facut o insinuare care nu va face cinste la adresa unui jurnalist care a lucrat in sectorul privat si a incercat sa-si faca in mod onest meseria si care, poate (nu e treaba mea sa judec un asemenea lucru, dar…), nu a fost rasplatit atat cat ar fi trebuit pentru asta.

Problema, singura problema a Emiliei Sercan, pe care Eugenia Voda a dorit s-o scoata in evidenta, este ca aceasta a lucrat la un post privat care o platea bine! Cum de a indraznit asa ceva? D-na. Voda dorea sa arate ca la stat sunt profesionistii, nu la privat, unde poti da de patroni ca Sorin Ovidiu Vantu. Care sa te puna sa faci d’alea nefacute. Ci la stat e totul frumos, bun si de dorit, toti oameni cinstiti si buni. Asta ca sa vedeti ce spalare pe creier se mai face inca la TVR, televiziunea de stat, aflata intr-o situatie financiara catastrofala.

De acord, cu un bemol!

Romania Libera

Analiză AFP: Ştirile false generate în urma amplelor proteste antiguvernamentale alimentează euroscepticismul în România

Agenția de presă franceză AFP a dedicat un amplu material privind răspândirea ştirilor false în România, fenomen ce ar putea continua să ia amploare, în condiţiile în care ţara noastră este considerată “veriga slabă a proiectului european”, potrivit News.ro.

“Câini plătiţi pentru a protesta faţă de Guvern. Un incendiu la un club de noapte soldat cu victime, comandat de un miliardar american. Aşa numitele ‘fake news’ prosperă în România, alimentând euroscepticismul din fosta ţară comunistă”, scrie AFP.

Potrivit sursei citate, agenţia atrage atenția că tentativele Guvernului social-democrat din ianuarie de a slăbi legislaţia anticorupţie a declanșat un val de proteste antiguvernamentale, dar și numeroase știri îndoielnice la posturile de televiziune proguvernamentale.



Citește și: VIDEO. Un eveniment DoR a fost anulat de Teatrul Excelsior pe motiv că în program era programată vizionarea unui clip de la protestele din ianuarie-februarie. Reprezentanții revistei spun că li s-a cenzurat conținutul

Un eveniment marca “Decât o Revistă” a fost amânat după ce Teatrul Exelsior a decis că un film ce urma să fie prezentat în timpul evenimentului (un montaj cu imagini de la protestele din Capitală din ianuarie-februarie) este nepotrivit pentru că “frizează sfera politică față de care noi trebui să ne păstrăm echidistanți”. Redacția publicației a decis să încheie colaborarea cu instituția publică după această neînțelegere.



Primul caz de “ştiri false” a fost remarcat în decembrie – cu numai două zile înainte de alegerile parlamentare – “când postul privat de televiziune România TV a afirmat că omul de afaceri americani George Soros, o ţintă populară pentru antimondializare, a ‘finanţat’ cumva” incendiul de la clubul Colectiv, ce a dus în 2015 la proteste care au dărâmat Guvernul, scrie AFP. Ancheta a conchis că nerespectarea normelor de siguranţă a fost cauza tragediei, nu un complot străin.

“Cu toate acestea, într-o ţară unde industria naţională a media este dominată de cinci posturi private de ştiri, ce transmit 24 de ore, posturile rivale s-au grăbit să preia povestea şi să intre în ‘fake news’”, explică jurnaliştii francezi, informează News.ro.

În februarie, când aproximativ de 500.000 de români au protestat paşnic în stradă pentru a apăra lupta anticorupţie, o parte din media a vorbit de “război pe străzi” sau de “lovitură de stat”, a acuzat companiile multinaţionale că îşi obligă angajaţii să ia parte la manifestaţii, iar România TV a susţinut că unii manifestanţi şi animalele lor de companie au primit bani pentru a protesta.

“Adulţii au fost plătiţi cu 100 de lei, copiii au câştigat 50 de lei, iar câinii au fost plătiţi cu 30 de lei”, a afirmat România TV.

Cetățenii au reacționat și cu privire la materialele false transmise de anumite televiziuni, pecizează France Presse, subliniind că CNA (Consiliul Naţional al Audiovizualului) a primit peste 2.000 de plângeri numai în ianuarie şi februarie, de aproape 10 ori mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.



Citește și: „Reţete” identice pe relaţia București – Moscova: Opozanții lui Putin, arestați pentru că și-au luat copiii la proteste

Uniunea Europeană a cerut autorităților de la Kremlin „să îi elibereze fără întârziere pe manifestanții pașnic” care au fost arestați cu sutele duminică în timpul unor proteste împotriva corupției.



CNA a amendat România TV cu peste 6.000 de euro , pentru acuzaţiile care l-au vizat pe Soros, şi cu 11.000 de euro pentru că a difuzat informaţii false de manifestanţi plătiţi.

Jurnalistul Petrișor Obae, de la Pagina de Media, a declarat pentru AFP că industria media din România este vulnerabilă pentru că se află, în mare parte, sub controlul mogulilor care “sunt vizaţi de acuzaţii de corupţie, sunt deja închişi sau au preferinţe politice clare”, notează sursa citată.

Fostul premier al României, Victor Ponta, considerat proeuropean cât a fost la putere, susţine în prezent că România nu ar mai trebui să accepte să fie o “colonie condusă de UE” şi îi laudă public pe liderul ungar Viktor Orban şi pe preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, pentru “curajul” de a înfrunta blocul comunitar, potrivit jurnaliştilor francezi.”

In primul rand, nu cred ca Romania e „veriga slaba a proiectului european”. Cel putin noi n-avem o Marine Le Pen, care sa sustina iesirea tarii din UE, asa cum se intampla la francezi.

In al doilea rand as pune o intrebare: Victor Ponta e actionar la Romania TV?

Ce vreau sa spun cu asta?

In ceea ce priveste fenomenul media de la noi din tara si potrivit Constitutiei, e nedrept sa acuzi un post pentru libera exprmare a unor idei. Pe de alta parte, postul TV respectiv, privat, e o platforma in care diversi invitati isi exprima parerile. Nu vreau sa ma transform in avocatul Romaniei TV, dar acolo sunt invitati persoane publice, persoane foarte cunoscute publicului larg, diverse personalitati, care isi exprima punctul de vedere cu privire la o anumita chestiune in dezbatere. Inclusiv la posturile frantuzesti au loc astfel de dezbateri.

Eu nu cred ca peisajul media de la noi din tara trebuie sa arate uniform, toate posturile de radio si televiziune sa spuna si sa sustina acelasi lucru.

Pe de alta parte e cu totul nedrept sa sustii ca Romania ar fi „veriga slaba a UE” pentru ca aici se manifesta fenomenul fake news, de parca in alta parte n-ar exista. Eu cred ca daca suntem onesti, daca avem macar un minimum de onestitate, ar trebui sa ajungem la constatarea ca si in alte parti, in Vest, se intalnesc grave abateri de la deontologia profesionala si acolo, intr-adevar, a dat rezultate concrete: o tara chiar a iesit din UE. Nu e vorba de Romania.

E o chestiune amuzanta: ne dau lectii cei care se simt cu musca pe caciula.

Si apoi fiecare post TV are publicul lui. Nu spun ca nu i se poate reprosa nimic mediei de la noi, dar privim cu surprindere superficialitatea cu care AFP face aceasta analiza.

Pe de alta parte, ar trebui sa se inteleaga ca a abuza atat de mult de cuvantul „mogul”, devine contraproductiv. Pentru ca avem, totusi, o presa care isi face datoria si nu e prezent doar un singur punct de vedere in spatiul media romanesc. Exista jurnalisti foarte buni care incearca sa-si faca onest datoria. Loc de mai bine e intotdeauna.

Cei care isi doresc patroni de presa un fel de sfinti, cred ca, mai degraba, cauta sa ascunda gunoiul din presa din tarile lor sub presul acuzelor la adresa altora: cand te simti cu musca pe caciula – si e cazul Frantei cu un Presedinte in exercitiu care n-a reusit sa performeze deloc si cu o extrema dreapta in plina ascnesiune – sa arati cu degetul spre altii.

Insa ce ar trebui subliniat este ca, eu cel putin, n-am auzit la niciunul din posturile „de sub controlul mogulilor vizati de acuzatii de coruptie”, campanii nu mai vorbesc ca nu, dar nici macar pareri ca Romania ar trebui sa paraseasca Uniunea Europeana. Nici chiar la Victor Ponta n-am auzit asta. In schimb in Franta extrema dreapta de acolo cere pe fata lucrul asta: ca Franta sa paraseasca UE. Scurt, clar si cuprinzator!

Asa ca le-as spune celor de la AFP: luati-o mai usor cu tupeul, ca nu va prinde bine!

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

aprilie 2, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Scurta meditatie pe tema stenogramelor…

Departe de mine sa spun sau sa gandesc macar ca SOV ar fi un inger. Sa spun ca e bine ce a facut si ce face. In chestiunile judiciare, Justitia trebuie sa se pronunte. Nu voi face un comentariu in acest sens.  Este insa o chestiune, legata de aceste stenograme, si anume : ce nu a inteles Sorin Ovidiu Vantu? Raspunsul pare a fi:

  • Nu a inteles ca nu trebuie sa te intinzi mai mult decat iti este plapuma, si
  • Nu a inteles momentul politic

Vantu a vrut, dintr-un om mediocru, sa fie mare. Sa fie cineva, cum se spune. Insa nu a reusit sa vada foarte clar limita. Viata a facut ca el sa ajunga un om bogat, influent. Avrut sa fie si mai influent, si mai influent. Ca intr-o incercare (disperata?) de a-si depasi conditia, care i-a inflamat foarte mult ambitia pana ce i-a imbolnavit-o pur si simplu. Ca un veritabil personaj de roman, Vantu s-a crezut puternic prin capacitatile sale de „joc”, fara sa tina seama de altii, doar de propriile lui interese, puternic numai si numai prin el insusi, sfidand orice lege, orice bariera. Succesul, banii, foarte multi bani, i-au amplificat aceasta stare. De om puternic. Deasupra oricaror legi. Un fel de Hearst in varianta damboviteana, visand sa-si faca un castel de glorie din puterea sa nelimitata, o fortareata care sa se numeasca Trustul Realitatea-Catavencu. A pus la cale suspendarea Presedintelui, ca patron si om dur de afaceri l-ar fi „f…” si pe Mugur Isarescu, nu numai pe Boc, daca interesele sale de business i-ar fi cerut-o, este personajul central din afacerea FNI, etc, etc … Un astfel de om, ajuns pe culmile succesului, nu mai vede. Este orbit de succesul business-ului sau. Din aceasta cauza a ignorat punctul 2, si anume momentul politic.

Omul asta nu a inteles ca dupa 2004, cand Romania a intrat in NATO, si dupa 2007, cand Romania a intrat in UE, ca lucrurile si celebrele sale combinatii nu mai merg. Nu mai pot merge. Ca nu mai merge ca prin aliantele tale sa pui la cale, spre exemplu, suspendarea Presedintelui. Ca ti-a „deschis” tie dosar in legatura cu Banca Agricola. Nu mai merg afaceri de tip FNI… Pentru ca problema securitatii unei tari membre NATO se confunda cu problema securitatii NATO, la fel si in cazul unei tari membre UE. Nu te poti juca tu de-a suspendarea, ca nu stiu ce nu-ti place tie, de pe urma nu stiu carei potlogarii pe care ai facut-o, nu te poti juca de-a punerea in functii , oricat de bogat ai fi. Dar el nu a inteles toate aceste lucruri. El, marele patron de presa. El, mare mogul. In ceea ce priveste felul in care vede el apararea intereselor sale de business, viziunea sa asupra a ceea ce inseamna un patron de presa este de remarcat faptul ca acestea se confunda, in exclusivitate, la acest om, cu interesele sale personale, de business, cum a si spus. Adica totul e legat de bani si de sporirea influentei sale. Fara nicio responsabilitate civica, politica. Ci doar ca asa vrea el, pentru ca acolo sunt banii lui. O dictatura bazata pe o logica simplista: ca asa vreau eu, pentru ca eu sunt marele patron si acolo sunt banii mei. Si nicio discutie, niciun dialog, nicio parere nu mai este admisa. Daca nu-ti place – afara! Se vede foarte clar, apropo de ce a scris Cristian Tudor Popescu,  ca la Vantu nu mai conteaza reguli profesionale. Defapt nu conteaza niciun fel de reguli, cu exceptia uneia: propria sa regula. Nu mai conteaza si o alta parere. Decat propria sa parere. Care trebuie sa fie insusita la modul cel mai riguros, nu pe baza de convingere, de catre toti angajatii lui. Cristian Tudor Popescu a surprins extraordinar o chestiune: „Că are dreptul, ca patron, să ceară o anumită politică editorială, dar nu cu încălcarea regulilor jurnalismului. Că jurnalistul nu e un robot aflat la telecomanda patronului.”. Dar SOV tocmai de asta si avea nevoie, de roboti… Si nu numai de jurnalisti roboti, dar si de oameni politici roboti de maniera urmatoare (text integral stenograme – aici):

„S.O.VANTU : – Cred ca cea mai mare tampenie care a facut-o imbecilul asta este ca m-a ales pe mine tinta, inca de acum un an de zile. Era baiat destept, venea la supt p…, imi sugea p… frumos, spunea sarut mana pentru masa si cu asta basta. Ca loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinatii si de joc.
SERGIU TOADER. – Naspa! Acum trebuie sa ne pregatim sa-l omoram pe Geoana (rade – n.n.).
S.O.VANTU – Dar este elementar, draga Watson (rade – n.n.). Pai, presa traieste din sange, f…, puroaie, de unde traieste presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, draga Sergiu”.”

Deci care sa vina la „supt p…., sa suga frumos, sa spuna sarut mana pentru masa si cu asta basta”. Un astfel de profil are, in viziunea lui SOV, „baiatul destept”, sau, daca doriti, omul politic „baiat destept”. Care poate fi, de ce nu, chiar si Presedintele, nu-i asa? Iar Geoana, „prietenul” care s-a dus la el sa se relaxeze, trebuia si el „omorat” pentru ca „presa traieste din sange, f…, puroaie, de unde traieste presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’!”. Adevarul e ca i-ar fi „omorat” (cu ghilimelele de rigoare) pe toti daca interesele sale de business i-ar fi dictat sa faca lucrul asta, nu? De aici se vede ca SOV a urmarit sa fie un mare manipulator, sa aiba o oculta putere din umbra, stiuta doar de un numar minim de „initiati”, nu de  „multa prostime, dat fiind faptul ca poporul asta s-a tampit de-a dreptul, prostimea asta inca tine cu imbecilul si trebuie sa-i degajam prostimea.”, SOV vazandu-se marele general care ” Mi-am scos ostile regulate din cazarmi, nici macar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostasii.” De remarcat fiind faptul ca SOV nu este un politician si ca nu are, obiectiv vorbind, nicio alta calitate in afara de cea de patron de presa. Atata tot.

Nu a inteles…

 

octombrie 19, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Stenogramele…

Iata ce scrie, pe tema celebrelor stenograme, Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:

Între „slugile lui SOV” şi „duşmanii poporului”

de Cristian Tudor POPESCU

Iata si stenogramele cu pricina:

Mediafax:

Stenograme din dosarul SOV: Cătălin Popa şi Vîntu stabilesc strategia editorială de campanie

Stenograme din dosarul SOV: Discuţiile cu şefii Realitatea şi cu Nistorescu, Chirieac şi Drăgotescu

Hotnews:

Stenograme din dosarul SOV: S.O. Vintu despre suspendarea lui Basescu: Am vrut sa-i dau o lectie, pentru ca mi-a deschis dosarul cu Banca Agricola

Dau un mic Update cu stiri din Evenimentul Zilei pe subiectul acesta:

Sorin Ovidiu Vîntu, despre Băsescu: „I-o degajăm f… în gură să-l f…”

si un articol interesant tot legat de SOV:

Sorin Ovidiu Vîntu: „Când am spus că Traian Băsescu mai are trei luni m-am bazat pe activitatea opoziţiei parlamentare”

octombrie 19, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cateva articole interesante din…

Gandul:

Băsescu – avocatul lui Vântu

de Cristian Tudor POPESCU

Déja vu. Nou – doar marmelada

de Rodica CIOBANU

De ce tragi? Nu ştii să latri?

de Lelia MUNTEANU

Procurorii, la Testul Gândul: Întrebările esenţiale în dosarul Vântu. „De ce a fost arestat preventiv SOV? Pentru că a arătat o insistenţă infracţională evidentă”

de Gabriela ŞTEFAN

Fidel Castro acuză Franţa de „Holocaust rasial“

de Bogdan MUNTEANU

Creştere-record a sărăciei

Update – 17 septembrie 2010 – Despre SOV:

Citim in Romania Libera:

Vîntu: Băsescu şi-a pus toţi câinii să sară pe mine

In Gandul:

VÎNTU A FOST ELIBERAT. Băsescu, despre acuzaţiile lui SOV: „Un inculpat nu poate fi confruntat cu un şef de stat”

Băsescu – lovit la organe

de Cristian Tudor POPESCU

Evenimentul Zilei titreaza:

Modernizarea statului în viziunea lui Sorin Ovidiu Vîntu

Cum a întors Viorica Costiniu arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu în eliberare

Dar iata si un articol mai vechi din Gandul. Stupefianta afirmatia lui Cristian Tudor Popescu:

CTP: Nu m-ar mira ca Băsescu să instrumenteze politic arestarea lui Vântu, iar Vântu să facă tot ceea ce îi stă în putinţă să-l dea jos de la putere pe Băsescu

9 sep 2010

Iata si un editorial tare de tot din Romania Libera. Merita sa-l cititi!!

Cine este Vîntu şi ce vrea el

de SABINA FATI

Iata si ce titreaza Hotnews:

Traian Basescu despre „scandalul SOV”: ​Nu incercati sa va umiliti presedintele care va reprezinta in lume. Iesiti din minciuna asta

In articol se arata:

” „Eu am observat urmatorul lucru: toti cei care s-au imbogatit, cand ii intreaba Instanta prin ce mijloace, ei raspund ca vinovat e presedintele. Dar va spun ca trebuie sa raspunda cei care Au furat bani de la FNI, de prin petrol.. toti cei care au furat statul. Nu inteleg de ce Presa incearca sa consolideze minciuna ca presedintele s-ar ocupa sa-i bage in puscarie pe cei care Au furat. Iesiti din minciuna asta ca sunteti tineri si e pacat. Nu mai faceti propaganda celor care trebuie sa raspunda in fata institutiilor statului. Plecati de la premisa ca aveti un presedinte care se respecta si care nu o sa spuna niciodata unui judecator cum sa judece sau unui procuror pe cine sa ia. Asta se facea in alte vremuri si arata cat de deformati sunt cei care trebuie sa raspunda in fata legii, dar arata si cat de deformati sunteti voi (nr. presa)…”

Traian Basescu a incheiat spunand ca nu trebuie sa ne umilim presedintele care ne reprezinta oriunde in lume pe baza minciunilor unora care trebuie sa raspunda in fata legii „pentru furt de bani, de accize, de petrol, de tot ce s-a putut fura…” „

si:

VIDEO Sorin Ovidiu Vantu a fost eliberat din arest. Viorica Costiniu si Luciana Mera au votat pentru eliberarea lui SOV din arest

Iata ce titreaza si Inpolitics:

Vintu: ”Oamenii lui Basescu mi-au cerut Realitatea”

Victor Ponta

Update II – 17 septembrie 2010 – Despre SOV

Iata ce titreaza si Adevarul:

63% dintre români cred că SOV trebuia arestat. 39% cred că Traian Băsescu este în spatele scandalului

Ioana Maria Vlas: FNI-ul nu ar fi existat fără complicitatea expresă a statului român

Iar in alta ordine de idei…:

Marea ruptura: Voiculescu merge in alegeri fara PSD

septembrie 13, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii