Reflectii…

Sunt bani pentru salarii si pensii!!

Nu mi-am imaginat vreodata, nici in vremurile cele mai rele cu Ceausescu care a platit cu viata pentru inrautatirea nivelului de trai si al vietii, in general vorbind, din Romania,  ca va veni vremea in care sa se puna problema daca in Romania sunt bani pentru salarii si pensii… Adica s-ar putea ajunge in situatia ca sa nu mai fie bani pentru… Este ceva incredibil!! M-am gandit cu durere la acest lucru si, sincer va spun, gandurile m-au si obosit… Demult nu mi se mai pare logic ce se intampla in economia romaneasca. De fapt situatia actuala putea fi prevazuta cu mai mult timp in urma. Eu cred ca e destul de clar: pentru ca sa ai bani de pensii trebuie sa creasca numarul de contribuabili. Iar statul roman ar fi trebuit sa duca o politica in acest sens. La noi, mai ales acum, in vremurile de azi, cand multe firme dau faliment, s-a intamplat ceva contrariu. Foarte multe privatizari nereusite, care au insemnat de fapt de-a dreptul distrugeri. Milioane de romani plecati peste hotare sa munceasca acolo din cauza ca aici nu au mai avut nici loc de munca si nici posibilitati materiale. Ceea ce s-a intamplat, inca de atunci, a fost micsorarea, reducerea numarului de contribuabili. Este adevarat ca ulterior a luat o oarecare amploare sectorul privat, dar cu firme mici, celebra firma de apartament, cu 3-5, 7 angajati din care unul e sef! O firma mica inseamna si un profit mic: de unde sa scoti un profit mare, fabulos? Pe vremea comunismului au existat, spre exemplu, institute de proiectare cu un numar mare de angajati, sa zicem, de pilda, 1700 de angajati. Care firma poate fi socotita mai puternica si viabila pe piata: una cu 5 angajati sau una cu 1700 de angajati? In sectorul de stat, cum era pe vremea lui Ceausescu, tineretului i se dadea o mare sansa, pe cand la o firma privata trebuie sa ai „minim cinci ani experienta”, lucru care pune un zid greu de trecut pentru un absolvent de facultate. Nu spun ca nu ar exista, din partea unei firme private, o justificare pentru o asemenea conditie, pentru ca veniturile fiind mici e greu de platit un om care nu intra imediat in treaba.

Eram in tramvai, seara, si langa mine s-au asezat trei tineri, doua fete si un baiat, toti cam de vreo 20 de ani… O fata incepuse sa intrebe daca cineva, un cunoscut de-al lor, isi gasise un loc de munca intrucat statea pe banii parintilor. La intrebat pe tanarul care statea in stanga mea (eu ma faceam ca nu aud) daca se mai gaseste loc de munca nu stiu unde, la care acesta a raspuns ca, la angajare, ti se da un test, hai sa-i spunem psihologic. Erau intrebari de genul „ce muzica asculti: clasica, moderna, etc”, ca din toata chestia asta sa se traga concluzia „daca le ai sau nu cu combinatiile sau ciordeala”… In felul asta se face, deci, selectia personalului. Ma gandeam ca este evident faptul ca se urmareste o limitare a numarului de angajati. Cu alte cuvinte, trebuie sa existe o justificare pentru care nu te angajeaza si aceasta justificare ar putea fi ca n-ai trecut testul. Ma intreb: in felul asta marim numarul de contribuabili? Se tot spune ca pensionarii de acum o duc greu… N-as vrea sa neg aceasta afirmatie dar, zau, mie mi se pare ca sunt totusi niste oameni fericiti? De ce? Eu ma intreb cine va mai plati pensiile generatiei actuale, care are acum in jur de 40 de ani… Nu mai vorbesc ca, cel putin la noi, in Romania, instabilitatea locului de munca este acuta si poti avea 40 de ani si sa fii in situatia tanarului de care vorbea fata aceea in tramvai…

Se tot vorbeste ca „am distrus mult, mai mult decat era necesar” (Nicolae Vacaroiu), eu ma intreb: de ce? Pentru ca era clar ca vom ajunge in aceasta situatie, iar pentru viitor ar trebui sa luam in considerare si declinul demografic, inteleg ca se manifesta un asemenea fenomen, cu consecinte dintre cele mai proaste!

De ce nu am reusit sa atragem, de-a lungul vremii, investitiile straine necesare unei relansari economice a Romaniei? Un apetit scazut al investitorilor straini pentru tara noastra? La noi 80% din privatizari su esuat (Nicolae Vacaroiu):

„”Din păcate, trebuie să recunoaştem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puţin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur şi simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare uşurinţă, începând din 90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru şi binele a dus la situaţia de astăzi a României”, a spus Văcăroiu.” (subl. mea)

Si atunci spre ce ne indreptam? Spuneti-mi, va rog, dumneavoastra, stimati cititori, vedeti vreo logica in treaba asta? Deci s-au distrus si industriile acelea „competitive din totdeauna” – Ceausescu a fost impuscat si pentru asta: subminarea economiei nationale, gresesc? Vedeti vreo logica economica in distrugerea unor „industrii competitive din totdeauna”? Cui a servit o asemenea logica? Acum Guvernul Ponta a pus un pomelnic de taxe si impozite, cand in orice manual serios de economie se specifica clar faptul ca pe perioada de criza nu trebuie marite taxele si impozitele, spre a lasa mai multe si mai mari venituri agentilor economici, in caz contrar agravandu-se deflatia, criza. Si inteleg ca tot FMI e responsabil de treaba asta, gresesc?

Hai sa ne unim cu Republica Moldova!!

Eu cred ca este destul de clar pentru cei care au citit articolele mele de pe blog ca sunt un sustinator al unirii Romaniei cu Republica Moldova. Asa este, o spun ca sa confirm, sa fie clar! Si mai spun ceva: unirea Romaniei cu Republica Moldova este un lucru benefic ambelor tari, inclusiv din punct de vedere economic sau asa ar trebui sa fie, desi au fost comentarii pe blog care au aratat ca s-ar uni „doua saracii” 🙂 . Nu e chiar asa! Lucrurile chiar nu ar trebui sa stea asa! Bine, depinde si de cum e condusa tara aceasta!

Sa presupunem ca de maine Romania si Republica Moldova s-ar uni, deci ar fi o singura tara, Romania, „de la Tisa pana la Nistru”, cum spunea Poetul… Asta inseamna ca te poti duce la Chisinau exact asa cum mergi la Ploiesti. Deci s-ar face un referendum in Rep. Moldova si toata lumea ar vota pentru unirea cu Romania, inclusiv comunistii, inclusiv socialistii, inclusiv rusofonii, care, sa zicem, ar vedea in aceasta unire un lucru benefic inclusiv pentru dezvoltarea relatiilor romano-ruse. Deci sa presupunem ca toata lumea ar fi de acord, inclusiv Marile Puteri, si de maine Romania si Republica Moldova se unesc!

Intrebare: Romania are un plan de dezvoltare in cazul unei eventuale uniri cu Rep. Moldova (lucru care s-ar putea intampla mai repede decat ne asteptam)? Cu alte cuvinte, un astfel de plan ar trebui sa arate cu claritate cum ne putem dezvolta impreuna, ce ar trebui facut? Spre exemplu ce investitii ar trebui atrase acolo, ce industrii ar trebui dezvoltate, cum am putea sa valorificam mai bine celebrele vinuri moldovenesti si ma gandesc, desigur, la problema exporturilor, la problema consumului intern (remember: suntem o singura tara acum, nu doua!). Ne unim: which is the next step? Exista un astfel de plan? Sau tot avantajul pentru Rep. Moldova ar fi ca cetatenii ei ar putea merge sa lucreze in Occident si atata tot?

DNA – Marele Bau-Bau!!

Stiti, e o metoda de a educa copiii cand sunt inca mici: cand nu sunt cuminti parintii le spun: vezi ca acolo e Bau-Bau, nu te duce acolo si fii cuminte, sa nu vina Bau-Bau la tine!! 🙂

A fost o emisiune la Romania TV, era invitata si simpatica D-na Birchall, in care tema de discutie, din cate am inteles, era urmatoarea: arestarile facute de DNA sunt expresia unei Justitii independente, care incepe sa-si faca treaba asa cum trebuie intr-un stat de drept, european, sau e vorba de actiuni determinate politic, de miscarile, planurile politice ale lui Basescu, ale regimului Basescu…? A fost o chestie interesanta, ca moderatorul a prezentat mai multe persoane care aveau probleme cu Justitia, cu dosare pe rol, si mai toate erau de la PSD si PNL, mai ales de la PNL daca am retinut bine… La un moment dat Bogdan Chireac a spus, daca nu ma insel, sper sa citez cat se poate de exact din memorie, ca este o cerinta a partenerilor nostri (externi) „sa se faca curatenie”… Ma intreb: actionam impotriva unor persoane sau combatem fenomenul coruptiei? Ca nu e acelasi lucru! Pentru ca daca actionam doar impotriva unor persoane – adica daca asta inseamna ca „se face curatenie” – tare mi-e teama ca nu facem altceva decat ca  inlocuim o mafie cu alta. Interesant este ca moderatorul a insistat asupra persoanelor, D-na Birchall a zis ceva de o Justitie televizata. Ideea era ca, in realitate, se actioneaza doar asupra persoanelor din anumite partide, in speta PNL. Cu alte cuvinte, toata chestiunea s-ar reduce la o lupta politica ce se joaca, iata, deosebit de dur.

N-am stat la toata emisiunea… Tin minte ca venise si Dl. Bodu care a spus ceva de genul ca fenomenul coruptiei este mai acut in Italia si Grecia, in tarile latine, cum suntem si noi… Iesisem sa ma plimb afara si ma gandeam: daca l-ai intreba pe un cetatean italian, un om obisnuit ca noi toti, vreau sa spun nu om politic, nu mafiot etc ci un om ca toti oamenii, un om obisnuit, cand a dus-o el mai bine: pe vremea lui Berlusconi sau acum, ce ar raspunde? Daca ar raspunde ca pe vremea lui Berlusconi, atunci ce relevanta ar avea pentru acest om obisnuit arestarea si condamnarea lui Berlusconi? S-a terminat cu evaziunea fiscala si cu coruptia in Italia? Bineinteles ca nu! Fata de Italia, in Romania este o situatie mai deosebita, intrucat Italia nu a cunoscut comunismul si nici tranzitia la economia de piata. Ca sunt asemanari mari intre Romania si Italia, eu nu neg. Suntem intr-adevar doua tari latine, chiar surori as zice, cred ca nu gresesc. Dar sunt si deosebiri substantiale! Romania a pornit de la comunism, ceea ce nu e cazul Italiei, desi si in Italia a existat un partid comunist foarte mare si o importanta miscare de Stanga. Eu cred ca este clar un lucru: capitalism inseamna si oameni bogati si foarte bogati. In Romania cel putin e aproape imposibil sa te imbogatesti (caci pe vremea comunimsului nimeni nu era cu adevarat bogat, era pe atunci o conceptie egalitarista ce cuprindea toata societatea) doar pe cai cinstite, muncind din greu. Romania a trebuit sa recuperze in 24 de ani ceea ce altii au facut in peste 200 de ani!! Sa nu uitam: comunismul a eradicat tot ce a insemnat capitalismul romanesc interbelic, actionand nu numai asupra sistemului de atunci ci si asupra persoanelor, care au facut puscarie in conditii de exterminare! Crearea sau poate mai bine zis crearea din nou a unei clase capitaliste romanesti e un lucru dificil, in special acum, in conditii de criza economica. In schimb acum se actioneaza de zor impotriva bogatilor de parca se doreste eliminarea acestora! Atunci, daca asa stau lucrurile, care sunt sansele de azi ale capitalismului romanesc? Care mai sunt sansele economiei de piata in Romania? Pe de o parte se pun, de catre actualul guvern, taxe si impozite mari si multe, pe de alta parte se actioneaza de zor cu DNA prin arestari spectaculoase transmise in direct la TV. Deci bogatii nu sunt eliminati numai prin cresterea de taxe si impozite, dar si prin arestari pentru coruptie. Daca asa stau lucrurile si se elimina in felul acesta bogatii atunci ce mai ramane? Intoarcerea la socialism, la comunism?

Ideea aceasta, ca e o cerinta a partenerilor nostri externi, in speta SUA, facutul curateniei nu e noua. Dl. Biden a evocat acest lucru: intarirea statului de drept in Romania, inclusiv Dl. Gitenstein. Ideea e ca altminteri ar putea fi afectate interesele americane in Romania. La noi bunaoara au fost saltati greii din fotbalul romanesc si ma gandeam la cine finateaza fotbalul, cred ca in mod cinstit, asa as vrea sa cred, in alte parti:

Romania Libera

Schalke continuă parteneriatul cu Gazprom. „Nu ascundem relaţia cu Vladimir Putin”

Se arata ca:

„Clubul german Schalke va continua parteneriatul cu Gazprom, controlată de guvernul rus, în ciuda crizei din Ucraina. Clemens Tonnies, preşedintele clubului, a anunţat intenţia de a continua parteneriatul, declarând că nu ascunde faptul că se află în relaţii bune cu Vladimir Putin, conform Mediafax.

„Gazprom este un partener puternic, de încredere şi care este interesat de soarta clubului nostru. Cele două părţi sunt mulţumite de colaborare”, a spus Tonnies.

Întrebat dacă gruparea din Gelsenkirchen a avut probleme cu Gazprom în urma crizei din Ucraina, Tonnies a răspuns: „Nu, nu există nicio problemă”.

Oficialul clubului Schalke 04 nu a negat că se află în relaţii cordiale cu preşedintele rus Vladimir Putin: „Ne bucurăm atunci când ne întâlnim. Avem o relaţie bună, nu am de ce să ascund acest lucru”.

Grupul rus Gazprom contribuie anual cu 17 milioane de euro la bugetul clubului Schalke 04, compania rusească devenind principalul sponsor în 2007.

Schalke, fosta adversară a Stelei, din grupele Ligii Campionilor, a fost în repetate rânduri criticată de fanii săi pentru strânsele legături pe care clubul le are cu guvernul rus. Gazprom a investit sute de milioane de euro în fotbal, cu precădere în Bundesliga, într-o încercare de a lega şi mai mult Europa de propriile interese. Germania este una dintre marile importatoare de gaz ale companiei ruseşti.”

Totusi ma intreb daca aceasta prietenie cordiala cu Vladimir Putin nu-i da de gandit D-lui. Obama… Acolo nu sunt afectate interesele americane? Sau e vorba de o iubire in trei care a ajuns pana la orgasm? 🙂 Nu cumva se vand si se cumpara si alte lucruri p-acolo? De pilda, stiu si eu?, informatii… 😉

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cum se explica urmatorul lucru…?

Iata un editorial foarte interesant semnat de Paul Krugman pe blogul sau din The New York Times:

Ideological Ratings

Se arata ca:

„So S&P has downgraded France. What does this tell us?

The answer is, not much about France. It can’t be overemphasized that the rating agencies have no, repeat no, special information about national solvency — especially for big countries like France. Does S&P have inside knowledge of the state of French finances? No. Does it have a better macroeconomic model than, say, the IMF — or for that matter just about any one of the men and women sitting in this IMF conference room with me? You have to be kidding.

So what’s this about? I think it’s useful to compare IMF projections for France with those for another country that has been getting nice words from the raters lately, the UK. The charts below are from the WEO database — real numbers through 2012, IMF projections up to 2018.

First, real GDP per capita:

So France has done better than the UK so far, and the IMF expects that advantage to persist.

Next, debt relative to GDP:

France is slightly less indebted, and the IMF expects this difference to widen a bit.

So why is France getting downgraded? Because, S&P says, it hasn’t carried out the reforms that will enhance its medium-term growth prospects. What does that mean?

OK, another dirty little secret. What do we know — really know — about which economic reforms will generate growth, and how much growth they’ll generate? The answer is, not much! People at places like the European Commission talk with great confidence about structural reform and the wonderful things it does, but there’s very little clear evidence to support that confidence. Does anyone really know that Hollande’s policies will mean growth that is x.x percent — or more likely, 0.x percent — slower than it would be if Olli Rehn were put in control? No.

So, again, where is this coming from?

I’m sorry, but I think that when S&P complains about lack of reform, it’s actually complaining that Hollande is raising, not cutting taxes on the wealthy, and in general isn’t free-market enough to satisfy the Davos set. Remember that a couple of months ago Olli Rehn dismissed France’s fiscal restraint — which has actually been exemplary — because the French, unacceptably, are raising taxes rather than slashing the safety net.

So just as the austerity drive isn’t really about fiscal responsibility, the push for “structural reform” isn’t really about growth; in both cases, it’s mainly about dismantling the welfare state.

S&P may not be participating in this game in a fully conscious way; when you move in those circles, things that in fact nobody knows become part of what everyone knows. But don’t take this downgrade as a demonstration that something is really rotten in the state of France. It’s much more about ideology than about defensible economic analysis.”

Despre ce este vorba? S&P a retrogradat Franta din cauza refuzului acestei tari de a lua celebrele de acuma masuri de „reforme structurale”, pentru ca nu si-a „intensificat” perspectivele de crestere pe termen mediu. Krugman afirma ca, la ora actuala, nu stim prea multe despre „reformele” care ar putea genera cestere economica. Care ar fi acelea, stiintific vorbind? Pentru ca in articol se arata un paradox: Franta este retrogradata de catre S&P dar, cu toate acestea, macroeconomic vorbind – luandu-ne cel putin dupa ce ne spun cifrele – aceasta tara sta mult mai bine decat UK. Cele doua grafice arata, bazandu-se de datele puse la dispozitie de catre FMI, ca, luand anul 2007 ca an de referinta (100%), PIB-ul Frantei pe locuitor s-a situat peste cel al Regatului Unit (primul grafic) si datoria (ca procent din PIB) este in scadere in Franta fata de UK, Franta fiind mai putin indatorata, desi situatia, cel putin intre 2007-2011(12), a stat invers. Concluzia pe care care o trage Dl. Krugman este ca aceste rating-uri sunt ideologice, sustinand teoria austeritatii si nu welfare state-ul…

Interesant este urmatorul lucru: sa vedem cum a evoluat din 2007 somajul in cele doua tari – aici, din World Economic Outlook Database, October 2013. In primul rand cred ca este necesar sa precizam ca e vorba de doua tari comparabile ca numar de locuitori!! Vom constata ca somajul (ca procent din forta totala de munca) este mai scazut in UK decat in Franta!! Sub guvernarea socialista somajul merge in Franta spre 11% in vreme ce in UK somajul are tendinta de scadere, de la 8,020% in 2012 la 7,743 in 2013 si, previziunea FMI pe 2014, 7,528%.

Si atunci cum se explica fenomenul asta?

Sub guvernarea socialista din Franta nu numai ca nu s-au creat locuri de munca, dar s-au mai si dat afara oameni, crescand somajul. Prin asta sa se explice oare cresterea economica a Frantei, superioara celei din Regatul Unit? Pe de alta parte unde e mai bine: in Franta, unde ratele somajului sunt foarte ridicate, sau in UK, unde nu este asa? Nu mai vorbesc de scaderea in popularitate a lui Hollande si a socialistilor… Lasand la o parte aspectul politic, cum se explica fenomenul? Sau trebuie sa privim problema strict din punct de vedere al productivitatii muncii? Cu alte cuvinte, vreau sa spun, in Franta este o productivitate a muncii mai ridicata decat in UK, lucru ce nu are legatura neaparat cu nivelul somajului. Este, oare, asa?

Va propun sa cititi un interesant articol pe aceeasi tema din The Guardian:

François Hollande’s shaky credibility takes another hit with credit-rating cut

Se arata, printre altele, ca:

„France’s second credit-rating downgrade by Standard & Poor’s in less than two years is as damaging politically for the socialist François Hollande as it was for his rightwing predecessor Nicolas Sarkozy, who lost the election shortly after France lost its AAA rating in January 2012.

S&P directly attacked Hollande’s economic policy, questioning the socialist government’s capacity to repair Paris’s stuttering economic motor. It said the problem with France was that the government’s tentative reforms were not enough to lift growth in the eurozone’s second largest economy.

Hollande, recently found to be the most unpopular French president on record in a poll by BVA, was already struggling to sell his economic measures to the nation. „The recovery is here,” Hollande declared in August after a small rebound in growth following months of stagnation. But real, sustained growth is expected to be slow in returning.

While the government highlights reforms such as injecting more flexibility into the rigid labour market, policies for companies to boost competitiveness and pensions reform, surveys show the electorate is baffled by policy muddles and tax U-turns. Voters are also alarmed by record levels of unemployment and nightly TV news bulletins about factory closures.

The worst of this has come in Brittany in recent weeks. The socialist stronghold, which voted resoundingly for Hollande last year, has now come to symbolise a popular revolt against his economic approach and tax policy.

Brittany is the heartland of France’s pork and poultry sectors, which have seen major factory closures. Hard-pressed farmers, fishermen and food industry workers have joined forces to don red bonnets – symbol of a local 17th century tax revolt – and focused their rage on a new eco-tax on lorries thought up under Sarkozy but due to be implemented by Hollande. The tax was duly suspended by a jittery government – its second tax climbdown in a week after it scrapped plans to raise taxes on some savings products amid a public outcry. This month, it also scrapped a new corporate tax that had infuriated business leaders.

Hollande’s government is struggling to bring down the public deficit without killing the fragile economic recovery. He has promised to cut state spending without swinging the axe against France’s vast public sector and welfare state. He has also promised to improve competitiveness and, most significantly, has vowed to tackle rising unemployment, bringing down levels before the end of this year. All of these have caused economists to cough and splutter about impossible promises.

Unemployment is now at 11%, 3.29m people, a historic high. Hollande has staked his credibility on his promise to halt the rising curve of joblessness by end of this year. But without strong growth, he can only rely on measures such as state-assisted job contracts for the young, which are taking a long time to have an effect.

S&P warned that with joblessness likely to stay high, Hollande will have a difficult job getting more reforms past a distrustful electorate. Hollande’s critics say structural reform has not gone nearly deep enough, fearing that one and a half years into a five-year mandate and faced with a tax revolt and tricky municipal elections next spring‚ further reforms will be put on hold. The government is experiencing a growing backlash from voters and businesses after it imposed €30bn in tax hikes this year, seeking to honour a promise to its EU partners to bring its budget deficit below the bloc’s target ceiling of 3% next year‚ a target it is still struggling to meet, later than promised. But it is not just the rich who are complaining about taxes, lower-income households also feel they are being targeted. Consumer-spending is low.

Jean-Marc Ayrault, France’s prime minister, told the regional press last month: „You can’t redress in one and a half years, a country that has been degraded for ten years,” a direct jibe at the rightwing governments before him.

The government said S&P had failed to take into account key reforms, such as pensions, and attacked what the finance minister called the ratings agency’s „inaccurate criticisms” of the French economy. Hollande has insisted he won’t be changing tack on the economy because of S&P’s report. But the downgrade leaves him under even more pressure to do more to sell and explain his economic policy to the public on both the left and right.”

De observat ca si in acest articol se vorbeste de somajul foarte ridicat in Franta, 11%, care inseamna 3,29 milioane de oameni, un maxim istoric. Aspectul politic e usor de inteles: se incearca sa se loveasca in guvernul socialist de la Paris prin aceasta retrogradare a rating-ului… Aspectul economic ridica multe probleme. Pentru ca nu e foarte clar, spre exemplu, de ce alte tari, care inteleg ca fac reforme, nu au si cresteri economice, sau daca le au sunt foarte mici. Cum, repet, nu e deloc clar de ce intr-o tara care, comparativ cu o alta, are o crestere economica mai mare si o tendinta de scadere a datoriei, somajul este mai mare…

Update

Iata ce spune Dl. Krugman referitor la problema somajului in Franta:

More Notes On France-Bashing

Se arata ca:

„First things first: France has problems. Unemployment is high, especially among young people, many small businesses are struggling, the population is aging (although not nearly as much as in many other countries, Germany very much included.)

By just about any measure I can find, however, France looks not too bad by European standards. GDP has recovered roughly to pre-crisis levels; the budget deficit is fairly small and the medium-term debt outlook not at all scary; the long-term budget outlook is actually pretty good compared with its neighbors, thanks to a higher birth rate.

Yet the country is the subject of vituperative, over-the-top commentary. Here’s The Economist, a year ago, declaring France “The time bomb at the heart of Europe”. Here’s CNN declaring that France is in “free fall”.

That CNN piece actually offers a few specifics. It argues that France faces a “yawning competitiveness gap” due to rising labor costs. Hmm. Here’s what I get from European Commission numbers, comparing France with the euro area as a whole:

European Commission

There’s a bit of deterioration there, I guess — but it’s more yawn-inspiring than yawning.

CNN also declares,

France’s decline is best illustrated by the rapid deterioration in its foreign trade. In 1999, France sold around 7% of the world’s exports. Today, the figure is just over 3%, and falling fast.

Hmm.Just about every advanced country, the United States very much included, has a declining share of world exports (Germany is an exception); this New York Fed research paper notes that this decline is more or less in line with the declining share of advanced economies in world GDP as emerging nations rise, and it portrays France as more or less typical.

Again, the point is not that France is problem-free; the question is why this only moderately troubled nation attracts rating downgrades and so much apocalyptic rhetoric.

And the answer just has to be politics. France’s sin isn’t excessive debt, especially poor growth, lousy productivity (it has more or less matched Germany since 2000), poor job growth (ditto), or anything like that. Its sin is that of balancing its budget by raising taxes instead of slashing benefits. There’s no evidence that this is a disastrous policy — and in fact bond markets don’t seem concerned — but who needs evidence?”

Recunoaste faptul ca Franta are probleme, in primul rand somajul ridicat, in special in randul tinerilor, multe din micile afaceri se zbat, populatia imbatranita (nu atat de mult ca alte tari, Germania fiind „foarte inclusa” in aceasta categorie). Totusi, considera ca dupa „standarderele europene” Franta nu arata deloc rau… (interesant, dupa „standardele europene” 😀 ). PIB-ul si-a revenit la nivelul pre-criza, deficitul bugetar este mic, datoria pe termen mediu nu e ceva care sa te sperie. In ceea ce priveste datoria pe termen lung sta destul de bine comparativ cu vecinii, datorita ratelor mari ale nasterilor. Considera deplasat ce a afirmat in urma cu un an The Economist – „Bomba cu ceas din inima Europei” sau CNN, ca Franta ar fi „in cadere libera”. Nu e de acord cu ceea ce declara CNN cu privire la marirea costurilor cu forta de munca in Franta, si anume ca „se casca un decalaj de competitivitate”, argumentand prin costurile unitare cu forta de munca (v. graficul) aratand ca decalajul fata de Zona Euro nu este asa de mare. Referitor la ceea ce declara CNN, „rapida deteriorare a comertului exterior”, Krugman spune ca fenomenul de declin al cotei din totalul exporturilor pe plan mondial se manifesta in fiecare economie avansata, foarte mult in United States, Germania fiind exceptia. Spune ca doar tarile cu probleme moderate atrag retrogradari ale ratingurilor si retorici apocaliptice. Afirma ca raspunsul nu poate fi decat unul politic. Spune ca „pacatul” Frantei nu este debitul excesiv, in special cresterea slaba, sau o productivitate slaba (din punctul de vedere al productivitatii comparandu-se mai mult sau mai putin cu Germania, incepand din anul 2000), o crestere slaba in privinta locurilor de munca. Spune ca „pacatul” ei este ca doreste sa-si echilibreze balanta bugetara prin marirea taxelor in loc sa taie beneficiile. Spune ca nu este o evidenta ca aceasta ar fi o politica dezastruoasa – pietele bondurilor nu par a fi ingrijorate – „dar cine are nevoie de evidente?”.

Un alt articol interesant despre Franta este acesta:

Non-Crisis France

Iata ce arata:

„A few people have asked a pretty good question, albeit in fairly belligerent tones: How can I say that France isn’t doing too badly, when I also say that the euro has been such a problem?

The answer lies in the nature of the euro problem; France is not Spain.

What happened when the euro was created was a flood of capital out of the core, mainly Germany, to the periphery, especially Spain. The counterpart of this move was the emergence of huge current account surpluses in the core, huge deficits in the periphery. The problem now is that correcting these imbalances is very hard given a common currency. Here’s the usual picture — but this time with France added:

France, which didn’t get a big, unjustified confidence boost from the euro, wasn’t part of this process — it was neither a big lender nor a large borrower. So it doesn’t have the peripheral adjustment problem.

You can also look at inflation:

The first decade of the euro left Spain very overvalued, Germany very undervalued. France was in between, so there was no big news either way.

To use the jargon, the euro area suffered from very large asymmetric shocks — but France, which roughly tracked the euro average, wasn’t subject to these shocks.

So again, why the downgrade?

In 2011-2012 markets turned on France, for a while. But this was a liquidity issue, not a real concern about solvency, and it went away when the ECB signaled that it was willing to do its job as lender of last resort:

Spread between French and German 10-year bond yields.

Oh, and here was the massive action after S&P’s announcement:

Bloomberg News

Seven whole basis points!

So I stand by my assessment: S&P wasn’t really assessing French default risk, it was slapping the French on the wrist for not being sufficiently committed to dismantling the welfare state.”

Explicatia pe care o da Krugman pentru retrogradarea Frantei de catre S&P este ca Franta nu a facut suficient pentru „demantelarea welfare state”… El arata ca Franta nu se gaseste in situatia grea in care se gasesc tarile de la periferia UE (spre ex. Spania). Franta nici nu a dat foarte mult cu imprumut si nici nu a facut imprumuturi mari, de aceea nu are problemele de ajustare pe care le are periferia. Franta este undeva pe la mijloc intre Spania si Germania atat in privinta contului curent cat si in privinta inflatiei. Spune ca Zona Euro a suferit niste „socuri asimetrice”, dar Franta nu a fost subiectul unor asemenea socuri.

De acord, dar asta nu inseamna ca in Franta s-a imbunatatit mediul de afaceri. Pe de alta parte recunoaste ca micile afaceri „se zbat”. N-as crede ca din cauza imbatranirii populatiei… Pe de alta parte, chiar daca dupa „standardele europene Franta nu arata chiar asa de rau” ( 😀 ), cum s-ar putea rezolva problema somajului, atat de ridicat in aceasta tara? Daca ne uitam pe datele puse la dispozitie de catre FRED somajul a crescut puternic din 2008 incoace… De vazut si acest tabel si facut o comparatie cu ce rate ale somajului erau in 1970…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Apropo de Germania si Franta…

Presseurop

Nu, germanii nu sunt eurosceptici

Se arata ca:

„Entuziasmul german pentru proiectul european nu scade deloc, împotriva ideilor preconcepute pe care le tot auzim. Republica federală recunoaşte valoarea UE şi susţine mai mult ca niciodată moneda unică.

Daniel Gros

Potrivit unei credinţe populare, criza din zona euro a redus încrederea cetăţenilor în Uniunea Europeană – şi în general în instituţiile europene – în toate statele membre. Anumite rapoarte recente au susţinut că, în special, opinia publică germană a întors acum spatele Europei.

De exemplu, o notă informativă din partea [think-tank-ului britanic] Open Europe afirmă că cetăţenii germani tind să aibă mai puţină încredere în Parlamentul European decât în parlamentul lor naţional şi menţionează de asemenea o scădere a încrederii germanilor în instituţiile UE, de la începutul crizei încoace. De asemenea, un comentariu din partea Consiliului European asupra Relaţiilor Externe [ECFR, think-tank britanic] enunţă că: „Încrederea în UE este pe cale să se prăbuşească. Atât debitorii din sud cât şi creditorii din nord au impresia de a fi victime”. Iar un raport al [think-tank-ului american] Pew Research Center, publicat în mai cu titlul „Uniunea Europeană, noul bolnav al Europei”, conchide astfel: „Proiectul european se află acum în dizgraţie pretutindeni în Europa”.

Nicio întoarcere la marcă

Dar această prezentare a situaţiei este pur şi simplu falsă. De fapt, încrederea germanilor în euro nu a încetat să crească de-a lungul crizei, şi deşi încrederea în instituţiile UE s-a clătinat acum câţiva ani, astăzi s-a redresat.

Cel mai bun indicator al atitudinii germanilor faţă de euro ne este oferit de un sondaj efectuat periodic din 2002 încoace, care pune o întrebare simplă: „Doriţi întoarcerea mărcii?”

Proporţia celor care ar dori întoarcerea mărcii a scăzut treptat, în ultimii ani, pentru a ajunge astăzi la doar 35%. Comparativ, procentul celor care sunt favorabili păstrării monezii euro a crescut constant de-a lungul crizei, pentru a ajunge astăzi la circa 50%. De fapt, euro este din ce în ce mai bine acceptat de la începutul crizei financiare mondiale din 2008, şi această tendinţă a continuat şi după începutul crizei datoriilor suverane din zona euro, în 2010.

Se pare că situaţia de criză a obligat cetăţenii germani să reflecteze mai adânc asupra importanţei monedei comune. În ultimii ani, publicul german a fost informat copios despre potenţialul cost bugetar al salvării Greciei şi al altor ţări. Dar, în ciuda acestui cost potenţial substanţial, din ce în ce mai mulţi nemţi au ajuns la concluzia că preferă să păstreze euro.

Germania nu va întoarce spatele

Până şi raportul Centrului de Cercetare Pew a constatat că o majoritate de germani (52%) consideră că „guvernul lor ar trebui să ofere ajutor financiar şi altor state membre ale UE care au probleme financiare majore”. De altfel, Germania nu este un caz izolat. În medie, în întreaga UE, nu a fost constatată decât o scădere modestă a încrederii în instituţiile europene, iar aceasta a fost determinată în mare parte de prăbuşirea încrederii în patru ţări de la periferia zonei euro: Spania, Grecia, Portugalia şi Irlanda. Trebuie subliniat totuşi faptul că în aceste ţări încrederea în instituţiile UE a rezistat mai bine decât încrederea în instituţiile naţionale.

„Încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă”

Astfel, ceea ce se consideră a fi o criză generală de încredere în UE este de fapt o criză generalizată de încredere în toate instituţiile oficiale în ţările din periferia Europei [supuse unor planuri de austeritate drastice]. În Germania, încrederea în cheia de boltă a UE, şi anume moneda euro, este în creştere constantă.

Această tendinţă fundamentală ajută de altfel la a explica rezultatul ultimelor alegeri generale din Germania, pentru care cancelarul Angela Merkel a făcut campanie cu rolul ei în „salvarea monedei euro”, şi a câştigat fără probleme. Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.

Speculaţiile cu privire la alcătuirea următorului guvern al Angelei Merkel sunt în toi, dar când va fi compus va da o indicaţie clară în privinţa dispoziţiei Germaniei faţă de Europa. Însă amănuntele politice din jurul alcătuirii coaliţiei din Germania ar trebui să conteze mult mai puţin pentru Europa decât sprijinul larg al germanilor pentru moneda euro. Germania nu va fi potrivnică monedei unice – şi nici proiectului european în general.” (subl. mea)

“24 %, sondajul care înfricoşează”

Se arata ca:

„„Pentru prima oară”, un sondaj plasează Frontul Naţional în fruntea intenţiilor de vot din Franţa, se îngrijorează Le Nouvel Observateur. Potrivit unui sondaj realizat pentru acest săptămânal, partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi, „cu doar două puncte peste scorul înregistrat de UMP [Uniunea pentru o Mişcare Populară, opoziţie] şi cinci puncte peste PS [Partidul Socialist, la guvernare]”.

Acest rezultat „descrie o realitate nouă în viaţa politică franceză [deoarece] nu se mulţumeşte doar să exprime un potenţial electoral. Ci subliniază o anume dinamică. […] De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN”, constată astfel Le Nouvel Observateur, care subliniază faptul că, odată cu modul proporţional de scrutin

„ceea ce va reieşi la suprafaţă va fi exact noul statut al FN, şi fără ca această creştere să apară ca fiind o specificitate franceză, într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene.”

(subl. mea)

Sa recapitulam putin:

– in privinta Germaniei spune asa articolul citat mai sus: „Singurul partid făţiş eurosceptic nu a reuşit să atingă pragul de 5% necesar pentru a intra în Bundestag.”

– in ceea ce priveste Franta: „partidul de extrema dreaptă condus de Marine Le Pen este creditat cu 24 % din voturi” si… „De patru luni încoace, singurul partid care progresează cu adevărat (+ 3 puncte) este FN.„, ” […] într-atât este de puternică creşterea în sondaje a forţelor naţionaliste, populiste şi xenofobe în absolut toate statele Uniunii Europene”

Iar Frontul National, condus de Marine Le Pen este eurosceptic… Fatis eurosceptic!! Din aceste doua articole rezulta asa: un euroscepticism slab, firav in Germania si o crestere puternica a euroscepticismului in Franta!!

De observat ca acolo unde guvernul a facut ceea ce trebuie si nu si-a maltratat cetatenii cu insuportabile cure de austeritate euroscepticismul este la un nivel foarte scazut. Din datele statistice puse la dispozitie de Eurostat vom observa un somaj mult mai accentuat in Franta decat in Germania, inclusiv in randul tinerilor. In privinta asta Franta nu se descurca deloc bine fata de Germania care, dupa cat se pare, a reusit sa rezolve problema. Luat per total – numarul total de someri comparat cu intreaga forta de munca, exprimat procentual, somajul in Germania, ca procent, este mai putin de jumatate decat cel din Franta. Deci in Franta avem un procent de mai bine de doua ori mai mare!!!!! In ceea ce priveste somajul in randul tinerilor contrastul e si mai izbitor: in ultimul patrar de an (2012Q4) in Franta rata somajului in randul tinerilor era de 25,4%, in Germania doar de 7,9% – aici (acolo unde scrie ratio se refera la numarul de someri tineri (15-24 de ani) raportat la intreaga populatie – in 2012 avem 9,0% in cazul Frantei si doar 4,1% in cazul Germaniei!!). Asa ca nu e de mirare de ce euroscepticismul e foarte slab in Germania si creste spre extrema dreapta in Franta!! Frontul National a facut o miscare politica abila trecand de la neoliberalism la protectionism economic si euroscepticism, captand in felul acesta, iata, din ce in ce mai mult electoratul nemultumit. Trebuie tras un serios semnal de alarma si spus clar: NU ESTE IN REGULA CE SE INTAMPLA IN FRANTA!!! Iar politica, inclusiv pe taram economic, a socialistilor aflati la Putere in Franta se arata a fi foarte slaba, incapabila sa rezolve problemele, in special somajul. Este foarte ciudat, mai ales la Partidul Socialist Francez, ca nu ia masuri eficace pentru reducerea somajului. Somajul acesta de 10-11% se mentine de foarte multa vreme, sub o guvernare socialista. Mentinerea vreme indelungata, cum e in cazul Frantei, a unei rate a somajului de 10-11% blocheaza o evolutie economica pozitiva. Si e nefiresc sa vedem ca aceasta guvernare nu reuseste sa faca ceva prin care sa combata somajul, cum ar trebui sa faca. Atat Stanga cat si Dreapta stau si se uita unii la altii, dand vina pe romii din Romania. Iar pe acest fond politic, social si economic prinde teren extrema dreapta. De remarcat ca Germania a reusit sa indeparteze acest pericol al extremei drepte. Ramane de vazut daca Franta va reusi sa faca acest lucru. Sa speram ca va reusi.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

 

Taxe si impozite…

As dori sa atrag atentia asupra unei probleme care, in toiul animatelor dispute politice dambovitene, este pe nedrept ignorata, si anume cea privind noile taxe si impozite. Cred ca este important de precizat ca, din partea Opozitiei, a luat atitudine in legatura cu acest subiect Andreea Paul, si as mentiona doua articole de pe blogul dumneaei – aici si aici. Apropo de impozitul forfetar, iata un articol din Capital:

Impozitul forfetar: Cum va încuraja evaziunea, în loc să o scadă

Se arata ca:

„Noua taxare a microîntreprinderilor, prin impozitul forfetar, care este introdusă de autorităţi pentru diminua evaziunea, ar putea avea efectul opus, de încurajare a muncii la negru

De curând a fost publicat pe site-ul Ministerului Finanţelor proiectul de lege privind introducerea impozitului forfetar în Codul fiscal. Acesta ar urma ca, de la 1 ianuarie 2014, să înlocuiască impozitul pe profit şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi ar fi aplicabil numai societăţilor ce activează în anumite sectoare (întreţinere şi reparaţii auto, hoteluri şi alte facilităţi de cazare/camping, restaurante, baruri etc.). De asemenea, impozitul forfetar ar urma să fie aplicabil şi în funcţie de anumite criterii de mărime:

Cifra de afaceri de până la 50 milioane euro sau active totale care nu depăşesc 43 milioane euro;

O pondere a veniturilor din activităţile vizate, în totalul veniturilor, de peste 70%;

Număr mediu de salariaţi mai mic de 250.

Pe scurt, impozitul va fi determinat că suma fixă, calculată în funcţie de anumite criterii (ce nu ţin deloc cont de venitul/profitul obţinut de contribuabil), astfel:
În cazul spălătoriilor şi service-urilor auto, în funcţie de suprafaţa în care se desfăşoară fiecare activitate (spălătorie, vopsitorie, tinichigerie etc.);
În cazul barurilor, restaurantelor, unităţilor de catering şi altor servicii de alimentaţie, în funcţie de rangul localităţii, suprafaţă utilă a locaţiei şi un coeficient de sezonalitate;

În cazul hotelurilor, în funcţie de zona şi de numărul locurilor de cazare.
Intenţia declarată este ca prin această măsură să se elimine/diminueze evaziunea fiscală din domeniile sus-amintite şi să crească încasările la bugetul de stat, însă fără a analiza textul de lege, un astfel de proiect nu face decât să scoată încă o dată în evidenţă incapacitatea autorităţilor de a stăpâni acest fenomen. În plus, credem că pe termen mediu o astfel de măsură va avea exact efectul opus celui scontat – perpetuarea evaziunii şi, de ce nu, diminuarea încasărilor la buget. Motivele sunt evidente, fără să fie nevoie de vreun calcul:
Nu se ţine cont de capacitatea de plat[ a contribuabilului. Fie că sunt în pierdere, fie pe profit, societăţile ce activează în domeniile vizate vor trebui să găsească resurse să achite impozitul. Nu va fi de mirare, aşadar, dacă impozitul forfetar va accentua evaziunea în domeniul TVA. Evazioniştii vor fi evazionişti în continuare şi vor sta mai liniştiţi, ştiind că au plătit impozitul şi vor fi controlaţi mai rar sau deloc, iar o parte a societăţilor care se conformau fiscal, pentru a supravieţui, vor fi încurajate să nu mai declare o parte din venituri, pentru a putea compensa astfel impozitul forfetar (cu TVA-ul ce ar fi fost altfel colectat);
Încasarea unor sume „la negru“ va stimula şi plata angajaţilor „în plic“;
Existând două regimuri de impozitare diferite, se vor căuta metode de a dirija profitul din companiile plătitoare de impozit pe profit către companiile plătitoare de impozit forfetar.

În ciuda celor de mai sus, în expunerea de motive a proiectului de lege, la secţiunea privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat, este prezentat un surplus de 11,3 milioane lei, reprezentând impozit forfetar. Nimic însă despre impozitul pe profit pierdut prin simpla schimbare de regim.

Impozitul forfetar mai are şi alte probleme:
Este incompatibil cu principiul neutralităţii măsurilor fiscale, enunţat la art. 3 din Codul fiscal, creând distorsiuni. Alimentează starea de instabilitate legislativă.

În concluzie, nu avem niciun motiv să considerăm că această iniţiativă va aduce vreo schimbare în bine. Mai mult decât atât, e posibil că fenomenul evaziunii fiscale în domeniile sus-amintite să se amplifice. În locul unor măsuri care să
ÎNCURAJEZE conformarea fiscală a contribuabililor, autorităţile găsesc mai potrivit (încă o dată) să OBLIGE contribuabilii să plătească un bir care n-are nimic de-a face cu profitabilitatea.”

In legatura cu acest impozit tonul este, in general vorbind, unul pesimist. Iata ce spune si ziare.com despre acest subiect:

Noul impozit forfetar va face ravagii: „E mai rau decat forfetarul lui Boc”

„Impozitul forfetar ce se va aplica incepand cu anul viitor va avea un puternic impact negativ asupra firmelor mici si va face discriminari arbitrare intre competitorii din aceeasi piata, avertizeaza specialistii fiscali.

Noul impozit va fi perceput ca suma fixa, inlocuind impozitul de 16% pe profit sau de 3% pe cifra de afaceri, si va fi platit de hoteluri, pensiuni, service-uri auto si unitati de alimentatie publica.

„Diferenta dintre cel mai mic si cel mai mare impozit platit in domeniul alimentatiei publice este de doar 40%, ceea ce inseamna ca unitatile mici care fac un profit nesemnificativ vor plati aproape la fel de mult ca si cele mai rentabile restaurante de lux din Centrul Capitalei”, a explicat Dan Schwartz, managing partner al firmei Scot & Company Consulting, pentru Realitatea.net.

Astfel, cea mai mica „dugheana”, din cea mai proasta locatie de la marginea Bucurestiului, va plati circa 2.000 de euro pe an impozit forfetar, in timp ce restaurantul cel mai de lux din centrul Capitalei nu va da mai mult de 5.000 de euro pe an.

„Este mai rau decat forfetarul de pe vremea premierului Boc. Firmele mici vor fi defavorizate si cele cu profituri mici vor fi obligate sa inchida daca nu gasesc solutiii sa devina mai profitabile”, a avertizat Schwartz.”

Impozitul forfetar, da la 1 ianuarie 2014: Cum se calculeaza si cat vor plati firmele (Video)

Cea mai controversata taxa din 2014 va aduce la buget 2,5 milioane de euro

Se arata ca:

„Incasarile la buget in 2014 vor creste cu aproximativ 2,5 milioane de euro in urma introducerii impozitului forfetar de la data de 1 ianuarie a anului viitor, conform calculelor Guvernului.

Impactul financiar al introducerii impozitului forfetar de la 1 ianuarie 2014 asupra bugetului general consolidat este estimat la 11,3 milioane de lei in Expunerea de motive a proiectului de lege.

Estimarea a fost realizata pe baza datelor din bilant la 31 decembrie 2012, pentru codurile CAEN: 5510 – „Hoteluri si alte facilitati de cazare”, 5520 – „Facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata”, 5530 – ” Parcuri pentru rulote, campinguri si tabere”, 5590 – „Alte servicii de cazare”, se mai arata in doumentul citat.

Specialistii atrag atentia ca in sectiunea privind impactul financiar nu este mentionat impozitul pe profit pierdut ca urmare a schimbarii regimului fiscal.

Proiectul de lege privind impozitul forfetar a fost aprobat de Guvern si transmis Parlamentului. Noul impozit va reprezenta o suma fixa si va fi platit de hoteluri, pensiuni, service-uri auto si unitati de alimentatie publica.

Ce cred patronii de baruri despre impozitul forfetar: Unii abia asteapta, altii plang dupa Tariceanu

In ceea ce-i priveste pe cei vizati de noua forma de impozitare, opiniile sunt impartite. De exemplu, daca unii patroni de restaurante considera ca masura ii va ajuta pe cei care lucreaza cinstit, altii acuza ca este prost gandita si le va afecta afacerile.”

Tot de pe blogul Andreei Paul aflam ca in 2013 cresterea economica este de 2%, deci o crestere modesta. Pe de alta parte, din cate am inteles, incasarile la buget sunt slabe si au scazut foarte mult si investitiile straine in Romania.

Chestiunea asta ar trebui legata de o alta, cea a Codului Insolventei, fata de care s-au exprimat de asemenea pareri critice. Iata cateva articole aparute in presa:

Ziarul Financiar

Codul insolvenţei a fost aprobat de Guvern, sub formă de ordonanţă de urgenţă. Vedeţi aici codul insolvenţei, elaborat de guvern

Se arata ca:

„Codul insolvenţei a fost aprobat, miercuri, de Guvern, dar ca ordonanţă de urgenţă, nu ca proiect de lege care să intre în vigoare abia după avizul Parlamentului.  

Codul insolvenţei a fost lansat de Ministerul Justiţiei, în dezbatere publică, sub forma unui proiect de lege, iar Guvernul a anunţat, înaintea şedinţei de miercuri, că pe agenda actelor normative a fost inclus şi Codul insolvenţei, tot ca proiect de lege.

La finalul şedinţei, însă, Guvernul a anunţat că procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă au fost aprobate prin ordonanţă de urgenţă.

Înaintea şedinţei de guvern, premierul Victor Ponta a afirmat că Guvernul are probleme cu încasările la buget, în primul rând ca urmare a reorganizării ANAF, şi speră ca noul Cod al insolvenţei va combate evaziunea fiscală comisă în ultima perioadă de firme care au intrat în insolvenţă doar pentru a nu plăti taxele la buget.

Proiectul Codului insolvenţei, prezentat de MEDIAFAX în luna iulie şi lansat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Justiţiei la începutul lunii septembrie, prevede, printre altele, că pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă se introduce o valoare-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea pentru creditor, respectiv de 40.000 de lei.

Pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori – prin „manipularea” grupelor de vot putând fi aprobat, în prezent, un plan fără corespondent în valoarea creanţelor – se introduce un criteriu suplimentar, respectiv 30% din total masă credală.”

Adevarul

Arin Stănescu, UNPIR: Codul insolvenţei va creşte numărul de falimente, nu vor mai există planuri de reorganizare

Se arata ca:

„Noul cod al insolvenţei, aprobat de către Guvern miercuri prin ordonanţă de urgenţă, va creşte şi mai mult numărul de falimente deoarece durata unei reorganizări a fost scurtată de la trei ani la un an, iar statul poate executa o companie aflată deja într-o astfel de procedura pentru creanţele bugetare, a declarat Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicticienilor în Insolvenţă din România (UNPIR).

„Din păcate, Codul Insolvenţei nu a ieşit aşa cum ar fi trebuit să iasă, adică printr-o lege în care fiecare articol să fie discutat, şi nu printr-o ordonanţă ce intră în vigoare peste trei săptămâni”, a afirmat Stănescu la Conferinţă Naţională de Insolvenţă.

El a dat ca exemplu mai multe prevederi care vor bloca pe viitor procedurile de insolvenţă şi care se vor transformă direct în falimente, deoarece firmele nu vor mai avea capacitatea să revină.

„Reducerea termenului de realizare a unei reorganizări de la trei ani la un an va duce la dispariţia în totalitate a unui plan de reorganizare. În Franţa termenul este de 10 ani, iar în SUA nu există limita. Aproape că nu există situaţie în care o societate să-şi revină în mai puţin timp decât un concordat preventiv. Lucrurile se vor înrăutăţi, acum peste 90% din dosarele de insolvenţă sunt de faliment şi numai 5-6% sunt de succes”, a completat şeful UNPIR.

Stănescu a mai afirmat că, potrivit noului cod, statul poate execută creanţele bugetare născute în timpul procedurii de insolvenţă. Mai exact, băncile nu-şi vor putea execută creanţele/garanţiile, pe când statul da. El a mai afirmat că s-a impus un prag de 50% pentru aprobarea unui plan de reorganizare, astfel că, practic, niciun plan de reorganizare nu se va putea face fără achitarea integrală a creanţei bugetare.

De asemenea, el a mai prezentat o prevedere legată de companiile din audiovizual care intră în insolvenţă care prevede ridicarea licenţei de către Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) până la prezentarea unui plan de reorganizare. „Dacă îşi încetează emisia e greu să mai depună un plan”, a mai declarat el. În fine, Codul Insolvenţei se va aplică şi procedurilor actuale.

La rândul sau, avocata Simona Maria Milos, preşedintele Institutului Naţional al Practicienilor în Insolvenţă, a afirmat că varianta de ieşit de pe masă Guvernului este foarte diferită de cea discutată în consorţiul de redactare a Codului Insolvenţei şi că juriştii nu au fost informaţi cu privire la modificări.

Cei doi au reiterat că speră ca prevederile respective vor fi modificate în Parlament, prin legea de aprobare a ordonanţei.”

HotNews

UPDATE De ce este acuzat guvernul Ponta ca vrea sa inchida gura unor televiziuni printr-o modificare de ultim moment la Codul Insolventei​. Articolul-problema, mentinut in Ordonanta publicata in Monitorul Oficial

Se arata ca:

„Posturile de radio si televiziune aflate in insolventa, cum este cazul Realitatea TV, ar putea sa piarda posibilitatea de a indeplini principalul lor obiect de activitate – acela de a emite programe. In ultima sa versiune accesibila pe site-ul Ministerului Justitiei, noul Cod al insolventei, nepublicat inca in Monitorul Oficial, include un articol care nu exista in proiectul supus initial dezbaterii publice si care spune, practic, ca posturilor aflate in insolventa li se suspenda licenta audiovizuala pana la confirmarea planului de reorganizare. Acelasi document de pe site-ul ministerului prevede ca in astfel de cazuri legea se aplica si procedurilor de insolventa aflate in derulare – cum este cazul Realitatea TV, post care reclama, de altfel, ca „Ponta vrea sa inchida gura Realitatea TV”.

UPDATE Codul insolventei, sub forma unei ordonante de urgenta, a fost publicat vineri dupa-amiaza in Monitorul Oficial. Articolul legat de audiovizual este mentinut in forma in care a aparut, initial, in versiunea publicata de Ministerul Justitiei

• Codul insolventei a fost lansat in dezbatere publica de Ministerul Justitiei, sub forma unui proiect de lege, la inceputul lunii septembrie. Miercuri, 2 octombrie, Guvernul a aprobat codul, insa ca ordonanta de urgenta, cu ca proiect de lege care sa intre in vigoare dupa avizul Parlamentului. Pana vineri la pranz, Codul nu fusese publicat in Monitorul Oficial.
• In varianta initiala a proiectului supus dezbaterii publice nu exista nicio prevedere legata de companiile din audiovizual. Ultima varianta a documentului publicat pe site-ul Ministerului Justitiei este datata 2 octombrie – ziua in care Guvernul a aprobat noul Cod.
• HotNews.ro a solicitat, joi, Ministerului Justitiei informatii privind aparitia noii prevederi in actul normativ, insa pana vineri la pranz nu a primit niciun raspuns

Aceasta ultima varianta include un paragraf nou la articolul 81, care spune ca:

• Art. 81 3) „In cazul in care activitatea debitorului se afla sub incidenta prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare se suspenda licenta audiovizionala, in sensul Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului. In planul de reorganizare vor fi prevazute conditiile de exercitare a dreptului de a difuza, intr-o zona determinata, un anume serviciu de programe, conditii ce vor fi suspuse aprobarii prealabile a Consiliului National al Audiovizualului.”

Altfel spus, in cazul radiodifuzorilor (posturi radio si TV), licenta audiovizuala se suspenda dupa deschiderea procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare. Prin pierderea licentei, posturile aflate in insolventa nu mai pot emite, deci nu mai pot sa-si exercite principalul obiect de activitate, producator de venituri. Daca nu mai emit, atunci televiziunile nu mai produc bani, deci nu mai pot plati datoriile, deci sunt condamnate la faliment.

• In momentul de fata, confruntate cu probleme de cash-flow, majoritatea covarsitoare a posturilor de televiziune – de la Pro TV la Antena 3 – inregistreaza datorii catre furnizori si/sau catre bugetele de stat, ceea ce inseamna ca orice creditor poate solicita insolventa lor.

Acelasi document prevede la Art. 348 (2) ca aceste prevederi se aplica si procedurilor de insolventa aflate in derulare, cu unele exceptii. Exceptiile nu se aplica prevederilor legate de audiovizual.

• Art. 348 (2) Prezenta lege se aplica si procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa aflate in derulare la data intrarii sale in vigoare, cu exceptia dispozitiilor art. 183-203, care se aplica doar cererilor introduse dupa data intrarii in vigoare a acesteia.

Cel mai cunoscut caz de televiziune aflata in insolventa este Realitatea TV. Compania-mama, Realitatea Media, controlata de Cozmin Gusa, se afla in procedura insolventei de doi ani.

Statia reclama, de altfel, incepand de joi seara ca premierul „Ponta vrea sa inchida gura Realitatea TV”.  Postul ii citeaza, de altfel, pe numerosi politicieni si comentatori – Sorin Rosca Stanescu, Mircea Diaconu, Nicolae Robu, Dan Diaconescu, Andrei Marga, Catalin Predoiu – care spun ca este vorba despre un atac la adresa presei si a democratiei.

La randul sau, co-actionarul Cozmin Gusa este citat de acest post spunand ca „Ponta vrea sa falimenteze Realitatea TV si sa-l apere pe Sebastian Ghita”:

• Fata de ce a facut Blejnar cu jurnalistii, nedrept dar legal, nocivitatea documentului lui Ponta e de 100 de ori mai grava pentru mass media. Prevederile sunt discriminatorii, fiind doar la adresa televiziunilor, iar dintre televiziunile centrale, vizeaza doar Realitatea tv. De la preluarea managementului de catre echipa Gusa-Pacuraru, s-a respectat planul de reorganizare, am redus numarul de angajati substantial, restul au luat salariile la timp, am preluat pe firmele noastre cheltuielile de chirie, satelit, administrative, incercand astfel sa reusim scoaterea din insolventa, eventual chiar pe modelul Hidroelectrica. Strategiile evidente de defavorizare si falimentare a noastra sunt direct proportionale cu interesul sau de a-l promova pe Ghita si a-l apara de consecinta ilegalitatilor facute la adresa Realitatea TV”.

UPDATE Cristi Danilet, membru CSM, comenteaza pe pagina sa de Facebook, referitor ca noul Cod a fost adoptat de guvern prin ordonanta de urgenta: „Citesc ca ieri Guvernul a adoptat prin OUG asa numitul Cod al Insolventei (…) Ma gandesc ca nu mai are niciun rost sa dam avizul pe acest act normativ (necesar potrivit art. 38 alin.3 din Legea 317/2004), asa cum e programat pentru marti pe 8 oct la pct. 21 al Plenului CSM. (…) Pacat de munca colegilor judecatori din instante si a sectiei de judecatori a CSM care au facut o multime de observatii in ultimele doua saptamani la textul primit de la Guvern… Ei, dar nu e prima data…””

Realitatea.net

Codul insolvenţei se va aplica şi regiilor autonome şi companiilor de stat

„Codul insolvenţei, adoptat miercuri de Guvern prin ordonanţă de urgenţă, prevede că pot intra în insolvenţă şi societăţile cu capital de stat şi regiile autonome, nu doar firmele private.

„Guvernul a luat o decizie politică. Au intrat în aceeaşi măsură, sub Codul insolvenţei, şi companiile cu capital de stat şi regiile, decizie pe care niciun Guvern nu a avut curaj să o ia. Insolvenţa era doar pentru mediul privat. Noi am decis să intre pentru că trebuie să existe presiune şi asupra companiilor de stat şi regiilor să se eficientizeze, ăsta este scopul până la urmă”, a declarat joi ministrul delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism, Maria Grapini, citată de Mediafax.

Potrivit actului normativ, firmele şi companiile cu capital de stat vor putea intra în insolvenţă pe o perioadă de doar un an, spre deosebire de trei ani, cât era termenul în reglementarea anterioară.

„Cererea principală din partea mediului de afaceri era scurtarea termenului. Un an, după părerea mea, este suficient. După perioada de insolvenţă, firma poate trece în faliment, iar falimentul nu trebuie privit ca pe ceva groaznic, ci ca pe un nou început, în sensul că-ţi salvezi din bunurile pe care le mai ai, valoric vorbind, şi poţi să începi un alt business. Nu trebuie să stai trei ani până ai epuizat toţi banii şi să nu poţi începe un alt business”, a spus Grapini.

Legea insolvenţei prevedea că, din momentul declarării insolvenţei, compania nu mai plătea nici cheltuielile curente. Noutatea pe care o aduce Codul Insolvenţei este că, timp de un an, compania va fi scutită de penalităţi şi datorii istorice, însă îşi va achita cheltuielile curente.

„Trei ani să ţii în blocaj o companie care nu-şi plăteşte nici energia, nici taxe, nici CAS, nici datorii istorice e de nesuportat pentru o economie”, a apreciat ministrul.

Întrebată dacă vor fi mai puţine insolvenţe, Grapini a menţionat că şi-a propus să ţină o evidenţă cât mai exactă în piaţă.

„La şase luni erau 97.000 de firme care s-au închis. Noi o să mai închidem firme şi în 2013, 2014 şi 2015, fiind cele care au început insolvenţa în ultimii trei ani. Vrem să nu se mai înceapă insolvenţă în ritmul în care s-a început în ultimii ani”, a arătat ea.

Grapini apreciază că astfel se vor evita insolvenţele trucate, însă nu în totalitate, şi se va reuşi salvarea unor bunuri ale companiilor pentru începerea unui nou business, fără ca economia să stea în blocaj.

Codul insolvenţei va intra în vigoare după ce se publică în Monitorul Oficial şi va fi trimisă Parlamentului.

„Cred că terminăm în luna octombrie cu toate fazele şi din noiembrie se va putea aplica„, a mai spus ministrul delegat.

Codul insolvenţei a fost aprobat, miercuri, de Guvern, dar ca ordonanţă de urgenţă, nu ca proiect de lege care să intre în vigoare abia după avizul Parlamentului.

Codul insolvenţei a fost lansat de Ministerul Justiţiei, în dezbatere publică, sub forma unui proiect de lege, iar Guvernul a anunţat, înaintea şedinţei de miercuri, că pe agenda actelor normative a fost inclus şi Codul insolvenţei, tot ca proiect de lege.

La finalul şedinţei, însă, Guvernul a anunţat că procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă au fost aprobate prin ordonanţă de urgenţă.

Înaintea şedinţei de guvern, premierul Victor Ponta a afirmat că Guvernul are probleme cu încasările la buget, în primul rând ca urmare a reorganizării ANAF, şi speră ca noul Cod al insolvenţei va combate evaziunea fiscală comisă în ultima perioadă de firme care au intrat în insolvenţă doar pentru a nu plăti taxele la buget.

Proiectul Codului insolvenţei prevede, printre altele, că pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă se introduce o valoare-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea pentru creditor, respectiv de 40.000 de lei.

Pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori – prin „manipularea” grupelor de vot putând fi aprobat, în prezent, un plan fără corespondent în valoarea creanţelor – se introduce un criteriu suplimentar, respectiv 30% din total masă credală.”

Evenimentul Zilei

Codul Insolvenţei a fost aprobat de Guvern fără avizul CSM. Victor Ponta, pus la zid de Cristi Danileţ. „Păcat de munca colegilor judecători care au făcut zeci de observaţii”

Mediafax

Codul insolvenţei a fost aprobat de Guvern, dar ca ordonanţă de urgenţă, nu ca proiect de lege

Se arata ca:

„Codul insolvenţei a fost aprobat, miercuri, de Guvern, dar ca ordonanţă de urgenţă, nu ca proiect de lege care să intre în vigoare abia după avizul Parlamentului.

Codul insolvenţei a fost lansat de Ministerul Justiţiei, în dezbatere publică, sub forma unui proiect de lege, iar Guvernul a anunţat, înaintea şedinţei de miercuri, că pe agenda actelor normative a fost inclus şi Codul insolvenţei, tot ca proiect de lege.

La finalul şedinţei, însă, Guvernul a anunţat că procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă au fost aprobate prin ordonanţă de urgenţă.

Înaintea şedinţei de guvern, premierul Victor Ponta a afirmat că Guvernul are probleme cu încasările la buget, în primul rând ca urmare a reorganizării ANAF, şi speră ca noul Cod al insolvenţei va combate evaziunea fiscală comisă în ultima perioadă de firme care au intrat în insolvenţă doar pentru a nu plăti taxele la buget.

Proiectul Codului insolvenţei, prezentat de MEDIAFAX în luna iulie şi lansat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Justiţiei la începutul lunii septembrie, prevede, printre altele, că pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă se introduce o valoare-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea pentru creditor, respectiv de 40.000 de lei.

Pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori – prin „manipularea” grupelor de vot putând fi aprobat, în prezent, un plan fără corespondent în valoarea creanţelor – se introduce un criteriu suplimentar, respectiv 30% din total masă credală.”

Problema este ca atat pomelnicul de impozite si taxe, inclusiv impozitul forfetar, cat si acest Cod al Insolventei nu pot sa conduca, dupa parerea mea, la o relansare a activitatii economice la noi in tara. Economia romaneasca are o crestere modesta iar cei care spun ca de fapt stagneaza nu gresesc. Pe de alta parte nu se vede nicio strategie de crestere economica promovata de catre guvern, nici de atragere a investiilor straine serioase. Nu se vede niciun progres la capitolul privatizari. Premierul a invocat Tratatul de guvernanta fiscala. Semnarea acestuia a fost aprobata de guvern in februarie 2012, dupa care Presedintele Basescu a promulgat Legea pentru ratificarea Tratatului. Trebuie spus ca USL a fost de acord cu semnarea Tratatului de guvernanta fiscala si e demn de remarcat ca in acea perioada singura voce, sau printre putinele voci publice importante, de mare calibru, care a tras atentia asupra faptului ca autoritatile se grabesc sa semneze acest tratat fara sa faca o analiza a consecintelor asupra Romaniei, a fost cea a lui Ion Iliescu (v. articolul Mediafax vizualizat mai sus)!! Ceea ce nu cred ca se intelege este sensul acestui Tratat: reducerea deficitului bugetar prin micsorarea cheltuielilor pe care le face guvernul, nu prin marirea veniturilor (prin cresteri de taxe si impozite). Or, actualul guvern tocmai asta face: doreste sa mareasca veniturile bugetare prin noi taxe si impozite, total opus spiritului Tratatului. Si asta in conditiile in care economia romaneasca este inca slabita, inca in faza de depresiune. In felul acesta se intarzie foarte mult inviorarea economica. Cel mai mare pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014 este ca sa ajunga din nou in recesiune in urma acestor masuri: noi taxe si impozite, crescute, si Codul Insolventei. Un alt pericol ar fi ceea ce in literatura economica de specialitate se numeste: inflatia prin cresterea costurilor si reducerea ofertei, datorata sporirii de catre stat a sarcinilor fiscale ale intreprinderilor. De aceea s-ar putea sa avem parte la anul de stagflatie. Solutia corecta, dupa parerea mea, era ca sa se fi procedat  exact invers: ar fi trebuit sa se reduca taxele si impozitele (sau sa nu se puna noi taxe si impozite, nici sa se mareasca cele deja existente), si, referitor la insolventa, sa nu existe limita in ceea ce priveste termenul de realizare a unei reorganizari. Pe de alta parte ar fi trebuit sa se reduca mai mult ratele dobanzii si sa se mareasca volumul de credite si masa monetara. Un alt pericol legat de cresterea taxelor si impozitelor si facilitarea insolventei sau mai bine zis a falimentului, ca sa zic asa, il constituie cresterea somajului. Or, cresterea somajului nu poate sa conduca la crestere economica. Dimpotriva! Cu atat mai mult cu cat nu se vede o imbunatatire a performantelor economice a intreprinderilor de stat si nici nu cred ca se va vedea acest lucru anul viitor. Nu se vad masuri pe care Guvernul le-ar lua in aceasta directie. Guvernul a ratat si in privinta instalarii unui management privat la intreprinderile de stat. Un efect nociv al masurilor luate de Guvern ar fi aruncarea multor intreprinderi in economia subterana, ceea ce ar conduce la o diminuare a veniturilor la bugetul de stat. Colectarea taxelor si impozitelor este si acum slaba, o mai buna colectare e greu de crezut ca va avea loc in viitor. De aceea aceste masuri – taxe si impozite noi, marite, la care adaugam acest Cod al Insolventei – nu pot fi decat toxice pentru economia romaneasca.

Interesant este ca liberalii nu par a fi preocupati de astfel de probleme. Totusi, sectorul privat, pe care ar trebui sa-l reprezinte in plan politic, risca sa fie lovit cel mai tare. Pe de alta parte, sporirea sarcinilor fiscale nu se poate incadra intr-o politica economica liberala. Centrul de greutate al acestui Guvern, dupa cum lesne se poate constata, cade in zona social-democratiei. Premierul este social-democrat. Chestiunea este ca social-democratii sunt pe punctul de a face o mare greseala, dupa parerea mea. Basescu se dovedeste un aliat al social-democratilor pentru ca toata nemultumirea se indreapta spre Presedinte, spre discursul prezidential si mai putin spre nerealizarile si masurile propuse de actualul Guvern. Cred ca putini se intreaba cum ar fi daca acum n-ar exista Basescu. Sa facem acest exercitiu de imaginatie si sa presupunem pentru cateva minute ca Basescu nu exista. Ca nu a existat nici conferinta de presa de ieri. Si sa ne intrebam daca lucrurile ar sta mai bine acum fara Basescu. Si vom constata ca Basescu e mai mult decat necesar actualului Guvern. Pentru ca acest Guvern are nevoie de acest paratraznet numit Basescu spre care sa convearga toate nemultumirile acumulate in societate. Nu ca l-as victimiza pe Basescu. Daca totusi este o victima, atunci e doar victima propriului sau caracter. Insa este ciudat cum acest paratraznet fereste actuala Guvernare. Daca paratraznetul nu functioneaza bine, cum a fost (si este) in cazul Rosia Montana, am vazut imediat vreo cateva mii de oameni protestand in centrul Bucurestiului, unde nu s-a mai strigat „Jos Basescu!!”. Ma uit la francezi, la Hollande, care nu are un asemenea paratraznet. A mers tot pe ideea impozitarii: taxe si impozite mari, in rest n-a facut nimic. Somajul tot ridicat este, nemultumirile sunt mari, capabile sa aduca importante voturi extremei drepte. Hollande a scazut foarte mult in sondaje la capitolul incredere. Socialistii sunt intr-o situatie dificila…

Basescu, conferinta de presa, Papici, Dragnea etc sunt subiecte foarte interesante, desigur. Observ la unii comentatori multa patima, pasiune pe aceste subiecte. Nu le fac procese de intentie. Altceva vreau sa spun: nimeni nu ne lamureste spre ce ne indreptam de fapt. Romanii vor, bineinteles, o viata mai buna. Si-au pus mari sperante in USL, ca aceasta formatiune politica va putea sa le faca o viata mai buna, sa-i mai usureze de greutati. Iar USL a promis oamenilor ca va face toate acestea si nu s-a achitat de aceste promisiuni. Pe de alta parte nu se vad masuri de relansare economica. Cel putin din punctul asta de vedere guvernarea Ponta e foarte asemanatoare cu guvernarea Boc, daca nu chiar mai proasta. Nu se poate sa nu te deruteze discrepanta intre discursul uselistilor inainte de a ajunge la Putere si ceea ce fac acum. Pentru USL este foarte importanta canalizarea nemultumirilor din societate catre Traian Basescu. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca Traian Basescu n-ar mai zice absolut nimic 3 sau 4 luni de zile. Ca in tot acest rastimp DNA nu ar mai face nicio arestare. Mie nu-mi face impresia ca USL, prin Guvernul Ponta, ar putea, in tot acest interval de timp, sa ia masuri convingatoare de relansare economica si de imbunatatire a vietii oamenilor. Mie tare imi e teama sa nu ne indreptam cumva spre dezastru! Nu se vede ca s-ar reforma ceva esential in economia romaneasca ca lucrurile sa mearga spre bine.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre declaratia D-nei. Campeanu

Mediafax

Câmpeanu, tinerilor PNL: Nu mai alergaţi după diplome, nu vă folosesc la nimic. Însuşiţi-vă noţiunile

Se arata ca:

„Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, le-a spus duminică tinerilor liberali să nu mai alerge „după diplome” sau masterate şi să-şi umple „geamantanul de hârtii”, ci să îşi însuşească noţiunile din şcoală şi din perioada de practică, precizând că există o problemă a calităţii forţei de muncă.

„Înţelegeţi un lucru, că trebuie să vă însuşiţi acele noţiuni pe care le căpătaţi, fie că sunt teoretice sau practice. Nu mai merge ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, acum angajatorii au început să fie preocupaţi de faptul că a scăzut foarte mult calitatea forţei de muncă în România. Deci, nu mai putem vorbi de o forţă de muncă calificată, nu mă refer numai la faptul că o serie întreagă de profesii industriale – să le zicem – au dispărut, dar şi forţa de muncă chiar din domeniul umanist… şi aceasta a scăzut din punct de vedere al calităţii”, le-a spus Câmpeanu tinerilor din PNL în cadrul unui discurs la Şcoala de Vară de la Constanţa.

„Nu mai faceţi pur şi simplu o vânătoare pentru masterate şi diplome de nu ştiu ce fel, că nu o să vă folosească la nimic. Dacă faceţi unul sau două, dar făceţi-le serios şi plecaţi de acolo cu nişte noţiuni care o să vă folosească. Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic”, a mai precizat Câmpeanu.

Ministrul Muncii a fost întrebat de tinerii liberali despre modalitatea în care perioada de practică va putea fi considerată vechime în muncă.

Ea a menţionat că în cazul în care la finalul perioadei de practică ar exista un test de aptitudini, atunci ar putea fi inclusă această perioadă în vechimea în muncă şi astfel va fi recunoscută de către angajator.

„Aşa cum se face la ora actuală practica, ştiţi şi voi că alergaţi după adeverinţe, că aţi făcut practică nu ştiu pe unde şi de fapt practica nu există. Niciun angajator nu o să recunoască o astfel de practică, poate să fie prevăzută în o mie de legi”, a menţionat ministrul.”

Ceea ce m-a frapat pe mine cel mai mult este ca doamna ministru a vorbit – cel putin asa am impresia – cu prea mare usurinta despre „vanatoarea de masterate si diplome”, concluzionand „că nu o să vă folosească la nimic„. Domnia sa mai spune: „Înţelegeţi un lucru, că trebuie să vă însuşiţi acele noţiuni pe care le căpătaţi, fie că sunt teoretice sau practice. ”

In primul rand, daca cineva este capabil de ce sa nu faca mai multe masterate si sa obtina mai multe diplome? Pentru ca trebuie sa mai fi si capabil, adica destoinic, valoros, pentru ca sa ai la activ mai multe masterate si diplome. Sau cel putin asa ar trebui sa fie.

In al doilea rand, aceste masterate si diplome arata ca respectivul si-a insusit acele notiuni pe care le-a capatat, „fie ca sunt teoretice sau practice”. Pentru ca aceste masterate si diplome atesta o calificare (sau mai multe) pe care individul ce le-a obtinut o are (le are). Eu cred ca asa ar trebui sa stea lucrurile.

Daca discutam despre calitatea fortei de munca in Romania, diplomele si masteratele obtinute prin merit ar trebui sa dovedeasca un nivel calitativ inalt pentru cel care le poseda. Pe de alta parte, ar trebui sa ne gandim ca acestea incununeaza efortul depus de un elev/student dupa ani de studiu (spre ex: diploma de bacalaureat, diploma obtinuta dupa absolvirea unei facultati). Daca aceste diplome si masterate nu mai folosesc la nimic, atunci la ce mai foloseste scoala, liceul, facultatea, intr-un cuvant spus la ce mai e bun invatamantul, la ce ar mai folosi sa tot inveti? Daca se merge pe ideea asta, nici macar un doctorat facut pe merit, fara plagiere, fara trisare, dupa inca niste ani buni de la terminarea facultatii, dupa ce ai si lucrari publicate in tara si in strainatate, nu foloseste la nimic.

„Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic” – dar daca cineva isi „umple geamantanul” dupa ce a trudit din greu, si inca ani de zile, sa obtina acele „hartii”, care „nu o sa-i foloseasca la nimic”, atunci cum e?

„Dacă faceţi unul sau două, dar făceţi-le serios şi plecaţi de acolo cu nişte noţiuni care o să vă folosească” – aici ar fi problema: cat de serios le face… Totusi, aici nu se aplica „prezumtia de nevinovatie”? De ce trebuie sa pornim de la ideea ca nu le-a facut serios? Cum se explica faptul ca destui tineri, dupa ce le-au facut serios, parasesc Romania, ducandu-se sa munceasca, in domeniul in care s-au pregatit, prin alte tari, unde capacitatea lor este recunoscuta? Cum e posibil ca „scoala romaneasca sa produca tampiti” numai pentru Romania, dar pentru alte tari, oameni bine pregatiti? Nu cumva la mijloc ar fi o alta problema? Si aceea mentionata de D-na. Campeanu si anume „faptul că o serie întreagă de profesii industriale – să le zicem – au dispărut„, pentru ca au disparut acele industrii, lucru pentru care un elev sau student nu e vinovat, dar si cea a slabei calitati a angajatorilor, care, sa zicem asa, au rasarit pe ruinele fostelor industrii. Ca despre problema asta vad ca se vorbeste mai putin, chiar deloc. S-a vorbit si se vorbeste despre chestiunea legata de calitatea invatamantului romanesc, dar nu se spune un cuvant despre calitatea angajatorilor aparuti intre timp si despre calitatea firmelor aparute.

Reflectii la cuvintele: „Scoala romaneasca produce tampiti”

Nu stiu de ce, dar simt o atitudine antiintelectuala, specifica altor vremuri ce le credeam demult apuse. Si nu ma refer la afirmatiile D-nei. Campeanu, caci domnia sa a incercat sa caracterizeze de bine, de rau o situatie, ci la realitatile romanesti de azi. Este vorba de clasica de acum conceptie romaneasca potrivit careia: „nu diploma (nota) conteaza, ci ceea ce ai in cap”.  Comunismul a cautat din rasputeri sa restranga elita intelectuala, contand doar elita de partid. De aceea a incurajat un astfel de mod de a gandi si a cautat sa-i marginalizeze pe intelectuali. Nu mai vorbesc de faptul ca a distrus in lagarele comuniste elita intelectuala din perioada interbelica. Ca ar conta ceea ce ai in cap, fara diploma care sa-ti ateste ceea ce ai in cap, modul asta de a gandi e unul foarte comod. Si este de observat ca, drept consecinta, in constiinta romaneasca, in marea majoritate a cazurilor, profesorul e cel care greseste, elevul niciodata – laitmotivul D-lui. Goe!! „Scoala romaneasca produce tampiti” – dar poate ca e invers, poate ca sunt ei tampiti si atunci nu scoala romaneasca e de vina ca-i produce ci e chiar foarte bine ca-i triaza. Daca spui „scoala romneasca produce tampiti” – atunci diploma emisa de scoala romaneasca chiar nu conteaza. Atunci conteaza ceea ce ai in cap, nu? Consecinta unui asemenea mod colectiv de a gandi – deoarece gregaritatea e una din trasaturile specifice poporului roman – este aparitia imposturii in societatea romaneasca. Conteaza ceea ce ai in cap, nu? Nu si acel ceva care atesta ceea ce ai in cap, adica atesta cunostintele pe care le ai.  In felul acesta nu se mai face nicio diferentiere intre unul care are intr-adevar ceva in cap si altul care nu are nimic in cap. Si uite asa toti oamenii sunt egali si toata lumea e fericita si multumita: tarisoara a scapat de spaime metafizice – „sa moara vecinul si sa-i iau capra” – in oceanul egalitarismului. Liber sa aleaga, Basescu se chinuia: „Ce sa fac, incerc si eu sa aleg intre un tinichigiu si un filosof”. 😆  Iar daca „despre papadie si salata copii pot citi si pe Google”, ce rost mai are vreo diploma sau un masterat? Tragic este ca asa gandesc si multi dintre angajatorii nostri iar intelectualii nu prea au cautare in societatea romaneasca. Eu nu prea il inteleg pe Basescu: i-a spus lui Ponta dottore, si lui Liiceanu „Sa facem ce ne trebuie, noi facem filozofi”. A spune ca nu ai nevoie de filozofi e sinonim cu a spune ca nu ai nevoie de intelectuali. Si atunci ce mai conteaza ca Ponta e dottore, daca noi, de fapt, avem nevoie de tinichigii si mecanici auto? Mai conteaza, oare, lucrul asta in conditiile in care „scoala romaneasca scoate tampiti”? 😆 Mai e de observat un lucru la aceasta expresie: toti sunt tampiti. Basescu nu a spus, spre exemplu: „scoala romaneasca scoate si tampiti”. Ci a spus ca „scoate tampiti”, adica toti sunt tampiti – egalitarismul de care vorbeam mai sus: toti sunt tampiti, sa nu se supere cineva! Productie in serie mare, ce sa mai…!!

„Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic” – dar nimeni nu actioneaza ca sa si foloseasca. Este vorba de o resemnare chiar colectiva, ca si cum am spune: n-avem ce sa facem… Eu nu cred ca este in regula. Aici lancezesc lucrurile si nimeni nu e dispus sa actioneze ca treaba sa mearga, tocmai asta nu e deloc in regula! Mai liberal ar fi sunat: „daca va umpleti geamantanul de hartie, trebuie sa si actionati ca sa va foloseasca”. Adica sa actionezi tu, sa faci ceva, sa cauti sa faci ceva. Iar integrala actiunilor individuale – actiunea colectiva – va da un rezultat, speram, pozitiv.

In orice caz, mie mi se pare ca se pastreaza aceeasi conceptie care a dominat ultimii 20 de ani: diploma nu conteaza. Schimbari majore in aceasta privinta nu vad…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Doua articole interesante…

S-au intamplat mai multe lucruri interesante zilele acestea, lucruri despre care, desigur, merita sa dscutam si sa comentam. Totusi, m-am oprit asupra a doua articole, demne de toata atentia, as zice eu, de pe blogul D-nei. Ana Birchall:

Norvegia sustine aderarea Romaniei la Spatiul Schengen, informatiile contrare sunt false

Se arata ca:

„Deputatul PSD Ana Birchall, membru al Comisiei comune speciale a Parlamentului pentru aderarea României la Spaţiul Schengen condamnă informaţiile false care au circulat recent într-o parte a mass media, conform cărora Norvegia se opune aderării noastre la Spaţiul de securitate Schengen.

„Informațiile care au circulat într-o parte a presei cu privire la opoziția Norvegiei faţă de intrarea României în Schengen sunt false. Nu există nici o declaraţie oficială din partea autorităţilor norvegiene care să confirme asemenea informaţii. Din contră, autoritățile române au fost asigurate de faptul că Norvegia susține aderarea României la Spațiul Schengen” declară deputatul Ana Birchall.

 „În calitate de membru al Comisiei comune speciale a Parlamentului pentru aderarea României la spațiul Schengen condamn asemenea practici, menite să dezinformeze opinia publică cu referire la un subiect atât de important pentru România” a spus deputatul PSD.

„Aderarea României la Schengen este un efort care presupune sprijinul tuturor românilor, indiferent de partizanatul politic. Cei care lansează asemenea informaţii false ar trebui să dea dovadă mai multă responsabilitate. Până la urmă este vorba de interesul nostru naţional şi asemenea informaţiile false, propagate în spaţiul public fără o minimă verificare a veridicității lor, lovesc în interesul naţional” a completat Ana Birchall.

Echipa A.B.”

Eu citisem in ziare.com despre asta:

Norvegia se opune aderarii Romaniei la spatiul Schengen – presa rusa (Video)

Iata ce se arata in acest articol:

„Norvegia s-a opus extinderii spatiului Schengen si aderarii Romaniei si Bulgariei la zona de libera circulatie, sustine presa rusa.

Oslo se opune acestei masuri, impreuna cu alte state membre UE, a transmis site-ul rus Radiovesti, citat de agentia Focus.

Finlanda blocheaza aderarea Romaniei la Schengen: Este prea corupta (Video)

Nemultumirea este in crestere in societatea norvegiana fata de perspectivele intrarii celor doua tari in zona Schengen. Guvernantii norvegieni cred ca Romaniei si Bulgariei ar trebui sa li se interzica oportunitatea de a intra in zona de libera circulatie.

Potrivit politicienilor din Norvegia, o eventuala astfel de largire a spatiului Schengen ar duce la o crestere masiva a unui nou val de infractiuni in statele deja membre. Potrivit datelor oficiale publicate de Eurostat, bandele criminale din Romania si Bulgaria sunt considerate a fi unele dintre cele mai periculoase si sunt active in 15 state ale Uniunii Europene.

Olanda se va opune din nou aderarii Romaniei la Schengen – surse europene

Un deputat francez cere ca Romania si Bulgaria sa nu fie primite in Schengen

Presa norvegiana a scris si ca cetatenii tarii sunt impotriva aderarii celor doua state la spatiul Schengen. Un ONG din Oslo a inceput strangerea de semnaturi pentru o petitie, dupa ce o tabara in care si-au instalat corturile 200 de imigranti ilegali – toti rromi si cetateni romani sau bulgari – a fost evacuata.

De asemenea, locuitorii din Oslo s-au plans in legatura cu deseurile pe care rromii le arunca, aratandu-si ingrijorarea in legatura cu o posibila raspandire a bolilor.

Tot mai multi romani ajung in inchisorile din Norvegia

Hotii romani au speriat Norvegia: 7 din 10 infractori sunt din tara noastra

Informatia vine inainte de discutiile din toamna legate de aderarea celor doua tari la zona de libera circulatie.

Comisia Europeana considera insa ca Romania si Bulgaria sunt pregatite sa intre in spatiul Schengen, inca din anul 2010, dar incercarile lor au fost blocate de mai multe tari europene cu vechime, in frunte cu Olanda, din cauza controlului scazut la granite, a coruptiei si a lipsei de progres in ce priveste Mecanismul de Cooperare si Verificare.”

Hotii romani au speriat Norvegia: 7 din 10 infractori sunt din tara noastra

Se arata ca:

„Statisticile din Norvegia arata ca sapte din zece infractori care au fost arestati pentru furt in Oslo, din 2012 si pana in prezent, provin din Romania.

Din anul 2012, 171 de romani au fost condamnati in Oslo, Asker si Baerum, dintre care 152 pentru furt, jaf sau manipulare de bunuri furate, scrie The Norway Post.

Cele mai multe dintre aceste infractiuni au fost comise de profesionisti – straini care se imbraca frumos si opereaza impreuna.

Din august 2012, 70 la suta dintre cei condamnati pentru furt au fost romani. Acest numar a ingrijorat-o pe Ministrul Justitiei, Grete Faremon, in legatura cu situatia rromilor din Romania, aceasta punand sub semnul intrebarii de ce banii oferiti de guvernul norvegian nu au fost investiti in imbunatatirea conditiilor acestora.

Saptamana viitoare, Faremo se va deplasa in Romania pentru a discuta situatia cu autoritatile locale.

Circa 17,5 milioane de euro (134 milioane de coroane norvegiene) au fost puse deoparte, in anul 2012, pentru ajutorarea rromilor din Romania. Cu toate acestea, fondurile sunt inca in conturile in care au fost virate, iar mii de romani calatoresc in Oslo in fiecare vara pentru cersi pe strazi, incheie sursa citata. „

Eu as intreba-o pe stimata D-na Birchall daca si aceste statistici reprezinta o dezinformare…

Pe de alta parte, iata cum sta treaba in Norvegia…:

Parlamentar din Norvegia: Tineti rromii, francezii si bulgarii afara din tara!

Se arata ca:

„Un parlamentar din Norvegia, care face parte din Partidul Progresist, ce militeaza impotriva imigratiei, a declarat ca granitele tarii ar trebui inchise pentru rromi, francezi si bulgari, despre care el crede ca sunt cei mai periculosi infractori.

Per Sandberg, numarul doi in formatiunea aflata in Opozitie, a propus implementarea imediata a trei masuri destinate sa opreasca fluxul de cersetori si infractiuni, transmite expatica.com, care citeaza AFP.

„La granita, politia poate sa nu le mai permita sa intre in tara grupurilor de francezi, rromi si blugari, pentru ca stim deja ca ei sunt foarte periculosi”, a precizat parlamentarul, care, insa, nu a explicat cum vrea sa implementeze masurile propuse.

In Norvegia are loc o dezbatere aprinsa, in ceea ce priveste interzicerea cersitului.

Statul scandinavic, care este unul din cele mai instarite din lume, va organiza alegeri legislative in septembrie, iar sondajele arata ca Partidul Progresist ar putea veni la putere, in coalitie cu conservatorii.

Potrivit presei locale, textul lui Sandsberg viza initial doar populatia rroma, insa i-a introdus si pe francezi si bulgari, pentru a nu parea prea discriminatoriu. ” (subl. mea)

Faza e dura rau de tot, cica: ” i-a introdus si pe francezi si bulgari, pentru a nu parea prea discriminatoriu”. 😆

Al doilea articol al D-nei Birchall la care ma refeream la inceput este acesta:

Declaratiile iresponsabile si mincinoase ale unor fosti consilieri de la palatul Victoria, ajunsi intre timp deputati, trebuie corectate ferm si rapid

Se arata ca:

„„Observăm cu regret că reprezentanți ai fostului guvern PDL fie dezinformează cu bună știință, fie uită repede pentru că au mintea scurtă. Opoziția anemică vorbește cu nonșalanță de măsurile economice ale guvernului USL, critică fără argumente și dezinformează de dimineața până seara, tocmai pentru a-și masca propria incompetență în actul guvernării pe care toți românii au fost nevoiți să îl suporte timp de patru ani” a spus deputatul PSD.

„Este o dovadă de maximă ipocrizie să acuzi guvernul Ponta că nu se ocupă de problema sărăciei și a șomajului atâta timp cât guvernarea Boc, cu oblăduirea consilierilor săi economici, a tăiat, fără discernământ, peste noapte, veniturile salariale ale tuturor bugetarilor cu 25%. Mai mult decât atât, actuala opoziţie acuză guvernul Ponta de introducerea unor taxe suplimentare când, cu nici doi ani în urmă, guvernul PDL a suprataxat cu 5,5% veniturile tuturor pensionarilor din România” a punctat Ana Birchall.

„În timpul celor 4 ani de guvernare portocalie, armata sa de consilieri pe probleme economice a atacat pe rând fiecare categorie socio-profesională, pornind de la profesori, până la medici, polițiști, militari și pensionari și acum se așteaptă ca noi, cei care am fost legitimați prin vot să îndreptăm aceste inechități, să uităm de crasa incompetență a guvernului Boc” a subliniat deputatul PSD, Ana Birchall.

„Nu trebuie să uităm de unde a plecat USL acum un an și patru luni. Guvernul USL a preluat conducerea unei țări divizate din punct de vedere social, o țară în care veniturile garantate ale pensionarilor care au muncit pentru fiecare leu din pensie erau reduse, o țară unde sute de mii de familii de bugetari nu și-au mai putut susține cheltuielile și creditele din cauza tăierilor iraționale ale camarilei pedeliste, o țară care își pierduse reputația în fața partenerilor externi și în fața investitorilor, o țară fără perspective de viitor” declară Ana Birchall.

„Măsurile economice luate de guvernul USL, care au început să aducă la însănătoșirea economiei naționale sunt apreciate de publicații economice de prestigiu cum ar fi The Economist sau The Financial Times care nu suferă de pasiuni politice. Mai mult, instituțiile financiare internaționale au revizuit pe plus creșterea economică pentru anul 2013 care, cel mai probabil, va depăși cota de 2%. Pentru că se pare că este convenabil să îți uiți propriile contraperformanțe economice, reamintesc foștilor consilieri economici PDL că rata de absorbție a fondurilor europene a crescut într-un an de guvernare USL mai mult decât în ultimii 6 ani adunați, ajungând acum la 21%. În timp ce toate programele de finanțare europeană au fost blocate ca urmare a fraudelor pedeliste sancționate de către CE, guvernul USL a reușit în mai puțin de un an să redeschidă plățile către România”  a ținut să scoată în evidență deputatul PSD, Ana Birchall.

„Dai dovadă fie de ignoranță, fie de rea voință, fie de ambele când continui să susții că reducerea TVA la pâine nu va duce la scăderea prețului celui mai consumat aliment de bază din România. Până și fostul premier Boc, probabil într-un moment de slăbiciune, a declarat că scăderea TVA la pâine este o măsură meritorie dar se pare că acest mesaj nu a ajuns și la foștii săi subalterni, care ignoră voit, cu rea credință, efectele beneficie pe care o astfel de măsură le va avea atât asupra bugetului fiecărei familii cât și asupra economiei în general, inclusiv prin reducerea evaziunii fiscale” a continuat deputatul PSD de Vaslui.

“Cred că unii reprezentanți ai guvernării PDL au impresia că românii uită faimoasele măsuri de austeritate vândute ca fiind necesare. Se înșeală! Românii nu uită că guvernul PDL nu a dus la creștere economică, doar și-a rotunjit veniturile pe spinarea celor mulți, celor săraci, pe spinarea pensionarilor, pe spinarea profesorilor și a medicilor, pe spinarea polițiștilor și a militarilor, a „mămicuțelor și bebelușilor” cum spunea, nu de mult, un președinte jucător, reprezentant de marcă PDL. Acum, unii reprezentanți PDL care, doar din pricina hazardului și a unei legi electorale defectuoase au intrat în Parlament, își permit să dea lecții de economie guvernului USL, când în realitate ar trebui să-și facă propria analiză având în vedere că în toți acești ani de guvernare și-au arătat adevărata lor competență, în realitate, incompetență în politici economice. Doar așa ar arăta respect românilor, nu mințind și dezinformând cum s-au obișnuit să facă”.”

Este adevarat ca nu spune care ar fi acei „fosti consilieri de la Palatul Victoria”, dar cred ca am ghicit la cine se refera… 😀

As dori sa propun un alt punct de vedere, diferit de cel al PDL, al lui Basescu sau chiar diferit de cel al USL. Pentru ca avem nevoie de idei si conceptii noi.

Eu cred ca la noi nu se intelege un lucru relativ simplu:

– nu poti sustine o economie in care ai inca foarte multe intreprinderi de stat nerentabile, care fac o gaura in economie de aproape 13 miliarde de euro (cifra e la nivel de 2011, dar de atunci lucrurile nu s-au schimbat prea mult). Si reiau aici articolul din Gandul:

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Lista nu cred ca s-a schimbat. Dati un click si, va rog, cititi-o! Reiau aici ce arata, printre altele, acest articol:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Intr-o economie in care doar institutele de cercetare nu produc pierderi, lucrurile sunt clare… Nu produc pierderi, dar sunt si ele neperformante, ca sa-l parafrazez pe Napoleon… 😆 Pentru ca nu are rost sa ne mintitm: avem o economie ce inca depinde de stat, totalmente neperformanta si necompetitiva, inclusiv institutele de cercetare, cuibusoare caldute pentru pilele mai marilor din partidele de guvernamant… De aceea se impune un vast program de privatizare. Lucrurile nu pot merge asa:

ψ)  vrei sa ai si deficit bugetar mic, inclusiv pe structural, vrei sa ai si o datorie publica mica, dar in schimb vrei sa tii in brate si neperformanta de la stat, cu foarte multi angajati, cu aceste intreprinderi care produc pierderi enorme economiei nationale, cu clientela politica pusa in functii de conducere in aceste intreprinderi, platita gras din banii contribuabililor!! Si mai vrei sa maresti si taxele si impozitele unui sector privat slabit de criza, care numai de asa ceva n-are nevoie, si unei populatii saracite, ca sa mentii in continuare ineficienta acestor intreprinderi de stat.

Eu cred ca noi vrem prea multe: imposibilul!

Observati ca eu nu vorbesc, neaparat, de disponibilizari masive, asa cum s-a si facut in trecut, fara sa se faca o privatizare reala (decat in putine cazuri). Eu vorbesc de privatizare, de trecerea in proprietate privata macar a unora din aceste intreprinderi, si acolo unde se impune sa se purceada la disponiblizari. In caz contrar, statul nostru, prin onor Guvernul (sau mai bine zis Guvernele sale, ca mai toate au facut la fel, dar pe alta cale) ar trebui sa explice cetateanului de ce urmaresc imposibilul?

De ce spun asta? Pentru ca ceea ce se vrea (ψ) nu e posibil. Asta e parerea mea. Si o astfel de economie nu poate fi competitiva in ansamblul ei si, ceea ce poate e mai grav, nu poate fi sustinuta de catre stat in felul acesta de pana acum: prin micsorarea deficitului bugetar cu marirea taxelor si impozitelor pe care trebuie sa le plateasca sectorul privat si populatia si printr-o datorie publica mica.

Eu inteleg ca noi ne raportam la UE. Insa tarile din UE au datorii mult mai mari decat ale noastre, exceptie facand, cred, numai Bulgaria (si iau in considerare in special procentul din PIB). Ma uitam zilele trecute si la Polonia, care are o datorie publica mai mare decat a Romaniei. Nu mai vorbesc de Ungaria.  Pentru ca un sector public mare (incluzand aici si intreprinderile de stat) inseamna si cheltuieli mari pe care statul trebuie sa le faca din banii contribuabililor pe de o parte si prin imprumuturi masive de la banci, care reprezinta grosul acestor datorii, pe de alta parte. Pentru ca este clar ca daca il impozitezi prea mult pe contribuabil, reduci dramatic nivelul de trai. Welfare state-ul european se bazeaza pe datorii masive pe care statele le fac la banci, deci in sectorul bancar. Or, noi nu vrem asa, in schimb vrem sa tinem un sector public si intreprinderi de stat care se afla cu mult sub performantele celor occidentale, unde, intr-adevar, sunt tinute prin datorii masive pe care statul le face. Poate ca cineva ar intreba: dar nu se poate totusi fara aceste datorii atat de mari? La care as raspunde asa: daca acest sector public e dimensionat in ideea unui Welfare State mare, atunci el devine mare si neperformant, necompetitiv in ansamblul sau. Si atunci cum vrei sa tii un sector public care e neperformant si necompetitiv daca nu prin indatorare masiva? Or, noi vrem altfel: prin marirea sau inmultirea taxelor si impozitelor, lucru ce loveste in sectorul privat si in populatie, asta in conditiile si unei inflatii ridicate (5,37%, departe de tinta pe 2013, de numai 2,5%, dupa cum ne spune BNR). Pentru ca adevarul e ca e contradictoriu ceea ce vrem si felul in care gandim noi lucrurile. Pe de alta parte, Romania, ca tara europeana, Parlamentul adoptand Tratatul de Guvernanta Fiscala, nu poate duce o politica similara Turciei, care nu e in UE, si care merge pe o crestere economica inflationista.

In concluzie: noi vrem ceea ce nu se poate si nu facem ceea ce trebuie ca sa se poata ceea ce vrem.

De citit si…

Romania Libera

PDL ameninţă cu moţiunea dacă Guvernul refuză revizuirea politicii fiscale

Se arata ca:

„PDL va introduce la începutul sesiunii parlamentare o moţiune simplă pe politici fiscale, în cazul în care Guvernul USL „refuză dialogul şi revizuirea” politicii fiscale „bazată excesiv şi abuziv pe creşterea de taxe şi impozite”, a declarat, joi, purtătorul de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, potrivit Mediafax.

Săftoiu a precizat, într-o conferinţă de presă, că introducerea de noi taxe „nu are nicio legătură cu realitatea economică” şi că proiectul de memorandum cu FMI „este un autodenunţ critic”, prin care PSD „face o radiografie a propriei guvernări, recunoscând scăderea investiţiilor, venituri slabe la bugetul de stat, creşterea cheltuielilor cu bunuri şi servicii, creşterea arieratelor în administraţia centrală”.

„Ce propune PSD prin această scrisoare de rea intenţie? Introducerea de noi taxe. Ca să contrabalanseze anumite măsuri sociale, Guvernul USL intenţionează să introducă taxe noi pentru proprietate şi modificări în domeniul contribuţiilor sociale. Textul memorandumului dovedeşte clar că actualul guvern USL nu are soluţii pentru relansarea economiei şi sprijinirea sectorului privat, singura soluţie fiind noi taxe. Pe fond, Guvernul continuă o politică păguboasă pentru cetăţean, accentuând depdendenţa acestuia de stat”, a apreciat Adriana Săftoiu.

Ea crede că majorarea de impozite reflectă „slaba performanţă a guvernului Ponta privind încasările la bugetul de stat”.

Adriana Săftoiu a arătat că PDL propune guvernului USL să renunţe la „această strategie de politică fiscală dezastruoasă” şi să facă o consultare reală cu celelalte partide parlamentare, partenerii sociali, cu organizaţiile oamenilor de afaceri „pentru a propune în viitorul memorandum cu FMI măsuri în acord cu realitatea”.

„În cazul în care Guvernul USL refuză şi dialogul şi revizuirea acestei politici fiscale bazată excesiv şi abuziv pe creşterea de taxe şi impozite, PDL va introduce la începutul sesiunii parlamentare o moţiune simplă. Suntem siguri că vom găsi susţinerea şi din partea unor parlamentari ai puterii”, a mai spus Adriana Săftoiu.”

Si iata inca doua articole interesante care merita sa fie citite, cred eu:

Previziune SUMBRĂ: Peste 5 ani 75 la sută dintre tinerii vor fi ŞOMERI

Se arata ca:

„În 2018, tinerii (15-24 de ani) vor avea de trei ori mai multe şanse de a fi şomeri, comparativ cu adulţii, iar rata şomajului în rândul acestora va depăşi cifrele înregistrate în timpul crizei, arată un studiu al Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), citat de EY Romania.

Rata şomajului în rândul tinerilor la nivel global este estimată de OMM la 12,6% în 2013, aproape de vârful înregistrat în criză, de 12,7%, în 2009. Mai grav este faptul că până în 2018, rata şomajului în rândul tinerilor este proiectată să crească până la 12,8%.

Studiul arată că şomajul în rândul tinerilor şi cel în rândul adulţilor se va păstra la nivelul ultimilor ani, respectiv la 2,7. Astfel, în România, din totalul de şomeri care vor exista în România în 2018, 75% vor fi avea sub 24 de ani.

Citeşte şi OMM: Mai mulţi tineri supracalificaţi în România decât în Marea Britanie şi Germania

La nivelul OMM, tinerii români sunt consideraţi drept o ”generaţie pierdută”, care nu îşi găseşte loc de muncă din cauza crizei şi a incertitudinilor economice din ultimii 5 ani.

Cele mai afectate ţări sunt cele cu economii dezvoltate şi Uniunea Europeană, alăturate în statistici la acest capitol cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste regiuni, şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească începând cu 2008 iar, în economiile dezvoltate şi Uniunea Europeană, rata a crescut chiar şi cu 24,9% între 2008-2012.”

OMM: Mai mulţi tineri supracalificaţi în România decât în Marea Britanie şi Germania

Se arata ca:

„Aproximativ 15% dintre tinerii români sunt “prea” educaţi comparativ cu cererea pieţei, iar această rată este mai mare decât cea din în Marea Britanie şi Germania.

Organizaţia Mondială a Muncii (OMM) a descoperit că, pe lângă rata mare de tineri supracalificaţi din România, s-a îmbunătăţit şi raportul dintre abilităţile celor care îşi caută loc de muncă şi cunoştinţele şi abilităţile cerute de angajatori. Astfel, dacă în 2010-2011, raportul era de 12%, în 2013, este de 8,5% şi reprezintă cea mai mare scădere după Estonia şi Grecia dintre ţările analizate de OMM, potrivit unui comunicat EY Romania.

Citeşte şi Câmpeanu: Şomajul în rândul tinerilor ar putea ajunge la pragul de ALARMĂ în 2013

Cu toate acestea, tinerii sunt consideraţi, la nivelul OMM, drept o ”generaţie pierdută”, care nu îşi găseşte loc de muncă din cauza crizei şi a incertitudinilor economice din ultimii 5 ani.

Cele mai afectate ţări sunt cele cu economii dezvoltate şi Uniunea Europeană, alăturate în statistici la acest capitol cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste regiuni, şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească începând cu 2008 iar, în economiile dezvoltate şi Uniunea Europeană, rata a crescut chiar şi cu 24,9% între 2008-2012.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Care e parerea Dvs.?

Cred ca Democratia insemna nu numai o lupta politica ci, poate inainte de toate, dezbatere. Trebuie sa dialogam, sa ne intelegem mai bine. As dori sa va aduc in atentie o chestiune importanta, de mare actualitate: imigratia. Sa vedem cum e privita problema de catre unul din cei mai mari sustinatori al unui anumit tip de capitalism, cel bazat pe free market economy – economia libera de piata -, Milton Friedman in Free to Choose (Liber sa alegi):

„FRIEDMAN: The situation of immigration restrictions really has to do with the question of a welfare state. As I say in the film, I would favor completely free immigration in a society which does not have a welfare system. With a welfare system of the kind we have, you have the problem that people immigrate in order to get welfare, not in order to get employment. You know, it’s a very interesting thing, if you would ask anybody before 1914 the U.S. had no immigration restrictions whatsoever, I’m exaggerating a little bit, there were some immigration restrictions on orientals, but it was essentially, mainly free. If you ask anybody, any American economic historian was that a good thing for America, everybody will say yes it was a wonderful thing for America that we had free immigration. If you ask anybody today, should we have free immigration today, everybody will __ almost everybody will say no. What’s the difference? I think there’s only one difference and that is that when we had free immigration it was immigration of jobs in which everybody benefited. The people who were already here benefited because they got complementary workers, workers who could work with them, make their productivity better, enable them to develop and use the resources of the country better, but today, if you have a system under which you have essentially a governmental guarantee of relief in case of distress, you have a very, very real problem.”

Incerc sa traduc:

„FRIEDMAN: Situatia restrictiilor privind imigratia este cu adevarat legata de problema welfare state. Dupa cum am spus in film, as fi in favoarea unei complete libertati a imigratiei intr-o societate care nu are un sistem de welfare state. Cu un sistem welfare, de genul celui pe care il avem noi, avem problema ca oamenii emigreaza pentru a trage foloase de pe urma acestui welfare, nu pentru a se angaja. Stiti, e un lucru interesant, daca ati fi intrebat pe cineva de dinainte de 1914, US nu avea restrictii privind imigratia, exagerez un pic, erau anumite restrictii privind emigratia fata de orientali, dar in esenta (imigratia) era pe deplin libera. Daca veti intreba pe cineva, pe orice istoric al economiei Americane, daca a fost un lucru bun pentru America, cu totii vor spune ca da, a fost un lucru minunat pentru America faptul ca am avut o imigratie libera. Daca veti intreba pe oricine astazi daca ar trebui sa avem o imigratie libera astazi, aproape toti vor spune ca nu. Care e diferenta? Cred ca este doar o singura diferenta si anume ca atunci cand am avut imigratie libera, aceasta imigratie era una pentru locuri de munca, din care cu totii beneficiau. Oamenii care erau deja aici  beneficiau intrucat aveau lucratori care ii completau (forta de munca complementara, n.m), lucratori care munceau impreuna cu ei, imbunatatindu-le productivitatea, facandu-i capabili sa utilizeze si sa dezvolte mai bine resursele tarii, dar astazi, intr-un sistem in care ai in mod esential garantata protectia guvernului in caz stramtorare (sau pericol, primejdie, nevoie, saracie) (ajutoare sociale date de Guvern, ajutoare de stat, etc, n.m), ai o foarte, foarte reala problema.” (subl. mea)

Aici trebuie spus cate ceva despre Welfare State. Wikipedia defineste conceptul dupa Britannica Online Encyclopedia in felul urmator:

„A welfare state is a „concept of government in which the state plays a key role in the protection and promotion of the economic and social well-being of its citizens. It is based on the principles of equality of opportunity, equitable distribution of wealth, and public responsibility for those unable to avail themselves of the minimal provisions for a good life. The general term may cover a variety of forms of economic and social organization.^{[1] „”}

Adica, incerc sa traduc:

„Welfare state este un „concept de guvernamant in care statul joaca un rol cheie in ceea ce priveste protectia si promovarea bunastarii economice si sociale a cetatenilor. Este bazat pe principiile egalitatii de oportunitati, echitabilei distributii a bogatiei, si a responsabilitatii publice fata de cei care nu se pot folosi de ei insisi pentru a duce o viata decenta. Termenul poate acoperi o varietate de forme de organizare sociala si economica.””

Cu alte cuvinte, ideea lui Friedman e cam asa: intr-un sistem Welfare State, cel care imigreaza e atras de protectia sociala si ajutoarele oferite de guvernul din tara de imigratie, mai putin de un loc de munca. Nu mai este o imigratie pentru locuri de munca, ci pentru sistemul acesta – welfare state – de care imigrantul va beneficia si el, alaturi de locuitorii tarii in care a imigrat. In felul acesta cel care imigreaza nu-si aduce niciun aport la productivitatea muncii, la imbunatatirea folosirii si dezvoltarii resurselor tarii de imigratie. Sta pe welfare, cum se spune. Sigur, daca in situatia asta ar fi unul sau doi imigranti, n-ar fi mare lucru. Dar sa ne gandim ce inseamna cand e vorba de milioane de imigranti…

Milton Friedman s-a referit la situatia din SUA. Dar si in Europa, la ora actuala, se pune problema imigratiei, indeosebi cea din Tarile Europei de Est catre Occident. Sa urmarim si un punct de vedere venit din zona de centru-stanga a esicherului politic si va invit sa cititi urmatorul articol al D-nei. Corina Cretu:

Europa socială, extremă urgență!

Viziunea este ca aceasta forma de guvernamant – Welfare State – sa se extinda pe tot continentul. Adica sa avem o Europa Welfare State, un fel de Uniune Sociala Europeana. As intreba-o pe distinsa si simpatica d-na europarlamentar: cum vede libera circulatie a persoanelor (unul din principiile de baza ale UE) intr-o astfel de Europa – Europa Welfare State, intr-o Uniune Sociala Europeana? Uniunea Europeana, spre deosebire de SUA, nu este un stat, nici macar unul federal. In UE sunt tari bogate si tari sarace, tari cu un grad mare de competitivitate si tari cu competitivitate scazuta. Problema, economic vorbind, este sa echilibrezi aceasta situatie (dupa o idee a lui Paul Krugman). De notat ca si in Occident somajul a atins procente destul de mari (mai putin Germania). Totusi, in Occident sunt tari care isi permit o protectie sociala mai buna si ajutoare sociale mult mai consistente fata de cele din Est. Daca vectorul dupa care s-ar orienta imigratia din Est ar fi dictat de astfel de considerente care ar fi castigul pe care l-ar avea tara de imigratie? Daca cererea de munca e scazuta in tara de imigratie (in Occident, in general vorbind) atunci imigratia n-ar face altceva decat sa ingroase somajul acolo, ceea ce ar insemna serioase cheltuieli suplimentare pentru tara de imigratie. Cheltuieli pe care cu greu si le-ar putea permite in conditiile in care se pune peste tot problema reducerii cheltuielilor publice.

Pe de alta parte UE se confrunta cu o imigratie din tari care nu fac parte din Uniunea Europeana. Spre exemplu intalnesti emigranti maghrebieni, din Africa Sub-Sahariana, eucuadorieni, columbieni, turci, marocani, iraqieni, pakistanezi, indieni, chinezi, etc, numarul lor nefiind neglijabil.

Trebuie spus ca de cand s-a implementat welfare state in Occident, s-a redus rata saraciei. Pe de alta parte, procentul din PIB alocat pentru sustinerea welfare state de catre Tarile din Europa de Vest este mai mare decat in SUA, Canada, Japonia sau Coreea de Sud, exceptiile confirmand regula.

Chestiunea este urmatoarea: daca o tara cheltuieste peste 20% din PIB (peste 25-30%, incluzand aici si educatia) pe programe welfare, care reusesc sa imbunatateasca viata oamenilor, punandu-se totodata problema reducerii cheltuielilor publice si a deficitului bugetar, avand in vedere si situatia actuala cand somajul e la cote ridicate, se mai justifica, oare, in asemenea conditii, o imigratie libera sau ar trebui impuse restrictii? Sa ne gandim, spre exemplu, ca in luna aprilie, in Franta somajul a atins 11%, in Italia 12% (in crestere), in Spania 26,8% (in crestere). Aceste tari cheltuiesc mai mult de 20% din PIB (Franta: 28,5%, Italia: 24,4%)  pe welfare state (Spania, 19,6% din PIB, dar incluzand si cheltuielile cu educatia 25,3%), si atunci imigrantii cu ce ar putea sa contribuie, in conditiile in care aceste tari au dificultati in a asigura un grad bun de ocupare al fortei de munca pentru ai lor, dar, in schimb, cheltuielile cu welfare state sunt ridicate (datele privind aceste procente din PIB aferente welfare state, dupa cum ne asigura Wikipedia, sunt la nivelul anului 2012)?

Problema s-ar putea pune si altfel: s-ar putea ca aceasta imigratie sa sporeasca munca la negru, in conditiile de recesiune prin care trece UE, si astfel sa contribuie la sporirea evaziunii fiscale in UE. Cu toate acestea exista un castig net, atat pentru ei cat si pentru tara respectiva de imigratie. Cititi, va rog, transcriptul dupa Free to Choose, pe care l-am vizualizat mai sus, la inceputul articolului, si veti vedea ca Milton Friedman, referindu-se la cei care au imigrat ilegal spune printre altele:

„[…] that as long as they are undocumented and illegal they are a clear net gain, the nation benefits and they benefit. They wouldn’t be here if they didn’t. The tragedy is that we’ve adopted all these other policies so that if we convert them into legal residents it’s no longer clear that we benefit. They may benefit, but it’s no longer clear that we do.”

Incerc sa traduc:

„[…] atata vreme cat nu au documente si sunt ilegali ei sunt un castig net, natiunea beneficiaza si beneficiaza si ei. Nu ar fi aici daca nu ar beneficia. Tragedia este ca noi am adoptat toate aceste politici prin care daca ii convertim in rezidenti legali nu mai e clar daca noi beneficiem. Ei ar putea sa beneficieze, dar nu mai e clar daca vom beneficia si noi.”

Ei, si de ce nu ar fi asa si cu evaziunea fiscala si munca la negru in conditiile acestea de recesiune economica in Europa? Daca am incerca sa trecem in legalitate munca lor, deci sa nu mai munceasca la negru, nu mai e clar cine ar beneficia… S-ar putea sa nu mai beneficieze nici ei si nici tara de imigratie, nici UE in ansamblul sau… Pentru ca noi am reusit sa adoptam toate aceste politici prin care… 😀

Care e parerea Dvs.? Evident, intrebarea este deschisa tuturor cititorilor blogului! 🙂

Doua articole

Gandul

Ponta anunţă, în Franţa, cum vrea România să-i ţină pe romi în ţară: Îi vom angaja în fabrici

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, joi, într-un interviu acordat publicaţiei franceze Les Echos cu ocazia vizitei sale în Hexagon, că România şi-a schimbat abordarea în problema romilor şi şi-a intensificat politicile de integrare a romilor în societate, pentru a-i ţine în ţară.

Primul-ministru a vorbit despre romi după ce Les Echos a subiliniat că „dosarul ţiganilor români apăsă de ani de zile asupra relaţiilor franco-române” şi l-a întrebat pe Victor Ponta ce măsuri are de gând să ia pentru a opri „caruselul” actual, în care romii de origine română din Franţa sunt trimişi în România, după care se întorc în Franţa.

„Am înţeles că abordarea tradiţională în care spunea „nu e problema noastră” nu a fost eficientă. După vizita lui Manuel Valls (ministrul francez de Interne – n.red.) de vara trecută, am decis să întărim politica de angajare a romilor în fabricile din România şi de integrare a copiilor lor în şcoli. Însă este un proces care va dura ani de zile”, a declarat primul ministru.

Referitor la scandalul cărnii de cal, publicaţia franceză a amintit că ţara noastră a fost cea „arătată cu degetul” şi l-a întrebat pe şeful executivului dacă a clarificat situaţia şi a găsit vinovaţii. „Am stabilit, la fel ca autorităţile europene, că producătorii români au respectat standardele în materie de transparenţă. Primul nostru obiectiv este să protejăm consumatorii europeni”, a răspuns Ponta.

Premierul a evitat să dea un răspuns concret când a fost întrebat dacă a pus punct „conflictului violent” cu Traian Băsescu de vara trecută, care a îndepărtat investitorii de România.

În ceea ce priveşte scopul acestei deplasări în Franţa, Ponta le-a explicat celor de la Les Echos că vrea să relanseze parteneriatul cu acest „aliat istoric” al României, un parteneriat care nu a fost „suficient de fructuos în ultima vreme”. Dincolo de dimensiunea politică a vizitei, a adăugat premierul, a mers în Franţa şi din raţiuni economice, urmând să aibă întâlniri cu numeroşi lideri ai mediului de afaceri.

Din programul vizitei premierului român în Franţa face parte o întâlnire cu preşedintele Francois Hollande, precum şi o întrevedere cu omologul Jean-Marc Ayrault.”(subl. mea)

Interesante sunt comentariile la articolul din Gandul. Nu putine intreaba: „care fabrici?” adica alea „care s-au privatizat, care s-au demolat?”, intr-un alt comentariu cineva il roaga pe premier sa-i angajeze pe „rromi in fabricile dvs”, altcineva spune „să îi angajăm în fabricile construite din investiţiile franceze directe!” pentru ca „Să vedem, le este rentabil francezilor să lucreze ţiganii pentru afacerile lor?”.

Eu nu spun ca nu e necesar un program de integrare a romilor. Dar chestiunea angajarii romilor in „fabricile din Romania” comporta anumite aspecte si raspunsul premierului este deficitar. In primul rand in „fabricile din Romania” nu se fac angajari pe criterii etnice sau rasiale. Este ilegal. Articolul 41 din Constitutie spune ca „dreptul la munca nu poate fi ingradit” iar articolul 42 interzice munca fortata. Pe de alta parte, conteaza sau ar trebui sa conteze pregatirea profesionala a celui ce doreste sa fie angajat. Totusi, nu se poate pune problema in felul acesta: ii angajam pe romi in fabricile din Romania. De ce? Ca sa nu mai emigreze in Franta! Ei sunt cetateni europeni si au dreptul la libera circulatie in UE ca oricare alt cetatean european. Apoi care ar fi motivul economic? Ca sa nu mai emigreze in Franta? Un astfel de motiv nu ia in considerare chestiunea cererii de munca de la noi. Un alt aspect: ii angajam in fabricile din Romania, dar cu ce salariu? Ei poate castiga mai bine in Franta, din cersit sau din alte activitati, decat ar castiga in fabricile de la noi, altminteri nu s-ar mai intoarce in Franta. Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de faptul ca foarte multi dintre romi au o pregatire profesionala precara, deci reprezinta o oferta de munca slaba, care nu poate fi bine remunerata, in conditiile in care, la noi, si un om cu pregatire superioara poate fi slab remunerat.

Romania Libera 

Manevra-şoc a lui Grapini. De ce a anulat ministrul participarea României la Târgul de Turism de la München

Se arata ca:

„Ministrul delegat pentru IMM şi Turism, Maria Grapini, a anulat participarea României la Târgul de Turism de la München, cu trei zile înaintea deschiderii evenimentului. Absenţa este cu atât mai nefastă, cu cât s-au făcut eforturi pentru ca marii tour-operatori germani să revină pe litoralul românesc.

Nu participăm şi cu asta basta. Nu se poa­^­­­te să participăm fără nici o selec­ţie a firmelor să ne facem contraimagine“,a fost ex­­pli­­ca­­ţia dată de ministrul Maria Grapini. Decizia intempestivă a Mariei Grapini ridică o întrebare şi două probleme.

Întrebarea este de ce s-a decis luni renunţarea participării la târg, în condiţiile în care acesta începea peste numai două zile şi fusese anunţat în programul oficial al târgurilor susţinute de minister. Prima problemă: cum vor explica autorităţile absenţa delegaţiei, care fusese deja anunţată. A doua: cine va acoperi pagubele, căci reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) susţin că au aflat decizia după ce unii participanţi îşi cumpăraseră biletele de avion, camerele de hotel şi plecaseră spre Germania.

„Noi am aflat cu trei zile în urmă de anularea participării, de la cei care erau deja pe drum, înscrişi ca participanţi ai României. Mi se pare anormal să nu fi fost anunţaţi în timp util“, a precizat Corina Martin, preşedintele ANAT. Aceasta mai spune că ar fi existat deja o „reacţie fermă“ din partea organizatorilor.

Ce câştigă statul

Economia care ar decurge din absenţa de la târg se rezumă numai la taxa de participare. După cum au arătat reprezentanţii ANAT, drumul şi cazarea sunt plătite de participanţi. Tot ANAT spune că unii tour-operatori aveau deja întâlniri importante, stabilite cu multă vreme înainte. „În acest moment ne aflăm în situaţia stânjenitoare de a răspunde acuzaţiilor membrilor ANAT şi hotelierilor, care şi-au rezervat din timp bilete de avion şi cazare, cheltuind sume semnificative în acest sens, inclusiv pentru materialele de promovare nu doar a imaginii proprii, ci şi a imaginii României“, se arată într-o scrisoare adresată de ANAT ministrului Maria Grapini. La târg sunt prezente aproape toate ţările din Europa.

Absenţa României de la târgul din Germania este cu atât mai importantă pentru imaginea ţării, cu cât în ultimii s-au făcut eforturi foarte mari pentru ca marii tour-operatori germani să se întoarcă pe litoralul românesc. Aceştia au fost absenţi timp de şase ani, din cauza condiţiilor de cazare, a serviciilor şi a infrastructurii, toate deficitare.

Nerespectarea angajamentelor de participare la un târg în München nu are cum să îmbunătăţească imaginea turismului românesc în Germania.  Şi nu numai în Germania, pentru că la eveniment participă cele mai importante ţări din lume în domeniul turismului.

Un ministru controversat

Maria Grapini, promovată în Guvernul Ponta 2 de către Dan Voiculescu şi PC, şi-a început cu stângul relaţia cu hotelierii. Una dintre primele sale propuneri a fost introducerea impozitului forfetar. Măsura a fost anunţată în lipsa unei discuţii prealabile cu hotelierii, iar preşedintele ANAT a susţinut public, în repetate rânduri, că nu un alt impozit este salvarea turismului, ci eliminarea concurenţei neloiale, adică a turismului la negru. O altă problemă ţine de legea turismului, care zace în sertare de ani buni în Parlament.

Aproape la unison, hotelierii de pe litoral spun că de turism ar trebui să se ocupe o persoană de specialitate, punctând totodată că industria textilă, din care provine Maria Grapini, nu are nimic în comun cu turismul. Marţi, la o zi după decizia privind Târgul de la München, premierul Ponta a semnat numirea în funcţi de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism a Mirelei Matichescu, o apropiată a lui Radu Mazăre.” (subl. mea)

„Nu participăm şi cu asta basta”…? Totusi, cam scurte explicatii…

Fiscal Cliff

Iata un articol interesant din Romania Libera care s-ar putea sa-i intereseze si pe romanii care traiesc in SUA:

2013, anul apocalipsei americane?

Merita citit!

Situatia actuala este rodul unor politici economice proaste , dupa cum se exprima Paul Krugman, aplicate in trecut si a lipsei de determinarea factorilor de decizie americani in rezolvarea acestei situatii, in prezent. Cand economia americana mergea bine, inca de la sfarsitul mandatului Presedintelui Clinton si inceputul erei Bush Jr., acesta din urma propunea reduceri masive de taxe si impozite, ceea ce a si facut. Acum economia americana risca sa alunece din nou intr-o grea recesiune si statul american nu are bani! Toti se „agata” de aceasta problema – fiscal cliff – dar nu se iau, in continuare, masurile necesare evitarii unei grele recesiuni. Sa speram ca actuala administratie de la Casa Alba va avea intelepciunea necesara si va actiona pentru a pune capat crizei ce se prefigureaza ( si se pare ca e vorba si de o criza politica de proportii, nu numai de una economica si financiara).

Ce ar trebui facut in primul si in primul rand? Dupa parerea mea, factorii de decizie de la Washington trebuie sa dea o deosebit de mare importanta politicii monetare si de credit. Trebuie inteles ca intrarea intr-o grea recesiune, cu toate reducerile de cheltuieli, va avea ca efect devalorizarea US$. Taierile bugetare vor amplifica recesiunea, cu consecinta scaderii cursului de schimb la bursa. Spun asta pentru ca nu sunt putini cei ce se tem de devalorizarea monedei datorita sporirii masei monetare, prin tiparire de moneda, dar nu se tem de devalorizarea monedei datorata recesiunii. In recesiune evolutia economica, fata de perioada de avant economic, e ceva, ca sa spun asa, inversat. Krugman arata foarte bine ca daca inflatia e problema ta, atunci trebuie sa iei masuri spre a o combate. Numai ca acum problema nu e inflatia! Si, dupa parerea mea, sporirea masei monetare in conditii de recesiune ar putea sa nu duca la inflatie, tocmai datorita caracterului invers al recesiunii fata de faza de avant economic.  De aceea sporirea masei monetare si a volumului de credite devine o necesitate pentru redresare, precum si reducerea ratei dobanzii. Pentru ca la o rata mare a dobanzii, in perioada de recesiune, cine se mai imprumuta? Aproape nimeni, nu? Si atunci unde ajungem?  Spre deosebire de tarile Zonei Euro, SUA are moneda sa proprie si poate face aceste lucruri. Pentru ca trebuie stimulata cererea de bunuri si investitii. O noua prabusire a cererii in numele reducerii deficitului bugetar si a reducerii cheltuielilor e sinonima cu recesiunea. Inseamna scaderea productiei, a preturilor si a cursului de schimb. In cazul in care s-ar incerca sa se creasca valoarea reala a US$, in conditiile scaderii preturilor, atunci deflatia ar fi iminenta, agravand recesiunea (recesiune deflationara, dupa cum se exprima Nouriel Roubini). Despre necesitatea maririi productiei si a reducerii in continuare a somajului, am vorbit si aici. Avertizam in acel articol faptul ca: „daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!!„. As adauga sau as formula acum putin altfel: daca cererea de bunuri si servicii va scadea in continuare, va creste si somajul. Daca somajul creste, recesiunea se amplifica. De aceea cresterea cererii si combaterea somajului trebuie sa fie o prioritate de prim rang pentru Casa Alba. Din punctul de vedere al politicilor fiscale, voi spune pe scurt ca trebuie reduse taxele si impozitele. Daca ne referim la SUA, in niciun caz acestea nu trebuie sa creasca acum, daca o reducere a lor nu ar fi posibila.

As mai face referire asupra unui aspect… Vorbeam de devalorizarea US$ datorita recesiunii. Cred ca trebuie remarcat faptul ca devalorizarea monedei americane in astfel de conditii, datorita unei astfel de cauze, nu va ajuta cu nimic economia americana. Dimpotriva! Ma gandesc la faptul ca scaderea productiei ar putea afecta negativ exporturile, cu atat mai mult cu cat stocurile ramase nu se vand, si atunci devalorizarea monedei nu ar aduce niciun castig. Consecintele unei asemenea recesiuni se vor resimti in Europa, unde se duce de asemenea o proasta politica economica, si ar putea determina adancirea recesiunii aici; apoi incetinirea ritmului de crestere al economiei chineze… Lucruri care nu sunt de bun augur pentru economia americana si o situatie care nu poate stimula exporturile Americii… In asemenea conditii devalorizarea dolarului ar putea avea consecinte economice catastrofale pentru America.

As mai spune cate ceva despre cheltuielile in domeniul militar. SUA dispune de un arsenal militar vast, cel mai mare din lume la ora actuala, deosebit de bine dotat cu o tehnologie foarte avansata. A cheltui mai mult in acest domeniu inseamna a cheltui de dragul de a cheltui si nimic mai mult, fara ca aceste cheltuieli sa fie si eficace. Aceste cheltuieli ar determina si alte state sa-si sporeasca arsenalul, spre exemplu Rusia, China, Brazilia, s.a., insa cu cheltuieli mult mai mici, situatia mentinandu-se, in final, aceeasi.

Din punct de vedere strategico-militar, situatia actuala e mult diferita de cea premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Pe vremea aceea se ridicase o Putere militara foarte periculoasa, foarte bine dotata, si cu o armata bine pusa la punct si foarte disciplinata – Germania nazista. Rusia, Franta stateau mult mai slab din punct de vedere militar. Si chiar si SUA pe vremea aceea. Lucruri ce au permis expansiunea Germaniei in prima faza a razboiului. Acum e o lume diferita chiar de cea din perioada razboiului rece… De la o lume bipolara s-a trecut la una multipolara, daca se poate spune asa. Numarul tarilor care au armament nuclear a crescut, de asemenea si-au perfectionat armatele, tehnicile, dotarea. O conflagratie mondiala e mult mai greu de realizat, as zice eu… Pe de alta parte, in cazul unui razboi punctual, ca sa zic asa, spre exemplu cu Coreea de Nord sau Iran, SUA nu are nevoie de sporirea cheltuielilor militare acum. Poate ca da, in cazul declansarii unui astfel de razboi, dar acum nu vad rostul unor cheltuieli suplimentare. Am spus poate ca da deoarece bugetul apararii in cazul SUA este si asa foarte mare, iar dotarile armatei americane sunt la un inalt nivel. Spre exemplu, Iranul nu poate face fata avioanelor americane F-16, chiar daca acestea sunt dintr-o generatie mai veche. Acelasi lucru e valabil si pentru Coreea de Nord. Nu mai vorbesc daca luam in considerare intreg NATO, cu tot arsenalul sau militar. De aceea o sporire a cheltuielilor militare a SUA mi se pare redundanta. In orice caz este o masura indoielnica de salvare a economiei americane.

Off Topic – DE citit si…

Consiliul Constituţional francez a invalidat impozitul de 75% pentru bogaţi

Razboiul politic in USA. Un Presedinte acuza!!

Obama acuză republicanii că protejează interesele bogaţilor

Se arata ca:

„In pline negocieri de ultim minut, in care congresmenii incearca sa evite o cura de austeritate brutala, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a acuzat pe republicani ca au provocat criza „zidului bugetar”.

Intr-un interviu acordat televiziunii NBC, presedintele Statelor Unite a afirmat ca adversarii sai politici, care controleaza o parte a congresului, nu pot accepta ideea ca „impozitele celor mai bogati american trebuie sa creasca un pic”, informează Hotnews.ro.Obama, care de la realegerea sa la inceputul lui noiembrie negociaza cu republicanii un acord pentru a evita intrarea in vigoare, in mod automat, de la 1 ianuarie, a unor cresteri generalizate de impozite si reduceri in cheltuielile statului, a deplans faptul ca protectia veniturilor celor mai instariti contribuabili „pare sa fie singura lor tema unificatoare”.

„Ei spun ca prioritatea lor este sa trateze de o maniera serioasa deficitul, dar modul in care se comporta pare sa arata ca singura lor prioritate este sa faca in asa fel incat facilitatile fiscale ale celor mai bogati americani sa fie protejate”, a spus el, intr-un interviu acordat pentru emisiunea „Meet the press”, care a fost inregistrat sambata.

In conditiile in care liderii republicani si democrati din Senat incearca duminica sa ajunga la un acord de ultima clipa, Barack Obama s-a abtinut de la orice pronostic.

„Eram moderat optimist ieri (vineri, n.r.) dar se pare ca nu exista inca un acord”, a notat el.

Daca nu se ajunge la un compromis, masurile de austeritate care vor intra in vigoare risca sa arunce din nou prima economie mondiala in recesiune, dupa cum au avertizat o serie de economisti.

De la inceputul negocierilor, chestiunea facilitatilor fiscale mostenite de la presedintele republican George W. Bush a fost una centrala: Obama vrea sa le elimine pentru gospodariile care au venituri mai mari de 250.000 de dolari pe an, in timp ce republicanii nu vor sa auda de nicio crestere de impozite, vizand cheltuielile statului pentru a reduce deficitul.

Senatul se va reuni duminica la ora 13,00 (18,00 GMT) iar sesiunea camerei se deschide o ora mai tarziu. Niciun vot nu este asteptat inainte de ora 18,30 (23,30 GMT).”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre America. Cele mai bogate si cele mai sarace orase…

Doua articole extraordinare de pe site-ul 24/7 Wall St.:

America’s Richest Cities

America’s Poorest Cities

Desigur, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. Eu cred ca merita sa le parcurgeti!

Iata ce se arata printre altele:

„Median household income in the United States declined for the second straight year, according to data released by the U.S. Census Bureau last month. The national median income was $50,502 in 2011, more than 8% below the 2007 pre-recession peak. The country’s largest cities followed the same pattern, with income falling in some cases by more than 10%. Even in the country’s wealthiest metropolitan areas median household income fell in many cases.

What has not changed much is the gulf that separates how much people make, depending on where they live. In McAllen, Tex., the median household earned just $31,077 in 2011. In the Washington D.C. metropolitan area, the median household earned close to three times as much. These differences reflect vastly different economies and demographic makeups. Based on the 2011 Census Bureau American Community Survey, 24/7 Wall St. identified the cities with the highest and lowest incomes.

The biggest factor in determining a city’s income, according to Alex Friedhoff, a Research Analyst at Brookings Institute’s Metropolitan Policy Program, is the underlying industries that employ the most residents, as well as the type of jobs. High-tech jobs, particularly those related to computers and information technology, tend to pay higher salaries and are more likely to be located in areas with affluent residents. On the other hand, most of the jobs in the lower-income metro areas tend to be in retail, service, agriculture and low-tech manufacturing.

A review of the employment characteristics of the different cities confirms this. Included among the richest cities are the information technology centers of Boston and Boulder, the finance hub of Bridgeport-Stamford, and the San Jose region, better known as Silicon Valley, home to some of the largest chipmakers and computer parts manufacturers in the world. Nationwide, 10.7% of workers are employed in professional, scientific, and management positions. Of the 10 wealthy metro regions, nine have a larger proportion of workers in that sector. In Boulder, 21.9% fall into that category.

In the poorest economies, there is a much higher proportion of low-end manufacturing and retail jobs. In the U.S. as a whole, 11.6% of workers are employed in retail. In the 10 poorest metro areas, eight exceed that number by a wide margin, including Hot Springs, Arkansas, where 17.3% of its workforce is employed in retail.”

Sa vedem si cateva exemple concrete, nu? Spre exemplu, de orase bogate, foarte bogate, cu o mediana a veniturilor cu mult peste media nationala din USA:

„2. San Jose-Sunnyvale-Santa Clara, Calif.

>Median household income: $84,012
>Population: 1,865,450 (31st highest)
>Unemployment rate: 9.9% (105th highest)
>Pct. households below poverty line: 10.6% (21st lowest)

The San Jose area is home to some of America’s top technology companies, which employ highly-compensated engineers and other technology professionals. More than 45% of adult residents had at least a college degree as of 2010, according to a recent study by the Brookings Institute, making San Jose the second-most educated metropolitan region in the country. The median home value as of 2011 was $618,000 and 18.7% of homes were worth at least $1 million, both the highest in the country. Despite having the second-largest median household income in 2011, the area’s unemployment rate of 9.9% was significantly higher than the national rate of 8.9% as California has suffered especially hard from the housing bust.

1. Washington-Arlington-Alexandria, D.C.-Va.-Md.-W.Va.
>Median household income: $86,680
>Population: 5,703,948 (7th highest)
>Unemployment rate: 5.8% (29th lowest)
>Pct. households below poverty line: 8.3% (5th lowest)

The Washington area is filled with tens of thousands of highly-skilled professionals in a host of different industries, from consulting to law to defense contracting. In fact, the Brookings Institute dubbed the area the most educated in the country because 46.8% of adult residents in 2010 had at least a college degree. The median home value in the area was more than double the national figure of $173,600, while 4.5% of homes were worth over $1 million, compared to 2% nationally. The median rent of $1,391 in Washington D.C. was higher than all but the San Jose and Honolulu metropolitan areas.”

Dupa cum se poate observa, orasele bogate, in care mediana veniturilor e foarte ridicata, sunt cele in care e dezvoltata industria si unde intalnim o mana de lucru foarte calificata. Observam ca 45-47% dintre rezidenti au cel putin colegiul absolvit. E vorba de orase unde sunt concentrate companii de top din USA. Observati precizarea facuta ca acolo lucreaza ingineri, profesionisti in domeniul tehnologiei. Mediana valorii locuintelor este si ea la cote ridicate: in San Jose 618.000$, dar in Washington chiar si peste 1 milion $ (dar un procent mic de doar 4-5%). M-am uitat mai demult pe piata imobiliara din Chicago unde am vazut niste apartamente absolut superbe, ca-n filme, cum se spune, la o valoare de 3-4 milioane $, dar aratau amazing, cum spun americanii. Dar… trebuie sa ai si dare de mana ca sa locuiesti intr-un asemenea lux… De observat somajul ridicat in San Jose, la 9,9% si o rata a celor care traiesc sub limita de subzistenta de 10,6%. In Washington lucrurile stau mai bine: somaj de doar 5,6% si o rata a celor care traiesc sub limita de subzistenta de numai 8,3%.

Sa vedem acum si exemple cu cele mai sarace oarse din USA:

„4. Albany, Ga.

>Median household income: $32,775
>Population: 161,617 (122nd lowest)
>Unemployment rate: 10.4% (77th highest)
>Pct. households below poverty line: 28.4% (7th highest)

A stunning 11.8% of households in Albany earned less than $10,000 in 2011, the largest percentage of any metropolitan area in the nation. Additionally, 28.4% of Albany residents lived below the poverty level, a considerable increase from the 21.5% who lived in poverty in 2007. The area’s unemployment also jumped, doubling between 2007, when it was just 5.2% of the labor force, to 2011, when it was 10.4%. Last year, the median home value in Albany was just $103,800, or nearly $70,000 less than the U.S. median, while 18.9% of homes were worth less than $50,000.

2. Brownsville-Harlingen, Tex.
>Median household income: $32,070
>Population: 414,123 (124th highest)
>Unemployment rate: 11.8% (36th highest)
>Pct. households below poverty line: 34.1% (2nd highest)

Brownsville, located in the very southern portion of Texas, has its fair share of economic woes. About 34% of households lived in poverty, the second-highest percentage of all metro areas, and 10.6% of all households earned less than $10,000 a year. More than a third of residents did not have health insurance in 2011, the third-highest rate in the country. Yet the region showed some signs of improvements. While still the second-lowest in the country, median home values rose more than 5% between 2010 and 2011 as values fell or remained nearly flat for the majority of metro areas.”

Toate exemplele sunt luate la intamplare. De remarcat ce diferenta in ceea ce priveste mediana veniturilor fata de orasele bogate… In Albany o mediana a veniturilor de doar 32.775$… Somajul este de 10,4% iar rata celor care traiesc sub limita de subzistenta e de 28,4%… Comparati, va rog, cu San Jose si Washington. In Albany 11,8% dintre gospodarii castigau mai putin de 10.000$ in 2011 (e vorba de venitul anual, din cate inteleg). Observati cresterea numarului celor care traiesc sub limita de subzistenta, fata de 2007. In Brownsville somajul este de 11,8% iar rata celor care traiesc sub limita de subzistenta este de 34,1%, a doua ca marime din tara.

In alta ordine de idei…

…va invit sa cititi un alt articol foarte interesant despre cele mai periculoase orase din America:

The Most Dangerous Cities in America

Se arata, printre altele, ca:

„Today, the FBI announced that violent crime dropped 4% in 2011, compared to a 5.5% drop in 2010. Nationally, the murder rate fell 1.9% from 2010, and robbery, forcible rape and assault fell 4% each. However, among the cities with the highest violent crimes rates, the trend is not entirely positive.

A 24/7 Wall St. review of 2011 FBI crime data shows that violent crime rose in more than half of the cities that have among the highest rates in the country. In seven of the 10 cities, murder rates increased. In eight of the 10, burglary went up.

Strained budgets are forcing police layoffs that many cities cannot afford to make. More than half of local police departments that responded to a national survey reported cuts in the 2011 fiscal year, according to the Police Executive Research Forum, an organization of police executives from across the country. Many are cutting police forces through planned layoffs and attrition.

More than half of the cities with the highest violent crime rates are cutting law enforcement budgets and police forces as well. However, unlike the national picture, the situation is worse for these cities, which depend on tax bases that are shrinking faster than most.

The cities with the highest crime rates tend to have particularly high poverty rates, high unemployment and low median income. Two of the worst-off cities, Flint and Detroit, Mich., both have had well-publicized budget woes. Flint was taken over by an emergency city manager after failing to pay its bills in 2011. Detroit is facing similar budget problems and recently came to a temporary oversight agreement with the state.

While PERF notes that budget cuts appear to be slowing in police departments in the United States, most departments are still cutting. According to the group’s April report on local police budgets, this includes many of the cities on this list.

Oakland, Calif., cut its budget by 7% in the current fiscal year, with an additional 5% cut on the way, according to PERF. In the past two years, the city lost 80 police officers to layoffs and another 108 to attrition. This occurred despite increases in both violent and property crime in 2011.

Similarly, while the Detroit Police Department reported no cuts for fiscal year 2012, the city is planning a 15% cut next year. Detroit also has one of the highest crime rates in the country.”

Observati ca se vorbeste de Detroit, de unde e … Cristina, daca am inteles bine… Sa vedem mai indeaproape cum stau lucrurile in Detroit:

„2. Detroit, Mich.

> Violent crimes per 1,000: 21.4
> Population: 713,239
> 2011 murders: 344
> Median income: $25,787
> Unemployment rate: 19.9%

Long regarded as one of the poorest cities in the U.S., with a 32.3% poverty rate and nearly 20% unemployment in 2010, Detroit has the second-highest violent crime rate in the country. Homicide increased by 11% in 2011, while robbery and aggravated assault are fourth and second highest in the country, respectively. Nonviolent crime is also an issue, with burglary, motor vehicle theft and arson rates in the top 10 rankings in the country.  In response to an 18% decrease in the Detroit police budget, which will result in the elimination of 380 positions through attrition and early retirement, the city has begun taking steps to decrease police funding by introducing “Virtual Precincts.” The plan, which closes police stations between 4 p.m. and 8 a.m, requires citizens to report non-emergency crime to a call center, and frees up more patrol officers to respond to 911 emergency calls.”

Observati ca e vorba si de faptul ca bugetele fortelor de politie au fost drastic reduse. In Detroit avem 21,4 crime violente la mia de locuitori! 344 omoruri in 2011… Mediana veniturilor, dupa cum se poate constata, mica, de doar 25.787$, somaj masiv – o rata de 19,9%!!! Rata saraciei 32,3%!!! Homicidurile si jafurile in crestere…

According to Flint Mayor Dayne Walling: “there are too many guns on the street and it’s easy for individuals with evil motives to take another human being’s life.”

„Sunt prea multe arme in strada si este usor pentru cineva ce are intentii rele sa ia viata altuia”…

Este vorba de:

„1. Flint, Mich.

> Violent crimes per 1,000: 23.4
> Population: 102,357
> 2011 murders: 52
> Median income: $22,672
> Unemployment rate: 18.9%

According to the FBI examined, no city with more than 100,000 residents had a higher violent crime rate than Flint. In 2011, there were 2,392 incidents of violent crime in Flint, which has a population just above 100,000. That same year, there were just 1,246 violent crimes in all 10 of the safest cities in America — which have 13 times as many residents as Flint among them. Flint has the second-highest murder rate and the highest rates of aggravated assault, burglary and arson in the nation. According to Flint Mayor Dayne Walling: “there are too many guns on the street and it’s easy for individuals with evil motives to take another human being’s life.” Though the violent crime has long been a problem in Flint, in 2010 the city laid off 20 of its 140 police officers, a decision that diminished both the police’s street presence and response times to crime.”

Rata somajului e de 18,9%, mediana veniturilor de 22.672$. 2392 de crime violente numai in 2011. In acelasi an au avut loc 1246 de crime comise cu violenta in toate cele 10 orase cele mai sigure din America care au de 13 ori mai multi rezidenti decat Flint… In 2010 s-au diminuat numarul de politisti prezenti in strada si raspunsul la timp fata de aceste crime…

Probleme sociale serioase in Michigan… 😦 Insa e ceva ce nu e in regula cu o asa mica mediana a veniturilor intr-un oras industrial precum Detroit… Am deschis si Wikipedia si iata ce scrie si acolo la Detroit, Michigan:

„Poverty has been a continued problem in the city proper.^[125] For the 2010American Community Survey, median household income in the city was $25,787, and the median income for a family was $31,011. The per capita income for the city was $14,118. 32.3% of families had income at or below the federally defined poverty level. Out of the total population, 53.6% of those under the age of 18 and 19.8% of those 65 and older had income at or below the federally defined poverty line.”

Articolul din Wikipedia mai arata ca:

„In May 2012, the Department of Labor reported metropolitan Detroit’s unemployment rate at 9.9%, with the city’s unemployment rate for April 2012 at 15.8%.^[92][93] The Detroit MSA had a gross metropolitan product of $197.7 billion in 2010.^[94]„

Articolul pe care l-am citat din 24/7 Wall St. este din iunie 2012… De observat ca in city, adica in oras, nu in zona metropolitana, somajul raportat in aprilie 2012 era de 15,8%. Dar articolul citat se referea la somajul din 2010. Wikipedia precizeaza ca „saracia este o problema continua in oras„… Datele privind mediana veniturilor per gospodarie coincind. Si 32,3% dintre familii au un venit la sau sub limita de saracie definita la nivel federal.

DE citit si:

Crime in Detroit

Daca parcurgem tot articolul din 24/7 Wall St. vom observa ca acolo unde mediana veniturilor e mai mare, si rata crimelor comise cu violenta e mai mica. Dar iata un exemplu unde desi mediana veniturilor e mai mare, somajul este, la randul sau, foarte mare:

„10. Stockton, Calif.
> Violent crimes per 1,000: 14.1
> Population: 295,136
> 2011 murders: 58
> Median income: $45,606
> Unemployment rate: 20.2%

In 2010, Stockton had an unemployment rate of 18.4%, among the worst in the nation for large cities. In 2011, the labor market worsened and unemployment rose to 20.2%, well more than double the national average of 8.9% and the highest of any of the cities on this list. Violent crime rates also have worsened, increasing from 13.8 crimes per 1,000 people in 2010. Though Stockton has long had high crime rates, the 58 murders recorded in Stockton last year were an all-time record for the city. This month, to curb the increasing crime rates in the city, police decided to prioritize violent crime and to no longer respond to property crimes in the city unless certain criminal conditions were met.”

Somaj de 20,2% in 2011… Deci somajul a crescut de la 18,4% in 2010 la 20,2% in 2011. Politia a decis sa prioritizeze crimele violente si sa nu mai raspunda pentru crimele de proprietate din oras decat daca se indeplinesc in mod sigur conditiile privind infractiunea. Dupa parerea mea, in acest caz e destul de limpede ca somajul masiv influenteaza aceasta rata ridicata a criminalitatii. Daca somajul ar scadea, spre exemplu la 10%, si rata criminalitatii ar scadea simtitor. Ea, totusi, nu e asa de mare ca in Detroit sau Flint datorita medianei veniturilor, care e mai ridicata. Foarte interesant acest caz. De observat cum saracia, lipsa de ocupatie influenteaza in rau comportamentul oamenilor.

DE citit si…

Related articles

• Pew – A Recovery No Better than the Recession Median Household Income, 2007 to 2011 (bespacific.com)