Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Teoria romanului tolerant la incalcarea legii…

S-a intamplat la emisiunea moderata de Octavian Hoandra, la Realitatea. Ca sa exemplifice faptul ca suntem un popor tolerant la incalcarea legii s-a dat exemplul mersului fara bilet in mijloacele de transport in comun. Deci cum e turcu e si pistolul, vorba proverbului – adica asa cum toleram abaterile de la lege, asa si votam: de aici parlamentari penali. Ideea era ca mersul fara bilet este, in Romania, un sport national.

Insa eu as dori sa va spun ceva. Am vazut si eu oameni prinsi fara bilet in mijloacele de transport in comun. Am patit-o si eu. Ultima data in urma cu doi sau trei ani, nu mai tin bine minte, pentru ca, pur si simplu, am uitat ca mi-a expirat abonamentul. Controlorii au fost politicosi cu mine. Si eu cu ei. Am platit amenda, fara probleme. Va dati seama ca nu mi-a picat bine, dar am platit-o. Totusi, oameni buni, eu nu am vazut in asemenea situatii ca toti oamenii din tramvai ar circula fara bilet. Bun, sunt prinsi unul sau doi, ceea ce se mai intampla. Dar nu se poate spune ca sunt prinsi 10, 15 fara bilet. Si atunci de unde ideea asta nastrusnica, ciudata ca mersul fara bilet ar fi sport national? Ca eu chiar nu inteleg. Pentru ca eu vad ca omul apropie cardul acela de aparat, si vad multi oameni care fac asta. Unii au abonament. Am fost si in provincie si imi amintesc faptul ca au venit controlorii. Totusi nu imi amintesc – si cred ca ar fi ramas oricui in minte – ca un autobuz intreg circula fara bilet. Eu nu spun ca nu ar exista concetateni care sa circule fara bilet. Dar de aici si pana la a trage concluzia ca e un sport national, eu cred ca e o cale lunga.

Legat de ideea D-lui. Cristian Diaconescu si anume ca ar fi responsabilitatea comunitatii pe cine trimite in Parlament – se discuta cazul lui Bogdan Olteanu. Dar de unde sa stie alegatorul din colegiul respectiv despre ce afaceri invarteste Dl. Olteanu? Cu atat mai mult cu cat ridicarea sa de catre DNA a fost o BOMBA nu doar de presa, ca sa zic asa – adica, vreau sa spun, un lucru care a lasat pe toata lumea cu gura cascata. Pentru ca eu nu cred ca pe un alegator il intereseaza despre candidat ca acesta a traversat, in calitate de pieton, pe culoarea rosie a semaforului sau ca a mers fara bilet in tramvai. Insa de unde poate sa stie un alegator, dintr-un colegiu oarecare, ca respectivul candidat a luat o mita de 1 milion de euro de la un important om de afaceri intr-un anumit scop?

Vedeti Dvs., clasa  politica daca arata asa cum arata, daca are hibele ei, nu se datoreaza comunitatii sau, altfel spus, celor care aleg. Problema e alta.

Comunismul a adus tara intr-un dezastru material si moral foarte mare. Insa aceasta clasa politica nu se trage, nu-si are obarsia in PCR, cum poate cred multi. Ci in FSN!! Orice partid politic isi are o anumita ideologie si de aici un anumit set de valori: politice, morale etc. Liberalii au liberalismul cu setul sau de valori, conservatorii, conservatorismul, social-democratii, social democratia, crestin-democratii, crestin democratia etc. FSN nu era un partid politic, de aici si denumirea de Front. Pe cale de consecinta, imediat dupa prabusirea comunismului, cand inca nu erau constituite partidele politice si deci nu se cristalizasera inca seturile respective de valori, FSN era doar o formatiune politica sau, mai bine zis, a fost transformat intr-o formatiune politica, participand la alegerile libere din 20 mai 1990 – lucru criticat de unii. De aceea FSN nu a avut valori, dar a castigat stralucit alegerile de atunci. Asa s-ar explica si de ce a luat amploare in anii ce au urmat migratia politica de la un partid la altul, fenomen ce a durat timp destul de indelungat. Pentru ca valorile politice nu se pot cristaliza in societate cu una, cu doua, peste noapte.

FSN a castigat atunci alegerile pentru ca a fost perceput de covarsitoarea majoritate a electoratului drept o formatiune politica de stanga. Probabil si datorita lui Ion Iliescu, cel care conducea FSN-ul. Lucru asta a fost posibil datorita a ceea ce aratam mai sus: dezastrului material si moral in care comunismul adusese tara. Si care a creat un teren propice pentru ideile de stanga, intrucat oamenii, oamenii obisnuiti, incepusera sa se simta amenintati economic si social datorita mizeriei in care se gasea societatea, economia tarii. In astfel de conditii prind usor ideile de stanga si o stanga politica bine condusa poate castiga alegerile cu o majoritate de chiar peste 50%. Asta era situatia de la inceputul anului 1990, cand, de fapt, a inceput sa se formeze clasa politica. Oamenilor le-a fost teama sa voteze cu PNL sau PNTCD – partide de centru-dreapta – iar teama principala a fost legata de pierderea masiva a locurilor de munca, dat fiind si faptul ca pe atunci economia inca apartinea de stat. Oamenii, majoritatea lor, n-au dorit reforme si privatizari din aceasta cauza si, pe cale de consecinta, au preferat ca situatia sa fie tratata cu ceaiuri, ca sa reiau o formula de atunci a D-lui. Florin Georgescu (PSD pe atunci).

Situatia de atunci a partidelor istorice, ce abia se constituiau, PNL, PNTCD, Partidul Social-Democrat al D-lui. Sergiu Cunescu nu era nici ea mai grozava. Noi atunci nu aveam cu adevarat liberali sau crestin-democrati, nici macar social-democrati. Pentru ca nu era cum sa avem astfel de oameni, decat foarte putini. Iar lucrul asta se simte chiar si pana astazi.

De aceea, intr-un astfel de creuzet social si politic, in care valorile existente in democratiile consolidate de multa vreme la noi inca pluteau intr-o mare nebuloasa, s-a nascut o clasa politica, ce-i drept reformatoare – ceea ce e mare lucru! -, dar cu multe hibe. Iar consecintele au fost pe termen lung. Si se mai simt si astazi si inca se vor mai simti in societatea noastra.

Eu cred ca ar trebui sa intelegem corect evolutia noastra postdecembrista. Noi, in schimb, din cate constat, ne uitam doar la ceea ce numim comunitate si la cetatean. Ar mai trebui sa punctam faptul ca o comunitate e foarte diversa din foarte multe puncte de vedere iar justitiarismul nu e necesar sa fie o caracteristica a unei comunitati, oricare ar fi aceasta. Spre exemplu, cei care o vor vota pe D-na. Clinton, o vor vota chiar daca dansa are probleme in Justitie, chiar daca a fost „extrem de neglijenta”. Sper sa nu se inteleaga faptul ca eu ii fac acum campanie D-nei. Clinton. Eu caut sa explic un lucru. Si anume ca un cetatean oarecare, dintr-o oarecare comunitate mai mare sau mai mica, nu e necesar sa aiba drept axa axiologica atunci cand isi da votul justitiarismul, ci poate avea in vedere si alte valori.

In legatura cu Justitiarismul, eu cred ca trebuie sa fim precauti. Noi dorim o societate libera.  A existat in Argentina, ca sa dau un exemplu, un Partid Justitialist (exista si acuma), bazat pe Peronism, doctrina fostului Presedinte Juan Peron. Peronismul respingea capitalismul si comunismul. Se baza pe justitie sociala, independenta economica si suveranitate politica. De asemenea pe corporatism, dar si pe populism. Dar trebuie sa atragem atentia ca Peron a fost deseori comparat cu dictatorii fascisti si acuzat de demagogie si populism. El a ordonat nationalizari in masa ale serviciilor publice si industriilor strategice, s-au dat legi ale muncii progresiviste si s-a bazat pe reforme sociale. S-au accelerat investitiile in lucrarile publice (ceea ce la noi nu se mai face deloc sau aproape deloc). Or, in cazul Romaniei asta ar fi o evolutie nedorita, iar cei care promoveaza astfel de idei ar trebui sa se gandeasca, totusi, ca Romania nu a scapat de un regim comunist pentru ca sa intre intr-unul fascist. De aceea drepturile si libertatile cetatenilor trebuie respectate.

Colonie sau „Colonie”

As mai dori sa adaug ceva, pentru ca vad ca se promoveaza din pacate aceasta idee, cum ca Romania ar fi o colonie. Pentru ca iata ce scrie intr-un comentariu recent pe care l-am primit:

„Intr-o epoca moderna cum este cea de azi , un stat , o tara chiar avand si-o Constitutie si mai ales LEGI , poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC iar dumneata sti foarte bine chestia asta caci altminteri …. degeaba l-ai studiat pe Freedman no offence !!!”

Atata vreme cat se respecta legile tarii si Constitutia tarii, nu se poate spune despre o tara ca ar fi o colonie. O colonie ar deveni daca legile sunt impotriva intereselor tarii respective, facute anume pentru promovarea unor interese economice straine (ce pot fi si private) sau daca legile – presupunand ca ele nu sunt impotriva intereselor tarii respective – nu se respecta. Capitalul strain nu e prezent doar in Romania, ci si in tari puternic dezvoltate. Si chiar daca, prin comparatie, capitalul romanesc e inferior, procentual vorbind, celui strain, tot nu se poate vorbi de o colonie, nici macar in termeni economici pentru ca economia de piata libera si respectarea legilor nu permite acest lucru. Sa nu confundam termenul si situatia de colonie cu erorile ce se fac de catre decidentii nostri in plan economic, monetar etc. Pentru ca nu suntem obligati de nimeni sa facem contracte proaste sau privatizari proaste. Nu ne obliga nimeni sa ducem o politica in genunchi. Nu ne obliga nimeni sa maltratam capitalul autohton si sa mangaiem pe crestet pe cel strain. Dar coruptia masiva la nivel inalt poate sa ne impinga spre o situatie asemanatoare unei colonii. Este, spre exemplu, cazul tarilor slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare cu guverne extrem de corupte. Romania poate fi „un stat independent, stapan pe destinele sale”, cum spunea Ceausescu, si fara „binefacerile” unei dictaturi, eventual corupte si chiar extrem de corupte. Iar autarhia, cam ceea ce dorea Ceausescu, nu poate fi o solutie pentru tara noastra. De fapt este utopia care conduce spre cea mai mare mizerie – ceea ce s-a si intamplat.

Insa chestia asta cu colonia prinde pentru ca e foarte usor, mai usor, sa dai vina pe altii in loc sa-ti vezi propriile greseli si sa cauti sa te indrepti. E chestia clasica: altii sunt de vina. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Si reiau din nou ideea ca trebuie sa ne intelegem evolutia si sa vedem unde am gresit si de ce.

Nicolae Vacaroiu spunea ca la noi peste 80% din privatizari au fost ratate. S-a intamplat astfel pentru ca noi nu aveam pe atunci, in anii 1990-2000 o piata de capital dezvoltata si conectata la cea vestica. Nici nu puteam sa avem, dar am fi putut s-o cream si s-o dezvoltam, ceea ce nu s-a intamplat. Felul in care au fost gandite la noi lucrurile, prin crearea FPS si FPP, nu s-a dovedit a fi eficace si, chiar mai mult, a fost generator de coruptie. Va amintiti cand FPS devenise stat in stat si cand unii cumparau actiuni cu geamantanul la preturi de nimic, ca sa vedeti cat de rudimentar se actiona la noi, fata de tarile dezvoltate din Vest. Cum nu aveam nici un sistem bancar solid, independent de stat, lucru ce iarasi nu s-a dovedit a fi benefic, deoarece aceasta situatie a permis devalizarea multor banci in diverse scopuri. Aratam mai demult ca la noi s-au dezvoltat IMM-uri pe orizontala… Eu incercam sa arat importanta Bursei in ceea ce priveste puterea economica a unei tari pentru ca de la Adam Smith incoace avutia unei natiuni consta in relatiile comerciale pe care le are tara respectiva, nu neaparat in bogatiile sale naturale. Unde suntem noi acum si de ce n-am dezvoltat o puternica piata de capital in Romania? In schimb am promovat oameni precum Sorin Ovidiu Vantu… Si atunci despre ce colonie vorbim? Ar trebui sa meditam si despre cum s-a tratat privatizarea Oltchim si vom constata cu usurinta cat de primitiv actionam. De unde rezulta ca suntem inca mult in urma unor state dezvoltate de la care ar trebui sa invatam cum sa procedam pentru a putea imbunatati in mod eficace, cu succes lucrurile la noi in tara. Pentru ca noi ne-am oprit la celebrele SIF-uri, societati de investitii financiare. N-am reusit sa evoluam mai mult, ceea ce, desigur, nu prea e bine. Iar capitalizarea de piata a Bursei de Valori Bucuresti ramane inca foarte redusa…

Despre ce colonie vorbim cand aproape 70% dintre actionarii BVB sunt entitati legale romanesti?

Actionarii straini reprezinta doar 15,47%. De aceea atunci cand vorbim despre o colonie ar trebui sa avem proprietatea termenilor. La fel si cand vorbim ca tarisoara „poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC”.

Noi nu ne aflam in situatia de colonie ci in situatia de economie rudimentara de piata libera. Mi se pare ca asta ar fi problema principala, nu o asa zisa colonizare care de fapt nu exista. Iar cei care cred ca daca prin cumpararea terenurilor de catre straini are loc un proces de colonizare, ii rog sa citeasca mai intai Constitutia tarii!

iulie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Oltchim…

Iata ce cei de la Realitatea au facut in seara asta (5 septembrie) o dezbatere in direct despre Oltchim Ramnicu Valcea. Dezbaterea este binevenita pentru ca Oltchim este o intreprindere romaneasca importanta, cu multi angajati, si un intreg oras, dupa cum arata Realitatea, traieste de pe urma acestui combinat.

Dezbaterea m-a facut sa ma interesez de acest subiect si am cautat sa vad ce mai spune presa in legatura cu acesta. M-am uitat in Adevarul si am dat peste trei articole interesante:

Cum s-a transformat Oltchim din „nava amiral“ a industriei româneşti într-o epavă a economiei naţionale

Iata ce se arata printre altele:

„Sindicaliştii din Oltchim consideră că declinul combinatului a început în 2004, în momentul privatizării Petrom, când grupul OMW a devenit proprietarul rafinăriei Arpechim Piteşti, principala sursă de materie primă pentru combinat.

“Declinul Oltchim a început odată cu preluarea instalaţiilor Arpechim de către austriecii de la OMW, în timpul lui Adrian Năstase. Dintr-o dată, am rămas fără materii prime. Combinatul a fost nevoit să cumpere propilenă şi etilenă la preţ dublu. Apoi, rafinăria s-a oprit definitiv, iar lucrurile au mers din rău în mai rău”

Corneliu Cernev, Lider Sindicatul Victoria Oltchim

“Declinul a început în momentul când s-au vândut rafinăria şi piroliza. Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat. Privatizare Petrom nu a fost bună, mai ales că s-au vândut resursele statului român. Dacă Guvernul nu vine cu un investitor serios, care să cumpere rafinăria Arpechim, piroliza şi combinatul Oltchim, şi rafinăria va ajunge la fier vechi”

Ionel Vîncea, vicepreşedinte Cartel Alfa, filiala Vâlcea

Dacă în 2006 Oltchim a raportat un profit de aproape 10 milioane lei, din 2007, combinatul a început să meargă din pierdere în pierdere. Conducerea societăţii a încercat să majoreze capitalul social, dar acţionarii minoritari s-au opus.

Urmare a privatizării din 2004, Oltchim a rămas şi fără etilenă şi propilenă din cauză că Petrom a sistat, în 2008, furnizarea de materii prime. La toate acestea se adaugă criza financiară, care a afectat combinatele chimice din toată Europa.

“ Declinul combinatului a început în 2007, când acţionarul minoritar a blocat majorarea de capital, iar societatea n-a mai avut acces la finanţări. A contribuit foarte mult şi oprirea petrochimiei de la Piteşti. După noiembrie 2008 s-a renunţat la fabricarea de PVC pentru că nu mai aveam de unde să luăm etilenă. Propilena o aduceam din Ucraina, Serbia, Bulgaria sau Rusia pentru că de pe piaţa românească nu puteam cumpăra mai mult de 3000 de tone”

Constantin Roibu, fost manager S.C. Oltchim S.A

Astfel, s-a ajuns în situaţia ca Guvernul să ceară acordul Uniunii Europene pentru majorarea capitalului social prin conversia datoriilor către AVAS în acţiuni. În perioada 2009-2012, Comisia Europeană a făcut mai multe anchete, unele la cererea acţionarului minoritar, PCC-SE, pentru a vedea dacă Oltchim a mai beneficiat de vreun ajutor de stat pentru retehnologizarea instalaţiilor. În 2008, Oltchim avea o datorie de peste 130 milioane euro către AVAS.

Conversia datoriilor în acţiuni nu a avut loc deşi, conducerea combinatului vâlcean a anunţat pe bursă, în martie 2012, că s-a primit aviz favorabil de la Comisia Europeană.

Câteva luni mai târziu, când societatea se afla deja într-o situaţie critică, reprezentanţii Ministerului Economiei în AGA au votat împotriva majorării de capital.

Eu mi-am pus semne mari de întrebare vizavi de modul cum a procedat acţionarul majoritar de la Oltchim (n.r- Ministerul Economiei), în special despre modul cum s-a procedat când s-a obţinut aprobarea de la Bruxelles pentru majorarea capitalului social. În vara anului 2012, a fost convocată Adunarea Generală a Acţionarilor, iar acţionarul majoritar a votat împotrivă. S-a greşit enorm de mult, nu înţeleg care a fost motivul pentru care Ministerul Economiei a blocat majorarea de capital. Nu-mi dau seama dacă s-a făcut în mod intenţionat sau din lipsă de competenţă, sau în interesul unui investitor anume”, declară Constantin Roibu.”

Este interesant de observat ca intreprinderea care furniza materia prima Oltchim-ului – rafinaria Arpechim Pitesti – se privatizase (OMV) inca din 2004, pe cand Oltichim-ul a ramas, majoritar, de stat. Asa inteleg din articol… „Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat ” – dar nimeni parca nu se intreaba de ce nu a continuat procesul de privatizare: privatizezi intreprinderea care furnizeaza materia prima, de ce nu privatizezi si intreprinderea care beneficiaza de acea materie prima? In schimb s-a intamplat din nou un lucru interesant: ulterior Oltchim preia Arpechim de la Petrom cu 13 milioane de euro. Tot atunci, conform articolului de pe Wall Street, pus in evidenta mai sus, Dl. Constantin Roibu declara:

„„Integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim reprezinta unica sansa de revitalizare a activitatii petrochimice din Romania. Aceasta tranzactie va duce la cresterea capitalizarii bursiere a Oltchim, cu beneficii directe pentru actionarii nostri si va genera noi locuri de munca pentru judetele Arges si Valcea”, a declarat Constantin Roibu, directorul general al Oltchim.”

In 2009 era altcineva la Putere, nu PSD… Si, dupa cum lesne se poate constata, „integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim” nu a „revitalizat” cum trebuie Oltchim…

Conversia datoriilor in actiuni

Lucrul asta il auzim frecvent, dar cred ca putina lume stie si ce inseamna asta. Iata ce am gasit pe avocatnet.ro:

Cum pot fi transformate in actiuni datoriile unei firme catre banca

Iata ce se arata:

„In contextul in care constrangerile economice pot transforma un credit intr-o povara prea mare, conversia datoriilor in actiuni (debt to equity swap) la societatea debitoare poate fi o soluţie viabila. In oricare din formele pe care le poate lua, conversia presupune majorarea capitalului social al societatii debitoare si liberarea noilor actiuni in schimbul stingerii creantei initiale.

Dupa un model traditional, creditorul devine simplu actionar, fara a avea controlul asupra societatii, daca evaluarea creditorului arata ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut. in mod exceptional, conversia datoriilor in actiuni poate fi si o metoda de preluare a controlului de catre creditor, in vederea restructurarii activitatii societatii.

Ca urmare a conversiei, creditorii trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din aceasta operatiune, de la „retrogradarea” acestora drept creditori subordonati, la o eventuala raspundere in caz de insolventa a societatii.Reglementarile aplicabile institutiilor de credit contin anumite interdictii care ar putea orienta creditorii catre un model de conversie sau altul. Banca Nationala isi propune printr-un proiect de regulament sa reglementeze in mod explicit regimul acestei operatiuni pentru banci.

Acest articol isi propune sa analizeze regimul conversiei datoriilor in actiuni in sistemul nostru de drept, subliniind aspecte specifice ale acestei operatiuni pentru institutiile de credit in contextul modificarilor avute in vedere de Banca Nationala.

Premise si scenarii posibile

Premisa esentiala a conversiei datoriilor in actiuni este existenta unui imprumut devenit greu de suportat pentru o societate comerciala, sau a carui rambursare ii pune probleme serioase. in asemenea situatii, societatea debitoare ar putea apela la o majorare de capital sau la o refinantare. Cu privire la prima varianta, actionarii ar putea avea rezerve inainte de a accepta ca investitia lor sa fie folosita pentru achitarea datoriilor, mai degraba decat pentru dezvoltarea afacerii companiei. Societatea mai poate cauta o refinantare, insa pretul ei ar putea fi mult mai mare, pe de-o parte din cauza conditiilor mai dificile ale pietei, iar pe de alta parte datorita reflectarii riscului crescut pe care ar urma sa si-l asume institutia de credit. Din aceste motive, refinantarea ar putea agrava pe termen mediu si lung problema initiala a supraindatorarii, deoarece se va ajunge la marirea costurilor deja existente. in acest context, institutia de credit finantatoare isi poate evalua la randul sau optiunile si pozitia fata de societatea debitoare.

Institutiile de credit ar putea decide executarea garantiilor constituite pentru imprumutul respectiv. Aceasta solutie insa ar putea fi dezavantajoasa in contextul devalorizarii anumitor bunuri (asupra carora au constituit garantii) ca urmare a recesiunii economice. De asemenea, executarea silita ar putea conduce la deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii.

In functie de particularitatile situatiei debitorului, exista doua modele de realizare a operatiunii de conversie a datoriei in actiuni: varianta dobandirii de participatii minoritare sau varianta preluarii controlului. Indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare. Prin efectul conversiei, garantiile eventual constituite in favoarea institutiei de credit se sting iar pozitia acesteia pentru sumele convertite va fi aceea a unui actionar care, in eventualitatea lichidarii sau falimentului societatii va detine o creanta in contra societatii care se va plati in urma tuturor celorlalti creditori ai acesteia.

Pe de alta parte insa, vizand distribuirea potentialului profit obtinut de catre societatea debitoare, creditorul ar putea beneficia de venituri care sa depaseasca suma pe care ar fi obtinut-o in cazul unei executari silite sau a unei proceduri de insolventa.

Varianta dobandirii de participatii minoritare

intr-o prima varianta, dobanditorul de actiuni ca urmare a unei operatiuni de conversie, ar fi interesat sa mentina o pozitie cat mai similara cu cea de creditor, neimplicandu-se in viata corporatiei si avand convingerea ca societatea se poate redresa prin forte proprii. in acest model, creditul initial se va intoarce sub forma dividendelor, motiv pentru care bancile ar putea fi interesate de actiuni fara drept de vot, dar cu drept prioritar la sumele obtinute prin impartirea profitului intre actionari.

In unele situatii, creditorul ar putea accepta conversia indiferent daca ar putea sau nu sa obtina sumele prin contractul de credit in conditiile derularii normale a acestuia in continuare. De exemplu, in cazul in care societatea debitoare nu intampina dificultati economice dar ar prefera sa-si diminueze cheltuielile prin eliminarea costului unui credit, conversia datoriei in actiuni ar putea fi o oportunitate pentru creditor de a transforma creanta intr-o investitie cu potentialul de a aduce un venit mai mare decat cel de care ar fi beneficiat initial.

Varianta preluarii controlului

in acest caz, potrivit unei intelegeri in contextul negocierilor de restructurare, un creditor ajunge sa dobandeasca in schimbul creantei sale controlul asupra societatii debitoare. Acesta va incerca, astfel, sa puna in aplicare un plan propriu de redresare economica. Chiar si conform acestui model, conversia datoriilor in actiuni este rezultatul unui proces de evaluare a riscurilor in urma caruia este decisa reimpachetarea unui activ al creditorului intr-o forma mai profitabila sau prin care macar se vor realiza pierderi mai mici.

Exigibilitatea creantelor. Pentru a realiza conversia datoriilor in actiuni, creanta trebuie sa fie lichida si exigibila. Daca creanta nu este exigibila1, partile ar putea recurge la un mecanism de declarare anticipata a scadentei pentru a putea realiza conversia. in acest caz, daca s-ar ajunge la o obligatie de rambursare anticipata a creditului, exista riscul ca operatiunea de conversie sa poata fi anulata. in acest sens, trebuie avuta in vedere, de exemplu, perioada de 120 de zile premergatoare unei posibile deschideri a procedurii de insolventa impotriva societatii, in care platile anticipate ale datoriilor ce erau scadente ulterior deschiderii procedurii sunt anulaible2.

Mecanismul juridic al conversiei in dreptul roman

Conversia se va efectua in doi pasi :
1. Majorarea capitalului social prin emisiune de actiuni*
• valoarea actiunilor emise trebuie sa acopere valoarea datoriei sau a partii din datorie care se va stinge in acest fel
• societatea isi va putea majora capitalul social cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii (articolul 212 din Legea societatilor comerciale)
• nu este permisa emiterea de noi actiuni inainte ca cele anterioare sa fi fost in totalitate platite (articolul 92, alineatul 3 din Legea societatilor comerciale)
2. Transferul noilor actiuni catre creditor in schimbul stingerii datoriei existente
• trebuie avut in vedere dreptul de preferinta al actionarilor existenti, impediment pe poate fi evitat:
i. prin obtinerea in avans al unui acord scris prin care actionarii renunta la acest drept, sau
ii. parcurgerea procedurii limitarii dreptului de preferinta a actionarilor prin hotararea adunarii extraordinare, hotarare care trebuie luata in prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor celor prezenti (articolul 217 din Legea societatilor comerciale)
• pretul noilor actiuni nu trebuie sa fie mai mic decat valoarea nominala a acestora
*Acelasi regim este aplicabil si societatilor cu raspundere limitata.

Actiuni preferentiale. in cazul in care creditorul ar dori sa converteasca debitul sau o parte a acestuia in actiuni preferentiale fara drept de vot, urmarindu-se abordarea unei pozitii minoritare, cu evitarea preluarii controlului, sunt de retinut o serie de elemente. in primul rand, acest lucru nu este posibil decat in cazul societatilor pe actiuni, nu si al societatilor cu  raspundere limitata. in ceea ce priveste societatile pe actiuni, acestea nu pot emite actiuni preferentiale peste limita a 25% din capitalul social3.

Asta inseamna ca un creditor a carui datorie valoreaza mai mult decat actiunile reprezentand un sfert din capitalul social ar putea sa-si converteasca in totalitate creanta fie doar in schimbul actiunilor ordinare, fie obtinand atat actiuni ordinare cat si actiuni preferentiale. in alte jurisdictii (de exemplu in Marea Britanie) creditorii pot sa-si configureze propriul regim aplicabil actiunilor dobandite in urma conversiei. Astfel, ei ar putea sa-si rezerve dreptul de a participa doar la luarea anumitor decizii ale adunarii actionarilor, pastrandu-si un drept de prioritate la obtinerea dividendului. Legislatia romana nu permite acest lucru deoarece cu exceptia actiunilor preferentiale, strict reglementate, toate actiunile trebuie sa confere posesorilor drepturi egale4.

In modelul care implica obtinerea controlului asupra societatii debitoare, creditorul trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din legislatia insolventei din Romania.

Situatia institutiilor de credit. Creditorii care sunt institutii de credit vor trebui sa se conformeze limitarilor privind participatiile in societatile comerciale. Astfel, institutiile de credit nu pot detine participatii calificate in societati comerciale care sa depaseasca 15% din fondurile proprii iar valoarea totala a participatiilor de acest fel nu poate depasi 50% din fondurile proprii5. De asemenea, asa cum am mentionat, acestea nu pot detine participatii calificate nici daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii respective. in schimb, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara nu sunt considerate a fi participatii, neaplicandu-li-se interdictiile de mai sus. Cu toate astea, in legislatia in vigoare nici conceptul de „detinere temporara”, nici cel de „operatiune de asistenta sau restructurare financiara” nu sunt definite.

In acest context, este de mentionat ca legislatia bancara nu este clara sub aspectul aplicarii sau nu al acestor interdictii fata de alte societati din cadrul grupului bancii (special purpose vehicle). De exemplu, daca banca ar realiza o cesiune de creanta in favoarea unei entitati din grup, aceasta ar putea sa devina actionar al imprumutatului prin conversia datoriei. Aceasta cesiune ar putea fi considerata un temei pentru anularea provizioanelor specifice de risc de credit aferente creantei respective6.

Conversie partiala.
Creditorii au optiunea de a converti doar partial datoria in actiuni pentru a evita, de exemplu, sa aiba o pozitie majoritara in societatea debitoare. Totusi, daca pe langa statutul de actionar, fie si minoritar, creditorul mentine si o parte din creditul initial, ramane posibil ca aceasta situatie sa-i confere creditorului controlul asupra societatii potrivit legislatiei bancare. Conform legii, poate fi considerata ca avand control, o entitate care poate exercita o influenta dominanta asupra unei alte entitati al carei actionar este, in virtutea unui contract incheiat cu aceasta7. Acest aspect este relevant deoarece institutiile de credit nu pot detine participatii calificate8 daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii in cauza.

Proiectul de regulament BNR

Un proiect de regulament al Bancii Nationale9 isi propune sa reglementeze conversia datoriilor in actiuni realizata de catre institutiile de credit. Astfel, detinerile temporare de actiuni obtinute in operatiuni de asistenta sau restructurare financiara mentionate in exceptia discutata mai sus sunt definite ca fiind chiar actiunile obtinute ca urmare a conversiei. Proiectul pare sa aiba in vedere ipoteza conversiei ca formula de dobandire a controlului (modelul creditorului-antreprenor) deoarece institutiilor de credit li se va cere sa puna in practica un plan concret de restructurare financiara a societatii debitoare.

Regimul propus in proiectul de regulament

• Conditiile pentru dobandirea de actiuni de catre institutiile de credit:

a) stabilirea unei strategii si a unei politici generale fata de acest tip de operatiuni
b) dispunerea si punerea in practica a unui plan concret, viabil si fundamentat de asistenta sau restructurare financiara
c) inexistenta unei alte metode mai viabile si mai rentabile de a asigura interesele institutiei de credit fata de creantele asupra respectivei entitati
d) expunerea institutiei de credit fata de entitatea respectiva reprezinta peste 60% din datoriile entitatii
e) actiunile reprezentand detineri temporare sunt inregistrate in situatiile financiare individuale ale institutiei de credit

• Durata detinerii de actiuni este limitata la 24 de luni, putand fi prelungita pentru motive intemeiate de catre Directia Supraveghere fara a depasi 36 de luni de la data dobandirii actiunilor respective

Conversia ca ultima solutie. Conform regulamentului, institutiilor de credit le va fi permisa dobandirea de actiuni doar ca ultima solutie. Totusi, nu este stabilit niciun criteriu prin care se poate evalua viabilitatea sau rentabilitatea optiunilor aflate la dispozitia creditorilor. De asemenea, institutiile de credit vor fi nevoite sa elaboreze o politica generala fata de acest tip de operatiuni, semn ca va trebui ca bancile sa se conformeze unui anumit standard de comportment non-discriminatoriu.

Niveluri de expunere
. O alta conditie pentru dobandirea de actiuni in regimul special este ca expunerea societatii creditoare fata de entitatea debitoare sa depaseasca 60% din datoriile acesteia. De aici ar reiesi ca nu va putea exista in practica o situatie in care mai mult de o banca sa dobandeasca participatii in aceeasi societate in temeiul acestui regulament10. De asemenea, valoarea totala a datoriei fata de un sindicat de banci nu ar putea fi convertita in actiuni in temeiul acestui regulament, decat cel mult fata de una din ele, daca pragul este atins.

Obligatii de notificare

1. Catre Banca Nationala a Romaniei
• conform proiectului de regulament, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara vor trebui notificate Directiei Supraveghere din Banca Nationala, in termen de 5 zile de la data dobandirii lor de catre institutiile de credit

2. Catre Consiliul Concurentei
• in varianta preluarii controlului, este posibil ca operatiunea de conversie a datoriilor in actiuni sa fie considerata o concentrare economica supusa notificarii Consiliului Concurentei, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in Legea Concurentei nr. 21/1996
• concentrarile avute in vedere sunt cele in care cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati depaseste echivalentul in lei a €10.000.000, daca exista cel putin 2 agenti economici implicati care sa realizeze, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a €4.000.000 (articolele 10-15 din Legea Concurentei nr. 21/1996)
• este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare pana la emiterea unei decizii favorabile din partea Consiliului

Alegerea valorii de 60% ridica totusi cateva intrebari. in primul rand, nu este prevazut cum se calculeaza expunerea societatii creditoare. De aceea nu este clar la ce se raporteaza acest procent, putandu-se lua in calcul atat datorii curente, cum ar fi salarile angajatilor, cat si datorii pe termen lung, cum ar fi cele provenind din alte credite. in plus, nu este mentionat daca sunt luate in considerare doar datoriile debitorului la institutii de credit sau la orice fel de entitati.

Durata detinerii. Elementul central al exceptiei de la limitarea participatiilor institutiilor de credit in societatile comerciale este caracterul temporar al detinerilor de actiuni. Astfel, acestea nu vor putea fi pastrate mai mult de 24 de luni, decat pentru motive intemeiate si fara depasirea a 36 de luni. Alegerea duratei ar putea fi comparata cu alte termene impuse de legislatie in situatii similare. De exemplu, durata de 24 de luni coincide cu termenul-limita maxim pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat, dupa ce acesta a fost prelungit conform legii de creditori11. De asemenea, durata maxima de 3 ani permisa de Banca Nationala corespunde cu durata executarii planului de reorganizare prevazut de legislatia insolventei12. Conform proiectului de regulament, la capatul acestui termen, institutiile bancare vor trebui sa faca demersuri pentru a instraina actiunile detinute, fara a fi precizat in ce trebuie sa constea aceste demersuri, sau care ar fi consecintele depasirii din orice motiv a termenului impus.

Provizionare. Regulamentul nu are in vedere modul in care va fi tratata contabil stingerea creantei bancii ca efect al conversiei datoriilor in actiuni la nivelul provizionarii. Ca o paralela, conform unor modificari recente, la ajustarea provizioanelor in urma unei reesalonari sau refinantari, institutiile de credit trebuie sa ia in considerare criteriul performantei financiare a debitorului in conditii mai stricte decat cele avute anterior13. Totusi, prin imbunatatiri la nivelul serviciului datoriei, creditorul va putea scadea provizioanele in consecinta. Acest lucru nu era posibil inainte de ultimele modificari aduse in 2009, deoarece reesalonarea sau refinantarea nu permitea scaderea provizioanelor14. in cazul in care BNR ar dori sa incurajeze utilizarea conversiei datoriei in actiuni de catre institutiile de credit, clarificarea pozitiei cu privire la provizioane ar fi foarte utila, inclusiv prin explicarea tratarii acesteia la nivel de provizionare in perioada de detinere temporara (24/36 de luni).

Conversia datoriilor in actiuni este o metoda extrem de populara in jurisdictiile occidentale datorita potentialului ei de a transforma o situatie adversariala intr-un raport de colaborare benefic pentru ambele parti. Desi exista o multitudine de circumstante care pot convinge partile sa se implice, operatiunea nu este lipsita riscuri.

Implicatiile juridice ale acestei operatiuni in dreptul roman s-ar putea intinde asupra unei varietati de domenii si necesita o analiza nuantata. Totusi, cu toate ca legislatia noastra nu este inca adaptata la aceasta practica, cresterea preocuparii pentru conversiunea datoriilor in actiuni este binevenita.

NOTE:

1.Articolul 210, alineatul (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

2. Articolul 80, alineatul (1), litera f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exista desigur argumente care sa combata acest risc, cum ar fi faptul ca interesele altor creditori nu sunt lezate, din moment ce creditorul de regula garantat devine un creditor subordonat care, in eventualitatea unor distribuiri in faliment va avea ultimul rang (articolul 123 din aceeasi lege)

3. Articolul 95, alineatul 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

4. Articolul 94, alineatul 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

5.Articolele 143, 144 si 145 din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului;.

6.Articolul 21 din Regulamentul BNR 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

7.Articolul 7, alineatul (1) punctul 4 din din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

8. Conform definitiei din Articolul 7, alineatul (1) punctul 17 din Ordonanta de Urgenta 99/2006, participatia calificata este o participatie directa sau indirecta intr-o entitate, care reprezinta 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entitatii sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrarii entitatii respective

9. Proiectul de Regulament al BNR privind detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara a unei entitati din afara sectorului financiar
(http://www.bnro.ro/files/d/Legislatie/Proiecte/R_2010_detineri_temporare_actiuni.pdf)

10. Articolul 5 din proiectul de regulament .

11. Conform articolului 21 din Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, termenul limita este fixat la 18 luni. Totusi, el poate fi prelungit de catre creditori pana la 24 de luni, in conformitate cu articolul 34 din aceeasi lege.

12. Articolul 95, alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

13. Articolul 112 din Regulamentul 18/2009 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit, asa cum a fost modificat in Ianuarie 2010 de Regulamentul 1/2010

14. Articolul 112, alineatul 5 din Regulamentul 18/2009 prevedea inainte de modificarea facuta de Regulamentul 1/2010 ca refinantarea sau reesalonarea creditelor nu putea conduce la imbunatatirea clasificarii acestora. Dispozitia cu efect similar dinaintea Regulamentului 18/2009 exista in Articolulul 56 din Norma 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative (in prezent abrogata de Regulamentul 18/2009)” (subl. mea)

Deci evaluarea pe care o face creditorul trebuie sa arate „ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut” si, pe de alta parte, „indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare„. Deci creditorul urmareste sa obtina dividende care sa acopere valoarea creantei initiale, intr-un cuvant societatea trebuie sa obtina profit care sa permita acest lucru. In caz contrar creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividentului. Atunci problema s-ar pune in felul urmator: daca s-ar fi facut conversia datoriilor in actiuni – deci s-ar fi majorat capitalul social – la Oltchim, platile dividentelor ar fi acoperit valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor? Cu alte cuvinte, o asemenea masura ar fi contribuit la cresterea performantei acestei intreprinderi? Sau, chiar daca s-ar fi majorat capitalul social, performanta tot scazuta ar fi ramas si atunci solutia ar fi fost insolventa. Pentru ca majorarea de capital social trebuie sa conduca la performanta economica, altminteri vorbim de o majorare de capital in sine, care comporta riscuri considerabile ce trebuie foarte bine manageriate!

Cum s-au acumulat datoriile catre AVAS

Iata ce ne spune Capital:

BCR şi Banca Transilvania printre cei mai mari creditori ai Oltchim. Piperea: Creanţa AVAS provine din 1995

Se arata ca:

„Administratorul judiciar al companiei de stat a depus tabelul preliminar al creanţelor contra Oltchim. Combinatul are datorii totale de aproape 793 de milioane de euro. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Electrica şi două bănci sunt cei mai mari creditori. Datoria combinatului către AVAS îşi are originea tocmai în 1995

Electrica, AVAS, BCR şi Banca Transilvania sunt, în această ordine, cei mai mari creditori ai combinatului Oltchim, intrat în insolvenţă. Valoarea totală a creanţelor acceptate se apropie de 3,5 miliarde de lei, potrivit tabelului preliminar. “ Nu este o surpriză numele principalilor creditori. Este o supriză însă felul în care a fost acumulată datoria către AVAS. Totul a început în 1995. Combinatul lua credite de la bănci, statul le garanta, iar când Oltchim nu mai plătea, băncile executau garanţia. Sunt nu mai puţin de 32 de acte adiţionale în acest sens. În 2002 vorbeam deja de peste 165 de milioane de dolari datorie a Oltchim către AVAS”, explică, pentru Capital, Gheorghe Piperea, administratorul judiciar al Oltchim.

Electrica, garantată “fictiv”?

Unele noutăţi au ieşit la iveală şi în ceea ce priveşte creanţa Electrica (peste 150 de milioane de euro). În acest caz, spune Piperea, garanţiile sunt iluzorii. Ar fi vorba despre nişte cesiuni de creanţe  care astăzi, în situaţia în care se află Oltchim, sunt aproape imposibil de valorificat. Anagajaţii combinatului sunt trecuţi în tabelul de creanţe cu circa 3,3 milioane de euro.” (subl. mea)

Iar Ziarul Financiar ne spune:

Piperea: Datoriile Oltchim către AVAS vor fi şterse în totalitate. Cu băncile se va merge pe reeşalonare

Se arata ca:

„Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) a intrat ieri în procedură de insolvenţă după ce Tribunalul Vâlcea a aprobat cererea înaintată în acest sens de administratorii companiei.

Gheorghe Piperea, a cărui firmă specializată în restructurări Rominsolv împreună cu BDO Business Restructuring au fost alese de stat să administreze judiciar Oltchim, spune că aproape toate datoriile combinatului vor fi şterse în cadrul procesului de insolvenţă şi cei care vor mai recupera ceva vor fi băncile, cu care se va negocia o reeşalonare a împrumuturilor.”

Vosganian – despre „statura morala a celor care ne dau noua lectii”

Un articol mai vechi, din 28 martie 2013, aparut pe ziare.com, ne arata ca:

Vosganian: Exista multe interese pentru falimentul Oltchim

In contextul protestelor de mare amploare ale salariatilor Oltchim, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, acuza „statura morala” a liderilor sindicali si cere „liniste sociala”, sustinand, de asemenea, ca exista multe interese pentru falimentul combinatului chimic.

Nu inteleg foarte bine cum se poate ca un combinat care anul trecut a lucrat la o capacitate de 30% sa poata sa tina toti salariatii. Cei care reprezinta sindicatul sunt persoane (…) care figurau in firme care au avut relatii comerciale cu Oltchim, aceasta este statura morala a celor care ne dau noua lectii„, a spus Vosganian intr-o interventie la Digi 24.

Peste 1.000 de salariati ai Combinatului Chimic Oltchim protesteaza joi dimineata in curtea institutiei.

„Ne-am adunat aici atat de la Valcea, cat si de la Pitesti, si cerem insistent prezenta primului-ministru Victor Ponta la Valcea pentru a ne spune odata cum stau lucrurile la combinat. Sunt oameni aici care nu au din ce trai de trei luni de zile, au rate la banci, au restante la asociatii, au copii de crescut, e o intreaga catastrofa sociala.

Nu mai merge cu rapoarte, cu analize, cu asteptari, este obligatoriu si li se spuna ceva concret, fie plecam acasa cu salarii compensatorii, ceea ce nu-si doreste absolut nimeni, fie macar stim viitorul nostru in aceasta intreprindere”, a declarat liderul de sindicat Mihai Diculoiu, pentru Agerpres.

Nimeni nu vrea sa dea bani la Oltchim

Ministrul a explicat ca pentru cresterea capacitatii de productie a combinatului este nevoie de o suma de aproximativ 60%, insa „nimeni nu doreste sa dea bani la Oltchim”, existand mai multe interese pentru falimentul acestuia.

„Liderii de sindicat, care cer intoarcerea lui Roibu (Constantin Roibu, fost director Oltchim, n.red.) doresc pastrarea unei atmosfere care nu este favorabile dialogului. Sunt multe tentative de a duce Olcthim spre faliment: FMI mi-a spus raspicat ca Oltchim trebuie inchis, Comisia Europeana imi spne ca Oltchim este o gaura neagra in care nu ar trebui sa bagam bani, unii dintre traderi se indreapta spre alte combinate, alti parteneri se gandesc ca daca falimenteaza cumpara mai ieftin„, a detaliat ministrul.

Vosganian: Concedierile la Oltchim, proportionale cu dimensiunea capacitatii de productie

Guvernul a solicitat Comisiei Europene posibilitatea acordarii unui ajutor de stat pentru Oltchim, insa acest lucru este putin probabil, a precizat ministrul Economiei, UE concluzionand ca istoricul combinatului, „la care sunt partasi managerii si liderii sindicali”, este negativ.

Oficialul a mai precizat ca luni vor fi reluate discutiile cu furnizorii si producatorii Oltchim, iar pana miercuri va fi emisa o ordonanta de urgenta in vederea modificarii legislatiei pentru a putea da salarii compensatorii.

De asemenea, „DNA are mult de lucru in cea ce priveste neregulile la Oltchim”, fiind vizati conducatorii din managementul Oltchim, a adaugat ministrul.

Proteste de amploare la Olchim

Salariatii Oltchim au organizat numeroase proteste, exprimandu-si nemultumirea fata de neplata salariilor din decembrie anul trecut.

Miercuri, peste 400 de salariati de la Oltchim au blocat miercuri drumul national DN 64 Ramnicu Valcea-Slatina.

Angajat de la Oltchim, lovit de o masina in timpul protestelor

De asemenea, zeci de angajati ai Diviziei Petrochimice Bradu de la Pitesti, care apartine Oltchim, au protestat miercuri pe drumul national DN 65B, care face legatura intre autostrada A1 si soseaua spre Craiova.” (subl. mea)

Si acum revin la celelalte doua articole din Adevarul:

Zaremba se întoarce: PCC SE se aliază cu fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital pentru privatizarea Oltchim

Se arata ca:

„Fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital şi PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic şi au transmis ministrului Economiei, Varujan Vosganian, şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă.

Ministrul Economiei s-a întâlnit marţi cu Yuval Cohen, partener fondator şi manager al Fortissimo Capital, fond de investiţii care şi-a manifestat interesul în vederea participării la procesul de privatizare al combinatului Oltchim.

La întâlnire au participat Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC SE, companie înregistrată în Germania, administratorii judiciari Gheorghe Piperea şi Niculae Bălan, precum şi conducerea combinatului Oltchim, reprezentată de Armand Spiru.

„PCC SE, acţionarul minoritar al Oltchim, şi fondul israelian de investiţii Fortissimo Capital vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului vâlcean şi au transmis, în cadrul discuţiilor, ministrului Varujan Vosganian şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă în acest sens.

Fortissimo Capital şi PCC SE au cerut administratorilor judiciari să stabilească un termen final pentru depunerea ofertelor de privatizare pentru toţi competitorii interesaţi să investească la Oltchim.Reprezentanţii consorţiului nou-format au arătat că sunt dispuşi să facă investiţiile necesare pentru repornirea combinatului în sistem integrat cu Platforma Petrochimică Bradu, la întreaga capacitate”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

PCC SE deţine direct 18,31% din acţiunile Oltchim şi indirect 14,02% din tutluri, prin intermediul Polyolt Holding, firmă înregistrată în Cipru.

Fortissimo Capital este un fond privat de investiţii care investeşte în principal în companii publice şi private israeliene din domeniul tehnologiei şi industriei, ce au nevoie de infuzii de capital pentru dezvoltarea afacerilor.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an. „

si

SIF-urile vor să formeze un consorţiu pentru a investi la Oltchim după privatizare

Se arata ca:

„Societăţile de Investiţii Financiară (SIF) vor să formeze un consorţiu care să investească la Oltchim (OLT), după privatizarea acestuia şi integrarea combinatului din Râmnicu Vâlcea cu Chimcomplex Borzeşti, potrivit Ministerului Economiei.

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, s-a întâlnit joi cu George Mucibabici, preşedintele firmei de consultanţă şi audit Deloitte, Ştefan Vuza, preşedintele SCR Grup şi Costel Ceocea, preşedintele SIF Moldova, discuţiile vizând redresarea şi atragerea de investiţii pentru Oltchim.„În acest context, preşedintele SIF Moldova a anunţat iminenţa formării unui consorţiu al SIF-urilor, care doreşte să se implice în rezolvarea situaţiei Oltchim, considerat un proiect de interes naţional. În opinia partenerilor de dialog, acest consorţiu este interesat de funcţionarea combinatului după privatizare şi de aceea intenţia lor este aceea de a investi într-un proiect de integrare a combinatelor Oltchim şi Chimcomplex Borzeşti, care are ca puncte forte poziţia geografică avantajoasă, pieţe internaţionale de desfacere care pot absorbi 70% din producţia Oltchim şi Chimcomplex, instalaţii modernizate, în marea lor majoritate, sunt competitive din punct de vedere al costurilor“, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

De asemenea, potrivit participanţilor la discuţii Oltchim are ca avantaj că este singura capacitate de acest fel din Uniunea Europeană şi că ar aduce un plus de valoare pentru economia românească.

„În cadrul discuţiilor au fost solicitate informaţii cu privire la stadiul procedurii de insolvenţă, precum şi unele detalii suplimentare legate de situaţia economico-financiară a societăţii“, se mai spune în comunicat.

Vosganian s-a întâlnit miercuri cu reprezentanţii fondului de investiţii israelian Fortissimo Capital şi cei ai PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, care au anunţat la rândul lor că vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic.

Aceştia au transmis ministrului şi administratorilor judiciari că vor face săptămâna viitoare o ofertă pentru compania de stat.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 6, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii