Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Morsi…

Gandul

Mohamed Morsi a fost arestat şi demis. Alegeri anticipate în Egipt şi constituţie suspendată. Jurnalist egiptean, pentru Gândul: „Ne rugăm să nu se ajungă la violenţă” – LIVE VIDEO

Mediafax

Statele Unite urmăresc cu „preocupare” situaţia din Egipt: „Din declaraţiile preşedintelui Morsi lipsesc propunerile concrete”

CRIZA DIN EGIPT: Mohamed Morsi a fost plasat în arest la domiciliu. Preşedinţia denunţă o „lovitură de stat”. Armata l-a demis pe Morsi (presă) – LIVE VIDEO

Romania Libera

Mohamed Morsi îşi desfăşoară activitatea într-o unitate a serviciilor de securitate

Petiţia privind demisia preşedintelui Mohamed Morsi, semnată de 22 milioane de egipteni

VIDEO. Preşedintele egiptean, în AREST la domiciliu

President Morsi meets EU Council President, He...

President Morsi meets EU Council President, Herman Van Rompuy (Photo credit: European External Action Service – EEAS)

O tara divizata. Se vede clar faptul ca societatea egipteana are doua componente: una laica si una religioasa. Islamica, desigur. Acest lucru s-a vazut si in recentele evenimente din Turcia. Probabil ca lucrul asta incepe sa devina o caracteristica a lumii musulmane.

Au iesit atatia oameni in strada, am auzit ca ar fi vorba de 1 milion de oameni!! Pe de alta parte imi dau seama ca acolo e plin si de servicii secrete. Din diferite colturi ale lumii. Dupa parerea mea, un regim islamist fundamentalist nu era pe placul nici al Israelului, nici al SUA si nici al Europei. Insa dincolo de toate aceste picanterii se ridica, cred eu, doua intrebari fundamentale: cum vor acesti oameni sa traiasca? Ce fel de societate vor sa aiba? Egiptul, iata, a ajuns in pragul razboiului civil. Societatea egipteana e greu de definit astazi, fata de cum era in urma cu 40-50 de ani… Si chiar ma gandeam, apropo de cele doua intrebari, la ce stil de viata ar dori egiptenii… Pentru ca ceea ce putem constata este departarea societatii egiptene de stilul de viata islamic, reglementat de vestita Sharia. Lucru ar fi de inteles pentru ca Egiptul e in proximitatea Europei si atunci UE si valorile sale ar trebui sa aiba o influenta in Egipt, mai ales ca aceasta tara e una turistica si multi se duc acolo in vacante. Ai si ce vizita! Si atunci care sa fie oare stilul de viata dorit de egipteni? Cel francez? Cel german, oare? Nu prea cred… Italienesc…? Dvs., stimati cititori, ce spuneti? Sau e cumva cel american!! 😀

Lady Gaga

In definitiv omul obisnuit ce vrea? Economia sa mearga bine, locuri de munca, un salariu bun… Dar mai e si altceva: el vrea sa fie liber sa bea o bere, vara, pe o terasa, sa iasa cu prietenii la un concert rock, s-o vada pe Lady Gaga sau Rihanna, de ce nu, sa o invite la cina pe „the most beautiful woman in the world” :D, eventual fara voalul acela care sa-i acopere fata., eventual sa-i poata privi si picioarele, de ce nu? 🙂 Invite her to have supper together! 🙂 Nu cumva lucruri din astea vrea omul  obisnuit, lucruri pe care nu le vrea Morsi si Fratia Musulmana? 🙂

Rihanna

Nu cumva in subconstientul colectiv acestea sunt dorintele cele mai adevarate si ascunse? Nu atat bogatia, banii (desi cu cati sunt mai multi, cu atat mai bine), cat astfel de lucruri: normal things 😀 . Sau poate ca omul doreste sa-si sarute iubita in plina strada sau sa faca o dragoste nebuna pe plaja, in slip, si ea tot in slip. Poate ca in subconstientul colectiv are loc o respingere a modei musulmane. Si in definitiv revolutiile de ce nu ar incepe de la astfel de lucruri simple, dar atat de complicate sub fundamentalismul islamic? Pentru ca aici e vorba mai putin de serviciile secrete, cat e vorba de cetatean, de omul obisnuit. In strada au iesit astfel de oameni. Obisnuiti. Petitia a fost semnata de astfel de oameni. Obisnuiti. Or, respingerea lui Morsi si a Fratiei Musulmane inseamna divortul de un stat islamist, religios, condus dupa Sharia. Practic, inseamna indepartarea de cultura islamica traditionala, lucru asta petrecandu-se intr-o tara cu o covarsitoare majoritate islamica. Ramane de vazut ce va alege acum cetateanul, ce fel de stil de viata va alege. Insa respingerea unui stat religios condus dupa preceptele Shariei inseamna apropierea de europenism sau americanism. Este o schimbare nu numai de forma, ci si de fond: inseamna alte valori ideologice si politice. Aici e vorba mai putin de fenomenul economic, de rolul statului in economie. Ci de adoptarea altor valori, renuntarea la cele traditionale, bazate pe religie. Incercarea aceasta, facuta prin Morsi, de a restabili traditionalul in vechile sale tipare a esuat rasunator! Este uimitor ce s-a intamplat: nimeni nu credea ca Egiptul poate avea asemenea reactii. Toti credeau ca ‘Primavara araba’ a esuat si iata ca aceasta ‘Primavara’ renaste in vara aceasta. Chiar daca Morsi va ramane la Putere, Islamismul e zguduit puternic. Tulburarile nu vor inceta curand… Situatia, dupa cum putem cu usurinta observa, este exploziva si nu s-a ajuns la final. S-ar putea ca tulburarile in Egipt sa dureze chiar mai multi ani. Pentru ca in Egipt se da, de fapt, o lupta intre Vechi si Nou. Esecul Fratiei Musulmane e de-a dreptul uimitor!! Cine ar fi crezut…? Si este surprinzatoare aceasta lupta a contrariilor – Vechi – Nou, Traditional – Netraditional, intr-o impecabila dialectica, pe care, repet, putini cred ca ar fi banuit-o! Trebuie inteles ca Egiptul, in mod fundamental, isi alege un nou drum. Acest nou drum nu mai poate fi nici dictatura (Mubarak), respinsa de popor, si nici fundamentalismul islamic, intruchipat de Fratia Musulmana si de Morsi, respins de asemenea de popor. Cred ca este un caz unic in lumea islamica, care, iata, ne ofera tot felul de surprize. Traditionalismul acesta vechi conservat de aceasta lume islamica de peste un mileniu e pe cale sa se prabuseasca. A intrat intr-un declin evident si Calea Araba spre Socialism, reprezentata de Partidul Ba’ath… De unde ar rezulta ca se deschide in aceasta lume, oarecum izolata pana acum, o alta epoca… Bashar al-Assad, unul din ultimii mohicani ai Partidului Ba’ath, din Siria, rezista cu greu razboiului civil.

Si acesta s-ar putea sa nu fie decat inceputul pana cand aceasta lume isi va gasi intr-un mod sigur un alt fagas.

Vom vedea…

Update

Gandul

Confruntări între adversari şi susţinători ai lui Mohamed Morsi în Piaţa Tahrir din Cairo

Se arata ca:

„Confruntări între adversari şi susţinători ai fostului preşedinte egiptean Mohamed Morsi s-au înregistrat vineri seară în apropierea Piaţei Tahrir din Cairo, relatează AFP.

Cele două grupuri de manifestanţi au început să se atace cu arme de foc şi pietre, în zona Podului 6 Octombrie din capitală.

La locul incidentelor s-au deplasat numeroase ambulanţe care transportă răniţii.

Confruntări între susţinători şi adversari ai preşedintelui Mohamed Morsi se înregistrează în mai multe oraşe din Egipt, anunţă agenţia de ştiri Mena.

La Cairo, cel puţin trei persoane au fost ucise în schimburi de focuri între susţinători ai preşedintelui demis şi militari ai Gărzii republicane. Incidentele au avut loc în zona Rabaa al-Aadauiya din suburbia Nasr City.

În nordul Peninsulei Sinai, susţinătorii lui Morsi au atacat o clădire guvernamentală în zona El-Arish, iar forţele de ordine au ripostat cu gaze lacrimogene.

În oraşul Ismaïliya, armata a tras focuri de avertisment pentru a-i dispersa pe susţinătorii preşedintelui.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

iulie 4, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 286 comentarii

Iata trei articole…

… din Romania Libera care vin sa descrie mai bine realitatea in care traim:

Parerea Presedintelui Basescu

Băsescu, despre scrisoarea lui Merkel şi Sarkozy către van Rompuy: Probabil că au motive

„[…]Preşedintele a fost întrebat cum comentează informaţia din Ziarul Financiar potrivit căreia preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel au trimis o scrisoare preşedintelui Herman Van Rompuy, în care cei doi au dat un ultimatum celor 27 de guverne ale Uniunii Europene, spunând că trebuie să decidă dacă acceptă ca Bruxelles-ul să joace un rol mai important în stabilirea bugetelor naţionale.

Probabil că au motive, deşi n-o consider prea elegantă ca procedură. Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei. Spun acest lucru în cazul în care este adevărat ce spuneţi dumneavoastră că s-a dat un ultimatum. Eu nu l-am citit”, a spus Băsescu. Preşedintele a adăugat că este vorba totuşi despre o sursă de presă. „Cred totuşi că ar putea fi un punct de vedere al celor două state, dar nu un ultimatum”, a adăugat preşedintele.

Traian Băsescu a fost întrebat de asemenea cum comentează eşecul Guvernului austriac de a impune în consultările cu opoziţia înscrierea în Constituţie a deficitului bugetar. „Vă pot spune un lucru. Vă rog să vă aduceţi aminte că am trimis proiectul de Constituţie către Parlament, în care propuneam introducerea unei asemenea prevederi, de mai bine de un an. Deci n-aş spune că România nu are capacitate de anticipare a ceea ce urmează să fie. Totul e să vrea şi Parlamentul să fim un stat serios. Vreau să cred că problema austriacă nu va fi una extrem de gravă şi că se vor găsi soluţii politice în Austria. În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că România este deja afectată de criza din zona Euro în zona dobânzilor”, a răspuns el.

„Efectul de contaminare a afectat toate statele – şi Germania şi România. Sigur că anul acesta în vară puteam să ne împrumutăm cu 5,2-5,3% dobândă. Acum dobânzile au ajuns la circa 8%. Deci şi pentru noi este imperativ necesară o decizie în Consiliul European următor, o decizie care să restabilească încrederea statelor”, a mai spus preşedintele.

Întrebat cum vede ipoteza unei Europe cu două viteze, Băsescu a spus: „Este un risc major şi noi, cel puţin, anticipându-l mai demult, am făcut tot ce a ţinut de noi ca să nu se creeze o Europă cu două viteze. Nici nu am acceptat întâlniri separate ale statelor non-Euro, am aderat şi la Pactul Euro Plus, am pus în aplicare şi elementele din agenda 2020 . Deci ne îngrijorează această perspectivă de aceea şi poziţia noastră de poimâine este una extrem de constructivă”.

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, îndeamnă statele UE să accepte modificarea Tratatelor în sensul unui sistem economic şi financiar unitar, avertizând că, altfel, statele din zona euro vor avansa separat spre o uniune mai integrată.” (subl.mea)

Ma gandeam, citind acest articol, la ceea ce a scris D-na Corina Cretu, un editorial foarte interesant… Iata ce arata, printre altele, D-na Cretu:

„Abia m-am întors din Statele Unite, de la întâlnirea parlamentarilor europeni cu cei americani. Ceea ce am găsit la Bruxelles nu mă face prea optimistă. Văd că toată lumea este foarte ocupată să salveze „Europa”. Toată lumea scrie planuri de salvare. Deşi, după cum evoluează lucrurile, s-ar putea să ne trezim în situaţia copilului cu prea multe moaşe, care rămâne cu buricul nelegat.

După cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy, şi domnul Van Rompuy (pentru cine nu ştie, „preşedinte” al Uniunii) are un plan. Radical! Pe scurt, el ar fi propus mai mult control intruziv asupra politicilor naţionale bugetare de către UE, respectiv Comisia Europeană, precum şi pedepsirea celor care calcă alături cu ridicarea dreptului de vot în consiliile europene. Ţărilor precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi altele, care au beneficiat de „planuri de salvare”,  li se pot impune planuri de austeritate direct de la Bruxelles. Văd că Brejnev are mulţi admiratori în sânul UE, care duc şi mai departe conceptul lui de „suveranitate limitată”.” (am subliniat pentru ca Dl. Basescu a zis: „Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei.„)

Despre Victor Ponta…

Intr-un editorial, semnat Sabina Fati, foarte interesant:

Cum se foloseşte Ponta de Monica Macovei şi cine-l salvează pe Năstase

Iata ce se arata printre altele:

„Fostul premier se aşteaptă să fie achitat în dosarul Mătuşa Tamara şi consideră amânarea dată ieri de Înalta Curte ca pe un semn bun. Pentru fostul său protejat Victor Ponta, semnul nu este însă deloc bun, fiindcă planul lui era să scape de Adrian Năstase: cu cât mai repede, cu atât mai bine. […]

Tânărul şef al PSD, Victor Ponta, s-a grăbit să lanseze mesajul abandonării lui Năstase înaintea oricărui verdict, lăsând să se înţeleagă că partidul nu mai vrea să poarte povara corupţilor. Ponta ar vrea să aplice standardele Monicăi Macovei pentru Năstase, dar nu şi pentru prietenul său Dan Şova, cel care a fost descoperit că în relaţiile sale cu diverse companii de stat le-a tăiat acestora facturi pentru zile de muncă de 27 de ore.

Adrian Năstase a devenit incomod pentru protejatul său de odinioară fiindcă Victor Ponta şi-a dat seama că va fi recunoscut înăuntru şi în afară ca Líder Máximo al PSD doar dacă scapă de mentorul său şi de părintele partidului. Pentru început, Ponta ar vrea să-l facă pe fostul său părinte politic să aibă senzaţia că se află într-un loc fără întoarcere, iar apoi să-i dea lovitura de graţie. Cu Ion Iliescu nu are încă nici un plan, dar poate că până la urmă justiţia autohtonă va găsi probe care să-l facă pe fostul artizan al Revoluţiei din 1989 responsabil pentru moartea celor peste o mie de oameni. Doar verdictele justiţiei îl vor ajuta pe Victor Ponta să scape de cei doi lideri neoficiali ai PSD.

Victor Ponta devine astfel nu doar un trădător al tovarăşilor care l-au ajutat să fie ceea ce este, ci şi un epigon al Monicăi Macovei: sub pretextul aplicării criteriilor etice, şeful PSD vrea să-i execute pe cei care îi fac umbră şi nu-l lasă să-şi atingă potenţialul.” (subl.mea)

Primavara araba… situatie complicata…

Ce vor să facă islamiştii din Egipt

Se arata, printre altele:

Un program islamist

Andrew Bostom, profesor la Brown University şi autor a două cărţi despre Jihad, a analizat predicile, edictele (fatwas) şi interviurile date de Al-Qaradawi şi a reuşit să desprindă un nucleu de convingeri care se pot constitui într-un veritabil program politic al Fraţilor Musulmani:

» Musulmanii trebuie să urmeze calea Jihadului violent şi expansionist deschisă de Profetul Mahomed inclusiv prin aşa-numitele „operaţiuni de martiraj” (atacuri sinucigaşe).

» Recrearea formală a Statului Unit Islamic (Califatul).

» Cucerirea prin Jihad a Europei şi Americii.

» Obţinerea statutului de „martir” prin uciderea tuturor evreilor israelieni prin atacuri sinucigaşe (Al-Qaredawi îşi exprimă dorinţa să moară el însuşi într-o asemenea operaţiune)

» Genocidul evreilor peste tot în lume ca „pedeapsă divină trebuie să fie săvârşit, cu voia lui Allah, de mâinile credincioşilor”.

La fel ca şi Fraţii Musulmani, cu al lor Partid al Libertăţii şi Justiţiei,  Al Qaradawi s-a declarat un susţinător al democraţiei, dar numai atâta vreme cât îi va aduce la putere pe Fraţi, dar mai ales va conduce la introducerea Shariei.

Aceste puncte de vedere nu sunt considerate drept extremiste nici în Egipt, nici în restul lumii arabe, unde prestigiul Fraţilor Musulmani şi al şcolii de gândire islamice care îşi are originea la Universitatea din Cairo este neegalat. Dimpotrivă, este gândirea curentă, general acceptată şi de aceea ceea ce se va întâmpla în Egipt va fi privit drept un model de a fi copiat şi emulat în tot spaţiul islamic, din Maroc până în Indonezia. Singura provocare faţă de doctrina islamistă dominantă reprezentată de Fraţii Musulmani/Al-Qaradawi vine din partea unui curent încă şi mai radical, salafismul, reprezentat în Egipt de partidul Al-Nur, care a obţinut 24,4% din voturi. Al-Nur provine din mişcarea Chemarea Salafistă, creată în anii  ’70 de studenţii de la Universitatea din Alexandria, care au refuzat să se înscrie în rândurile Fraţilor Musulmani atunci când aceştia au renunţat public la lupta armată împotriva regimului secular de la Cairo.

Alternativa la dictatura lui Mubarak nu este, aşadar, o democraţie de tip occidental ci un stat islamic condus după sharia. Singura întrebare este dacă Egiptul va arăta mai mult ca Arabia Saudită sau mai mult ca Afganistanul.   „

Acest articol trebuie citit, dupa parerea mea, impreuna cu un editorial recent al D-lui Cristian Preda – aici. Iata ce arata, printre altele, Dl Preda, legat de acest subiect, dar si de primul articol citat:

„În ultimele zile, am avut – la Paris și la Bruxelles – mai multe întâlniri cu ambasadori ai țărilor din bazinul mediteraneean, împreună cu diplomați din țările occidentale, ca și cu colegi din PPE.
În miezul dialogului s-a aflat situația din Europa și respectiv din vecinătatea sa sudică.
Din discuții a reieșit destul de clar că există în acest moment două frici majore. Prima este legată de ceea ce multă lume numește Primăvara arabă. Nu e o expresie acceptată peste tot. În Israel, dar și într-o țară precum Algeria, răsturnările de regim din nordul Africii sunt privite cu multă reținere, fie pentru că sunt văzute ca o amenințare la stabilitatea regiunii, fie pentru că referințele la evoluții similare din anii 90 produc mai degrabă panică decât speranță. Dincolo de diferențele de percepție, există totuși o teamă comună. E teama că islamul politic și democrația nu pot conviețui. Nu mai e vorba despre o ficțiune. Fiindcă la Tunis și Rabat, iar mâine – foarte probabil – în Egipt și Libia – guvernele sunt dirijate de forțe politice care se revendică de la islamul politic și își spun moderate.
A doua teamă privește Europa. Ea e răspândită nu doar pe “bătrânul continent” sau în America și Asia, ci și în toate țările din jurul Mediteranei. E teama că actuala criză economică din UE va duce la o criză politică majoră. Frica de colaps, de haos, de conflict. Cu alte cuvinte: nu numai modelul economic european e pus sub semnul întrebării, ci și modelul politic dezvoltat de o jumătate de secol încoace.
Aceste două frici se întâlnesc. Unii spun că ele se alimentează reciproc. Cel mai interesant ar fi să descoperim că au și cauze comune.”

Dar, apropo de primul articol citat, va recomand sa cititi si acest scurt editorial al D-lui Preda – aici.

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Dar, in final, v-as ruga sa cititi si acest articol, pe care l-am scris inca din 10 martie (!!) 2011 si in care anticipam evolutiile si reactiile de acum:

Complicata situatie din Nordul Africii…

Iata ce aratam, printre altele, atunci:

„[…]Lucrurile sunt inca foarte tulburi…Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. […]

Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins  din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba – vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi… Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. […]”

decembrie 8, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Despre Kîrgîzstan…

Asia Centrala e foarte vioaie din punct de vedere geopolitic. Iata un post deosebit de interesant al Mariei Diminet despre Kîrgîzstan:

KÂRGÂZII SUNT SACRIFICAŢI DE PROPRIA ELITĂ POLITICĂ

Va invit sa-l cititi!

Este de retinut ce spune autoarea in finalul postarii:

Contextul intereselor ruso-americane în Asia Centrală

Asia Centrala este un pivot regional important al lumii. Este situat în inima spaţiului eurasiatic şi reprezintă o conexiune între economiile largi şi dinamice ale Chinei, UE, India, Japonia şi Rusia. Toate aceste puteri urmăresc scopul de a controla resursele energetice şi de a câştiga puncte-cheie în sfera comercială şi industrială din regiune. Lupta acerbă însă pentru menţinerea influenţii în Asia Centrală este dusă de Rusia şi SUA. În scopul protejării propriilor interese geopolitice ambele puteri susţin elitele şi structurile politice locale, confruntare care se răsfrânge negativ asupra stabilităţii politice şi economice din statele central-asiatice. Oficial, atât Rusia cât şi SUA îşi argumentează prezenţa în regiune prin necesitatea asigurării securităţii şi înfruntării ameninţărilor din partea Iranului şi Afganistanului. Suplimentar, Rusia mai invocă şi motivul protejării minorităţii ruse. La rândul lor, SUA sunt preocupate nu doar de petrolul caspic şi controlul Chinei şi Iranului, dar şi de imperialismul rus. Oficialii americani mizează că apropierea dintre Statele Unite şi cele din Asia Centrală va limita acţiunile Rusiei în regiune.”

Tot despre Kîrgîzstan scrie si Alina Gîrbea in europuls.ro:

Kârgâstan, Moldova: două ţări, aceeaşi poveste ?

Despre Kîrgîzstan, iata ce ne spune Wikipedia – aici si aici.

Dupa parerea mea este clar ca in Asia Centrala se duce o lupta pentru sfere de influenta. Principalii actori sunt Rusia, China si SUA. Aceste sfere de influenta nu au fost inca trasate definitiv. Din aceasta cauza situatia din regiune este marcata de instabilitate.  Kîrgîzstanul face parte din CSI, deci Rusia are un ascendent, ca sa zic asa. Interesul Rusiei este de a opri tendintele centrifuge ale fostelor republici sovietice, tendinte manifestate prin „revolutii portocalii”. Pe de alta parte China duce o politica de expansiune economica, are si bani pentru asta. Pe cale pasnica, cel putin deocamdata. Insa interesele Rusiei si Chinei au ajuns sa fie apropiate. Nu degeaba se vorbeste de The New Great Game… Rusia se teme de expansiunea influentei occidentale, mai ales cand aceasta ii ajunge la granite, din cauza diferentelor de interese dintre aceasta si Occident (The New Great Game). Interesant este ca interesele Marilor Puteri au loc pe un teren musulman, cu state foarte slabe din punct de vedere economic, dar bogate in resurse naturale, cu regimuri politice instabile, marcat de confruntari interetnice, de fundamentalism si fanatism islamic sau teocratie islamica, cum e cazul Iranului. Pentru Occident si SUA controlul unei asemenea zone nu se poate face numai manu militari. Revolutia islamica din Iran demonstreaza acest lucru. Pentru ca este vorba de un set de valori al lumii occidentale ce nu este acceptat de lumea musulmana. Un lucru interesant este faptul ca o analiza a CIA, facuta cu doar 6 luni inainte de caderea Shahului, in august 1978, concluziona ca Iranul nu este intr-o situatie revolutionara si nici macar pre-revolutionara. Pentru Occident o asemenea lume este una ostila. Si nu numai pentru Occident. Lupta indarjita a talibanilor afgani atat impotriva sovieticilor cat si, acum, impotriva americanilor demonstreaza acest lucru. Profundele diferente culturale isi spun din plin cuvantul. In ceea ce priveste fostele republici sovietice, tendintele centrifuge sunt, dupa cum am zis, evidente. Dupa lunga perioada comunista, marcata de un ateism pronuntat, imboldul religios cred ca este mult mai tocit. Fanatismul mai estompat. Reflexele comuniste, in schimb, sunt inca destul de agere. Statele musulmane au tendinta de a deveni state teocratice, lucru neacceptat de Occident. Legea islamica – Sharia este incompatibila cu valorile Occidentului, si e supusa, din partea acestuia, unor critici repetate. Nu intru in detalii. Iata si pentru ce controlul Occidentului asupra unor asemenea state este dificil, greoi si nu de putine ori fara niciun succes. Pentru ca vorbesc doua limbi spirituale diferite si deloc compatibile. Este nevoie de timp indelungat pentru ca aceste state sa accepte un model compatibil cu cel Occidental. Nu este imposibil iar cazul Turciei demonstreaza acest lucru. Probabil ca unica solutie ar fi implementarea in aceste state a modelului Turciei, promovat de Mustafa Kemal Atatürk. Iata ce spune Wikipedia: ” Turkey is a parliamentary representative democracy. Since its foundation as a republic in 1923, Turkey has developed a strong tradition of secularism.[34] Turkey’s constitution governs the legal framework of the country. It sets out the main principles of government and establishes Turkey as a unitary centralized state.” (subl. mea). Este de remarcat si : ” Since the liberalization of the Turkish economy during the 1980s, the country has enjoyed stronger economic growth and greater political stability.[33]”. Fara secularism si fara promovarea laicitatii in viata sociala si politica a acestor tari  fundamentalismul religios islamic nu poate fi invins, si nici sharia. Este clar ca islamului ii e teama de expansiunea tot mai crescanda a valorilor occidentale si din aceasta cauza dezvolta o opozitie viguroasa fata de astfel de valori, punand o bariera de netrecut intre el si Occident. Pentru ca aceste valori vestice patrund incetul cu incetul in constiinta musulmanilor indepartandu-i de islam pe nesimtite. Defapt, valorile occidentale nu vor sa distruga islamul, dar nici nu vor putea sa-l modernizeze. Din aceasta cauza trebuie sa-l modereze, iar laicitatea e cel mai bun mijloc. Laicitatea nu ar exclude viata religioasa a individului musulman, doar o modereaza si i-ar pune o limita exceselor, deseori periculoase. Este doar un punct de vedere. Din pacate interesele Marilor Puteri sunt, dupa cat se pare, legate de dominatie in exclusivitate. Impunerea brutala nu poate sa duca la ceva bun. Care va fi rolul UE?

august 4, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii