Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Unii vad idioti si impostori peste tot

Iata un articol din Evenimentul Zilei, semnat de Sever Voinescu:

Scrierea este un dezastru în era internetului

Toată lumea spune că internetul a deschis poarta lumii pentru cea mai mare invazie a imbecililor cunoscută vreodată. Idiotul are exact aceeaşi tribună ca nobeliardul şi, cum numărul idioţilor este covîrşitor în raport cu orice altă categorie intelectuală imaginabilă, nimic nu le poate încetini avansul implacabil.

Este un adevăr de o evidenţă frapantă, dar pentru că a fost rostit de Umberto Eco a căpătat, iată, şi valoare culturală. Avem deja un citat preluat de toată lumea. Dar, deşi repetă acest citat din Eco fără oprire, toată lumea continuă să posteze.

Suma imbecilităţilor, a cuvintelor rele, otrăvite, aruncate de oameni în lume este colosală. Ceea ce face, însă, din internet (facebook, site-uri, forumuri şi toate cele) o adevărată bombă împotriva umanităţii, este permanenţa lui înfricoşătoare. Ca şi în cazul morţii, nu internetul ca atare ar trebui să ne sperie, ci veşnicia sa. Faptul că tot ce se scrie în văzul întregii lumi, pe internet, rămîne acolo, pentru totdeauna în văzul lumii, este ucigător. Vorbele rele rostite, măcar, trec. Cu timpul, vigoarea urii lor păleşte, ba chiar vorba în sine se uită. Memoria omenească este tămăduitoare prin uitarea de care e în stare. Internetul, însă, este un fel de groapă de gunoi radioactiv în care se deşartă relele nucleare ale omenescului şi pe care se aşează temelia lumii de azi şi de mîine. Internetul nu uită nimic.

În general, sîntem învăţaţi să celebrăm scrisul ca pe un mare pas înainte în istoria omenirii şi să privim aflabetizarea generalizată ca pe un imperativ al civilizaţiei. Ştim, însă, că nici un pas înainte nu vine fără o grămadă de noi neplăceri. Cu scrisul, neplăcerea constă tocmai în aceea că a ajuns la îndemîna oricui. Cuvintele pot fi pictate pe hîrtie, sau tastate pe ecran şi lansate cu un click în lumea largă, şi de către înţelept şi de către prost – omenirea produce din ce în ce mai multe situaţii în care inteligenţa şi cretinismul sînt puse pe exact acelaşi plan. Obsedată să nu discrimineze pe nimeni, lumea de azi are mare grijă să nu discrimineze între prost şi deştept. Bună treabă!

De cîte ori citesc ceea ce scriu oamenii pe internet, îmi revine în minte povestea zeului Teuth şi a regelui Thamus, spusă de Socrate tînărului Phaidros. Teuth era un zeu egiptean care a inventat o grămadă de jocuri, dar şi geometria, astronomia, numerele şi socotitul. Invenţia sa cea mai puternică au fost, totuşi,  literele şi, pe care de consecinţă, scrisul. Teuth şi-a prezentat invenţiile lui Thamus, regele Egiptului. Regele şi-a spus părerile despre fiecare dintre ele, şi cînd a veni rîndul scrisului, Teuth a pledat pentru utilitatea invenţiei sale cu următoarele argumente: pe de o parte, scrisul este un leac împotriva uitării, şi , pe de altă parte, împotriva ignoranţei, căci scrisul va consemna pentru totdeauna şi va răspîndi peste tot în lume înţelepciunea. Regele Thamus, însă, a fost de altă părere. Dimpotrivă, a spus el, scrisul consemnînd va îmbia oamenii la uitare, căci va lua povara exerciţiului memoriei de la ei. Mesajul va fi: nu vă mai exersaţi memoria, nu mai păstraţi în voi ceea ce e de transmis altora, căci scrisul o va face. Efectul treapeutic al memoriei, adaug eu, nu va mai opera, căci hîrtia suportă, dar şi reţine orice. Iar în ceea ce priveşte răspîndirea înţelepciunii, iarăşi, efectul va fi invers, credea regele. Înţelepţii vor scrie, crezînd că înţelepciunea se poate transmite aşa, prin semne pictate. Iar cititorii se vor uita la acele semne crezînd că ele însele sînt înţelepciunea, cînd, de fapt, ele sînt doar semne care nu reuşesc să transmită decît rudimenete ale experineţei înţelepciunii. Accesul la înţelepciune va fi, de fapt, blocat şi nu deschis prin scris, căci iluzia că literele sînt înţelepciunea va fi izvorul mulotr erori. Phaidros a fost intrigat de aceste argumente ale regelui Thamus, cum probabil sînteţi şi dumneavoastră. Aşa că Socrate a continuat astfel: „Scrierea, dragul meu Phaidros, seamănă într-adevăr cu pictura, şi tocmai aici stă toată grozăvia. Aceste  figuri cărora le dă naştere pictura se ridică în faţa noastră asemeni unor fiinţe însufleţite. Dar dacă le încerci cu o întrebare, ele se învăluie într-o foarte solemnă tăcere. La fel se petrece şi cu gîndurile scrise; ai putea crede că ele vorbesc, însufleţite de spirit. Dar dacă le încerci cu o întrebare, vrînd să te lămureşti asupra unei afirmaţii, ele nu îţi răspund decît un singur lucru, mereu acelaşi. Şi de îndată ce a fost scrisă, odată pentru totdeauna, fiecare cuvîntare colindă pretutindeni păstrînd aceeaşi înfăţişare şi pentru cei ce o pricep şi pentru cei cărora nu le spune nimic. Ea nu ştie în faţa cui se cuvine să vorbească şi în faţa cui se cuvine să tacă. Iar dacă a fost dispreţuită sau nedrept hulită, ea trebuie, de fiecare dată, să-şi cheme în ajutor părintele; singură, nu e în stare nici să se apere, nici să îşi vină în ajutor.”

Pe măsură ce pricep grozăvia internetului, mă simt tot mai apropiat de oralitate. Mi-a dat speranţe un anunţ pe care l-am văzut acum cîteva zile în geamul unei cafenele din Viena: „Nu avem wi-fi. Vorbiţi unul cu celălalt.” Înseamnă că nu sînt chiar singur…”

Te frapeaza de la bun caracterul negativ al continutului: „numărul idioţilor este covîrşitor în raport cu orice altă categorie intelectuală imaginabilă, nimic nu le poate încetini avansul implacabil” – lucru pe care Sever Voinescu il considera adevarat. Dar dansul in ce categorie crede ca intra? Oricum, suntem cu totii idioti!! Eu ce sa inteleg de aici? Ca ne trebuie intelepti, oameni providentiali, fuhreri ca sa ne conduca? Apoi nici un cuvant bun despre litera scrisa, despre internet, despre cate poti invata de pe internet si din discutiile cu altii. Chiar nimic bun, dom’ne? Iar Sever Voinescu a fost unul din ceea ce s-a numit in epoca „intelectualii lui Basescu”. Un asemenea negativism si sustinerea prezentarii rasei umane drept una de idioti, mai rar… Si o lipsa de deschidere fata de modernitate, demna de o cauza mai buna.

De parca omul a fost mai bun fara internet, fara tehnologia moderna? Dimpotriva, tehnologia moderna s-ar putea sa-l ajute pe om sa devina mai bun. Dar numai sa ne uitam putin la trecut si vom vedea cat de bun a fost omul fara internet, fara tehnologia moderna, fara telefon mobil. Iar cei care sustin ideile lui Sever Voinescu probabil ca vor sa ne intoarcem la acele vremuri revolute… Si atunci care ar fi solutia? Sa nu se mai scrie nici carti, sa nu mai citim…

Intr-adevar, un text mai idiot decat cel scris de Dl. Sever Voinescu n-am vazut de multa vreme!!

Pe de alta parte, iata un articol de pe platforma Blogurile adevarul.ro, din cate inteleg. Deci iata ce scrie Petre Barbu pe Blogurile adevarul.ro, voi cita finalul articolului:

„Să fugi, pur şi simplu să fugi de ei! Să cauţi şi să găseşti oameni care nu ţin să-şi impună dreptatea lor. Cum să găseşti aceste „triburi“? Trebuie să existe în lumea asta triburi de competenţi, oaze de normalitate. Unde să le cauţi? Şi dacă n-ai unde să fugi, ce faci? Atunci e cazul să-ţi pierzi minţile. Şi primii care vor recunoaşte că ai luat-o razna vor fi (ai ghicit!) chiar aceşti impostori. Ei vor fi gata să-ţi pună diagnosticul de nebun. Asta aşteptă: să cedezi psihic, să depui armele, să le recunoşti „valoarea“, să te înrolezi. Chiar aşa, înrolează-te! Nu vei putea prea repede să avansezi la gradul lor suprem de impostură. Înrolează-te drept slugă. Să-i slugăreşti. Să le cânţi în strună, să dai din cap aprobator, să-i linguşeşti. Slugărnicia îţi va salva viaţa. Nu ai altă opţiune: fii slugă! Ai să vezi cât de uşor îţi va fi să supravieţuieşti: să gândeşti ca o slugă.”

Blogurile adevarul.ro

Petre Barbu

Articolul se numeste: Invazia impostorilor

Citeste mai mult: adev.ro/o7h085

Ceea ce am citiat eu este finalul unei simfonii scrise pe tema impostorilor. Este acordul final ajuns la apogeu, observati: „sa fugi, sa fugi…”, trebuie sa existe o „oaza de normalitate”, altminteri autorul isi pierde romantic mintile, dar nici asa nu poate sa scape de impostori.

Si aici se remarca un egocentrism demn de o cauza mai buna: toata lumea e formata din impostori, impostorii au umplut planeta si saramnul autor nu mai are unde sa se ascunda de balaurii care il inconjoara!! Uitati-va ce acord final care atinge paroxismul: „Slugarnicia iti va salva viata. Nu ai alta optiune: fii sluga! Ai sa vezi cat de usor iti va fi sa supravietuiesti: sa gandesti ca o sluga.” Eu stau si ma intreb: omul asta isi da seama ce spune sau avem in fata un caz clinic de neadaptare la viata reala?

Pentru un autor toata lumea e idioata, exceptiile confirma regula. Pentru altul peste tot sunt numai impostori, care in final te fac si pe tine, care nu esti impostor, sluga, iar tu n-ai incotro si trebuie sa accepti!

Eu stau si ma intreb ce vor acesti oameni?

Un Führer ca sa-i conduca?

Pentru ca ideea indusa subliminal publicului cititor asta este: ca avem nevoie de un Fuhrer ca sa ne conduca, atat de idioti si impostori suntem.

Fascismul la el acasa in unele publicatii!

Recomand citirea integrala si in original a tutuor articolelor.

mai 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Basescu. Declaratii. Opinii. Atitudini

Iata ce am citit in Romania Libera:

Băsescu: Niciun ministru nu a anunţat mărirea salariilor, nu e vorba despre bâlbâială a Guvernului

Băsescu: Aş vedea o alianţă PDL cu PNL şi UDMR şi un premier care să nu vândă onoarea pentru funcţie

Gandul:

Ponta, pentru Gândul: „Băsescu trebuie suspendat, judecat şi băgat la închisoare dacă USL obţine 50%+1 şi nu-i numeşte premierul”

Băsescu despre „premierul” Ponta: „Dacă PSD şi PNL nu fuzionează, au o mare problemă. În Constituţie se vorbeşte de partidul care obţine 51%, nu de alianţe”

EXCLUSIV. Surpriză pentru Crin: DOI MARI CREDITORI AI PNL au dat partidul în judecată 

Dar iata si un lucru care nu mi-a placut deloc: pur si simplu o amenintare a lui Basescu la adresa lui Andrei Plesu.

Băsescu, un „ultim apel” la Pleşu: N-aş vrea să spun public lucruri care să nu îi placă, despre cum l-am văzut eu ca şi consilier 

„Preşedintele Traian Băsescu susţine că face un ultim apel la decenţă la Andrei Pleşu, şeful statului adăugând că nu ar dori să spună public lucruri care să nu îi placă acestuia despre perioada în care era consilier la Cotroceni.

„Văd că domnul Pleşu a făcut o preocupare zilnică aproape legată de mine. Uite, n-aş vrea să spun public lucruri care să nu îi placă lui Pleşu despre cum l-am văzut eu ca şi consilier. Şi îl invit la decenţă. Este ultimul apel la decenţă pe care îl fac la Andrei Pleşu”, a spus şeful statului, la B1, referindu-se la declaraţiile făcute de fostul său consilier care a susţinut că şeful statului nu are respect pentru oamenii cu carte.

Întrebat şi despre faptul că Andrei Pleşu a spus despre el că avea o formă de curaj pe care nu o mai are, Băsescu a răspuns: „Curaj am, slavă Domnului! Dacă se referă la intratul în mulţime, trebuie să vă spun că nu mă feresc de mulţime. Pe de altă parte, atât timp cât ştii reacţia, că fluieră, că… ce rost are să te duci în mulţime? E ca şi cum ai provoca. În niciun caz în calitate de preşedinte nu ai dreptul să provoci oamenii. Deci este o chestiune de bun simţ”.

Şeful statului a adăugat că în continuare merge şi în restaurante, şi în magazine, dar că nu a mai avut ocazii, de la Ziua Unirii, de a se duce în locuri unde să fie adunată mulţimea.

„Nici n-a mai fost ocazia – în afară de ziua unirii de la Iaşi – să mă mai duc undeva. Nu prea mai primesc invitaţii de la primari”, a explicat el râzând.

Andrei Pleşu a declarat, într-un interviu postat pe blogary.ro, că „pragmatismul notoriu” l-a făcut pe Traian Băsescu să simtă că „dă foarte bine să fie înconjurat de intelectuali”, subliniind că e important de ştiut că preşedintele nu a făcut aceasta fiindcă ar iubi cultura şi pe intelectuali.”

Interviul lui Andrei Plesu de pe madame blogary il puteti viziona aici si aici.

O atitudine urata a lui Basescu fata de Plesu, pusa sub forma unei amenintari. Ceea ce arata ca Plesu are, de fapt, dreptate, pentru ca Basescu nu-l combate ci il ameninta! De remarcat ca Plesu nu a fost indecent la adresa lui Basescu. Insa Basescu, si asta e adevarat, s-a debarasat repede de intelectualii care l-au sustinut, odata instalat la Putere. O alta greseala, iar acum trece la amenintari, cand cineva ii arata greseala mare pe care a facut-o.

„”Pragmatismul notoriu al preşedintelui l-a făcut să simtă rapid că dă foarte bine să fie înconjurat de intelectuali. Nu uita cum a câştigat el primele alegeri. Când a câştigat împotriva lui Năstase, intelectualii sunt cei care l-au votat şi, în general, micul procent de oameni care erau, în principiu, din categoria anti-Năstase, anti-Iliescu. Ăştia, în general, erau intelectuali. Atunci a apărut normal ca el să mizeze pe ăştia, deşi nu este sigur că e convingerea lui intimă că sunt utilizabili”, a declarat Andrei Pleşu, fost consilier prezidenţial, într-un interviu postat pe blogary.ro.

El a adăugat că, în opinia sa, Adriana Săftoiu, care a fost alături de şeful statului mai mulţi ani, a jucat un rol în a-i sugera că ar fi bine să fie „anturat de câteva nume care să aibă o anumită greutate”.

„Opţiunea lui şi criteriile lui au fost pragmatice, nu intelectuale, să nu ne facem iluzii. Deci cine îşi imaginează că el a spus: Mă, mie îmi trebuie nişte băieţi fini, oameni citiţi, iar atunci îi aleg pe cutare şi pe cutare… Nu! El a spus: Mie mi-ar trebui să ies pe scenă anturat de o echipă care să sune frumos la ureche, ceea ce a şi făcut, dar e important să ştim că n-a făcut-o fiindcă iubeşte cultura şi pe intelectuali. Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la băieţii ăştia”, a mai spus Pleşu.

De asemenea, fostul consilier l-a catalogat pe şeful statului ca fiind pragmatic şi inteligent.

El a menţionat că nu a simţit, când era consilier prezidenţial, nevoie de admiraţie.

„Respectul dispare rapid, pentru că respectul pentru un intelectual este respectul implicit pentru carte şi pentru cultură şi pentru postura intelectualului. Traian Băsescu – o spun nu ca un reproş, e o tipologie, eu am avut prieteni, rude, care au avut această psihologie (…) Sunt foarte mulţi oameni pentru care a fi intelectual este o fandoseală”, a mai spus fostul consilier prezidenţial.

Andrei Pleşu a fost numit consilier prezidenţial în decembrie 2004, cînd preşedintele Traian Băsescu a preluat primul mandat de şef al statului. El a demisionat din funcţie în mai 2005.”

De remarcat ca Plesu  „l-a catalogat pe şeful statului ca fiind pragmatic şi inteligent”, nu mi se pare nimic indecent sau jignitor in asta. Si atunci pentru ce atata inversunare din partea lui Basescu? Cand putea foarte usor sa raspunda ceva de genul: „Mi-e teama ca Dl. Plesu greseste. Are o impresie gresita despre mine.” si s-ar fi rezolvat tot. Dar a veni cu o amenintare de genul : „stai ca-ti arat eu tie, sa vezi ce pot sa spun si eu despre tine!” mi se pare absolut inacceptabil si injositor pentru un sef de stat! Practic, nu pe Plesu l-a injosit, s-a injosit, prin aceasta atitudine, pe el insusi! Este absolut regretabil ca Basescu a recurs la asemenea practici de discurs. Mai ales ca e si o gafa politica. Pentru ca s-a asezat intr-un mod cu totul nejustificat in postura de „pus in corzi” datorita declaratiei lui Andrei Plesu, dandu-i intr-un fel dreptate.

Poate ca Basescu ar trebui sa citeasca acest editorial semnat de Andrei Plesu, aparut in Dilema Veche:

Proprietatea termenilor

„Trebuie să fii ori otrăvit de furie, ori insuficient intelectualmente, ca să faci analogii de tipul Băsescu-Mubarak, Băsescu-Lukaşenko, Băsescu-Ceauşescu (cu specificarea că Ceauşescu era mai bun…), sau, delir suprem – la limita kitsch-ului – Băsescu-Hitler. Cînd asemenea comparaţii ies din gura cîte unui puber întîrziat, ajuns, prin accident, în avanscena politică, înţeleg. E o probă de ignoranţă cu privire la Mubarak, Lukaşenko şi Hitler, de inexperienţă cu privire la Ceauşescu şi de obrăznicie juvenilă. Dar cînd asociaţii de acest gen vin de la oameni în toată firea, te cruceşti. Te întrebi, inevitabil, dacă sînt simple forme de prostie, sau îndîrjiri paranoice, salturi sinucigaşe în afara realităţii. „

Dupa ce ca Plesu l-a aparat de cei care-l fac peste tot dictator, acuma il ameninta pe Plesu si-l invita la decenta… Ii da un ultim apel… Ei, ce sa-i faci… e loc sa scada si mai mult in sondaje!

Am facut si eu niste comentarii pe marginea articolului scris de Dl. Plesu:

Ganduri contemporane despre termenul de dictatura

Iata un articol interesant de pe blogul lui Lilik:

Pentru Cotoi doar atât: Zât!

Acolo scrie Cotoi… Eu sunt Motanul Incaltat 🙂 . Va invit sa cititi si sa vedeti despre cine e vorba! 🙂

In final un editorial:

Preşedintele merge pe sârmă

de Rodica CIOBANU

august 3, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Remaierea

Mai demult circula o vorba apropo de remaniere. Adica nu remanierea ci remaierea.  Dar sa vedem cine sunt ministrii nominalizati. Iata ce ne spune Mediafax:

Vezi aici biografiile miniştrilor nominalizaţi

Dupa care sa vedem, din Romania Libera:

Ce i-a spus Băsescu lui Boc pentru a forţa remanierea

Ar trebui sa vedem ce spune si presa straina:

The Economist: Remanierea Guvernului României a fost ca o gală Oscar

si, din Mediafax:

AFP: Remanierea Guvernului din România, în plină criză economică, stârneşte preocuparea analiştilor

Precum si:

Presa străină evocă posibilele consecinţe ale remanierii asupra acordului României cu FMI

Sa vedem si parerea unui Deputat ploiestean. Evident, este vorba de dl.  Sever Voinescu – aici. Dar este de citit interviul din Romania Libera, luat de Sabina Fati domnului Sever Voinescu:

Ruptura dintre PDL şi Traian Băsescu, „un scenariu de coşmar”

Din interviu spicuim:

„Care ar fi riscul rupturii între preşedintele Băsescu şi PDL?

S.V.: Nici nu vreau să mă gândesc că s-ar putea întâmpla aşa ceva, intrăm deja în scenarii de coşmar pentru PDL, pentru preşedinte şi pentru dreapta românească în general.”(subl.mea)

Pe de alta parte sa vedem ce declaratii a facut Traian Basescu la depunerea juramantului noilor ministrii (Mediafax):

Noii miniştri au depus jurământul. Vezi aici declaraţiile preşedintelui Băsescu

Iar Romania Libera ne spune:

Jeffrey Franks a discutat la Guvern cu premierul Emil Boc

Pe de alta parte, sa vedem cum stam cu sondajele. Iata ce ne spune tot Romania Libera:

Sondaj IRES: PSD ar câştiga alegerile parlamentare cu 38%

Din articol spicuim:

„Dacă duminică viitoare ar avea loc alegeri parlamentare PSD ar ieşi câştigător detaşat, cu un procent de 38 %, secondat de PNL, cu 22%, apoi PD-L, cu 18%, Partidul Poporului, 11%, PRM, cu 4%, UDMR, cu 3%, UNPR, cu 2%, şi alt partid ar avea 1%, arată ultimul sondaj IRES, citat de ziare.com.”

De unde se vede ca o alianta PSD-PNL ar insuma 60% !! Partidul Poporului are 11%. Dar interesant este ca UDMR are doar 3%…!!

Intrebarea, referitor la remaniere: care ar fi fost solutia corecta pentru PDL – cea radicala, adica premierul impreuna cu intregul Guvern sa-si fi depus mandatul, sau solutia actuala – o remaniere guvernamentala?

Solutia radicala poate ca ar fi fost cea mai buna. Totusi, dupa parerea mea, ea ar trebui privita cu prudenta. De ce? Pentru ca, intr-o atare situatie, s-ar fi creat o realitate politica noua.  Ar fi intrat in functiune art. 103 din Constitutie cu privire la investitura, ceea ce ar fi insemnat ca Presedintele sa se consulte cu partidele reprezentate in Parlament, in vederea desemnarii unui candidat la functia de prim-ministru, dat fiind faptul ca niciunul dintre acestea nu are o majoritate absoluta. In acest caz, ar fi fost de presupus ca Opozitia ar fi atacat puternic! Mai ales ca „UDMR a lansat, în mod repetat, semnale că este gata să părăsească barca Guvernului Boc„. De asemenea Opozitia nu ar fi avut motive sa refuze ca un candidat propriu sa fie desemnat ca prim-ministru. Totusi, chiar si in acest caz, Presedintele ar fi putut sa desemneze un candidat din PDL pentru functia de prim-ministru. Ar fi putut sa fie, de exemplu, o situatie in care sa nu se ajunga la un numitor comun in urma consultarilor cu partidele de opozitie. In acest caz PDL ar fi pornit la guvernare cu o echipa noua.

Mie mi se pare ca aceasta remaniere este doar o chestiune de cosmetizare, de imbunatarire a imaginii unui partid ajuns, iata, dupa o guvernare grea in perioada de criza economica, la 18% din preferintele electoratului. Este si aceasta o actiune care ar putea sa aduca un plus de moment, ca sa zic asa. Insa in PDL ar trebui sa existe o viziune pe termen lung. Anul 2011 este crucial pentru acest partid. Basescu propune formula austeritatii  pentru toti, atat pentru Guvern cat si pentru toti ceilalti romani. Dar exista riscul ca, aplicand astfel de formule, intinzand coarda austeritatii prea tare, PDL sa se prabuseasca in sondaje tare de tot! Din aceasta cauza ar trebui sa aleaga calea de mijloc, despre care romanii spuneau ca este de aur! Un partid politic, mai ales intr-o scadere atat de accentuata de popularitate precum PDL, trebuie sa se gandeasca la ce va face in viitor. 2012 nu e chiar asa departe. PSD, in schimb, castiga electorat si va castiga si mai mult electorat daca PDL va continua sa se comporte ca si pana acum, daca isi va neglija cu atata nonsalanta viitorul. Ceea ce ma intriga la PDL este ca nu vad o gandire cu adevarat strategica in acest sens. PSD insa are o viziune mult mai buna. Aflandu-se pe un val de popularitate care l-ar putea propulsa chiar si mai sus in sondaje, acesta propune un guvern de criza de 6 luni, urmat de alegeri legislative anticipate, si chiar alegeri prezidentiale. O idee care, daca ar fi aplicata, ar duce acest partid spre victorie! Care sunt ideile strategice ale PDL, care sa-l conduca spre o victorie in alegeri, fie ele si la termen? Aceste idei, cel putin deocamdata, nu se vad! Iar treaba asta se fac a nu o vedea nici Basescu si nici Boc. Pentru ca iata ce editorial, dealtfel excelent, semnat de Cristian Campeanu, apare in Romania Libera:

PDL se sinucide

Discrepantele, semnalate de presa, care au aparut intre Premier si Presedinte nu sunt de bun augur pentru PDL. Ce se intampla? Basescu este obisnuit sa castige in fata adversarilor politici lansand celebrele sale atacuri critice la adresa acestora, ducand apoi jocul intr-un final ce-i este favorabil. Acum isi critica partidul si pe Boc. Evident, asa nu are nimeni de castigat: nici PDL si nici Basescu. Si nici nu poate sa performeze politic in felul acesta. Spicuim din Romania Libera:

Băsescu către Boc: „Îngropaţi partidul! De acum încolo, vă descurcaţi singuri!”

După o zi agitată şi plină de întâlniri, toate informaţiile dădeau ca sigură ieri după-amiază o remaniere „soft”, care viza doar trei nume: Sebastian Vlădescu (Finanţe), Mihail Dumitru (Agricultură) şi Mihai Şeitan (Muncă). Cel puţin asta a fost lista cu care a intrat Emil Boc, joi dimi neaţă, la Cotroceni şi care, se pare, l-ar fi supărat foarte tare pe şeful statului. „Îngropaţi partidul! De acum încolo vă descur caţi singuri!”, i-ar fi spus Traian Bă sescu premierului, repro şându-i că printre nominalizaţi nu se regăsesc şi grei ai partidului. În replică, Boc ar fi spus că Berceanu şi Videanu se bucură de susţinerea partidului în teritoriu. Dar acesta nu a fost singurul motiv de nervozitate pentru Băsescu. Surse oficiale au declarat RL că preşedintele ar fi fost extrem de deranjat de remanierea lui Vlădescu, pe care l-a susţinut în perioada mandatului. „Partidul vrea aşa”, s-ar fi apărat premierul. La finalul întrevederii, sursele citate ne-au declarat: „Preşedintele e foarte, foarte nervos. Probabil va da guvernarea opoziţiei”.” (subl.mea)

Desi, mai apoi, a declarat, referitor la Guvern, conform Mediafax:

Băsescu: Nicio clipă nu accept ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuie

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu acceptă nicio clipă ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuia, pentru că aceasta nu corespunde realităţii, precizând că România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o politică populistă.

„Vreau să ştiţi că nicio clipă nu accept ideea, pentru că nu corespunde realităţii, că Guvernul n-ar fi făcut ceea ce trebuie în perioada de criză. A făcut ce trebuie în limita resurselor pe care le-a avut. Din păcate, România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o legislaţie populistă, emisă în perioada 2007-2008, legislaţie care a angajat cheltuielile salariale şi sociale dincolo de limitele pe care România le putea suporta”, a declarat şeful statului.”

Partea proasta este ca el nu dezvolta o viziune pentru  cresterea electorala a partidului. Si nici la Boc nu s-a vazut, pana acum, lucrul acesta. Evident, fiind Presedintele Romaniei, Traian Basescu, trebuie sa fie echidistant fata de toate partidele politice. Cu toate acestea, ar trebui sa se gandeasca ca s-ar putea, si aceasta probabilitate nu e neglijabila deloc, ca din 2012 s-ar putea sa coabiteze cu PSD si PNL… Lucru deloc usor, daca chiar cu partidul din care provine nu e usor de coabitat…Poate ca ii convine asa! Nu este exclus. Poate nu-i pasa ca va coabita cu adversarii politici. Iarasi nu este exclus. Si totusi… Lipsa de viziune strategica a PDL este evidenta. Nu se vede o idee. Lucru grav pentru acest partid, macinat de luptele intre tot felul de fractiuni interne, care-i slabesc, desigur, coerenta. Situatia economica este dificila. PDL ar trebui sa se gandeasca cum sa faca ca sa usureze greutatile prin care trece populatia, si asa greu incercata si obosita de aceasta mult prelungita tranzitie. Acesta ar fi un aspect pe care PDL ar trebui, cred, sa-l trateze cu toata seriozitatea.

septembrie 4, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Congresul. Cu vrajitoare

Schita unei analize

Acest Congres al PSD a starnit un viu interes, pe buna dreptate, in toata tara. Au fost chiar si vrajitoarele interesate, vrand sa izgoneasca malefica „flacara violet”, cea care ar fi putut influenta in rau partidul. Vrajitoare social democrate? Ma rog…

Interesul a fost imens, toata tara, cred, fiind „blocata” cateva ore in fata televizorului pentru a vedea ce se intampla, daca scanalul intern din PSD va conduce la scindare sau nu. Pana la urma a invins candidatul sustinut de dl. Adrian Nastase, dl. Victor Ponta. Acesta a mai fost sustinut si de Miron Mitrea, Radu Mazare. Intr-un fel era logic sa se intample asa, pe mine nu ma mira rezultatul: era previzibil. Diferenta dintre Ponta si Geoana a fost destul de mica, dar, totusi, in favoarea lui lui Ponta. Era previzibil si pentru faptul ca autoritatea morala a unor lideri consacrati ai partidului precum Ion Iliescu si Adrian Nastase si, nu in ultimul rand, Miron Mitrea, trebuia, pana la urma, sa prevaleze asupra unui Geoana (ce a pierdut alegerile prezidentiale)  sustinut de Marian Vanghelie si, intr-un final poate neasteptat,  si de catre Cristian Diaconescu. Din acest punct de vedere nu cred ca vrajitoarele au facut prea mare lucru.

Congresul a fost urmat de plecarea din PSD a unor oameni importanti precum Cristian Diaconescu si Marian Sarbu. Au plecat si altii (rog sa nu se supere nimeni daca nu-i nominalizez pe toti), iar speculatia la ordinea zilei este ca acestia se vor alatura grupului independentilor lui Gabriel Oprea, si el tot fost membru al PSD, dar plecat din partid in februarie 2009.  Ideea este crearea unui nou partid de centru-stanga. Noua formatiune s-ar putea numi  Uniunea Naţională pentru Progresul României si ar cuprinde si pe cei plecati din PNL. As putea sa glumesc spunand ca vrajitoarele – pardon, „doamnele responsabile cu energia”, ca sa folosesc o formula a la Adrian Nastase – si-au facut cu prisosinta datoria:  au scos din joben un nou partid.

Acest nou partid de stanga ar raspunde asteptarii a 40% din electorat, dupa cum a constatat un studiu IRES, coordonat de Vasile Dancu.

Ceea ce n-am vazut la acest congres a fost o adevarata dezbatere doctrinara si o analiza serioasa a situatiei interne din partid. Exista, din acest punct de vedere, o problema complexa, care nu priveste numai PSD, ci toate partidele politice post-decembriste de la noi.

Voi lua ca exemplu PSD, dar, repet, nu e vorba numai de PSD!. Modul de a pune problema in acest partid este extrem de sarac si rudimentar. La ce ma refer? Ca sa dau un exemplu: social-democratii spun ca toate relele din tara se datoreaza lui Basescu. Eu nu am vazut o alta abordare. Daca nu esti impotriva lui Basescu atunci esti o „jitie tradatoare”, cum plastic s-a exprimat Radu Mazare cu privire la un cunoscut politician. Din partea PDL vedem o aceeasi abordare, in oglinda, fata de Ion Iliescu. Tot „razboiul” se poarta in jurul unor anumiti lideri, in jurul unor nume si atata tot. Cu alte cuvinte poti sa fi un PSD-ist foarte bun daca il injuri pe Basescu – asta demonstrand (ce jalnic!!!) convingerea ta profunda in valorile social-democratiei, daca il critici vehement pe Boc si PDL-ul. Ca sa fi un bun PSD-ist trebuie sa spui cam asa: ” Astia? (adica PDL, Boc, Basescu). O gasca de incompetenti!!! Duc tara la ruina!! Niste nenorociti, niste incompetenti!! Basescu vrea sa fie dictatorul tarii!!!” Retorica face diferenta! Nu practici o astfel de retorica, atunci risti sa fi numit „tradator”, ba chiar „jitie tradatoare”! Iti permiti sa-l critici pe Ion Iliescu? Atunci nu esti un social-democrat „adevarat”, esti un „tradator”, esti un „carcotas de pe margine, de care partidul nu are nevoie”, ca si cum Iliescu ar fi sublimul, ar fi idealul, acel „munte” spre al carui pisc trebuie sa privesti cu reverenta si mandrie!!

In general vorbind, in politica romaneasca retorica are o foarte mare importanta, dar si atasamentul profund fata de marele lider al marilor valori. Mai nou, in PDL se vorbeste de basescianism, ca „Surpriza unora ca mine nu a fost că PDL nu e de dreapta, ci că PDL nu e suficient de băsescian. Cred că, în termenii acţiunii noastre politice, ceva mai mult băsescianism s-ar cere.”, sustine Sever Voinescu. Asta si pentru faptul ca, la noi, partidele mari au fost partide de lider, ca sa zic asa, liderul jucand rolul de „locomotiva” ce trage partidul dupa el, sus in sondaje. Acest lucru arata carentele mari de natura doctrinara, lipsa de viziune pe care o au mai toate partidele de la noi si faptul ca acestea depind cel mai mult de „imaginea” liderului, glorificata indiferent cum: poti sa-i zici si  „pleasca”, n-are importanta…

Dar studiul efectuat de dl. Dancu scoate in evidenta si alte aspecte care nu au fost atat de intens mediatizate: „Increderea foarte slaba in actualul sistem de partide. Partidele au un 10% incredere si 85% neicredere , deci bilant dezastruos (-75%). Parlamentul este pe aproape, adica 14% incredere, 85% neincredere”. De acest aspect, intr-adevar ingrijorator, parca nu se ocupa nimeni. Parca nimeni nu vrea sa comenteze serios acest aspect care reprezinta, defapt, lipsa increderii electoratului in democratie. Aceasta situatie, cred, este generata de faptul ca partidele noastre ofera doar retorica si nu solutii.

Un partid politic cred ca trebuie sa ofere solutii pentru toti oamenii, adica pentru intreaga societate in ansamblul ei, nu pentru segmente din societate – defavorizand cealalta parte a societatii. In general, la noi si poate ca nu numai la noi, primii „beneficiari” sunt reprezentati de clientela politica. Asa se si explica intensa politizare de la noi a administratiei, a functiilor publice, mergand „pana la portar”. Partidele de la noi nu ofera solutii pentru societate, din aceasta cauza slaba incredere pe care o are societatea fata de acestea. Chiar ma gandeam la un exemplu simplu. Liberalismul propune ca individul sa nu fie dependent de stat. Un om care este disponibilizat de la o insititutie de stat, evident,  nu mai depinde de stat. Ajutor de somaj si pe urma gata! Ei, un astfel de om trebuie, dupa aceea, ” sa se descurce”, sa caute ” sa faca ceva”, asta in conditiile in care resursele sale financiare sunt extrem de limitate (poate ceva mici economii personale) iar nevoile sale sociale sunt foarte mari (familie de intretinut, intretinere de platit, impozite, etc). Atunci ce poti sa faci cand nu dispui de resurse suficiente – pentru ca nu ai cum sa dispui de asemenea resurse daca ai muncit foarte multi ani la stat, fara sa ai functii de conducere importante si un salariu „nesimtit” de gras – pentru a te „inhama” la o afacere serioasa? Trebuie ” sa te descurci” ti se spune, dar cum? Or, politicile (nu numai liberale!) nu ofera o solutie la aceasta problema (si nu numai). Sau, daca doriti, solutiile propuse sunt extrem de superficiale: „sa te duci sa muncesti in Occident”. Sever Voinescu a vorbit despre aceasta politizare in conferinta pe care a tinut-o in data de 23 februarie la ISP si pe buna dreptate a spus ca accentul trebuie pus pe competenta si integritate. Acesta a zis: ” Eu cred că chestiunea politizării administraţiei este una extrem de serioasă şi este cauza multor rele din România de azi. Înţeleg bine că există o spirală a politizării. Noi politizăm pentru că şi cei de dianintea noastră au politizat. Aud adesea că nu se poate realiza politica unui guvern decît cu oameni prietenoşi cu guvernul respectiv. Dar asta este complet fals. Politica unui guvern, oricare ar fi el, se poate realiza numai cu oameni competenţi şi integri.”

Revin insa la ceea ce am spus mai sus: faptul ca partidele nu ofera solutii pentru societate constituie o problema deosebit de grava deoarece diminueaza increderea cetateanului in democratie. Or, partidele, la noi, nici nu sunt preocupate, parca, sa ofere solutii ci doar sa se atace intre ele, la nivel de lider, la toate nivelurile, intr-un mod superfluu si demagogic. Nu mai vorbesc despre campania electorala care este in fapt un circ electoral ce costa multi, foarte multi bani si in care se fac tot felul de promisiuni bombastice, „pentru a castiga alegerile”, ca dupa aceea sa se revina la realitatea obisnuita. Ar trebui sa ingrijoreze absenteismul mare inregistrat la alegeri, care demonstreaza ca, defapt, cetateanului „nu-i mai pasa”. Problemele, adevaratele probleme, cu care se confrunta omul obisnuit la noi sunt cele de natura economica si nu atat cele de natura politica. Nu merge treaba, cum se spune. Si nu merge de ani buni. In domeniul economic nu am vazut vreo vrajitorie – in sensul bun al cuvantului – care sa scoata tara asta din marasmul in care se gaseste. Iata de ce la noi lupta politica este o lupta sterila, demagogica, bazata pe o retorica revansarda si puerila. Domnul Dancu spune, despre infiintarea unui nou partid de centru stanga, pe blogul personal: „Probabil că ceva ce este nou pare interesant , noul este un cui in care îţi poţi agăţa o speranţă”. Pentru ca vechiul si-a aratat limitele. Dar nici noul nu poate sa subziste daca are aceleasi limite ca si vechiul. Noutatea in sine nu este un atribut al imbunatatirii, desi privim noutatea tocmai ca pe o posibila imbunatatire. Partea proasta este ca din 1989 incoace viata cetateanului obisnuit nu s-a imbunatatit. Aceasta constatare pe care o face fiecare reflecta pana la urma o realitate limita. Privatizarile care s-au efectuat nu au dus la progresul economic general scontat, iar cei care se pot bucura actualmente de o viata mai buna sunt putini. Ceea ce se poate remarca in studiul sociologic efectuat de dl. Dancu este ca cetatenii isi pun sperante in Uniunea Europeana: incredere multa+foarte multa – 57%, fata de putina+foarte putina – 38%. Este un lucru pozitiv. Dar adevarul este ca si Uniunea Europeana reprezinta „o noutate” mult asteptata de care sa-ti agati o speranta. Ar fi interesant de efectuat un sondaj care sa reflecte in ce masura cunoaste populatia tarii politicile UE, programele UE, modalitatea de accesare a fondurilor structurale. Eu nu cred ca foarte multi cunosc aceste lucruri. Spera insa ca UE va ajuta Romania si ca, probabil, reprezinta o unica sansa pentru dezvoltarea si modernizarea tarii. Increderea in Biserica si Armata a ramas aproape neschimbata, dar vedem o incredere mare in Guvernatorul Bancii Nationale (68 % incredere multa+foarte multa si doar 25% incredere putina+foarte putina). Cred ca tot datorita „liderului”, daca putem spune asa, adica, Guvernatorul Bancii Nationale, dl. Mugur Isarescu, avand mai mereu o imagine pozitiva, de om competent si integru, vorba d-lui Sever Voinescu.

Cateva cuvinte despre „atacul la persoana”

Exista, intr-adevar, la noi ceea ce se poate numi „atac la persoana”. Este si o publicatie cu denumirea asta. Semnificativ, nu? Acest fenomen este un efect al libertatii castigate in 1989 si nu atat al orgoliului personal al fiecaruia dintre noi. Libertatea nu inseamna, neaparat, ordine, respect.  Respectul implica criterii axiologice, fara indoiala. O societate noua, in formare, asa cum este societatea romaneasca post-decembrista, are criterii axiologice in formare. Post-decembrismul, daca imi este ingaduit sa ma exprim astfel, nu s-a terminat. Multi sunt cei care acuza „lipsa valorilor” din societate, sau nu putini spun ca in Romania nu este „meritocratie” – lipsa meritocratiei fiind vazuta drept principala cauza a relelor. Sigur, pe undeva au dreptate. Dar nu acesta este aspectul principal, problema principala. Problema principala (si cauza) este ca nu stim sa „construim” mai repede si mai bine o noua orientare axiologica, specifica noilor realitati politice, economice si sociale pe care le traim. Noi ne bazam pe a copia ceea ce este in Occident. Trebuie, cred, inteles ca pentru a avea valori, trebuie, inainte de toate, sa le cunosti. Daca privim democratia sub acest aspect, adica cel al valorilor democratice, sau al valorilor democratiei, atunci remarcam ca societatea romaneasca nu a cunoscut democratia, in adevaratul sens al cuvantului, inainte de 1989. Daca nu cunosti democratia, adica daca nu o traiesti, cum ai putea sa cunosti valorile democratice, adica sa ti le insusesti repede, la nivelul intregii societati? Spre exemplu, democratia a fost inteleasa la noi sub aspectul pluralismului politic. Dar in momentul cand a trebuit s-o intelegem economic, din punctul de vedere al economiei libere de piata, lucrurile au schiopatat. Motivele au fost si obiective, adica nu au tinut cont de mentalitate, de obisnuinta. Dar, evident, au existat si motive subiective, care tin de mentalitate, de obisnuinta individului cu un sistem hipercentralizat, de stat, asa cum a fost cel comunist.

Revenind la „atacurile la persoana”, trebuie precizat, cred eu, ca acestea se datoreaza si faptului ca inainte de 1989 societatea romaneasca nu a cunoscut ce inseamna o reala, o adevarata dezbatere a unor idei, a unor concepte. In comunism nu prea aveau loc dezbateri, chiar deloc. Individul trebuia sa fie de acord cu ceea ce zicea „tov. Nicolae Ceausescu si cu programul PCR”  si atat. Adica trebuia sa fie de acord orbeste, chit ca intelegea, chit ca avea nelamuriri. Ce vreau sa spun este ca individul a trait o inhibitie imensa in comunism, care il facea sa minta, de teama „organelor”, sa nu spuna ceea ce, defapt, gandeste despre o anumita problema. Oficial (in acceptiunea de pe vremea aceea a a cuvantului oficial) individul avea „o netarmurita dragoste fata de tovarasul Nicolae Ceausescu, fata de tovarasa Elena Ceausescu si fata de Partid!!”. Si atat, in comunism, era de ajuns. Avea cineva curajul sa spuna ca NU? La asa ceva conduce un sistem opresiv, foarte dur, asa cum a fost cel comunist. Nu este vorba aici de lasitatea omului simplu, ci de responsabilitate – responsabilitate fata de familia ta, fata de tine insuti, de supravietuire. Iata cum dezbatarea, privita ca valoare, nu a fost cunoscuta de oameni pe vremea comunismului si iata si motivul pentru care dezbaterile de acum sunt de joasa calitate, multe fiind atacuri la persoana, fiecare vrand sa-si demonstreze „superioritatea ideatica” in fata „adversarului”. Iata cum dezbaterea, azi, a ajuns sa se faca de pe raporturi, mai mult sau mai putin vagi, de asa zisa „adversitate”, ca altfel „n-are rost”. Iata pentru ce se poate remarca o anumita „tendentiozitate”, mai mult sau mai putin evidenta, in dezbaterile noastre de azi. Pentru ca nu am avut exercitiul dezbaterii, ne-am insusit de curand aceasta valoare.  Sterilitatea luptei politice de la noi, de care am vorbit mai sus,  bazata pe retorica si demagogie, este, cred, tot un efect al acestei stari de fapt. Evident, exemplele pot continua.

Speranta mea, fundamentata mai mult pe optimism decat pe rigoare stiintifica, este ca lucrurile sa mearga spre bine, in special din punct de vedere economic. Cred ca numai imbunatatirea economiei, al climatului economic, poate sa aduca cu sine si pecetluirea acelor valori de care avem nevoie precum si increderea necesara in acestea.

martie 2, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii