Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Abandonul scolar. Dezbatere propusa de Dl. Iohannis

Iata ce ne spune Dl. Presedinte pe Facebook-ul personal:

„Am lansat astăzi oficial Dezbaterea Națională pentru Educație și Cercetare. Sper ca la finalul acesteia, în 2018, să avem fundația pe care să putem construi ‪#‎RomâniaEducată‬. Trebuie găsite, în primul rând, soluții pentru reducerea abandonului școlar. Nu mai putem accepta ca un procent important din populația activă să nu dețină niciun document care să permită inserția pe piața muncii și, prin urmare, un trai decent și un rol activ în societate. Această stare de fapt reprezintă un adevărat risc la adresa securităţii naţionale. Vă invit pe toți să vă alăturați acestui demers, deoarece reforma educației nu mai poate pleca de la viziunea unui singur om, ci de la coagularea dezideratelor și obiectivelor comune, în strânsă legătură cu provocările prezentului și viitorului.”

Postarea dateaza din 15 februarie a.c.

Despre chestiunea abandonului scolar am scris recent in aceasta postare. Asa ca ma voi intoarce la ce am scris acolo.

In primul rand as dori sa remarc faptul ca, din pacate, despre aceasta spinoasa chestiune nu se vorbeste in spatiul public la modul profesionist. In postarea mea, la care faceam referire mai sus, eu am cautat sa aduc date statistice. Iar daca cineva va avea curiozitatea sa le consulte, va constata ca problema acuta a abandonului scolar – atat la baieti cat si la fete – se manifesta in partea de est a tarii – Moldova, Dobrogea si Muntenia (mai putin Bucurestiul). Practic, Romania anului 2014 este, din acest punct de vedere, impartita in doua: zona estica unde se manifesta un abandon scolar foarte puternic si zona vestica a tarii unde fenomenul este mult mai diminuat. Trebuie remarcat de asemenea ca Estul tarii cuprinde regiunile cele mai sarace ale tarii noastre si atunci vom constata ca avem o problema de ordin economic.

In primul rand, trebuie sa ne punem intrebarea pentru cine pregatim acesti tineri. Foarte multi romani aleg sa lucreze in strainatate si sunt milioane. Iar in zonele sarace din partea de Est a tarii cum stam cu oportunitatile privind locurile de munca? Este evident ca stam rau. De asemenea avem multa populatie rurala si o agricultura de subzistenta, pe cale de consecinta slab performanta. Care sunt, de exemplu, perspectivele aici ale unui tanar care termina un liceu agricol? Evident, se pot da si alte exemple.

In asemenea conditii, care genereaza un abandon scolar accentuat, ar trebui sa vedem ce riscuri sunt. Ar trebui aduse aceste zone sarace la un nivel economic acceptabil. Ar trebui aduse imbunatatiri, cu alte cuvinte. Evident, nivelul de salarizare conteaza, cum remarca un comentator pe blog. Noi insa ne uitam la ora actuala la modelul german. Noi dorim ca prin cresterea taxelor si impozitelor statul sa aiba bani si sa poata actiona – lucru pe care, totusi, nu-l face. Dorim sa rezolvam aceasta problema pe cale pur fiscala si nu reusim s-o rezolvam. Nici nu vom putea: nu avem un sector privat productiv atat de puternic pentru ca sa sustina, chiar in conditiile unor taxe si impozite mari, zonele sarace ale tarii.

Interesant este ca nu ne uitam la tari asemanatoare noua, atunci ne vom da seama de riscuri, in conditiile in care Romania a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala. Spre exemplu sa luam aminte la Italia unde avem un Nord bine dezvoltat economic si un Sud mult ramas in urma, cu Mafia si coruptia de acolo. Pentru ca sa creasca nivelul Sudului – inclusiv nivelul de trai – Italia s-a imprumutat masiv, datoria publica ajungand actualmente la peste 100% din PIB. Nordul nu ar fi avut nevoie de o sporire a datoriei publice, fiind foarte bine dezvoltat economic. Romania are o datorie publica de vreo 40% din PIB, daca nu ma insel. Problema este daca ne putem permite sa crestem substantial nivelul datoriei publice, s-o ducem spre 100% din PIB. Italia inca nu se simte prea bine din punct de vedere economic, manifestandu-se un somaj ridicat. Totusi, Italia, spre deosebire de Romania, e o tara performanta din punct de vedere economic. Riscul pentru Romania este sa se indatoreze – adica statul sa se indatoreze – masiv, dar lucrul asta nu garanteaza sporirea performantelor economice ale tarii, in absenta unui sector privat puternic si bine dezvoltat, capabil de performanta.

De aceea ar trebui mers pe alta cale, cea a atragerii de investitii, inclusiv privatizari de succes. Inclusiv investitii publice trebuie facute – de exemplu in infrastructura, obligatoriu! Crearea unui mediu de afaceri mult mai bun. Toate acestea pentru ca sa se poata crea locuri de munca atractive si sa poata, in felul acesta, creste nivelul de trai. Ar trebui sa existe o strategie care sa aiba in vedere si generatiile viitoare. O astfel de strategie de dezvoltare nu exista inca.

Cei care cred ca pot rezolva problema fara dezvoltarea generala a acestor zone sarace, parerea mea e ca se insala.

Trebuie de asemenea remarcat ca zonele unde se inregistreaza cele mai acute cazuri de abandon scolar sunt fiefuri ale PSD de ani de zile. Politicile de stanga n-au rezolvat mare lucru si nu au reusit sa dea o perspectiva favorabila acestor regiuni care, dupa cat se vede, nu prea progreseaza. Mai ales in conditiile in care liderii acestui partid, inclusiv cei care fac si desfac treburile in teritoriu, sunt manjiti de afaceri de coruptie si oculte interese mafiote. Cazul primarului Gheorge Nichita de la Iasi e unul de data foarte recenta.

De asemenea sustin si eu faptul ca trebuie realizate autostrazi care sa lege Moldova de Transilvania si de Muntenia. Dezvoltarea infrastructurii e esentiala. Nu numai cea rutiera. Ar trebui promovat profesionist turismul, din care se pot obtine venituri importante.

As dori sa atrag atentia asupra unui lucru: problema asta a abandonului scolar nu se poate rezolva apasand pe un buton si gata! Sau dam o lege si o rezolvam. Noi trebuie sa luam in considerare costurile (la noi invatamantul e majoritar de stat). Statul plateste pentru educarea acestor tineri. Iar daca acesti tineri nu-si gasesc de lucru aici, dintr-un motiv sau altul, si pleaca peste hotare, pierderile sunt considerabile. De asemenea, daca se mentine situatia actuala, costurile sunt iarasi mari, pentru ca e evident ca tara pierde. Ceea ce doresc sa spun este ca noi nu ne putem juca cu aceste costuri la nesfarsit, pentru ca acestea trebuie sa se contabilizeze si influenteaza viitorul. Insa statul nostru nu face nimic pentru ca oamenii sa-si schimbe comportamentul si sa se reduca ratele de abandon scolar. Iar in situatia data ar trebui sa faca. De fapt, statul nostru se joaca cu aceste costuri – cel putin asta a facut pana acum.

De aceea trebuie deschise investitiile si trebuie sa vedem ce avem de facut sa atragem investitori seriosi sa cream un mediu de afaceri cat mai bun, calitativ vorbind, cu putinta. Statul roman, Camera de Comert ar trebui sa lucreze la asa ceva. Atata vreme cat aici nu e posibila dezvoltarea si determinarea unui nivel de trai mai bun, abandonul scolar nu se va reduce, iar oamenii isi vor cauta de lucru in afara Romaniei pentru a putea supravietui.

Noi avem nevoie de o politica prin care sa se sprijine sectorul privat, nu sa-l inhibe. Nu ma refer la un amestec al statului in economie care sa genereze blocaje sau coruptie. Nu putem ajunge dintr-o data la nivelul unei tari dezvoltate. Iar ca economia romaneasca sa se restructureze rapid, nu mi se pare realist, cel putin nu trebuie pornit de la asemenea ipoteze ce par nerealiste. Trebuie conceputa o politica fiscala si monetara care sa sprijine o dezvoltare durabila a sectorului privat si o integrare pe piata UE a acestuia.

Sunt, evident, foarte multe probleme de atins. Inclusiv dezvoltarea agriculturii, despre care am vorbit mai putin. Insa eu cred ca trebuie sa fim constienti ca de rezolvarea cu succes a problemelor economice – lucru care ar trebui sa se poata realiza in Romania intrucat oportunitatile legate de apartenenta la UE sunt mari – depinde si rezolvarea cu succes a chestiunii spinoase a abandonului scolar.

februarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Varsta optima pentru inceperea invatamantului obligatoriu. Dezbatere sugerata de premier…

Puterea

Ponta: Va exista o dezbatere privind vârsta pentru începerea învăţământului obligatoriu

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a precizat că va propune o dezbatere naţională, privind vârsta optimă pentru începerea învăţământului obligatoriu, înainte ca Guvernul şi Ministerul Educaţiei să ia o decizie în acest sens. Prim-ministrul a afirmat totodată că la nivel european şi mondial există discuţii porivit cărora toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie.

„Astăzi, se discută pe plan european, pe plan mondial ca toţi copiii să fie într-un sistem instituţionalizat de educaţie încă de la vârsta de cinci ani şi cred că o asemenea decizie nu trebuie luată doar de Guvern sau de Ministerul Educaţiei. Cred că e o deczie foarte importantă care se referă şi la mentalitatea din România. Ştiţi foarte bine, bunicii sunt obişnuiţi să stea mai mult cu copiii acasă, să-i ţină mai mult. Să facem o dezbatere reală, pentru ca, atunci când se ia decizia, nu doar să imităm un sistem european sau de pe plan mondial”, a afirmat premierul Victor Ponta.

Prim-ministrul a mai spus că, personal, aproape a fost convins în acest sens de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Victor Ponta a ţinut să precizeze că el nu mai este direct vizat de o astfel de regulă, deoarece fiica sa a împlinit deja vârsta de şase ani.”

Eu propun varsta de 3 ani!! 😆 Glumesc, desigur. Insa este de observat cum a rasarit ideea asta cu cinci ani: pentru „că la nivel european şi mondial există discuţii porivit cărora toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie„. Pai, daca la nivel mondial (va dati seama, MONDIAL!!) si european (nu mai spune, EUROPEAN!!) exista astfel de discutii, atunci, desigur, Romania o ia inaintea tuturor si va propune varsta de cinci ani, anticipand, fireste, tendintele novatoare de pe plan mondial si european. Nu m-ar mira! Spiritul gregar al romanului se poate manifesta si in aceasta privinta. Asta numai asa, ca sa fim in rand cu lumea, fara nicio alta justificare.

Dupa parerea mea, varsta de 7 ani este una normala. Referitor la Romania nu vad de ce trebuie scazuta aceasta varsta la cea de 5 ani… Chiar nu inteleg. Nu inteleg de ce copilaria trebuie sa fie asimilata neaparat cu scoala. Pe de alta parte intrebarea este: pentru cine pregatim noi acesti copii? Si asta pentru ca, de fapt, Romania este furnizoare de forta de munca (ieftina) pentru alte tari. Aici, la noi in tara, performantele economice sunt foarte reduse, competitivitatea scazuta, au mai ramas intreprinderile de stat dar care sunt producatoare de pierderi si un sector privat dominat mai mult de imm-uri, un sector mai mult al seriviciilor (v. aici si aici doua articole interesante), si nici acesta prea bine dezvoltat dupa parerea mea, si mai putin unul, spre exemplu, industrial, iar agricultura e una de subzistenta. Si atunci cu atat mai mult nu vad de ce trebuie sa platim unui copil sa faca scoala de la 5 ani, adica sa scadem cu doi ani varsta.

Pe de alta parte de ce „toţi copiii să fie de la vârsta de cinci ani într-un sistem instituţionalizat de educaţie„? Toti copiii, adica pe plan mondial. De ce? De ce, cand necesitatile pot fi diferite de la o tara la alta? Aceasta inregimentare a copiilor pe plan mondial intr-un sistem institutionalizat este o idee care imi displace. Ideea urmareste uniformitatea, nu diversitatea si nici unitatea in diversitate (care presupune, desigur, diversitatea). Trebuie spus ca aceasta idee este si antidemocratica intrucat democratia presupune diversitatea. Pe cand uniformitatea aceasta este caracteristica sistemelor de tip dictatorial. De tip comunist, as zice.

„Să facem o dezbatere reală, pentru ca, atunci când se ia decizia, nu doar să imităm un sistem european sau de pe plan mondial” – deci decizia tot se va lua, adica de la cinci ani. Atunci de ce sa mai facem o dezbatere daca decizia este deja luata? Desi om tanar, Victor Ponta a asimilat tiparul comunist foarte bine. Pentru Victor Ponta dezbaterea, democratia inseamna sa convingi oamenii ca asa e bine, ca un copil trebuie dat de la cinci ani la scoala si nicidecum pareri pro sau contra. Bunaoara trebuie sa-l convingi pe bunicul care sta mai mult cu copiii ca e bine sa se mai lase de hobby-ul asta pentru ca partidul hotaraste ca odrasla trebuie de la 5 ani sa mearga la scoala! Observati ca nu a pus problema: vom vedea daca vom lua o asemenea decizie, daca si oamenii sunt de acord. Nu, oamenii, pentru premier, trebuie sa fie de acord, doar ca trebuie convinsi de lucrul asta. Desi nu a cunoscut comunismul, deoarece era prea tanar, cum a si afirmat odata, transpare totusi vocatia sa in acest sens.

Pe mine nu m-a convins de ce trebuie ca un copil sa fie dat la scoala de la cinci ani.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Totusi, nu e ciudat…?

Iata ce am citit in Romania Libera:

Două milioane euro, tocate pe reparaţii inutile în şcoli

Iata ce se arata printre altele:

„Se pare că avem de a face şi aici cu un sistem de acordare clientelară a contractelor pe bani publici. „În această vară, au existat un număr de 147 de contracte de încuviinţare directă. Aceste contracte s-au gestionat prin birouri, banii nu au ajuns la nivelul ordonatorului terţiar de credite, care este şcoala, ci au fost încredinţaţi direct unor firme. Firmele au ajuns în şcoli cu bileţelele, lucrările şi banii.

Directorii s-au trezit că în şcoala lor a venit o firmă fie să le văruiască holurile, fie să le pună faianţă pe hol, că aşa li s-a spus de la primărie, deşi şcoala avea nevoie să pună faianţă în grupurile sanitare. S-au trezit că li s-a văruit holul şcolii, deşi nu era nevoie de acest lucru. Directorii de şcoli nu au fost întrebaţi ce lucrări trebuie făcute în şcoli. Valoarea acestor 147 de contracte înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât vreo două milioane de euro. Nu spune nimeni că nu-i bine că s-au investit două milioane de euro în şcolile gălăţene, dar problema este că s-a investit degeaba. Foarte mulţi directori de şcoli se referă la faptul că li s-au făcut anumite lucrări, dar şcolile aveau nevoie de cu totul alte lucrări”, a declarat fostul inspector general al ISJ Galaţi, Doru Resmeriţă, preşedintele PDL Galaţi. Cum era de aşteptat, foarte multe contracte de lucrări au fost supraevaluate: „Spre exemplu, de 60.000 de lei vechi au fost văruite holurile la o şcoală gimnazială, deşi lucrarea respectivă nu ar fi trebuit să coste mai mult de 20.000 de lei”, a mai precizat Resmeriţă.

Procedurile au fost date peste cap

S-a ajuns la acest sistem de atribuire directă a contractelor prin denaturarea procedurilor de achiziţii publice care le dădeau consiliilor de administraţie ale şcolilor posibilitatea de a finanţa lucrările de reparaţii care erau prioritare: „Cât am fost eu inspector general şcolar, nu am auzit să se procedeze aşa cum s-a procedat acum. În anii trecuţi, fiecare unitate şcolară întocmea un referat de necesitate în care spunea de ce lucrări are nevoie. Apoi, banii ajungeau de la ordonatorul principal de credite, primăria, la ordonatorul terţiar, adică şcoala. Ulterior, se făcea licitaţie sau se analizau ofertele depuse de firme, după care se stabilea societatea care lucra. Numai lucrările realizate cu bani din proiecte finanţate cu fonduri europene erau gestionate de primărie”, a mai adăugat Doru Resmeriţă.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Dupa cum se poate lesne observa, avem de a face cu o atitudine luata de un reprezentant al PDL, Dl. Doru Resmerita. As dori sa vad replica USL, pentru ca daca lucrurile stau chiar asa cum spune Dl. Resmerita atunci situatia e grava!! Cum poate un simplu cetatean sa mai aiba incredere in stat daca statul face astfel de lucruri? Doua milioane de euro cheltuiti degeaba, pe niste reparatii fara niciun rost, cand alte reparatii trebuiau facute si nu s-au facut!! Pur si simplu ne facem de rusine pentru ca statul roman nu e in stare sa se ocupe de chestiuni simple, gospodaresti, normale. Atunci stau si eu si ma intreb: ce fel de stat mai e si asta?

Daca lucrurile stau asa, cum ai mai putea avea incredere in privatizarile facute si in cele care trebuie facute in continuare, cum ai putea avea incredere in intreprinderile de stat, in institutiile acestui stat, spre exemplu in Justitie, ca am mai discutat aici pe blog problema asta. Pe de alta parte, am discutat in postarea trecuta si despre angajatori. Articolul acesta din Romania Libera ne arata ce fel de comunicare exista intre Primarie – Firma – Scoala: Primaria ii spune Firmei ce lucrari trebuie sa execute la Scoli si de care Scolile nu au nevoie.

Eu cred ca se merge prea departe cu bataia de joc!!

septembrie 3, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Apropo de educatie…

… iata un interesant articol de pe site-ul Historia.ro:

Ce li se cerea copiilor în clasa a opta din 1912 este o provocare astăzi pentru adulţi! Iată testul

Se arata ca:

Copia unui examen din 1912 pentru absolvenţii ciclului gimnazial din Statele Unite ale Americii ar putea fi o adevărată provocare în ziua de astăzi pentru elevii care termină clasa a opta, unele subiecte având un grad impresionant de dificultate.

Muzeul de Istorie din Bullitt, Shepherdsville, Kentucky, a primit o copie a unui examen de sfârşit de clasa a opta din 1912. În urmă cu 100 de ani, şcolile din ţinutul rural Bullitt erau foarte puţine şi aflate la mare distanţă una de alta, potrivit site-ului muzeului, scrie huffingtonpost.com.

Elevii se adunau o dată sau de două ori pe an pentru acest examen. Testul era foarte important, iar copiilor li se atrăgea atenţia să fie cât mai bine pregătiţi. Câţiva dintre cei care treceau examenul primeau burse şi continuau studiile la liceu.

Publicat pe site-ul muzeului, examenul a suscitat un interes deosebit, motivul fiind dificultatea subiectelor. Cerinţele erau grupate pe domenii, examenul având întrebări din limba engleză (citit, scris şi gramatică), aritmetică, geografie, istorie, fiziologie şi politică.

La secţiunea de geografie, de exemplu, primul subiect cere definirea latitudinii şi a longitudinii. În continuare, elevilor li se cere să localizeze ţările Turcia, Grecia, Serbia, Muntenegru şi România, precum şi oraşele Mobile, Quebec, Buenos Aires, Liverpool şi Honolulu.

Subiectele de politică presupuneau cunoaşterea îndatoririlor preşedintelui, a procedeelor de alegere a acestuia şi a vicepreşedintelui, precum şi definiţia noţiunilor de democraţie, monarhie limitată, monarhie absolută şi republică.

Partea de gramatică include întrebări despre gradele de comparaţie ale adjectivelor, precum şi definiţia substantivului comun şi a celui propriu.

„Pentru noi este amuzant”, a spus David Strange, director executiv al muzeului. „Suntem doar un judeţ de la ţară. Site-ul nostru primeşte de obicei două sute de accesări, dar recent am făcut 200.000.”

„Este un test destul de solicitant”, a mai spus Strange. „Chiar încerc să le amintesc tuturor că este un test din 1912 şi că trebuie să te transpui în mentalitatea de atunci. Îmi amintesc că am avut o întrebare similară la un test când eram la şcoală. Nu aş vrea să îl dau din nou”.

Acesta a adăugat că ştie multe persoane care au încercat să dea testul pentru amuzament dar nu le cunoaşte rezultatele finale, deşi „cei mai mulţi au spus că nu l-ar fi trecut”.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a articolului. Veti vedea acolo si testul!

Foarte interesante sunt intrebarile despre Civil Government – Guvernul civil. Si eu cred ca este necesar ca elevii nostri sa cunoasca astfel de lucruri. Spre exemplu, iata o cerinta din testul respectiv: „Definiti urmatoarele forme de guvernamant: Democratia, Monarhia Limitata, Monarhia Absolutista, Republica. Dati exemple din fiecare.” Sau: „Dati trei indatoriri ale Presedintelui. Ce se intelege prin puterea de veto?”, „Numiti trei drepturi date Congresului de catre Constitutie si doua  drepturi care sunt negate Congresului”, „Ce este un copyright? Dar un patent right (drept de patent)?”. Am dat cateva exemple, dar sunt lucruri importante! In Romania, la ora actuala, se vorbeste despre monarhie, dar cati adulti ar putea defini corect aceasta forma de guvernamant? Cati dintre adultii de la noi ar putea sa spuna trei indatoriri ale Presedintelui? Intr-o societate democratica eu cred ca este absolut necesar sa se faca in scoli o educatie elevilor prin care ei sa inteleaga societatea in care traiesc si cum este aceasta guvernata. La noi se vorbeste despre faptul ca se plagiaza, se dau si exemple prin presa, dar cati dintre copiii de clasa a VIII-a stiu ce e acela un copyright si cum se definesc drepturile legale de autor? Sau ce e acela un drept de patent? Lucrurile de baza trebuie cunoscute inca din scoala primara. Altminteri nu putem avea un electorat educat, lucru ce face ca democratia sa fie greoaie. Un electorat needucat este deseori o masa de manevra care sa poata fi manipulata oricand si oricum: mai ‘cu un mic si cu o bere/noi ajungem la Putere’, mai cu un ‘Sa traiti bineeeeeeeee!!!’. Aceasta democratie de tip lozincard, daca imi este ingaduit s-o numesc asa, combinata cu tot felul de „cadouri” date electoratului chiar atunci, in ziua alegerilor, arata o educatie precara din punct de vedere politic. Si nu ma refer aici la indoctrinare, ci la cunoasterea unor notiuni, a unor lucruri importante pe care un cetatean trebuie sa le cunoasca. Nu mai vorbesc de faptul ca putini stiu si le pasa despre legislatia europeana, Comisia Europeana, valori, principii ale UE etc. Ca dovada ca si absorbim cu greutate fondurile europene…

Reiau ce spuneam aici, si anume cuvintele lui Mirabeau B. Lamar:

„The cultivated mind is the guardian genius of democracy and, while guided and controlled by virtue, the noblest attribute of man. It is the only dictator that freemen acknowledge and the only security that freemen desire.”

incerc sa traduc:

Mintea cultivata este gardianul de geniu al democratiei si,  daca este ghidata si controlata de virtute, cel mai nobil atribut la omului. Este singurul dictator pe care un om liber il recunoaste si singura protectie pe care un om liber o doreste.” (subl. mea)

Interesant mi s-a parut si la Istorie, iata un subiect: „Descrieti batalia de la Quebec”. Observati, spune descrieti batalia…

august 23, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 363 comentarii

Scurte comentarii la interviul lui Traian Basescu de la RRA

O sa fac niste scurte comentarii. In primul rand legat de invatamant si de dobandirea de competente. Lucrul acesta a fost reiterat de presedinte, dupa ce si premierul Boc a vorbit pe tema asta: anume ca invatamantul trebuie sa faca de asa natura incat elevii sa dobandeasca competente, daca am inteles bine. Adica punandu-se accent pe dobandirea de competenta. Problema ar fi ca in scoala dobandesti cunostiinte si nu competente. Nu poti sa spui despre cel care termina o scoala, facultate, universitate, etc ca ar fi competent, dar poti sa spui ca are un anumit nivel al cunostiintelor in anumite domenii sau intr-un anumit domeniu. Competenta se dobandeste in timp, muncind intr-un domeniu si este legata de experienta profesionala, pe care nu o poti dobandi direct din scoala. Competenta se dobandeste prin transferul de experienta de la cei mai varstinici catre cei tineri, lucrul care asigura progresul societatii. Nu poti sa spui, decat cu rare exceptii, daca pot sa ma exprim astfel, ca cineva care iese de pe bancile scolii, fie ea facultate sau scoala profesionala, este si competent in domeniul respectiv. Ca are anumite cunostiinte, da, asta poti sa spui. Dar este absurd sa ceri unui debutant competenta pe care o are un om cu ani de experienta in spate in domeniul respectiv. Presedintele a zis ceva de genul ca atunci de ce multi tineri spun ca au o diploma si nu au ce sa faca cu ea. Raspunsul este: nu au ce sa faca cu ea pentru ca nu sunt angajati. Pentru ca la angajare trebuie sa ai minim cinci ani experienta, conditie impusa de angajator, asta ca sa dau un exemplu, dar mai sunt si alte aspecte. Nu li se ofera acestor tineri, care ies de pe bancile scolii, o sansa reala, de asta e greu cu angajarea. Si lucrul acesta este o greseala ce poate conduce la stagnare sau chiar la o situatie de criza. Iata, spre ex, cazul Frantei. Termini Sorbona si nu ai unde sa te angajezi, pentru ca nu te prea angajeaza nimeni. Lucru ce a determinat demonstratii masive de strada ale studentilor si lucru ce determina stagnarea economica a Frantei, cu implicatii, dupa parerea mea, si in scaderea natalitatii. Deoarece, pentru a incepe o casnicie, un tanar are nevoie de o situatie materiala si profesionala buna. Acest lucru face parte din cultura europeana. Aici, in Europa, nu este ca in India, spre exemplu, sau ca in Bangladesh, unde oamenii, desi traiesc in saracie lucie, fac cat de multi copii, fara niciun fel de problema. Cultura europeana este diferita. Or, un tanar, la inceput de cariera, in general vorbind, are posibilitatile foarte limitate in zilele noastre.

O alta problema la care doresc sa fac un scurt comentariu este cea legata de „flexibilizarea codului muncii” in sensul ca un patron poate concedia foarte repede un angajat. Cam dupa bunul lui plac, din cate am inteles eu. Presedintele a dat exemplul unui patron din domeniul agricol care ar putea, in acest fel, sa angajeze, in mod legal, sezonier oameni, dupa care sa se desparta de acestia, in mod legal, fara niciun fel de probleme. Domnia sa spunea ca in felul acesta s-ar reduce intr-un mod masiv, consistent, munca la negru. Si aici este o problema. Iata un articol din Romania Libera:

De ce se tem angajatorii de candidaţii supracalificaţi?

dar si acest articol din Adevarul:

Românii înghit umilinţa de la locul de muncă 

Articole ce ne dezvaluie o realitate mult mai complexa: despre cum se munceste, defapt, in Romania. Adica anormal. Or, practic, aceasta „flexibilizare” a codului muncii da puteri sporite angajatorului, lucru care, in conditiile din Romania, ar putea conduce la abuzuri mari din partea acestuia si la erori grave, cu consecinte nedorite, care sa nu mai poata fi indreptate. Paradoxal, lucrul acesta ar fi chiar impotriva intereselor angajatorului (a firmei care angajeaza), deci nu numai impotriva intereselor angajatilor, deci un lucru din care am putea pierde cu totii! Iar economic s-ar putea traduce prin degradarea rapida si mai puternica a situatiei economice. Sper sa nu se intample acest lucru. Ar trebui dusa o politica pentru promovarea angajarii oamenilor competenti. Dar in Romania, aflam cu stupoare, angajatorii se tem (retineti acest aspect: se tem) de oamenii care au o calificare superioara! Ganditi-va ca daca s-ar „flexibiliza” codul muncii in sensul aratat mai sus se poate intampla ca un om supracalificat ce lucreaza intr-o firma sa fie primul pus pe liber! In Romania anului 2010, la aproape 21 de ani de la Revolutie, este posibil asa ceva! Pai in felul acesta cum se va putea redresa economic aceasta tara? Cu oamenii supracalificati care pleaca sa lucreze in strainatate? Desigur, nu este vorba numai de oamenii supracalificati. Si articolul din Adevarul arata clar un cancer care nu face altceva decat sa deterioreze economia nationala, cat si starea de sanatate a oamenilor. O astfel de tumoare ar trebui extirpata. Munca la negru nu poate fi combatuta decat prin stimularea angajarilor legale si nu prin conferirea unor puteri sporite patronului (de parca nu ar fi de ajuns dictatura manageriala care se manifesta in mai toate firmele noastre si care creeaza un climat de lucru cat se poate de nociv) de a da afara cand pofteste un angajat pe criterii care pot fi dintre cele mai subiective si arbitrare si chiar contrare angajatorului, lucru ce ar parea incredibil. Incredibil, incredibil… dar adevarat, vorba aceea…

Legat de cele doua aspecte, pun si eu problema: pregatim tineri, vrem ca invatamantul sa fie mai performant si tinerii sa dobandeasca, iata, competente deja. Dar, legat de problema a doua, cea a angajarilor, pentru cine ii pregatim? Ii pregatim pentru noi sau pentru straini? Ar trebui sa ne gandim bine ca un om plecat in afara sa lucreze contribuie la cresterea PIB-ului tarii respective si nu la cresterea PIB-ului Romaniei. Fenomenul acesta, al plecarii, este descris pe blogul Anei Birchall si titlul este extrem de trist:

Plecarea unei generatii

Ca daca nu oferi tinerilor, aici, un mod corespunzator de realizare profesionala, ba dimpotriva, atunci calea exilului este deschisa, cand nu mai ai incotro. Iar fara angajari facute normal, legal, fara politici pentru combaterea somajului si asigurarea stabilitatii pe termen lung a locului de munca pentru toti cetatenii acestei tari care pot muncii, precum si politici clare, coerente si aplicabile pentru ameliorarea conditiilor de lucru pentru toti cei ce muncesc, eu cred ca tara asta nu se poate redresa economic ci va ajunge, in final, la o situatie si mai proasta din acest punct de vedere. Lucrul va fi accentuat de scaderea natalitatii (care se manifesta, din pacate, iata, si la noi de ani buni), la care nu s-a gasit o solutie. Imi pare o situatie ce are anumite similitudini cu cea din Franta. Cel putin acolo se vorbeste de stimularea primirii de emigranti, in loc de crearea de conditii si de locuri de munca, lucru care reprezinta, dupa parerea mea, o viziune gresita (sau, daca doriti, poate ca pentru Franta este o solutie buna), dar Franta este o tara mai mare, ca nr. de locuitori, decat Romania, de mai mult de doua ori, daca nu ma insel si are si un PIB mult mai mare decat al nostru, o economie mult mai performanta, cu o productivitate a muncii de cateva ori mai mare decat a Romaniei, deci ar dispune de mai multe posibilitati economice decat noi… Or, la noi, ganditi-va bine, pana si tiganii pleaca, ca acolo se castiga mai mult din cersit. Nu este peiorativ ceea ce am spus, ci, m-am referit la o categorie care, in general vorbind, are o pregatire profesionala foarte precara. Lucru care trebuie sa fie un semnal de alarma! Pentru ca forta de munca, aici la noi in tara, nu se mai reproduce, sau se face treaba asta foarte lent (in mod negativ, daca pot sa ma exprim astfel). Iata de ce asupra acestor subiecte trebuie meditat mai mult. Pentru gasirea de solutii eficace si benefice tarii.

noiembrie 4, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu