Despre cresterea salariului minim…

Mi-e teama ca de multe ori discursul public asupra cresterii salariului minim in Romania este mai degraba unul populist decat realist, fara a se tine cont de datele reale ale problemei si de ce spune, in aceasta privinta, stiinta economica. In general, cei care sustin cu tarie marirea salariului minim aduc drept argument faptul ca „romanii traiesc greu” sau ca „salariile, in Romania, sunt foarte mici, printre cele mai mici din UE”. Modul asta de a privi problema poate ca da bine la o anumita parte a populatiei, dar in niciun caz nu reprezinta o explicatie cat de cat fundamentata stiintific care sa sustina marirea salariului minim in Romania.

Eu cred ca ar trebui spus un lucru: marirea salariului minim trebuie sa tina cont de creterea productivitatii muncii – asta o intalniti in orice manual serios de economie pentru cursul liceal. O marire a salariului minim se justifica daca, pe o peroada de timp, se constata ca avem in tara curba productivitatii muncii deasupra curbei salariului minim. Tin minte ca marele economist american, Paul Krugman, a prezentat, referitor la SUA, un astfel de desfasurator pe o perioada ce mergea, daca mai tin bine minte, din 1960 si pana in zilele noastre. De atunci si pana acum curba valorilor productivitatii erau deasupra curbei valorilor salariului minim, panta curbei productivitatii fiind mai mare decat cea a salariului minim. De aici reiesea ca, strict macroeconomic vorbind – deci fara a perturba din punct de vedere macroeconomic economia SUA -, salariul minim putea creste destul de mult, ceea ce sub fosta Administratie de la Casa Alba s-a si intamplat.

Din pacate, in Romania, lucrurile stau pe dos, cel putin deca ne uitam la evolutiile productivitatii si ale salariului minim de la Revolutie incoace: cresterea salariilor sunt peste cele ale productivitatii muncii. Sigur, situatia Romaniei era si este una mai speciala, ca tara in tranzitie. Numai ca ceea ce s-a petrecut in februarie are un caracter mult mai nociv si voi incerca sa explic de ce.

Inainte de toate va propun sa ne uitam peste:

– Evolutia anuala a salariului minim pe economie;

– Productivitatea nominala a muncii per persoana angajata – Index (EU28 = 100) (Eurostat);

– Productivitatea reala a muncii per persoana angajata – Index, 2010= 100 (Eurostat)

Sa privim cum a crescut incepand din 2015 salariul minim pe economie:

1 ianuarie 2015………..975 RON

1 iulie 2015………………1050 RON

1 mai 2016………………1250 RON

1 februarie 2017……… 1450 RON

Asta inseamna ca intr-o perioada de numai 2 ani de zile (2015-2017) salariul a crescut de la 975 RON la 1450 RON, adica s-a inregistrat o crestere de 48,72%!!!

Cum nu avem date pe 2016 privind productivitatea nominala a muncii, sa vedem cum a crescut productivitatea reala (referentialul fiind anul 2010 = 100) in perioada 2015-2017:

2015……….120,7%

2016………. 127,7%

Asta inseamna o crestere de numai 5,8%!!

Ca sa ne facem o idee asupra acestor cresteri sa comparam cu perioada 2009-2015:

Salariul minim:

1 ianuarie 2009……….600 RON

1 ianuarie 2015……….975 RON,

crestere de 62,5%.

Productivitatea nominala:

2009……….. 49,9

2015……….. 59,4,

crestere de 19,04%.

Productiviatea reala:

2009…………100,5

2015…………120,7

crestere de 20,10%.

Bineinteles putem calcula si pentru alte perioade. Ce arata toate acestea, pe langa faptul ca avem cresteri de salarii mai mari decat cele de productivitate?

Ne arata faptul ca aceasta crestere de salariu minim din perioada ultimilor 2 ani, pe langa faptul ca e foarte mare in comparatie cu cea a productivitatii muncii, e una extrem de brusca.

Din aceasta cauza, cresterea asta de salariu minim e foarte greu de suportat de catre agentii economici privati, dar si de catre stat, pentru sectorul bugetar (unde Guvernul anunta salarii record)!!! Pentru firmele private efortul e foarte mare si le poate scadea competitivitatea. Pentru sectorul bugetar e greu de inteles de unde va face statul rost de bani, in conditiile in care veniturile ANAF pe primul trimestru sunt mai mici decat cele din perioada precedenta a anului trecut, iar investitiile s-au prabusit.

Omoram operatorii economici?

Pe de alta parte, sunt greu de inteles unele propuneri legislative…

Urmaream pe teletextul Antenei 3 urmatoarea stire: „Pana la 25.000 de lei AMENDA pentru operatorii economici care nu marcheaza pe pungile de plastic continutul de biomaterial. Mai multi deputati de la PSD, USR si Minoritati au depus la Senat aceasta propunere legislativa. Amenzi intre 15.000-25.000 lei”.

Ce facem? Omoram operatorii economici? Impresia care se creeaza este ca cel care doreste sa munceasca, sa faca ceva in tara asta e pur si simplu pedepsit – il pandeste niste amenzi crunte care inhiba toata bunavointa, tot elanul si care, pana la urma, deprima economia, cu consecinte imprevizibile dar cu totul nefaste.

Noi, in loc sa incercam sa dam economiei un avant salvator, o deprimam si mai mult. Este noaptea mintii!!

Se creeaza impresia unui abuz de reglementare care complica totul si franeaza dezvoltarea. Asa ca este justificat sa te intrebi daca nu cumva e mai buna deregularizarea!!!

Deficitul bugetar…

In legatura cu deficitul bugetar, ar trebui spuse unele lucruri. Daca PSD-ALDE au in vedere cresterea deficitului bugetar peste 3% din PIB, ar trebui sa ne explice ce strategie au: e vorba de o crestere (cat anume?) pe termen scurt (ce poate fi stimulativa) sau una pe termen lung (ce poate genera probleme serioase cu datoria publica)? Daca se procedeaza haotic, mi-e teama ca rezultatele nu vor fi deloc bune.

Deficitul bugetar trebuie acoperit, iar lucrul asta se poate face prin:

– emisiune de moneda (lucru restrictionat si chiar interzis in unele tari) – eu atrageam atentia in aceasta postare asupra inflatiei de aproape 300% de la inceputul anilor ’90. Pentru ca metoda asta conduce la inflatie;

– imprumuturi – conduc la cresterea datoriei publice si aici am dori sa vedem daca Guvernul si-a stabilit o tinta – la ce valoare, ce procent din PIB, ar dori sa duca datoria publica?

– marirea fiscalitatii, dar am inteles ca PSD-ALDE nu doreste marirea fiscalitatii, ci, dimpotriva, sa se reduca taxele si impozitele.

Dl. Dragnea trebuie sa inteleaga ca criticile dure care i se aduc sunt intemeiate pentru ca nu vedem din partea PSD-ALDE nicio strategie in acest sens, lucru ce induce incertitudini si neincredere in Stat.

Deocamdata nu stim decat ca Programul PSD are „termene precise”. „Ca pe vremea comunismului”, cum se exprima un comentator pe blog. Iar un distins oaspete, la o televiziune de stiri, se exprima in sensul „daca putem fi criticati ca nu am respectat termenele precise din Program”. Insa nu am vazut raspunsuri din partea PSD-ALDE care sa dea expresia unui joc de conceptie economica bine elaborat, care sa conduca pe termen scurt la consecinte economice benefice. Dublari sau triplari de salarii in sectorul bugetar, facute la „termene precise” si toate cam pe termen scurt, nu inseamna asa ceva.

Discriminari…

Problema aceasta a discriminarilor care se intampla in Romania constat ca nu prea e dezbatuta cum trebuie, nici in presa scrisa, nici pe la televiziunile de stiri. Se prezinta doar cazuri… Insa aceste cazuri constituie, de fapt, un fenomen in Romania postdecembrista. Despre ce discriminari ar fi vorba? Pe ce criterii? Etnice, rasiale? Aici e un aspect interesant si trebuie, cred, spus ca, in cultura noastra, discriminarile pe criterii etnice, rasiale sau religioase reprezinta un aspect nu prea important, chiar deloc important, si, din aceasta cauza, aproape inexistent, asta ca sa nu spun cu totul inexistent. Asta nu inseamna ca nu exista discriminari in societatea romaneasca. Natura lor deruteaza, banuiesc, pe multi analisti in special pe cei din exterior care nu inteleg (cu toate scuzele de rigoare pentru aceasta expresie, dar cam asa e, ca nu prea inteleg) bine despre ce e vorba… Si atunci despre ce discriminari ar fi vorba? Despre cele din motive financiare si poltice, iar acestea sunt cele care primeaza!

Romania Libera

Ultimul tun al Guvernului Ponta: 7.000.000 euro pentru baronii PSD

Se arata ca:

„Ministerul Dezvoltării Regionale a alocat peste 30 de milioane de lei către unele consilii județene conduse de social-democrați în luna octombrie, când în fruntea instituției se afla Sevil Shhaideh (PSD), o apropiată a lui Liviu Dragnea.

Banii au fost alocați prin transferuri și fac parte din Programul Național de Dezvoltare Locală, demarat de Guvernul Ponta în 2013, pe baza unei ordonanțe de urgență. Datele apar în lista de plăți efectuate în luna octombrie 2015, publicată pe site-ul ministerului. Pe listă figurează plăți către mai multe unități administrative – consilii județene, locale sau comunale.

În jur de 7 milioane de lei au ajuns la sectorul 3, condus de Robert Negoiță (PSD). Numele acestuia a fost vehiculat ca posibil candidat al PSD la Primăria Capitalei. Coincidență sau nu, cu o săptămână înainte de prima alocare de fonduri, din 1 octombrie, Negoiță și-a anunțat retragerea din cursa pentru șefia PSD, Liviu Dragnea rămânând singurul candidat.

CJ Bistrița-Năsăud a obținut 6,5 milioane de lei. În acest județ conducerea este deținută de Radu Moldovan (PSD), unul dintre apropiații fostului premier Victor Ponta.

CJ Vrancea, condus de Marian Oprișan (PSD), a primit aproape 5 milioane de lei. Marian Oprișan este unul dintre cei mai influenți baroni PSD, fiind și șeful Uniunii Naționale a Consiliilor Județene (UNCJR). Consiliul Județean Dâmbovița a primit aproape patru milioane de lei. Instituția este condusă tot de un social-democrat, Adrian Țuțuianu, cercetat pentru trafic de influență.

Excepție nu a făcut nici județul Prahova, pentru care au fost alocate 3 milioane de lei. CJ Prahova este condus de Mircea Cosma (PSD), trimis în judecată pentru fapte de corupție și urmărit penal pentru sprijinire a unui grup infracțional organizat. Către CJ Sibiu au mers 2,5 milioane de lei. Instituția îl are în frunte pe Ioan Cindrea (PSD), care a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. Fostului deputat PSD i s-a imputat că și-a angajat nelegal soția la biroul său parlamentar. CJ Dolj, condus de Ion Prioteasa (PSD), a primit 1,2 milioane de lei.

Liberalii au primit resturile

Spre deosebire de alte ocazii, CJ Bacău nu mai este în top, primind doar 600.000 de lei. O posibilă explicație este faptul că Viorel Hrebenciuc, cel care l-a instalat pe Dragoș Benea în fruntea CJ, nu mai poate influența alocările financiare. O sumă similară a primit și CJ Brăila, județ cu o influență scăzută, fiind condus interimar de Viorel Mortu (PSD) după revocarea din funcție a lui Gheorghe Bunea Stancu. Nu au fost uitați nici aliații.

Ministerul a alocat 1,6 milioane de lei pentru CJ Neamț, condus de Constantin Iacoban (UNPR). Pentru comparație, pe listă se află doar două județe conduse de liberali – CJ Hunedoara, condus de Adrian David (PNL), după revocarea lui Mircea Moloț, a primit doar 550.000 de lei. CJ Cluj a primit 435.000 de lei – aici instituția este condusă de Mihai Seplecan, căruia PNL i-a retras sprijinul politic.

Nu este singurul cadou făcut de Guvernul Ponta pentru baronii locali, pe ultima sută de metri, în perspectiva alegerilor de anul viiitor.

La ultima rectificare bugetară din luna octombrie, Guvernul Ponta a acordat 2,5 miliarde de lei direct către administrațiile locale. Ministerul Dezvoltării Regionale a primit 754,4 milioane de lei, însă, mai important, prin ordonanța de rectificare acestui minister i s-a permis să suplimenteze cu 12 miliarde de lei creditele de angajament. „Li se va da dreptul să realizeze cheltuieli pe care tot statul le va rambursa, fie din bugetul din acest an, fie din bugetul pe anul viitor”, a explicat fostul ministru al Finanțelor Gheorghe Ialomițianu (PNL).

Ce finanțează Guvernul

Programul Naţional de Dezvoltare Locală, coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale, vizează finanțarea unor lucrări de infrastructură. Aceste lucrări vizează sisteme de alimentare cu apă şi staţii de tratare a apei, sisteme de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate, unităţi de învăţământ preuniversitar. De asemenea, este vorba de drumuri judeţene, drumuri de interes local, drumuri comunale, poduri, podeţe sau punţi pietonale, obiective culturale de interes local (biblioteci, muzee, centre culturale multifuncţionale, teatre), pieţe publice, comerciale, târguri, oboare. Programul vizează și modernizarea bazelor sportive, a sediilor instituţiilor publice, dar și a infrastructurii turistice locale.”

Eu cred ca e de ajuns sa citesti acest articol ca sa-ti dai seama despre ce discriminari e vorba. Observati: „Liberalii au primit resturile„. Partidul care e la Putere avantajeaza prin finantarea de stat doar judetele, consiliile judetene, primariile care sunt ale lui. Ceilalti, desi sunt in mod egal, ca orice cetatean roman, platitori de taxe si impozite, sunt trecuti la index, ignorati pana la desavarsire. Cu alte cuvinte, daca avem, sa zicem, doua comune vecine, una cu un primar, ce poate fi condamnat penal, si consilul local (care poate avea pe acolo si condamnati in prima instanta) de la partidul X, ce detinea Puterea. Si cealalta, cu primar (sa zicem un om cinstit) si consiliu local (sa admitem, ca ipoteza, ca oamenii ar fi tot cinstiti) de la partidul Y, din Opozitie. Aceasta din urma nu primeste fonduri sau, daca le primeste, primeste insuficient. In schimb comuna unde toata conducerea e de la partidul de guvernamant primeste fonduri din belsug! In felul asta se traduce in Romania conceptul asa zis de „dezvoltare regionala”: pentru unii muma, pentru altii ciuma, condamnarea penala, fie ea si in prima instanta, nu se pune!

Discriminarile pe care le face Statul nu se rezuma doar la asa ceva. Exista, de asemenea discriminari intre sectorul de stat, tinut in brate de catre stat pe salarii bune (in special la sefi), neperformant, producator de pierderi uriase, si sectorul privat, productiv. De asemenea, discriminari se pot vedea, de exemplu, si intr-un bloc de locuit, unde o parte din cetateni isi platesc intretinerea iar o alta parte, sa nu credeti ca neinsemnata, nu si-o platesc, fara sa se intample mare lucru. De asemenea, cum spunea cineva la o televiziune de stiri, putem vedea ca investitiile straine vin doar in anumite judete, marea majoritate din vestul tarii, precum si in Bucuresti, in vreme ce in altele nici vorba! Chiar spunea cineva, un om politic, „ca nu poti sa-i multumesti pe toti”.

Am dat cateva exemple. Modelul acesta determina mari perturbatii in economie. Unii sunt avantajati de catre stat, altii nu. E adevarat: modelul asta nu tine cont de etnie, rasa sau religie. Cu toate acestea, el produce neregularitate, deranjament in functionarea sistemului economic, in evolutia economica a tarii. Chiar si la stat exista discrepante mari intre salariile bugetarilor, lasand la o parte faptul ca sectorul asta e inca foarte mare la noi si neproductiv, neperformant. Sunt bugetari si bugetari. Unii sunt bugetari de lux. In general vorbind, sefimea de la stat se bucura de salarii foarte mari, fara sa se vada performante manageriale deosebite, fata de palmasul care munceste si e bucuros ca are un serviciu. Observati ca guvernul mareste cu generozitate salariile bugetarilor, desi sectorul asta nu da pe dinafara de performant ce e. Cadourile acestea se fac din motive politice: sunt cadouri electorale. In general, PSD practica schema asta, iar Opozitia nu indrazneste sa ia taurul de coarne, cum se spune. Evident, procentul e acelasi si pentru palmas si pentru bugetarul de lux care n-a condus in viata lui o afacere, sa vada cum e.

Bineinteles, criteriile unui astfel de model nu tin cont de competenta sau meritocratie. Ci sunt strict politice sau urmaresc avantaje politice. Observati cum PSD se fortifica pur si simplu in fieful sau, facand imposibila o alternanta la Putere acolo, consolidand pozitia baronilor sai locali.

Trebuie spus ca acest sistem, cel putin cel de la noi, nu prea are legatura cu stiinta economica, ci doar cu interese partinice, politice si electorale. Partea cea mai proasta este ca el submineaza democratia si libertatea din tara noastra, nu doar economia, facand imposibila luarea de masuri de reforma care s-o impulsioneze, precum si dezvoltarea unor mari regiuni din tara care, dupa cum usor se poate constata, raman in continuare foarte sarace.

Observati:

„CJ Vrancea, condus de Marian Oprișan (PSD), a primit aproape 5 milioane de lei. Marian Oprișan este unul dintre cei mai influenți baroni PSD, fiind și șeful Uniunii Naționale a Consiliilor Județene (UNCJR). Consiliul Județean Dâmbovița a primit aproape patru milioane de lei. Instituția este condusă tot de un social-democrat, Adrian Țuțuianu, cercetat pentru trafic de influență.

Excepție nu a făcut nici județul Prahova, pentru care au fost alocate 3 milioane de lei. CJ Prahova este condus de Mircea Cosma (PSD), trimis în judecată pentru fapte de corupție și urmărit penal pentru sprijinire a unui grup infracțional organizat.”

iar la polul opus, ca sa zic asa, iata:

„Spre deosebire de alte ocazii, CJ Bacău nu mai este în top, primind doar 600.000 de lei. O posibilă explicație este faptul că Viorel Hrebenciuc, cel care l-a instalat pe Dragoș Benea în fruntea CJ, nu mai poate influența alocările financiare. O sumă similară a primit și CJ Brăila, județ cu o influență scăzută, fiind condus interimar de Viorel Mortu (PSD) după revocarea din funcție a lui Gheorghe Bunea Stancu. Nu au fost uitați nici aliații.

Ministerul a alocat 1,6 milioane de lei pentru CJ Neamț, condus de Constantin Iacoban (UNPR). Pentru comparație, pe listă se află doar două județe conduse de liberali – CJ Hunedoara, condus de Adrian David (PNL), după revocarea lui Mircea Moloț, a primit doar 550.000 de lei. CJ Cluj a primit 435.000 de lei – aici instituția este condusă de Mihai Seplecan, căruia PNL i-a retras sprijinul politic.”

Si atunci de ce ne mai miram atat ca unii ii voteaza pe cei ce au condamnari penale? E limpede ca buna ziua de ce: din interes! Cum sa nu-l voteze cand ala primeste ditamai suma de bani si pe urma o da pe la primarii, in teritoriu, si mai face cate ceva. Altminteri il voteaza pe unul cinstit, poftim, care nu primeste un ban si atunci sa vedem ce face ala? Insa pe mie chestia asta ma face sa ma gandesc la cei care sunt abonati la afaceri cu statul, unde intalnim, iarasi, o discriminare tot pe criterii politice. Sunt doar anumiti, in general apropiati Puterii, abonati la banul statului si castigarea de licitatii. Se vede clar cum se viciaza competitia in Romania, cu consecinte economice foarte proaste. Degeaba ne miram ca suntem una din tarile cele mai sarace din UE.

Tot acest sistem viciaza grav atat economia cat si democratia, favorizand coruptia. Eu pot intelege ca lucrurile nu se pot schimba deodata, dar partea proasta e ca nici PNL nu pare decis sa ia taurul de coarne si sa incerce reforme care sa insemne o reala imbunatatire. Ceea ce se petrece in Romania nu insemana protejarea cetateanului, ci protejarea unor anumite interese politice ce tin, in principal, desigur, de actuala clasa politica. Se si vede ca lucrurile baltesc, cresterile economice sunt mici, insuficiente. Multa lume asteapta de la Stat minuni, adica ceea ce Statul nu poate sa faca. In schimb vedem o coruptie aproape generalizata si aici as dori sa spun ceva: nu doar un partid e atins de coruptie. S-a zis despre PSD, si nu fara temei, ca ar fi un partid cu multi corupti. S-a dovedit insa ca si PDL, adeversarul politic al PSD, a fost poate mai corupt decat PSD si, de asemenea, fara niciun apetit de a face reformele necesare pentru ca economia sa poata progresa. Acum Basescu vorbeste exact invers de cum vorbea cand era Presedinte. Ar fi fost foarte interesant ca Basescu de acum sa-i fi facut opozitie Basescului de-atunci… 🙂 . Mai glumim, dar lucrurile ar trebui sa ne ingrijoreze! Iar daca se generalizeaza coruptia, lucrul asta se datoreaza acestui sistem ce provoaca discriminari destul de adanci in societate si care s-a perpetuat indiferent de partidul care a fost la Putere pentru ca acest sistem slujeste, in mare masura, politicului de la noi, nu cetateanului sau tarii.

Se mai poate vedea cum, in Romania, implicarea Statului in economie are efecte perverse, nocive: mai mult blocheaza dezvoltarea economica decat s-o impulsioneze.

Apropo de subiect, de citit si…

… acest articol foarte interesant al Andreei Paul:

4 din 10 salariați oficial în România au salariul minim pe economie sau mai mic

Se arata ca:

„Situația este absurdă. 2,4 milioane de salariați români au salariul minim pe economie sau mai mic în luna noiembrie a anului 2015, ceea ce reprezintă 40% din numărul total al salariaților activi în prezent. Dintre aceștia, 1,6 mil au normă întreagă, iar 0,7 mil lucrează cu normă parțială. Cea mai mare parte a salariaților activi cu salariul minim sunt încadrați în sistemul privat, doar 56 de mii de persoane cu salariul minim fiind bugetari în prezent, iar numărul celor din urmă va scădea după aplicarea ultimei creșteri salariale cu 10%. O familie nu se poate întreține decent cu un salariu minim (chiar dacă a ajuns la 42% din câștigul mediu brut pe țară), nici măcar cu două salarii minime.

Din estimările mele, cel puțin jumătate dintre ei sunt încadrați cu salariul minim sau mai puțin în contractul de muncă pentru a evita plata taxelor la stat, fiind plătiți mai mult în realitate, așadar la negru. Mulți angajatori corecți mi-au descris uluirea salariaților noi când li se spune că salariul integral negociat va fi pe cartea de muncă, căci s-au obișnuit altfel la angajatorii anteriori. Or aici, ITM nu își face serios controalele și ar fi timpul să purceadă la verificări minuțioase ale salariaților cu venitul minim pentru a-i proteja pe angajatorii corecți în competiția deformată de evaziune și pentru a le proteja veniturile la bătrânețe, adică pensiile, salariaților încadrați incorect azi cu venitul minim.

Responsabilitatea trebuie atașată libertății individuale și încurajată de autorități. Protecția concurenței loiale este un principiu liberal fără de care nu se poate construi o democrație puternică liberală.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Salariile de la Mic.ro…

Gandul

Cât le dădea Dinu Patriciu şefilor de la Mic.ro: lista salariilor

Printre altele se arata ca:

„Salariile foştilor şefi ai Mic.ro Retail erau între 5.000 şi 10.800 de euro pe lună, după cum reiese din datele publicate de RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic.ro Retail.

Astfel, pe listă se regăsesc şi foşti membri ai Consiliului de Administraţie al grupului Mercadia, între care Vlad Şeitan, care a avut în ianuarie un salariu de 47.139 lei ( circa 10.800 euro), Roxana Baias, al cărei salariu în aceeaşi lună a fost de 24.609 lei (5.600 euro), Anca Vlad – 32.639 lei (7.500 euro) sau Richard Joachim Mansel – 25.459 lei (5.800 euro), după cum rezultă dintr-o notă a RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic. ro Retail. Şerban Mihaela, directorul de operaţiuni, a avut în ianuarie un salariu de 21.459 lei.

Circa 4.500 de foşti salariaţi ai Mic.ro Retail aveau de încasat, la data intrării în insolvenţă a companiei controlate de Dinu Patriciu, circa 2,18 milioane de euro. Suma reprezintă valoarea totală a creanţelor salariale, mai exact salariile pe luna ianuarie, pe jumătate din luna februarie, precum şi bonurile de masă aferente lunii noiembrie şi garanţiile reţinute din salarii.

Lista creanţelor salariale reprezintă doar un „centralizator” întocmit de departamentul de resurse umane din cadrul Mic.ro şi care urmează să fie verificat de administratorul judiciar, corectat şi completat, în conformitate cu prevederile legale, se mai arată în nota administratorului judiciar. Tabelul preliminar al creanţelor urmează să fie intocmit de administratorul judiciar până la termenul stabilit de instanţă, respectiv până pe 23 aprilie 2012.”

Recomand citirea integrala a intregului articol.

Despre salarii

Iata un articol foarte interesant din Gandul:

Cui i-a crescut salariul cu peste 30% în ultimii trei ani de criză. Cine ar putea primi mai mulţi bani în 2012

Se arata, printre altele, ca:

„În ultimii trei ani, respectiv de la începutul crizei economice şi până la finele anului trecut, salariul mediu net la nivelul întregii economii româneşti a crescut cu 9,5%, de la 1.361 de lei în noiembrie 2008, la 1.491 de lei în noiembrie 2011, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Cele mai consistente măriri salariale, de peste 30% faţă de nivelul din noiembrie 2008 când în România au început să se resimtă efectele crizei financiare, s-au înregistrat în industria extractivă, în domeniul asigurărilor private, al energiei electrice şi al intermedierilor financiare. La polul opus s-au aflat angajaţii din sectorul public, unde câştigul mediu net lunar este cu circa 20% mai scăzut decât nivelul de la sfârşitul lui 2008.”

SONDAJ IRES: 41% dintre români cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei

In ultimul articol se arata ca:

„SONDAJ IRES: 63% dintre români nu au un loc de muncă, 41% cred că un salariu decent este de minim 2.000 de lei” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cate ceva din reforma in invatamant…

… facuta de PDL!! Adevarul e ca suntem in 2011. Nu mai suntem nici in 2000, nici in 2003, nici in 2004… PDL ne tot asigura de faptul ca ceea ce a initiat ca Reforma e si demn de urmat chiar si de catre viitoarele guvernari, indiferent care ar mai fi ele. Dar iata doua articole interesante din Realitatea si Romania Libera care ar putea sa dea o dezlegare faimoasei probleme a Bacalaureatului de anul asta. Retineti, suntem in anul de gratie 2011!

Peste 40% dintre profesorii tineri vor să plece din învăţământ

Reforma educaţiei nu i-a îndepărtat pe dascălii slabi din clase. Cum a ajuns un profesor de nota 1 să predea la liceu

Voi cita din acest ultim articol, din Romania Libera.

„Şomer cu nota 7,85

Un candidat din Suceava la concursul de titularizare a reclamat Inspectoratului judeţean că, deşi a obţinut nota 7,85, nu a devenit dascăl, în schimb locul său ar fi fost luat de un candidat cu nota 2,20. „Nu sunt singurul caz de acest fel din Suceava. Mie nu mi s-a dat nici măcar o catedră pentru necalificaţi. Luni îmi depun actele de şomaj”, s-a plâns Andrei Martinescu.

70% rata de promovabilitate la concursul de titularizare din 2011.
57% rata de promovabilitate la concursul de suplinitori calificaţi.„

Recomand citirea integrala a ambelor articole. Foarte interesante!

Deci cam asa cu Reforma asta…

Motiunea a fost respinsa

Rezultatul este stiut. Dar ma voi referi, in special, la un lucru destul de surprinzator, si anume ca au fost cativa parlamentari PDL care au votat in favoarea adoptarii motiunii de cenzura. Iata si un articol din Evz –  aici. Analiza acestui fenomen, din interiorul PDL, nu este asa de simpla precum ar parea la prima vedere. Ai putea sa te gandesti, spre exemplu, la faptul ca acestia nu au inteles faptul ca masurile propuse de Executiv sunt necesare si singurele bune, dupa cum a sustinut conducerea partidului si Traian Basescu. Daca lucrurile stau asa, atunci se observa un deficit in comunicare din partea Guvernului si a lui Emil Boc pe seama masurilor dure propuse, chiar in interiorul partidului. Pentru ca este destul de grav atunci cand nu reusesti sa-ti convingi proprii parlamentari, mai ales intr-un moment atat de important cum a fost cel de ieri, cu miza mare. Este adevarat ca Basescu i-a luat tare la Snagov si, cred ca pot spune asa, i-a amenintat ca vor trece in opozitie daca Guvernul Boc va cadea. Demonstratia de forta din partea Presedintelui, iata, nu a avut efectul scontat. Eu am impresia ca in PDL nu se prea cultiva dialogul. Poate ca perceptia mea este gresita. Totusi, sa ai parlamentari care sa voteze impotriva propriului partid – partid aflat la guvernare!!! – arata ca ceva pe acolo nu e in regula. Nu este aici vorba numai de Teo Trandafir, care dupa ce a votat pentru motiune a inceput sa se imbratiseze cu membrii opozitiei. Gestul arata clar instabilitatea politica a lui Teo. Dar mai este vorba si de faptul ca in PDL exista nemultumiri. Este o ipoteza, dar nu mi se pare deloc improbabila… Prin faptul ca nu comunica suficient, sefia lui Boc este una autoritara. Boc a afirmat: „Nu este nicio demisie depusă. Remanierile se fac, nu se discută.” La domnia sa cam nimic nu se discuta, doar se face. Dar nuanta declaratiei nu este ca ar fi omul care „tace si face”, ci omul care „nu discuta”!! Totusi, chiar daca asa stau lucrurile, cei din PDL care au votat pentru adoptarea motiunii ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca Guvernul Boc ar fi putut sa cada. A fost diferenta de doar 8 voturi!! Lucru care mai arata ca atitudinea, de asemenea autoritara, a Presedintelui, la Snagov, cand le-a transmis: „PDL trebuie să arate că are bărbaţi politici. Cine e bărbat să spună : „eu votez moţiunea” şi să plece. Aveţi timp să vă gândiţi ce vreţi: la putere sau în opoziţie”, a cam suparat pe unii parlamentari PDL… Nu de alta, dar climatul politic de la noi se anunta a fi unul destul de instabil. Daca la o posibila viitoare motiune si alti parlamentari PDL s-ar pronunta in favoarea adoptarii acesteia? Eu cred ca aceasta intrebare este una logica si corect pusa. Iar ceea ce citim aici este de-a dreptul hilar !!

Sigur, nu numai la PDL se remarca aceasta atitudine: „Ori votezi asa cum zice partidul, ori afara din partid!!”. Si la PSD este exact la fel! Nu este in regula…Este adevarat si ce spune Teo Trandafir, ca nu poti vota impotriva propriilor tale convingeri. Numai ca intr-o viata normala de partid – si nu ma refer aici numai la PDL – convingerile se formeaza prin dialog, dezbatere si argumentare si nu prin impuneri si amenintari dictatoriale. Dar, eu cred ca cel care voteaza impotriva liniei partidului – indiferent care ar fi acest partid – ar trebui sa vina si cu solutiile sale proprii la problema dezbatuta. In momentul cand zici ca ai convingeri, adica, spre exemplu, convingerea ca nu e bine ceea ce face Guvernul, atunci, ca om politic, trebuie sa ai si solutiile alternative pe care sa se fundamenteze convingerile tale. Nu este de ajuns sa afirmi ca ai convingeri… Caci, rezumandu-te numai la asta, totul devine o demagogie pura.  Ce arata oare acest lucru? Caracterul neserios al omului politic roman. Sau, mai bine zis, al politicianului roman. Pentru ca in clasa noastra politica (fac o paranteza – avem si noi o clasa, intrucat cea mijlocie e vai de ea!) exista in mod clar un deficit de seriozitate, sau, daca doriti, un excedent de neseriozitate. Lucru aratat si de felul in care politicienii nostrii migreaza de la un partid la altul fara nicio jena de pardon. Nu spun ca toti oamenii politici de la noi sunt neseriosi… Dar…

Exista o temere justificata legata de cresterea economica. Este o chestiune extrem de grava : BNR:”Pensiile şi salariile bugetarilor, tăiate şi în 2011″. Ar trebui sa vedem o cat de mica crestere economica pentru ca aceasta predictie sa nu se implineasca. Dar cum? Uitati-va ce scrie Gandul: Unul din cinci şefi de companii nu-şi plăteşte angajaţii după performanţe. Este o chestiune care nu mai tine de Guvern. Practic, managerii nostri recunosc ca nu cultiva spiritul de performanta la angajatii lor, ceea ce ma face sa ma gandesc ca nici angajarile nu se fac pe criterii de performanta si de profesionalism. Faptul ca cel care are cu adevarat performante profesionale in firma nu este platit la nivelul acestora, conduce in mod clar la delasare, la nemultumire din partea aceluia si, lucrul cel mai grav, scad performantele economice ale firmei in ansamblul sau. Cred ca studiul releva una din cauzele profunde si ascunse ale crizei economice prin care trece Romania. Defapt este vorba de un management neperformant, el insusi, la nivelul sectorului productiv privat. Poate ca aceasta criza economica si financiara o sa ne faca sa ne trezim din letargie. Din studiul de mai sus se vede clar ca, desi ne placem sa credem asta, nu numai guvernantii sunt de vina. Un Guvern, oricat de competent ar fi el, ar putea compensa – numai el singur – aceasta stare de ineficienta economica si de prost management care domina economia romaneasca? Adevarul este ca, nu de putine ori, si in mediul privat angajarile se fac in functie de pile si relatii, criterii de rudenie, prietenii de tot felul, criterii de partid si nu de profesionalism si performanta. Este foarte adevarat si faptul ca are o mare importanta si increderea pe care un patron poate s-o aiba intr-un angajat, mai ales daca e vorba sa-l numeasca intr-o functie in cadrul firmei. Insa la noi conteaza pupincurismul si linguseala ca sa te mentii in functie, nu v-ati prins? Numai ca in felul asta, asa cum merg lucrurile, dupa cum releva studiul citat, nu se poate scoate tara din criza, indiferent cat de competent ar fi Guvernul, indiferent de simpatiile noastre politice. Pentru ca si patronii astia s-au obisnuit ca pe vremea lui Ceausescu: sa li se dea. Atunci dadea statul, acum dau bancile credite neperformante. Defapt, lucru foarte paradoxal (unul din paradoxurile noastre romanesti?!!)  patronatul nostru cultiva, hai sa-i spunem pe sleau, nemunca! Pentru ca la asa ceva se ajunge din felul in care sunt conduse companiile noastre. Si pe urma stam si plangem pe umerii saracilor si pensionarilor, ca, vai, cat de mult ii iubim! Pentru ca in Romania nu se munceste cum trebuie, dar visam la o viata paradisiaca. Iata ipocrizia de care dam dovada cu totii!! Procentul acesta de 20% (unul din cinci) arata clar un climat economic slab la noi si sunt de acord cu cei care au efectuat studiul: „Autorii sunt de părere că acest rezultat face trimitere la o slăbiciune majoră a pieţei de muncă din România unde sistemele de evaluare a performanţei sunt rare”. Dar eu cred ca nici nu se doreste asa ceva, asta e mai grav. Spun asa pentru ca eu cred ca ar fi foarte usor pentru un patron sa vada diferenta intre cel care are performante, repet, cu adevarat, in firma si cel care nu le are.

Si atunci cum vom scoate Romania din criza?