Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

How to deal with Russia…?

Cred ca in jurul acestei intrebari graviteaza cam tot ce se intampla si s-a intamplat la Washington, mai exact spus la Casa Alba, zilele acestea: memo-ul lui Comey cum ca Trump i-ar fi cerut sa inchida ancheta referitoare la Michael Flynn (desi lucrurile nu sunt deloc clare intrucat Dl. Trump nu s-a exprimat in mod explicit in acest sens, iar Casa Alba a raspuns ca s-a deturnat sensul cuvintelor Presedintelui – asa am inteles – iar Presedintele ar detine inregistrari ale convorbirii intre patru ochi cu Comey, dupa ce Mike Pence si Jeff Sessions au fost rugati de catre Trump sa paraseasca incaperea), intalnirea dintre Trump si Lavrov in Biroul Oval – lucru foarte neobisnuit: Presedintele SUA l-a primit pe ministrul de externe la Rusiei, la cererea lui Vladimir Putin („Ce era sa fac? Sa zic nu?” – citat din Donald Trump!!!), fara ca presa americana sa aiba acces, daca am inteles eu bine. Si acum numirea lui Robert Mueller, fost Director al FBI, republican, de catre Rod Rosenstein (Deputy Attorney General) ca Procuror Special pentru investigarea in privinta ” „any links and/or coordination between Russian government and individuals associated with the campaign of President Donald Trump, and any matters that arose or may arise directly from the investigation”.[26]„.

S-au vehiculat mai multe variante: obstructionarea Justitiei de catre Presedintele Trump, daca lucrul asta ar avea la baza fapte de coruptie, o alta varianta ar fi impeachment-ul, dar nu e deloc foarte clar daca, in cazul Presedintelui, putem vorbi despre „high crime or misdemeanor”, daca nu cumva atitudinea luI Trump fata de Michael Flynn – ca „e baiat bun” – nu ar fi fost una care sa exprime umanitate si atunci lucrurile se pot schimba. In orice caz, ceva foarte clar nu prea avem in toata povestea asta care tine capul de afis in America.Trump a spus ca totul e o „vanatoare de vrajitoare” iar continuarea anchetei cu Mueller in functia de Procuror Special va „rani natiunea”.

Si atunci despre ce e oare vorba?

In timpul fostei Administratii Obama tensiunile ruso-americane au atins un nivel atat de incordat, ca pe vremea Razboiului Rece. A fost o deteriorare evidenta a relatiilor intre cele doua tari. Din cate am inteles, pe Putin l-au deranjat criticile lui Hillary, interpretandu-le ca „amestec in treburile interne ale tarii”, fara sa-si puna problema daca sunt justificate sau nu. Criticile formulate de partea americana erau justificate intrucat Vladimir Putin schimbase semnificativ regimul politic in Rusia, cu accente treptat-treptat ostile la adresa Vestului si SUA. Putin a construit o ostilitate treptata la adresa SUA, lucru ce a ingrijorat Washingtonul. Deriva spre autoritarism si totalitarism, nostalgia dupa perioada sovietica evident ca au determinat o reactie pe masura la Washington. Scutul Antiracheta a fost un pretext folosit de Putin pentru a arata in ce pericol e tarisoara, iar apoi interventiile in Georgia si Ucraina cu nerespectarea normelor de drept international si a tratatelor la care Rusia era parte, sustinerea regimului lui Bashar al-Assad in Siria, toate acestea au tensionat relatia cu Washingtonul, America si UE trebuind sa sustina sanctiuni la adresa Rusiei.

Marea problema e ca nu s-a rezolvat mare lucru. Putin pedaleaza pe „pericolul extern”, pe „cei care vor sa ne fure taigaua” si castiga suport electoral cu un astfel de discurs. E adevarat ca si Opozitia pare a se fi trezit acum, dar e, totusi, slaba. De 9 mai, Kremlinul a facut o parada monstruoasa, ce aminteste de cele de pe vremea comunismului. Putin nu a pierdut ocazia sa spuna emfatic: „Nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreo forta care sa ne supuna!!”. Astfel de ditirambi au continuat cu accentuarea faptului ca Rusia e impotriva nazismului, fascismului – asta vrea sa spuna impotriva Vestului si Americii, cu alte cuvinte bate saua sa priceapa iapa, cum se spune – si, bineinteles, e pentru pace. In felul asta Putin isi asigura o mare vizibilitate electorala, arata in fata poporului ca e puternic, persecutand Opozitia care nici n-a existat la o astfel de manifestatie. Putin castiga in felul acesta. Si-si metine regimul. Un regim malefic la adresa UE dar si SUA.

So, how to deal with Russia?

Trump nu a fost inteles, de catre democrati cu atat mai putin. Interesant este ca Vladimir Putin vede intr-o critica un „amestec in treburile interne ale Rusiei”, dar in faptul ca Rusia a intervenit in alegerile din 2016 din SUA – lucrul asta, pentru Putin, e normal. Agravarea tensiunilor dintre Rusia si America ar putea duce la un eventual razboi sau la o intarire a pozitiei lui Vladimir Putin in Rusia si a regimului sau. Donald Trump nu a spus explicit de la bun inceput ca doreste o alta abordare. Numirea lui Flynn in functia de Consilier pe Probleme de Securitate Nationala nu era o mutare menita  a aduce atingere securitatii SUA, iar ceea ce s-a intamplat la intalnirea recenta cu Lavrov la Casa Alba, la fel, nu urmarea o slabire a SUA. Putin nu poate fi invins doar cu intariri militare ale NATO in Europa. Donald Trump doreste sa arate in special cetateanului rus, care merge la vot, ca America NU e un pericol la adresa Rusiei. Sa ne gandim si la poza cu Kisliak – un Trump destins si zambitor, care a smuls un zambet chiar si pe fata grava, de natura comunista, a ambasadorului rus. Ar trebui sa ne gandim bine la ce s-ar fi intamplat daca, la vremea sa, Ronald Reagan nu ar fi incercat o alta abordare a relatiilor cu Rusia si cu Mihail Gorbaciov… Donald Trump nu ca ar aproba amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut, dar nu doreste sa faca un caz din asta. Donald Trump n-a castigat datorita rusilor si nici Hillary n-a pierdut datorita rusilor. Subiectul amestecului Rusiei e subiect de investigatie – e foarte bine. Insa o reactie impotriva Rusiei pe acest subiect ar agrava starea si asa destul de subreda a relatiilor ruso-americane si i-ar da posibilitatea lui Putin sa manipuleze si sa agite pericolul extern, castigand astfel suport popular. De aceea trebuie avut o alta reactie prin care mai ales cetatenii rusi, omul care merge la vot, sa vada ca nu-i vorba de nicun pericol, sa-si dea seama de faptul ca ce-i serveste Putin e o minciuna menita sa-i mentina la Putere regimul. De aceea Donald Trump a ales, spre exemplu, sa coopereze cu Rusia in ceea ce priveste Dosarul Sirian. Pentru ca sa nu dea posibilitatea unei propagande ca cea recenta vazuta pe Russia Today cum ca zonele de deescaladare, de securitate, ar fi obligatorii doar pentru Rusia, nu si pentru America. Cu alte cuvinte, America ar putea sa actioneze, Rusia, in schimb, nu.

In general vorbind, trebuie cautate cai de dialog cu Rusia pentru a escamota propaganda manipulatoare a lui Putin care prezinta Vestul si SUA ca principalii vinovati pentru dezastrul in care se gaseste tara, asemuindu-i cu pericolul nazist si mergand la inima rusului spunandu-i ca vor „sa ne fure taigaua”. Lasand la o parte, cel putin pentru moment, daca e buna sau proasta viziunea D-lui. Trump, e de notat ca doar republicanii au cautat o viziune noua, democratii mergand pe aceeasi linie. Republicanii, si Dl. Trump, desigur, cauta o cale de comunicare cu Kremlinul, pe cat posibil, pe cat e cu putinta. Pentru ca avem o mare problema in relatia cu Rusia: nu impartasim acelasi set de valori. Cel putin cu actualul regim de la Kremlin. Sigur, acest regim nu va dura o vesnicie. Insa pana la apusul sau, el trebuie erodat pentru a se restabili cat mai repede in Rusia drepturile si libertatile fundamentale ale omului. E mai bine, in acest sens, ca Donald Trump sa aiba contacte cu Rusia, cu Putin, decat sa evite astfel de contacte si sa aiba loc o instrainare care ar conduce la intarirea regimului Putin. De asemenea, trebuie tinut cont ca sunt destule dosare grele: Siria si Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, terorismul islamic iar o inrautatire a relatiilor ruso-americane ar turna gaz peste foc. Ganditi-va la ce se intampla in Venzuela, iar lucrurile ar putea degenera intr-o situatie asemanatoare cu ceea ce avem in Siria.

Insa avem nevoie si de o Opozitie inteleapta in SUA. Sper ca democratii sa joace rolul unei astfel de Opozitii. Reactiile lor la adresa lui Trump au fost foarte intransigente. CNN, de exemplu, a comentat mult aspectul juridic al problemelor. Dar ar trebui sa-l comenteze si pe cel politic si sa abordeze reprezentantii republicani, chiar si pe Dl. Trump, cu intrebari despre viziunea de politica externa, in special cea legata de Rusia, intr-un moment in care avem un regim dificil, care ne creeaza probleme, precum cel al D-lui. Putin. Am vazut repreznetanti democrati, spre exemplu Elijah Cummings care l-a criticat cu duritate pe Presedinte insa si la el am observat ignorarea aspectului politic. A nu ignora aspectul politic inseamna ca, intr-o prima etapa, sa te intrebi in ce scop politic se desfasoara o anumita actiune. Spre exemplu: in ce scop politic a fost numit Flynn Consilier pe Chestiuni de Securitate? In schimb am apreciat ca Dl. Cummings apara democratia si-l sustin in acest demers. Intr-adevar, bine ar fi ca America sa arate ca respecta drepturile si libertatile cetatenilor sai pentru a-si mari credibilitatea pe plan international, credibilitatea ca lider al Lumii Libere. Altii din caucusul democrat au fost mult mai rezervati cu privire la impeachement-ul Presedintelui, de exemplu asa mi s-a parut Angus King, senator, fost Guvernator al Statului Maine, un tip care mi s-a parut ca ar fi putut fi un candidat la Presedintie, din partea democratilor, desigur, mai bun decat Hillary. Opozitia ar trebui sa fie inteleapta si constructiva, de aceea si cred ca impeachement-ul nu va fi realizat (decat in situatii exceptionale, speram sa NU fie cazul) nici in cazul unei coabitari a lui Trump cu Partidul Democrat, daca va obtine majoritatea in Congres.

Este de urmarit cum isi va construi Donald Trump politica externa si ce abordari politice va avea fata de Rusia si fata de Vladimir Putin si cum va gestiona si celelalte dosare dificile, in special cele in care si Rusia e implicata. Trebuie spus un lucru: Donald Trump nu se teme de Vladimir Putin sau de Rusia – ca dovada cele 59 de rachete lansate din Mediterana de catre fortele armate americane impotriva lui Bashar al-Assad, ca raspuns ca atacul cu gaz sarin al fortelor lui Assad impotriva propriului sau popor! Rusia a fost pusa atunci in mod clar in inferiritate iar Putin a inceput din nou sa manipuleze pe chestiuni de „pericol extern”. In Siria, America va face tot ce se poate face iar pozitia fata de Bashar al-Assad nu s-a schimbat. In locul unei isterii critice la adresa lui Trump, eu propun sa ne straduim sa facem mai multa analiza, una lucida, corecta. Si sa incercam sa-i acordam credit si incredere, desi sunt niste anchete pe rol, pana la proba contrara, pentru ca anchetele nu au dovedit nimic pana acum.

In ceea ce ne priveste, e clar ca noi trebuie sa avem o relatie foarte buna cu Casa Alba. Insa e de urmarit ce relatii va avea Washingtonul cu Uniunea Europeana si in ce masura ne poate influenta si pe noi, pentru ca Romania e membra UE, ceea ce nu e putin lucru. Donald Trump e la inceput de mandat. Va urma un Summit NATO, deci vom vedea care sunt ideile Presedintelui american. Deocamdata putem face doar speculatii cu privire la politica Presedintelui US fata de UE pentru ca nu stim ce va fi pe 24 septembrie cand vor avea loc alegerile federale in Germania. De vazut aici ce spun sondajele de opinie. A ramas celebra faza cand Donald Trump nu a dorit sa dea mana cu D-na. Cancelar Angela Merkel, semn ca nu a prea fost multumit de prestatia acesteia. De asemenea, cred ca trebuie spus, nu Trump a provocat Brexitul, desi l-a sustinut. Este de vazut cum se vor armoniza pozitiile centriste ale lui Emmanuel Macron cu, spre exemplu, crestin-democratia D-nei. Cancelar Merkel, mai ales daca CDU va castiga alegerile si va da Cancelarul. Iar in acest context cum se va armoniza pozitia Partidului Republican cu ceea ce avem in Europa. Aceeasi problema daca alegerile din Germania vor fi castigate de social-democrati, caz in care, poate, se vor armoniza mult mai usor cu Macron si poate si cu Donald Trump. Se duce un joc politic interesant in Europa, iar UE, mai ales NATO, va trebui sa se armonizeze cumva cu America si cu versatilul ei Presedinte. La Summitul Informal din Malta, din februarie a.c., Donald Tusk, Presedintele Consiliului European, exprima faptul ca: „Evoluțiile de pe scena internațională ne reamintesc cât de importantă este o UE puternică. Cooperarea transatlantică rămâne o prioritate absolută deoarece a fost până acum un pilon esențial al lumii libere. În același timp, știm că în prezent nu avem altă opțiune decât de a ne recâștiga încrederea în forțele proprii.” (subl. mea) – v. mai multe aici. In ceea ce priveste Cooperarea UE in materie de securitate si aparare – de citit mai multe aici. La Reuniunea Informala intre Comitetul Politic si de Securitate (COPS) si Consiliul Nord-Atlantic (NAC) s-a evidentiat urmatorul aspect: „Atât ambasadorii UE, cât și cei ai NATO și-au exprimat voința fermă de a duce parteneriatul UE-NATO mai departe, cu accent pe cooperarea concretă și practică”. Despre Politica Comuna de Securitate si Aparare (CSDP) – aici dar si aici. De unde rezulta ca, desi UE are o politica interna privind securitatea si apararea sa – lucru ce e normal, trebuie sa recunoastem – cooperarea cu NATO, si deci cu SUA, ramane esentiala, „o prioritate absoluta” cum spune Donald Tusk. Deci relatiile dintre SUA si UE sunt cat se poate de stranse si de bune, o garantie pentru asigurarea securitatii tarii noastre. De asemenea s-ar putea, cred, face observatia ca, din punctul de vedere al securitatii, Brexitul nu are o importanta prea mare, pentru ca vorbim, dupa cat cu usurinta se vede, despre o politica comuna de securitate si aparare, in care NATO joaca un rol esential.

Reclame

mai 19, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Afacerea Petraeus

Film

realizat de Casa Alba de Filme – Washington D.C.

in colaborare cu Studiourile de Film Benghazi Libia

Directed By: CIA

Screen play: CIA

In rolurile principale:

Generalul Petraeus – Seful CIA (zis si „tipul ei”)

Generalul John Allen – Seful fortelor NATO in Afganistan

Jill Keley – „agent de relaţii sociale”, neremunerată, la baza din Tampa, la cartierul general al Centrului de Comandă în Florida

Leon Panetta – secretarul Apararii

Paula Broadwell – biografa Generalului Petraeus

Robert Mueller – Seful FBI

Eric Holder – Ministrul Justitiei

Barack Obama – Presedintele US

Eric Cantor – lider republican din Congres

Colonel in retragere Steve Boylan – amic şi fost purtător de cuvânt al lui David Petraeus

Ed Williams – un vecin

Un „inalt responsabil” CIA – anonim

James Clapper – Seful serviciilor de informatii

Ambasadorul Stevens – decedat

David H. Petraeus

David H. Petraeus (Photo credit: Wikipedia)

Iata si filmul prezentat in Romania Libera:

„Afacerea Petraeus” devine afacere de stat

Se arata ca:

„Scandalul aflat la originea demisiei şefului CIA, generalul Petraeus, a cunoscut ieri un nou episod – dezvăluirea unei posibile implicări a comandantului forţelor NATO în Afganistan, generalul Allen, care a trimis mailuri „inadecvate” uneia dintre femeile implicate în afacere. Noul scandal compromite numirea acestuia în fruntea forţelor NATO în Europa.

Generalul american John Allen, comandantul forţelor NATO în Afganistan, face obiectul unei anchete pentru că a trimis mailuri „inadecvate” lui Jill Kelley, femeia amestecată în scandalul sexual în care este implicat recent-demisionatul şef al CIA, generalul David Petraeus.

Un responsabil al Pentagonului a dezvăluit presei că FBI a descoperit  20.000-30.000 de pagini de corespondenţă între generalul John Allen şi Jill Kelley, dar a refuzat să precizeze dacă Allen este acuzat că a folosit curierul electronic de serviciu pentru a comunica sau dacă a dezvăluit informaţii confidenţiale. La rândul său, NATO a declarat că a luat cunoştinţă de anchetă. Generalul John Allen se află la Washington, unde urma să fie confirmat de Senat, joi, în noua sa funcţie de comandant suprem al forţelor NATO în Europa.

Situaţia conjuncturală a schimbat însă datele şi secretarul Apărării, Leon Panetta, a precizat că a cerut ca nominalizarea generalului Allen să fie amânată şi a primit aprobarea preşedintelui Barack Obama în acest sens. „Câtă vreme ancheta este în curs, generalul Allen va rămâne comandantul Forţei internaţionale de asistenţă pentru securitate (Isaf) în Afganistan, post pe care îl ocupă din iulie 2011″, a precizat Panetta. El a mai adăugat că FBI a trimis afacerea Pentagonului, care a ordonat la rândul său deschiderea unei anchete privitoare la generalul John Allen. Nu se ştie încă ce conţine corespondenţa lui cu Jill Kelley şi de ce aceasta este problematică.

Rolul ciudat al FBI

Cu cât se acumulează detaliile, cu atât se adânceşte misterul în afacerea Petraeus. Ce rol a jucat FBI în căderea şefului CIA? Cine era la curent cu relaţia extraconjugală cu biografa sa, Paula Broadwell, înaintea scrutinului prezidenţial din 6 noiembrie? De ce generalul David Petraeus, considerat erou naţional, a demisionat două zile după realegerea lui Barack Obama, deşi fusese interogat de FBI cu două săptămâni înainte? Din ce motive cele mai înalte autorităţi au provocat demisia lui după ce concluzionaseră că acest adulter nu prezenta nici un fel de ameninţare la securitatea naţională?

Parlamentarii din Congres însărcinaţi cu serviciile secrete şi securitatea internă, avertizaţi de scandalul din presă, cer acum să se facă lumină în această afacere devenită afacere de stat şi l-au convocat pe fostul şef al forţelor armate americane în Irak şi în Afganistan pentru audieri în episodul Benghazi, având în vedere că Petraeus a condus personal ancheta în ultimele zece zile în Libia. Referindu-se la rolul FBI în ancheta scandalului  Petraeus,New York Times aminteşte că, la vremea lui, fondatorul FBI, Edgar Hoover, colecţiona dosare privind viaţa intimă a personalităţilor politice.

Scandalul Petraeus a început în mai, când Jill Kelley, 37 ani, „agent de relaţii sociale”, neremunerată, la baza din Tampa, la cartierul general al Centrului de Comandă în Florida, a primit o serie de e-mailuri anonime pe care le-a considerat ameninţătoare. Generalul Petraeus nu era menţionat, dar expeditoarea o acuza pe Jill Kelley de comportament „neadecvat” cu „tipul” ei şi inclusese extrase de e-mailuri de la Petraeus către Jill.  Cuplul Kelley este apropiat familiei generalului de cinci ani, dar şeful CIA nu a avut vreo relaţie cu Jill, contrar a ceea ce credea Paula Broadwell. Jill avea un amic agent FBI căruia i-a semnalat mailurile, iar acesta a avertizat ierarhia, care a lansat o anchetă pentru „cyber-hărţuire”. Anchetatorii au crezut că mailul personal al lui David Petraeus a fost piratat şi au ajuns să o  identifice pe Paula Broadwell ca expeditoare. Examinarea corespondenţei sale electronice a dus la descoperirea schimburilor desuete cu un partener ce folosea un pseudonim. Care s-a dovedit a fi chiar Petraeus. Spre sfârşitul verii, anchetatorii au  avertizat şeful FBI, Robert Mueller, şi ministrul Justiţiei, Eric Holder, un apropiat al lui Barack Obama. Anchetând asupra unui risc pentru securitatea naţională, au informat responsabilii comisiei Congresului? Părerile sunt divergente. În orice caz, în octombrie au decis să o interogheze pe Paula Broadwell şi apoi pe generalul Petraeus şi din nou pe amanta sa pe 2 noiembrie. Ambii au recunoscut aventura lor amoroasă, dar încheiată.

Documente secrete

Anchetatorii au concluzionat că nu există nici o ameninţare pentru securitatea naţională şi totuşi, la prima întrevedere cu Paula au descoperit documente secrete pe calculatorul ei, dar acestea proveneau de la o altă sursă decât Petraeus. Un alt detaliu potenţial exploziv – Paula a declarat la 26 octombrie că atacul din Benghazi asupra consulatului american a avut loc din cauză că CIA deţinea prizonieri libieni în clădire. Agenţia de spionaj a dezminţit categoric, amintind decretul lui Obama care interzice închisori secrete în străinătate.

Media americană relata luni că zeci de agenţi FBI au percheziţionat mai bine de două ore locuinţa Paulei Broadwell din Charlotte, Carolina de Nord, de unde au transportat cutii. Charlotte Observer preciza că agenţii FBI au sondat şi tavanele casei. Locatara nu a mai apărut la domiciliu de la demisia generalului Petraeus şi un vecin, Ed Williams, declara la NBC că aceasta, soţul său, radiolog, şi cei doi fii s-ar afla într-un loc „nedezvăluit” şi sunt bine. Colonelul în retragere Steve Boylan, amic şi fost purtător de cuvânt al lui David Petraeus, declara la rândul său că relaţia dintre general şi biografa sa a început două luni după preluarea postului în fruntea CIA, în septembrie 2011, deci după retragerea sa din armată, şi s-a terminat acum patru luni. Boylan a precizat că Petraeus „regretă foarte mult” această afacere.

La 6 noiembrie, ziua alegerilor prezidenţiale, FBI îl avertizează în sfârşit pe directorul serviciilor de informaţii, James Clapper, care îl sfătuieşte pe şeful CIA să demisioneze. Barack Obama este prevenit joi, 8 noiembrie scandalul izbucneşte public pe 9. Wall Street Journal arată că, între timp, agentul FBI din Tampa, „obsedat” de afacere, a fost înlăturat de la anchetă în vară, după ce superiorii săi au descoperit că îi trimisese lui Jill Kelley fotografiile https://motanulfilozof.wordpress.com/wp-admin/post-new.phpsale cu bustul gol. De teamă că FBI ar putea clasa afacerea Petraeus, el a contactat la finele lunii  octombrie unul din liderii republicani din Congres, Eric Cantor. Acesta a preferat să tacă până weekendul trecut, deşi partidul său ar fi putut exploata scandalul înaintea scrutinului.

Misterul din Benghazi

Potrivit Wall Street Journal, 23 de americani din cele 30 de persoane evacuate din Benghazi, principalul oraş din estul Libiei, în noaptea de 11 spre 12 septembrie, lucrau pentru CIA. La care se adaugă cele  două gărzi de securitate ucise în atac. Agenţii agenţiei centrale americane de informaţii erau cazaţi într-o clădire anexă aflată la circa 1,5 km de consulat şi misiunea lor era de a „lupta contra terorismului” şi de a recupera armamentul greu al regimului Gadhafi.  Prezenţa membrilor CIA a fost recunoscută implicit de agenţie, dar un purtător de cuvânt a dezminţit săptămâna trecută afirmaţiile canalului TV Fox News, subliniind că agenţii CIA prezenţi în Benghazi primiseră ordin „să nu mişte” după ce solicitaseră superiorilor permisiunea de a ajuta diplomaţi asediaţi.

CIA a insistat, oferind propria versiune a cronologiei evenimentelor. Un „înalt responsabil” anonim, citat de Reuters, a declarat că „ofiţerii CIA din Benghazi au reacţionat cât de rapid şi eficient posibil”, iar gărzile de securitate au fost „adevăraţi eroi”.

Potrivit acestei surse, i-au fost necesare 50 de minute unei echipe a CIA pentru a sosi la locul atacului. Primul apel de ajutor venit de la consulat a fost la ora locală 21.40, în baza fortificată a agenţilor de informaţii. Diplomaţii relatau că sediul consulatului era acoperit de un fum negru degajat de petrolul  în flăcări. Într-o jumătate de oră, o echipă de circa şase gărzi de securitate a CIA a părăsit baza îndreptându-se spre consulat. Erau echipaţi cu arme uşoare, arme de asalt şi pistoale. În următoarele 25 de minute, echipa s-a apropiat de clădirile diplomatice şi „a încercat, fără succes, să-şi procure arme grele de la aliaţii libieni locali”, brigăzi de combatanţi anti-Gadhafi, alăturaţi guvernului provizoriu. În final, arată „înaltul responsabil” al CIA, americanii „au pătruns în interiorul complexului diplomatic în flăcări”. Spre ora 23, un avion fără pilot a survolat zona şi a transmis informaţii la sol. La 23.30, „americanii care lucrau sau locuiau în misiunea diplomatică au fost adunaţi, cu excepţia ambasadorului Stevens, care lipsea”. În acest moment relatarea devine mai puţin precisă, lăsând fără răspunsuri reale problemele privind circumstanţele exacte ale morţii ambasadorului. Echipa CIA părăseşte complexul fără ambasadorul Chris Stevens şi, sub tirul armelor, maşinile ajung la baza agenţiei, care a fost supusă şi ea atacurilor sporadice timp de o oră şi jumătate, cu arme uşoare şi lansatoare de grenade.

În acelaşi moment soseşte la Tripoli o nouă echipă de securitate a CIA, cu „doi ofiţeri ai armatei americane”, fără ca rolul lor exact să fie precizat. Ea petrece un timp pentru „organizarea mijloacelor de transport” şi încercarea de „localizare a ambasadorului dispărut”. După ce a organizat o escortă locală şi a găsit mijloace de transport suplimentare, noua echipă „a decis să nu meargă la spital, unde credea că a fost transportat Stevens”. De ce? Pentru că, subliniază „înaltul responsabil” anonim, „aveau motive să creadă că Stevens era probabil mort şi estimau că securitatea spitalului este incertă”. Puţin înaintea zorilor, echipa din Tripoli ajunge la baza CIA, moment în care are loc un nou atac şi un tir precis de mortiere ucide doi ofiţeri de securitate. În mai puţin de o oră, o brigadă libiană aliată, dotată cu arme grele, evacuează „în câteva ore” cei 30 de americani şi corpurile celor care fuseseră omorâţi. Printre ele a fost descoperit şi trupul ambasadorului Stevens. „

Eu, de cand am auzit de Generalul Petraeus, m-am intrebat daca nu cumva, la baza, este Petreuș. Asemanarea dintre cele doua nume, cel putin in scriere, este izbitoare.

A vrut Allen sa-l indeparteze pe Petraeus pentru ca sa-i ia locul? Sau…

Partea a doua

Gandul

Din ciclul: „am aflat cu surprindere…”

Barack Obama a fost surprins să afle că David Petraeus avea o relaţie extraconjugală

Din ciclul: „nu exista indicii…”

Barack Obama: Nu există indicii că în cazul David Petraeus ar fi fost dezvăluite date clasificate

Sa facem o recapitulare

Principalii protagonişti ai scandalului sexual care a condus la demisia directorului CIA

Se arata ca:

„Scandalul sexual care l-a determinat pe directorul CIA David Petraeus să demisioneze l-a implicat, marţi, pe un alt general de patru stele, John Allen, numărul principalilor protagonişti ridicându-se astfel la patru, relatează AFP.

GENERALUL DAVID PETRAEUS

Generalul David Petraeus este cel mai cunoscut ofiţer al armatei americane şi considerat unul dintre eroii războiului din Irak. El s-a aflat la comanda coaliţiei internaţionale din Afganistan înainte de a fi numit, în urmă cu un an şi jumătate, directorul puternicei agenţii de informaţii americane şi de a părăsi armata. În vârstă de 60 de ani, Petraeus, care are doi copii, şi-a prezentat vineri demisia după ce a recunoscut o relaţie extraconjugală cu biografa sa Paula Broadwell, un „comportament inacceptabil atât ca soţ, cât şi ca şef al unei organizaţii” ca CIA, potrivit lui. „După mai mult de 37 de ani de căsătorie, am dat dovadă de o enormă lipsă de judecată”, a adăugat el.

PAULA BROADWELL

Această femeie brunetă şi înaltă, în vârstă de 40 de ani, căsătorită cu un radiolog şi mama a doi băieţi, este fost maior în armata americană, licenţiată a Universităţii Harvard şi a academiei militare West Point. Această expertă în lupta antiterorism s-a întâlnit cu David Petraeus în 2006 la Harvard, unde generalul i-a dat cartea lui de vizită. După doi ani, ea şi-a concentrat cercetările asupra stilului de comandă al generalului, înainte de a fi coautoare la biografia acestuia. Ea îşi multiplică interviurile, călătoreşte adeseori la bordul avionului său şi petrece un an în Afganistan. David Petraeus le-a mărturisit prietenilor săi că relaţia lor a început în noiembrie 2011, la două luni după preluarea conducerii CIA. Potrivit lui, relaţia s-ar fi încheiat în iulie.

Ea este suspectată de FBI că i-ar fi trimis e-mailuri anonime de ameninţare lui Jill Kelley.

JILL KELLEY

Ea este femeia aflată la originea izbucnirii scandalului. În vârstă de 37 de ani, ea are trei copii şi organizează serate mondene în Tampa, Florida. Ea este prietenă cu familia Petraeus şi locuieşte împreună cu soţul ei, medic chirurg, într-o casă situată în apropierea bazei MacDill, unde se află vârful ierarhiei militare. În mai, ea a depus plângere la un prieten care lucra la FBI pentru că a fost hărţuită – chiar ameninţată – în mesaje electronice anonime. Ancheta a condus la descoperirea autorului mesajelor, care nu este altcineva decât Paula Broadwell.

Ea a întreţinut, de asemenea, o corespondenţă bogată pe Internet cu generalul John Allen.

GENERALUL JOHN ALLEN

Generalul de patru stele ar fi trebuit să preia conducerea comandamentului suprem al NATO, dar preşedintele american Barack Obama a suspendat nominalizarea sa. Motivul este descoperirea de către FBI a unei corespondenţe bogate şi „deplasate”, la limita „flirtului”, cu Jill Kelley.

În vârstă de 59 de ani, acest bărbat-cheie în conflictul din Irak i-a succedat în iulie 2011 lui David Petraeus, de care este apropiat, la conducerea coaliţiei internaţionale din Afganistan.

AGENTUL FBI

Poliţistul căruia Jill Kelley i-a cerut ajutor după ce a primit numeroase mesaje de ameninţare face şi el obiectul unei anchete interne. Potrivit Wall Street Journal, superiorii agentului au început să-şi pună întrebări după ce au văzut că anchetatorul a devenit complet „obsedat” de acest dosar. Ei au descoperit apoi e-mailuri pe care agentul i le-a trimis lui Jill Kelley şi care conţineau fotografii cu el la bustul gol. Aceste e-mailuri datează însă înainte de plângerea lui Kelley.”

Se stia demult…!!

SCANDAL după ALEGERILE din SUA: Procurorul-general SUA ştia de cazul lui Petraeus, scandalul pare că a fost amânat până la alegeri

Se arata ca:

„Conform site-ului de ştiri Inquisitr.com, informaţia a fost păstrată în Departamentul Justiţiei până în ziua scrutinului prezidenţial din Statele Unite, când a fost informat James Clapper, directorul serviciilor de informaţii americane. Acesta i-a cerut imediat lui David Petraeus să demisioneze.

Potrivit MSNBC, ancheta în cazul lui David Petraeus fusese finalizată cu patru zile înainte de scrutinul prezidenţial.

Decizia de a nu informa Congresul SUA şi Casa Albă în legătură cu investigaţia – deşi generalul Petraeus fusese deja intervievat de agenţi FBI – ridică semne de întrebare în legătură cu momentul demisiei.

Republicanul Peter King, membru al Comisiei de Informaţii din Camera Reprezentanţilor, acuză FBI că nu şi-a îndeplinit îndatoririle dat fiind că nu a informat imediat Casa Albă că David Petraeus era investigat. „Imediat ce FBI îşi dăduse seama că era investigat directorul CIA, obligaţia era să îi spună preşedintelui”, a declarat King pentru MSNBC.

Presiunile s-au intensificat asupra FBI şi Administraţiei Barack Obama pentru a oferi explicaţii despre amânarea deciziei de informare a liderilor Statelor Unite în legătură cu ancheta care a condus la demisia directorului CIA. Primul scandal sexual din timpul preşedinţiei democratului Barack Obama a izbucnit vineri, la trei zile după realegerea în funcţie, dar scandalul datează de la începutul verii.

Şi alţi membri ai Congresului doresc să înţeleagă de ce a fost nevoie de patru luni pentru ca preşedintele să fie informat în legătură cu o problemă care putea afecta securitatea Statelor Unite.

Conform unor surse oficiale, ancheta în cazul lui David Petraeus a început în vară, FBI analizând şase email-uri anonime prin care era ameninţată Jill Kelley, în vârstă de 37 de ani, o prietenă a familiei lui David Petraeus. În cursul anchetei, FBI a depistat că autoarea email-urilor cu ameninţări era Paula Broadwell, biografa directorului CIA.

David Petraeus şi-a dat demisia din funcţia de director al CIA – poziţie pe care o deţinea din anul 2011 -, din cauza unei relaţii extraconjugale. Într-o scrisoare transmisă CIA, Petraeus, în vârstă de 60 de ani, a spus că s-a întâlnit cu preşedintele SUA Barack Obama la Casa Albă şi l-a rugat „să îi permită, din motive personale, să demisioneze din funcţia sa”.

„După ce am fost căsătorit timp de 37 de ani, am dat dovadă de o judecată extrem de precară şi am intrat într-o relaţie extraconjugală”, a scris David Petraeus. „Un astfel de comportament este inacceptabil, atât pentru un soţ, cât şi pentru un lider al unei organizaţii ca a noastră”, a mai spus Petraeus.

Barack Obama a acceptat demisia lui Petraeus, mulţumindu-i pentru activitatea sa la CIA şi pentru că a condus trupele americane în Irak şi Afganistan. Demisia lui Petraeus, bruscă şi neaşteptată, pare să pună capăt carierei publice a unui om care a jucat un rol-cheie în războiul din Irak. Decizia riscă să conducă la o perioadă de instabilitate în cadrul Agenţiei Centrale pentru Informaţii, care se confruntă cu reduceri bugetare şi cu critici după moartea ambasadorului SUA, Chris Stevens, ucis la consulatul din Benghazi (Libia).”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 14, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii