Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ce nu inteleg la Coreea de Nord…

Romania Libera

VIDEO. Peninsula Coreea, în alertă de război. Rex Tillerson, la Consiliul de securitate al ONU: Statele Unite sunt pregătite să intervină militar împotriva Coreei de Nord, dacă diplomaţia va eşua. Rusia anunță că „utilizarea forței este inacceptabilă” | INFOGRAFIC

Se arata, printre altele, ca:

Statele Unite ale Americi vorcere, vineri, Consiliului de Securitate ONU să adopte noi sancţiuni economice contra Coreei de Nord, în contextul riscurilor nucleare şi balistice generate de regimul Kim Jong-un, relatează Associated Press. 

În acest context, secretatul de stat Rex Tillerson a cerut comunității internaţionale să amplifice presiunile asupra Coreei de Nord, avertizând că eşecul acestui demers ar putea fi „catastrofal” şi subliniind că Statele Unite sunt pregătite să intervină militar împotriva regimului de la Phenian.

„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson, citat de CNN.

La rândul său, preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters.

Donald Trump a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr.

„Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.

De cealaltă parte, Rusia anunță că utilizarea forţei împotriva Coreei de Nord va fi „total inacceptabilă”. Avertizarea a fost făcută vineri seară de Administraţia Vladimir Putin, în contextul în care Statele Unite au evocat posibilitatea unei intervenţii militare.

Utilizarea forţei va fi total inacceptabilă„, a declarat Ghennadi Gatilov, adjunct al ministrului rus de Externe.

„Atitudinea beligerantă şi demonstraţiile de forţă au generat o situaţie în care întreaga lume se întreabă acum serios dacă va fi sau nu un război. Un pas prost-gândit sau interpretat greşit ar putea avea consecinţe groaznice şi lamentabile”, a spus Gatilov în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.



Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.

Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.

Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.

Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.

Ședință secretă

Senatorii și reprezentanții Administrației Trump au discutat, cu ușile închise, despre răspunsul pe care SUA trebuie să-l dea regimului stalinist din Coreea Nord, pe fondul tensiunilor provocate de testele nucleare și balistice. Răspunsul SUA trebuie să aibă trei dimensiuni: economică, diplomatică, și, nu în ultimul rând, militară.

Secretarul de Stat, Rex Tillerson, secretarul Apărării, James Mattis şi directorul serviciilor naţionale de informaţii au descris Coreea de Nord ca fiind „o ameninţare urgentă la adresa securităţii naţionale şi o prioritate în plan politic extern”.

Președintele Donald Trump a ordonat în urmă cu două săptămâni grupului de luptă al portavionului USS Carl Vinson sa navigheze spre peninsula Coreea, ca răspuns față de continuarea regimului de face teste balistice și nucleare, în ciuda repetatelor atenționări din partea comunității internaționale, ceea ce a dus la exarcebarea tensiunilor dintre Phenian și Washington.

Grupul USS Carl Vinson, însoțit și de două distrugătoare japoneze, Samidare și Ashigara, se află în apropiere de peninsula coreeană. Submarinul nuclear USS Michigan, cu 150 de rachete Tomahawk, a acostat deja în Coreea de Sud, unde se desfășoară și scutul antirachetă american THAAD.

Phenianul amenință că va scufunda „animalul scârbos”

Coreea de Nord a amenințat că va scufunda navele japoneze și portavionul USS Carl Vinson, pe care l-a comparat, conform limbajului „mitic” folosit de regim, cu „un animal scârbos”, care trebuie distrus cu o singură lovitură, pentru a demonstra uriașa forță militară a țării. Phenianul a sărbătorit marți 85 de ani de la fondarea Armatei Poporului Coreean, dar s-a abținut de la testarea nucleară anunțată, făcând doar un spectacol „grandios” de artilerie.

Secretarul american de Stat, Rex Tillerson, va condce, azi, o întâlnire ministerială a Consiliului de Securitate al ONU, în care se vor propune măsuri mai dure pentru Coreea de Nord, ce ar putea include embargo asupra petrolului, interzicerea companiei aeriene de stat, interceptarea vapoarelor de tip cargo şi sancţionarea băncilor chinezeşti sau a altora, care colaborează cu Phenianul. Însă pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este nevoie de sprijinul deplin al Chinei. Beijingul a cerut însă SUA să-și retragă scutul antirachetă și își întărește prezența navală în Marea Chinei de Sud. Aviația militară chineză se află în stare de alertă de luptă.

Moscova, Beijing comasează trupe la graniță

Și Moscova comasează trupe la granița, de 18 kilometri, cu Koreea de Nord. Trei trenuri transportând echipament militar greu au fost filmate în timp ce se deplasau în zona Vladivostok. Alte imagini arată elicoptere militare rusești și trupe îndreptându-se spre graniță.

Purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, a refuzat să facă precizări despre aceste mișcări militare, argumentând că „desfășurările de trupe nu sunt chestiuni publice”. „Fiecare țară răspunde la schimbările din situația internațională în așa fel, încât să își asigure propria securitate”, a declarat Peskov.

Tensiunea rămâne maximă în regiune, cu Japonia care și-a pus armata în stare de alertă de război.”

Mediafax

Shinzo Abe, premierul Japoniei: Testul balistic nord-coreean reprezintă o gravă ameninţare la adresa Japoniei

Decizia Coreei de Nord de a efectua un test balistic reprezintă o gravă ameninţare la adresa Japoniei, a declarat sâmbătă premierul japonez, Shinzo Abe, solicitând SUA şi Chine să menţină presiunea asupra Phenianului, informează Reuters.

Shinzo Abe a îndemnat anterior Phenianul să evite orice acţiune care ar putea fi percepută drept provocatoare de alte ţări.

”În pofida avertizărilor emise de comunitatea internaţională, Coreea de Nord a efectuat sâmbătă un test balistic. Aceasta este o gravă ameninţare la adresa ţării noastre. Este pur şi simplu inacceptabil. Condamnăm asemenea acte”, a spus Abe reporterilor.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei. Acesta a afirmat că există posibilitatea unui conflict major cu statul nord-coreean.

Rusia şi China au avertizat la rândul lor împotriva folosirii forţei militare.

Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar.

„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.”

In primul rand as spune ca in regiunea respectiva e un dezechilibru nuclear evident: avem doua tari – mari puteri – China si Rusia, posesoare de arme nucleare, la care adaugam Coreea de Nord si doua tari Coreea de Sud si Japonia care nu posed armament nuclear, dar ambele sunt amenitate de Coreea de Nord.

Pana acum, din 1953 incoace, din partea Chinei si Rusiei nu au fost probleme in regiune. Nici din partea Coreii de Nord n-au fost probleme, nici pe vremea lui Kim Il-sung si nici pe vremea lui Kim Jong-il, desi cel din urma a aratat o oarecare agresivitate fata de Coreea de Sud.

Greu de inteles de ce actualul lider stalinist de la Phenian, Kim Jong-un, duce o politica atat de belicoasa fata de vecinii sai – Coreea de Nord si Japonia – dar si fata de SUA: declaratii amenintatoare, comportament agresiv, teste cu rachete balistice indreptate impotriva Coreii de Sud si Japoniei si chiar impotriva SUA, program de constructie a armelor nucleare. Greu de inteles pentru ce o astfel de politica de parca ar vrea sa forteze un razboi in regiune prin riposta SUA si a aliatilor sai.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este pozitionarea „pacifista” a Chinei si Rusiei, impotriva folosirii fortei de catre SUA, ca si cum Coreea de Nord ar fi o tara pasnica, o tara care nu ameninta pe nimeni. Or, Coreea de Nord nu mai demult o tara pasnica, o tara care sa promoveze pacea in lume. Evident ca cererea Pekinului ca SUA sa-si retraga scutul antiracheta e una cat se poate de naiva in actualul context atat de ingrijorator si tensionat.

Un razboi poate izbucni. Insa e greu de inteles de ce Coreea de Nord doreste sa-l provoace… SUA nu va ataca Coreea de Nord decat in caz de necesitate. Rex Tillerson a evidentiat faptul ca amenintarile nucleare la adresa Coreei de Sud si Japoniei efectuate de regimul stalinist de la Phenian „sunt reale”.

Pe de alta parte, declaratiile „pacifiste” ale Chinei si Rusiei ar putea fi interpretate ca o posibila implicare intr-un razboi in fata unui atac justificat din partea SUA. Rusii au masat armata la granita de nord cu Coreea de Nord. Totusi, nu e clar daca se vor implica in razboi, atat Rusia cat si China. Cred ca, mai degraba, se tem de un conflict major la granita lor…

Insa chestiunea se pune asupra liderului nord-coreean, Kim Jong-un, un lider tanar, dar nu cred ca tineretea e cauza, desi s-ar putea… Un lider, oricat de optimist ar fi, actioneaza, ia decizii pe baza informatiilor primite. Toata aceasta atitudine extrem de belicoasa si extrem de optimista – „vom distruge animalul scarbos” – ce are la baza? Greu de spus in ce masura e informat corect Kim Jong-un… Obama a cautat sa-i intinda o mana, desi indirect, dar el a refuzat-o. Evident, la varsta pe care o are, 33 de ani, nu se poate vorbi de experienta. Cu atat mai mult o actiune abila de dezinformare ar putea avea sanse de succes.

O alta explicatie ar consta in faptul ca regimul politic de la Phenian este unul de teroare. Kim Jong-un e lider suprem – s-ar putea ca cei de pe langa el sa nu aiba curajul sa-i spuna adevarul – in regimurile dictatoriale se intampla. Coreea de Nord nu avea nevoie sa forteze lucrurile spre un razboi. De ce o face?

Liderul nord-coreean nu a intreprins nicio actiune diplomatica vizibila pe plan international pentru a convinge ca programul sau de constructie a armamantului nuclear e destinat unor scopuri defensive. Dar, de asemenea, ar trebui spus ca nu exista vreo amenintare vizibila la adresa Coreii de Nord. Coreea de Sud sau Japonia nu amenintau Coreea de Nord. Nivelul de alerta a fost marit odata cu inceperea programului nuclear de catre regimul de la Phenian, care nu s-a obosit in niciun fel sa-l explice. Dar a fost numai atat: ridicarea nivelului de alerta din partea SUA si a aliatilor sai.

Iata ce spune Donlad Trump:

Donald Trump: Coreea de Nord, lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei când a lansat o rachetă. Rău!

Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi că apreciind că ceea ce a făcut este „rău”.

„Coreea de Nord a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi faţă de foarte respectatul său preşedinte când a lansat azi o rachetă, deşi fără succes. Rău!”, a scris preşedintele SUA, Donald Trump, pe Twitter.

Armata nord-coreeană a efectuat, sâmbătă dimineaţă (în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, ora României), un test balistic, care pare să fi eşuat, anunţă surse citate de agenţia sud-coreeană Yonhap şi de postul american NBC.

„Coreea de Nord a lansat o rachetă neidentificată dintr-un poligon situat în zona Bukchang, în provincia Pyeongannam-do”, au declarat surse militare sud-coreene citate agenţia Yonhap.

Un oficial american a confirmat efectuarea unui test balistic de către Coreea de Nord, precizând, conform postului NBC, că acesta pare să fi eşuat.

Potrivit unui alt oficial american, citat de ABC News, racheta a parcurs 35-40 de kilometri şi a căzut în Marea Japoniei. Conform evaluărilor preliminare, este vorba de o rachetă de tip KN-17, lansată de pe o platformă mobilă. Se pare că racheta s-a prăbuşit în mare la câteva minute după lansare.

Comandamentul american din regiunea Pacific a transmis că este „la curent cu evenimentul”, fără a oferi detalii.

Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar. „Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.

Însă Rusia a avertizat că o intervenţie militară împotriva Coreei de Nord este „total inacceptabilă”.

La rândul său, China a transmis că nu poate soluţiona singură criza nord-coreeană.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters. Liderul de la Casa Albă a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr. „Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.

Regimul Kim Jong-Un a semnalat că ar putea efectua noi teste balistice şi nucleare. Administraţia Donald Trump a avertizat că ar putea interveni militar pentru contracararea acestor ameninţări, situaţie care ar putea genera un conflict militar regional.”

Daca ar fi sa facem o comparatie din punct de vedere strategic fata de Razboiul din Coreea din perioada 1950-1953, ar trebui sa spunem ca acum superioritatea militara americana e net superioara, fara dubii, fata de cea a Rusiei si a Chinei si, bineinteles, fata de cea a Coreii de Nord. Si in anii ’50 America detinea superioritatea, dar nu la modul atat de clar ca astazi. URSS avea, la randul ei, bomba atomica si suficiente resurse militare pentru a contracara SUA. China putea mobiliza o armata numeroasa. Insa acum tehnologia americana e indiscutabil superioara si lucrul asta face diferenta. De asemenea, China nu se afla in ipostaza de stat ostil fata de SUA, cum era atunci iar comunismul s-a prabusit in Europa de Est si Rusia (fosta URSS), asa ca nici Rusia si nici Vladimir Putin nu se afla in pozitia in care se aflau atunci URSS si Stalin. De aici rezulta faptul ca atat China cat si Rusia nu au cum sa sustina eficace regimul lui Kim Jong-un si nici nu cred ca-si doresc asta. Spre deosebire de Bashar al-Assad, Kim nu e omul Kremlinului. Phenianul e izolat pe plan international, ceea ce reprezinta, fara indoiala o carenta de ordin strategic a Coreii de Nord. Ar mai trebui precizat ca Programul Nuclear al Coreii de Nord a fost trasat inca din 1962, dar atat China cat si Rusia au refuzat a acorda ajutor Coreii de Nord in dezvoltarea armelor de distrugere in masa. Despre 2017 in Coreea de Nord va sugerez sa cititi aici. De asemenea, un articol foarte interesant semnat de Alexandru Grumaz in Adevarul – aici. Din ceea ce spune Alexandru Grumaz rezulta ca ne indreptam spre o confruntare, cu riscurile pe care le si mentioneaza in articolul sau. Strategic vorbind, chestiunea care se impune in discutie este de a opri regimul de la Phenian pana nu e prea tarziu. Dezvoltarea capacitatilor militare nucleare de catre un regim belicos si imprevizibil, cum e cel de la Phenian, va ingreuna situatia si va spori incertitudinile si amenintarile si ar putea determina chiar si actiunea acestuia. Regimul stalinist de la Phenian nu da semne ca ar dori vreo negociere sau o abordare pe cale diplomatica a situatiei si nici nu cred ca o va face. Insa un atac din partea SUA si al aliatilor trebuie mai intai sa tina cont de diminuarea la maximum posibil a riscurilor determinate de un raspuns nord-coreean, de pilda un atac asupra centralelor nucleare ale Coreii de Sud, peste 30 la numar.

Fara indoiala, o decizie din partea SUA se va lua pe baza informarilor date de serviciile secrete. Oficialii americani vorbesc despre „riscuri reale”, cum a facut-o Dl. Tillerson. Descurajarea Coreii de Nord este o componenta strategica esentiala. Chestiunea e ca, dupa parerea mea, lucrurile se pot precipita in masura in care situatia din zona continua sa se degradeze. Pentru ca in felul acesta se va ajunge la un punct critic.

SUA si Aliatii sai trebuie sa fie pregatiti in orice situatie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 29, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Contradictii, contraste…

Traim intr-o lume in care, cel putin actualmente, astfel de lucruri – contradictiile si contrastele – apar si se manifesta cu pregnanta.

*

In UE – contradictia: national – european. Este un lucru ce nu a putut fi solutionat inca si constituie una din marile contradictii ale Uniunii Europene. Pentru ca inclusiv armonizarea legislatiei, a standardelor, a politicilor, a intereselor tarilor membre sunt marcate de aceasta contradictie. Care creeaza un conflict evident in Europa de azi. Este adevarat ca acest conflict nu se manifesta, totusi, printr-un razboi. Dar sa ne gandim la Brexit, sa ne gandim la fortele politice populiste si eurosceptice din UE, care dau atata bataie de cap azi celor moderati si care sustin Proiectul European. Conflict nu inseamna neaparat razboi. Nu avem un razboi in Europa, asta nu inseamna ca nu avem un conflict, o situatie conflictuala – de exemplu putem sa ne uitam la pozitia tarilor din Grupul de la Visegrad.

Conflictul asta incepe sa devina evident.

Moneda unica, euro, s-a dorit a fi un fel de guma sau burete cu care sa se poata sterge nu doar aceasta contradictie, dar si diferentele dintre state, pentru ca Europa este eterogena. Iata ca s-a ajuns la un impas, spun unii. Sigur, situatia era anticipata de mai demult – am scris si pe blog despre ce spunea marele economist american Milton Friedman inca din 2003 despre euro, dar si punctul de vedere al altui mare economist american, Paul Krugman. Iar in legatura cu criza datoriilor statelor membre ale UE, v-as recomanda sa (re)cititi acest articol mai vechi. Iar aceasta situatie in care s-a ajuns ma duce cu gandul ca si din acest punct de vedere – al Uniunii Monetare Europene – avem de fapt un conflict in Europa, intre tarile membre UE, desi toata lumea, nu-i asa, declara contrariu.

*

Unde am putea incadra UE, proiectul european? E un proiect de Stanga sau unul ce ar apartine Dreptei? Interesant este ca Stanga a imbratisat acest proiect si cred ca mai mult decat Dreapta europeana… Cel putin asa mi se pare, dar evenimentele recente par a-mi da dreptate…

*

Se putea citi zilele trecute pe burtiera unei televiziuni de stiri ca Donald Trump e bucuros pentru faptul ca UK iese din Uniunea Europeana. Sincer, ca le place unora sau nu, n-am vazut o asemenea atitudine la Vladimir Putin. Jean-Claude Juncker i-a raspuns lui Trump ca vom sustine si noi independenta unor state din SUA… Texas, Ohio…

*

Totusi, SUA a cerut aliatilor ca sa aduca bugetul pentru Aparare al fiecarui stat membru la 2% din PIB. Jens Stoltenberg a pledat pentru acelasi lucru. Cand sefii unei asemenea organizatii cer un astfel de lucru, inseamna, cred, ca ei stiu ceva. De fapt, majorarea bugetului pentru Aparare al statelor membre s-a discutat de mai multa vreme, inclusiv pe vremea Presedintelui Obama, dar, daca nu ma insel, si in cadrul celor mai recente Summituri NATO.

Numai Germania are ceva de comentat. Ba, ca 2% din PIB e nerealist, ba ca ei si-au propus, de fapt, sa ajunga la 2% din PIB, dar asta pana in 2024. Este uluitor cum aceasta tara, care a fost apararata decenii de-a randul de catre SUA si care, in prezent, la cererea justificata a americanilor nu aloca nici macar 2% din PIB pentru Aparare, face niste ifose si nazuri demne de o cauza mai buna. Pana la urma te intrebi ce urmareste aceasta tara, Germania…

*

Contradictia dintre protectionism si economia de piata…

*

Sunt si alte contradictii… Spre exemplu, se manifesta la noi (si nu numai!!) inca si acum, la 27 de ani de la caderea comunismului, contradictia stat-privat.

A iesit fermecatoarea doamna Andreea Paul in apararea societatii Oltchim Rm. Valcea. Pe scurt, nu era de acord cu privatizarea acesteia, desi, trebuie sa recunosc, n-am inteles prea bine: nu e de acord cu privatizarea sau nu e de acord cu modul in care actuala Putere doreste s-o privatizeze. Interesant este ca D-na. Andreea Paul nu a vorbit deloc despre pierderile si datoriile inregistrate de respectiva companie unde, din cate inteleg, statul mai este inca actionar majoritar – v. aici si aici. Interesant este ca, in loc sa-si puna problema unei privatizari reusite, ea era total impotriva privatizarii, sugerand ca ar fi trebuit sa platim noi, din taxe si impozite, sustinerea financiara a respectivei intreprinderi.

De ce? Pentru salvarea brandului. Si a dat exemplu ca in Vest, in tari in care statul are un pachet minoritar de actiuni la o intreprindere, statul s-a implicat activ in salvarea acesteia – exemplul pe care l-a dat a fost Volkswagen, salvandu-se astfel celebrul brand german. D-na. Andreea Paul spunea ca, altminteri, vom ajunge sa nu mai avem niciun brand romanesc, o societate precum Farmec ar fi nevoita sa cumpere materie prima din exterior si ca privatizarea ar insemna somaj.

Cu alte cuvinte, salvarea brandului si somajul rezultat in urma privatizarii, fac inorportuna privatizarea respectivei societati comerciale.

Iar in felul acesta, banuiesc, gandesc destui dintre economistii nostri, fara sa-si puna problema ca, in felul acesta actionand, nu maresti nici competitivitatea, nici performantele intreprinderii, iar pierderile uriase pe care astfel de societati le produc le suportam tot noi, fara niciun folos pentru societate. Folos ar aduce doar o privatizare reusita, chiar daca, in urma acesteia, ar rezulta somaj, dar ar putea relansa respectiva intreprindere.

*

La noi, contradictia stat-privat are numeroase forme de manifestare si mai toate in favoarea statului si in defavoarea sectorului privat. Spre exemplu, cum altfel s-ar putea explica angajarea, in perioada 2004-2009, a unui numar de 500.000 de functionari publici la stat, sporind numarul lor de la 900.000 – numarul maxim sustenabil de catre statul roman, cat a lasat Guvernul Nastase – la 1.400.000, avand in prezent inca in jur de 1.200.000 de angajati la stat.

Ceea ce avem acum, din punct de vedere politic: PSD-ALDE e la Putere. Te astepti ca un partid social-democrat sa fie mai etatist. Ei vor infiintarea a 19 firme de stat in subordinea Primariei Bucuresti… In campania electorala s-au promis cresteri fabuloase de salarii, la stat, desigur. Spitale, de stat, desigur, intinse pe 80 de hectare, mariri ametitoare de salarii in Sanatate. Acum nu mai sunt bani si se maresc intr-un mod amenintator si ingrijorator deficitele (al balantei comerciale, bugetar).

*

Si interesant e ca cel mai mult se fura de la stat… De fapt DE ACOLO se si fura!!!!

*

Octav Bjoza – ca de ce tot copiii lor prin functii gras platite la stat, in conducere. Cred ca s-ar putea face o legatura cu ce spuneam mai sus, cu faptul ca, in aceasta contradictie evidenta stat-privat, de la noi, predomina inca statul, nu privatul. Adica aceasta contradictie e rezolvata in favoarea statului – nu spun si a cetateanului – nu in favoarea privatului.

*

Nu s-a explicat niciodata la modul extrem de clar opiniei publice din Romania doua lucruri:

1). De ce la 10 ani de la aderare, avem zero absorbtie la fondurile europene. Corina Cretu aproape ca plangea la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan.

2). De ce nu se mai fac drumuri in Romania? Ma uitam la pozele date la televizor de la accidentul suferit de Dl. Lucian Isar (ii doresc multa sanatate si insanatosire grabnica!!): un drum sinuos, dar numai cu doua benzi pe care trec atat turisme, dar si camioane de gabarit mare.

La aceste doua intrebari, un raspuns clar n-am auzit. Spre exemplu, la prima intrebare D-na Cretu ar fi trebuit sa recunoasca  in mod deschis ca PSD a dat-o-n bara. In campanie, Ana Birchall il critica de zor pe Ghinea. Si acum se vede ca ei nu sunt in stare nici macae de cat a facut Ghinea. Si, desigur, motivari de genul ca nu stiu ce instutuie nu e acreditata, ca nu stiu ce e legat de IT si tot felul de explicatii de genul asta, nu mai conving pe nimeni.

Problema este urmatoarea: de ce la 10 ani de la aderarea in UE, Romania nu are puse bine la punct mecanismele necesare pentru aabsorbtia in proportie de 100% a fondurilor europene?

*

Elena Udrea a fost condamnata la 6 ani inchisoare in Dosarul „Gala Bute” – v. aici, Elena Udrea a spus de la bun inceput ca sentinta e un abuz, dar si aici cine ii ia apararea Elenei Udrea!!! 😉

Gandindu-ma si la Sebi Ghita, eu cred, mi se pare, ca avem o contradictie in interiorul Sistemului de la noi.

Caci, stau si ma intreb, cum a putut ajunge Elena Udrea ce a ajuns? Si nu ma refer doar la functia de ministru pe care a detinut-o, intr-un minister precum Dezvoltarea Regionala unde se invart multi bani, dar si la faptul ca ea era reprezentanta lui Traian Basescu in politica romaneasca – omul care-i furniza Presedintelui tarii informatii la cald din lumea politica de la noi si despre oamenii politici. Elena Udrea ii cunoastea, cunoastea si ce se intampla la varful SRI. Greu de spus cat anume cunostea…?

Dar nu pentru faptul ca stia prea multe a fost condamnata?

Ea a negat cu vehementa ca ar fi fost vinovata, Basescu i-a sarit in aparare cum era de asteptat. Din cate am inteles eu de la Basescu, sub ea era o coruptie foarte mare, la nivel national, in ministerul pe care il conducea, lucru sesizat de SRI. Si ca ea a luat masuri – dari afara, sanctiuni – dar nu ar fi fost obligatia ei sa anunte DNA – trebuia s-o faca SRI.

Cat stia Elena Udrea si, mai ales, ce anume?

Din cate stiu, informatiile clasificate, unele dintre ele, se tin la secret timp de 30 de ani. Initial, se vorbea, pe surse, desigur, dar si speculatii, ca o paste o pedeapsa de 21 de ani. A luat doar 6 ani, o cincime din 30…

Ar rezulta, dupa acest rationament, ca:

O cincime din cat stie Elena Udrea sunt informatii clasificate strict secret…

*

Insa ar mai fi un lucru de evidentiat: Elena Udrea a ajuns unde a ajuns, promovata fiind de Sistem. In Romania nu prea ai cum sa ajungi intr-o functie in stat altfel, fara sa treci prin furciile caudine ale verificarii Serviciilor si fara sa fii, in consecinta, acceptat de Sistem.

Elena Udrea a fost acceptata de Sistem. A fost acceptata ca sa fie in anturajul Presedintelui, avand acces la informatii valoroase din zona Puterii, inclusiv informatii externe.

Si iata ca, intr-u final, nu-i asa, apoteotic, tot Sistemul a infundat-o!!

Si asta in conditiile in care Sistemul ar fi putut s-o lase in pace, sa-i ofere o portita de scapare. Dar e vorba de prima instanta, asa ca sa vedem ce se va mai intampla…

*

Colaboratorii au primit cu suspendare, numai ea si Obreja cu executare…

*

Fara indoiala ca acolo unde nu avem contradictii si constraste sau nu trebuie sa avem asa ceva, avem in schimb, controverse. Ultima de acest gen a fost: trebuie sau nu revocati din functie procurorul general, Augustin Lazar, si sefa DNA, Laura Codruta Kovesi?

Despre acest subiect puteti citi mai multe aici.

Poate singura problema care ar fi e ca raspunsul la intrebarea de mai sus nu putea fi decat unul singur: NU trebuie sa fie revocati din functie.

De pilda, atata vreme cat Laura Codruta Kovesi are un sprijin direct din partea SUA, a Departamentului de Stat, a domnului ambasador Hans Klemm, e extrem de clar ca ea nu trebuie sa fie revocata din functie. Chiar daca i se face amenintator cu degetul:

„Rezultatele negative pe linia acestei raportari pot repune in discutie in viitor, in raport de faptele constatate, oportunitatea revocarii conducatorilor institutiilor vizate ori a altor masuri institutionale, in conformitate cu Constitutia si legea” (sursa HotNews, evidentiata mai sus).

Insa e foarte clar ca nu doar factorul extern conteaza, iar Laura Codruta Kovesi e doar o parte a Sistemului aflat in contradictie cu sine insusi. Pentru ca in Sistem sunt lupte intestine pe tema asta si nu tot Sistemul e de partea Lulutzei. Cel putin asa am impresia…

Totusi, remarcam aceasta contradictie, cred, evidenta dintre PSD-ALDE pe de o parte si DNA, dar am putea sa luam si o sfera mai ampla – de pilda Justitia, pe de alta parte. Pe terenul atat de favorizator pentru coruptie al Statului.

Poza Saptamanii!!

Donald Trump and Mike Flynn

Fara indoiala ca una din cele mai mari contradictii ale lumii postbelice a fost si ramane cea dintre SUA si Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Legaturile obscure ale Gen. Flynn cu Rusia pareau ca sunt in concordanta cu declaratiile D-lui. Trump si anume ca „e un lucru bun sa ai relatii bune cu Rusia”. Dl. Flynn fusese ales de catre Presedintele Trump in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate Nationala. Dupa care, nu dupa multa vreme, a iesit Sean Spicer, Secretarul de Presa al Casei Albe, sa anunte ca „[…] a level of trust between the President and General Flynn had eroded to the point where he felt he had to make a change […]” – „nivelul de incredere intre Presedinte si Generalul Flynn s-a erodat pana la punctul in care el a simtit nevoia sa faca o schimbare”.

Interesant este ca toate punctele tari si ascutite din campania electorala, incep sa se domoleasca. Pana la urma, SUA s-a inteles si cu Coreea de Sud si Japonia in privinta apararii comune in fata Coreei de Nord. Chestiunea cu „taxa de protectie” a fost lasata mai moale iar NATO nu mai e deloc o organizatie „obsoleta”. Pana la urma, in urma vizitei D-lui. Rex Tillerson la Pekin, descoperim ca relatiile dintre SUA si China sunt cat se poate de bune si ca in ciuda clamarii unui conservatorism inflexibil, ajungem pana la urma la o concluzie mult mai mladioasa: ca SUA si UE au, de fapt, acelasi set de valori, comun – iata doua articole revelatoare in acest sens: aici si aici.

Face impresia ca Trump, cel pe care il stiam in campania electorala, nu mai are nimic comun cu institutia pe care acum o reprezinta – Casa Alba – deci cu Trump, cel de azi, de la Casa Alba.

Iar in ceea ce priveste relatiile bune cu Rusia, D-na. Merkel spune ca „nu va ceda in lupta pentru o relatie buna cu Moscova”. Ce se poate intelege dintr-o asemenea sintagma? Ca, de fapt, nimeni „nu va ceda”, nu-i asa, pentru o relatie buna cu Moscova. Evident, fiecare poate intelege ceea ce doreste…

Aprilie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu