Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre problema energiei pe plan global

Un articol foarte interesant!English: George W. Bush and the President of R...

N-am dat niciodata un reblog la un articol de pe blogul D-lui. Ion Iliescu. Am facut acest lucru acum deoarece tema tratata este deosebit de interesanta: problema energiei, resurselor naturale, independenta si interdependenta, pe plan global. O problema foarte importanta! Se vorbeste foarte mult zilele acestea despre alte lucruri… Nu spun ca nu ar fi importante… Se apropie si campania electorala… Insa mie mi se pare ca probleme precum cea tratata in comunicarea facuta de fostul Presedinte al Romaniei trec aproape neobservate de catre publicul din Romania. Voi prezenta unele chestiuni care mi-au atras atentia si la care merita sa meditam:

Din punctul de vedere al relaţiilor internaţionale, problema fundamentală este aceea de a găsi acele mecanisme care să permită, să garanteze, accesul egal al tuturor celor interesaţi la energie şi la resurse naturale, în sens larg. Deocamdată nu sunt progrese vizibile în acest domeniu, asta şi pentru că organizaţiile cu vocaţie universală, precum ONU, se află într-o evidentă criză şi sunt inadecvate noului context internaţional.” (subl. mea)

O alta idee interesanta:

Trebuie să spun un lucru, care mi se pare foarte important: această criză va duce la o schimbare a polilor de putere la nivel global. Modelul economic care va rezista cel mai bine la criză şi va genera cele mai mici costuri economice şi sociale va domina post capitalismul, cel puţin în prima sa fază. De aceea se vorbeşte tot mai deschis despre naşterea unui nou consens, prin analogie cu acela de la Washington: „Consensul de la Beijing”. Este vorba de tipul de intervenţionism al statului care a favorizat creşterea Chinei în ultimele două decenii.

În acest model guvernul, păstrând avantajele accesului liber la pieţele internaţionale, păstrează controlul asupra economiei printr-o supraveghere strictă a sectorului financiar, impune politici de cheltuieli publice restrictive,  pilotează cercetarea şi dezvoltarea în sectoare sensibile, precum energia şi ecologia, impune o limitare  selectivă a importurilor de bunuri şi servicii. Aceste elemente se regăsesc şi în planul Obama de salvare a economiei americane.

Un astfel de model nu poate garanta totuşi stabilitatea economică pe termen lung. Motivul este acela că presupune elemente de protecţionism, şi acest lucru va genera noi dezechilibre la nivel global, fiind penalizant mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.” (subl. mea)

Iar concluzia este:

Cert este un lucru: suntem într-o perioadă de tranziţie, şi, din păcate, perioadele de tranziţie sunt cele mai periculoase, pentru că au un grad ridicat de incertitudine, în toate aspectele.” (subl. mea)

Am evidentiat aceste idei pentru a va incita sa cititi tot articolul D-lui. Iliescu. Eu spun ca merita.

Desigur, problema este foarte vasta si foarte complexa. Ne preocupa alte chestiuni (ca intotdeauna), in loc sa meditam la urmatoarea problema: unde se afla Romania in aceasta ecuatie a globalizarii. Sa nu uitam ca la noi Hidroelectrica a intrat in insolventa… Se vorbeste de liberalizarea pietei energiei dar ce costuri presupune, inclusiv care va fi pretul energiei platit de cetatean…?

Care ar fi modelul economic al viitorului…? Dl. Iliescu il vede ca „trebuie căutat undeva la mijloc, între cele două extreme: planificarea hipercentralizată şi piaţa total dereglementată„. Eu l-as vedea intr-o abordare keynesiana a economiei.

Deja incepe sa se vorbeasca despre politicile economice neo-keynesiene dar si despre o reinviere a economiei keynesiene in special acum, in actuala perioada de criza economica profunda. Si eu cred ca o solutie la situatia actuala de criza ar fi o economie keynesiana, care ar putea echilibra cererea globala si oferta globala pe termen lung, investitiile si economiile. Dupa parerea mea, avantajul unei politici keynesiene este ca „protectionismul” n-ar trebui sa deranjeze economia de piata, lasand in continuare pietele libere! Asta e, dupa parerea mea, marea inventie, ca sa zic asa, pe care adeptii neoliberalismului nu o inteleg sau nu vor s-o inteleaga. Pentru ca intr-o economie keynesiana interventia statului nu e un pericol pentru sistemul capitalist, ci il salveaza (v. Jacques Valier – Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, Editura Compania, 2009). Aici este tot secretul! Si cred ca merita sa luam in considerare ideea asta.

Consensul de la Beijing, presupune, dupa Williamson, ceea ce se cheama capitalism de stat si autoritarismul. De unde si protectionismul de care pomenea Dl. Iliescu. De aceea, dupa parerea mea, ar trebui pentru tarile UE si SUA un alt gen de consens care sa fie capabil sa relanseze consumul si sa aduca inapoi cresterea economica. Pe de alta parte, Consensul de la Washington s-a vazut incapabil de a readuce cresterea economica si de a scoate UE si SUA din aceasta criza economica. De aceea eu cred ca ar trebui un Consens keynesian, care nu ar dauna deloc sistemului nostru, partea proasta e ca neoliberalii il privesc cu destula neincredere… Nejustificat, dupa parerea mea.

Economic vorbind, dupa parerea mea, problema energiei trebuie sa insemne problema cererii si ofertei de energie pe plan global. Dl. Iliescu se referea la sursele de energie de natura fosila. Dar trebuie sa avem in vedere faptul ca resursele sunt limitate. De aceea trebuie cautate si alte surse de energie. Ma gandesc, spre exemplu la energia solara. De ce nu am avea in vedere construirea unei noi centrale nucleare? O avem pe cea de la Cernavoda, de ce nu am mai construi una? Franta a adoptat o astfel de politica energetica, bazata pe energia nucleara, inca demult. Pentru ca altfel nu poti sa inlaturi acele „dependente periculoase”. Si care chiar pot fi periculoase, ma gandesc, spre exemplu, la criza petrolului din 1973 sau la cea din 1979

Si este de observat cum si in vremurile din urma pretul petrolului a crescut foarte mult – criza anilor 2000:

Iata ce ne spune Wikipedia:

Demand

World crude oil demand grew an average of 1.76% per year from 1994 to 2006, with a high of 3.4% in 2003–2004. World demand for oil is projected to increase 37% over 2006 levels by 2030, according to the 2007 U.S. Energy Information Administration‘s (EIA) annual report.[20] In 2007, the EIA expected demand to reach an ultimate high of 118 million barrels per day (18.8×106 m3/d), from 2006’s 86 million barrels (13.7×106 m3), driven in large part by the transportation sector.[21][22] A 2008 report from the International Energy Agency (IEA) predicted that although drops in petroleum demand due to high prices have been observed in developed countries and are expected to continue, a 3.7 percent rise in demand by 2013 is predicted in developing countries. This is projected to cause a net rise in global petroleum demand during that period.[23]” (subl. mea)

Iar in ceea ce priveste oferta:

Supply

An important contributor to price increases has been the slowdown in oil supply growth, which has continued since oil production surpassed new discoveries in 1980. The fact that global oil production will decline at some point, leading to lower supply is the main long-term fundamental cause of rising prices.[42] Although there is contention about the exact time at which global production will peak, there are now very few parties who do not acknowledge that the concept of a production peak is valid[citation needed]. However, before the record oil prices of 2008, some commentators argued that global warming awareness and new energy sources would limit demand before the effects of supply could, suggesting that reserve depletion would be a non-issue.[43]

A large factor in the lower supply growth of petroleum has been that oil’s historically high ratio of Energy Returned on Energy Invested is in significant decline. Petroleum is a limited resource, and the remaining accessible reserves are consumed more rapidly each year. Remaining reserves are increasingly more technically difficult to extract and therefore more expensive. Eventually, reserves will only be economically feasible to extract at extremely high prices. Even if total oil supply does not decline, increasing numbers of experts[who?] believe the easily accessible sources of light sweet crude are almost exhausted and in the future the world will depend on more expensive unconventional oil reserves and heavy crude oil, as well as renewable energy sources. It is thought by many, including energy economists such as Matthew Simmons, that prices could continue to rise indefinitely until a new market equilibrium is reached at which point supply satisfies worldwide demand.” (subl. mea)

Deci, practic, situatia este de crestere a cererii si scadere a ofertei pe plan mondial, petrolul fiind si o resursa limitata. De aceea a lua in considerare noi surse de energie (care sa fie si nepoluante, de ce nu?) ar trebui sa constituie un obiectiv major. Un acces  „egal al tuturor celor interesaţi la energie şi la resurse naturale, în sens larg” este greu de realizat in conditiile actuale, iar datorita acestei situatii privind cererea si oferta, desi inacceptabil, sunt folosite „resursele ca pe o armă, sau ca pe un instrument pentru atingerea unor scopuri egoiste, indiferent că sunt de natură politică sau comercială.„. Spre exemplu, privitor la petrol: avem o cerere in continua crestere (probabil determinata si de noile economii in plin avant de dezvoltare, precum India, China, Brazilia) si o oferta in scadere – ceea ce conduce la cresterea pretului petrolului. Criza anilor 2000 s-a terminat cu scaderea pretului petrolului (destul de brusca) datorita scaderii cererii:

„As many countries throughout the world entered an economic recession in the third quarter of 2008, prices continued to slide. In November and December, global demand growth fell, and U.S. demand fell 10% overall from early October to early November 2008 (accompanying a significant drop in auto sales).[78]

Insa nu trebuie uitat ca tendinta cererii este de crestere in viitor! De aceea este de luat in considerare si surse alternative, oferte noi, ca sa zic asa, care sa poata satisface aceasta cerere mare si in crestere, la preturi rezonabile. De observat ca aceasta scadere a cererii, in 2008, a avut consecinte nefaste asupra industriei producatoare de automobile – au scazut vanzarile! De aceea scaderea cererii nu inseamna ca toate sunt bune si frumoase si cu asta s-a incheiat criza! Efectele sunt negative, dupa cum se poate constata, si afecteaza industrii importante si locuri de munca.

Am facut aici cateva mici consideratiuni pe tema din comunicarea D-lui. Ion Iliescu. Problema e foarte complexa si merita sa meditam asupra ei.

DE citit si…

Romania Libera

Insolvenţa Hidroelectrica, un glonţ care loveşte întreaga economie

Se arata, printre altele, ca:

O lovitură dată tuturor ­companiilor de stat

Recenta reducere a ratingurilor Hidroelectrica de către Moody’s, cu patru trepte, până la B2, va avea drept efect majorarea dobânzilor la care Hidroelectrica şi alte companii de stat se împrumută cu 4%. Oricum, producătorul de energie hidro are numeroase proiecte de investiţii, iar asigurarea surselor de finanţare nu va mai putea fi continuată. „Aplicat la o datorie bancară de 2,5 miliarde lei, rezultă imediat în cheltuieli financiare o suplimentare de 100 milioane de lei pe an. Şi mai grav este că argumentaţia Moody’s (ce va fi în mod cert replicată şi de Standard & Poor’s) se aplică tuturor companiilor de stat. Cu alte cuvinte, companii precum Nuclearelectrica, CFR Marfă, Poşta Română, Romgaz, Tarom ş.a.m.d. vor fi lovite în mod similar de înăsprirea şi scumpirea creditării”, ­afirmă analistul economic ­Mihnea Vasilache, potrivit ­contributors.ro. El spune că „potenţialele tranzacţii cu astfel de firme au fost îngheţate”.

Credibilitatea României pe pieţe, în cădere

O companie de mărimea Hidroelectrica beneficia de ratinguri superioare performanţelor ei imediate în bună măsură şi în urma susţinerii pe care se presupunea că o are din partea statului. Insolvenţa este percepută ca o retragere a acestui ajutor, iar penalizarea pieţelor nu va întârzia să apară.

„Riscul reputaţional a fost subestimat drastic de către autorii acestei decizii. În primul rând, acordul cu FMI, Banca Mondială şi UE este încălcat prin imposibilitatea evidentă de a continua procesul de privatizare parţială a companiilor de stat. (…) Credibilitatea se construieşte greu şi se distruge uşor”, spune analistul. In 25 iunie Moody’s afirma că insolvenţa Hidroelctrica va avea un impact negativ asupra calităţii creditului României din cauza apariţiei unei imprevizibilităţi care creează precedent. În octombrie, primul pachet de 10% din acţiuni trebuia listat la ­Bursă, însă procesul a fost ­blocat.

Un efect al pierderii credibi­lităţii a şi putut fi observat. Ministerul Finanţelor a încercat săptămâna trecută să se împrumute de câteva sute de milioane de euro, însă nu a găsit banii la dobânda oferită de el. Directorul general adjunct al BRD Groupe Société Générale, Claudiu Cercel, crede că eşecul licitaţiei de titluri de stat poate fi şi rezultatul anunţului privind Hidroelectrica, ce a determinat unele bănci să nu participe sau să ceară dobânzi înalte.

La fiecare leu împrumutat, ­bancherii blochează alt leu

La sfârşitul anului 2011, Hidroelectrica datora 2,5 miliarde lei la 13 bănci, bani pe care acestea îi puseseră la dispoziţia companiei naţionale pentru investiţii şi operaţiuni curente. Intrarea în insolvenţă obligă băncile să îşi provizioneze aceste credite în procent de 100%. Fiecare leu împrumutat va trebui asigurat prin alt leu blocat în contabilitatea băncilor. „Ca să vă daţi seama de scara problemei pentru bănci, 2,5 miliarde lei reprezintă mai mult decât întregul profit al sistemului bancar din ultimii patru ani combinaţi”, spune ­Mihnea Vasilache.

Potrivit acestuia, băncile vor îngheţa „instantaneu şi în totalitate” liniile de creditare ale ­tuturor companiilor de stat, precum şi ale tuturor companiilor private care au contracte semnificative cu companiile de stat. Consecinţele vor fi o presiune suplimentară pe piaţa finanţărilor şi refinanţărilor, şi aşa lipsită de lichiditate. În plus, alţi creditori comerciali ai Hidroelectrica, precum Apele ­Române (209 milioane lei împru­mutaţi companiei energetice), ar putea spune adio ­banilor pe care trebuie să îi încaseze drept contravaloare a serviciilor şi produselor oferite. Hidroelectrica are de plătit, pe termen scurt, sub un an, în contul unor operaţiuni similare, 1,1 miliarde lei.

„Decizia de la Hidroelectrica este absolut contraproductivă. Este multă lipsă de predictibilitate. Dacă vreau să aduc acum bani în ţară, nu pot. Nu am cum să argumentez o asemenea cerinţă (…). Evident că vom deveni reticenţi să finanţăm companiile de stat”, spune Mişu Negriţoiu, şeful ING Bank.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

ECHILIBRU

Distinşi participanţi,

Doamnelor şi domnilor,

         Energia şi resursele naturale deţin, în acest moment, un rol cheie în structurarea relaţiilor la nivel global. Este una dintre consecinţele amplificării şi accelerării procesului de globalizare, după căderea comunismului. De aceea este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva acest lucru schimbă natura relaţiilor dintre state, o transformă într-una unidimensională. Mă gândesc la faptul că se judecă aproape exclusiv prin prisma capacităţii unui stat, în relaţiile cu ceilalţi actori internaţionali, de a-şi asigura şi a-şi apăra accesul la sursele de energie şi de materii prime.

        Suntem în faţa unor decizii extrem de importante din acest punct de vedere, şi ele privesc atât jocurile de putere la nivel global, cât şi la nivel regional, dar şi aspecte extrem de importante ale cercetării şi dezvoltării în domenii precum tehnologia de extracţie a resurselor energetice şi o restructurare a modului…

Vezi articolul original 1.061 de cuvinte mai mult

iulie 1, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Sa vedem si cu ce stiri debuteaza 2012!

Iata ca odata cu noul an apar si stirile ingrijoratoare. Multe probleme inca nu si-au gasit rezolvarea, iar tensiunile persista. In acest sens mi-au atras atentie doua articole din Romania Libera.

„Reformele” lui Orban

Ungaria: Intrarea în vigoare a controversatei Constituţii

Iata ce arata acest articol:

„Noua Constituţie cu puternice accente naţionaliste a Ungariei, dorită de premierul Viktor Orban, a intrat în vigoare duminică, instaurând reformele foarte controversate privind Banca centrală, justiţia şi legea electorală, în pofida criticilor internaţionale, transmite AFP, citată de Agerpres.
Viktor Orban, denunţat ca „autocrat” de opoziţia de stânga şi ecologistă şi de numeroase organizaţii ale societăţii civile, a remodelat în 18 luni Ungaria după chipul său, sfidând criticile Uniunii Europene legate de compatibilitatea acestor legi cu dreptul comunitar, şi îngrijorările SUA faţă de starea democraţiei în Ungaria.

În noua lege fundamentală, denumirea „Republica Ungaria” dispare, fiind înlocuită cu „Ungaria”, şi este înscrisă o referire explicită la Dumnezeu, prin sintagma „Dumnezeu îi binecuvântează pe unguri„.

Profitând de majoritatea parlamentară de două treimi a partidului său conservator FIDESZ, premierul Viktor Orban a dat valoare constituţională unor legi, care nu vor putea fi modificate decât cu o majoritate identică. Este însă puţin probabil că, pe viitor, un guvern provenit din actuala opoziţie va dispune de un asemenea procent în parlament.

O astfel de lege este cea a „stabilităţii financiare”, care statuează taxa unică de 16% pe venit şi va face foarte dificilă instaurarea de măsuri fiscale de urgenţă în cazul unui deficit public în cădere liberă.

În domeniul politic, Constituţia îi face retroactiv „responsabili de crimele comuniste” comise până în 1989 pe liderii actualului partid socialist (ex-comunist), în timp ce, în plan religios, reduce de la circa 300 la 114 comunităţile beneficiare de subvenţii publice.

Noua lege fundamentală face referire şi la viaţa privată, decretând embrionul ca fiinţă umană încă de la debutul sarcinii, şi alimentând temerile societăţii civile şi ale opoziţiei că avortul va deveni dificil. De asemenea, textul stipulează că o căsătorie nu poate avea loc decât între un bărbat şi o femeie, excluzând astfel căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Aceste modificări legislative au loc pe fondul instalării în toate funcţiile-cheie ale statului a unor apropiaţi ai lui Orban, mulţi dintre aceştia cu mandate de 9 sau 12 ani, al concedierii masive a jurnaliştilor incomozi, precum şi al devalorizării forintului cu peste 20% faţă de euro în ultimele trei luni.” (subl.mea)

Deci… cam asa vor sa arate reformele portocalii… Ele nu tin cont nici macar de criticile Uniunii Europene! Insa e foarte ingrijorator un anumit lucru si anume ca se vehiculeaza o idee (manipulare din partea unor cercuri interesate?!) ca astfel de „reforme” ar avea darul sa ne apropie mai mult de SUA!! Ca si cum astfel de „reforme” ar fi dorite de Statele Unite. Adica „reforme” de asa maniera incat sa se ajunga, aici in Est (dar poate ca nu numai), la regimuri dictatoriale!

In alta parte a lumii, o alta situatie deosebit de ingrijoratoare:

Iranul si… rachetele cu raza medie de actiune

Iranul testează o rachetă cu rază medie de acţiune în timpul manevrelor navale

In articol de arata ca:

„Iranul a testat o rachetă cu rază medie de acţiune, duminică, în timpul manevrelor navale din apropierea strâmtorii Ormuz, a anunţat un purtător de cuvânt al acestor exerciţii, citat de agenţia oficială Irna, scrie Mediafax.

„Această rachetă suprafaţă-aer cu rază medie de acţiune este echipată cu tehnologia cea mai recentă pentru a combate ţinte furtive şi sistemele inteligente care încearcă să întrerupă traiectoria rachetei„, a precizat amiralul Mahmoud Moussavi.

Acesta a fost primul test al acestui tip de rachetă, „concepută şi fabricată” în Iran, potrivit amiralului, care nu a precizat dacă racheta a fost lansată de pe o navă sau de la sol.

Această demonstraţie de forţă intervine în momentul în care Statele Unite şi Occidentul sporesc presiunile asupra Iranului din cauza programului său nuclear controversat.

Manevrele navale, care au început la 24 decembrie, se desfăşoară în jurul strâmtorii Ormuz. Teheranul a ameninţat că va închide acest canal strategic pentru aprovizionarea cu petrol, în caz de noi sancţiuni asupra exporturilor sale de petrol.

Preşedintele american, Barack Obama, a promulgat sâmbătă o lege de finanţare a Pentagonului care consolidează sancţiunile împotriva sectorului financiar al Iranului.

La rândul său, negociatorul şef iranian Said Jalili a afirmat că ţara sa este pregătită să reia discuţiile cu puterile mondiale asupra programului său nuclear controversat, ameninţând în acelaşi timp cu o „ripostă” în cazul unei ameninţări la adresa republicii islamice.” (subl.mea)

Mie mi se par ca acestea sunt manevrele de pregatire a unui razboi de proportii in Orientul Mijlociu. Eu sper, totusi, sa ma insel si sa se poata rezolva toate problemele pe cale diplomatica, la masa tratativelor, pe calea Pacii.

ianuarie 1, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Afganistanul… la intersectia intereselor economice ale Marilor Puteri

Iata un articol foarte bun, in care situatia este prezentata sintetic, scris de George-Adrian Visan pe blogul Civitas’99:

El Dorado afgan?

Va recomand sa-l cititi, mai ales ca si trimiterile pe care le face autorul sunt foarte interesante.

Este evident ca stirea din The New York Times nu poate lasa pe nimeni indiferent: resursele naturale ale Afganistanului s-ar cifra la 1 trilion de $ (1000 de miliarde de $) !! Afganistanul se afla la intersectia a trei Mari Puteri interesate, evident, de o asa bogatie (intr-o tara extrem de saraca, daca o privim sub prisma PIB-ului – 486$ per capita!): USA, China si Rusia. Iata un articol, semnat de Magor Csibi, de pe think.hotnews , citat de George-Adrian Visan in postarea sa, care ne da de gandit – aici.

Chestiunea Afganistanului trebuie privita cu atentie. Problema nu este simpla . Ceea ce frapeaza este faptul ca cel putin incepand din 1979 cand a avut loc invazia sovietica in Afganistan principalele mari puteri ale globului au vrut sa faca un „bine” acestei atat de sarace tari: rusii au vrut sa-i fericeasca cu comunismul, ca oamenii sa fie fericiti, nu?. Iar americanii au vrut sa-i fericeasca cu democratia si capitalismul, tot pentru ca bietul popor sa fie fericit. Mai nou, chinezii au obtinut concesionarea unui important zacamant de cupru si detin cea mai mare exploatare miniera din tara, dupa cum spune postarea d-lui George-Adrian Visan. Interesant este cum de i-a apucat pe rusi, in trecut, si pe americani, in prezent, „mila” brusca de Afganistan si cum de Osama bin Laden tocmai in Afganistan s-a dus ca sa se adaposteasca, daca o fi adevarat ca el ar fi acolo. Spun asta pentru ca nu am citit, nu am auzit de vreo dovada clara si concreta ca Osama ar fi in Afganistan. Americanii il cauta din 2001 si tot n-au reusit sa-l gaseasca, viu sau mort. Rene Descartes spunea: „ma indoiesc deci cuget”. Lasati-ma si pe mine sa cuget atunci: poate ca Osama bin Laden nici nu trebuie gasit vreodata. El reprezinta motivul perfect de razboi pentru ocuparea unei tari atat de bogate in resurse naturale, dupa cum se anunta a fi Afganistanul! Mai ales ca americanii au cheltuit sume uriase de bani in razboiul din Afganistan. Citeam mai demult ca ar fi cheltuit 1 miliard $ pe zi!! Interesant este si faptul ca atacul USA impotriva Afganistanului a fost planuit inainte de 11 septembrie 2001. Razboiul din Afganistan dureaza de 9 ani si este departe de a se fi incheiat. Sovieticii, dupa 10 ani de razboi, nu au obtinut niciun rezultat concret. Nici actualul razboi din Afganistan nu pare sa aduca vreun rezultat concret. China a obtinut pe cale pasnica concesionarea respectivului zacamant de cupru – inteligenta mutare, trebuie s-o recunoastem. Nu neg pericolul reprezentat de talibani si Al Qaeda, condusa de celebrul Osama bin Laden. Insa substratul acestui razboi, tinand cont de cele spuse de The New York Times, pare sa fie unul preponderent economic: se stie ca, pe plan mondial, resursele sunt limitate. Cu atat mai mult cu cat Afganistnul nu este o tara suverana sub aspect economic, cu o situatie interna labila, marcata de coruptie si de un cadru juridic nesigur al activitatilor miniere. Este clar ca exploatarea sigura a acestor zacaminte, atat de bogate, nu se poate realiza decat daca este pace. Remarcam si dificultatile de ordin tehnic, intr-o tara fara infrastructura. Autorul excelentei postari, dl. George-Adrian Visan, spune in final:

„Nu cred ca această competiţie va evolua neapărat într-o confruntare militară, dar probabil va fi similară cu Marele Joc din secolele XIX-XX, dintre Rusia şi Marea Britanie pentru controlul Persiei (Iran).”

Nici eu nu cred ca se va ajunge la razboi. Doamne fereste! Dar acest lucru este posibil. De ce nu cred? Pentru ca exista o speranta ca interesele economice ale celor trei mari actori din zona – Rusia, USA si China – sa se armonizeze intr-un fel, sa se globalizeze, daca pot sa ma exprim astfel. Ar putea, spre exemplu, sa se formeze companii mixte, dividendele impartindu-se frateste. Asta daca nu va exista o lacomie exagerata din partea unuia dintre ei. Defapt, o economie de piata pe plan mondial tinde spre globalizare, deoarece fiecare participant ar trebui sa actioneze liber pe piata si competitia ar trebui sa fie fair… Totusi sper ca pacea mondiala este mai importanta decat lacomia si goana dupa resurse… Totusi nu se poate sa nu evidentiem o prezenta militara americana activa in zona: Irak (tara foarte bogata in petrol) si Afganistan (tara, iata, cu rezerve naturale atat de importante, pe care cine le-ar fi banuit..?). USA nu poate sa-si asigure suprematia mondiala fara controlul resurselor naturale importante ale planetei. Suprematia militara nu este de ajuns. Nu pot sa nu ma gandesc, spre exemplu, la Kosovo. Asa zisa tara este una extrem de saraca (un PIB de doar 2965$ per capita), si din acest punct de vedere seamana cu Afganistanul. Cu toate acestea Kosovo este pe locul 2 in Europa in ceea ce priveste marimea zacamintelor de carbune. Iata aici si un grafic comparativ. Apropo de El Dorado, iata un articol din Jurnalul National despre Kosovo:

Kosovo, noul El Dorado pentru europeni şi americani

Printre altele, articolul precizeaza:

„Ziariştii kosovari vorbesc despre foarte multe nereguli şi despre afaceri de corupţie de sute de milioane de euro. E greu însă să dovedeşti şi să publici astfel de materiale despre Fratele Mare care te finanţează pe o parte, pentru a îşi tripla profiturile pe altă parte. Anumite aspecte sunt însă mai mult decât evidente. Priştina este singura capitală europeană, în afară de Londra, care are celebrele taximetre londoneze. Şi nu oricum: comandă specială cu volan pe partea stângă, maşinile sunt negre, iar pentru doamne s-a adus acelaşi taxi londonez, însă de culoare albă. De pe zeci de panouri stradale, fostul premier britanic”

Iata ce mai spune articolul din Jurnalul National:

„Adevăratele scandaluri de corupţie de abia acum apar. Publicaţii occidentale precum The Economist sau The Herald Tribune tună că SUA şi UE nu vor mai tolera corupţia din Kosovo. în realitate, majoritatea firmelor implicate în diverse artificii sunt firme-căpuşă sau chiar concerne internaţionale.

Chiar săptămâna trecută, EULEX, poliţia europeană care instruieşte tânăra poliţie kosovară, a realizat noi percheziţii la patru companii suspectate de corupţie privind licenţe de telefonie mobilă. Tot săptămâna trecută, poliţiştii EULEX au arestat un oficial guvernamental suspectat pentru evaziune fiscală, iar ministerul kosovar pentru Transporturi şi Telecomunicaţii a fost investigat pentru gestionarea frauduloasă a banilor publici. Ce se mai aşteaptă sunt primele anchete asupra investitorilor străini, însă greu să muşti mâna care te hrăneşte, chiar dacă dovezi, spun ziariştii locali, există destule.”

Interesul economic care se manifesta de catre Marile Puteri in zone cheie, cu resurse naturale extrem de bogate, cred ca este evident. Odata cu prabusirea comunismului s-a deschis perspectiva catre o lume globalizata. Nu ca acest lucru se va si realiza repede, daca se va realiza vreodata. Dar cel care reuseste sa detina resursele, combinat cu puterea militara, va fi conducatorul acestei lumi si va dispune discretionar de aceste resurse. Ideea insa este prea simpla pentru a putea fi si realizabila. Sau prea simplista. China, dar si Rusia reprezinta o mare provocare pentru USA deoarece sunt tari mari, cu potential economic si nuclear foarte ridicat, cu resurse naturale bogate. Dictaturile de genul celei a lui Sadam Husein au sanse mici de a se putea mentine fara un sprijin puternic din partea vreunei Mari Puteri. Dar cand vorbim de China si Rusia, lucrurile se schimba si nu mai sunt atat de simple. Ramane de vazut daca UE va avea un cuvant greu de spus in politica mondiala, independent de cel al USA sau Rusia.

august 3, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii