Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cateva ganduri pe tema esecului privatizarii CFR Marfa

Iata ca dupa Oltchim si Posta Romana, CFR Marfa este un al treilea esec la Guvernului Ponta in materie de privatizari. Cam prea multe esecuri sau, daca doriti, „succesuri”… Interesant este ca la noi 80% din privatizarile derulate in decursul anilor au fost un esec, dar fara sa se intrevada o situatie economica mai buna a tarii. Eu am impresia ca lucrul asta nu prea da de gandit celor care ii alegem si ne conduc. Companii cu datorii foarte mari raman din nou in custodia statului, ca si cum statul nostru ar avea bani cu duiumul si si-ar permite sa tina companii dovedit neperformante. Daca asa stau lucrurile atunci de ce ne tot plangem? Eu nu am vazut in toti anii scursi de la Revolutia din ’89 incoace ca statul roman ar avea capacitatea de a administra in mod performant intreprinderi. Nu ne putem sa ne laudam cu asa ceva. In alte parti or fi intreprinderi de stat performante si bine conduse. In niciun caz in Romania. Iar pierderile acestor intreprinderi de stat sunt enorme. Se tot vorbeste despre coruptia de la stat si este prezentata drept principala cauza pentru faptul ca lucrurile nu merg bine. Sigur, se pot face analize laborioase in acest sens. Un lucru este cert: incapacitatea statului roman de a administra performant intreprinderile sale este cronica. Nu cred ca doar coruptia din sistem este cauza. Mi se pare ca e vorba si de nestiinta a ceea ce inseamna un management performant. Din pacate, si trebuie, cred, s-o recunoastem statul nostru nu are oameni competenti care sa poata pune pe profit aceste companii de stat. De aceea, judecand inductiv, faptul ca raman la stat nu va aduce nimic bun tarii. Se vor amplifica pierderile. Cu greu pot sa-mi imaginez ca am putea iesi dintr-o astfel de paradigma. Din aceasta cauza privatizarea CFR Marfa (si nu numai) reprezinta, dupa parerea mea, o necesitate economica, datorita faptului ca statul nici nu are banii necesari ca sa suporte pierderi din ce in ce mai mari. Pentru ca in loc sa faca bogate investitii publice trebuie cumva sa suporte aceste pierderi uriase provocate de intreprinderile de stat neperformante, care nici nu contribuie la bugetul de stat.

Gandul

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Patronul GFR nu a adus banii până la expirarea termenului, invocând neîndeplinirea condiţiilor contractuale

Se arata ca:

„Privatizarea CFR Marfă a eşuat, iar contractul încetează pe deplin drept, potrivit unor surse din Ministerul Transporturilor. Reprezentanţii Ministerului Transporturilor susţin că sunt condiţii din contract „neîndeplinite independent de voinţa părţilor”, în timp ce GFR acuză comisia de privatizare că nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau.

„Sunt condiţii suspensive neîndeplinite independent de voinţa părţilor. Acuzaţiile domnului Gruia Stoica sunt nefondate că vina ar aparţine Ministerului Transporturilor. Ca atare, conform condiţiilor contractuale, contractul încetează pe deplin drept. În acest moment, dificultatea este la GFR să îşi asume şi să accepte nefinalizarea (contractului n. n.), ei neavând bani să plătească şi bazându-se pe prelungirea care nu a fost acordată”, au declarat pentru gândul surse din Ministerul Transporturilor.

Gruia Stoica: Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului

Pe de cealaltă parte, Gruia Stoica a declarat, într-un comunicat remis gândul luni seara, că „am fost chemaţi să ni se comunice că nu este posibil să facem plata şi să finalizăm pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile suspensive”.

“Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă,pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare.
Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării”, a declarat Gruia Stoica.

Stoica susţine că „dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”.

În comunicatul de la GFR se mai arată că, în plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat, arată GFR.

„Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa”

“Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa, noi ne-am îndeplinit întotdeauna obligaţiile la termen şi în mod complet. Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de success cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai declarat Gruia Stoica.

„Privatizarea a avut condiţii suspensive  – fără de care nu se poate finaliza –  şi obligativităţi. Îndeplinirea condiţiilor nu ţin de vânzător sau cumpărător. De exemplu conversia datoriilor în actiuni, care s-a realizat, dar nu depindea de cele două părţi. Avizul băncilor, au fost notificate, aceasta era obligaţie. Nu s-a obţinut de la toate. După îndeplinirea condiţiilor se putea face plata”, au explicat pentru gândul surse guvernamentale.”

Mănescu: Cumpărătorul ar fi putut plăti pentru CFR Marfă; privatizarea va fi reluată

Se arata ca:

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian l...

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian lawyer and politician. (Photo credit: Wikipedia)

„Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat luni seara că Grup Feroviar Român (GFR) ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n. r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni” (subl. mea)

Stoica spune că va participa din nou la privatizarea CFR Marfă, dacă procesul va fi reluat

Se arata ca:

„Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la un nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni”

Romania Libera

Fenechiu, despre privatizarea CFR Marfă: România e o ţară de nebuni. Contractul ar fi trebuit prelungit

Se arata ca:

„Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat, marţi seară, în cadrul unei emisiuni la B1 TV, că în licitaţia pentru privatizarea CFR Marfă au intrat 12 companii, printre care şi investitori ruşi şi chinezi, dar prioritate au avut investitorii români.

”Mi-s dragii străinii care vor să investească în ţara noastră, dar nu îi putem da pe investitorii români la coş”, a declarat Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a spus că nu crede că investitorii din China ar fi venit în România să dezvolte sistemul de transport feroviar.

E o ţară de nebuni, toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, analiştii politici se cred experţi în orice”, a mai spus Fenechiu, întrebat ce părere ar putea avea cetăţenii şi investitorii despre subiectul privatizării CFR Marfă.

Dacă nu anunţam câştigătorul pe 20 iunie, nu aveam acum acord cu FMI„, a declarat Relu Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a declarat că a oprit furturile şi găurile din companii.

„Chiar dacă CFR Marfă nu s-a privatizat, este o companie pe care şi-o doresc mulţi, pentru că a arătat că este o companie profitabilă. Am venit la minister şi am făcut-o profitabilă şi am arătat că am oprit furturile şi găurile din companii„, a declarat Fenechiu.

„M-am consultat cu juriştii şi înclină spre ideea că acest contract ar fi trebuit prelungit„, a spus Fenechiu, care a adăugat că „este făcut foarte bine, contractul nu permite nici un fel de interpretări” şi că „nu e o vină a cumpărătorului, fără răspunsul Consiliului Concurenţei”.

Despre Gruia Stoica, fostul ministru al Transporturilor a declarat că este „un om de afaceri foarte abil şi dificil„.

Referitor la dosarul „Transformatorul”, Relu Fenechiu a declarat că a făcut „treabă bună în ţara asta” şi a adăugat că e bucuros atunci când lumea îl încurajează şi când îi apreciază munca: „mă vede lumea pe stradă şi îmi spune mult succes, o să treacă şi treaba asta cu dosarul”.”

STRATEGII OBSCURE. Transporturile şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să fie mai înţelegător
Privatizarea CFR Marfă a intrat în faza justificărilor post-eşec

Se arata ca:

Statului nu i-a fost suficient un an pentru a obţine avizul creditorilor CFR Marfă privind vânzarea a 51% din acţiuni. Alte două luni şi jumătate i-au fost necesare pentru semnarea contractului ulterior desemnării câştigătorului. Consecinţa acestor bâlbâieli este ratarea privatizării.

La un an de la demararea privatizării CFR Marfă, Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare. Incălcarea obligaţiei a fost una dintre principalele cauze ce au dus la eşuarea privatizării zilele trecute. Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză.

Ce paşi prevede legea?

Potrivit HG 526/2013, semnată în vara acestui an privind privatizarea CFR Marfă, plata pachetului de acţiuni trebuia să respecte o anumită procedură. Acţiunile se achitau printr-o plată integrală care are loc la data finalizării. ”Modalitatea de plată a preţului de cumpărare a pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării este plata integrală, la data finalizării”, spune hotărârea. ”Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni (…) va avea loc sub condiţia (…) realizării condiţiilor suspensive prevăzute”. Una dintre aceste condiţii suspensive este ”obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract”. Tocmai acesta este punctul care a dus la blocajul privatizării.

Mănescu are conştiinţa împăcată

Deşi nu a reuşit nici ea şi nici predecesorii săi să obţină acordul creditorilor CFR Marfă privind modificarea structurii acţionariatului, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu susţine că statul şi-a îndeplinit obligaţiile. „Vă spun cu toată responsabilitatea că Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale” a declarat ea luni într-o conferinţă de presă susţinută după eşec. Cu toate acestea, ministrul şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să verse şi diferenţa de bani renunţând la condiţiile suspensive din contract, mai precis la drepturile pe care acesta i le conferă. ”Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract (…)”, a spus ea. Ministrul recunoaşte însă că statul nu a obţinut acordul băncilor. ”Notificările au fost trimise de către Comisia de Privatizare la timp. Nu toate băncile au avizat favorabil”, a spus ea. Potrivit unor oficiali ai GFR, lista creditorilor CFR Marfă conţine nu mai puţin de 10 nume de bănci.

Informarea CC, imposibilă fără un contract semnat

Voalat, Mănescu a ţinut să acuze GFR că nu ar fi trimis la timp informaţiile către Consiliul Concurenţei, în vederea obţinerii avizului la timp. ”O altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia, însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a spus ea. Potrivit însă Consiliul Concurenţei, contractul de privatizare (semnat de abia în data de 2 septembrie deşi Gruia Stoica fusese desemnat câştigător cu două luni şi jumătate înainte, în data de 20 iunie) juca un rol esenţial în orice decizie a instituţiei. ”O decizie poate fi luată în primul rând pe baza contractului şi apoi a datelor despre piaţă”, au explicat ieri reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei.

Disputa politică şi-a spus cuvântul

Contractul nu a fost semnat imediat după desemnarea câştigătorului sau cel puţin după adoptarea hotărârii aferente de Guvern din august din cauza războiului purtat de Guvern cu Preşedinţia pe parcursul întregii veri. Iniţial Guvernul a trimis spre avizare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), prezidat de Traian Băsescu, hotărârea de guvern privind aprobarea privatizării. Emiterea unui aviz a fost refuzată însă de CSAT căci, au explicat reprezentanţii acestuia, CSAT nu răspunde de forma concretă în care strategia de privatizare, aprobată anterior de către Consiliu, e pusă în aplicare.

Acum privatizarea se găseşte în faza în care părţile se acuză reciproc şi se gândesc dacă să ceară daune celorlalţi. Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a spus luni Ramona Mănescu. Pe de altă parte oficiali ai GFR au declarat marţi după amiază că grupul nu a luat încă o decizie privind o posibilă acţionare în judecată a Ministerului Transporturilor.” (subl. mea)

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Ce au declarat Gruia Stoica şi Ramona Mănescu

Se arata ca:

UPDATE: Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat, luni seara, că GFR ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat, transmite Mediafax.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n.r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, respectiv obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai CFR Marfă a acordului de modificare a structurii acţionariatului companiei, Ramona Mănescu a declarat că notificările au fost transmise de comisia de privatizare la timp, însă nu toate băncile au avizat favorabil până acum.

Ministrul Transporturilor a arătat că, în aceste condiţii, s-a aplicat prevederea din contract care spune că dacă în termen de 60 de zile nu sunt îndeplinite condiţiile acordul se desfiinţează.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Citeşte şi: Când va merge Guvernul Ponta la Oracolul Dealurilor şi Peşterilor?

_ _ _ _ _

UPDATE: Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate, transmite Mediafax.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Reprezentanţii GFR au menţionat că nu a fost semnat procesul verbal de încetare a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu s-a ajuns la o concluzie comună privind conţinutul documentului, pe care cumpărătorul l-a considerat vag. Ei au adăugat că în forma propusă se prevedea că nu au fost îndeplinite condiţiile, la modul general, fără să fie menţionat şi din responsabilitatea cui.

„Am stat şase ore şi jumătate ca să ne convingă să dăm declaraţii că nu ne vom îndrepta împtriva comisiei de privatizare”, a afirmat Gruia Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI că va vinde pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

_ _ _ _ _

UPDATE: Comisia de privatizare a comunicat Grupului Feroviar Român că privatizarea nu poate fi încheiată pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR, transmite Mediafax.

Prin urmare, ontractul se desfiinţează de drept la finalul zilei, iar GFR nu are bază legală să achite diferenţa de preţ, menţionează GFR.

„Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă, pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare. Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării. Dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”, a declarat Gruia Stoica, proprietarul GFR, într-un comunicat de presă.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

“Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de succes cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai afirmat Gruia Stoica.

Grup Feroviar Român consideră că membrii comisiei de privatizare nu au depus efortul necesar pentru identificarea soluţiilor din timp, în vederea definitivării cu succes a privatizării.

_ _ _ _ _

UPDATE: Procesul de privatizare a CFR Marfă a eşuat, dupa ce comisia de privatizare şi Grup Feroviar Român (GFR) nu au ajuns la un rezultat pentru încheierea transferului de acţiuni în proprietate privată, au declarat surse apropiate discuţiilor, citate de Mediafax.

Comisia de privatizare a arătat că tranzacţia nu poate fi încheiată pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive din hotărârea de Guvern privind transferul de acţiuni, au menţionat sursele.

Proprietarul Grup Feroviar Român, Gruia Stoica, nu a adus banii în termenul limită stabilit de Ministerul Transporturilor. Omul de afaceri acuză însă autorităţile că nu şi-au îndeplinit obligaţiile.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului expira luni, iar Guvernul a refuzat prelungirea acestuia. GFR a cerut, duminică, Ministerului Transporturilor să desecretizeze contractul, precum şi implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, pentru a se evita un eşec al privatizării.

Ramona Mănescu a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedinte al comisiei de privatizare, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii:

– emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă;

– finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii;

– obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului;

– creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător;

– semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu a dat avizul până luni. Finalizarea tranzacţiei cu pachetul de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi transferul titlului de proprietate, va avea loc doar cu  condiţia semnării unui contract de escrow prin care cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei.

GFR a fost declarat câştigător, în iunie, în procesul de privatizare a CFR Marfă, preţul pentru cele 51% din acţiuni fiind de 202 milioane de euro.

––

Luni, 14 octombrie, este ultima zi în care Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), firma care a câştigat licitaţia pentru pachetul de 51% din compania CFR Marfă, poate depune suma de 170 de milioane de euro pentru preluarea transportatorului de stat. Unii politicieni cred însă că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec.

Citeşte şiCe are în spate şi de ce nu s-a terminat povestea CFR Marfă

Fostul premier Emil Boc consideră că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec, spunând că, potrivit Legii lui Murphy, „ce începe prost se termină şi mai prost”.

„Cred că marca acestui Guvern este marca eşecului, nu văd de ce CFR Marfă ar face o excepţie, pentru că toate auspiciile conduc spre eşec, aşa cum a fost cu Oltchim şi cu celelalte proiecte începute, că e vorba de regionalizare, de revizuirea Constituţiei, la fel, şi privatizarea CFR Marfă va fi sortită eşecului. Legea lui Murphy se aplică şi aici: orice începe prost se termină şi mai prost. Nu văd de ce ar fi o excepţie de la Legea lui Murphy”, a spus Boc, citat de Mediafax.

Potrivit acestuia, soluţia în cazul CFR Marfă ar fi „o privatizare corectă, în interes public, nu în interesul politicienilor”.

CITEŞTE ŞI: Scandal Ponta-Băsescu pe tema posibilului eşec al privatizării CFR Marfă

Hotărârea de Guvern privind privatizarea CFR Marfă a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 14 august 2013. Potrivit acestui act normativ, termenul de finalizare a transferului de proprietate a fost stabilit la 60 de zile calendaristice. Proprietarul GFR, Gruia Stoica, susţine că el va respecta toate dispoziţiile contractului.

Compania GFR a anunţat însă duminică, 13 octombrie, că privatizarea CFR Marfă s-ar putea să nu se realizeze luni.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat însă, în urmă cu aproximativ o săptămână, că privatizarea societăţii de stat CFR Marfă ar putea face în viitor obiectul cercetărilor penale ca urmare a numeroaselor nereguli înregistrate în cursul procedurii, a declarat luni preşedintele Traian Băsescu.

CITEŞTE ŞI: Cele cinci nereguli de la CFR Marfă

„Nu mai continuaţi modificarea condiţiilor în care să se facă plata la CFR, pentru că nu există nici o justificare, în raport cu ce va spune Consiliul Concurenţei (…) Nu aş vrea să ni se spună, peste vreo doi-trei ani, că ori eu am lăsat de pe acum, prin testament prezidenţial: «Luaţi-i pe cei care au condus privatizarea CFR Marfă!», sau să dea vina pe viitorul preşedinte, că «Uite, din cauza viitorului preşedinte ne-a luat DNA». Nu, băieţi, dacă o să vă ia, o să vă ia exact pe ce aţi făcut până acum în procesul de privatizare”, a spus şeful statului.

În replică, premierul Ponta a declarat, duminică, referindu-se la CFR Marfă, că, „după ce preşedintele a dat ordin să fie luaţi toţi de DNA”, funcţionarii sunt „temători”, în replică Preşedinţia transmiţând că, dacă vreun funcţionar, ministru sau premierul au încălcat legea, „atunci au toate motivele să fie temători”.

Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfă, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită luni un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Grup Feroviar Român (GFR) a cerut duminică Ministerului Transporturilor să facă public contractul de pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la CFR Marfă, solicitând totodată implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, în vederea evitării unui eşec al privatizării.

Banii pentru CFR Marfă provin de la bănci din America

Gruia Stoica a precizat, săptămâna trecută, că GFR deţine banii pentru cumpărarea CFR Marfă, aceştia fiind obţinuţi de la instituţii financiare foarte importante, „care nu vin din partea de est”, adugând că majoritatea banilor sunt „din America”, de la bănci.

CITEŞTE ŞI: Gruia Stoica: Plătim fără avizul de la Consiliul Concurenţei

El a mai spus că nu ştie dacă Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit în acest moment toate obligaţiile, dar vineri va avea loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei.” (subl. mea)

In principal putem identifica doua cauze ale esecului:

1. „Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare

2.”Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză”

La care se adauga cele scrise in rapoartele serviciilor secrete, desigur. Dupa parerea mea, scandalul dintre Palate este componenta politica a acestei privatizari: Basescu doreste sa loveasca in USL si in Ponta pentru ca sa dea posibilitatea Miscarii Populare sa se afirme. Ponta doreste sa loveasca in Presedinte pentru a-i zadarnici planurile politice. Insa eu cred ca adevarul e altul: nu s-a dorit, nici de catre Basescu si nici de catre Ponta. sa se realizeze aceasta privatizare. Cauzele reale raman, ce-i drept obscure, ascunse marelui public.  Gruia Stoica a facut precizarea ca banii provin din America, nu din Rusia, cum lasa sa se inteleaga Presedintele si anume ca s-ar fi dus „prin Rusia” sa obtina bani, scotand in evidenta astfel si o componenta geopolitica a acestei privatizari…

Acuma stiti cum e? Nici nu are importanta din ce cauza s-a ratat aceasta privatizare din moment ce 80% din privatizari au fost ratate de-a lungul vremii. Noi ne-am priceput sa le ratam si am ajuns intr-o situatie economica dezastruoasa: una din cele mai sarace tari din UE!! Eu am atras aici atentia asupra unui pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014: intrarea in recesiune.

DE citit si editorialul Leliei Munteanu din Gandul:

Ultima speranţă: noul DNA

Se arata ca:

„Mi-e din ce în ce mai limpede, văzând eşecul de succes al privatizării CFR Marfă, că România are nevoie urgentă de un nou DNA – Direcţia Naţională Antiprostie.

Unde se sfârşeşte corupţia şi de unde începe prostia euforică în chestiunea privatizării CFR Marfă? Nu trebuie să fii poet, ca fostul ministru al Economiei, ca să înţelegi operaţiunea. Compania care a căpuşat CFR Marfă o câştigă la licitaţie, după ce Comisia de privatizare are grijă ca fericita câştigătoare să rămână singură în competiţie. Crin Antonescu îl felicită pe Relu, ministrul de atunci, pentru că a găsit ”investitorul strategic” cerut de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Îl felicită şi primul ministru, după care însă, precaut, se retrage la Miami Beach.

Strategia iscusitului investitor era cunoscută şi de acari: a adus CFR în pragul falimentului, folosind pe post de căpuşă o clonă cu nume echivoc: GFR. Faptul că n-a reuşit să cumpere CFR Marfă nu e nici o pagubă. O va căpuşa în continuare. Nici nu cred c-a vrut vreodată să cumpere. Şi-a ajutat binefăcătorii din Ministerul Transporturilor să păcălească FMI. Dacă, finalmente, va scoate şi nişte bani de la Stat – în afara celor 30 de milioane pe care i-a băgat demonstrativ – cu atât mai bine pentru toţi actorii acestui vodevil economic.

Opinia publică, în dulcea ei naivitate, obişnuită cu reality-showurile guvernamentale, l-a aşteptat pe investitor să apară cu pungile de euro, ca Domnu Dan, la Oltchim (succesul anterior). Dacă i-ar fi avut, i-ar fi virat într-un depozit bancar escrow – atenţie la ultima consoană! – de care nu s-ar fi atins nimeni, până la finalizarea tranzacţiei.

Vrăjeala cu clauzele suspensive neîndeplinite de Stat, între care şi avizul Consiliului Concurenţei (se aştepta cineva să constate că nu e monopol?), dar şi explicaţiile confuze, la ceas de noapte, ale noii ministrese, sunt ultimul praf în ochi, inaintea victoriei celebrate astăzi prin felicitări reciproce.

Departe de mine gândul de a-i bănui de corupţie pe cei mai locvace susţinători ai acestei privatizări – Ponta şi Antonescu. Cred mai degrabă că ar trebui cercetaţi serios de Direcţia Naţională Antiprostie, pentru guvernare în formă continuată.”

Pe teme financiare. Cum crediteaza bancile?

Un articol foarte interesant din Romania Libera:

Băncile nu se uită deloc la firme

Se arata ca:

„Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Băncile continuă să facă ceea ce au făcut cel mai bine şi în perioada de boom economic şi anume să se concentreze mai ales pe creditarea populaţiei (în măsura în care există cerere) în detrimentul finanţării firmelor însă au motive mai mult decât serioase să adopte această politică având în vedere riscul imens pe care îl implică creditarea unei firme din România. Potrivit unui studiu al Raiffeisen, băncile din România practică unele dintre cele mai mici costuri la creditele în lei pentru populaţie însă au dobânzi cu mult mai mari decât media europeană atunci când vine vorba de finanţarea companiilor. Studiul, realizat de economistul şef al băncii austriece, Ionuţ Dumitru, arată că, potrivit datelor Băncii Centrale Europene şi Eurostat, dobânda anuală efectivă la creditele de consum în lei se situa în luna iulie, pe medie, la 14,83%, în timp ce la împrumuturile similare în zloţi costul era de 20,41%, la cele în forinţi de 22,59%, iar în coroane ceheşti de 15,02%. Mai mult chiar, în Slovacia, ţară care a adoptat euro, dobânzile la creditele de consum se plasează la 16,13%.

Ipotecar European

În România creditele în lei pentru locuinţe au o dobânda anuală efectivă de 7,36%, sub nivelul împrumuturilor similare în monede locale din Bulgaria (7,69%) şi Ungaria (9,5%), dar peste Cehia (3,46%) şi Polonia (5,52%). Calculul marjelor arată însă că băncile din România practică marje comparabile cu cele aplicate în statele din zona euro şi semnificativ sub marjele utilizate de băncile din statele vecine care nu au adoptat euro, costul înalt fiind dat exclusiv de dobânda de politică monetară şi, implicit, ratele înalte de pe piaţa interbancară.Astfel, incluzând şi costul rezervei minime obligatorii, băncile româneşti aplică pe medie la creditele imobiliare în lei o marjă de 2,6 puncte procentuale, în linie cu Germania sau Austria la creditele în euro, 2,56 puncte procentuale, respectiv 2,58 puncte procentuale şi cu mult sub instituţiile de credit din alte state din Europa Centrală şi de Est.

Probleme mari la firme

Cu totul invers stau însă lucrurile în cazul creditelor acordate firmelor. Costurile totale ale împrumuturilor sunt cele mai mari din regiune însă poate este important de precizat că niciodată, din 2007 până în prezent, nu au fost altfel. Astfel, potrivit studiului Raiffeisen, costurile unui credit pentru companii în lei ajungeau la 8,76% în luna iulie a acestui an în timp ce creditele în forinţi aveau o dobândă de 7,1% iar cele în zloţi doar 4,94%.

În zona euro dobânda medie este la 3,81% în timp ce ţările baltice (cu excepţia Lituaniei care a adoptat deja euro oferă cele mai mici dobânzi la creditele pentru firme în monedă proprie. Comparabilă este situaţia din Austria unde firmele pot lua credite la o dobândă de 2,52%, asemănătoare cu cea din Letonia şi Estonia unde costul împrumuturilor este de 2,49%. Există însă şi un motiv serios pentru care băncile din România au dobânzi atât de mari la credite pentru firme. Este vorba despre riscul important pe care îl implică creditarea firmelor în România.

Rata insolvenţelor este, în România, de 5,67%, de cel puţin două ori mai mare decât în orice altă ţară din Europa şi de 20 de ori mai mare decât în ţări comparabile cu România cum ar fi Polonia, Bulgaria sau Cehia. Doar Ungaria mai are o rată a insolvenţelor care ar putea fi comparabilă, adică 3,84%. Cu 23.665 de firme aflate în insolvenţă la nivelul anului 2012, România conduce clasamentul şi din perspectiva cifrelor absolute. În Polonia, de exemplu, doar 877 de firme sunt insolvente.

Ba mai mult, rata de recuperare a creanţelor în cazul firmelor intrate în insolvenţă este cea mai mică din regiune. „ În România, o insolvenţă durează până la 3,3 ani, printre cele mai lungi perioade din regiune iar după aceşti 3,3 ani creditorii reuşesc să recupereze doar 29,2% din creanţe adică cel mai puţin din regiune”, spune economistul şef al Raiffeisen România. Ca o consecinţă firească, băncile de la noi înregistrează un nivel record al neperformanţei pe zona creditelor. “ Rata neperformanţei este mai mare pentru companii decât pentru persoane fizice şi ajunge la 25%, comparabil doar cu Bulgaria şi Slovenia. Firmele din România au mai multe particularităţi care le fac nebancabile. Majoritatea sunt de dimensiuni mici şi foarte mici, au capital negativ şi depind foarte mult de o singură persoană care este şi acţionar majoritar”, explică Ionuţ Dumitru.

Băncile nu au ce face cu banii

Pe acest fond vin declaraţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care aproape că somează băncile să reducă mai mult dobânzile şi să reia procesul de creditare, de această dată exclusiv în monedă locală. „După părerea mea, aşa mai neaoş, este că n-au încotro. Ce-o să facă cu atâţia bani? Vin la facilitatea de depozit a Băncii Naţionale, aceasta a ajuns lar la 1,25%, se va reduce şi mai mult în perioada următoare. Chiar din punctul lor de vedere, ceea ce am sugerat de fiecare dată şi sugerez şi acum, interesul băncilor comerciale este să ieftinească semnificativ costul creditării în lei”, a spus guvernatorul.

Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Cel mai recent, Isărescu s-a adresat bancherilor cu ocazia conferinţei care a urmat ultimei reduceri de dobândă. El a afirmat că ieftinirea creditelor în lei este insuficientă şi că maniera în care politica monetară se răsfrânge asupra politicii de împrumut a băncilor s-a reflectat cu întârziere şi moderat, comparativ cu transmisia mult mai rapidă către piaţa interbancară şi către dobânzile la titlurile de stat.

Astfel, băncile au un „câmp mare” în continuare pentru a ieftini creditul în monedă naţională.

„Consider că reducerea nivelului dobânzilor la creditele în monedă naţională este categoric insuficientă şi nu reflectă nici politica monetară, nici condiţiile de piaţă. Politica monetară, acolo de unde băncile îşi alimentează cu lichiditate nevoile, dobânzile sunt de cinci-şase ori mai mici decât dobânzile la credite, nu văd nici o justificare din punct de vedere economic, au justificările lor legate de încredere, de calitatea clienţilor, de riscurile pe care le percep, de faptul că şi discuţia cu clauzele abuzive determină o stare de incertitudine, de neîncredere, dar n-au motive economice şi financiare pentru a nu reduce dobânzile la credite”, a explicat Isărescu.

Dobânzile scad în continuare

Ieftinirea creditului în lei va continua, urmând tendinţa de scădere a dobânzii de politică monetară a BNR, iar creditul în lei pentru achiziţionarea de locuinţe s-ar putea dinamiza, cu costuri apropiate de cele ale creditului în valută, apreciază analiştii Băncii Comerciale Române (BCR). Tendinţa susţinută de scădere a dobânzii de politică monetară se va vedea în dobânzile interbancare, iar cotaţia indicelui ROBOR la 3 luni se va consolida sub nivelul de 4 la sută, estimează analiştii BCR. „Relaxarea politicii monetare va continua în 2014, iar dacă adăugăm posibila restrângere a stimulilor monetari generoşi furnizaţi pieţei de către băncile centrale, vedem că viitorul creditării este în moneda naţională. Ieftinirea creditului în lei va continua şi am putea vedea dobânzi sub nivelul de 6 la sută pentru creditele cu risc scăzut, foarte apropiate de cele în euro. Estimăm că într-un orizont de unu-doi ani ponderea creditelor în lei va depăşi 50 la sută din totalul creditului neguvernamental“, explică Eugen Sinca, analist-şef BCR, într-un comunicat.BCR a luat decizia creditării preponderent în moneda naţională, atât pentru creditele pentru investiţii imobiliare standard, cât şi pentru creditele „Prima Casă“, de aproape un an, urmând recomandările BNR prin alinierea la cadrul de reglementare pentru protejarea clienţilor de riscul valutar. „Decizia de a credita numai în lei s-a dovedit a fi una vizionară şi benefică, pe termen lung, pentru clienţi. Numărul solicitărilor de credite pentru investiţii imobiliare în lei este în creştere, pentru că tot mai mulţi clienţi optează pentru protecţie maximă împotriva fluctuaţiilor cursului de schimb“, arată Andrew Gerber, director de management al produselor retail în cadrul BCR. Specialiştii BCR au identificat o serie de comportamente pe care le recomandă clienţilor, în cazul deciziei de contractare a unui credit ipotecar sau imobiliar. Potrivit analiştilor BCR, cumpărătorul ar trebui să negocieze cu vânzătorul preţul imobilului în lei, clienţii pot opta, prin soluţii oferite de BCR, în cazul dosarelor la creditul Prima Casă, pentru trecerea de la împrumutul în euro la cel în lei, pot solicita aprobarea financiară a creditului pentru o mai mare siguranţă înainte de găsirea locuinţei sau pot fi ajutaţi de bancă să se încadreze în suma creditului, prin garanţii din partea a până la trei coplătitori. De asemenea, clienţii care primesc salariul pe carduri BCR pot beneficia de o dobândă de 6,82 la sută pe an, formată din ROBOR la 3 luni plus o marjă redusă de 2,3 la sută pe an.”

Si eu cred ca reducerea nivelului dobanzii la credite in lei este o necesitate. Altminteri spectrul unei recesiuni, anul viitor, devine foarte real.

In alta ordine de idei…

Ochiul din cer al NATO

Gandul

Cum a ajuns România printre cele 8 ţări din lume care finanţează BIG BROTHER-ul NATO. Canadienii s-au retras din club, pentru că nu-şi mai permit

Se arata, printre altele, ca:

„Ştiaţi că România face parte dintr-un grup select de opt ţări ale lumii contributoare simultan la două programe care formează cel mai amplu sistem comun de monitorizare radar şi de culegere de informaţii din istorie? Monitorizăm aerul de la o altitudine de până la 20 de kilometri cu nişte radare uriaşe pentru avertizare timpurie. Construim acum un sistem cu drone americane Black Hawk pentru supraveghere terestră. Totul, în cadrul NATO.

Cele două programe sunt NATO Airborne Early Warning & Control Force (cunoscut şi sub numele de Componenta E-3A –AWACS) şi Alliance Ground Surveillance (AGS). Pentru primul dintre ele am alocat, în 2013, un total de 6 milioane de euro, conform datelor oferite gândul de Ministerul Apărării Naţionale. În cazul celui de-al doilea, România s-a angajat cu o contribuţie de peste 30 de milioane de euro. Canadienii, spre exemplu, au anunţat că se retrag din AWACS pentru că nu îşi mai permit şi, de asemenea, au spus „pas” participării la AGS.

România nu este o putere economică, militară ori internaţională mai mare decât Canada, spre exemplu, şi totuşi face parte din acest super-sistem de monitorizare şi culegere de informaţii. De ce? În cazul AWACS, ne-am asumat participarea în procesul de aderare la NATO – a fost una dintre promisiunile pe care le-am făcut pentru a fi primiţi în Alianţă.

Principalul motiv pentru care ţările contribuie la unul sau ambele programe este acela că niciuna nu îşi permite pe cont propriu astfel de capabilităţi. De asemenea, există principiile participării şi beneficiilor industriale, conform cărora, cel puţin în teorie, banii investiţi ar trebui să se întoarcă în fiecare ţară participantă, sub formă de contracte pentru firmele din acel stat participant. Al treilea beneficiu este că ţările care fac parte din aceste programe primesc şi posturi pentru militarii şi experţii lor în cadrul structurilor şi, mai ales, al conducerii.

Teoria nu se confirmă până la capăt cu realitatea participării României la cele două programe, însă. Spre exemplu, din cele cinci posturi alocate României în cadrul componentei AWACS E-3A, am ocupat doar trei. Oficiali NATO au explicat pentru gândul că această neocupare a locurilor disponibile nu ţine de Alianţă, ci de Ministerul Apărării din România (MApN), care nu a trimis oameni. Mai mult, România nu are nicio poziţie în organigrama structurii, rămânând, în lipsa unui lobby dinspre Bucureşti, doar cu putere de execuţie.”

Despre situatia din SUA…

Gandul

PE MARGINEA PRĂPASTIEI. Statele Unite ar putea intra joi în incapacitate de plată pentru PRIMA DATĂ în 200 de ani. Warren Buffett: „Ar fi o bombă nucleară”

Se arata, peintre altele, ca:

„De două săptămâni, Statele Unite au intrat într-o criză guvernamentală al cărei final încă nu se zăreşte la orizont. Guvernul continuă să fie parţial închis, la fel şi multe dintre agenţiile guvernamentale, fondurile de rezervă sunt tot mai puţine, bursele sunt deja afectate şi congresmenii par să poarte un dialog al surzilor, în care toată lumea spune că vrea să negocieze, dar nu are cu cine. Singura rază de speranţă a venit luni noapte, când senatorii au părut să facă progrese în negocieri pentru prima dată în ultimele săptămâni.

Oricât de ruşinoasă ar fi situaţia în care a ajuns, pentru a 18-a oară, cea mai mare putere a lumii, care, în absenţa unui buget adoptat de Congres, s-a trezit în dimineaţa de 1 octombrie în şomaj tehnic parţial (patru din cei cinci laureaţi de Nobel care lucrează pentru guvernul federal au fost trimişi în şomaj tehnic), mai sunt două zile până la adevărata catastrofă. Cronometrul pus pentru a anunţa un dezastru economic fără precedent se opreşte, conform estimărilor Trezoreriei, în data de 17 octombrie. Până atunci, foşti oficiali americani, economişti şi analişti fac uz de cele mai dure epitete pentru a convinge cel de-al 113-lea congres american să redeschidă guvernul, dar, mai important decât orice, să extindă plafonul datoriei publice.

Potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.

Primul default din istorie?

În vremurile moderne, cea mai aproape situaţie de default a fost în 1979, în mandatul preşedintelui democrat Jimmy Carter, când, după negocieri în ultimul moment pe tema extinderii plafonului datoriei şi din cauză că nu au fost tipărite cecurile la timp (autorităţile de la acea vreme au invocat probleme tehnice), au fost întârziate mai multe plăţi. Alţi economişti consideră că şi în 1812 SUA au ajuns în ceea ce azi am numi default. Totuşi, curentul de opinie general este că Statele Unite, ţară care are datoria trecută în Constituţie (Articolul al 14-lea), nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.

În cazului unui default, problema americană devine problema întregii lumi, deoarece economiştii prognozează o nouă recesiune şi consecinţe foarte puternice pentru economia mondială. Cum SUA sunt cea mai puternică economie a lumii, un default ar arunca în haos bursele internaţionale, ar creşte costurile de împrumut şi ar scădea rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii.

Îngrijorător este că în Washington se joacă acum un joc foarte periculos, pe care l-am văzut evoluând de la criza similară din 2011, în care nimeni nu vrea să renunţe, comentează Harvard Business Review. Congresul s-a jucat de multe ori cu ameninţări pe această temă, dar jocul a trecut la un alt nivel în 2011, în timpul crizei datoriei, iar republicanii au văzut că funcţionează, mai scrie HBR.

China, apel la „dez-americanizarea” lumii

Din acest joc, nu câştigă nimeni şi, după cum au arătat-o recent şi experţii de la Council on Foreign Relations (CFR), unul dintre cele mai respectate think tank-uri americane, blocajul închiderii guvernului a dus deja la o criză serioasă de imagine a Statelor Unite în plan extern. După ce le-au transmis americanilor să nu joace jocuri politice cu datoria lor, China, care este cel mai mare creditor al Statelor Unite cu obligaţiuni emise de Trezoreria SUA în valoare de 1.280 de miliarde de dolari, a trecut la o nouă abordare şi a îndemnat lumea să se „dez-americanizeze”: „Poate acesta este un moment bun pentru ca lumea să înceapă să ia în calcul clădirea unei lumi dez-americanizate”, se arată într-un comentariu al agenţiei de presă chineze Xinhua, preluat de The Telegraph.

gândul vă prezintă o analiză a crizei datoriei publice din SUA. Pentru problema închiderii guvernului, găsiţi o analiză gândul AICI

Ce este plafonul datoriei SUA

Plafonul datoriei este limita până la care Trezoreria americană se poate împrumuta pentru a plăti angajamentele asumate deja de Congres şi de Casa Albă. Această limită a fost instituită prin lege în 1917, prin ceea ce se numea Second Liberty Bond Act. De atunci, Trezoreria a trebuit să împrumute mii şi mii de miliarde de dolari. Numai în ultimul deceniu, spre exemplu, cu o criză economică şi două războaie foarte costisitoare, nevoia de astfel de bani a fost tot mai mare. Tot legea americană spune că, atunci când SUA ating acest plafon, Trezoreria nu are voie să mai împrumute bani, ci trebuie să obţină extinderea autorităţii de împrumut în Congres, se arată într-o analiză a Council on Foreign Relations.

Practic, aceasta este doar o formalitate şi de aici derivă însuşi jocul politic din acest moment. Deşi mulţi politicieni americani sugerează acest lucru, extinderea plafonului datoriei nu înseamnă că se măreşte datoria publică a Statelor Unite, pentru că, în momentul în care Trezoreria cere această creştere, ea nu face decât să solicite pârghia de care are nevoie pentru a plăti angajamentele deja asumate şi votate de Congres, după cum a explicat Barack Obama săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă. Datoria există, deci, dar nu există banii pentru a o acoperi. „Pentru că i se spune ‘creşterea datoriei publice’, mulţi americani cred că înseamnă creşterea datoriei. Nu asta înseamnă. Nu adaugă o centimă datoriei noastre. Înseamnă că plăteşti cheltuielile pe care Congresul le-a autorizat deja”, a subliniat preşedintele american.

Din 1962 şi până acum, Congresul SUA a crescut de peste 70 de ori această limită, potrivit CFR.

De ce trebuie extinsă limita de îndatorare

Atât timp cât vor avea deficit bugetar, SUA vor avea nevoie să continue să se împrumute şi, cum Congresul aprobă diverse plăţi şi angajamente financiare, trebuie să ofere Trezoreriei autoritatea de împrumut de care are nevoie pentru a face aceste plăţi deja aprobate. Dacă efectuarea plăţilor înseamnă atingerea limitei de îndatorare fixate tot de Congres, acelaşi legislativ trebuie să o şi extindă.

Plafonul datoriei a fost atins în 31 decembrie 2012. Pe urmă, la începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o lege numită „No Budget, No Pay Act of 2013”, care suspenda plafonul până în 19 mai. Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013. Cele 305 miliarde de dolari adăugate vechiului plafon au ajuns o singură zi şi, din 20 mai şi până acum, Trezoreria a luat ceea ce numeşte „măsuri extraordinare” pentru a putea plăti facturile guvernului fără a atinge limita de îndatorare.

Totuşi, aceste opţiuni de rezervă nu pot fi luate la infinit şi, conform ultimelor estimări ale Secretarului Trezoreriei, Jack Lew, instituţia pe care o conduce va rămâne fără bani în 17 octombrie, astfel că trebuie extins din nou plafonul. „Nu au mai rămas opţiuni prudente şi legale pentru a extinde puterea de împrumutare a acestei ţări”, le scria Lew congresmenilor în 1 octombrie, îndemnându-i să evite „consecinţele catastrofice” ale lipsei unei extinderi a puterii de îndatorare în timp util.

Creşterea limitei de îndatorare // Whitehouse.gov/BBC News

Pro şi contra. Ce spun politicienii despre intrarea SUA în incapacitate de plată

„Oricât de iresponsabilă ar fi închiderea parţială a guvernului, blocajul economic pe care l-ar crea intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată ar fi mult mai grav”, a avertizat Barack Obama în conferinţa de presă de săptămâna trecută (vezi video mai sus).

Senatorul, economistul şi fostul candidat la prezidenţiale Ron Paul (republican) nu vede în epuizarea autorităţii de împrumut a statului un drum către un default, după cum a explicat într-o intervenţie televizată la Fox News. Paul, care a argumentat că ţara sa trăieşte din bani pe care nu îi are şi pe o piaţă foarte fragilă, consideră că data de 17 octombrie este doar o zi pe care democraţii o folosesc pentru a-i forţa pe republicani „să se predea” necondiţionat, cum a fost formularea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Aceste două puncte de vedere opuse, al preşedintelui Barack Obama şi al senatorului Ron Paul, se înscriu în linia ideologică: democraţii văd în default un dezastru, republicanii spun că pericolele economice nu sunt chiar atât de mari precum ameninţă rivalii lor politici.

Experţii prevăd o catastrofă economică

Preşedinta Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, a transmis Congresului SUA că trebuie să găsească o soluţie la actuala criză. „Restul lumii are nevoie de siguranţă. Contabilitatea creativă nu este o soluţie, iar pieţele ştiu asta. Restul lumii are nevoie de siguranţă. Trebuie să îţi onorezi numele”, a spus Lagarde pentru NBC, făcând referire la un scenariu de rezervă care este invocat tot mai des, respectiv un default parţial.

Mohammed El-Erian (CEO al PIMCO) a avertizat că defaultul ar fi „o tragedie pentru America”, în timp ce Warren Buffett a asemănat acest scenariu cu „o bombă nucleară”.

De asemenea, Jen Weidmann, preşedintele Bundesbank, exclude posibilitatea intrării SUA în incapacitate de plată. „Nu cred că este un scenariu realist. Cred că putem avea încredere că, la fel ca în trecut, adversarii politici vor reuşi să găsească o soluţie”, a spus Weidman, citat de The Guardian.

De altfel, ultima criză de acest fel, cea din 2011, a fost evitată cu câteva ore înainte de epuizarea autorităţii de împrumut a statului.”

Cum se vede de la Bucureşti scenariul intrării SUA în incapacitate de plată: Efectele sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Se arata ca:

Un „default” al Statelor Unite, mai exact intrarea celei mai mari economii din lume în incapacitate de plată pentru prima dată în 200 de ani, ar paraliza pieţele financiare internaţionale şi ar avea repercusiuni şi asupra României, chiar dacă „unda de şoc” s-ar propaga mai lent, sunt de părere economiştii români. Un astfel de scenariu este văzut drept improbabil având în vedere faptul că SUA s-au aflat de mai multe ori în situaţii similare. Politicienii, presaţi de filosofia „too big to fail” (în traducere liberă „prea mare pentru a eşua” n. r.), au reuşit de fiecare să ajungă, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, la un compormis.

Oficialii Băncii Naţionale a României (BNR) admit că situaţia de peste Ocean este foarte serioasă, dar sunt de părere că este prea devreme pentru a emite scenarii privind impactul resimţit de România în eventualitatea unui default al Statelor Unite.

„La Banca Naţională este un obicei, cred eu foarte sănătos, să nu ne agăţăm de drobul de sare. Toată lumea este cu ochii pe situaţia din Statele Unite, care este una foarte serioasă. Dacă nu vor rezolva, vom vedea în funcţie de situaţia creată care sunt efectele care ne vor afecta şi care nu ne vor afecta”, a declarat pentru gândul Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isăreascu.

Întrebat despre planurile de urgenţă discutate de guvernatorii băncilor centrale din Europa pentru a păstra pieţele financiare funcţionale în situaţia în care SUA nu va mai putea să-şi achite datoriile ajunse la scadenţă, Vasilescu a apreciat că „este normal să discute despre aşa ceva, dar a discuta este una şi a speria publicul cu scenarii este alta”.

Aceeaşi părere am găsit-o şi în mediul privat: „Un astfel de eveniment (intrarea în incapacitate de plată, n.red.), dacă se va întâmpla, are puterea să tensioneze pieţele financiare internaţionale. Mă aştept, însă, ca lucrurile să se aşeze. În America, de fiecare dată când s-a ajuns la o situaţie limită s-a luat până la urmă o decizie. Eu nu cred că ar trebui să emitem astfel de scenarii”, a declarat pentru gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului Fiscal.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

Dochia, analist: Efectele unui default sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Statele Unite se confruntă, de 15 zile, cu un blocaj guvernamental care a trimis în şomaj tehnic circa 800.000 de funcţionari publici după ce Congresul american nu a reuşit să ajungă la o înţelegere privind majorarea plafonului de îndatorare. Acest plafon, instituit prin lege, limitează plăţile pe care le poate face Trezoreria la un anumit prag. În situaţia în care această limită nu este majorată, intră automat în vigoare o serie de majorări de taxe şi impozite pentru a „rotunji” veniturile bugetului federal, precum şi o serie de reduceri de cheltuieli.

Plăţile efectuate de Trezorerie includ atât cheltuielile curente, cum sunt, spre exemplu, cheltuielile cu salariile sau cheltuielile aferente funcţionării agenţiilor guvernamentale, cât şi serviciul datoriei publice, respectiv restituirea împrumuturilor ajunse la scadenţă.

„Efectele (intrării în incapacitate de plată n.r.) sunt incalculabile. Nimeni nu poate să spună care vor fi consecinţele. Ar fi cea mai gravă criză de până acum chiar dacă în România nu se va resimţi chiar din prima fază. Durează până când valul care se formează, tsunami-ul ajunge la noi. Întotodeauna ţările mai mici şi mai slabe, chiar dacă nu sunt cu nimic implicate în joc, au de suferit”, este de părere analistul financiar Aurelian Dochia.

În opinia sa, un default al SUA ar declanţa „o panică” pe pieţele financiare internaţionale şi „le-ar îngheţa”, un efect similar având loc în 2008, după căderea Lehman Brothers.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

„Dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”

Statele se împrumută de pe pieţele financiare. „Bond-urile”, aşa-numitele obligaţiuni sau titluri de stat, sunt bonuri pe care statele le emit în momentul în care se împrumută pe o anumită perioadă de timp.

Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013.

Dacă s-ar ajunge în situaţia în care SUA nu şi-ar mai achita datoriile ajunse la scadenţă, pieţele financiare internaţionale ar avea mari reţineri în a credita pe viitor atât SUA cât şi alte state.

„Lichidităţile de pe piaţă ar dispărea. Va fi foarte greu să te împrumuţi pentru că, dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”, a declarat pentru gândul Dochia.

Într-un astfel de scenariu, băncile centrale ar fi nevoite să intervină. Întrebat ce instituţii din România ar trebui să pregătească scenarii de risc pentru o eventuală intrare în default a celei mai mari economii din lume, Dochia a apreciat că „Banca Naţională în primul rând, dar şi Ministerul Finanţelor Publice pentru că în ultima perioadă am început să ne împrumutăm pe pieţele externe. Chiar şi acum MFP are planificate emisiuni de obligaţiuni. Ar fi afectat în foarte mare măsură. Principalul furnizor în această situaţie ar fi Banca Naţională”.

Pieţele se bazează pe rezolvarea situaţiei

Cu toate acestea, economistul se aşteaptă ca politicienii americani să ajungă la un compormis.

„S-a mai întâmplat ca politicienii americani să se războiască până în ultimul moment, dar până la ora 12 noaptea să ajungă la o înţelegere, un compromis. Pieţele s-au bazat pe asta”, a apreciat el.

Laurian Lungu, managing partner la Macroanalitica, este de părere că default-ul este exclus. „Eu cred că nu va fi niciun default. Astăzi (marţi n.r.), semnalele erau pozitive. Cele două partide politice au spus că au făcut progrese. Nu cred că se va ajunge în situaţia în care plafonul datoriei să nu fie majorat”, a declarat Lungu pentru gândul.

Evoluţia CDS-urilor americane, aşa-numite „prime de risc”. Valoarea acestor prime creşte în situaţia în care investitorii nu au încredere în „calitatea” obligaţiunilor, respectiv în capacitatea unui stat de a-şi plăti datoriile

Foto: S&P DOW JONES INDICES

Chiar şi dacă nu se va ajunge la un compromis privind majorarea plafonului de îndatorare, intrarea SUA în default este puţin probabilă în opinia sa.

„Prin absurd, dacă s-ar ajunge în situaţia în care cele două părţi nu ar ajunge la o înţelegere, nu cred că SUA nu-şi vor plăti obligaţiile. Sigur, nu se vor mai putea împrumuta, dar vor reduce cheltuielile curente. Situaţia este departe de a fi atât de critică”, a arătat el.

Creşterea economică a SUA are de suferit din cauza blocajului guvernamental

Cu toate acestea, economistul avertizează că prelungirea situaţiei actuale are deja efecte asupra economiei americane. Şomajul tehnic ar putea costa SUA 0,1%-0,2% din PIB în termeni de creştere economică, în contextul în care presiunile companiilor şi a oamenilor de afaceri asupra politicienilor pe care i-au sponsorizat în campanii electorale sunt mari.

„Se împuşcă în picior singuri. Situaţia este mult mai complicată”, a apreciat Lungu.

Soluţia politică ce se află acum în cărţi şi pe marginea căreia Senatul controlat de democraţi a negociat luni noapte este doar pe termen scurt şi prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, Congresul trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush.

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.”

Mircea Geoană, pentru Gândul, despre criza din SUA şi riscul unui default: „Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale şi se vor răsfrânge şi asupra României”

Se arata ca:

„Senatorul PSD Mircea Geoană se declară convins că blocajul politic din Statele Unite va putea fi evitat în ultimul moment, dar avertizează, totuşi, că, în cazul fatidicului default după data de 17 octombrie, „pieţele vor reacţiona extrem de violent” şi „consecinţele vor fi catastrofale”, urmând să afecteze serios şi România.

„Sunt deja semne că în discuţiile dintre administraţia şi Senatul  democrat şi Congresul Republican se degajă deja un început de compromis, ceea ce ar fi bine şi pentru America, şi pentru cele două partide, în special pentru republicani, dar şi pentru economia mondială pentru că riscul unui default la nivelul economiei şi datoriei americane ar produce efecte extrem de severe la nivelul economiei mondiale, nu doar americane”, a declarat Geoană marţi pentru gândul.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

„Efect în lanţ”

„În mod evident, pieţele vor reacţiona extrem de brutal şi este primul semn de nervozitate care va conduce la un efect în lanţ, din punct de vedere al investiţiilor, al mutării sumelor colosale de bani de pe datoria americană pe alte titluri de stat, de mutare de pe moneda de rezervă globală pe alte monede. Asta reprezintă un şoc care riscă să conducă, aşa cum spunea şi Christine Lagarde, la o nouă criză economică mondială. Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale”, a adăugat senatorul, care avertizează că întreaga planetă ar trebui să fie îngrijorată de un astfel de scenariu.

În vremea ultimei închideri parţiale a guvernului SUA, în 1995-1996, timp de trei săptămâni, Geoană era ambasaor în Statele Unite şi aminteşte că efectele economice „nu au fost atât de masive”. Termenii discuţiei se schimbă, însă, când vine vorba de intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată, pentru prima dată în 200 de ani. „Un default de datorie americană este un lucru de magnitudine uriaşă şi orice om lucid, fie că este lider, fie că este cetăţean obişnuit, ar trebui să fie îngrijorat”, ne-a spus pesedistul.

„Economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”

Nici România nu ar trebui să stea în aceste zile liniştite, pentru că un eventual default american ne-ar afecta grav şi pe noi. „În mod evident (consecinţele, n.red.) se vor răsfrânge şi asupra României. Fragila noastră revenire economică depinde foarte mult de export, de pieţele externe, economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”, a mai comentat Geoană pentru gândul, subliniind că suntem dependenţi de economia americană, care de multe ori tractează economia europeană.

„Şi noi am putea fi afectaţi în mod direct. Şansele de a se ajunge la o soluţie atât de dramatică au scăzut foarte mult, republicanii sunt într-o situaţie în care nu mai pot să continue cu aceste pretenţii, considerate inacceptabile de către preşedintele Obama şi de către Administraţie, şi cred că se va ajunge la o formula de amânare, atât pe ceea ce înseamnă închiderea parţială a guvernului federal, cât şi pe problema plafonului de deficit, care trebuiesă fie ridicat de către Congres. Deci este vorba despre o discuţie în doi paşi, o amânare cu două-trei luni, până când cele două părţi vor putea să negocieze un buget pentru 2014, pentru America, dar şi o soluţie puţin mai amplă, cu privire la modul în care viitoarele creşteri de plafon de îndatorare vor putea fi făcute între cele două părţi aflate astăzi în conflict”, a mai declarat Geoană.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

De altfel, acesta este şi scenariul cel mai plauzibil în acest moment, respectiv o soluţie pe termen scurt atât pentru problema deschiderii guvernului, cât şi a plafonului deficitului. După două săptămâni de impas al discuţiilor politice, senatorii americani au progresat, luni noapte, cu negocierile şi ar fi aproape de o înţelegere care ar rezolva această criză, a anunţat Washington Post. Harry Reid, liderul majorităţii democrate din Senat, a comentat că s-a înregistrat un „progres uriaş” şi i-a îndemnat pe colegii săi, dar şi pe americani să aibă răbdare.

Astfel, soluţia politică ce se află acum în cărţi este doar pe termen scurt şi, peste numai câteva luni, dezbaterea va fi reluată şi SUA riscă un nou blocaj de acest fel. Senatorii ar vrea extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, legiuitorii americani trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush. O analiză gândul pe acest subiect găsiţi AICI

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.”

Atrageam atentia inca de la sfarsitul anului 2012 despre pericolul grecizarii SUA – aici si aici. Iata ce ne spune si FMI  – aici. Spuneam inca din noiembrie 2012 asa:

„Parerea mea este urmatoarea si o voi expune cat pot de clar: daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!! Norocul americanilor este ca PIB-ul are tendinta de crestere si ca au reusit sa reduca somajul. Este adevarat ca nu e o scadere spectaculoasa a somajului, dar este, totusi, o scadere.  N-are nicio importanta cum este redus acest somaj, important este sa-l reduca in continuare daca vor sa mentina cresterea economica. Ca este redus cu ajutorul implicarii active a statului in economie sau nu, ci prin firme private, prin Obamacare, n-are nicio importanta!! Important este sa-l reduca daca vor sa evite o catastrofa! O reintrare a SUA in recesiune ar avea consecinte foarte rele pentru Europa, lucrurile cred ca sunt clare.  Dupa parerea mea, cresterea somajului in SUA este sinonima cu reintrarea acestei mari tari in recesiune. O politica de austeritate, gen FMI, aplicata in SUA ar genera intrarea in recesiune, inclusiv cresterea datoriei publice la cote foarte mari. SUA este nevoita sa renunte la neoliberalism.”

Este adevarat ca somajul, conform estimarilor FMI pentru 2013, a scazut fata de anul trecut el situandu-se la 7,595% din intreaga forta de munca. Lucrul acesta e imbucurator. Totusi, este departe de valoarea pe care o avea in 2006, si anume de 4,608%!! Ca n-ar trebui sa se intample in SUA ceea ce s-a intamplat in Grecia, si asta e adevarat. Acum ramane de vazut si sa speram ca se va rezolva pozitiv problema.

Update

Gandul

Senatul american a ajuns la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default. Camera Reprezentanţilor promite un vot pentru. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

„Senatul american a ajuns miercuri la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default, au anunţat liderii camerei superioare a Congresului. Casa Albă a salutat imediat acordul din Senat, care prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie şi constituirea unui grup de lucru pentru a căuta soluţii pe termen lung, care să împiedică aceste crize din ce în ce mai frecvente şi serioase. Camera Reprezentanţilor ar fi şi ea pregătită de un vot afirmativ, potrivit liderului său, republicanului John Boehner.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

octombrie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 34 comentarii

Ponta: „Acum lucrurile stau altfel”

Romania Libera

Interviu cu preşedintele României, Traian Băsescu: În afacerea Hayssam, Ponta are nişte schelete în dulap

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele României spune că aducerea lui Hayssam în ţară ar fi „un catalizator“ pentru o nouă suspendare, fiindcă „sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, inclusiv Victor Ponta. „Şi el are nişte schelete în dulap“, avertizează Traian Băsescu, „fiindcă, pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase.

Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor“. Preşedintele o laudă din nou pe Elena Udrea, dar crede că mai pregătită pentru o eventuală cursă prezidenţială ar fi Monica Macovei, adăugându-i, însă, imediat şi pe Emil Boc şi succesorul acestuia la guvernare, Mihai Răzvan Ungureanu. Pe de altă parte, Traian Băsescu îl îndeamnă pe Victor Ponta la „precauţie“ în privatizarea CFR Marfă, precizând că ar exista „nişte interese“ ca firma lui Gruia Stoica să preia această companie strategică. La solicitarea premierului de a trece contractul de privatizare al CFR Marfă prin CSAT, Traian Băsescu răspunde întrebând „de ce tandemul Fenechiu-Ponta are nevoie de o acoperire?“ şi de ce cei doi „acceptă să acopere prin hotărâre de guvern responsabilitatea comisiei de licitaţie a privatizării CFR Marfă“.
– Victor Ponta a declarat că doar după ce se va pronunţa CSAT se va definitiva contractul de privatizare al CFR Marfă. Există motive ca premierului să-i fie frică să gireze acest contract?

T.B.: De ce să-i fie frică? Am văzut că a lăudat foarte mult atât activitatea fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, cât şi modul în care a decurs privatizarea, deci premierul ştie foarte bine că este vorba despre o privatizare de succes. Eu cred însă că lucrurile trebuie privite cu prudenţă: nu doar în ceea ce priveşte încheierea formalităţilor pentru semnarea contractului, cât mai ales în ceea ce priveşte viitorul CFR Marfă. Sunt două lucruri esenţiale: în primul rând, să se găsească cele 202 milioane de euro pentru plata celor 51 la sută din acţiunile companiei şi, în al doilea rând, dezvoltarea şi modernizarea companiei. Cum şi cine poate duce la bun sfârşit acest proiect? În aprobarea dată de CSAT se vorbeşte despre un investitor strategic.

– Gruia Stoica, prin companiile lui, nu este un investitor strategic?

T.B.: Aş defini investitorul strategic ca fiind cel care poate să cumpere, chiar cu bani împrumutaţi, fiindcă nu spune nimeni că trebuie să aibă banii la saltea, şi care apoi poate moderniza compania: achiziţii de locomotive noi, de vagoane noi, într-un cuvânt capacitatea de a aduce tehnologii noi.

– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.

– Aţi primit avertismente sau aveţi indicii legate de incapacitatea companiilor deţinute de Gruia Stoica de a moderniza CFR Marfă?

T.B.: Ştiu şi eu exact ce ştie toată lumea din ziare, dar pot vedea dincolo de ceea ce se scrie şi încerc să fiu prudent.

– Prim-ministrul a declarat, după ce Guvernul a adoptat hotărârea de privatizare a CFR Marfă, că nu intră în atribuţiile preşedintelui „să controleze ce fac firmele din România“ şi v-a acuzat că „v-aţi băgat nasul în conturile lui Gruia Stoica“. E adevărat?

T.B.: Habar nu am care sunt conturile lui Gruia Stoica şi nici nu mă interesează. Dată fiind importanţa CFR Marfă, pe mine mă interesează ca acest om să plătească 51 la sută din acţiuni şi să aibă suficienţi bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

– Preşedinţia a declarat că nu poate aviza o hotărâre de guvern. De ce nu?

T.B.: CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.

– Se poate ajunge la un blocaj în cazul acestei privatizări, de vreme ce Victor Ponta a spus că nu va semna contractul de privatizare fără avizul CSAT, iar dvs. declaraţi că CSAT nu va aproba un contract comercial cum este şi cel privind CFR Marfă?

T.B.: Nu poţi să ceri CSAT să facă ceva ilegal. Victor Ponta pare a fi un premier fără respect pentru lege. El pur şi simplu vrea ceva ilegal. Este ilegal ca CSAT să valideze contracte de privatizare sau să aprobe câştigători de licitaţii. Nici măcar nu există un precedent în acest sens.

– Dar nu este stipulată în lege această interdicţie.

T.B.: Nu, dar este clar definit de lege ceea ce poate face CSAT. Pentru validarea proceselor de licitaţie sunt precizări clare în legea privatizării, iar pentru dl Victor Ponta ar putea fi utilă şi citirea art. 1 al. 2 şi al. 5 litera c chiar din Legea nr. 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului. Trebuie înţeles că nici un acord de cooperare preşedinte-premier nu poate funcţiona în afara Constituţiei şi a legilor ţării.

– Americanii de la Omnitrax au cerut anularea licitaţiei. Sunt semne că au existat nereguli în administrarea acestei licitaţii?

T.B.: Greu de spus. Nu ştiu, nu am urmărit procesul, dar dacă există anumite suspiciuni, ele sunt legate de relaxarea procesului de privatizare. La al doilea tur al licitaţiei, în care nu-mi dau seama ce competiţie a fost, fiindcă GFR a rămas singurul ofertant şi, pe de altă parte, tocmai atunci Guvernul a transformat datoriile în acţiuni ale statului. Acest lucru trebuia făcut înainte de începerea licitaţiei. Pe mine m-a surprins şi timpul scurt în care s-a desfăşurat privatizarea. Din mai anul trecut şi până acum, Victor Ponta ar fi avut timp să facă o documentaţie despre companie şi apoi să fi pus pe picioare un tur de prezentare a CFR Marfă în marile capitale europene şi chiar dincolo de ocean. Dacă anunţi privatizarea de pe o zi pe alta şi dai termen 30 de zile, e foarte greu să presupui că vei avea un investitor strategic.

– Această grabă este urmarea nepriceperii sau a unor interese de grup?

T.B.: Nepriceperea a jucat şi ea un rol, dar par să existe şi nişte interese ca GFR să preia compania.

– Aveţi informaţii în acest sens?

T.B.: Nu, dar asta nu înseamnă că m-am născut ieri şi nu înţeleg ce se poate întâmpla.

– Vă aşteptaţi la un blocaj?

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

– Dacă Victor Ponta anulează licitaţia, veţi plăti şi dvs. pentru acest eşec, pe care într-un fel sau altul va trebui să-l asumaţi.

T.B.: Pe mine nu mă poate învinui nimeni pentru nerespectarea legii sau a Constituţiei. Sigur că propagandistic este posibil orice. Premierul a acoperit ţara cu minciuni, începând cu cele 10 miliarde euro care pretinde că vor fi investite anul acesta, până la povestea cu kazahii de la Rompetrol, pe care spune că a rezolvat-o, dar România a pierdut 400 milioane de dolari, sau chestiunea plagiatului soluţionat atât de penibil prin intermediul fostului ministru al Educaţiei.

– Vă asumaţi un blocaj?

T.B.: Legal vorbind, eu nu am cum să blochez o privatizare. Ce ar trebui să fac? Să încalc legea pentru a-i face pe plac premierului? Să-mi pun semnătura pe câştigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta? Or avea ei 70% în Parlament, dar nici cu 120% – ca la referendum – n-ar putea obţine de la mine o semnătură ilegală.

– Victor Ponta spunea recent că aţi încălcat pactul de coabitare.

T.B.: Dacă Victor Ponta şi USL cred că preşedintele asistă tăcut şi semnează tot ce primeşte de la Guvern sau de la majoritatea parlamentară, de dragul coabitării, se înşală. Eu le-a trimis înapoi legea prin care pur şi simplu Guvernul văduveşte statul român de 400 milioane de dolari din privatizarea Rompetrol şi le-am trimis înapoi ordonanţe de urgenţă pe care ar fi trebuit să le atace Avocatul Poporului. A devenit clar că Avocatul Poporului este doar un observator: din 92 de ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Ponta, dintre care foarte multe abuzive, nu a atacat nici una la Curtea Constituţională, deşi este singurul care poate face acest demers. Nu poate miza nimeni că acordul de coabitare m-ar face să nu respect art. 80 din Constituţie, care spune că preşedintele veghează la buna funcţionare a instituţiilor statului. Instituţii printre care se numără şi Guvernul.” (subl. mea)

Interviul este citat si de catre Evenimentul Zilei:

Traian Băsescu pentru „România liberă”: Nu mai pot tolera felul în care guvernează Victor Ponta

Dar iata ce aflam tot din Evenimentul Zilei:

Ponta: Am reparat pagubele suspendării. Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, la Romnia TV, că guvernarea sa a „reparat pagubele suspendării” lui Traian Băsescu care au fost receptate la nivel extern şi că preşedintele PNL, Crin Antonescu nu îl va mai ataca pe şeful statului. Premierul consideră că toate temele lansate de preşedinte au în substrat de fapt intenţia lui de a face campanie electorală pentru Elena Udrea.

„Anumite lucruri pe care le-am făcut în 2012 le-aş face probabil astăzi”, a spus Victor Ponta.

„Cel care a căutat conflictul a fost Traian Băsescu, cei care au greşit şi n-au înţeles – domnul Antonescu şi cu mine, noi suntem cei doi vinovaţi că n-am înţeles că nu e suficient votul oamenilor. Noi trăiam într-o perioadă romantică, în care credeam că democraţie înseamnă votul oamenilor. Am crezut că dacă câştigi la un vot democratic cu 90%, se întâmplă. Nu s-a întâmplat”, a afirmat Victor Ponta, la România TV, întrebat cine a greşit în criza politică din vara trecută.

El a spus că „nu a căutat suspendarea”, dar Traian Băsescu l-a convins să recurgă la această măsură „prin ceea ce a făcut”.

„A fost problema cu reprezentarea la Consiliul European, au fost atacurile la CCR împotriva tuturor măsurilor Guvernului, au fost o serie de acţiuni din care ne-a fost foarte clar că Traian Băsescu va face tot ce poate ca să împiedice activitatea noastră până în decembrie. Gândirea domniei sale era legată de alegeri. Faptul că a fost pus la punct nu de mine şi de Crin Antonescu, ci de 7,4 milioane de români este cea mai clară înfrângere a lui Traian Băsescu şi este înfrângerea decisivă. De atunci, din punctul meu de vedere, s-a încheiat povestea omului politic Traian Băsescu”, a afirmat Ponta.

Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

El a mărturisit că a rămas cu anumite „cicatrici”, chiar dacă „rănile s-au vindecat”, după disputele politice cu Traian Băsescu.

În privinţa susţinerii candidaturii lui Crin Antonescu, Victor Ponta a spus că

„Eu personal ăl voi vota”, a punctat premierul.

Băsescu nu respectă nimic din acord

„Nimic nu întăreşte mai mult USL, decât reapariţia duşmanului comun”, a explicat Ponta referindu-se la divergenţele apărute în alianţă. El a adăugat că „Băsescu nu respectă nimic” din acordul de coabitate pe care l-au semnat.

Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR

În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.

Am vorbit cu Băsescu despre aducerea lui Hayssam

Premierul a ţinut să atragă atenţia că „exprimarea nefericită” a preşedintelui în legătură cu operaţiunea „neautorizată” de aducere în ţară a lui Omar Hayssam, „poate ar fi trebuit să explice” a adăugat el, a creat impresia că a fost vorba despre o acţiune ilegală, dar nu a fost vorba de aşa ceva.

„Tot ce pot spune spune este că toţi cei care au acţionat, au făcut-o pe baza unor acţini autorizate”, a mai spus Ponta.

„Am vorbit cu Traian Băsescu despre aducerea lui Hayssam”, a punctat Ponta.

Cred că preşedintele, în 2005 ne-a minţit”, a zis premierul.

„A deturnat toată povestea cu ziariştii răpiţi în scop electoral”, a mai zis Ponta, care a afirmat că poate acum se vor da nişte răspunsuri legate de condiţiile în care au fost răpiţi.

Despre liderii Mişcării Populare: Nişte looseri de profesie, o oaste de strânsură

„N-am văzut vreun om nou acolo. Am văzut foştii ţuţeri care se închină de nouă ani la icoana preşedintelui, nişte looseri de profesie care au fost şi pe la noi, şi pe la PNL. O oaste de strânsură”, a declarat Victor Ponta.

El consideră Partidul Mişcarea Populară drept „partidul doamnei Udrea”. „Ea a anunţat formarea partidului. Eu n-aş anunţa formarea unui partid care nu-i al meu”, a comentat Ponta.

Acesta a apreciat că recentele atacuri ale preşedintelui la adresa Guvernului sunt motivate tocmai de constituirea Partidului Mişcării Populare şi de obţinerea de capital politic pentru acesta.

„Pagubele pe care le produce Traian Băsescu a legătură cu noul său partid”, a spus Ponta.

Nu agreauă o nouă suspendare a preşedintelui 

Ponta a dăugat că nu poate fi de acord cu cei care ar dori o nouă suspendare a preşedintelui, preferând să aştepte ca mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu să se încheie peste un an.

„Probabil că sunt destui alţii care gândesc ca Sorin Frunzăverde, dar o să spun şi o să le explic, ca prim-ministru şi preşedinte al PSD, că avem nevoie în această perioadă de concentrare pe ceea ce înseamnă guvernare (…) Sigur, trebuie ripostat câmnd este vorba de minciuni evidente. Eu o să mă extrag, pe cât pot, din logica de luptă politică”, a mai spus Ponta.

Despre criticile legate de fondurile UE

Victor Ponta a precizat că nu ştie din ce raport a citat preşedintele când a emis critici la adresa guvernării sale legate de fondurile europene, deoarece nimeni de la Bruxelles nu a emis oficial un astfel de raport şi că există posibilitatea ca şeful statului să fi citat dintr-un raport al unui funcţionar european care se afla în dialog cu un funcţionar de la noi.

„Preşedintele vorbeşte de ceva ce n-a fost asumat de nimeni, ce se află în negociere”, a spus Ponta, iar „acest lucru este în defavoarea României, a punctat el”.

„În februarie a făcut un deal (nr. afacere) prost pentru noi, iar acum, când vrem să negociem să obţinem cât mai mulţi bani, vine şi ne sabotează”, a explicat şeful Executivului.” (subl. mea)

Stimati cititori, care e parerea Dvs.? 🙂 Ca sa fixam ideile reiau aici ce a spus Traian Basescu in interviu si ce a declarat Victor Ponta:

T.B.:CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.[…]

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

si acum Victor Ponta:

În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.”

Deci…

Pozitia Guvernului

Mediafax

Guvern: Neformularea unei poziţii a CSAT va bloca privatizarea CFR Marfă

Se arata ca:

Neformularea unei poziţii a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în cazul contractului de privatizare a CFR Marfă se va finaliza prin blocarea privatizării, instituirea unui management privat şi restructurarea companiei, anunţă Guvernul.

Prin intermediul unui comunicat, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Andrei Zaharescu, arată totodată că, până în prezent, CSAT a avizat de trei ori privatizarea CFR Marfă.

Cu sau fără competenţe, CSAT a avizat de trei ori până acum privatizarea CFR Marfă. In 2011, 2012 si 2013 s-au dat avize ale CSAT în legatură cu această privatizare. Guvernul aşteaptă în continuare convocarea CSAT de către preşedintele României şi formularea unei poziţii cu privire la finalizarea negocierilor pentru privatizarea CFR Marfă”, afirmă purtătorul de cuvânt.

Guvernul mai transmite că nu poate considera că această poziţie a fost exprimată vineri, prin intermediul comunicatului transmis de Administraţia Prezidenţială, sub semnătura lui Bogdan Oprea  şi reia recomandarea ca purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale să nu comunice în numele CSAT, precum şi de a trata „cu seriozitate şi responsabilitate” acest subiect, care trebuie abordat în interes public.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la Sibiu, că „dacă CSAT nu avizează privatizarea CFR Marfă” aceasta nu va fi făcută, afirmând însă, că anterior, CSAT a avizat trei privatizări, ceea ce înseamnă că a „acţionat ilegal”.

Şeful Guvernului a mai spus că preşedintele Băsescu, dacă nu are vreo atribuţie în acest domeniu, ar trebui „să tacă din gură”.

CSAT nu a avizat niciodată un contract de privatizare după încheierea licitaţiei, precizează purtătorul de cuvânt al şefului statului, anunţând că preşedintele Băsescu îl invită pe Victor Ponta să nominalizeze cele 3 contracte de privatizare care, potrivit premierului, au primit avizul Consiliului.

Potrivit acestuia, Băsescu îl roagă pe Ponta „să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”.

„De asemenea, ministrul interimar al Transporturilor şi prim-ministru al Guvernului României, domnul Victor-Viorel Ponta, este invitat să-şi asume responsabilitatea care decurge din funcţiile pe care le îndeplineşte în derularea privatizării companiei CFR Marfă SA. Având în vedere că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta consideră că procesul de privatizare a CFR Marfă SA desfăşurat până în prezent este un succes, domnul preşedinte Traian Băsescu îl roagă pe domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”, precizează Oprea.” (subl. mea)

DE citit si…

Romania Libera

Victor Ponta: ” Poate prin aducerea lui Hayssam vom afla şi cum au fost răpiţi jurnaliştii. Băsescu a minţit”

Se arata, printre altele, ca:

„Aducerea în ţară a lui Omar Hayssam ar putea clarifica inclusiv modul în care cei trei jurnalişti români au fost răpiţi în 2005, deoarece preşedintele Traian Băsescu a minţit în legătură cu toată afacerea, a afirmat premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax.

„Poate vom afla cum a plecat în 2006, în vremea preşedintelui Băsescu, poate aflăm şi cum au fost răpiţi jurnaliştii în 2005. Atunci, sigur, dincolo de marele câştig politic pentru preşedinte, nu am aflat nimic altceva, cum au fost aduşi, cine i-a eliberat, cine i-a răpit de fapt”, a spus Ponta la RTV.

El a adăugat că prin această afirmaţie sugerează că preşedintele Băsescu a minţit.

„Sugerez că atunci domnul preşedinte Băsescu ne-a minţit în legătură cu toată afacerea, şi cu plecarea lui Hayssam. Ştie multe alte lucruri, şi domnia sa, şi alţii”, a adăugat premierul.” (subl. mea)

Traian Băsescu: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară

Se arata, printre altele, ca:

– Eugen Tomac, şeful interimar al noului partid Mişcarea Populară, vorbea despre o filială a formaţiunii în Republica Moldova. Vedeţi posibile, în viitor, alianţe ale dreptei în jurul acestui partid şi dincolo de Prut?

T.B.: Având în vedere numărul mare de cetăţeni români din Republica Moldova, văd posibilă o filială acolo, mai ales că Eugen Tomac este foarte credibil pe această abordare. Deocamdată, simbolistica mi se pare foarte importantă.

– O dată cu lansarea partidului Mişcarea Populară, dreapta românească arată şi mai fărâmiţată. Cum sau cine ar putea comasa partidele din această zonă?

T.B.: Nevoia. Vă asigur că după europarlamentarele de anul viitor veţi vedea cum se vor strânge ca ghioceii într-un buchet, fiindcă ghiocel cu ghiocel s-ar putea să nu meargă.

– Deci PDL şi Mişcarea Populară se vor întâlni din nou?

T.B.: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară. Avem acum o fundaţie civică şi un partid, important este ce fel de politicieni intră aici.

– Par să intre tot cei de la PDL.

T.B.: Poate vor intra şi de la PDL, poate vor intra şi din altă parte… Eu nu am stimulat nici un PDL-ist să vină spre Mişcarea Populară.

– E posibil să apară o tendinţă de aspiraţie a filialelor PDL de către Mişcarea Populară?

T.B.: E posibilă, dar nu trebuie încurajată această mişcare. Pe de altă parte, afirmarea partidului Mişcarea Populară, ca formaţiune care continuă ideile lansate în timpul mandatului meu, s-ar putea să-l facă atractiv pentru unele filiale PDL, pentru unii parlamentari PDL şi în egală măsură să facă din Mişcarea Populară un adversar al PDL. Chiar votul din ultima Convenţie a PDL a fost semnalul respingerii de către aproape 50% din PDL a modului în care au fost tratate criza economică, dar şi independenţa justiţiei. Mi-aş dori ca PMP să fie un partid foarte modern şi să funcţioneze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-şi păstreze prospeţimea şi dinamismul care l-au consacrat.

– Ce şanse are Mişcarea Populară fără filialele teritoriale ale PDL?

T.B.: Să muncească să şi le constituie. E o chestiune de timp. Lucrurile se mişcă oricum foarte repede, fiindcă eu am gândit Fundaţia Mişcarea Populară în perspectiva alegerilor generale din 2016, nu pentru prezidenţialele de anul viitor. Nu aştept performanţe de la Partidul Mişcarea Populară acum, deşi e posibil să avem surprize la europarlamentare.

– E un partid în care veţi intra după ce veţi termina mandatul?

T.B.: Greu de spus, dar cu certitudine voi lucra la Fundaţie.

– Sunt oameni în PDL de care aţi fost apropiat şi după care vă pare rău că v-au abandonat?

T.B.: De toţi am fost apropiat. Mie acest partid mi-a dat tot ce am aşteptat de la el până la ultimul congres; la rându-mi, i-am dat tot ce am putut, tot până atunci.”

Traian Basescu pare dispus sa polarizeze din nou scena politica: USL pe de o parte, Partidul Miscarea Populara si PDL (eventual o coalitie!?) de cealalta parte.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 28, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Relu Fenechiu. Vinovat?

Gandul

Ministrul Relu Fenechiu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare. Ponta va prelua interimatul la ministerul Transporturilor

Iata ce arata, printre altele, acest articol:

Ce conţine dosarul „Transformatorul”

Procurorii spun că Fenechiu este vinovat de 46 de infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu. În esenţă, Relu Fenechiu a vândut către Electrica, prin firmele sale, o serie de transformatoare vechi şi ruginite. Procurorii arată că transformatoarele care au fost supraevaluate erau produse în anii ’70 şi erau extrem de uzate.

În 28 iunie 2012, Fenechiu a fost trimis în judecată de DNA, alături de trei foşti directori ai Sucursalei de Întreţinere si Servicii Energetice Electrice (SISEE) Moldova. Fenechiu şi ceilalţi învinuţi sunt acuzaţi de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi continuată (39 acte materiale) şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

DNA a trimis dosarul în judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorii susţin că firmele lui Relu Fenechiu (SC La Rocca SRL, Fene Grup SA) ar fi cumpărat cu 20 de miliarde de lei vechi zeci de trasformatoare, pe care le-ar fi revândut la suprapreţ societăţii Electrica Moldova.

În rechizitoriu, procurorii susţin că, în perioda 2002 – 2005, SC SISSE SA a achiziţionat echipamente pentru sistemul energetic (transformatoare de putere, întrerupătoare, etc) de la cele 4 firme din cadrul grupului „FENE”: SC LA ROCCA SRL, SC TEHNOROM SRL, SC FENE GRUP SA şi SC EURO PLUS SRL.

DNA: licitaţiile pentru transformatoare au fost trucate

Prima acuzaţie a procurorilor este aceea că licitaţiile pentru aceste contracte au fost trucate. În rechizitoriu, anchetatorii susţin că licitaţiile erau câştigate constat de firmele lui Fenechiu pentru că la proceduri se înscriau doar aceste firme sau alte firme, care însă nu concurau în mod real pentru contracte. ”

Concret, la aceste proceduri de achiziţie publică nu participau decât firmele din cadrul grupului „FENE”, una fiind câştigătoare iar celelate asigurând doar aparenţa de corectitudine conform unei proceduri infracţionale cunoscute ca metoda „mâinii moarte”, se menţionează în rechizitoriul DNA. Pentru a stabili acest aspect procurorii au analizat 46 de contracte încheiate cu firmele lui Fenechiu. Procurorii au constat că multe dintre documentele privitoare la cele 46 de tranzacţii se limitau, în principiu, doar la facturi şi documente de recepţie a produselor livrate de cele 4 firme, şi doar în cazul a  15 tranzacţii existau ofertele de produse, comenzi sau alte documente aferente procedurilor de achiziţie publică, fără însă a exista contracte încheiate între SC SISEE SA şi firmele LA ROCCA, TEHNOROM, FENE GRUP şi EUROPLUS.

Echipamante electrice cumpărate de la bulibaşă

Documentele analizate de procurori au arătat că provenienţa transformatorelor pe care firmele lui Relu Fenechiu le-au vândut drept produse este incertă. Potrivit procurorilor, transformatorele erau furnizate companiilor lui Fenechiu de către Dragoş Stănescu, unul dintre liderii romilor din judeţul Iaşi. Companiile lui Dagoş Stănescu cumpărau transformatoarele de la firme fantomă pe care apoi le vindeau către firmele lui Relu Fenechiu care apoi le-a revândut către Electrica. Procurorii arată că un raport al Gărzii Financiare a descoperit că doar un singur transformator vândut de firmele lui Fenechiu are traseul şi proveninenţa certe. În rest, toate celelalte echipamente achiziţionate au la bază acte falsificate sau neconforme c realitate.

Transformatoare din anii ’70, vândute drept noi

O altă acuzaţie din dosar este că transformatoarele vândute de Relu Fenechiu sunt de fapt fier vechi.

Cercetările procurorilor au arătat că majoritatea transformatoarelor au fost produse în anii ’70. De altfel, în dosar este publicat şi un tabel cu anul de provenineţă al transformatoarelor. Procurorii au făcut cercetări la faţa locului şi au constat că aceste obiecte erau livrate de firmele lui Fenechiu au fost în realitate nişte fiare vechi.

”Rezultatul acestor cercetări la faţa locului, a confirmat declaraţiile mai multor martori, angajaţi ai SISEE, care au constatat încă de la momentul livrării produselor de către firmele din cadrul grupului „FENE”, că aceste produse sunt vechi, ruginite, cu probleme tehnice şi au preţul de livrare similar unui produs nou”, se arată în rechizitoriu

Procurorii mai arată că transformatoarele erau uzate şi au fost utilizate în instalaţii electrice. Anchetatorii susţin că achiziţionarea unor astfel de echipamente nu se justifică.

”Concluzia cu privire la transformatoarele de putere, ne referim aici doar la cele pentru care s-au identificat date minime de identificare, este că acestea au fost produse în decada 70 – 80 a secolului trecut, fiind evident că acestea au fost folosite în instalaţii, că erau uzate fizic sau psihic, aspect vizibil prin rugina şi lipsa de componente, fiind inutile scopului urmărit prin achiziţia lor, lipsite de orice eficienţă economică atât prin preţul de achiziţie cât şi prin neutilizarea lor”, se arată în rechizitoriu

Într-un alt capitol al rechiztoriului, procurorii arată că în perioada în care companiile lui Fenechiu au avut relaţii comerciale cu Electrica Moldova trei directori şi-au contruit vile de lux. Mai mult, procurorii arată că cei trei directori ai Electrica, şi ei inculpaţi în dosar, şi-au construit casele tocmai cu firmele lui Relu Fenechiu.

Procurorii nu au putut însă să dovedească pe deplin faptul că Relu Fenechiu le-a dat mită prin construcţia acestor vile de lux. ”Pe parcursul actelor premergătoare, s-a stabilit că directorul general al SISEE Electrica Moldova (sucursala de întreţinere) – înv.Turbatu Ioan, directorul general al FDFEE Electrica Moldova (filiala de distribuţie) – înv.Mazilu Traian, şi numitul Ciutea Claudiu, fiul înv.Ciutea Ioan – directorul SDFEE Electrica Moldova (structura teritorială Iaşi a filialei de distribuţie), au beneficiat în perioada 2004 – 2005 de serviciile firmei SC FENE GRUP SA, mai precis respectiva firmă, le-a executat celor trei, lucrări de construcţie case/vile”, se arată în rechizitoriu.

Cum s-a apărat Relu Fenechiu

Joi, cu o zi înainte de anunţarea verdictului, ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a remis presei un comunicat cu „informaţii relevante privind dosarul penal”, în care susţine că „prin analizarea probele aflate la dosarul cauzei rezultă, dincolo de orice dubiu, contrariul celor reţinute în rechizitoriu”.

„La data de 10.07.2013 am depus concluzii scrise prin care am solicitat achitarea, pentru că, în esenţă nu a fost săvârşită nicio faptă penală, nu există prejudiciu, nu a existat nicio înţelegere, activitate de ajutor sau de înlesnire pentru săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, nici ale faptei de abuz în serviciu, cu atât mai puţin cele ale vreunei forme a participaţiei la săvârşirea acestei infracţiuni”, arată Fenechiu.”

Din toata povestea asta rezulta urmatorul lucru: Relu Fenechiu, prin firmele sale, era un ofertant. Adica el oferea spre vanzare anumite produse, transformatoarele respective, companiei de stat Electrica. Observati ca am spus ‘anumite produse’, pentru ca nu discut aici ce fel de produse, calitatea lor tehnica, pretul de vanzare etc. Inteleg ca afacerea s-a petrecut in perioada 2002-2005, deci inainte de privatizarea Electrica Moldova. Este vorba deci de o companie de stat.

Problema se pune in felul urmator: cand e vorba de o companie de stat, mai marii acesteia ar trebui sa stie ca administreaza o avere care nu le apartine. In momentul cand e vorba de firma ta, privata, sunt acolo banii tai, averea ta, e treaba ta ce faci cu compania ta: in definitiv si la urma urmei daca dai faliment e in primul rand treaba ta. In momentul cand administrezi o companie care nu e a ta, lucrurile se schimba. Si de aceea in ceea ce priveste companiile de stat trebuie sa existe reguli clare si transparenta totala. Cand spun reguli clare nu ma refer numai la litera legii. O lege este urmata deseori de norme metodologice de aplicare, ea trebuie respectata, dar lucrul asta nu e de ajuns. Spre exemplu, in ceea ce priveste Legea Achizitiilor Publice, ea trebuie respectata, dar o companie de stat trebuie sa aiba proceduri interne foarte clare, conforme cu legea, prin care sa se arate exact cum trebuie procedat. Cu atat mai mult ar trebui sa existe un control intern prin care sa se verifice daca procedurile se respecta. Cand spun transparenta totala ma refer la faptul ca aceste proceduri interne, care stabilesc reguli, ar trebui sa fie accesibile oricui, cunoscute de oricine ar fi interesat. Astfel de proceduri ar trebui sa fie aprobate de ministrul de resort, deci de catre Guvern in ultima instanta, caci Guvernul patroneaza aceste intreprinderi de stat.

Nu e vorba nici macar de Relu Fenechiu in toata treaba asta. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, sa zicem ca Xulescu oferea spre vanzare catre Electrica tractoare si costume de scafandru. Electrica ce ar fi facut? Le-ar fi cumparat? Electrica ar fi trebuit sa actioneze conform acelor proceduri interne, de care vorbeam mai sus. Evident, te poti intreba: dar sunt utile la Electrica costume de scafandru? De unde poti sa stii lucrul acesta daca nu exista o procedura foarte clara in acest sens? Pentru ca nu e deloc clar ca nu ar fi utile. Deci procedura ar trebui sa contina un catalog cu produsele pe care le achizitioneaza Electrica, iar o revizie a catalogului ar insemna o revizie a intregii proceduri, care, din nou, ar trebui aprobata de Guvern. De asemenea ar trebui ca procedura sa contina criteriile de achizitionare ale unui produs: conditii tehnice si de calitate, uzura fizica si morala a utilajului, pret etc. Transformatoare vechi, vandute drept noi – dar ce inseamna asta: vechi, nou? Acestea sunt notiuni subiective. Or, criteriile de care vorbeam eu trebuie sa fie obiective. Iar preturile ar trebui sa se inscrie in politica de investitii pe care o are Guvernul in ramura respctiva.

Se mai vorbeste in articolul din Gandul de licitatii trucate. Aici responsabilitatea e doar a statului. Evident ca ar trebui sa existe o procedura privind licitatiile si organizarea lor, care ar trebui respectata.

Or, din toate cele petrecute rezulta ca ofertantul ar fi fost de vina, ceea ce nu e tocmai in regula pentru ca oricine poate sa ofere orice. De aici nu rezulta ca orice oferta trebuie sa fie si acceptata, daca exista proceduri si criterii clare de acceptare a unei oferte. Faptul ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat indica nu atat ca nu s-a respectat legea, ca multi inteleg doar lucrul asta. Ci indica tocmai faptul ca nu exista astfel de proceduri bine puse la punct si ca la companiile noastre de stat se canta dupa ureche! Ar fi bine si asa daca s-ar canta cu talent, in folosul companiei si al statului. Din pacate, un deficit foarte real, la stat si companiile sale, e cel de competenta!

La fel si in cazul lui Gigi Becali, iata ce am citit pe Stirile Pro TV:

Gigi Becali, achitat in dosarul schimbului de terenuri cu MApN. DNA face recurs

Iata ce se arata printre altele:

„Potrivit procurorilor, in perioada 1996-1999, in calitate de administrator al terenurilor domeniului proprietate publica a statului din zona Voluntari (fosta Ferma Rosia), MApN a efectuat doua schimburi de terenuri cu George Becali, suprafata totala cedata acestuia in urma celor doua schimburi fiind de 28,89 hectare de teren arabil intravilan, schimburi ce au avut drept consecinta prejudicierea statului roman cu suma totala de 892.758 de dolari.

Astfel, Cioflina si Babiuc, uzand de prerogativele functiilor de conducere pe care le detineau in cadrul acestui minister, au aprobat schimburile de terenuri dintre MApN si George Becali cu incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza proprietatea publica si circulatia juridica a terenurilor, in defavoarea statului. Cei doi inculpati au facut demersuri pentru grabirea finalizarii schimbului, in conditiile in care institutii ale statului si functionari din cadrul MApN implicati atrageau atentia cu privire la diferenta de valoare dintre terenurile ce fac obiectul schimbului si lipsa utilitatii terenului de la stefanestii de Jos pentru MApN. Pentru a da o aparenta de legitimitate acestor schimburi, Cioflina si Babiuc au inclus in Planul de aparare al tarii pentru perioada 1997-2000 construirea unui punct de comanda nou la stefanestii de Jos, aratau procurorii.

In 5 octombrie 1998, a fost incheiat un contract de schimb imobiliar intre MApN si George Becali, prin care se predau la schimb 8,80 hectare de teren al MApN situat in intravilanul localitatii Voluntari si 9,36 hectare de teren situat in comuna stefanesti, judetul Ilfov al lui George Becali.

Ulterior, in 4 iunie 1999, a fost incheiat un contract de schimb imobiliar intre MApN si Becali, prin care acesta din urma a predat 21,58 hectare de teren in zona comunei stefanesti in schimbul a 20,9 hectare in Voluntari.

Victor Babiuc a aprobat efectuarea schimbului de terenuri cu Becali cu incalcarea dispozitiilor legale privind regimul juridic al bunurilor proprietate publica si cu incalcarea dispozitiilor privind circulatia juridica a terenurilor, fara un aviz din partea Directiei Legislatie si Contencios din MApN, potrivit procurorilor DNA.”

De observat ca MApN a facut schimbul respectiv de terenuri cu Gigi Becali si nu invers, Gigi Becali cu MApN. De aici ce rezulta: ca Gigi Becali e vinovat? Este ilogica o asemenea varianta. De la bun inceput e ceva ce nu suna bine intr-o asemenea varianta, pentru ca terenurile acelea erau in proprietatea publica, administrate de MApN, si MApN a facut trocul respectiv. Asa ca la temelia prejudiciului adus statului se afla MApN si nu Gigi Becali. Cu alte cuvinte Statul s-a prejudiciat pe el insusi atat in cazul acesta, cu schimburile de terenuri, cat si in cazul celebrelor, de acuma, transformatoare vechi. Si atunci de ce se incearca transferarea vinovatiei catre sectorul privat? Ca pana la urma vom constata ca nu Statul, prin unii din reprezentantii sai, fac ilegalitati, ci sectorul privat e vinovat de toate cele.

De observat si in acest caz: terenurile respective erau in proprietatea publica. Daca e vorba de un teren privat, proprietarul respectiv il poate vinde oricui, chiar si unui strain. Este absolut Ok!!  Altceva este cand vorbim de proprietatea publica. Cioflina si Babiuc nu erau mosieri pe acele terenuri intrucat MApN le administra – deci administrau o proprietate care nu era a lor. In articolul din Stirile Pro TV se spune: „Astfel, Cioflina si Babiuc, uzand de prerogativele functiilor de conducere pe care le detineau in cadrul acestui minister, au aprobat schimburile de terenuri dintre MApN si George Becali cu incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza proprietatea publica si circulatia juridica a terenurilor, in defavoarea statului.” (subl. mea). Si atunci stau si ma intreb: exista proceduri clare, la stat, prin care sa se arate cum trebuie facut, in mod legal, un schimb de terenuri sau o vanzare de terenuri? Sau se canta dupa ureche si in acest caz, gasindu-se vinovati in special printre persoanele private care ar dori sa faca un schimb de terenuri sau sa cumpere un teren? Cu alte cuvinte, nici aici nu e vorba neaparat de Gigi Becali. Vine Xulescu la inaltul oficial din MApN si-i zice: „nene iti dau matale, meapenelui, 1 hectar si fa bine, rogu-te, sa-mi dai matale alea 10 hectare de la meapeneu, ce zici?” Iar inaltul oficial al MApN-ului zice-va: „Siiiiiiiiiguuuuur ca daaaaa!! Cu plaaaaceeeereee!!” 🙂 . Pai, n-asa? Xulescu e de vina, tovarasi!! Nu suna aiurea? Evident ca da!

De remarcat ce spune articolul din Stirile Pro TV:

„Va reamintim, Gigi Becali, Victor Babiuc, fiica acestuia, Ioana, si Dumitru Cioflina au fost achitati, joi, de instanta suprema in dosarul schimbului de terenuri dintre Becali si Ministerul Apararii Nationale.

Astfel, Gigi Becali a fost achitat pentru infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata, Victor Babiuc si fiica lui, Ioana, pentru luare de mita si, respectiv, complicitate la luare de mita, iar Dumitru Cioflina pentru abuz in serviciu.”

Iar articolul din Gandul spune:

Procurorii nu au putut însă să dovedească pe deplin faptul că Relu Fenechiu le-a dat mită prin construcţia acestor vile de lux. ”Pe parcursul actelor premergătoare, s-a stabilit că directorul general al SISEE Electrica Moldova (sucursala de întreţinere) – înv.Turbatu Ioan, directorul general al FDFEE Electrica Moldova (filiala de distribuţie) – înv.Mazilu Traian, şi numitul Ciutea Claudiu, fiul înv.Ciutea Ioan – directorul SDFEE Electrica Moldova (structura teritorială Iaşi a filialei de distribuţie), au beneficiat în perioada 2004 – 2005 de serviciile firmei SC FENE GRUP SA, mai precis respectiva firmă, le-a executat celor trei, lucrări de construcţie case/vile”, se arată în rechizitoriu.”

De observat lucrul comun: nu s-a dat si nici nu s-a luat mita in ambele cazuri! Ulterior insa, in cazul terenurilor, iata ce ne spune Realitatea:

VERDICT FINAL în DOSARUL TERENURILOR. Gigi Becali, TREI ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE

Se arata, printre altele, ca:

„Completul de cinci judecători de la instanţa supremă a dat, luni, sentinţa în cazul recursului făcut de procurorii anticorupţie împotriva deciziei prin care Gigi Becali şi celelalte persoane judecate în dosarul schimbului de terenuri cu MApN au fost achitate. Gigi Becali a fost condamnat definitiv, luni, de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, iar fostul ministru Victor Babiuc şi fostul şef al Statului Major General Dumitru Cioflină au primit câte doi ani de închisoare, tot cu executare. Becali va executa în total trei ani de închisoare, după ce instanţa a revocat suspendarea executării sentinţei din dosarul sechestrării şi a contopit pedepsele.

O data imi spui ca nu a luat mita si nici ca s-a dat mita, si pe urma imi spui ca au fost condamnati!? Incurcate sunt caile politice ale Justitiei Romane, care tind sa loveasca in liberalism!

Pe de alta parte, un lucru greu de inteles e urmatorul: problema cu transformatoarele era din 2002-2005, articolul din Gandul spune in acest sens: „În rechizitoriu, procurorii susţin că, în perioda 2002 – 2005, SC SISSE SA a achiziţionat echipamente pentru sistemul energetic (transformatoare de putere, întrerupătoare, etc) de la cele 4 firme din cadrul grupului „FENE”: SC LA ROCCA SRL, SC TEHNOROM SRL, SC FENE GRUP SA şi SC EURO PLUS SRL.”. Fenechiu a fost trimis in judecata de catre DNA pe 28 iunie 2012!! Si judecat d-abia acum!! Dupa 8 ani!! In cazul terenurilor problema dateaza din 1996-1999… Daca in cazul lui Fenechiu chestiunea era clara de ce nu s-a actionat atunci? Nu mai vorbesc in cazul lui Becali, Cioflina si Babiuc… Sunt 17 ani de atunci!! Atat Fenechiu cat si Becali sunt liberali. Or, date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi: se urmareste lovirea PNL? Pe de alta parte, e surprinzatoare reactia ambasadorului Olandei, iata ce ne spune Gandul:

Reacţia ambasadorului Olandei după condamnarea ministrului Fenechiu

Se arata, printre altele, ca:

„Ambasadorul Olandei în România, Matthijs Van Bonzel, a comentat pe un site de socializare condamnarea ministrului Transporturilor, Relu Fenechiu, la cinci ani de închisoare cu executare. Sentinţa în cazul Fenechiu nu este definitivă, acesta intentând deja recurs.

Pe contul său de Twitter, ambasadorul Olandei anunţă că ministrul Transporturilor tocmai a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru corupţie. El precizează că sentinţa nu este definitivă şi că premierul Victor Ponta a preluat interimatul acestui minister.

Ambasadorul continuă şi subliniază că este încurajator faptul că ministrul nu a scăpat de Justiţie.”

Iata ca incep sa fie mai multi ambasadori care sa se amestece in treburile noastre interne. Totusi, eu n-as fetisiza atat de mult acest cuvant: Justitie. Pe de alta parte, eu nu inteleg de ce ambasadorul Olandei cauta sa influenteze, politic, Justitia Romana… Ce altceva poate sa insemne: „este încurajator faptul că ministrul nu a scăpat de Justiţie”? Este curios faptul ca nu a spus: „este incurajator ca Justitia incepe sa functioneze din ce in ce mai bine”, ci „ministrul nu a scapat de Justitie”. Are ceva personal cu Dl. Fenechiu? Deci Olanda nu vede o imbunatatire a activitatii Justitiei din Romania, ci „incurajator faptul ca ministrul nu a scapat de Justitie”. De observat ca aici nu e vorba de cum functioneaza Justitia, ci de anumite persoane! Anumite persoane sunt vizate in mod expres, de fapt asta e toata problema, nu imbunatatirea functionarii Justitiei. Rezulta ca aceasta Justitie trebuie indreptata spre anumite persoane, mai mult decat probabil indezirabile. Gafa diplomatica pe care o face ambasadorul Olandei este de proportii colosale!

Pe de alta parte, gafa are o justificare: nu suntem doriti in Spatiul Schengen!

Sa vedem si punctul de vedere al Opozitiei

Iata ce scrie Cristian Preda pe blogul sau din Adevarul:

Ţara oamenilor integri

Se arata, printre altele, ca:

„Mă abţin să comentez aici dragostea de nedreptate, care a ajuns să definească identitatea politică de la noi, pentru că prefer să spun câte ceva despre cea de-a doua reacţie a fostului ministru. Pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de verdictul pronunţat de instanţă, Fenechiu a spus: „tot ceea ce mi se întâmplă este demn de Burkina Faso”. Te poţi întreba, desigur, de unde are atâtea resurse pentru a jigni o ţară cineva care tocmai fusese condamnat la închisoare? Cred că avem de-a face cu un caz particular al unei atitudini foarte răspândite. Am în vedere dispreţul faţă de Africa, stârnit foarte probabil de ignoranţă. Câţi dintre politicienii noştri au urmărit recentul turneu african al lui Obama sau vizitele la cel mai înalt nivel ale autorităţilor chineze într-o mulţime de capitale de pe „continentul negru”? Câţi ştiu, de pildă, că Burkina Faso e, în ciuda condiţiilor climatice şi a sărăciei, o insulă de stabilitate? Câţi au aflat că preşedintele Blaise Compaoré şi-a construit cu migală statutul de mediator respectat în regiunea Africii de Vest? Ultimul său succes e deblocarea crizei din Mali, la începutul lui iunie, prin semnarea la Ouagadougou a unei înţelegeri între guvernul de tranziţie de la Bamako şi reprezentanţii Azawad: e o înţelegere care a făcut posibilă proiectarea alegerilor prezidenţiale la finele lui iulie. Dacă ar fi avut o minimă curiozitate, Fenechiu ar fi aflat că nu era deloc potrivită trimiterea sa la ţara lui Compaoré. O raţiune pur lingvistică interzice comparaţia. Burkina Faso e, de fapt, numele dat în 1984 fostei colonii franceze Volta Superioară. Denumirea combină termeni din două limbi vorbite de importante grupuri etnice de acolo: burkina înseamnă, în limba moré, „integritate”, iar faso, care vine din dioula, e echivalentul „ţării” sau al „patriei”. Burkina Faso e, deci, „ţara oamenilor integri”. Fraza lui Fenechiu ar trebui atunci citită: „tot ceea ce mi se întâmplă este demn de ţara oamenilor integri”? Mă îndoiesc că asta voia să spună fostul titular al portofoliului transporturilor…”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 32 comentarii