Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Regele Mihai – un destin trist…

As fi putut sa spun aceleasi banalitati intalnite si la altii, legate de Istorie, referitoare la Regele Mihai. Spun banalitati pentru ca le intalnesti in toata presa de la noi. Nu afirm ca n-ar trebui cunoscuta Istoria. N-as vrea sa fiu gresit inteles.

De aceea m-am gandit sa spun ce inseamna pentru mine, ce gandesc eu despre Rege si Monarhie.

Nu e usor.

Nu e usor cand nu mai vrei sa te uiti in cartile de Istorie si sa preiei ce scrie acolo si sa spui ca e ceea ce gandesti tu.

Nu am cunoscut Monarhia, n-am avut despre Rege o parere neaparat proasta pentru ca asa ar fi dorit fostul regim comunist. Nu l-am cunoscut personal pe Rege, ca sa pot spune ca am amintiri. L-am vazut pe viu doar o singura data, la biserica Sf. Gheorghe Nou din Centrul Bucurestiului , intr-o mare de oameni, si pot sa spun ca nu mi-a facut deloc o parere rea. Era un om cu o figura ascetica, chiar aspra, dar si trista totodata, dar demna.

Ceea ce pot spune sigur este ca a avut un destin trist. Si intr-un fel putem spune ca aceasta tristete umbreste Romania. Priveam la televizor imaginile de arhiva, de dinainte de venirea comunismului. Si ideea care mi-a venit in minte e ca nu doar Monarhia, dar toata acea lume a apus atunci, in anii aceia, iar comunismul pur si simplu a distrus-o in puscariile comuniste. Mai exact spus a supus-o unui regim de exterminare!! Anii aceia, prezentati in imaginile care curgeau pe ecran, cand Regele era mic, luat in brate, apoi barbat tanar si frumos, acei ani tulburi, totusi, inca mai erau anii Monarhiei si a unei lumi care, in mod tragic, a disparut brusc, sub ura de clasa, criminala, comunista!

Regele Mihai a fost un fel de Cavaler al Tristei Figuri in Istoria noastra contemporana. Cred ca era un om trist. Dar un om care nu a renuntat niciodata de a fi Rege si de a sta demn in fata Istoriei, sub toate vicisitudinile acesteia.

Spuneam ca nu e usor sa vorbesti despre Rege si Monarhie, pentru ca nu le-am cunoscut, pentru ca am cunoscut alte vremuri, ca atatia altii, mai bine de doua generatii. Parerea mea este ca regimul monarhic a avut numeroase hibe si slabiciuni. S-a sfarsit in 1947. Dar slabiciunile unui astfel de regim aparusera de mai demult. Rolul Monarhiei in faurirea Statului Roman Modern si in ceea ce priveste constituirea Romaniei Mari este, zic eu, imens! Monarhia noastra insa a fost, din nenorocire, invinsa de totalitarismele sec. XX. Nazismul si comunismul au distrus-o!! De aceea tristetea acestui Rege, pe care nu l-am cunoscut, despre care pot spune ca mi-e chiar strain, este totusi tristetea noastra!

Ceea ce i s-a intamplat Regelui in 1947, nu e doar problema personala a unui om, a Regelui sau familiei regale. Ci a Romaniei! A fost un atentat la independenta, suveranitatea si integritatea Romaniei realizat de catre dusmani, de catre oameni vanduti miseleste intereselor straine, de catre cei fara Dumnezeu, de catre tradatori!! Iata de ce tristetea Regelui e tristetea unei tari, care a fost siluita de dusmani, care a fost perturbata in evolutia sa fireasca pentru ca atentatul la adresa Romaniei a fost un viol politic ce a tinut pana in Decembrie 1989. Si trebuie s-o spunen: URSS a atentat continuu la independenta si suveranitatea tarii noastre pe tot parcursul perioadei comuniste, dupa ce ne-au furat o parte din teritorii, din care rusii nu vor sa plece nici acum.

Regele Mihai a murit! Noi n-am uitat ce s-a petrecut in 1947. Nici nu trebuie sa uitam vreodata. Tristetea ramane! Iar de iertat deplin se va putea doar cand ne vom vedea tara intregita: Romania Mare!

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Condoleante familiei.

Reclame

decembrie 6, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Se incearca sa ni se bage monarhia pe gat…

… cel putin asta e impresia pe care ti-o lasa tot acest spectacol mediatic legat de moartea si inmormantarea D-nei. Ana de Bourbon-Parma.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Condoleante familiei indoliate!

S-a incercat, desigur, evocarea monarhiei si a personalitatii D-nei. Ana de Bourbon-Parma, dar in buna traditie damboviteana au inceput si exagerarile demne de o cauza mai buna. A vedea in monarhie un fel de panaceu la toate relele societatii romanesti si a privi idilic monarhia, pe fostul rege, cand era tanar sa-l compari cu Brad Pitt, adica ce frumos era, ca marele actor american, si alte lucruri de genul asta arata ca, in primul rand, s-a depasit granita decentei. Altii se intrebau daca nu cumva monarhia ar fi leacul ce ar duce la reforma morala a clasei politice, ca monarhia ar fi, nu-i asa, un model candid s.a.

Eu sunt primul care sa recunoasca rolul major pe care l-a avut monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen in faurirea statului roman modern si a Romaniei Mari. Insa dupa implinirea acestui deziderat monarhia romana a esuat lamentabil, impreuna cu toata clasa politica de atunci. A inflorit coruptia si nu au reusit sa apere democratia si libertatile individului, chiar dimpotriva! Sa ne gandim la controversatul Carol al II-lea si Elena Lupescu si, legat de acestia, la Dictatura Carlista, apoi la cea legionara si dupa aceea la cea antonesciana. Toate acestea s-au petrecut pe vremea monarhiei… De asemenea citeam mai demult despre coruptia de pe vremea aceea ce a avut efectele cele mai negative asupra Armatei Romane si a inzestrarii acesteia in acele vremuri atat de tulburi, va dati seama… Despre democratia interbelica iata ce spune fostul prim-ministru, Dl. Adrian Nastase:

„Democratia originală” interbelică

„Termenul de „democratie originală” pentru România nu a fost inventat după Revolutie. L-am regasit, spre exemplu, in volumul publicat de Matei (Mattei) Dogan, in 1946, la Bucuresti, volum intitulat „Analiza statistică a ‘democratiei parlamentare’ dinRomânia”.

M-a intrigat, mai intâi, anul aparitiei – 1946, anul alegerilor trucate de după Razboi. Am crezut ca este o carte scrisă de un propagandist al regimului comunist sau de un reprezentant al partidelor istorice. Mi-am adus aminte apoi că intâlnisem numele lui Dogan in referirile la elitele politice, la „mandarinii Europei occidentale”, in lucrări de sociolologie politică franceză. Am aflat apoi că Mattei Dogan, decedat in 2010, sociolog francez de origine română fusese ales, in 1992, si membru de onoare al Academiei Române.

Cartea pe care vi-o prezint a fost scrisă de el la vârsta de 26 de ani. Probabil o teză de doctorat? Ea are si un amplu rezumat in franceză. Este cea mai documentată analiza a sistemului electoral interbelic pe care am citit-o. O analiză foarte critică. Insotită de zeci de tabele si grafice.

După expunerea sistemelor elctorale arhaice si discriminatorii de până la primul război mondial, Dogan examinează noile scheme electorale precum si rezultatele voturilor din cele 11 operatiuni electorale inter-belice. Asa cum arată el, pentru acea perioadă, „mecanismul democratiei românesti este redat lapidar de cuvintele lui Petre Carp: ‘Dati-mi puterea si vă dau parlamentul. După ce factorul constitutional (Regele, n.n.) insărcina un partid politic sau o grupare politică cu formarea guvernului, acesta ‘facea’, după câteva săptămâni, alegeri parlamentare si intotdeauna obtinea, in aceste alegeri, majorităti covârsitoare, astfel incât partidul de la guvernare reusea intotdeauna sa-si formeze in parlament o majoritate a sa, guvernamentală. Regulile clasice ale parlamentarismului după care guvernul trebuie să fie o emanatie a parlamentului au fost inversate in aplicarea principiilor democratice in România, unde parlamentul este expresia guvernului. In practica electorală românească nu s-a intâmplat niciodată ca guvernul sa fie pus, in alegeri, in minoritate”.

„Rotativa guvernamentală”, pentru acea perioadă, arată minunat. Spre exemplu, PNL, fiind in opozitie, a obtinut la alegerile din 1920 6,8% din voturi; in 1922, fiind la guvern, obtine 60,3%. In 1926, in opozitie, obtine 7,3% dar in 1927, fiind la guvernare, obtine 61,7%. In 1928, in opozitie, obtine 6,5%, in 1931, la guvern, obtine 47,5%. In 1932, in opozitie, obtine 13,6% iar in 1933 obtine, la guvern fiind, 51% (pag. 28). Nu e minunat cum functiona democratia românească inter-belică?

Dogan prezintă si sistemul zestrei guvernamentale, functionarea primei majoritare, evolutia voturilor pe judete si pe regiuni istorice. Sunt analizate prezenta la vot, initiativele legislative vs proiecte de legi venite de la guvern, situatia intrebarilor, interpelărilor parlamentare, participarea la dezbateri (inclusiv falsificarea listelor de prezentă!), cvorumuri, lipsa dialogului politic intre majoritate si opozitie, votul de partid, activitatea de control a parlamentului (foarte firavă).

Concluzia autorului este aceea că pentru perioada inter-belică, se  poate vorbi de „originalitatea democratiei aplicate românesti” (p.108), caracterizată printr-o „rotativă guvernamentală in formă parlamentară”.

De aceea, afirmă Dogan, la finalul analizei sale, bazată pe cifre amănuntite, „nu se poate sustine ca in România in perioada dintre cele două războaie mondiale a existat un autentic regim democratic” (p.110).

Atrag incă o dată atentia criticilor mei de pe forumuri că nu eu am afirmat aceste lucruri. Eu doar le-am readus in atentie, stiind că această carte nu va fi republicată.”

De asemenea sa nu uitam felul extrem de brutal – asemanator celui lui Bashar al-Assad – de rezolvare a unor probleme socio-economice cum ar fi Rascoala din 1907 sau greva de la 16 februarie 1933, cand Armata Romana a tras in propriul popor!! Lucrurile acestea tot pe vremea monarhiei s-au petrecut.

De aceea eu nu cred ca e cazul sa inaltam in slavi aceasta forma de guvernamant: monarhia.

Iar in ceea ce priveste decretarea zilei de 13 august 2016 zi de doliu national am o parere asemanatoare cu maestrul Ion Crstoiu, pe care domnia sa si-a exprimat-o aici. Nu s-au dat deloc explicatii convingatoare, nici din partea Guvernului si nici din paretea Presedintiei. Si n-au constientizat ca au depasit o limita de bun simt si ca tot ce se intampla in legatura cu nefericitul eveniment al mortii D-nei. De Bourbon-Parma e foarte la marginea Constitutiei, inclusiv decretarea zilei de doliu national, daca nu chiar ca se incalca de-a binelea Constitutia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 13, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Va invit sa cititi…

… un articol foarte interesant de pe blog-ul Civitas ’99:

Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei

de

O lucrare bine documentata si care merita sa fie citita!

In ceea ce priveste chestiunea aceasta, as remarca anumite aspecte. Cine sunt totusi sustinatorii ferventi ai monarhiei la noi? Dupa cum se poate usor constata, unul dintre acestia e Dinu Patriciu! Un om bogat care sustine disponibilizarea in masa a sute de mii de oameni ce lucreaza la stat, ca sa usureze  statul de excedentul (in viziunea domniei sale) de forta de munca! Pe de alta parte inteleg ca ar fi PC, care ar avea aceleasi valori monarhiste, partid care a stat ani de zile in coalitie cu PSD, principalul partid de stanga de la noi!! Brusc, PC si-a reamintit de valorile conservatoare care il anima! Dar pe de alta parte, eu mi-as pune intrebarea ce ar dori oamenii obisnuiti, simplii cetateni de la monarhie? A, ridicarea nivelului general de trai, crearea de locuri de munca, o viata mai buna, protectie sociala, s.a din aceasta categorie. Acestea sunt deziderate monarhiste…? Sau sunt deziderate clar de stanga, pe care ar trebui sa le aiba in vedere PSD, partid de stanga, principalul partid de stanga de la noi.

De remarcat ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor ci a legat bunastarea de schimbarea mentalitatilor! Cu alte cuvinte nici regimul monarhic nu ar promite bunastare, aceasta fiind o chestiune ce tine, mai degraba, de mentalitati. Dupa parerea mea, exista o discrepanta foarte mare intre orizontul de asteptare al oamenilor si ceea ce ar putea sa ofere monarhia. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam la cine sustine monarhia si la ce vederi au acestia, e clar ca acesti sustinatori sunt departe de aspiratiile cetatenilor. Mi se pare o mare neconcordanta aici. Pentru ca, in realitate, oamenii nu sustin asemenea idei de dreapta (pentru ca monarhia tine de dreapta politica). Nu neg nici faptul ca aceasta criza economica influenteaza modul de a privi, din punct de vedere politic, al oamenilor. Insa ar trebui retinut inca un aspect important, si anume ca exista in societatea romaneasca un foarte mare numar de nostalgici dupa regimul comunist; de vazut pe aceasta tema si aici. Or, in asemenea conditii socio-politice un regim monarhic in Romania, la ora actuala, n-ar fi, oare, unul anacronic? Cand 61% dintre romani cred ca in comunism era mai bine. Cand dupa cateva luni citesti ca 59% „plang dupa comunism”… Bine, inteleg figurile de stil jurnalistice, dar… Dar cifrele arata realitatea sociala… Apreciez faptul ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor, insa acest lucru e… e altceva, adica faptul ca nu a promis… Pentru ca acest lucru nu elimina incongruentele intre felul in care vad oamenii lucrurile, aspiratiile lor si monarhie. Sunt niste nepotriviri care, mie cel putin, mi se par flagrante. Pe de alta parte ma frapeaza atitudinea lui Dinu Patriciu, care vorbeste de Europa, de regimurile monarhice din Europa. Problema e ca ne uitam la tari dezvoltate economic, care au, intr-adevar, regimuri monarhice, dar pierdem din vedere faptul ca Romania, din pacate, dar asta e realitatea, nu e o tara dezvoltata. Deci am avea, daca, sa presupunem ca ipoteza, s-ar instala monarhia, o monarhie intr-o tara saraca, cu oameni saraciti de tranzitie, care, de fapt, au alte aspiratii, vad altfel lucrurile.

Regele Mihai sa fie un fel de Ceausescu…? Nu cred…

Dar, daca e dezbatere, atunci dezbatere sa fie! In acest sens va invit sa cititi, pentru o abordare cat se poate de obiectiva, si punctul de vedere al Casei Regale:

Romania. O viziune pe 30 de ani

Se vorbeste despre atragerea fondurilor structurale UE, despre „brazdarea” tarii cu drumuri si autostrazi, dezvoltarea turismului, cooperare cu alte state, e si un concept acolo: Initiativa Europa Regiunilor, dar destul de sumar dezvoltat, implicarea tinerilor, initiativa privata, prezenta romaneasca in Africa de Nord, Orientul Mijlociu sau Caucazul de Sud sub forma educationala sau economica, invatamant, nu in ultimul rand patriotism, sunt mai multe aspecte abordate. Exista, desigur, un anume conservatorism in aceasta Viziune. Insa nu mi se pare de ajuns. In ce sens? In sensul ca toata lumea vorbeste, apropo de dezvoltarea Romaniei din punct de vedere economic – si aici cred ca e vorba, iarasi, de un anacronism – numai de constructii de drumuri si autostrazi (de observat formula – „sa brazdam tara!!” , era sa si adaug „tovarasi!! 😆  ), de turism si de invatamant. Acestia sunt cei trei vectori principali la care se refera toti (ar mai fi unul, dar nu l-am vazut luat in considerare de Casa Regala, si anume agricultura; unii, e adevarat, par sa puna cu preponderenta accent pe acest domeniu de activitate). Dar de cei trei vectori vorbeste intreaga clasa politica si nu numai. Este clar ca problema principala a Romaniei, acum, este una economica. Romania e o tara destul de slab dezvoltata, iar de aici decurg o serie intreaga de aspecte negative, inclusiv in plan social. Dar punerea accentului numai pe acesti trei vectori (patru, daca includem si agricultura), luati in considerare de toti, dupa cum am aratat mai sus, nu sunt suficienti, dupa parerea mea, pentru o dezvoltare durabila. Tara noastra, dupa parerea mea, se afla sub capacitatile sale din punct de vedere industrial si agricol, dar si la modul general. Sunt de acord cu ideea ca, pentru a te dezvolta, trebuie sa ai o politica industriala clara de dezvoltare. Tara are nevoie de industrie pentru a se dezvolta. Evident, nu neg ca trebuie dezvoltate constructiile, turismul, ca trebuie imbunatatit invatamantul. Dar fara capacitati industriale ( si altele decat cele 3) performante,  nu prea ai cum sa te dezvolti. Initiativa privata a fost si pana acuma, dar, cu toate acestea, dupa cum putem constata, PIB-ul este mic in comparatie cu alte state foste comuniste (Ungaria, Cehia, Polonia, ca sa dau numai cateva exemple). De asemenea o problema mare ramane dezvoltarea agriculturii, tinand cont si de faptul ca tara noastra dispune de un foarte mare potential agricol. Cu toate acestea, din pacate, painea e scumpa… Cred ca ar mai trebui spus ca tinerii, in sine, nu pot fi o conditie sine qua non a dezvoltarii. Pentru asta trebuie politici. Politici de dezvoltare. Asta pentru a putea ajunge din urma tarile mai bine dezvoltate si tarile dezvoltate. Ceea ce ne prezinta Casa Regala este o viziune, nu un program, inteleg asta, dar, din motivele de mai sus, mi se pare, totusi, destul de saraca…  De asemenea, cred ca ar mai trebui spus ca tara ar avea nevoie de politici de protectie sociala, de o viziune in acest sens si de exprimarea unei valori in societate precum solidaritatea. Sunt de acord cu faptul ca Romania trebuie sa fie un stat social. Ceea ce ne arata insa viziunea Casei Regale este un Neoliberalism imbracat in hlamida. Si poate ca nu intamplator liberalii si-au arata sustinerea fata de monarhie. Poate si pentru faptul ca le-ar proteja mai bine interesele aceasta forma de guvernamant. Insa chestiunea asta cu monarhia ar trebui bine inteleasa si analizata. Pentru ca stau si ma gandesc ca unii, si nu putini, dintre cei care detesta actuala Putere si pe Traian Basescu ar putea sa gandeasca in felul urmator:  ‘daca treaba nu merge bine cu Basescu, ne va merge mult mai bine cu monarhia’. Sa nu confundam lucrurile: secventa Basescu cu cat de rea e republica si cat de buna e monarhia. Ar trebui sa excludem astfel de rationamente superficiale. Cu atat mai mult cu cat republica, la noi, ma refer in general, nu a fost un esec, asa cum ar cauta unii simpatizanti ai monarhiei s-o prezinte. Acuma, desigur, e aceasta criza economica si lucrurile stau asa cum stau. Totusi, sa nu uitam ca sub republica Romania a intrat in NATO si UE, ca s-a reusit crearea unui cadru democratic, dupa 1989 si s-a reusit lucrul acesta. Cu toata aceasta criza economica, destul de greu, e adevarat, lucrurile par a se indrepta sub aspect economic. Nu cred ca trebuie sa exageram cu demonizarea republicii, cum am vazut intr-o declaratie a D-lui Crin Antonescu, care vorbea de o „istorie nefasta a prezidentialismului in Romania” (citat din memorie). Acest neoliberalism practicat la noi dupa ’89 nu a prea dat roade din punct de vedere economic. Si, dupa cum se poate vedea, nici in lume, care se confrunta cu aceasta criza economica grava. Va da roade sub un eventual regim monarhic? Ma indoiesc. Daca au fost si lucruri mai putin bune in republica, atunci tot asa va sta treaba si intr-un regim monarhic. Evident, sustinatorii regimului monarhic vor idealiza monarhia. Eu caut sa incerc a fi obiectiv. Chiar si in Viziune se arata ca: „România a contribuit, în deceniile trecute, la educatia universitarã si la dezvoltarea industriei si infrastructurii unor tãri din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America Latinã. Prezenta româneascã în Africa neagrã, în tãrile Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia centralã sau de sud-est, în America Latinã sau în Caucazul de sud, sub formã educationalã sau economicã ar putea fi utilã României si Uniunii Europene.”. De aceea si spun ca trebuie cumpanite bine lucrurile si nu ar trebui sa uitam de escurile monarhiei, cum s-a intamplat, spre exemplu, in Grecia, unde s-a instaurat Regimul Coloneilor!

In trecut, monarhia, la noi, a fost legata de liberalism. Istoric vorbind, asa au stat lucrurile. PNL, in trecut, era un partid puternic. Insa situatia politica, acum, este alta. Sa nu uitam de evenimentele tragice de la 1907 si 1933, cand s-a tras in tarani, respectiv in muncitori. Eu cred ca ar fi foarte important sa stim ce fel de monarhie ar fi, presupunand, ca ipoteza, ca s-ar instaura monarhia: o monarhie cu vederi foarte de dreapta, conservatoare, aplecate spre un liberalism conservator sau o monarhie aplecata spre social-democratie, spre un liberalism moderat, sa zicem social-liberalism. Pentru ca monarhia ar da, in cazul asta, credit unor valori. Ar da tonul, cum se spune. Pentru ca este foarte clar ca situatia actuala nu mai seamana cu cea din trecut, sub niciun aspect. Modificarile ce au fost efectuate in timp isi spun cuvantul si nu se poate sa nu le iei in considerare.

Desigur, problema e complexa.

iulie 31, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii