Se discuta chestiuni punctuale…

… si mai putin problemele de fond. De pilda, ca DNA l-a arestat pe cutare sau ca l-a pus sub control judiciar pe cutare, ca Parlamentul a incuviintat urmarirea penala a cutarui parlamentar. Dar chestiunea statului de drept nu sta in aceste cazuri punctuale, indiferent de numarul lor. Statul de drept consta in independenta Justitiei. De fapt, intr-un mod mult mai general, vorbim de separarea puterilor in stat – puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca – cu un mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Problema de fond care se pune este daca avem in Romania o asemenea separare reala a puterilor in stat. Si, referitor la Justitie, daca Justitia este independenta cu adevarat.

S-a tot vorbit de independenta Justitiei, dar nu la modul profund, iar discutiile n-au trecut de lozinci, de pilda ca „trebuie sa avem o Justitie independeta!!”. Dar cum e Justitia la noi? Este aceasta cu adevarat independenta de factorul politic?

Daca ne uitam in Constitutia Romaniei, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei Justitiei” (art. 133, al.1). Insa Senatul – institututie democratica dar eminamente politica – valideaza sau numeste 16 din cei 19 membri ai CSM. De asemenea, in CSM e membru ministrul Justitiei – functie politica. „Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii la care participa” (art.133, al. 6).

La Curtea Constitutionala avem 9 judecatori numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit (art. 142, al. 2). Dar „trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei”. Camera Deputatilor, Senatul si Presedintia Romaniei sunt institutii democratice, dar politice prin excelenta.

La „Statutul procurorilor” (art. 132) se spune: „Procurorii isi desfasoara activitateapotrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei” (al. 1) – ministrul Justitiei – functie politica.

La „Statutul judecatorilor” (art. 125) se spune: „(1) Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, min conditiile legii. (2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de comepetenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii organice” (al. 1 si 2). Presedintele Romaniei  – functie politica.

Independenta Justitiei e necesara pentru a se infaptui Justitia fara abuzuri si fara procese politice.

In conditiile de mai sus, schitate de mine pe scurt, putem spune ca Justitia e independenta in Romania? Raspunsul la o asemenea intrebare e cu „da” sau cu „nu” – „da si nu” inseamna ca nu prea e independenta. Si de aici suspiciunile de abuz, de „rafuiala politico-mafiota”, de procese de natura politica, pe care le avem astazi in societate.

In conditiile constitutionale existente la noi, nu prea vad cum s-ar putea rezolva lucrururile. Pentru ca Politica si Justitia sunt de naturi si esente diferite. De aceea si ratiunile lor sunt diferite unele de altele. Una e sa vorbim, de exemplu, despre ratiuni politice si altceva e sa vorbim despre „ratiuni de drept” sau „ratiuni care privesc dreptul si dreptatea”.

Insa definirea dreptatii a tinut intotdeauna de un cadru ideologic si istoric dat, de credintele anumitor popoare. Separarea puterilor in stat asigura doar functionarea acestora fara sa permita interferente care sa le vicieze activitatea. Avand naturi, esente si ratiuni diferite, politicul poate sa vicieze actul de justitie. Asa cum si justitia poate vicia actul politic, poate bloca decizii politice necesare.

Problema la noi ar fi in ce masura se echilibreaza puterile in stat. Si daca exista mecanisme de verificare intre ele. Daca nu se echilibreaza vom vedea tot felul de influente care le viciaza activitatea. Independenta Justitiei nu se poate asigura si realiza doar printr-un singur organism, cum ar fi DNA, despre care nu avem certitudinea ca ar fi si acesta, la randul sau, chiar atat de independent. De asemenea, daca primeaza doar Justitia, inseamna ca toate celelalte sunt cat se poate de marginale, atat puterea executiva cat si cea legislativa – lucru ce se constitutie intr-un dezechilibru grav in societate. Fara o echilibrare, Justitia ajunge sa vicieze atat actul executiv, cat si cel legislativ, creand perturbatii majore in societate. Iar fara o verificare se poate ajunge la abuzuri.

S-a ajuns in situatia in care populatia consuma foarte mult DNA – pe la televiziunile de stiri doar despre asa ceva se vorbeste sau legat de acest aspect. Ce te faci daca utilitatea marginala – ca sa folosesc o terminologie din economie – a acestui produs aruncat pe piata, DNA, incepe sa scada pana spre zero, cand se ajunge la satietate? Si pana la urma nu s-ar rezolva mare lucru pentru ca Justitia tot n-ar fi independenta, o echilibrare tot n-ar exista. Iar in privinta sumelor recuperate, prof. Mircea Cosea a dat exemplu Italia cand cu operatiunea „Mani pulite” s-au recuperat doar 18% din sume, adica foarte putin, aratand ca asta ar fi maximul cunoscut si greu de anticipat ca in Romania s-ar putea recupera mai mult, procentual vorbind.

Montesquieu spune ca „independenta Justitie trebuie sa fie reala si nu doar aparenta” si vedea in Justitie „cea mai importanta dintre puteri, independenta si neverificata” de aceea o considera si periculoasa. Daca tot invatam de pe Wikipedia, va propun sa cititi aici ce spunea Thomas Jefferson in 1820:

„You seem … to consider the judges as the ultimate arbiters of all constitutional questions; a very dangerous doctrine indeed, and one which would place us under the despotism of an oligarchy. Our judges are as honest as other men, and not more so. They have, with others, the same passions for party, for power, and the privilege of their corps…. Their power [is] the more dangerous as they are in office for life, and not responsible, as the other functionaries are, to the elective control. The Constitution has erected no such single tribunal, knowing that to whatever hands confided, with the corruptions of time and party, its members would become despots. It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves.^[13]„

Iar Alexander Hamilton (Federalist No. 78) exprima viziune potrivit careia Curtile au doar puterea cuvintelor si nu aceea de a constrange celelalte doua ramuri ale Guvernului, de care Curtea Suprema insasi e dependenta. Era vorba, din cate am inteles, de Actul Judiciar din 1789 care dadea Curtii Supreme puteri peste limitele impuse de Constitutie, peste Congres sau Executiv, pornind, din cate am inteles, de la aceasta cauza – Marbury v. Madison – unde s-a atins o problema extrem de sensibila, iata ce se arata:

„Although the power of judicial review is sometimes said to have originated with Marbury, the concept of judicial review has older roots in the United States, and possibly in England as well. The idea is often attributed to the English jurist Edward Coke and his opinion in Dr. Bonham’s Case, 8 Co. Rep. 107a (1610), although this attribution has been called „one of the most enduring myths of American constitutional law and theory, to say nothing of history”.^[10] Bonham’s Case was not mentioned in Marbury v. Madison, and the Court later stated that Bonham’s Case did not make common law supreme over statutory law:

[N]otwithstanding what was attributed to Lord COKE in Bonham’s Case, 8 Reporter, 115, 118a, the omnipotence of parliament over the common law was absolute, even against common right and reason. The actual and practical security for English liberty against legislative tyranny was the power of a free public opinion represented by the commons.^[11]

Coke’s meaning has been disputed over the years, for example by scholars who contend that Coke only meant to construe a statute without challenging Parliamentary sovereignty.^[12] His remarks that seem suggestive of judicial review are sometimes considered obiter dicta, rather than part of the rationale of the case.^[13]”

De unde se vede ca si Justitia poate vicia actul politic, iar aceasta situatie poate deschide calea tiraniei, cu alte cuvinte se poate ajunge la dictatura. Dar iata ce s-a intamplat in acest caz – Marbury v. Madison (1803) – si ma refer la ce scrie aici: John Marshall care era Chief Justice of the Supreme Court of the United States considera ca Guvernul trebuie sa fie sub lege:

„Marshall’s opinion expressed and fixed in the American tradition and legal system a more basic theory—government under law. That is, judicial review means a government in which no person (not even the President) and no institution (not even Congress or the Supreme Court itself), nor even a majority of voters, may freely work their will in violation of the written Constitution. Marshall himself never declared another law of Congress or act of a president unconstitutional.

Marshall, during Marbury v. Madison on the constitution:

Certainly all those who have framed written constitutions contemplate them as forming the fundamental and paramount law of the nation, and consequently the theory of every such government must be, that an act of the legislature repugnant to the Constitution is void.^[56]”

Dar iata care a fost pozitia Presedintelui US, Dl. Thomas Jefferson:

„More generally, Jefferson lamented that allowing the Constitution to mean whatever the Court says it means would make the Constitution „a mere thing of wax in the hands of the judiciary, which they may twist and shape into any form they please.”^[54]”

incerc sa traduc:

„In general, Jefferson s-a plans de urmatorul lucru: daca se permite ca Constitutia sa insemne ceea ce spune Curtea, inseamna a face din Constitutie ” nu altceva decat o ceara in mainile judiciarului, pe care ei o pot rasuci si sa-i dea orice forma le e pe plac”

Si iata ce scrie in continuare:

„Because Marbury v. Madison decided that a jurisdictional statute passed by Congress was unconstitutional, that was technically a victory for the Jefferson administration (so it could not easily complain). Ironically what was unconstitutional was Congress’ granting a certain power to the Supreme Court itself. The case allowed Marshall to proclaim the doctrine of judicial review, which reserves to the Supreme Court final authority to judge whether or not actions of the president or of the congress are within the powers granted to them by the Constitution. The Constitution itself is the supreme law, and when the Court believes that a specific law or action is in violation of it, the Court must uphold the Constitution and set aside that other law or action, assuming that a party has standing to properly invoke the Court’s jurisdiction. Chief Justice Marshall famously put the matter this way:

It is emphatically the province and duty of the Judicial Department to say what the law is. Those who apply the rule to particular cases must, of necessity, expound and interpret that rule. If two laws conflict with each other, the Courts must decide on the operation of each.

The Constitution does not explicitly give judicial review to the Court, and Jefferson was very angry with Marshall’s position, for he wanted the President to decide whether his acts were constitutional or not. Historians mostly agree that the framers of the Constitution did plan for the Supreme Court to have some sort of judicial review; Marshall made their goals operational.^[55]”

Ideea care se desprinde este ca nu trebuie sa se ajunga la abuzuri nici din partea Executivului, nici din partea Legislativului si nici din partea Judiciarului. Iar fara o echilibrare a acestor trei puteri, calea spre abuzuri este deschisa. Evident, putem vorbi si de abuzul puterii executive – care poate deschide calea unei dictaturi in acest sens, daca aceasta putere capata o putere mai mare fata de celelalte. Probabil ca aceasta problema nu sta atat in drept cat intr-un principiu – acela de echilibrare a acestor puteri. Se poate vedea si azi cum se nasc regimuri politice de mana forte in Rusia sau Turcia, lucru care, desigur, nu e de dorit. Insa calea poate fi si inversa, cand Judiciarul capata o putere prea mare, o mana de indivizi din aceasta bransa cautand sa obtina intreaga putere in Stat. Sau ca unii sa se foloseasca de instrumentul acesta – Judiciarul – ca sa obtina o si mai mare putere. De aceea Thomas Jefferson spunea: „It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves”…

DE citit si: Trebuia infiintat PNA…?

Teoria conspiratiei…

Imi dau seama ca in Romania prinde destul de usor ceea ce se numeste teoria conspiratiei si s-ar putea ca nu fara temei…

Am urmarit ceea ce se reproseaza BNR si cred ca e de salutat ca sunt luari de pozitii critice, ca oamenii isi exprima in mod liber atitudinea fata de politicile bancii centrale. S-a discutat despre chestiunea politicii monetare dusa de BNR si anume prociclicitatea acesteia. Si legat de aceasta chestiune e un lucru care nu se poate sa nu te frapeze.

Eu inteleg asa: politica prociclica inseamna o politica ce vine, ca sa zic asa, in favoarea ciclului economic: accentueaza perioada de boom economic, supraincalzind economia (va aduceti aminte de celebra sintagma: „economia duduie!!”), iar in perioada de recesiune, accentueaza, agraveaza recesiunea facand-o cu mult mai severa.

Daca BNR a dus o astfel de politica procliclica, se pune problema cui i-a folosit din punct de vedere politic? Pentru ca, sa ne intelegem, o astfel de politica monetara dusa de BNR are influente in plan politic cu sensul de:” Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.„. Deci cui i-a folosit supraincalzirea economiei in perioada de boom si, mai ales, cui i-a folosit agravarea recesiunii? Eu ma uit, spre exemplu, la ce scrie Dl. Isar, spre exemplu aici:

„Politica monetară are un impact evident asupra economiei reale pe termen scurt şi mediu.

Politica monetară excesiv de restrictivă în România şi întârzierea inexplicabilă a relaxării au influenţat în mod negativ creşterea economică.”

sau aici:

„Guvernatorului Isarescu i se cere in mod transparent si public sa intre in legalitate comunicand fara echivoc si fara raspunsuri trunchiate, urmatoarele:

1. Cat este venitul lunar, potrivit declaratiei de avere pe care este obligat de lege sa o depuna la ANI?

– aceasta informatie va dovedi cu cat au crescut veniturile Guvernatorului Isarescu in timp ce sustinea taierile de salarii si pensii in 2010
– cu cat a crescut venitul in 2013, exact inaintea varstei de pensionare
– cat este pensia pe care este indreptatit sa o cumuleze cu salariul
– Justificarile, fluide si interschimbabile in functie de audienta, legate de decizii ale CA din 2000, interpretari halucinante ale conceptului de independenta a unei banci centrale or concurenta institutionala sunt tot atatea mostre de sfidari publice ale legii din Romania

2. In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?

3. Licentele bancare acordate de BNR au fost date la pachet cu supraveghere partinitoare? – Cateva exemple aici http://lucianisar.com/uncategorized/licentele-bancare-si-supravegherea-bnr/.
– Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata).

4. Cat din profitul BNR din perioada 2008-2015 a revenit direct Guvernatorului Isarescu ca si bonus de participare la profit si indirect ca si cheltuieli de protocol pentru necesitatile acestuia?

– Aceasta informatie va dovedi daca a meritat suferinta din timpul crizei a companiilor romanesti si a persoanelor fizice cu credite in lei, penalizate or bagate in insolventa de dobanzile ridicate
– BNR a fost singura Banca Centrala din Europa care a mentinut dobanzile ridicate in criza
– Deficitul de lichiditate din criza a fost finantat de BNR la dobanzi ridicate, rezultand profitul BNR.

5. Care era necesarul de finantare de la FMI pentru Romania dupa cum reiesea din calculele BNR din primavara anului 2009 si de ce a acceptat BNR pentru Statul Roman o suma de 4 ori mai mare?

6. Minutele originale ale sedintelor Consiliului de Administratie al BNR (Nu versiunile succesiv refacute, dupa diferitele evenimente).

– In acest mod se poate vedea clar daca greselile de politica monetara si de credit ale BNR din perioadele pre-criza si de criza din Romania sunt rezultatul imposturii sau a neintelegerii profunde a dinamicii economiei romanesti.”

Dar iata un articol clar apropo de prociclicitate al D-lui. Florin Citu:

Zece ani de politica monetara prociclica

„Toata lumea este cu ochii pe politica fiscala. Deficite bugetare mari cand economia creste sunt sanctionate (nu mereu, depinde de guvern) atat de societate civila cat si de institutiile “independente”. Aceasta combinatie arata o politica fiscala prociclica care de cele mai multe ori duce la o criza (sau precede o criza).

Prea putina lume se uita la celalalt instrument al politicii economice- politica monetara. Politica monetara procilica introduce aceleasi dezechilibre in economie pe care le sanctionam la politica fiscala. Mai mult, atunci cand politica monetara este procilica in acelasi timp cu politica fiscala (politica monetara sustine politica fiscala) efectele negative pentru economie pe termen lung se amplifica.

Ignorata de opinia publica politica monetara a fost procilica in ultimii 10 ani. Efectele le vedem in evolutia economiei in perioada 2004-2015 (o analiza viitoare cuprinde perioada 1990-2016). Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.

Prociclicitatea politicii moentare este foarte usor de observat. In perioadele cand dobanzile din piata interbancara raman mult timp sub dobanda de politica monetara banca centrala pompeaza lichiditate in sistemul monetar peste nevoile curenta ale sistemului. Atunci cand dobanzile din piata interbancara sunt peste dobanda de politica monetara mult timp banca centrala retrage lichiditatatea din sistemul monetar. Din grafic se vede foarte clar ca banca centrala a pompat bani in economie in perioada de boom si i-a retras in perioada de criza-prociclic.

Ramane totusi de explicat periaoda 2011-2013. Foarte pe scurt, aceasta este perioada in care banii ieftini aveau rolul de a finanta deficitul bugetar. In aceasta perioada bancile au crescut imprumuturile pentru statul roman de la 5% din active pana la 20%. (revin cu o explicatie mai ampla)

Stim ca politicienii sunt iresponsabili. De aceea sistemul monetar actual ofera independenta operationala bancii centrale. Nu este un sistem perfect (un sistem fara banca centrala este superior) dar permite politicii monetare sa limiteze derapajele politicii fiscale prin politica monetara anticiclica. Dar atunci cand banca centrala sustine iresponsabilitatea clasei politice, politica monetara prociclica, rezultatul este cel pe care il vedem astazi-ramai tara cu cel mai mic PIB per capita dupa 26 de ani de la terminarea regimului comunist. Sanctionarea politicii monetare prociclice trebuie sa devina la fel de importanta pentru societate ca sanctionarea politicii fiscale prociclice. Ambele arata dispret pentru resursele publice si ambele sunt la fel de iresponsabile.

Grafic: dinamica anuala credite in lei persoane fizice si jurdice (dreapta) vs dobanda politica monetar si ROBID -overnight.

Surse: BNR, Modulus- EI

„

Este de ajuns sa dati un search pe blogul D-lui. Citu ca sa vedeti cat de multe articole sunt pe aceasta tema. Si sunt destule! Iar in ultimul articol vorbeste despre faptul ca e facut in mod expres de asa maniera incat performantele BNR sa nu poata fi evaluate, adica se intretine cu buna stiinta neclaritatea cu privire la acest aspect:

Pana la urma cum naiba evaluam performanta BNR?

„Am urmarit foarte atent cele doua conferinte de presa ale guvernatorului, 4 si 8 august. Era clar de ceva vreme dar acum avem verdictul, BNR este condusa de jurnalisti si politicieni. Economistii, daca mai exista, sunt ignora(n)ti.

Am sa ignor ironiile ieftine si care spun mai mult despre cel care le face decat despre cei pe care incearca sa-i “atinga”. In schimb printre ironii, glumite si aprecierii fara niciun fel de dovezi asupra propriilor performante guvernatorul a atins cateva subiecte care ne intereseaza.

Imi este clar ca domnul guvernator nu a citit legea BNR. Sau nu foarte atent. Sa scapam de partea mai simpla a opiniei mele de astazi. Nicaieri in statut nu scrie nimic despre obiective precum stabilitate financiara si stabilitatea cursului de schimb. Chiar daca BNR a inclus aceste obietive in comunicate OFICIALE ale bancii sau chiar daca dl Guvernator reprezentand BNR a spus acest lucru de mai multe ori si cel mai recent pe 4 August 2016 (… obligatia noastra este sa asiguram stabilitate preturilor, stabilitatea financiara si stabilitatea cursului de schimb. Toate trei sunt asigurate…). Repetand aceste lucruri in public pentru a justifica interventii aleatoare si devastatoare in economie (distrugerea semnalului trimis de preturi) nu schimba legea. Daca BNR vrea aceste obiective atunci trebuie sa schimbe legea.

Dar dl guvernator citeste “foarte atent” legea atunci cand fuge de responsabilitate. Dupa aprope 11 ani de politica monetara de tintirea directa a inflatiei domnia sa vine si ne spune ca nu relativ la tinta de inflatie trebuie analizata performanta bancii centrale. Ca sa nu gresesc dl guvernator spune “una dintre acuze este ca banca nationala si-a ratat tinta de inflatie si deci nu-si indeplineste mandatul .. mandatul bancii nationale este stabilitatea preturilor… nu gasiti in legea bancii nationale o tinta de inflatie ..”

Sa ne oprim putin asupra acestei declaratii. Un functionar public interpreteaza drept acuzatie o cerinta a unui economist (da stiu, eu sunta ala cu obsesia cu tinta de inflatie, da asa zice si Carney despre ministrul de finante care ii cere obsesiv sa explice de ce inflatia este sub tinta de 2 ani). Nu o vede ca pe o cerere normala. Se simte acuzat. Asta este prima observatie. Dar a doua este mult mai importanta si arata ce spuneam mai sus ca la BNR economistii nu mai niciun cuvant de spus. Guvernatorul incearca sa scape de o evaluare a performantei politicii monetare aratand ca in legea BNR nu scrie nimic despre tinta. Corect. Asa este.Felicitari. DAR domnule guvernator daca citeaati propria evaluare a politicii monetare (TINTIREA DIRECT A INFLATIEI ÎN ROMÂNIA, caiet de studii BNR, 2009) vedeati ca la BNR evaluati politica monetara relativ la , da ati ghicit, TINTA DE INFLATIE. Mai mult domnule Guvernator puteati sa vedeti acolo de ce a fost aleasa aceasta strategie de politica monetara . De exemplu puteati sa vedeti ca “. Astfel, preferinta pentru stabilirea si anuntarea unei tinte punctuale deriva din efectul mai puternic al acesteia asupra anticipaiilor privind inflatia, costul acestei optiuni constituindu-l, însasi pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” Nu-i asa ca pare ciudat discursul dumneavoastra despre socuri exogene, ratarea obiectivului si “all that jazz” cand vedeti ca la BNR aveti deja studii care va demonstrau contrariul?

Dar sa intram in logica, oricat de bizara, a guverantorului si sa zicem ca ultimii 10 ani de tintirea directa a inflatiei au fost o gluma. Ok. Eu am pierdut timpul analizand poltica monetara relativ la tinta de inflatie cand de fapt, fraierul de mine, trebuia sa ma uit la ce spune statutul BNR. Hai sa ne uitam. In statut scrie negru pe alba ca “Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” Fraierul de mine a inghiti galusca si a crezut ca tinta de inflatie publicata de BNR reprezenta ceea ce intelege BNR prin “preturi stabile”. Acum am aflat ca nu este asa si ca am trait intr-o lume paralela in tot acest timp. Banca centrala folosea tinta de inflatie (sper cel putin ca aici sa fie de acord) pentru a asigura si mentine preturile stabile. Bun. Pana sa ne uitam la dinamica preturilor sa citim bine obiectivul ala fundamental; asigura si mentine stabilitatea preturilor. Deci, in primul rand BNR trebuie sa asigure si apoi sa mentina. Acum ne ramane doar sa ne dam seama ce naiba inseamna preturi stabile (aruncam la gunoi tinta de inflatie pentru ca nu este in statut).

Oare ce spune literatura de specialitate? Sa megem la FED, este ok sper pentru dl guvernator.Nu ma uit pe un blog oarecare (desi John Taylor, John Cochrane, George Selgin, Petere Ireland critica foarte foarte dur FED pe bloguri), iau si eu o institutie serioasa. La FED, ca peste tot in lume, preturi stabile inseamna o rata a inflatiei mica si stabila mentinuta pe o perioada lunga de timp. Iar cuvantul asta stabil. Sa mergem mai departe. Pana acum cativa ani cand si FED a adoptat un fel de tintirea inflatiei inflatie mica si stabila inseamna cat mai aproape de zero, ca peste tot in lume. Tintirea inflatiei a aparut tocmai pentru a elimina confuzia si a oferi publicului un punct de referinta atunci cand, ati ghicit, se face evaluarea bancii centrale. Pana atunci publicul intelegea prin preturi stabile inflatie zero. Sa revenim la FED, pana sa faca publica o tinta de inflatie tintea implicit o rata de inflatei intre 0-1%. Asta insemna preturi stabile. 

Ca sa fie mai simplu. Daca uitam de tintirea inflatiei si evaulam banca centrala dupa ce scrie acum in statut, atunci lucrurile sunt si mai grave. Din 2004 BNR trebuia sa asigure si sa mentina stabilitatea preturilor. Dinamica preturilor in aceasta perioada arata a orice numai a mica si stabila nu arata (vezi grfic). Bine, in ultima perioada sunt mici dar nu sunt stabile (iar BNR nu vrea sa aceepte ca scadere i se datoreaza in parte).

In acest moment ne aflam intr-un punct ciudat. Nu stim cum sa evaluam performanta BNR. BNR nu recunoaste tinta de inflatie ca pe un obiectiv iar legea nu spune ce inseamna concret “asigurarare si mentinerea stabilitatii preturilor”. Iar daca am interpreta legea dupa standardele internationale situatia ar fi mult mai grava pentru BNR. Aceasta confuzie la nivelul societatii despre cum evaluam performanta bancii centrale trebuie eliminata. Parlamentul trebuie sa ceara BNR ori sa explice clar ce inseamna obiectivul principal ori sa-si asume tintele de inflatie. Si mai mult legiuitorul in intelepciunea sa (il citez pe domnul guvernator) trebuie sa vina si cu sanctiuni clare pentru neindeplinirea obiectivului oricare ar fi acela. Ahh si sa nu uit, sanctiuni clare si pentru adoptarea de obiective duba bunul plac al BNR.

P.S. Discursul a fost piperat cu tot felul de aberatii economice (il citez pe dl guvernator). De exemplu,  dl guvernator vine si spune ironic si acuzand de aberatii economice pe cei care cer ca bnr sa tina preturile stabile in jurul tintei anuntate public si teoretic negociate cu guvernul- ce vreti sa crestem noi accizele sau sa vorbim sa creasca pretul la petrol doar pentru a putea sa ducem inflatia la tinta, o aberatie economica. Domnule Guvernator daca rata inflatiei era la tinta in momentul cand economia era lovita de socurile exogene atunci deviatia era mult mai mica si era mult mai usor sa aduceti rata inflatiei inapoi la tinta (dar acum inteleg ca nu v-a interesat niciodata acest lucru). Altfel spus, suma ratarilor tintei din trecut (performanta slaba si dezinteresul pentru mandat) au facut ca deviatia in acest moment sa fie mai mare. Ca sa explic cu un exemplu pe care sigur il intelegeti- nu poti sa ingrasi porcul in ajun. Iar dupa cum vad ca veniti cu scuza, nu asta era tema mea, sunt sigur ca si restanta din toamna nu o treceti si va trebui sa repetati anul.

P.P.S. aceasta este ultima mea opinie publica despre politica monetara. am pierdut 10 ani degeaba analizand o farsa. Voi continua sa intepretez efectele deciziilor in economie dar pentru clienti. Oricum, exista un singur adevar public referitor la BNR- nu a gresit, nu greseste si nu va gresi niciodata. Multa bafta dl guvernator, ati scapat de 50% din critici.

„

Nu se poate sa nu te gandesti la o teorie a conspiratiei atata vreme cat nimeni nu raspunde cui foloseste asa ceva? Cui foloseste politicile monetare prociclice? Cui foloseste mentinerea neclaritatii in evaluarea performantelor BNR?

Folosesc cumva astfel de lucruri societatii?

Daca nu, atunci cui?

Pentru ca legat de ceea ce spune, de pilda, Dl. Citu:

„Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.”

eu as trage urmatoarea concluzie:

– In 2009 am avut un guvern, ca sa zic asa, neutru, format politic din PSD si PDL, dar fiind an electoral s-a desfacut spre sfarsitul anului intrucat aveau loc alegeri. Efectele politicilor procilcice, care au agravat recesiunea, duse de BNR s-au facut simtite in 2010, cand la guvernare s-a aflat PDL – Guvernul Boc.

Politicile monetare prociclice, evident, au fost duse cu buna stiinta de catre BNR. Pentru ca nu pot sa socot BNR drept o institutie formata din oameni nerationali. Care ar fi fost scopul atunci?

Scopul nu poate fi decat unul singur: subminarea viitorului guvern, cel din 2010, adica a guvernului PDL, care a mai taiat si salarii si pensii – masuri tot prociclice.

Cu alte cuvinte inca din 2009 (sau poate chiar inca din 2008) s-a stabilit ca PDL trebuia terminat ca partid politic. Evident, o cale mai buna nici nu exista decat printr-o politica monetara prociclica la care, obiectiv vorbind, guvernul nu avea ce sa mai faca, fiind din start defavorizat impreuna cu intreg PDL, partid de guvernamant, care avea responsabilitatea guvernarii. Or, tocmai asta s-a si intamplat pentru ca, ulterior, PDL a ajuns sa fuzioneze cu PNL pentru ca, totusi, sa supravietuiasca pe scena politica in felul acesta.

In aceeasi cheie ar rezulta de ce se doreste cu buna stiinta mentinerea neclaritatii in ceea ce priveste evaluarea performantelor BNR: pentru ca astfel de misculatii in plan politic n-ar mai fi posibile daca evaluarea ar fi cat se poate de clara. Pe cand asa sunt posibile jocuri…

Totusi, sa mergem cu analiza mult mai adanc… Se folosesc astfel de tertipuri pentru mentinerea democratiei? Daca, sa presupunem, ar veni la Putere un partid si lucrurile ar merge foarte bine din punct de vedere economic, ar fi posibil un derapaj ca in cazul Turciei lui Erdogan. Turcia avea o crestere economica importanta si se bucura de ceea ce indeobste numim dezvoltare. Si iata ca acum Erdogan pare a acapara intreaga scena politica a Turciei…

Insa de ce ar trebui sa ne temem de o astfel de evolutie daca mecanismele democratice, respectarea drepturilor si libertatilor individului tin de Constitutie si respectarea acesteia? Pentru ca orice partid ar veni la Putere ar trebui sa respecte drepturile si libertatile oamenilor.

Repet intrebarea: cui foloseste politicile prociclice duse de BNR? Cui foloseste accentuarea perioadei de boom si, dupa aceasta, accentuarea severa a recesiunii?

Societatii se vede clar ca n-au folosit astfel de politici pentru ca efectele unor astfel de politici monetare sunt nocive din start. Asta o spune orice manual serios de economie.

De asemenea nu vad cum poate folosi societatii neclaritatile in evaluarea performantelor Bancii Centrale? Adica „pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” cum se arata in „caietele BNR”, citate de Dl. Citu, sa fie folositoare societatii? Atunci nu se poate sa nu te intrebi impreuna cu Dl. Isar: „In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?”…

Subiectul devine cu adevarat incitant!! 🙂

Nu cumva teoria conspiratiei e chiar justificata, cel putin in acest caz?

De ce a trebuit ca (cel putin) 10 ani sa avem o politica monetara prociclica si cui i-a folosit asta? De ce BNR nu raspunde in mod clar la astfel de probleme?

Care ar fi secretul de nepatruns ce se afla in spatele intregii tarasenii?

Ceva, ceva tot e clar… V-as sugera sa cititi si acest articol al D-lui. Citu referitor la PIB-ul potential. Eu meditam, parcurgand acest articol, la faptul ca ceea ce intereseaza pe decidentii si tehnocratii nostri este interventia in economie a statului si mai putin felul in care se situeaza PIB-ul real fata de PIB-ul potential. Cu alte cuvinte interventia statului in economie primeaza, nu atat aducerea PIB-ului real la cel potential – lucrul asta aproape ca nici nu-i intereseaza. Cu alte cuvinte, economia poate fi si in cea mai severa criza, pentru decidentii si tehnocratii nostri interventia statului in economie e importanta pentru ca asta le confera Putere.

Iata ce spune Dl. Citu:

„Pentru a stimula toatea aceastea eu am un alt model economic in minte. Unul care transfera responsabilitate deciziilor de economisire, investire, consum de la stat catre sectorul privat. De exemplu, eu inteleg dinamica economiei noastre altfel decat BNR sau MF. In 2008 prioritatea deciziilor de politica monetara ar fi fost mentinerea increderii in lichiditatea din sistemul finaciar si reducerea taxelor pentru a sustine cererea interna. O reducere a taxelor simultana cu o depreciere duce la o cerere agregata mai mare pentru ca in modelul meu cresc atat cererea interna cat si cea externa. Astfel, socul „crizei” ar fi fost mult mai mic. Dar mult mai important, o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic. Implicatiile ar fi fost pozitive pentru PIB-ul potential pe termen lung-am fi observat o scadere mai mica a PIB-ului potential.  „

Intr-adevar, asa este: „o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic”, dar pe ei i-a interesat mai mult Puterea… Nu neaparat sa fie venituri mai mari la buget, ci Puterea…

Dl. Isar spune: „Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata). ” – dar si aici tot de Putere e vorba… Si de bani, desigur.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre acutizarea luptei politice dintre Putere si Opozitie

Adevarul este ca s-a ajuns la o acutizare ce merge pana la ura. Paharul s-a umplut cu arestarea presedintelui Consiliului Judetean Arges, Dl. Constantin Nicolescu. Replica PSD a fost una dura, dezavuand discursul lui Traian Basescu la APCE. Luari de pozitie cat se poate de transante si de dure. Acuzatii grave la adresa lui Basescu din partea PSD, cum ca acesta ar conduce un stat politienesc. Atitudini la fel de dure si din partea reprezentantilor PDL. Nu voi face aici divagatii asupra practicilor judiciare din Romania si a legilor care le reglementeaza. Ci vreau sa scot in evidenta un singur lucru, si anume ca nu e in regula cu toata aceasta atmosfera incordata, plina de suspiciune si de ura intre cele doua entitati: Putere si Opozitie, care induc suspiciunea si ura intre cetateni. Pentru ca intr-un astfel de climat nu se poate construi ceva. Iar clasa politica din Romania, in ansamblul ei, ar trebui sa fie constienta ca rolul sau este acela de a construi o Romanie moderna si democratica. La ora actuala lipseste dialogul, si ma refer la dialogul pe problemele importante ale tarii, cum ar fi cele economice, pentru imbunatatirea vietii oamenilor. Este adevarat ca situatia actuala se datoreaza Puterii, ce parca nu are nicio disponibilitate catre un dialog politic pe temele majore ale tarii cu Opozitia. Pentru ca la noi, in lipsa unei culturi a dialogului (civilizat) precum si a unei mentalitati din vremuri revolute, Puterea, oricare ar fi fost ea, a dorit sa-si impuna propriul ei model de societate, intotdeauna in contradictie cu modelul Opozitiei. Ei, lucrul acesta nu poate sa conduca spre o poveste de succes. Sigur, suntem o democratie tanara. Dar ar trebui sa ne maturizam. Si ar trebui inteles tot acest parcurs de 21 de ani catre democratie, economie de piata intr-un mod mult mai profund. Este ingrijorator ca rezultanta acestor transformari sa conduca spre o mai mare dezbinare si catre o acutizare fara rost a unei lupte sterile. Spun asta pentru ca nu vad consecinte benefice ce ar rezulta dintr-un asemenea conflict. Adevarul este ca situatia economica ramane in continuare grea, iar oamenii sufera de pe urma acestui lucru. Acesta este un lucru care ar trebui sa preocupe actuala clasa politica la modul cel mai serios. Pentru ca daca problemele nu se rezolva, oamenii isi pierd increderea in clasa politica, in democratie, in institutiile democratice. Inutil sa mai pomenesc de numarul mare de nostalgici. Dupa cum spuneam si intr-o postare anterioara, trebuie sa existe o viziune comuna despre Romania si despre cum ar trebui sa arate Romania. Daca unul trage hais si altul cea, tare mi-e teama ca va surveni esecul. Si ne-o facem noi cu mana noastra, fara sa ne ajute cineva. Vom fi perceputi, daca nu si suntem deja, ca o tara dezbinata politic, instabila din acest punct de vedere. Adversitatea politica, intr-o democratie veritabila, nu inseamna dusmanie. Or, la noi, dupa cat se pare  in urma ultimelor evenimente, lucrurile merg destul de departe.

Sa luam un exemplu la intamplare: Franta. Eu nu am auzit ca in Franta ar exista o asemenea ascutire a luptei (era sa zic de clasa) ca la noi. Nu am vazut (poate ca nu cunosc bine) asemenea atitudini dure intre Popularii lui Sarkozy si Socialistii lui Martine Aubry. Nu am vazut invective, afirmatii ironic rautacioase si dusmanoase, capabile sa genereze falii in societate, dusmanii iremediabile, disfunctionalitati, ura, asa cum sta situatia la noi. Ar trebui sa invatam de la tarile cu traditie democratica, mai civilizate, cum se procedeaza. Pentru ca una este dezbaterea si alta este invectiva, acuzatia, replica dura, marlania, abuzul! Pentru asta si ziceam, anterior, ca nu e de mirare ca Franta ne da cu flit. Pana la urma eu stau si ma intreb daca stim ce vrem si unde vrem sa ajungem. In Romania intotdeauna Puterea a fost cea extrem de aroganta si nesuferita, dupa ce era numai miere si cu promisiuni mari de tot despre o viata mai buna in campanie, ca, imediat dupa ce s-a instalat, sa inceapa cu tot felul de arogante, abuzuri, satisfacerea clientelei politice, etc, etc. Nu spun, Doamne fereste, ca in alta parte ar fi perfect, ar fi societatea perfecta. Dar, totusi, prefer o asemenea gandire utopica, care poate ca are samburele perfectionarii sociale in dansa, decat lupta mizerabila care se duce pe meleaguri dambovitene. Creatoare, in final, de haos, dezbinare, confuzie, abuz. Iar epilogul este: mai multa saracie. La noi se pare ca nu se intelege, nu intelegem ca una este dialogul civilizat, rational, dezbaterea unei probleme pe baze ideologice si alta insulta care merge pana la injuratura. Cand spun asta nu ma refer neaparat la clasa politica, ci la noi. Iar clasa politica este dupa chipul si asemanarea noastra, imi pare rau ca trebuie sa spun lucrul acesta. Ca n-ar trebui sa fie asa, ci clasa politica ar trebui sa fie un model pentru cetateni! Pentru ca asemenea incrancenari indica faptul ca lipseste ceea ce se cheama civilizatie.

Nu se poate asa ceva! Chiar ma gandeam ca daca ma apuc sa scriu un comentariu asupra discursului rostit de Basescu la APCE, in care sa arat si partile pozitive, bune  ale discursului, voi fi gratulat de catre simpatizantii Opozitiei cu tot felul de epitete, care mai de care, dar privit cu simpatie de ceilalti. Este clar ca e vorba de o deformare a obiectivitatii, pe care o sufera in general societatea, si care nu ne mai permite sa vedem lucrul pozitiv, decat deformat prin prisma neincrederii, suspiciunii. Pai cum vrem atunci sa construim ceva? Cand acel „simt enorm si vad monstruos” al lui Caragiale inca mai face efecte!! Si ne intrebam de ce nu se modernizeaza Romania….