Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre elite…

As dori sa incep aceasta postare de la unele comentarii care s-au facut pe blog in legatura cu subiectul:

„Ghita Bizonu’

Hm … asd zice ca exista elite (care or fi alea) si belite – adica niste insi care se pretinz elota da care odata ce au trecut granita doar dracu’ si ingeru’ pazotor mai stie cine sunt (na exemplu de ELITA era Caius Iacob. Era vedeta in orice congres din specilaitatea sa. Ca exemplu de belita luati proce elitist actual care … odata ajuns in lata parte ..)

SO as mia zice ceva. Si eu ma trait in acel regim totalitar. Insa nu mi-am catigat painea slavind Conducatorul … Este si o cestie de aplecare si gust. Iar [upincurismul belitei noastre e cam vechi. Ca Motanu a scirs de elitele interbelice.. MS Lupeasca sa pmagea ca ar fi avut nevoie de 4 pogoane de buci (fese) ca sa iaba elita ce linge !”

„Marian

MOTANEEEE …. NU EXISTA REGIM TOTALITAR FARA SUPORTUL „ELITELOR „!!! Pentru ca un regim totalitar pecum cel romanesc sa poata lua fiinta { chiar dac-a fost sprijinit de T-34-rile sovietelor } AU FOST NECESARE NUME CUNOSCUTE , NUME MARI CARE SA ADUNE IN JURUL LOR MASELE D E PROSTI !!! L-ai uitat pe Sadoveanu , l-ai uitat pe G. Calinescu , pe Arghezii pe…doctorul Petru Groza ? Te contrazic cu respectul de rigoare : nu comunismul instaurat de sovietici a distrus la propriu elitele romanesti ci , romanii au facut-o iar aceea chiar nu erau comunisti . Uita-te mai atent la data inscrisa pe carnetele d e partid ale alora enumerati mai sus si vei vedea ca am dreptate .Titel Petrescu era cumva comunist ? Ionel Teodoreanu si frate-sau , Daniel Stanoiu , Emanoil Galeriu , Patriarhul Justinian …..si-ti pot enumera , pana cand imi aduce postasul si pensia pe septembrie , astia ti-au parut a fi comunisti omule ? Au publicat cumva in Scanteia articole ce ” infierau ” , maresalul Jukov sau Vorosilov ? Nu , si nici n-aveau nevoie caci existau si la noi suficienti manuitori ai condeiului , profesionisti ai condeiului care , abia au asteptat sa-l puna { condeiul fireste } ” in slujba noilor autoritati „, dupa cum spunea cineva in ” Lumini si Umbre ” , iar de la a pune doar condeiul si pana la a -si pune si sufletul , n-a fost decat un singur pas , crede-ma ca stiu ce spun .”

„Marian

Furios…chiar n-am pentru ce sa fiu furios Insa , nu trebuia sa ma manifest si eu intr-un fel sau altul ? 😉 Matale esti destept si-ti puteai da seama , ca nu puteam fi nici membru si nici simpatizant PSD din simplul fapt ca, parca ti-am mai spus mai nu stiu cand : NU MAI VOTEZ PENTRU NIMENI de cel putin cincisprezece ani ori , ori electoratul si simpatizantii PSD sant niste tipi disciplinati pana la prostie asa incat… chiar nu este cazul la mine 😎 . Ultima oara i-am votat pe USL-asi dar…s-au sters la cur cu votul meu si-al altor cateva milioane d e naivi asa incat…TOTI m-au dezamagit , TOTI mi-au inselat asteptarile intr-un fel sau altul deci , m-am decis sa-i sanctionez in felul si dupa gandirea mea proprie si personala , indiferent cu m-ar categorisi unul sau altul , INDIFERENT CINE AR FI ALA . La prezidentiale…nici macar nu m-am deranjat sa ies pana la coltul strazii unde , la nici o suta d e metrii de locuinta mea , se afla sectia d e votare . Nu-i cazul sa prezinti scuze , intre amici { chiar daca-s doar la nivel virtual } , scuzele-s de prisos .”Ai putea sa fii un simpatizant al PSD sau ALDE, de ce nu?” Ai uitat care-mi este parerea despre astia de la ALDE ? ” Daca e asa, atunci e de inteles ca suferi vazand niste critici puternice si bine argumentate. Cu atat mai mult cu cat e ingrijorator viitorul apropiat, dar si ce se intampla in prezent, legat de politicile PSD-ALDE. ” AI dreptate ” e ingrijorator viitorul apropiat ” insa , pentru mine acest viitor este ingrijorator din cu totul si cu totul alte motive , motive ce , fireste au la baza politicile pe care le duc ” alesii ” si care politici nu prevad inca , in nici un fel daca ” viitor de aur tara noastra are ” . Una peste alta fac ceva pe ea de tara , pe mine ma intereseaza ca nu se intrevede nimic bun pentru mine si ai mei . De fapt , cu astfel de oameni considerati ” elite ” in fruntea ei , Romania chiar n-are cum sa spere intr-un viitor mai bun , acesta-i adevaratul motiv pentru care-s dezamagit si pentru care…ai dau dracului si nu-i mai votez neam . Sti chestia aia : ” ori ca furi , ori ca tii sacul…tot aia-i ” . EI bine , eu nu fur si…nici sacul cuiva nu vreau sa-l tin , caci nu vreau ca vreodata sa ma acuze careva de…complicitate la furt . Chestia cu Lia Vasilescu…mi-a dat de gandit si , cum sunt si-al dracului de curios din fire , desi nu-s ” motan ” ca dumneata , am dat cautare pe NET si…am aflat ca , de fapt Radu Banciu { pe asta cel putin parca nu-mi vine a crede ca-l banuiesti c-ar fi membru sau sustinator al PSD-ALDE } ar fi fost primul ce-a lansat in piata chestia cu „sasalaul „si asta , inca din momentul confruntarii Johannis -Ponta . Firesc , ala a trait cam toata viata intre sasi , unguri si… „alte nationalitati ” deci stia care erau apelativele date de catre „populatia majoritara ” acestora . Chiar ma mira faptul ca Lia Olguta VAsilescu , vagaboanda asta politicianista , care-i totusi …o doamna 😀😀😀 sa aviva o astfel de exprimare ce nu cadreaza cu pozitia sa de fosta sugatoare la tzatza ” vadimiana ” si actuala lingatoare de labe …. teleormanene .”

E o realitate in Romania de azi neincrederea oamenilor in elite. Nu cumva aceste „elite” nu-si urmaresc decat propriul interes? Nu cumva merg cu fofarlica, intrebuintand demagogia de rigoare, doar pentru ca sa-si atinga propriile teluri, sa traiasca ei bine dincolo de orice aspect de ordin moral? Nu cumva aceste asa-zise elite ” odata ce au trecut granita doar dracu’ si ingeru’ pazotor mai stie cine sunt”?

Desigur, in primul rand ar trebui sa ne intrebam daca avem intr-adevar elite. Dar cred ca trebuie spus un lucru: aceasta neincredere in elite, care se manifesta astazi, in anul de gratie 2017!!!, e efectul deceniilor de totalitarism prin care a trecut Romania in sec. XX.

Inainte de a judeca elitele intr-un fel sau altul, ar trebui sa ne gandim la situatia intelectualului ce traieste intr-o tara cu un regim dictatorial. In cazul Romaniei, nu e vorba doar de regimul comunist. De la Dictatura Carlista si pana in 1989 Romania a cunoscut regimuri dictatoriale. Astfel de regimuri suprima drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Intelectualul, prin insusi felul sau, prin insasi natura sa, e un spirit critic si liber. La noi intelectualitatea a fost constransa sa traiasca in privatiuni, nu doar de ordin material ci, poate mai grav, cele care limitau dreptul la libera exprimare, care penalizau libertatea individului cu ani grei de temnita sau facand uz de asasinat. Eu cred ca trebuie spus un lucru: nu toata lumea are vocatie de martir. Atmosfera de iad din comunism, ca sa-l citez pe parintele Antonie Plamadeala, a influentat cat se poate de negativ viata intelectuala, lumea ideilor si capacitatea de a se naste solutii viabile pentru problemele ce apar in societate. Regimul politic comunist si educatia pe care inca din clasele primare se dadea tineretului nu permitea dezvoltarea unei intelectualitati capabile de a manageria schimbari necesare. De asemenea, teoria marxista pe care nu aveai voie s-o contrazici sau sa faci referitor la ea comentarii, cu atat mai mult critice, a insemnat o spalare pe creier facuta cel putin la doua generatii – cum ca numai asa e bine! Din aceasta cauza nu s-a putut dezvolta la noi o veritabila intelectualitate de stanga.

Asa s-ar explica faptul de ce generatia tanara de dupa 1947, desi scolita intr-un invatamant de stat gratuit si avand la dispozitie doua organizatii – cea de pionieri si UTC-ul – nu a putut sa produca, la varsta adulta, schimbarile necesare, de care tara avea nevoie, pentru ca lumea, in general vorbind, se mai si schimba. A urmat Revolutia, cu oameni nemultumiti, ajunsi la disperare, si asa s-a terminat si cu Ceausestii si cu comunismul in Romania.

Se poate forma asa o elita? Priviti pozele de mai jos:

Totusi, nimeni nu zambeste? Cam prea serioasa lumea! Uitandu-ma la poza asta, nu stiu de ce mi-a venit in minte Joan Baez, dar ea si cand canta un cantec trist schita un zambet.

Inainte sa criticam elitele de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, ar trebui sa ne amintim ca Romania avea elite in mai toate domeniile de activitate. Numai ganditi-va la Stefan Procopiu, aproape de Premiul Nobel pentru Fizica!!! Am dat doar un singur exemplu, chiar nu vreau, desi poate ar trebui, sa fac o lista intreaga a elitelor romanesti din perioada respectiva. In comunism am avut putine elite, dar le-am avut. L-as aminti pe Nichita Stanescu, in literatura. Iarasi spun: nu vreau acum sa fac o lista intreaga, desi poate ar trebui. Insa problema in comunism a fost ca regimul respectiv nu a reusit sa permita o coagulare a elitelor.

La sedintele UTC trebuia sa mergi acolo, la manifestatiile astea (v. mai sus) trebuia sa mergi acolo: erau prezenti pionierii, utecistii, membrii de partid, oamenii muncii. Insa UTC-ul n-a fost niciodata un laborator de idei, un network care sa uneasca tineretul si sa inlesneasca schimbul de idei. PCR, nici atat! Desi era o Organizatie de Pionieri pe tara – lucru care ar fi trebuit sa exprime un efort de a uni oamenii in jurul unor idei si de a inlesni comunicarea si dezbaterea, in realitate nu era deloc asa. Te facea utecist obligatoriu dupa ce terminai clasa a VIII-a. Te punea „sa inveti” statutul ca trebuia sa te intrebe ceva din statut si te trezeai utecist. Nenorocirea a fost ca, in felul acesta, o generatie intreaga, care n-a cunoscut razboiul, in cele din urma a esuat lamentabil. Si in felul acesta se explica evolutia de dupa Revolutie, cu 80% din privatizari ratate (Nicolae Vacaroiu), cu milioane de romani care n-au mai avut o alta solutie existentiala decat sa-si paraseasca tara pentru a merge la munca in strainatate. Este deprimant sa constati cum regimul comunist a impins pur si simplu aceasta generatie postbelica spre un esec ineluctabil. Nu mai vorbesc de contradictia reprezentata de fosta Securitate si aceste organizatii de care vorbeam mai sus, pentru ca actiunea Securitatii avea ca efect tocmai dezbinarea, semanarea neincrederii intre oameni. Cu alte cuvinte aveam organizatii care trebuiau sa uneasca oamenii, Securitatea ii dezbina!!

Chiar prima poza, cea cu Ceausescu, in centru, incadrat de o multime mare de pionieri frumosi, arata faptul ca nici nu trebuia ca sa se nasca dintre acestia vreo elita – Ceausescu trebuia sa fie unica elita!! Restul trebuia sa se multumeasca doar cu „copilaria fericita”, „cu conditiile bune de trai asigurate de comunism”. Observati apoi, in urmatoarele poze – trebuie sa spun ca in comunism ajungeai pionier obligatoriu – cum defilarile acestea arata un caracter de disciplina cazona in ceea ce priveste Organizatia de Pionieri. E greu de presupus ca intr-o asemenea societate am fi putut avea o Ginni Rometty… Daca nu chiar imposibil. Evident ca in Romania nu exista o comunitate frateasca de fete precum Kappa Kappa Gamma, asta apropo de Ginni Rometty… Interesant la aceasta organizatie e ca scopul sau e international. Evident ca in Romania nu exista o organizatie precum Shriners International – v. si aici. Eu va arat acuma cate ceva din ce exista in Occident si SUA. In Romania, ca de altfel in toate tarile socialiste, era Organizatia de Pionieri, era UTC, era Partidul – uneau aceste organizatii oamenii din diverse tari socialiste? Evident ca nu!! Nu mai vorbesc de faptul ca pe vremea lui Ceausescu era Decretul potrivit caruia era interzis contactul cu cetatenii strainii, deci inclusiv cu cei din tarile socialiste. Cu rusii, nu mai vorbesc!! Uitati-va mai jos la o poza:

Dl. CHARSTEN WIENBREYER, Potentatul Templului Shrine EMIRAT, Europa

Daca in Romania acelor ani cineva purta un astfel de fes pe cap – just for fun – era luat imediat la intrebari de Securitate. Iar pentru ca scria EMIRAT, era clar – deci daca chiar vroiai sa fii ridicat de Securitate, asa trebuia sa faci, sa-ti pui un fes de genul asta pe cap!! 🙂

Interesant este ca in Occident si SUA erau si sunt organizatii care unesc oamenii din diverse tari. In Romania acelor ani erau organizatii care ar fi trebuit sa uneasca oamenii, macar cei din tarile socialiste, dar nici vorba de asa ceva. Cu atat mai mult, lipsea aspectul distractiv. Stiu si eu, poate iti venea sa-ti pui un fes de genul asta pe cap, just for fun. NUUUU!! Nici vorba de asa ceva!! Ia sa fi venit un pionier, cand se tinea o sedinta de organizatie sau se premiau elevii merituosi – asta se intampla la cinematograful din cartier – cu un asemenea fes pe cap!! 🙂 😆 Bine, ca pana sa ajunga acolo, l-ar fi luat maica-sa la trei-pazeste si s-ar fi potolit repede. Aceasta inhibare a creativitatii intr-o disciplina cazona de organizatie politica plictisitoare la maximum poate conduce la nasterea unor elite? Interesant este ca, la scoala, la orele de curs, fetele trebuiau sa aiba bentita pe cap! 🙂

Noi ne intrebam de ce nu avem acum elite, de ce oamenii nu au incredere in elite. Raspunsul trebuie sa-l cautam atunci! Uitati-va cum in penultima poza – cea cu manifestatia – o imensa multime de oameni era adusa acolo ca sa-l ovationeze pe Ceausescu. Numai vorbesc de faptul ca toata aceasta multime de oameni, inclusiv pionierii pe care ii vedeti in primele randuri, faceau ore intregi de repetitie ca sa iasa bine cand venea Tovarasu’. Erau adusi elevi ce stateau cu orele pana veneau la tribuna Ceausestii si trebuia sa astepti chiar daca era, de pilda, o caldura insuportabila. Tot acest cult al personalitatii „conducatorului iubit” avea drept scop si consecinta anihilarea oricaror elite. Si a oricaror manifestari care ar fi putut genera idei, dezbateri reale, creativitate in societate. Fenomenul acesta s-a intins pe o lunga perioada de timp. Observati la aceste poze ca nici nu prea conteaza anii – era la fel. Nu mai vorbesc de lozincile aducatoare de ode Tovarasului si Tovarasei pe care toti acesti copii le strigau ca intr-o grandioasa spalare pe creier. Si de observat ca Revolutia din 1989 a adus in prim-plan tot personalitati comuniste la varf sau fii ai acestora, mai putin oameni noi, sau mai exact spus anumiti oameni. De aceea nici nu s-a putut adopta Proclamatia de la Timisoara. Acesti pionieri, ajunsi la varsta adulta, au format atunci o mare masa amorfa. Din personalitatile Revolutiei izvorate din simpli cetateni nu se mai aude azi nimic, dar au fost si foarte putini. Toate aceste organizatii de mase – Pionieri, UTC, PCR – s-au dizolvat imediat. Pentru unii au ramas relatiile si un alt fel de network – cel al fostei Securitati. Pentru afaceri, desigur.

Iata aici un articol interesant din Adevarul despre cercetasi, strajeri si pionieri si cred ca e bine spus: cum au fost inregimentati tinerii Romaniei. Erau organizatii specifice unor regimuri cu caracter totalitar. Interesant este ca cercetasia nu era obligatorie, in schimb strajeria, pe vremea lui Carol al II-lea, devenise obligatorie. In articolul din Adevarul, citat mai sus, se arata: „În comparaţie cu cercetaşii, străjerii aveau reguli mai dure: toţi băieţii cu vârste între 7 şi 18 ani şi toate fetele cu vârste de la 7 la 21 ani trebuiau să se alăture acestei organizaţii. Un corp format din băieţi cu vârste de la 18 la 21 de ani completa Straja şi era responsabil pentru oferirea de instrucţie premilitară”. Parerea mea este ca genul asta de organizatii de tineret cu caracter premilitar, obligatorii, specifice unor regimuri dictatoriale, nu pot conduce spre o societate a elitelor. Daca s-ar fi ramas la nivelul organizatiei de Cercetasi, care nu era obligatorie, ar fi fost altceva. Iar Cercetasia, cel putin din ce rezulta din articol, nu avea caracter politic, precum celelalte doua Strajeria si Organizatia de Pionieri. Noi am educat tineretul in spiritul obedientei politice. Si asta ani la rand. In spiritul obedientei fata de regim. Nu l-am educat sa aiba o viziune, ci sa invete sa se supuna. De aici rezulta si acum legaturile cu regimul, mai toate corupte!! Si lipsa spiritului de libera initiativa! Lipsa spiritului critic, ce e carcateristic unei societati deschise! Si din aceasta cauza societatea noastra se misca greu, nu se fac sau se fac anevoios reformele necesare. Iata niste poze cu strajerii:

Mijlocul anilor ’30… Seamana cu pionierii…

Sfarsitul anilor ’30…

Chiar si Regele e Strajer! 🙂

Toata lumea in genunchi!! Chiar si Printul!! 🙂 Democratic!! 🙂

Cu BUZDUGANUL sus!! 🙂

Si noi ne intrebam de ce oamenii au acceptat comunismul? Pentru ca asa i-am educat! Spiritul fascist s-a potrivit si-n comunism. Eu cred ca trebuie sesizat faptul ca fascismul si comunismul nu erau zone ale elitelor. In general vorbind, totalitarismul nu e propice elitelor. Ci inregimentarii. Insa tare imi e ca o asemenea societate tinde spre un esec, impinge generatii spre esecuri istorice. Erodeaza elitele si le corupe. In general vorbind, creeaza oameni mai usor de condus, dar pana la un anumit punct.

Reclame

august 28, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 comentarii

Mineriada din iunie ’90…

Romania Libera

ÎCCJ confirmă redeschiderea dosarului Mineriadei din iunie 1990

Se arata ca:

UPDATE: Pentru fostul președinte Ion Iliescu există o singură pedeapsă -„condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii”-, a declarat fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma, conform Mediafax.

Citește și: Dosarul Mineriada: Miron Cozma: Pedeapsa pentru Iliescu e una singură – condamnarea pe viaţă

–––-

UPDATE: Instanţa supremă confirmă redeschiderea dosarului mineriadei din iunie 1990, potrivit Mediafax.

Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au constatat, luni, că soluţia Parchetului de pe lângă instanţa supremă, de redeschidere a dosarului mineriadei, este legală şi temeinică.

Decizia ICCJ este definitivă, dosarul urmând să fie repartizat unui procuror care va emite, în baza probelor strânse, o rezoluţie. Acest procuror urmează să stabilească dacă se impune fie trimitere în judecată a celor implicaţi în dosar, fie clasarea cazului.

În dosarul mineriadei din iunie 1990, nu a fost condamnat decât un executant, Denes Domokos, fost şef de schimb la Exploatarea Minieră Livezeni. El a primit 10 ani de închisoare pentru că a încercat să-i taie capul ( la propriu) lui Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor din Universitatea Bucureşti.

Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în 2009, pentru a treia oară, într-un dosar al Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Aceeaşi soluţie s-a dat şi pentru foştii generali Mihai Chiţac, decedat între timp, şi Victor Athanasie Stănculescu, dar şi pentru fostul şef al SRI Virgil Măgureanu.

–––

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va decide, luni, dacă procurorii pot începe anchetarea lui Ion Iliescu în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, potrivit Digi 24.

Dosarul mineriadei, din 13-15 iunie 1990, a fost redeschis, după ce procurorul general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente.

Citește și: Ce spune Ion Iliescu despre redeschiderea dosarului MINERIADA

Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum şi redeschiderea urmăririi penale în acest caz, a arătat Parchetul instanţei supreme.

„În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică”, a precizat sursa citată.

În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Marea Cameră a CEDO a constat că România a încălcat articolele 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Citește și: VIDEO/FOTO: 21 de ani de la mineriada din iunie

Iliescu era acuzat în acest dosar de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase şi complicitate la tortură, fapte despre care procurorii au concluzionat că sunt nefondate, inexistente sau nepedepsite de lege la data săvârşirii.

Dosarele Mineriadei, ca şi cel al Revoluţiei, au fost instrumentate de procurorul militar Dan Voinea, pe care procurorul general Laura Codruţa Kovesi l-a acuzat de erori grosolane.”

Eu sper sa aflam odata si odata adevarul despre misterul Mineriadelor. Dezbaterile de la televizor sunt concentrate in jurul lui Ion Iliescu – a chemat sau nu minierii? Este celebra intrebare la care nu am primit un raspuns satisfacator de 25 de ani… Sigur, cei care se aflau si atunci in opozitie cu fostul Presedinte, sustin ca si atunci ca el ar fi chemat minierii, desi, dupa parerea mea, nu e clar si nu stiu daca exista vreo dovada care sa arate cu claritate, indubitabil, ca el ar fi chemat minierii. Dl. Iliescu a si zis ca nu-si asuma mineriadele si ca acestea au fost manifestari „spontane”, ceea ce mie chiar nu-mi vine sa cred.

Pozitia politica a D-lui. Iliescu in acea perioada era una interesanta… Interesant este ca atata vreme cat ceea ce s-a intamplat in decembrie ’89 a fost o Revolutie, in mod logic acest lucru inseamna renuntarea ireversibila la comunism. Dl. Iliescu nu a negat niciodata ca ar fi fost o Revolutie. Faptul ca a declarat ca Revolutia a fost infaptuita de comunisti, e o exprimare nefericita, desigur. Cu atat mai mult cu cat uciderea sotilor Ceausescu este legata in mentalul colectiv din Romania de persoana sa. Adica, prin acel simulacru de proces, Iliescu l-a omorat pe Ceausescu. Si daca dupa Ceausescu ar urma tot comunism, la ce a mai venit Iliescu?

Vreau sa arat ca Iliescu nu mai avea loc de intors spre comunism pentru simplul motiv ca nu l-ar mai fi crezut nimeni!!

Al doilea aspect foarte interesant este zicerea D-lui. Iliescu de atunci, ca in Piata sunt „niste golani”, lucru ce a marcat celebra de acuma Golaniada. Dar pentru „niste golani” trebuie sa chemi minierii…?

Mai trebuie remarcat ca Mineriada din 13-15 iunie ’90 e a treia. Prima Mineriada a avut loc intre 28-29 ianuarie dupa un miting al partidelor istorice (PNTCD si PNL), in Opozitie cu FSN, a doua in 18-19 februarie 1990, cand in evenimentele premergatoare mineriadei – a fost un miting anticomunist, antifesenist, antiiliescu si improtriva Securitatii – unii dintre manifestanti au incercat si au patruns in sediul Guvernului.

Erau vremuri cand Dl. Iliescu vedea peste tot doar agitatie legionara si lovituri de stat.

Problema care se pune este: de ce s-au folosit categorii socio-profesionale (v. ci celebrul „IMGB face ordine!”) pentru a restabili ordinea publica? Din lozincile de la Mineriada a treia, precum: „”IMGB face ordine!” și „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”” se vede foarte clar ca actiunea avea un anumit caracter politic ce tinea de niste vremuri revolute dar nu demult apuse. Dar iata ce spune Wikipedia (din articolul mai sus vizualizat) despre ziua de 13 iunie 1990:

„În dimineața zilei de 13 iunie1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: „IMGB face ordine!” și „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”. Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins, după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.” (subl. mea)

Pare ca Dl. Iliescu nu se insela prea mult… S-a incercat o lovitura de stat, inca din ianuarie. In iunie lucrurile s-au manifestat cu pregnanta, dupa evacuarea de catre fortele de ordine a Pietei Universitatii. Dar venirea minierilor pentru a pune „ordine”, in locul fortelor de ordine, cele legale, nu a facut altceva decat sa blocheze aflarea adevarului si tragerea la raspundere a celor care au incercat lovitura de stat. Dupa parerea mea, chiar daca Comandamentul Trupelor de Jandarmi s-a infiintat prin Hotararea nr.0749 din 5 iulie 1990, tara noastra avea capacitatea de a face fata, pe cale legala, turbulentelor din Bucuresti din 13 iunie. Din nou s-a preferat (dar de catre cine?) solutia minierilor. Lucrul acesta ma duce cu gandul ca s-a incercat ingroparea adevarului ca sa nu se stie cine au fost cei care, in ultima instanta, au organizat aceste tentative de a-l da jos pe Iliescu. Ori s-a incercat evitarea unei solutii care sa implice, sa atraga si fortele de ordine, cele legal constituite. Dar de ce? O ipoteza ar fi ca, lasand la o parte partidele istorice, Liga Studentilor, oamenii care erau in mod sincer impotriva comunismului si care l-au dezaprobat pe Iliescu de la bun inceput, ca pe un fost nomenclaturist si colaborator al lui Ceausescu, au fost forte care au dorit sa faca rau Romaniei… Ar trebui cercetat si aratat daca a fost sau nu asa cu adevarat. Cu atat mai mult cu cat lucrurile se intamplau dupa alegerile din mai, care nu s-au dovedit a fi incorecte, desi s-a invocat si lucrul acesta.

Parerea mea este ca existau si alte interese. De ordin politic. Fosti comunisti si securisti care s-au vazut cam „in aer” dupa caderea regimului comunist, cautau sa supravietuiasca si mai toti s-au grupat in FSN-ul lui Ion Iliescu, lucru de inteles. De ce? Acestor oameni le era frica de partidele istorice, mai exact spus de ceea ce sustineau acestea. Nu se temeau atat de economia de piata, capitalism, chiar deloc. Se temeau de doua lucruri, care faceau la acea vreme, o diferenta neta intre FSN si Opozitie, ca sa zic asa:

1. Proclamatia de la Timisoara – in special de celebrul sau punct 8: „care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație.”. Mai exact, iata aici textul integral al Proclamatiei, iar punctul 8 spune:

„8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta­bilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștința de cauză, cu cărțile pe față.”

2. Procesul comunismului

Primul punct ar fi marginalizat spre mizerie pe acesti comunisti si securisti, de care vorbeam mai sus, iar al doilea, daca ar fi fost aplicat asa cum trebuie, s-ar fi lasat cu condamnari in Justitie.

Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara nu-l viza doar pe Ion Iliescu, ci se refera la: „foști activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”, sfera pare a fi mai mare decat nomenclatura insasi, pe care o include, desigur. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara a fost intr-adevar foarte revolutionar si a fost mare pacat ca nu s-a aplicat!! Ar fi putut, mai mult decat probabil, sa schimbe in bine cursul istoriei noastre. Pe cand asa, fostii au preluat Puterea si o mai tin si astazi si doar vedem unde e tara noastra…

Cele doua lucruri pe care le aratam mai sus, nu s-au  dorit de catre o elita poltica ce avea o mostenire culturala leninista si dorea sa-si pastreze privilegiile din vremea comunismului. Cand acesti oameni ce apartineau vremurilor trecute, dar cu influenta atat in societate, cat si in viata politica, au penetrat CDR, s-a vazut limpede ce s-a intamplat: CDR a castigat alegerile si Emil Constatinescu a ajuns Presedinte. Cred ca, cel putin din acest punct de vedere, s-ar putea spune ca inca de atunci, din 1996, a fost „invins de sistem”… Socul in PDSR a fost atat de mare incat unii lideri au inceput sa vorbeasca si de un potential razboi civil!! PNTCD a fost penetrat de membri fostei Securitati, spalate in SRI, de ceva vreme, pana au ajuns la concluzia ca daca CDR si candidatul sau castiga alegerile, nu va fi niciun risc in privinta schimbarii statu quo. Adica lucrurile, in cea mai mare parte a lor, vor ramane la fel.

Asemenea elite, intre care includem, desigur si elemente ale fostei Securitati, „transformata” democratic in SRI, au avut tot interesul sa cheme minierii – o solutie nedemocratica ce n-are nicio legatura cu statul de drept -, strangandu-se intr-un partid, cum era FSN, care, date fiind asemenea conditii, nu mai putea reforma nimic chiar daca ar fi vrut, decat cu mare greutate, deoarece pentru aceste elite prima interesul personal, in rest apetitul pentru reforme adevarate, care ar fi ajutat tara, era foarte scazut. Le-a convenit ca o masa amorfa – minierii – si violenta sa puna ordine, decat s-o faca fortele indrituite ale Statului care se ocupa cu mentinerea ordinii. Oamenii acestia au avut inca de la bun inceput o ura, pur si simplu, fata de tot ce inseamna stat de drept si normalitate. Aceasta apetenta de a rezolva altfel, de a te impune altfel decat pe cale legala, de fapt de a te situa deasupra legii, ca asta inseamna astfel de actiuni, s-a resimtit si inca se resimte in societatea romaneasca. Inclusiv faptul ca nu stim adevarul dupa atata amar de vreme, nici despre ce s-a petrecut la Revolutie, arata faptul ca traim intr-o tara in care nu se doreste aflarea adevarului.

Tocmai pentru ca o elita sa troneze in continuare deasupra legilor tarii si sa conduca in felul acesta!!

O alta varianta de interpretare a evenimentelor, poate cea mai interesanta, arata ca daca pentru restabili ordinea publica ar fi intervenit fortele de ordine, cele legale pentru a face fata unor astfel de situatii, atunci s-ar fi spus despre Dl. Iliescu ca e dictator, ca inabuse o manifestare a libertatii din partea oamenilor, dupa decenii de comunism. De aceea au luat atitudine categorii socio-profesionale, mase largi de oameni ai muncii impotriva elementelor declasate, extremiste, de natura legionara, care amenintau tanara si frageda noastra democratie!! 😀

Dar daca lucrurile au stat intr-adevar asa, daca elemente extremiste, de natura legionara sau poate de alta natura, au actionat, ceea ce e straniu este ca nici pana acum, dupa 25 de ani, nu stim cine ar fi fost acestia, cine i-a organizat, in numele cui au actionat. Ceea ce stim, in schimb, este dezastrul lasat de minieri, studenti batuti bestial, mai ales daca aveau barba sau ochelari, ca aratau a intelectuali, distrugeri provocate, inclusiv la sediile partidelor istorice, lucruri care au generat o imagine cumplit de proasta tarii noastre in exterior, cu consecinte economice si politice catastrofale! Morti, sute de raniti!! Insa nu stim nici pana acum cine ar fi fost cei care ar fi pus la cale o actiune impotriva Statului, o lovitura de stat, ca s-o zicem pe sleau, si care ar fi fost anihilata de venirea minierilor. Semnificativ este ceea ce scrie Alina Mungiu-Pipidi in Romania Libera:

„Din februarie în iunie noi, tinerii ziariști care inventau presa liberă împreună cu puținii disidenți notabili ai vechiului regim precum Băcanu și Paler ne văzusem deja ziarele închise de tipografi, care aveau alte idei și considerau că nu e suficient să îi plătim să tipărească ci trebuie să aibă și dreptul la cenzură, rezistasem la urlete de ”moarte lor, moarte lor, moarte lor, studenților” și alte asemenea. Organizații ca Liga studenților din Universitatea București de asemenea au încercat să chestioneze acest proces electoral viciat în Piața Universității, cenzurată de TVR timp de săptămâni, nu pentru că simpatizau cu vreun partid, ci pentru că studenții ieșiseră din casă la revoluție, dar, spre deosebire de generațiile mijlocii, nu instraseră la loc, și rămăseseră pe străzi împreună cu liceeni și muncitorimea tânără, cerând libertate.

[…]

Și mai rău, securitatea temporar desfințată după ce trăseseră după revoluție și montaseră tot felul de diversiuni și trecută în subordinea Armatei în ianurie reînviase deja în Serviciul Român de Informații în aprilie, condus de un vechi tovarăș de conspirație al lui Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, unul din securiștii care pregătiseră ziua de după. O operație numită ”Trandafirul”, dezvăluită mie de unul din șefii armatei care arestase securiști în ianurie și după aceea a supraviețuit unei încercări de asasinat și a fost trecut în rezervă a avut loc în Piața Universității, supraveghind și inventariind opozanții. După victoria zdrobitoare din 20 mai, aceștia au devenit mult mai puțini, și nici o secundă nimeni nu a cerut anularea alegerilor, doar televiziune liberă și alte mofturi de astea cu libertatea. În schimb, ziarul FSN Azi din data de 21 mai a apărut cu zeci de texte cerând lichidarea opoziției, mulți dintre noi fiind indicați nominal. S-a cerut închiderea ziarelor noastre și desființarea organizațiilor, ca și deschiderea de acțiuni penale pentru lucruri promovate prin scris (în cazul meu, de exemplu).”

Nici pana azi nu avem justificarea unor astfel de masuri extrem de brutale de blocare si anihilare a presei libere si de ce a trebuit sa fie supravegheati si inventariati opozantii. Care au fost ratiunile care au stat la baza unor astfel de masuri de o severitate excesiva?

De asemenea un alt lucru care ar trebui elucidat este venirea minierilor, organizata, cu trenuri puse la dispozitie pentru a se putea deplasa la Bucuresti. Probabil o actiune gandita inca demult, poate inca din 1989, stiindu-se ca Ceausescu va cadea… Sa nu uitam: minierii au venit inca din ianuarie 1990!! Iar venirea lor nu a fost una intamplatoare. Daca nu a fost intamplatoare inseamna ca a avut un scop precis. De ranforsare a noului regim?! Ciudat este ca regimul Iliescu, hai sa-i spunem asa, a iesit șifonat destul de tare de pe urma acestei mineriade, inclusiv izolat pe plan international.

Mineriadele nu au nicio legatura cu lupta de clasa, cum tind sa acrediteze stangistii nostri demni de o cauza mai buna. Spre exemplu, in 1990 e si ridicol sa vorbim despre lupta de clasa: asa ceva nu a existat atunci pentru ca nu avea cum sa existe atunci. Justificarea Mineriadelor prin lupta de clasa nu se poate sustine. In sens marxist, lupta de clasa apare in conditii istorice determinate de o anumita evolutie a societatii. In 1990 nu era cazul de asa ceva pentru simplul motiv ca nu era o clasa exploatatoare impotriva careia muncitorimea sa lupte. Or, marxist vorbind, lupta de clasa e un lucru concret, nu o abstractiune. Mineriadele au fost actiuni premeditate, puse la cale de factori interesati.  Vorbeam mai sus de fosti comunisti si securisti care aveau interesul de a lovi in partidele istorice. Spuneam ca nu se temeau de capitalism sau economia de piata, lucru confirmat de faptul ca multi dintre acestia au inceput sa-si deschida firme, avand legaturile si relatiile necesare, influenta in domeniul economic, inclusiv influenta politica, lucru ce constituia un avantaj. De unde se vede ca lupta de clasa nici nu exista. Chestiunea era ca interesele lor sa nu fie afectate intr-un mod sau altul. Ca s-au folosit de minieri, a fost din cauza celor doua puncte de care pomeneam mai sus – Proclamatia de la Timisoara si Procesul comunismului – care faceau diferenta neta intre FSN si Opozitie.

Procesul comunismului a imbracat doua aspecte. Un prim aspect a fost relevat de marele lider la PNTCD, Dl. Corneliu Coposu si se baza pe doctrina crestin-democrata: cel al iertarii. A fost o incercare de reconciliere nu cu comunismul, ci cu un trecut ce nu mai putea fi schimbat. Celalalt aspect, mai nou, daca se poate spune asa, dar mult mai indraznet, privea chestiunea penala: tragerea la raspundere, pe cale legala, a celor ce s-au facut vinovati de crimele comunismului. Insa in 1990 nu era clar care aspect prima: reconcilierea cu trecutul sau tragerea la raspundere… Viziunea crestina este ca suferinta imbunatateste sufletul si il conduce pe om spre Dumnezeu – de aici si ideea cu Sfintii Inchisorilor. De observat circul pe care l-a facut Corneliu Vadim Tudor cand Presedintele tarii, Dl. Basescu, a condamnat comunismul. Insa aceasta condamnare a comunismului a mers tot pe varianta iertarii, pentru ca nu am vazut procese ale celor care au comis crime. Or, tocmai aceasta condamnare a comunismului nu a fost pe placul unora nici atunci, in 1990. E adevarat, ideea de Proces al Comunismului nu a fost stipulata de Proclamatia de la Timisoara, care spune:

„1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușista ci și categoric anticomunista. În toate zilele Revoluției s-a scandat, de sute de ori: “Jos comunismul!”. În consens cu aspirația sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut și noi abolirea imediată a acestui sistem social totalitar și falimentar. Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizație euro­pene.

[…]

5. Încă în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revoluției, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” Ideea pluralismului a fost și a rămas una dintre cele mai scumpe timișorenilor. Suntem convinși că fără partide politice puternice nu poate exista o democrație autentică, de tip european. Cu excepția celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existență în cetatea Timișoarei. În orașul nostru nu au fost atacate și devastate sediile partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost amenințat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetățenii noștri, sunt colegii noștri de muncă, sunt prietenii noștri care au opinii politice. Democrația europeană înseamnă libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenții lor și competiția loială pentru cucerirea adeziunii politice și, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat în sistemul democrației românești și Partidul Comunist Român, daca el nu ar fi fost compromis total și definitiv de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roșu. În țările est europene în care partidele comuniste și-au păstrat minima decență, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns însa până la genocid, și prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.” (subl. mea),

ci arata doar ca Partidul Comunist s-ar fi „compromis total și definitiv de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roșu„, cu toate ca: „În țările est europene în care partidele comuniste și-au păstrat minima decență, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns însa până la genocid, și prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.„. Insa trebuie spus ca aceasta Proclamatie degaja  ideea unui Proces al comunismului, din moment ce: „partidul comunist a ajuns însa până la genocid, și prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.„.

Politic vorbind, cele doua chestiuni – Proclamatia de la Timisoara si Procesul comunismului – au definit cele doua tabere politice ale anului 1990. Iar actiunea minierilor facea parte din tabara opusa Proclamatiei. De aici rezulta ca Mineriadele se inscriu intr-o lupta politica primitiva, ce a degenerat in lupte de strada, tabara opusa Proclamatiei dorind nu neaparat tolerarea comunismului in fapt, ci in principiu. Nu neaparat renasterea comunismului, ci amagirea populatiei cu comunismul, pentru ca factorii interesati sa poata detine o Putere cat mai mare si sa prospere economic si financiar. Si aici trebuie aratat cum era reflectata in Proclamatia de la Timisoara chestiunea economica:

„9. Timișoara nu a făcut revoluție pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o grevă. Suntem toți nemulțumiți de sistemul de salarizare, există și în Timișoara categorii de muncitori care lucrează în condiții extrem de grele și sunt prost plătiți (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc în turnătorii sau în industria detergenților), și, totuși, nici un colectiv nu a făcut grevă pentru mărirea lefurilor și nu și-a trimis delegați să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive. Majoritatea timișorenilor știu ceea ce toți economiștii se străduie în aceste zile să aducă țării la cunoștință: mărirea în acest moment a salariilor ar declanșa automat inflația, așa cum s-a întâmplat în unele state est europene. Iar inflația odată pornită, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.

Numai creșterea producției, deci a cantității de marfă aflată pe piața va permite, în paralel, creșterea generală a nivelului de salarizare. În plus, pentru bugetul sărac al României, prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilizării unui nivel minim de civilizație. Se impun, de pilda, investiții urgente în domeniul asistenței medicale și salubrității.

10. Deși milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care își au neajunsurile și inechitățile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de inițiativă particulară. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietății de stat. Nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic. S-au găsit însă și voci care, în spirit comunist, să asimileze inițiativa privată cu “exploatarea” și pericolul catastrofei de a apare oameni bogați. Se speculează în acest sens invidia leneșului și teama de muncă a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste. Dovada ca timișorenii nu se tem de privatizare este faptul că mai multe întreprinderi și-au anunțat deja intenția de a se transforma în Societăți anonime pe acțiuni. Pentru ca aceste acțiuni să fie totuși cumpărate pe bani curați, ar trebui înființate în fiecare oraș comisii de inventariere a averilor foștilor privilegiați ai puterii, corupției și penuriei. De asemenea, acțiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei. Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acțiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activității. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor șanse egale de prosperitate. Dacă cei leneși și-ar pierde șansa, nu s-ar putea totuși plânge de discriminare.

11. Timișoara este hotărâtă să ia în serios și să se folosească de principiul descentralizării economice și administrative. S-a și propus experimentarea în județul Timiș a unui model de economie de piață, pornind de la capacitățile sale puternice și de la competența specialiști­lor de care dispune. Pentru atragerea mai ușoară și mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologie și materii prime speciale, și pentru crearea de societăți mixte, cerem și pe această cale înființarea la Timișoara a unei filiale a Băncii de Comerț Exterior. O parte din câștigurile în valută ale părții române din aceste societăți mixte va intra în salariile muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei părți din salariu în valuta va asigura o buna cointeresare materială a muncitorilor. În plus, pașapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de ținut în sertar. O altă consecință pozitivă ar fi scăderea cursului valutar la bursa liberă, ceea ce ar atrage după sine creșterea imediată a nivelului de trai.” (subl. mea)

Deci cresterea productiei, privatizare, bani curati, inventariere a averilor foștilor privilegiați ai puterii, corupției și penuriei, economie de piata, societati pe actiuni, atragerea capitalului strain. Sa ne amintim acum, peste ani, de ceea ce declara recent fostul premier, Dl. Nicolae Vacaroiu: 80% din privatizari au fost ratate!! De remarcat ca in Proclamatie se vorbea de cresterea productiei, de bani curati: exact ce nu prea avem astazi!! Inclusiv inventarierea averilor fostilor privilegiati ai puterii, coruptiei si penuriei… Si atunci cine au fost cei care erau impotriva Proclamatiei…? Nu cumva cei care nu erau impotriva economiei de piata, ca principiu, dar care doreau sa se imbogateasca nu prin cresterea productiei – ceea ce nici nu s-a prea vazut ulterior, nici sub FSN, FDSN, PDSR sau CDR, ci doar inchideri de intreprinderi si cum milioane de romani au luat calea strainatatii sa-si gaseasca acolo de munca pentru ca in tara lor s-au ras intreprinderi – nu prin privatizare, ci prin distugere, nu prin bani curati, ci prin bani murdari? De aici rezulta ca nu lupta de clasa a fost mobilul Mineriadelor. Miza era alta: nu numai acapararea Puterii politice, lucru ce se poate intelege usor, dar, poate mai ales, a Puterii economice de catre factori interesati – foști privilegiați ai puterii, corupției și penuriei. Si sa ne gandim la cati avem si astazi, la 25 de ani de la acele evenimente, care nu pot sa-si justifice averea! Lucrul e foarte important pentru ca ne arata cum s-a creat, cum s-au pus bazele, chiar de atunci incepand, din 1990, oligarhiei politico-economico-financiare din Romania, care a saracit pe urma tara intr-un hal fara de hal. O oligarhie care nu respingea capitalismul, care mima comunismul – ca o forma fara fond – si care avea, de fapt, un caracter transpartinic. Unei astfel de oligarhii evident ca nu-i era pe plac presa libera, pe care a dorit initial s-o blocheze si s-o anihileze. Cum lucrul acesta nu s-a putut, atunci a dorit s-o controleze. Nu degeaba se vorbeste de „ofiteri acoperiti in presa”. De fapt, controlul presei era si este un deziderat al acestei oligarhii. Asa cum nu putea sa-i fie pe plac nici o Justitie independenta, care sa le poata controla averile uriase dobandite nu se stie cum, intr-o tara care a devenit din ce in ce mai saracita si ma refer in special la perioada 1990-2000, cand nu s-au vazut deloc cresteri economice consistente, in contrast cu multe alte tari foste comuniste din Europa. Consecinta a fost amestecul evident interesat al politicului in Justitie. 10 ani tara asta a batut pasul pe loc, intr-o transformare ce a avut un caracter involutiv. De unde rezulta marea putere si influenta pe care au avut-o acei privilegiati de care pomeneste Proclamatia, care s-au dovedit a fi nu numai fosti, dar si actuali. De unde rezulta ca Mineriadele nu au avut doar consecinte catastrofale pe plan extern, terfelind imaginea Romaniei pentru multi ani, dar si pe plan intern poate mai catastrofale si tot pe multi ani, poate chiar pana in zilele noastre…

Iata ce frumoasa „lupta de clasa”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, se ducea in 1990!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 13, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii