Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Recensamantul. Rezultate partiale

Mediafax

RECENSĂMÂNT 2011, rezultate provizorii: Populaţia a scăzut cu peste 2,6 milioane. Câţi locuitori au mai rămas în fiecare judeţ – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

Populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane, potrivit rezultatelor provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică.

Conform datelor recensământului din 2002, populaţia României era de 21.680.974 de locuitori.

Populaţia din statisticile curente la 1 iulie 2011 este de 21.354.396, a precizat INS.

Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente.

Din totalul populaţiei stabile a României, 10.054.000 persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe (52,8%), iar 8.989.000 persoane locuiau în comune (47,2%). […]

Potrivit Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2011, rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor prezintă o primă estimare privind numărul populaţiei, al gospodăriilor populaţiei şi al fondului de locuinţe.

Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi locuinţelor şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recensământul populaţiei şi locuinţelor .

Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la momentul recensământului, se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar absenţi, fiind plecaţi în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni; cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie veniţi pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.) care aveau doar reşedinţa în România; cetăţenii români plecaţi în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.

Conform definiţiei internaţionale, nu au fost cuprinşi în populaţia stabilă a ţării: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecaţi în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o perioadă de cel puţin 12 luni : la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc. (persoane plecate pe perioadă îndelungată); cetăţenii străini sau fără cetăţenie veniţi în România pentru o perioadă mai mică de 12 luni (persoane temporar prezente).

În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost înregistrate la recensământ următoarele categorii de populaţie: cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România; cetăţenii străini prezenţi ocazional în România la momentul critic al recensământului, pentru diverse scopuri: afaceri, turism etc., veniţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, care nu aveau domiciliul sau reşedinţa în România.

Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în centralizatoare următoarele categorii de persoane: cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la momentul critic al recensământului erau plecaţi cu întreaga familie în străinătate şi pentru care nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor; persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de recensământ (populaţie necontactată).

Prelucrarea, verificarea şi validarea datelor din tabelele centralizatoare completate de recenzori va continua şi în etapa următoare, pentru estimarea unui număr mai mare de indicatori care vor fi prezentaţi ca rezultate preliminare ale recensământului. Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2011 urmează, conform Programului de desfăşurare a activităţilor RPL 2011, să fie prezentate de Comisia Centrală a RPL 2011, la sfârşitul lunii mai.

Rezultatele definitive ale RPL 2011 se vor obţine în urma prelucrării informaţiilor individuale din formularele de înregistrare ale recensământului. Diseminarea acestor rezultate, în România şi către organismele internaţionale, va fi realizată, conform programului anunţat, începând cu semestrul al II-lea 2013.”

Scăderea populaţiei va afecta numărul europarlamentarilor, voturile în UE şi alocările financiare

Se arata, printre altele, ca:

Numărul de eurodeputaţi români dar şi numărul de voturi alocate României în Consiliu vor scădea în urma diminuării numărului de cetăţeni, conform recensământului, însă potrivit unor surse europene, aceste efecte vor fi simţite abia după 2014 sau 2020.

Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului.

Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat este calculat potrivit unui sistem de „proporţionalitate degresivă” – aşadar ţine cont de numărul populaţiei, iar numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007, adoptate la nivel de şefi de stat şi de Guvern

Conform celor stabilite, România are în prezent 33 de europarlamentari, însă ar putea pierde, potrivit surselor citate, circa 3-4 dintre aceştia. Însă modificarea numărului de eurodeputaţi nu are legătură numai cu rezultatele recensământului. În realitate, numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În paralel, o reformă a Parlamentului European, care prevede printre altele şi o schimbare a numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora este în dezbatere în PE.

Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.

Însă, potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 – 2020, aflate în prezent în curs de negociere.

În prezent, România este al şaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, având aproximativ 4,5% din populaţia UE.”

RECENSĂMÂNT 2011: 39% dintre români cred a fost prost organizat, jumătate nu ştiu de către cine

Se arata, printre altele, ca:

Aproximativ 40% dintre români consideră că recensământul a fost prost organizat, iar jumătate nu ştiu care este instituţia responsabilă cu organizarea lui, relevă un studiu al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).

Potrivit unui studiului IRES privind atitudinile şi percepţiile populaţiei faţă de recensământ, ale cărui concluzii au fost remise, vineri, MEDIAFAX, 15,5 la sută dintre români au declarat că Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor a fost foarte prost organizat, iar 24,1 la sută destul de prost organizat.

Cu toate acestea, 57 la sută dintre români nu au ştiut să răspundă la întrebarea referitoare la instituţia care este responsabilă cu organizarea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011, 15 la sută spunând că Primăria este responsabilă, iar opt la sută că Guvernul are acest lucru în sarcina sa. Astfel, potrivit documentului citat, doar 15 la sută au răspuns corect la această întrebare, spunând că Institutul Naţional de Statistică este responsabil cu organizarea recensământului.

Cu privire la utilitatea Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, românii consideră că acesta este destul de util şi foarte util în proporţie de 38, respectiv 30 la sută, comparativ cu cei 26 la sută care au considerat că acesta este destul puţin util, respectiv inutil.

Conform studiului IRES, 5 la sută din ei nu au fost vizitaţi de recenzor, iar 4 la sută nu au fost acasă în momentul vizitei recenzorului, astfel încât 90 la sută din populaţia României a fost recenzată.

Potrivit documentului citat, 86 la sută dintre români şi-au completat singuri chestionarele, pentru 12 la sută dintre ei completând alt membru al familiei. Doi la sută din cei întrebaţi au răspuns că nu au răspuns personal la întrebările recensământului.

Studiul a fost realizat prin intermediul telefonului de către IRES, în perioada 31 octombrie – 1 noiembrie, pe un eşantion de 1.468 de indivizi cu vârste de peste 18 ani şi are o marjă de eroare de plus-minus 2,6 la sută.”

Gandul

Iata Chestia Zilei in viziunea lui Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI: Invizibilul Popescu

Dar iata ce ne mai spune Gandul:

RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI, PRIMELE REZULTATE. Câţi români sunt, câţi etnici maghiari şi cât de mare este minoritatea romă

Se arata, printre altele, ca:

„Populaţia înregistrată la Recensământul Populaţiei a fost de 20.254.866, cu aproape un milion mai puţin faţă de datele din statisticile din luna iulie a anului 2011 – 21.354.396. Populaţia stabilă este de 19.042.936 în timp ce persoanele plecate pe perioadă îndelungată sunt în număr de 910.264.

Procentajul locuinţelor în care nu s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuinţelor, adică circa 1 million de persoane (cuprinzând populaţia plecată în străinătate – întreaga familie – pentru care nu a avut cine să îi declare în ţară; populaţia necontactată). Ponderi mai ridicate s-au înregistrat la nivelul oraşelor mari: Bucureşti (6,0%), Timişoara (5,8%), Iaşi (3,0%), Constanţa (2,9%) etc. În ceea ce priveşte productivitatea la nivel naţional, raportată ca PIB/locuitor, aceasta a crescut cu doar 2% prin schimbarea datelor privind populaţia, conform analizei gândul privind efectele modificării statisticii privind populaţia asupra indicatorilor economici precum datoria publică pe cap de locuitor şi PIB/locuitor.

Conform programului de desfăşurare al RPL 2011, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale a RPL a centralizat la nivel naţional informaţiile generale referitoare la numărul populaţiei stabile şi fondul de locuinţe. Rezultatele provizorii obţinute se prezintă astfel:

Populaţia stabilă: 19,0 milioane (19.042.936) persoane
Gospodării: 7,1 milioane (7.086.717) gospodării
Locuinţe (inclusiv alte unităţi de locuit): 8,5 milioane locuinţe (din care: 8.450.607 locuinţe convenţionale şi 8.149 alte unităţi de locuit)
Clădiri: 5,1 milioane clădiri (5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 clădiri cu locuinţe şi 14.927 clădiri cu spaţii colective de locuit)

Câţi români, maghiari şi romi sunt

Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei relevă faptul că, din totalul populaţiei stabile, 16.870 mii persoane (88,6%) s-au declarat români. Populaţia de etnie maghiară a fost la recensământ de 1.238 mii persoane, reprezentând 6,5% din populaţia stabilă a ţării, iar numărul celor care s-au declarat romi a fost de 619 mii persoane (3,2%). Între alte etnii care au înregistrat un număr de persoane de peste 20 mii se situează următoarele grupuri etnice: ucraineni (51,7 mii persoane), germani (36,9 mii), turci (28,2 mii), ruşi – lipoveni (23,9 mii) şi tătari (20,5 mii persoane).

Numărul persoanelor pentru care nu a fost înregistrată etnia (nu au dorit să o declare sau nu erau prezente) a fost de 59,2 mii persoane, reprezentând 0,3% din populaţia stabilă a ţării.

În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că ponderea populaţiei de etnie română este majoritară în Municipiul Bucureşti (96,6%) şi în 39 de judeţe (cu o pondere variind între 98,5% la Botoşani şi 52,6,% la Mureş), iar în 26 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.

Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (84,8%) şi Covasna (73,6%); de asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (37,8%), Satu Mare (34,5%), Bihor (25,2%) şi Sălaj (23,2%). În Bucureşti de entie romă s-au declarat 21.394 de persoane.

Persoanele de etnie romă reprezintă 3,2% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă şi în judeţele Călăraşi (8,1%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%).”

ANALIZĂ GÂNDUL: Cu cât a crescut, „din pix”, productivitatea din România, conform datelor provizorii ale recensământului din 2011

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Off Topic – Editorialul D-lui Cristoiu

Chiar as dori sa stiu parerea unui europarlamentar din USL, dar si de la PDL, despre ceea ce a scris Dl. Ion Cristoiu in Evenimentul Zilei:

Cristoiu contra Cristoiu. Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European

Spicuim:

„Clădirea Parlamentului European de la Bruxelles adăposteşte uneori câte o tărăşenie menită să aducă o adiere de pitoresc într-un loc al plicticoşeniei absolute tipice unei instituţii birocratice. S-au putut vedea, astfel, în distinsa hardughie, degustări de vinuri, obiceiuri exotice în plin spectacol, expoziţii culinare.[…]

Din când în când, dau buzna în binecunoscutul edificiu reprezentanţi ai Opoziţiei din fostele republici sovietice: Belarus, Kazahstan, Kirgistan. Într-o engleză vorbită de un rus, ei se plâng – şi pe drept cuvânt – că democraţia din ţara lor e una de paradă, un soi de dictatură bolşevică, în care locul tunicii şi al izmenelor l-au luat fusta scurtă şi chiloţii şnur.

Marţi, 31 ianuarie 2012, Parlamentul European, sau, mă rog, clădirea care adăposteşte faimoasa Instituţie, a fost scena unui spectacol care le-a întrecut pe toate în pitoresc: Opoziţia dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a venit să se plângă că e hăituită de cumplita dictatură din ţara respectivă.

Cine a avut curiozitatea să urmărească spectacolul a rămas niţel perplex, vorba lui Gelu Voican Voiculescu de odinioară: 1) Condiţia de esenţă a aderării unei ţări la Uniune o constituie îndeplinirea până la virgulă a standardelor europene în materie de democraţie.

În ianuarie 2007, România sărbătorea cu şampanie şi ţipurituri admiterea în Uniunea Europeană. După cinci ani de activitate în Uniune, încununată de numirea unui român într-unul din cele mai importante posturi de Comisar, România nu numai că nu înaintase pe calea democraţiei, cum ar fi fost de aşteptat, dar, mai mult, dăduse înapoi, ca un rac cu viteză viteză de TGV, ajungând în dictatura de tip Ceauşescu.

Dacă aşa stau lucrurile – îşi vor fi spus cei ce urmăriseră spectacolul moldovalah – membrii Consiliului, ai Comisiei, ba chiar şi ai Parlamentului European, ar trebui să-şi facă harakiri. Asta deoarece numai un astfel de gest suprem ar putea spăla ruşinea de a fi asistat nepăsători revenirea unei ţări membre a UE la neagra dictatură ceauşistă.

2) Cuvântările liderilor Opoziţiei sugerau condiţia unor inşi abia scăpaţi din închisorile româneşti graţie intervenţiei lui Amnisty International şi al ameninţării cu o Rezoluţie a Consiliului de Securitate votată şi de Rusia, ajunşi la Bruxelles pitiţi în TIR-uri frigorifice, printre hartane de viţel congelate.

Priviţi mai atent, oratorii nu prezentau nici un semn menit a trăda hăituirea: Bine hrăniţi şi bine înţoliţi la buticuri de lux pariziene, proaspăt bărbieriţi şi proaspăt parfumaţi, respirând prin toţi porii fericirea burgheză a omului care a călătorit la clasa întâi. Pentru ca bizareria să fie şi mai dihai, spectacolul era transmis în direct în România supusă dictaturii, şi alături de liderii hăituiţi se găseau liderii Puterii care-i hăituiau.

Descumpănirea străinilor, în trecere pe acolo spre bufet, a luat sfârşit, ca prin farmec, când şi-au dat seama ce limbă se vorbea la întâmplarea din clădirea Parlamentului: Era româna!

Auziseră limba asta seară de seară la televizor, când se difuzau secvenţe din Bruxelles cu ţigani ciorovăindu-se pentru o ciordeală, scuipându-se reciproc şi arătându- şi unul altuia bucile răpănoase. Concluzia a căzut imediat: Şatra moldo-valahă şi-a mutat cortul în Parlamentul European!

Politicieni şi jurnalişti ai Puterii au făcut mare caz de iarmarocul românesc din clădirea Parlamentului European. S-a vorbit de Opoziţia care a mers să se plângă pe la Înaltele Porţi, ba chiar şi de fulgerele care ar putea să cadă asupra bietei noastre ţărişoare din cerul de la Bruxelles.

Cum se întâmplă de obicei în ultimul timp, reacţia Puterii n-a făcut altceva decât să dea o mână de ajutor Opoziţiei. Cine ştie cât de cât realităţile din Parlamentul European îşi dă seama că pitorescul spectacol moldo-valah de marţi, 31 ianuarie, un soi de Căluşarii fără falus, n-a avut în Instituţia cu pricina nici măcar ecoul apei trase la WC de secretara unui europarlamentar occidental.

N-au ştiut liderii USL că manifestarea va fi perfect inutilă în planul Parlamentului European?

Fireşte că au ştiut. Cum de altfel au ştiut şi ştiu că tema dictaturii din România intră în conflict cu adevărul trăit zi de zi de alegătorul băştinaş. Stă în gena politicianului român să supraliciteze demagogic realitatea. Falnic urmaş al lui Caţavencu, politicianul român e capabil să zbiere că e sărăcie strigătoare la cer în supermarketul aglomerat şi că toate româncele sunt fecioare, în plin bordel.[…]

Şi orice om normal poate vedea că în România nu e dictatură, ba mai mult, judecând după dispreţul faţă de legi, darea cu tifla la autorităţi, e o imensă brambureală. Derapajele de la standardele europene nu sunt expresia unei voinţe, ci expresia instituţiilor noastre de parodie – de la Preşedinţie până la Judecătoria de Ocol – care n-au devenit autentic democratice, ci imitatoare balcanice ale acestor instituţii.

Liderii USL au pus la cale reality-show-ul de la Bruxelles nu pentru spectatorii străini din Parlamentul European, ci pentru telespectatorii români de acasă. Fleacul de la Bruxelles a devenit rapid pe televiziunile Coaliţiei politico-mediatice „Jos Băsescu!” un moment de rezonanţă planetară: Parlamentul european a luat în dezbatere dictatura din România!

Pentru această dramatizare a fleacului s-au folosit din plin obişnuitele trucuri ale presei de tip Trompetă: titluri de un partizanat orb, relatări cu sufletul la gură, comentarii isterice.

Totul făcut în aşa fel încât populimea din România să fie convinsă o dată în plus că regimul Băsescu e pe ducă şi pe plan extern. Întâlnim în tărăşenia de la Bruxelles un truc electoral folosit deja şi în cazul protestelor cu iz de montaj literar-artistic şi în cazul grevei parlamentare.

Am intrat într-un an electoral. USL şi-a dezvăluit deja, prin acţiunile puse la cale în ianuarie 2012, unul dintre instrumentele la care va apela din plin în acest an de bătălie. Rămâne de văzut dacă PDL şi-a dat seama de această nouă şi ingenioasă şmecherie electorală.

Judecând după felul haotic în care a reacţionat până acum, tare mă tem că PDL nu-şi dă seama nici pe lume ce trăieşte! Cum să-şi mai dea seama, în aceste condiţii, de ceea ce face Opoziţia?!”(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial scris de Ion Cristoiu.

L-am auzit de multe ori pe Ion Cristoiu spunand ca e comunist, fara sa spuna in gluma lucrul asta (sau poate nu am sesizat eu). Ce parere aveti…?

februarie 4, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

  • Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.

noiembrie 17, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii