Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre succes…

Foarte interesant punct de vedere! Si, cred ca se poate spune asa, original! Interesant e tot, dar iata aici o idee foarte profunda:

dacă nu s-ar fi inventat termenul “succes” şi n-ar fi existat satisfacţia ca rezultat al acestuia, pentru ce ar mai fi luptat acum fiinţa umană? Ce eveniment a marcat primul succes oficial? Să fie oare naşterea Universului, apariţia omului? Ce anume?”

Ma face sa ma gandesc la faptul ca fiinta umana e astfel creata, constituita, asa incat sentimentului de zadarnicie i se opune nadejdea. Imi amintesc de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog spunea undeva ca omul a fost creat pentru a petrece intru nadejde… Filozofii moderni, spre exemplu Camus, au vrut sa inlature speranta pentru a privi viata si moartea in fata, cu deplina luciditate.  Lumea contemporana este mai mult o lume a succesului decat a elevatiei, iar succesul se traduce prin faptul de a castiga foarte multi bani. Cam acesta e tipul de succes al zilelor noastre: bunastarea personala, mai mult decat bunastarea obsteasca. Binele individual mai mult decat binele obstesc. De aici si individualismul acesta vulgar… Cover of "Citizen Kane (Two-Disc Special ...

Intr-o pelicula uriasa Orson Welles facea radiografia succesului putred, megaloman – e vorba de Citizen Kane.

Cu toate acestea succesul este o trasatura a personalitatii fiintei umane. Spre exemplu, intrecerile sportive se bazeaza pe succes, iar Olimpiadele, inca din antichitate, stau marturie acestui lucru. Nu cred ca trebuie sa blamam neaparat succesul. Ar trebui sa ne gandim ca e nevoie si de efort pentru a-l dobandi… Depinde si cum privim  succesul… El poate fi privit si prin prisma dezvoltarii. Spre exemplu, societatea s-a dezvoltat de-alungul timpului si lucru asta s-a produs datorita succeselor, daca doriti e integrala acestor succese pe care omul le-a dobandit de-alungul timpului. Succesul nu inseamna neaparat o lupta. Gabriela spune:

„Dar aşa, luptăm să terminăm şcoli, să supravieţuim, să reuşim în lucruri mari, dar eşuăm în lucruri mici. Căutăm împlinirea, dar când o găsim nu ne putem bucura de ea pe deplin pentru că ne-am concentrat mai mult pe câştigarea luptei cu orice preţ decât pe parcurgerea drumului catre victorie în bucurie.”

Dupa parerea mea, marii oameni n-au cautat neaparat sa lupte, ci au cautat adevarul. Un mare fizician sau un mare scriitor, la fel. Nu stiu daca, spre exemplu, Faraday a cautat sa lupte, dar in mod sigur a cautat adevarul prin studiu, pentru ca a intelege un fenomen fizic nu este un lucru usor. Nici de ce cade marul din copac nu e un lucru usor de inteles… Lupta, daca se poate spune asa, s-a desfasurat in felul acesta, dar poate fi vorba si de pasiune pentru fizica. Interesant este ca legam succesul de o lupta, nu de efort, de o intrecere cu altii, nu de pasiune sau vocatie, sau, de ce nu, de talent. Urmarim gloria personala si nu atat sa ne implinim vocatia sau sa ne satisfacem o pasiune pe care o avem pentru un anumit domeniu si sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Or, adevaratul succes este atunci cand reusim sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Sa ne gandim la marele inventator american Thomas Edison: una din marile sale inventii a fost becul electric, de care ne bucuram si noi, in zilele noastre! Sa ne gandim la ce a insemnat si inseamna becul electric pentru noi toti, pentru societatea noastra moderna: n-ar fi existat societate moderna fara bec electric. Asta, DA, SUCCES! Asta, DA, REUSITA! Sa ne gandim la camera de filmat, inventata de Edison. Ce-ar fi fost societatea noastra fara camera de filmat… Se poate spune ca Edison a inventat societatea moderna, de care ne bucuram noi astazi. Ce reusita! Si ar trebui sa ne gandim ca datorita acestor oameni societatea a mers inainte. Care si-au impartasit succesul lor tuturor. In zilele noastre tindem sa uitam acest lucru, sau poate ca e doar o impresie a mea (pe care as dori-o gresita). Insa toata aceasta criza financiara si economica, daca ar fi s-o caracterizam in putine cuvinte, este o expresie a egoismului uman si nu al altruismului. Si anume al acelui egoism care se bazeaza pe acumulare continua de avere in folosul unora care se cred privilegiati de soarta. Un asemenea succes bazat pe un asemenea egoism nici nu stiu daca se mai poate numi succes… Insa unii il numesc succes, altii strategie economica…

august 2, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Teza de doctorat. Reflectii la Marius Chicos Rostogan

Se vorbeste mult zilele acestea despre teza de doctorat a D-lui Ponta, si anume ca Dl. Ponta ar fi plagiat. Nu stiu daca este asa si nu e treaba mea sa stabilesc acest lucru sau sa ma pronunt asupra lui. Am citit ce a scris presa referitor la aceasta chestiune si parerile unora care si le-au exprimat pe blogurile lor sau in comentarii. Nu m-am grabit sa scriu despre acest lucru si nici sa-l comentez. Pentru ca eu am niste nelamuriri, ca sa zic asa, pe care le voi expune in continuare.

Din cate stiu eu, o teza de doctorat trebuie sa aiba trei caracteristici esentiale: contributia personala, originalitatea si noutatea. Dupa parerea mea, aceste trei nu sunt sinonime cu corectitudinea: pot sa exprim un punct de vedere care e contributia mea personala (adica e vorba de gandirea mea, nu de a altuia!), care sa fie original si sa constituie o noutate, fara ca, in mod necesar, acest punct de vedere sa fie corect. De fapt corectitudinea, sau ceea ce se intelege in mod obisnuit – pentru ca oamenii gandesc in acest cliseu despre corectitudine –  tine mai mult de stiintele exacte, spre exemplu de matematica sau fizica. In matematica, spre exemplu, corectitudinea tine de a fi corect din punct de vedere logic. Teoria lui Lobacevski este corecta pentru ca marele matematician rus a aratat ca se poate construi o geometrie, in mod logic, negandu-se celebra Axioma a Paralelelor. Aceasta geometrie este corecta, desi nu prea are, sau nu are deloc, legatura cu simturile nostre, cu felul in care percepe omul, prin simturile sale, prin faptul ca e alcatuit in trei dimensiuni, lumea. Oamenii gandesc despre corectitudine in acest cliseu matematic: daca spun ca 2+2=4, atunci e corect; dar daca spun ca 2+2=5 atunci nu mai este corect. Dar ar putea fi original… Spre exemplu, daca as scrie despre un vrajitor care a luat doua mere si doua pere, le-a pus pe masa si ele s-au transformat in cinci caise! 🙂

Dar revin la ideea initiala, ce anume nu inteleg. Din cate stiu eu, cel care isi da doctoratul are un indrumator sau coordonator de proiect, nu? Apoi e vorba de o comisie care valideaza teza respectiva in vederea acordarii titlului de doctor celui care a elaborat aceasta teza. Sa presupunem ca teza de doctorat are 1000 de pagini si o bibliografie de 100 de lucrari. Presupun ca acea comisie de care am vorbit mai sus trebuie sa citeasca toate aceste lucrari, prezentate in bibliografie, pe langa faptul ca trebuie sa citeasca, desigur, toata teza de doctorat respectiva. Dar daca cel care elaboreaza teza face greseli? Oare nu ar trebui ca aceasta comisie sa le sesizeze doctorandului si sa nu valideze teza respectiva pana cand greselile nu sunt inlaturate? Oare nu ar trebui ca acel coordonator de proiect sa-i atraga atentia doctorandului asupra acestor greseli, pentru ca sa le corecteze, ca teza sa fie corecta, adica sa fie conform procedurilor ce arata cum trebuie sa fie o teza de doctorat? Spre exemplu, in cazul unei situatii in care nu s-a trecut in subsolul paginii lucrarea din care s-a citat, oare comisia care valideaza teza nu ar trebui sa sesizeze lucrul acesta si sa-l atentioneze pe doctorand asupra acestei neconformitati in raport cu procedurile de care vorbeam mai sus? Pentru ca, la randul sau, doctorandul sa corecteze si sa prezinte o teza de doctorat corecta, adica o teza conform procedurilor de care vorbeam mai sus. Deci pana cand teza nu este corecta si nu are o forma corecta, comisia nici n-ar trebui sa valideze teza respectiva, iar doctorandul sa nu primeasca titlul de doctor! Or, eu stau si ma intreb daca aceste comisii chiar citesc tezele de doctrorat integral, inclusiv bibliografiile de acolo din teza. Caci daca ar face asa nici n-ar mai trebui sa se vorbeasca de plagiat! Altiminteri, ce se intampla? Doctorandul prezinta teza comisiei respective si comisia, desi teza contine erori, ii spune ca e foarte buna si ii acorda titlul de doctor in domeniul respectiv! Or, aici e vorba despre faptul ca acea comisie nu e cinstita fata de doctorandul respectiv: cinstit ar fi sa-i spuna despre neconformitatile gasite si sa-l puna sa ia actiunile corective necesare, si sa prezinte din nou teza. Deci la o noua audiere teza sa fie corecta si fara neconformitati. Nu mai vorbesc de faptul ca acea comisie ar trebui sa constate contributia personala a doctorandului, originalitatea, noutatea pe care o aduce teza respectiva. Altminteri oricine ar putea sa-si dea doctoratul si sa obtina titlul de doctor intr-un anumit domeniu.

Daca neconformitatile cu procedurile de elaborare si cele care spun cum trebuie sa arate o teza de doctorat ar fi sesizate la timp doctorandului de catre respectiva comisie nici nu s-ar mai putea vorbi de plagiat. Dupa parerea mea, atunci cand vorbim de titlul de doctor pe care il are cineva si de teza sa de doctorat, prin care a obtinut acest titlu, din start ar trebui exclus plagiatul. Lucru care se poate realiza, dupa cum am aratat mai sus.

A gresi este omenesc. Erorile pot aparea cand nici nu te astepti. Cei care au lucrat in proiectare stiu ca, spre exemplu, un proiect, la cartus, contine rubrica  „Verificat”, sub semnatura! Deci este cineva, sau mai multi, care verifica proiectul respectiv si isi asuma raspunderea pentru acest lucru. Cartusul contine urmatoarele rubrici: Desenat, Proiectat, Verificat, Control STAS si Aprobat. Observati ca sunt rubrici diferite si toate contin semnatura celor care executa aceste operatiuni. In felul acesta se elimina posibilitatea de a se strecura o eroare sau mai multe erori in proiectul respectiv. Revin la teza de doctorat: doctorandul nu a trecut in subsolul paginii autorul, lucrarea acestuia si pagina din lucrarea din care a citat. Pai, si comisia care trebuie sa valideze lucrarea ce face? Zice ca e bine, ca totul e OK, si-i da titlul de doctor! Nu e straniu? Nu este, oare, necinstit fata de doctorand? In acest caz, in aceste circumstante e limpede ca pot aparea erori, poate aparea si plagiatul, fara ca doctorandul sa fi avut intentia sa plagieze. Cu atat mai straniu este ca plagiatul, la teza de doctorat, este descoperit dupa ani buni, in campania electorala! Cu alte cuvinte, daca cel care a obtinut titlul de doctor nu ar fi fost ministru sau prim-ministru, nu s-ar mai fi sinchisit nimeni sa caute si sa descopere daca e vorba sau nu de un plagiat. Eu sunt aproape convins ca in acesti ani de zile de cand a fost scrisa teza si validata si pana acum, cand Ponta a ajuns prim-ministru, nu s-a sinchisit nimeni nu numai sa verifice, dar sa si citeasca teza lui de doctorat. Cu alte cuvinte, preocuparea fata de teza de doctorat a D-lui Ponta ar fi fost, in continuare, ZERO BARAT  daca Dl. Ponta nu ar fi ajuns prim-ministru!!!! De unde rezulta un lucru foarte clar: miza nu este daca o teza de doctorat, cea a D-lui. Ponta, este sau nu corecta, daca Dl. Ponta a plagiat sau nu (lucru ce nu intereseaza, de fapt si de drept, pe absolut nimeni!!!!) ci faptul ca sa-l determine pe Dl. Ponta sa demisioneze din functia de prim-ministru, aparand acum, in campania electorala, ca domnia sa ar fi plagiat. Toata miza acestui scandal e una politica si are legatura cu scaderea drastica de popularitate a Presedintelui Basescu si a PDL, precum si cu deja celebra problema: cine merge la Consiliu. Este clar ca se incearca compromiterea lui Ponta si fortarea demisiei sale – unicul scop al scandalului in legatura cu plagiatul.

Sa luam si altfel lucrurile: sa presupunem ca un elev e scos la tabla de catre profesor si intrebat in legatura cu lectia ce trebuia invatata in ziua respectiva. Elevul nu prea stie, se uita in clasa (poate-i sufla cineva), pana la urma da un raspuns acolo care e nesatisfacator. Profesroul , ca si Marius Chicos Rostogan 😆 , pedagogul de scoala noua al lui Caragiale,  ii spune: „Eminent, excelent raspuns, bravo, felicitari!!” si-i da nota 10!! Si atunci cine e vinovat: elevul, ca nu a invatat lectia, sau profesorul, care i-a „verificat” cunostiintele, si care le-a gasit „exceptionale”?

„(Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate – doamna Ftiriadi – intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)

Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand (ia cățelul în brațe).

Doamna Ftiriadi (foarte volubil și pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat… Să-ți spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la școala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieți rău crescuți… Dar a stăruit tată-său… zice că e ordin de la ministerși de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoști caracterul lui ambițios, de când îi ești meditator.

Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care așteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ți… De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri!

(Ionescu merge la loc.)

Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna!

Profesorul (demn): No bine! poți mere. (Ia scaunul Ioneaschii și-l pune lângă doamna-nou-sosită, și așază cățelul pe el; mopsul, mulțumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă și ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i așa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc: No, nu-i așe că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul (cătră clasa întreagă): No, boilor, vegheți numai exămplu ghe aplicățiune! (Către micul Ftiriadi:) No, încă una ș-apoi basta! Spune-ne: nu-i așe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, și Makias Corvin, și-apoi dup-aceia doară toți magnații maghiari fost-au români ghe-ai noștri?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul: Bine! Bravo!! Emininke!!!

Doamna Ftiriadi:Mersi, domnule profesor… Sunt foarte mulțumită… o să-i spui și lui Ftiriadi câtă osteneală-ți dai cu copiii…

Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june; că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam șperare salukem!” (subl. mea)

😆

Cineva imi povestea un lucru interesant: cum a fost cu teza de doctorat a lui Ceausescu. Ceausescu a intrat in sala unde era comisia respectiva. Toata lumea s-a ridicat in picioare. Apoi s-a asezat pe un scaun si a zis: „Intrebati-ma!„. La care cei din Comisie: „Dar, tovarase secretar general, va rugam sa ne intrebati dumneavoastra pe noi! Cum sa va intrebam noi pe dumneavoastra? Se poate? „. La care Ceausescu a zis ceva de genul: „Bine!„, apoi a plecat si a trimis pe cineva sa organizeze acolo o masa ( 😉 ), pentru intreaga Comisie! 😆

„Doamna Ftiriadi tuseste tare”… 😀

Insa interesant este ca, la fel ca intr-o Scrisoare pierduta, plagiatul este evidentiat cand se desfasoara campania electorala. Pentru compromitere din punct de vedere politic! Nici nu e de mirare ca Dl. Ponta a declarat ca renunta la titlul de doctor. Asa de usor. Practic toata aceasta treaba – compromiterea premierului din punct de vedere politic – arunca in ridicol si desuetitudine doctoratul. Toata aceasta actiune de compromitere a premierului, toti cei care au organizat aceasta actiune, il plagiaza pe Caragiale la modul cel mai stralucit!! Ca doar Basescu si PDL au „ramas fara coledzi”, n-asa? Se poate? 

„DANDANACHE: Ei, țe să-ți mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă… Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ține — e persoană însemnată —: Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul”… De colea până colea… gâri-mâr… a trebuit, conița mea, să țedeze, si tranc! depesa aiți, neicusorule…

ZOE (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache) : A! domnule Dandanache, ai făcut rău… fapta d-tale este… să-mi dai voie să-ți spui…

TIPĂTESCU (încet) : Zoe! (ea urcă.)

DANDANACHE: Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m-aledzeam… si nu merdzea deloc, neicusorule; fă-ți idee! familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial… si să remâi fără coledzi!

TIPĂTESCU: Vezi bine! (mușcându-și buzele) Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoriei… scrisoarea.

ZOE: Da, scrisoarea…

DANDANACHE: Care scrisoare?

TIPĂTESCU: Scrisoarea becherului…

DANDANACHE: Care becher?

ZOE (nervoasă) : Persoana însemnată… scrisoarea… de amor… arma d-tale politică, cu care te-ai ales…

TIPĂTESCU: Scrisoarea pe care voiai s-o publici în „Răsboiul”, dacă nu…

DANDANACHE (aducându-și în sfârșit aminte) : A da! scrisoarea… da… am prițeput…

ZOE: Ei! scrisoarea?

TIPĂTESCU: Ce s-a făcut?

DANDANACHE: O am pusă acasă la păstrare… dar stii, la loc sigur…

ZOE: Nu i-ai înapoiat-o persoanei?

DANDANACHE (cu mirare) : Cum s-o înapoiez?

TIPĂTESCU: Iată te-alegi, el și-a ținut cuvântul…

ZOE: Trebuie să i-o dai înapoi…

DANDANACHE: Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată… La un caz iar… pac! la „Răsboiul”. (coboară.) […]

TIPĂTESCU singur

Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femeii pe care o iubesc… Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți-am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache… Ce lume! ce lume! ce lume!… (subl. mea)

😉

iunie 20, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Odinioara…

Tot gandindu-ma la ceea ce scria Marin Preda in Carnetul de atelier al romanului Delirul referitor la nunta printesei Ileana Ghica si la postarea Theodorei despre maresalul Antonescu, iata ca am dat peste doua bloguri foarte interesante care povestesc despre cum a fost odata:

English: Marin Preda, writer

Amintirile mele între Bonaparte şi Domeniilor

Restitutio Interbellica

Vi le recomand si Dvs. Sper sa va placa. Stilul in care sunt scrise este cel memorialistic si ne introduc in atmosfera acelor ani, redata foarte bine. Pozele prezentate sunt edificatoare in acest sens. Se vorbeste si despre razboi si bombardamente. Dar exista o multime de informatii extraordinare, articolele scrise nu ocolesc detaliile, zugravind cu multa acuratete o lume ce nu mai exista demult… Merita din plin, zic eu, sa rasfoiti cele doua bloguri. Vom (re)descoperi o fila din trecut, o fila a Istoriei patriei noastre, dar nu ca in cartile de istorie. Ci povestita asa cum a fost vazuta de cei care au trait-o.

Dar iata ca am descoperit o poza tot din Bucurestiul de alta data, dar… de dataJean Paul Belmondo mai recenta: marele actor francez Jean Paul Belmondo, la Bucuresti!! Era in 1970 si poza e luata pe stadionul Dinamo, la un meci de fotbal!! Poate pentru unii ar putea sa para ciudat spus Bucurestiul de alta data si data sa fie 1970. Au trecut totusi 42 de ani…

iunie 5, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1989…

Cred ca foarte multi stiu ca anul 1989 a fost decisiv pentru schimbarile ample pe plan mondial care au inceput sa se desfasoare atunci si care au continuat in anii urmatori. 1989, desigur, este legat de prabusirea comunismului, stie toata lumea… Fara indoiala (n-as prea crede ca gresesc prea mult!) daca o sa incep sa critic anul 1989 o sa-mi aud tot felul de calificative, gen: comunistule, securistule, etc, asa cum l-am auzit pe cel de PSD-istule!! De unde ar rezulta ca ma confrunt cu o problema, si anume cu aceea ca nu sunt chiar asa usor de inteles… Problema este insa mult mai complicata… Nu e vorba de perceptia mea, subiectiva, desigur, asupra evenimentelor hotaratoare intamplate atunci. Trebuie sa recunoastem ca 1989 a deschis un nou drum pentru intreg Estul Europei, a transformat profund fostul Spatiu Sovietic, impunandu-se, in locul regimurilor totalitare, Democratia si in locul economiei de stat, ultracentralizate, economia de piata, de factura neoliberala. Cu toate aceste lucruri nobile, omenirea a ajuns, actualmente, la un impas evident legat de actuala criza economica si financiara, pe de o parte, dar si de situatia din Orientul Mijlociu si neincrederea tot mai crescuta a Rusiei fata de NATO si SUA (spre exemplu, in chestiunea scutului antiracheta), pe de alta parte. Recesiunea, iata, revine in Europa. Criza politica din Grecia complica si mai mult lucrurile… Doamne, fereste de un razboi!! Asta ne-ar mai lipsi, ca in rest le avem pe toate…

Se speculeaza in fel si chip asupra acestui an, 1989. Fireste, nu putea lipsi teoria conspiratiei, desi ar trebui sa recunoastem ca ceea ce s-a intamplat atunci seamana cu o conspiratie (greu de crezut ca ar fi fost ceva intamplator).  Nu m-ar mira ideea ca cineva (o persoana sau un grup de persoane) ar fi fixat acest an, 1989, ca an al marilor schimbari pe plan mondial. Poate a si fost prevazuta treaba asta… Nu este exclus! Problema care mi-o pun e alta: de ce 1989 si nu 1988 sau 1990? Evident, raspunsul pe care il voi primi va fi tot o intrebare: are vreo importanta? Poate ca asa a fost sa fie, nu exclud nici aceasta posibilitate. Asa s-a intamplat! Nu erau coapte conditiile in 1988 iar in 1990 deja procesul de schimbare incepuse. Inteleg ca se poate pune la cale un anumit lucru, dar intregul proces prin care conditiile de realizare ajung sa fie indeplinite poate dura si nu poti stabili cu precizie durata acestui fenomen complex.

Totusi… de ce 1989…?

Mie mi se pare ca 1989 sta sub semnul, daca pot sa spun asa, cifrei 9… Pe langa faptul ca acest numar contine doi de 9 in componenta sa (asta ar mai fi cum ar mai fi…), 1989 este divizibil cu 9 intrucat suma cifrelor sale este un numar divizibil cu 9. 1+9+8+9 = 27, iar 2+7 = 9 !!!

De ce a trebuit sa se intample totul in 1989? Care e 9 multiplicat de 221 de ori!!

😆

mai 14, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Joseph Stiglitz despre economia mondiala…

Gandul

Laureat al Premiului Nobel pentru Economie: Întreaga economie mondială SE VA PRĂBUŞI dacă doar trei ţări EXPORTĂ, iar restul IMPORTĂ

Joseph Stiglitz

Joseph Stiglitz (Photo credit: apesphere)

„Economistul şi profesorul american Joe Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001, susţine că întreaga economie se va prăbuşi, dacă se păstrează sistemul actual, scrie Business Insider.

Concret, Stiglitz a precizat că, în contextul actual, există câteva ţări, printre care China, Germania şi Japonia, care realizează aproape toate exporturile de pe planetă. Asta în timp ce restul lumii, inclusiv SUA, riscă să se scufunde din cauza deficitelor comerciale masive.

Economistul spune că ţările din a doua categorie au început să realizeze că nu pot susţine aceste deficite şi încearcă şi ele să exporte mai mult decât importă. Dar, din moment ce este imposibil ca toate ţările să exporte mai mult decât importă, economia mondială devine un joc de „friptea”, în care fiecare ţară încearcă să „împingă” deficitul către altele.

Din punctul de vedere al lui Stiglitz, această criză se poate rezolva printr-o coordonare mai bună a politicilor monetare, scrie Business Insider.” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Deci chestia aceea cu transformarea in piata de desfacere e aplicabila pe scara larga, mondiala chiar. Ar rezulta ca restul lumii e o imensa piata de desfacere pentru ceea ce exporta doar cateva tari, printre care: China, Japonia si Germania…

Daca lucrurile stau asa atunci cum ramane cu deschisul unei mici afaceri, sa mai faci si tu ceva, cu chestiunea aceea ca trebuie sa muncim, cand, de fapt, muncesc doar cateva tari – acelea care exporta – iar restul consuma – acelea din a doua categorie, care importa. Daca doar trei tari au ajuns sa acopere, prin exporturile efectuate, necesarul mondial atunci ce poti sa mai zici…? Adica sa muncesti si tu, sa-ti deschizi si tu micul tau business, ca sa ce? Ca sa descoperi roata, pe care altii au descoperit-o de foarte multa vreme? Cum trebuie intelese astfel de lucruri? Si, mai mult decat atat, observati, e vorba de deficite comerciale care NU se pot sustine, deci care nu pot, nu mai pot fi finantate de catre tarile importatoare. De aceea se si incearca, in disperare, „impingerea deficitului” catre altii. E limpede ca nu e in regula… Dar se tot vorbeste de reducerea deficitelor. Daca e asa cum spune Stiglitz, lucrul asta – reducerea deficitelor – este imposibil in sistemul economic actual. Adica majoritatea tarilor de pe glob nu vor putea, nici chiar daca se vor stradui , sa-si reduca deficitele (inclusiv cele bugetare), decat cu riscul unor revolte sociale de mari proportii. Iar acest efort, chiar daca il vor face, nu va conduce la cresterea increderii investitorilor pe piata. De observat si faptul ca Stiglitz spune in felul urmator:

Asta în timp ce restul lumii, inclusiv SUA, riscă să se scufunde din cauza deficitelor comerciale masive.

Lucrul asta, ceea ce spune el, e sinonim cu ruina…

DE citit si…

Daily Mail: Milionarii britanici donează bani către organizaţii de caritate „SUSPECTE” din ROMÂNIA, pentru a scăpa de taxe

Iata ce arata acest articol, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Daily Mail scrie că milionarii britanici se folosesc de organizaţii caritabile din România, donându-le acestora bani pentru a scăpa de taxele către stat. Cancelarul George Osborne, dar şi HM Revenues and Customs (HMRC), organismul responsabil cu colectarea taxelor în Marea Britanie, investighează această posibilă fraudă.

Conform Daily Mail, surse „bine plasate” susţin că milionarii britanici donează sume importante către organizaţii caritabile din Europa de Est, în special din România, pentru a scăpa de plata taxelor către statul britanic. Apoi, o parte din bani se întorc tot la ei, notează sursa.

Publicaţia scrie că în ultimii ani, mai ales de când în presa britanică au apărut dezvăluiri despre orfanii şi copiii cu dizabilităţi din România, sumele donate către organizaţiile de caritate din ţara noastră au crescut considerabil. HMRC consideră că aceste organizaţii sunt „suspecte”, fiind folosite doar pentru evaziune fiscală, scrie Daily Mail.

Ken Clarke, secretar al justiţiei britanice, spune că organizaţiile caritabile din fostele ţări comuniste nu sunt suficient supervizate. „Majoritatea celor care donează sunt filantropi, bineînţeles, dar dacă deschizi o organizaţie caritabilă în Europa de Est, poţi scăpa de foarte multe taxe în Marea Britanie”, a declarat Clarke.

Cum vrea cancelarul britanic să stârpească „transferul de bani către străinătate”

Din cauza acestor temeri, cancelarul George Osborne a propus ca fiecare britanic să poată dona către caritate maximum 60.000 de euro, fapt care a stârnit indignarea multor feţe bisericeşti. „Guvernul nu contribuie cu nimic la reabilitarea catedralelor britanice, aşa că ne bazăm pe generozitatea donatorilor privaţi. Ei ar fi loviţi foarte dur de această iniţiativă„, a declarat reverendul Robert Willis, de la Canterbury.

Ian Theodorson, ofiţer de finanţe al Bisericii Angliei, spune că propunerea lui Osborne este „echivalentul fiscal al bombardamentelor-covor” (bombardamente aeriene întinse pe toată suprafaţa unui oraş, pentru a-l distruge complet). Theodorson i-a cerut cancelarului să facă distincţia între „donaţiile către organizaţii britanice legitime” şi „transferul de bani către organizaţii din străinătate„. (subl.mea)

aprilie 16, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Un mare spirit…

Traim intr-o lume plina de framantari si ne punem deseori intrebarea daca mai avem motive pentru a spera. Am trait o tranzitie bulversanta, ce s-a tradus pentru multi in schimbari bruste de destin… Unii au trebuit sa-si paraseasca tara, sa mearga in alte parti pentru a munci, pentru a castiga mai bine. Incercam de mai bine de 20 de ani reforme si parca tot dam gres… Se duc lupte politice inversunate. Fostii prieteni devin adversari neimpacati… Se lasa cu acuze grele de ambele parti si dupa ce ne luam portia de URA, ca si cum ar fi normal asa ceva (asa am ajuns!), suntem obositi si ne intrebam daca mai are rost sa speram… Pe plan mondial, Omul, dupa un Razboi devastator, a cautat tot felul de formule pentru a salva Pacea. Ingrozit de el insusi, s-a abtinut de la o noua conflagratie mondiala. Iar acum situatia este tensionata, pentru ca… Pentru ca inca mai avem de parcurs cresterea spirituala, de care avem nevoie. Mai are rost sa speram? Avem motive? Am ajuns la o criza economica si toata lumea spune ca situatia e grava. Unii au trait facand datorii uriase, altii au tras greul unei tranzitii parca neterminabile. Si am ajuns cu totii sa constatam ca ceva nu e in regula, ca am gresit… Si ca trebuie s-o luam de la capat. Impreuna. In Pace. Sa speram!

As dori sa-mi ingaduiti sa evoc aici un mare spirit, care m-a impresionat profund. Pana in adancuri. Este vorba de Dr. Elsa M. Glover. Si as dori sa-mi ingaduiti sa pun aici o poezie foarte frumoasa. Despre Speranta.

           REASONS FOR HOPE

We´re bound to Earth

Imprisoned in form.

When fate challenges,

It doesn´t forewarn.

 

We live in darkness.

We blunder along –

Making mistakes,

Doing things wrong.

 

Then arrives pain

And loss of health.

We lose our friends

We lose our wealth.

 

But cause and effect

We gradually learn.

What causes loss

We come to discern.

 

Thus we gain wisdom

We enter the light.

We gain control,

Set our  lives right.

Elsa M. Glover

ianuarie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

„Razboiul lalelelor” si „razboiul lactatelor”

… Si uite asa va ramane celebru in Istorie „razboiul celor doua roze”: al lalelelor si al lactatelor 😆

Interesant e s-o vedem pe Miss Olanda 2008!!

O cheama Deniz Akkoyun – nascuta in Olanda, dar parintii ei sunt turci. De citit si despre turcii din Olanda. Observati ca sunt si oameni politici olandezi de origine turca, sportivi olandezi de origine turca, actori... Cine zicea ca multiculturalismul e un esec…? A, da, Nicolas Sarkozy, Angela Merkel si David Cameron!

septembrie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre prietenie…

Ma tot uitam ce s-a mai publicat prin WordPress si am dat peste o postare interesanta a unei tinere din Republica Moldova, daca nu ma insel, pe nume Oliandra. Ea afirma ca „prietenia, ca si concept, este pe cale de disparitie„, argumentand acest lucru. Sunt foarte interesante argumentarile si ceea ce mi-a atras atentia e ca sunt facute la modul foarte clar, punct cu punct, matematic. Insa tanara autoare nu spune ce inseamna pentru ea o prietenie adevarata… Sau cum s-ar putea defini acest concept de prietenie adevarata? Iar daca o prietenie adevarata ar fi tot una cu o prietenie sincera, atunci in ce masura si in ce conditii sinceritatea poate fi perfecta? Caci daca, in acest caz, sinceritatea nu e perfecta, atunci nici prietenia n-ar putea fi adevarata… Stateam si ma gandeam la ultimul argument pe care il da Oliandra… Istoria ne demonstreaza ca Bogatul cu Saracul n-au prea fost prieteni niciodata. Chiar deloc. Oliandra spune: „Nu zic conturi în bancă și multe zerouri, deoarece tind să cred că nu ne-am stricat atât de tare”. In general vorbind, s-ar putea aduce argumente ca ne-am stricat chiar atat de tare. Atata vreme cat am cultivat in societate egoismul si placerea iar individul se gandeste sa aiba numai el cat mai multi bani, sa traiasca numai el bine, fara sa-i pese de ceilalti, fara sa incerce sa faca ceva pentru ajutorarea celor aflati in nevoi crude, s-ar putea concluziona ca ne-am stricat atat de tare. Nu? Poate ca si sentimentele de care suntem capabili s-au uscat, ca sa zic asa. Poate ca traim foarte intens intr-un mod foarte interesat si lasam interesul sa ne guverneze. Cunostiintele, prieteniile le lasam pentru distractii si barfe pentru ca, de fapt, nu ne intereseaza prea mult. Te pot interesa mai mult, spre exemplu, cariera, banii, pozitia sociala, afirmarea profesionala si multe alte lucruri de genul asta. Si atunci te gandesti mai putin la cultivarea unei adevarate prietenii. Dupa parerea mea, nu poti fi prieten chiar cu oricine. Exista un anumit „chimism”, ca sa zic asa, intr-o prietenie. Spre exemplu sentimentul de atasament reciproc ce leaga doua persoane depinde de caracterul acestora, de felul lor de a fi, de a vedea lucrurile, etc. Cu alte cuvinte, ar trebui sa existe afinitati de acest ordin intre doua persoane pentru a avea loc atasamentul reciproc. Daca e ceva contrar in tine insuti, atunci… ar trebui sa poti trece peste acel ceva. Sunt, spre exemplu, oameni care nu te impresioneaza cu nimic. Dar pot fi oameni care sa te impresioneze adanc si sa-ti lase o amintire plina de stima si admiratie. Poate fi vorba de tinuta intelectuala, de ideile pe care omul respectiv le are, de eruditia de care da dovada. Nici chestia cu prietenii din copilarie, de pe bancile scolii nu tine… Una e prietenia la varsta scolii primare si alta prietenia la o varsta adulta. Daca, spre exemplu, ai avut un prieten in copilarie care era golan, dar acum tu ai terminat o facultate, esti un om citit, frecventezi concerte de muzica simfonica, iar acela tot derbedeu a ramas, ai mai putea fi prieten cu el? Ca ai golanit si tu, in copilarie, cu el si cu multi altii, e cu totul altceva. Aceasta stare nu e necesar sa dainuiasca, ca si cum totul sa ramana neschimbat. In general vorbind, in viata lucrurile se schimba. Ca poti arata bunavointa fata de el, totusi nu e prietenie. Nu e vorba numai de incredere, desi increderea (adica daca poti avea incredere in persoana respectiva) joaca un rol insemnat. Insa se intampla uneori in viata sa intalnesti un om cu care sa te intelegi de la bun inceput foarte bine. Practic, sa nu existe niciun fel de bariera intre tine si el. Comunicarea sa decurga excelent. Unii vorbesc si de compatibilitatile intre zodii. Cand se intampla un astfel de fenomen nici nu mai iti pui problema increderii in persoana respectiva. E ca si cum problema asta nu ar mai avea sens. Daca pui problema increderii, atunci da-mi voie sa te intreb: tu cum pornesti intr-o relatie de prietenie – cu incredere sau cu neincredere? Caci daca tu insuti pornesti din start cu neincredere intr-o prietenie, deoarece frica de a fi tradat este mai mare, atunci cum poti sa-i pretinzi celuilalt incredere? Poti s-o faci, dar ai da dovada de fatarnicie… Si in dragoste, cand se ajunge la dovezi de incredere, se mai poate vorbi, oare, de dragoste? Poate de gelozie… Dar, in general vorbind, dovezile de incredere pe care cineva i le pretinde persoanei iubite distrug sentimentul de dragoste. Vrei dovezi, dragostea trece pe locul doi. Dovezile ajung pe primul loc si, in consecinta, devin mai importante decat dragostea.

Ion Luca Caragiale

Image via Wikipedia

E un proverb pe care toata lumea il cunoaste si probabil, din aceasta cauza, toata lumea a ajuns sa gandeasca asa: „Prietenul la nevoie se cunoaste”. Totusi, parca ceva nu e in regula… Nu ca proverbul n-ar avea miezul lui de adevar, dar depinde cum e interpretat. Daca ma ajuta imi e prieten. Nu-mi e prieten daca nu ma ajuta. Dar s-ar putea intampla sa nu poata sa te ajute. Atunci legi prietenia de interesele tale personale. E ca si cum ai spune ca prietenia trebuie sa fie in conformitate cu interesul tau personal. Nu e in conformitate cu interesul tau, atunci nu e prietenie. E in regula sa interpretam in felul asta acest proverb…? Sa nu uitam totusi ca si prietenul poate avea interesele lui, care nu trebuie sa concorde intotdeauna cu interesele tale. Asa apare prietenia din interes. Problema ar fi cat de sincera e o astfel de prietenie? Cat de adevarata? Pentru ca, in cazul acesta, dispare interesul, dispare si prietenia… Felul asta al romanului de a vedea lucrurile nu mi se pare a fi foarte bun…: „il angajez pe Y ca e fiul lui Z. X care mi-e prieten pentru ca m-a ajutat in doua, trei afaceri m-a rugat foarte mult; are si o pozitie buna la minister… nu pot sa stric prietenia cu el. Trebuie sa-i dau un post ca lumea, hai ca-l pun director sau sef de departament, ca pe urma asta, X, nu-mi mai da contracte.” Si uite asa se creaza lantul slabiciunilor, vorba lui Caragiale, in care prieteniile interesate fac legea. Adica oamenii de „incredere”. Ca doar prietenul la „nevoie” se cunoaste… Si uite asa intr-o functie de conducere nu ajunge unul capabil, ci Y pentru ca l-a rugat prietenul X sa-l „ajute”. „Cum sa nu-i dau contractul, ca e de-al nostru, din partid, om de incredere, prieten de nadejde al partidului, face si el o sala de sport, un teren de fotbal in panta, o reabilitare de drum judetean, mananca si gura lui ceva. Si apoi e prieten cu… Care e prieten si cu mine. Pai, hai dom’ne sa-l ajutam si pe baiatu’ asta, e tanar, vrea si el sa se insoare, trebuie sa porneasca si el cumva in viata! „.

Tot soiul de prietenii, ce sa-i faci…

Iata si aici o parere interesanta…

septembrie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Apropo de subventiile pentru incalzire si a ajutoarelor de stat pentru incalzire

In legatura cu acest subiect am citit o sinteza foarte interesanta aici si care merita, fara indoiala, sa fie citita. In continuare ma voi referi la aceasta sinteza.

As dori sa spun, in primul rand, ca una din „marile realizari” ale actualului guvern Boc a fost cresterea inflatiei. Nu a productiei, nu crestere economica (care se zbate undeva in jurul lui zero), ci cresterea inflatiei! Va amintiti, desigur, de marirea TVA. Cu alte cuvinte toata „mareata” strategie a guvernului Boc a generat nu crestere economica, a generat inflatie!

In al doilea rand, revenind strict la subiect, ar trebui spus ca, in conditii de subventionare, si sunt multi care au restante mari la plata intretinerii la bloc. Problema trebuie tratata cu seriozitate. Evident, sunt si din cei care platesc si totusi restantele de care vorbeam se aduna si sunt destul de mari. Eu stau si ma intreb ce se va intampla, si inca pe timp de iarna, cand aceste subventii vor fi eliminate. S-ar putea ajunge ca 80% din populatia care locuieste in cele 1.200.000 de apartamente (cel putin 800-900.000) sa nu plateasca (procentul acesta e de la mine deoarece ma gandesc la o estimare, deci nu trebuie pus baza pe el. Dar ar fi imposibil?). Caldura este subventionata cu mai bine de 50% de catre stat, populatia platind nu tot pretul ci mai putin de jumatate. Daca aceste subventii vor fi eliminate pretul va ramane acelasi, doar ca populatia va trebui sa-l suporte integral, asta insemnand circa 600 de lei (fara celelalte costuri cu intretinerea) calculat pe un apartament de 2 camere. Economic vorbind, problema care se pune este daca se vor face platile. Dupa cum spuneam mai sus e foarte probabil ca acestea sa nu se faca de o parte insemnata a populatiei. Sa nu uitam ca „centralele care produc agent de incalzire asigura circa 7% din productia de energie electrica din sistemul national”, sa nu uitam acest aspect foarte important. Daca nu se vor face platile, s-ar putea intampla ca piata aceasta energetica sa se destabilizeze. Mie mi se pare ca e ca si cum ar creste pretul, in conditiile in care populatia nu va putea sa-l plateasca. De aceea aceasta eliminare a subventilor ar putea sa conduca, intr-un mod paradoxal poate, tot la inflatie (mai multe, despre inflatia la ora actuala, aiciRaport Eurostat). Adevarul este ca, pentru populatie (deci daca ne raportam la aceasta) pretul va creste de la 250 de lei la 600 de lei, calculat pentru un apartament de doua camere, iar aceasta crestere va fi ireversibila. Cu alte cuvinte vom avea un execes de cerere, o crestere a volumului efectiv al cererii fara o crestere potentiala a productiei si a ofertei. Insa aceste centrale asigura circa 7% din productia de energie electrica din sistemul national… In conditiile in care platile nu se vor face de catre populatie, la un pret atat de mare al caldurii, cum vor mai fi suportate costurile…? De remarcat ca aceste costuri nu se reduc, iar centralele asigura 7% din productia de energie din sistemul national. Si atunci te gandesti ca vor trebui sa mareasca pretul energiei in tot sistemul national, iar lucrul acesta poate antrena o crestere generala a preturilor. Deci tot inflatie! Adica o crestere fata de cea actuala. Eu stau si ma intreb: vom ajunge la doua cifre…?

Este de observat faptul ca gandirea economica de dreapta a domnilor Basescu si Boc e una de natura inflationista, ca sa zic asa. Este uluitor cum acest guvern nu poate sa gandeasca economia decat prin prisma generarii inflatiei. Nu o gandesc prin prisma cresterii economice. Daca ar face-o am avea cel putin o crestere economica inflationista, ceea ce ar presupune o crestere notabila, este de retinut acest aspect. Dar este inadmisbil ca intr-o perioada de stagflatie evidenta sa iei masuri care ar putea sa sporeasca inflatia. Adica inflatia sa aiba toate sansele sa sporeasca iar economia sa stagneze in continuare. Daca veti deschide PDF-ul Eurostatului pe care l-am subliniat mai sus in aceasta postare veti observa ca tara noastra se afla printre tarile cu rate ale inflatiei dintre cele mai ridicate. Sa facem o comparatie cu Bulgaria, care avea o rata anuala de 3,4% (iulie 2011/iulie 2010) si Romania cu o rata de 4,9% (iulie 2011/iulie 2010)!! Si mai trebuie spus ca inflatia nu numai ca scade puterea de cumparare a oamenilor, dar ea descurajeaza investitiile productive!

In orice caz, efectul eliminarii subventilor si ajutoarelor de stat va fi unul cat se poate de negativ pentru populatie. Lazaroiu are nesimtirea crasa sa vorbeasca de oameni bogati care au salariu de 800 de lei pe luna. Pai daca va plati 600 de lei cat ii va mai ramane? 200 de lei, nu? Acest guvern, prin prostiile care i-au iesit pe gura lui Lazaroiu, isi demonstreaza intreaga masura a incompetentei si a faptului ca PDL si Basescu isi tradeaza pe zi ce trece electoratul numeros care i-a votat! Nu e vorba de o gandire de dreapta aici, e vorba, pur si simplu, de incompetenta din partea guvernului si de o rea vointa ascunsa sub aceasta incompetenta si care iese din cand in cand la iveala, insa foarte pregnant. Chestiunea este ca aceasta rea vointa ii saraceste pe romani. A fi de dreapta nu inseamna sa fi incompetent si sa-ti saracesti poporul. Tot acest PDL nu numai ca se compromite prin astfel de atitudini, dar compromite si ideea de dreapta politica in Romania, daca nu chiar democratia. Se doreste asa ceva? Mai multe despre bogati si saraci – aici. De observat cum Lazaroiu face afirmatii fara sa tina cont de statisticile existente, lucru foarte grav pentru un ministru al Muncii, cu atat mai mult cu cat este si sociolog de profesie. De remarcat ca n-a obiectat nimic asupra statisticilor. Oare nu le cunoaste? Oare nu stie ce inseamna clasa medie? Interesant este ca a ajuns ministru, dar prin declaratiile iresponsabile pe care le face, aduce prejudicii de imagine PDL-ului si inca foarte serioase, dar si de credibilitate. Si ceea ce e cel mai ciudat este ca se promoveaza ideea de dreapta politica in felul acesta. De remarcat ca si Basescu a facut declaratii de parca a dat cu bata-n balta. Sunt declaratii prin care nu se remarca finetea, inteligenta, rationamentul, cultura, ci pur si simplu declaratii pe care le poate face orice nea’ cutare cu o pregatire chiar sub medie si care nici nu gandeste prea mult. Iar de la un om precum Lazaroiu as avea unele pretentii, asta daca nu exagerez cumva (prea mult).  Este inadmisibil ca un ministru al Muncii sa vina pe urma, ca sa dreaga busuiocul, si sa ne „lumineze” in felul acesta: „Da, suntem mai bogaţi decât ei (decat Republica Moldova, n.m), dar suntem mai săraci decât norvegienii, unde acest prag începe de la 2.000 de euro. Ce ne costă să spunem lucrurilor pe nume aşa cum sunt? Astea-s realităţi statistici, astea nu sunt inventate”. Domnu’ Lazaroiu, asta e din ciclul: „Iarna nu-i ca vara”, ca sa citez un alt clasic in viata?

Guvernul ar trebui sa se gandeasca serios la ceea ce spun statisticile despre saracia din Romania si in loc sa elimine subventiile pentru incalzire sa faca ceva care sa urneasca cresterea economica. Este realmente ciudat, foarte ciudat cum actuala conducere face ca realitatile sa semene cu ceea ce era pe vremea lui Ceausescu. Cand te gandesti la eliminarea subventiilor nu se poate sa nu te gandesti instantaneu la vremurile cand erau 8 grade, pe timp de iarna, in apartamente, ca doar nu-i ca vara. Mai ales ca se vorbeste de Ceausescu ca despre un mare presedinte al romanilor, dupa ce numele i se scria cu litera mica in presa. De unde pana unde nostalgii de felul acesta la PDL…? Si de ce invierea unor asemenea mituri…?

Asa cum mi se pare mie, aceasta eliminare a subventiilor, o decizie foarte brutala, nu e necesara. Economiile ce se vor face vor fi si asa prea mici. Mie mi se pare ca noi traim, si inca de ani buni, cu o… iluzie! Poate ca aceasta iluzie chiar vine din epoca Ceausescu, cine stie…? Ceausescu, se cunoaste, a avut totusi scrupulozitatea de a-si plati toate datoriile, lucru ce l-a si costat… cam mult. Noi, acum, dorim sa facem cat mai putine datorii cu putinta si ne cramponam de cea mai mica economie. Dar parca nimeni nu-si pune problema: in contextul si climatul economic actual existent pe plan mondial, coroborat cu adoptarea de catre tara noastra a Consensului de la Washington, putem scapa de indatorare? Eu cred ca asta e intrebarea principala. Se vede clar ca tari dezvoltate, in conditiile in care Neoliberalismul a dominat mai bine de 30 de ani Vestul, au ajuns la datorii suverane foarte mari – iar criza datoriilor suverane de azi demonstreaza cu prisosinta acest lucru. Intrebarea este: de ce? Si a doua intrebare, la fel de importanta ca aceasta, este: noi putem avea un alt parcurs, altul decat cel tot al datoriilor, al indatorarii? Daca, obiectiv vorbind, nu avem altul, atunci… Este adevarat ca datoria publica a Romaniei se apropie de 40% din PIB. Insa stoparea indatorarii  se poate face prin stimularea activitatii economice, prin cresterea productivitatii muncii si prin gasirea de piete de desfacere pentru produsele noastre. In contextul crizei din Occident e greu de crezut ca se poate face ceva, ceea ce nu inseamna ca ar fi imposibil, mai ales ca alte tari au reusit sa se descurce totusi mai bine (nu toate, si asta e adevarat). Insa ca eliminarea subventilor – un lucru atat de important pentru populatie si un lucru de care populatia are nevoie – poate conduce la cine stie ce mari economii, iarasi e foarte greu de crezut, mai ales ca e vorba doar de perioada de iarna si cu atat mai mult daca efectul va fi unul inflationist pana la urma. Mai ales ca prin toate reducerile masive de cheltuieli efectuate pana acum nu s-a vazut nici o crestere economica semnificativa si nici o reducere semnificativa a somajului. Nici macar atragerea unor mari investitii straine. Pe de alta parte, in conditiile in care productivitatea muncii ramane slaba, conteaza cum reusesti sa stopezi indatorarea. Pentru ca lucrul s-ar putea face si prin eliminarea masiva a cheltuielilor insa lucrul acesta ar putea sa agraveze conditiile de trai ale oamenilor, fara sa produca, in continuare o crestere economica serioasa, eventual rate mici de cresteri. De aceea guvernul n-ar strica sa-si reconsidere pozitia fata de eliminarea subventiilor, si sa renunte in schimb la falsitatile elitiste  ascunse sub faldurile unei asa zise politici de dreapta, la arogante si la tot felul de alte asemenea prostii. Ca, zau, nu-i sade bine.

septembrie 2, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Dragi parteneri de guvernare, repetat apoi din doua in doua propozitii…

Cam asa s-a desfasurat discursul lui Emil Boc la Congresul UDMR, dupa cum putem citi in Gandul:

CONGRESUL UDMR- Gândul transmite LIVE- Marko Bela: „autonomia poate fi marea prioritate”. Ce l-au transmis Boc, Ponta şi Antonescu maghiarilor. PLUS: mesajul lui Traian Băsescu

de Adrian POPESCU

Situatia UDMR este complicata deoarece in sondaje se mentine in mod constant sub 5% – pragul electoral. Iar din aceasta cauza liderii Uniunii au si invocat reducerea acestuia la 3%. Pe de alta parte USL se afla la aprox. 60% in preferinta electoratului si daca acest procent se va pastra, inseamna ca va castiga detasat alegerile. PDL se zbate undeva sub 20%. Ce ar putea face, in asemenea, conditii UDMR? O continuare in actuala coalitie de guvernamant nu reprezinta o premisa pentru o crestere semnificativa a procentului electoral. Si chiar daca ar reusi sa creasca la 5,1%, ba chiar si la clasicul de 6%, lucrul acesta, dupa viitoarele alegeri, daca USL se va mentine la cotele inalte de acum (nu mai pun la socoteala daca va avea un procent si mai mare!) ar insemna ca UDMR sa nu mai poata fi un partener de guvernare. Cel putin teoretic. USL, cu un asemenea procent, ar putea forma foarte bine, de unul singur, fara prea multa bataie de cap, guvernul. Deci, practic, ar insemna excluderea UDMR de la guvernare, desi ar putea (sa admitem lucrul acesta) sa intre in Parlament. Si chiar intrati in Parlament, in aceste conditii, influenta lor in plan politic va fi una foarte mica. Situatia este foarte serioasa pentru UDMR… Nu degeaba cei de la Bihor au batut palma cu USL.

Constituirea unei noi majoritati, acum, in cazul in care UDMR s-ar alia cu USL ar avea avantajul, pentru maghiarii nostri, ca s-ar putea mentine la guvernare pana la alegeri si ca o astfel de schimbare ar putea reorienta electoratul maghiar spre UDMR astfel incat acesta sa poata sa-si asigure un procent de peste 5 % la viitoarele alegeri si ar crea premisa unei participari viitoare la guvernare alaturi de USL.

Insa o astfel de varianta ar avea efectul unei bombe atomice asupra PDL si a lui Traian Basescu… Practic, pe langa faptul ca PDL ar fi indepartat cu totul de la guvernare (caci in asemenea conditii ar reusi motiunea de cenzura!), s-ar deschide calea spre suspendarea lui Traian Basescu din functia de presedinte! Cum seful statului se afla intr-o scadere dramatica de popularitate, daca lucrurile stau asa, atunci esecul sau la referendum ar fi unul cat se poate de clar si categoric. Practic, lucrul acesta ar insemna reconfigurarea intregii scene politice romanesti cu un an inainte de alegeri. Chiar si in cazul alegerilor anticipate, daca asa stau lucrurile in sondaje, USL ar obtine o victorie absolut zdrobitoare! Care i-ar permite sa guverneze singur fara nicio problema. Iar Basescu ar fi din ce in ce mai izolat la Cotroceni. Varianta aceasta e foarte plauzibila, cu atat mai mult cu cat UDMR a respins oferta facuta de seful statului ca in fruntea guvernului sa fie un independent sau tehnocrat. De unde se vede ca alegerile anticipate, in acest moment, cu un USL la 60% in sondaje, este in detrimentul PDL si a lui Traian Basescu.

Pentru PDL situatia ar fi si mai dezastuoasa… Nu cred ca exagerez… Care ar fi viitorii aliati ai PDL? UNPR, care, stau si ma intreb, daca va mai conta pe scena politica dupa alegerile din 2012…? Acest partid, format din dezertori de pe la alte partide, in special de la PSD, a fost creat tocmai in scopul sustinerii PDL la guvernare. Lucrul se vede foarte clar acum. In sondaje are un procent prea mic pentru a fi un adevarat sustinator la PDL. Ar mai ramane Partidul Poporului, care mi se pare o versiune actualizata a PRM. Dar chiar si asa, PDL, ce are el insusi un procent redus, nu va putea sa faca fata USL. Adevarul este ca, strict electoral vorbind, timpul lucreaza in favoarea USL. Remarca, sau mai bine zis remarcile, facute de Gyorgy Frunda la Congresul UDMR nu sunt fara temei. Deoarece Guvernul Boc, comandat de la Cotroceni, s-a dovedit incapabil sa genereze crestere economica. A taiat pensii, salarii, dar nu s-a vazut la modul clar vreo actiune economica care ar fi putut sa genereze crestere economica. Nici macar una care sa fi esuat. Boc s-a aplecat numai spre masuri fiscale, administrative, de reducere a deficitului bugetar si nimic mai mult, lucru ce arata ca nu poate sa genereze crestere economica si sa castige in acest fel electoratul. Frunda a zis limpede:

„Nu prea cred că România va ieşi din criză pste o lună, cum spune dl. Boc. Şi nu-mi prea vine să cred că mai putem atinge ţelurile noastre – statutul minorităţilor, noile regiuni de dezvoltare şi aşa mai departe – împreună cu PDL, care nu cred că va face mai mult de 20% la următoarele alegeri. Astăzi ar fi trebuit să avem un protocol al partidelor coaliţiei de guvernare, cu obiective şi termene clare, dar nu-l avem, şi nu din vina UDMR”

Din acest punct de vedere scepticismul D-lui Frunda cu privire la PDL este justificat. Mentinerea lui Boc la guvernare este o eroare pe care o face PDL. Trebuie sa recunosc din nou ca acest guvern Boc ar fi trebuit sa plece inca de anul trecut, cum sugera Cristian Preda. Avusese dreptate. Ar fi fost cea mai buna solutie pe care PDL o avea la indemana. Si tare imi e ca pentru dreapta romaneasca vor trebui ani buni pentru ca sa se refaca si sa redobandeasca increderea electoratului. Dar.. cine stie…?

Nu trebuie neglijat nici ce a zis Borbely Laszlo:

„Nimeni să nu ne dea nouă indicaţii ce avem de făcut, nici de la Budapesta, nici de la Bucureşti. Numai noi hotărâm ce şi cum, nu avem nevoie de pilot automat, putem şi vrem să fim parteneri şi cu partidele politice din Ungaria şi România, şi cu guvernele de la Budapesta şi Bucureşti, dar numai atât!”

De unde ar rezulta ca UDMR nu pare dispusa sa ia in considerare presiunea venita din partea FIDESZ si a lui Tokes Laszlo.

Ramane de vazut daca UDMR va stii sa se (re)orienteze politic intr-o astfel de situatie taioasa.

februarie 26, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu