Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre ce m-a nedumirit pe mine in ceea ce priveste „opera epistolara” a lui Rudy Giuliani si Louis Freeh

Sa vedem mai intai cum stau lucrurile:

Ziare.com

Giuliani i-a scris lui Iohannis ca protocoalele submineaza statul de drept si e nevoie de amnistie. George Maior acuza un lobby al celor cu probleme cu legea

Agentia de presa Mediafax a publicat luni o scrisoare pe care Rudy Giuliani, actualmente seful echipei de avocati a lui Donald Trump, i-a trimis-o presedintelui Klaus Iohannis, precum si premierului Viorica Dancila si presedintilor celor doua camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu.

Scrisoarea are antetul firmei de avocatura a lui Giuliani, deci nu pare sa reprezinte nimic mai mult decat opinia sa personala. In plus, ambasadorul Romaniei in SUA, George Maior, nominalizat in scrisoare, spune ca actiunea „este expresia unui lobby initiat de forte interesate sa apere persoane cu probleme cu legea”.

Giuliani, acuzatii fara dovezi despre „abuzurile DNA”

In documentul prezentat de agentia de stiri, Giuliani spune ca protocoalele intre institutiile din Justitie si SRI ar submina in opinia lui statul de drept si chiar cere o amnistie a tuturor celor care ar fi fost condamnati si pe baza acestor protocoale.

In scrisoarea semnata de Giuliani se vorbeste de progresele facute de Romania de la caderea lui Nicolae Ceausescu si cere, nu se precizeaza clar in ce calitate, ca „Guvernul Romaniei sa infiinteze o comisie independenta formata din judecatori internationali si experti legali, care sa examineze originile protocoalelor secrete”.

Avocatul lui Trump vorbeste chiar de „multele abuzuri ale DNA si SRI”, dar si de „sutele de dosare” ale DNA al caror obiect sunt judecatori. Numeroase explicatii despre astfel de dosare au fost date in zilele acestea, magistrati si politisti explicand ca, in domeniile lor de activitate, aceste chestiuni sunt la ordinea zilei pentru ca cei care ajung in instante, nemultumiti de rezultat, depun plangeri impotriva lor.

Iata integral scrisoarea lui Rudy Giuliani, publicata de Mediafax:

„Draga domnule presedinte Iohannis,

Va scriu ca sa imi exprim ingrijorarea in legatura cu prejudiciul continuu adus statului de drept in Romania, comis sub pretextul aplicarii cu eficienta a legii. Acest prejudiciu afecteaza negativ, in mod direct, cursul investitiilor straine directe in Romania, deoarece niciun investitor rational nu ar investi intr-un loc in care domnia legii si sistemul legal fac subiect al manipularii facute de cei de la putere.

Inainte de alegerea mea in functia de primar al New York-ului, am servit ca oficial de rang inalt in Departamentul de Justitie al Statelor Unite, detinand sefia reputatului birou de procurori din New York. De-a lungul mai multor ani, ca procuror, am investigat si urmarit personal, sau am condus acuzarea unui numar mare de cazuri de coruptie publica, ceea ce a dus la condamnarea a numerosi demnitari.

Dupa caderea lui Nicolae Ceausescu din 1989, Romania a facut pasi hotarati spre aplicarea legilor, in concordanta cu repectarea dreptului la un proces corect in regulile statului de drept. Cu toate acestea, progresele au fost subminate grav de excesele Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) a Romaniei, sub conducerea fostului procuror sef, Laura Codruta Kovesi. Aceste excese au inclus: intimidarea judecatorilor, a avocatilor apararii si a martorilor; ascultarea neconstitutionala a telefoanelor; marturii silite si procese judiciare incorecte.

In plus, fata de excesele facute de DNA in numele ‘aplicarii legii’, am luat la cunostinta cu tristete in cursul ultimelor luni despre existenta ‘protocoalelor secrete’ pe care mai multe institutii publice le-au semnat cu Serviciul Roman de Informatii (‘SRI’) . Acestea includ protocoale secrete cu: Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei; Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Consiliul Superior al Magistraturii.

Semnatarii protocoalelor secrete includ: Laura Codruta Kovesi, din partea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si George-Cristian Maior, care acum indeplineste functia de ambasador al Romaniei in Statele Unite, din partea SRI.

Recunosc si inteleg importanta luptei impotriva coruptiei. In acest sens, incurajez Romania sa isi reafirme angajamentul de a investiga si a judeca coruptia in mod cinstit, transparent, si in concordanta cu legea. O amnistie ar trebui data celor care au fost acuzati si condamnati ca urmare a exceselor DNA facute de la implementarea protocoalelor secrete, inclusiv mai multor oameni inocenti care au fost trimisi la inchisoare.

De asemenea, indemn Guvernul Romaniei sa infiinteze o comisie independenta formata din judecatori internationali si experti legali, care sa examineze originile protocoalelor secrete, ca si impactul lor asupra Parchetului General si a judecatorilor din intreaga tara.

Pe baza rezultatelor ei, comisia independenta ar putea face recomandari specifice pentru ca aplicarea legii sa fie intarita in Romania, iar Codul Penal romanesc sa fie reformat, pentru a preveni reaparitia unor astfel de excese.

Guvernul Romaniei trebuie, de asemenea, sa se asigure ca judecatorii nu sunt intimidati de DNA sau de SRI. In consecinta, exista nevoia de a identifica sutele de dosare ale DNA despre judecatori, asa cum a descris recent un adjunct al DNA, pentru a determina numele judecatorilor, acuzatiile si originea acestor acuzatii impotriva judecatorilor, precum si cronologia si durata acestor dosare.

In sfarsit, sectii de responsabilitate profesionala ar trebui stabililte pentru Parchetul General, DNA, SRI si orice alte institutii recomandate de comisia independenta, pentru a stabili standarde potrivite de comportament si raspundere, ca si investigarea plangerilor impotriva acestor institutii.

Romania trebuie sa clarifice faptul ca ramane angajata in asigurarea proceselor corecte, transparente, si a respectarii legii. Acest lucru va impune corectarea multelor abuzuri ale DNA si SRI si ar trebui sa includa amnistie pentru acuzatiile si condamnarile suspecte. Un astfel de angajament in respectarea legii va imbunatati, de asemenea, apetitul investitorilor pentru a contribui la viitorul Romaniei.
Cu respect,
Rudolph W. Giuliani, Esq.”

George Maior: Lobby al fortelor care ii apara pe cei cu probleme cu legea

George Maior, actual ambasador al Romaniei in SUA si fost director SRI, a declarat luni, referitor la scrisoare, ca aceasta este expresia unui lobby initiat de forte interesate sa apere persoane cu probleme cu legea.

„Un personaj spumos si extrem de combativ in discutiile din Statele Unite, nu stiu daca mai e avocatul lui Donald Trump. In orice caz, ea este expresia unui lobby, initiat de anumite forte care sunt interesate de apararea unor personaje de la noi care au avut probleme cu justitia, asta va spun clar„, a declarat, luni, George Maior, citat de Mediafax.

Pozitie diametral opusa de cea a Departamentului de Stat al SUA si Ambasadei de la Bucuresti

Scrisoarea atribuita avocatului lui Trump este diametral opusa pozitiilor exprimate in trecut, tot sub presedintia lui Trump, de Departamentul de Stat al SUA sau de Ambasada SUA la Bucuresti.

De exemplu, in cel mai recent raport publicat de Departamentul de Stat, in urma cu o luna, se vorbeste despre coruptia si e precizat ca Parlamentul Romaniei este principalul vinovat pentru neimplementarea recomandarilor facute de Comisia Europeana in rapoartele MCV.

„Ca si in rapoartele anterioare din cadrul MCV, Parlamentul este principalul vinovat, membrii adoptand amendamente care slabesc legile privind conflictul de interese si introducand ‘propuneri problematice sau necoordonate’, fara consultarea partilor interesate.

In ciuda opozitiei din partea partilor interesate, dar si fara evaluari asupra impactului, Guvernul a impus mai multe legi in Justitie, contestate in mod repetat privind constitutionalitatea si in privinta carora magistratii s-au temut ca vor slabi independenta judiciara”, e un fragment din raport.

Totodata, acolo e laudata activitatea DNA, despre care acum in documentul lui Giuliani se spune ca ar face abuzuri: „In ciuda numeroaselor atacuri ale politicienilor romani si ale organizatiilor mass-media aliate, Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a continuat investigarea si urmarirea penala in cazurile de coruptie care implica oficiali din scena politica, juridica si administrativa, pana in 2017, cu aproape 1.000 de acuzati, din care o treime detineau functii publice inalte, iar 189 de oficiali au fost acuzati de diverse abuzuri”.

Mai mult, raportul preciza ca investitorii sunt sceptici de a veni in Romania din cauza „cererilor de mita de catre oficiali de nivel inferior sau mediu” care „ajung pana la punctul de hartuire”.

Ziare.com a cerut o pozitie oficiala Ambasadei SUA in legatura cu documentul trimis de Giuliani si va vom prezenta raspunsul de indata ce il vom obtine.” (subl. mea)

HotNews

Ce scrie prea internațională despre scrisoarea lui Giuliani: Avocatul lui Trump, plătit de firma ce apără un corupt / Giuliani, sunat de la Departamentul de stat: Voiau să știe dacă este adevărat / Am discutat cu cel puțin un oficial român

Subiectul scrisorii trimise de Rudy Giuliani în România a fost reflectat în principalele ziare internaționale, care vorbesc despre intervenția fostului primar contra luptei anticorupție, dar și de diferența față de poziția oficială a autorităților oficiale din Statele Unite.

Washington Post: Scrisoarea prin care Giuliani critică lupta anticorupția din România atrage atenția Departamentului de Stat

O scrisoare al lui Rudolph Giuliani, unul dintre avocații personali ai lui Trump, trimisă unor oficiali români ce se opun campaniei anticorupție, a atras atenția Departamentului de stat și a reînnoit întrebările privind faptul că el continuă să lucreze pentru clienți străini în timp ce îl reprezintă pe președinte.

Giuliani a primit un telefon de la reprezentanți ai Departamentului de Stat, a afirmat el într-un interviu de miercuri. ”Voiau să știe, ‘Așa este? Este adevărat? Vrem să fim siguri că informația este reală”, a declarat Giuliani. ”Absolut”, spune el că le-a răspuns.

„Poate ar fi trebuit să menționez în scrisoare că nu-l reprezint pe președinte”, a adăugat Giuliani, precizând că a discutat cu cel puțin un oficial de la București. El nu a spus însă cu cine.

Russia Today: Ciudata călătorie a lui Rudy Giuliani în politica românească (plus ceva interes personal)

Deși Departamentul de Stat american este bine versat în arta de a spune liderilor străini ce să facă, incursiunea avocatului lui Donald Trump, Rudy Giuliani, în afacerile interne ale altei țări este o premieră. Fostul primar din New York s-a decis să se aventureze în politica românească, cerând președintelui Klaus Iohannis să țină în frâu populara campanie anti-corupție.

Guardian: Giuliani spune că este plătit de firma ce apără un româno-american corupt

Rudy Giuliani, avocatul lui Donald Trump, este plătit să-i ajute pe avocații care lucrează la eliberarea unui magnat româno-american ce a fost condamnat la închisoare pentru corupție în dosarul unuei tranzacții imobiliare. (…)

Deși scrisoarea lui Giuliani nu menționează cazul Popoviciu, el susține că oameni nevinovați au ajuns la închisoare și că ”ar fi nevoie de o amnistie pentru cei care au fost acuzați și condamnați prin excesele” direcției anticorupție.

New York Times: Giuliani critică lupta anticorupție din România

Avocatul Rudolph Giuliani a afirmat miercuri că trimiterea unei scrisori adresate președintelui Klaus Iohannis, prin care cerea verificarea protocoalelor PG-SRI și stoparea presiunile asupra judecătorilor, nu are „legătură cu Guvernul SUA”.

„Ofer consultanță în probleme de securitate, forțe de ordine și terorism în mai multe țări. Toți avocații privați ai președintelui au avut activități private”, a adăugat avocatul lui Donald Trump.”

Revista 22

Cine este Louis Freeh, angajatorul lui Giuliani, semnatarul celebrei scrisori anti-DNA 

Louis Freeh, fost director al FBI, este cel care a plătit prin firma sa de lobby pe Rudolph Giuliani ca acesta din urmă să-și asume scrisoarea în care DNA era acuzată de atitudine discriminatoare. Freeh a fost avocatul lui Puiu Popoviciu, al miliardarului Beny Steinmetz și al fugarului Alexander Adamescu, toți trei ori condamnați definitiv ori deocamdată doar în primă instanță, releva Ziare.com.

De altfel, in urma cu o saptamana, Louis Freeh propunea, intr-un interviu acordat pentru Forbes si citat de Mediafax, aceleasi masuri pentru Romania, printre care amnistia si gratierea, suspect de similare cu propunerile facute ulterior de Rudolf Giuliani, relateaza Ziare.com

Avocat pentru Puiu Popoviciu, Beny Steinmetz, și Alexander Adamescu

Louis Freeh a fost avocatul omului de afaceri Puiu Popoviciu, condamnat la 7 ani de inchisoare cu executare si fugit din Romania.

Acelasi Louis Freeh a fost si avocatul lui Beny Steinmetz in dosarul retrocedarilor ilegale din Baneasa si Snagov, conform TVR. Steinmetz a fost suspectat ca s-ar fi aflat in spatele operatiunii Black Cube de hartuire si spionare a fostei sefe a DNA Laura Codruta Kovesi.

Potrivit jurnalistilor de la Romania Curata, un alt avocat al lui Steinmetz a fost lobbyst-ul american Elliott Broidy, cel care i-a aranjat vizita lui Liviu Dragnea in SUA.

Nu in ultimul rand, Louis Freeh este, conform Adevarul, avocatul altui fugar celebru, Alexander Adamescu, pe numele caruia instanta suprema a emis inca din mai 2016 un mandat de arestare preventiva in lipsa.

In varsta de 68 de ani, fostul director al FBI in perioada 1993-2001 este acum consultant judiciar independent. Nici el si nici Rudolf Giuliani nu mai ocupa vreo functie oficiala, si cu toate acestea Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, doi dintre contestatarii vehementi ai implicarii americane in Romania, s-au agatat de pozitiile exprimate de ei si au sustinut ca trebuie sa li se dea curs de indata.”

Mediafax

Louis Freeh, fost director al FBI, recomandă CINCI măsuri pentru relansarea sistemului statului de drept în România. Sunt vizate şi protocoalele secrete

România ar trebui să aplice o serie de măsuri pentru relansarea sistemului statului de drept, afectat de acuzaţiile privind abuzuri comise în acţiunile de combatere a corupţiei, afirmă expertul american Louis Freeh, fost director al Biroului Federal de Investigaţii (FBI), citat de revista Forbes.

Louis Freeh a elaborat un plan care conţine cinci recomandări adresate României, pentru remedierea situaţiei în contextul criticilor privind existenţa protocoalelor secrete între Serviciul Român de Informaţii (SRI), Parchetul General şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

„Aceste protocoale secrete, ascunse poporului român şi Comisiei pentru controlul asupra SRI, constituie un acord secret pentru destabilizarea sistemului statului de drept prin transformarea agenţilor serviciilor de informaţii în agenţi ai sistemului judiciar. Subminează integritatea şi independenţa sistemului judiciar prin ajutarea în mod incorect a procurorilor şi prin compromiterea independenţei magistraţilor. Aceste acorduri secrete au generat în mod justificat consternare în România, în Uniunea Europeană şi în Statele Unie”, afirmă Louis Freeh într-un interviu acordat revistei Forbes.

Louis Freeh, în vârstă de 68 de ani, a fost director FBI în perioada 1993-2001, iar acum este consultant judiciar independent, având propria firmă – FGIS. El recomandă Guvernului României şi Parlamentului aplicarea următoarelor măsuri pentru remedierea a ceea ce numesşte „criza gravă a statului de drept”.

Louis Freeh recomandă următoarele măsuri:

1) Asumarea angajamentului investigării penale şi instrumentării actelor de corupţie, prin respectarea în totalitate a cadrului legal;

2) Facilităţi pentru persoanele care au fost condamnate fără respectarea procedurilor juridice, pe baza probelor insuficiente sau nelegale sau în virtutea judecătorilor controversaţi menţionaţi în protocoale;

3) Formarea unei comisii independente din care să facă parte judecători de renume internaţional şi experţi judiciari care să investigheze protocoalele secrete, să examineze activităţile Parchetului General, ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ale Serviciului Român de Informaţii, după care să prezinte recomandări pentru reforme;

4) Un angajament al Guvernului pentru identificarea judecătorilor care au fost subiecte ale „dosarelor” create prin protocoale şi revizuirea acuzaţiilor;

5) Crearea unor oficii de responsabilitate profesională pentru Parchetul General, DNA şi SRI, în scopul analizării plângerilor care vizează aceste instituţii şi instituirii unor standarde de conduită şi responsabilitate.” (subl. mea)

De remarcat ca, apropo de ce am subliniat cu rosu, in textul Scrisorii lui Rudy Giuliani se spune: „o comisie independenta formata din judecatori internationali si experti legali„, pe cand in Recomandarile lui Louis Freeh se arata: „Formarea unei comisii independente din care să facă parte judecători de renume internaţional şi experţi judiciari„.

Dupa parerea mea, atat Scrisoarea cat si Recomandarile – desi nu exprima punctul de vedere oficial al Statelor Unite – ataca nu doar Protocoalele sau DNA, sau SRI, cum poate ar crede unii, ci chiar Justitia Romana in ansamblul ei. In momentul cand pui problema infiintarii unei „comisii independente formata din judecatori internationali si experti legali” sau a unei „comisii independente din care să facă parte judecători de renume internaţional şi experţi judiciari”, indiferent cum ai da-o, arunci o grava neincredere asupra Justitiei Romane in ansamblul ei.

Dar de ce trebuie internationalizata chestiunea? Pe mine asta ma nedumireste… Trebuie spus ca atat Scrisoarea cat si Recomandarile vin din sfera privata (cea americana, cu conexiuni in Romania, din cate inteleg). Rezulta ca exista interese private pentru a internationaliza problema Protocoalelor, cea a abuzurilor comise de Justitie, ca si cum Romania nu ar fi in stare sa le gestioneze corect, cu probitate profesionala, cu acribie. Asta e lucru periculos care e indus atat de Giuliani cat si de Freeh. Este periculos chiar daca e vorba de un lobby privat. Pentru ca pune Romania in postura unei tari bananiere. Nu stiu daca s-au gandit la asta Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu care mai aveau putin si-l ridicau in slavi pe Giuliani. Nu stiu daca s-a gandit la asta Dl. Tudorel Toader. Si anume ca sunt interese private care submineaza sau cauta sa submineze nu doar Justitia, dar si pozitia internationala a Romaniei.

Pe de alta parte, trebuie criticata diplomatia americana care n-a dat dovada de tactul diplomatic necesar in sustinerea luptei anticoruptie in Romania. Daca Departamentul de Stat s-a amestecat destul de zgomotos in treaba asta, de ce n-ar exista atunci, din partea lobby-ului privat american, o atitudine contrara, chiar daca nu e aprobata de catre Departamentul de Stat? Daca Dl. Gitenstein, fost amabsador al SUA la Bucuresti, exprima opinii critice, cu aer de dascal, la adresa Constitutiei Romaniei, atunci de ce sa nu exprime pareri critice la adresa luptei anticoruptie, la adresa DNA si SRI, Dl. Giuliani – la Recomandarile D-lui. Freeh, desigur -, o mare personalitate internationala, nu-i asa? Si chiar cu rezultate notabile in lupta impotriva Mafiei, daca am inteles eu bine. Fara indoiala ca trebuie criticati zdravan si decidentii politici de la Bucuresti pentru o astfel de stare de lucruri. Si fostii – cel putin de la Basescu incoace, si actualii care l-au rechemat pe Maior sa dea explicatii la MAE!! Pentru ca prin politica pe care au dus-o si o duc reusesc un lucru inedit: sa creeze perceptia, pe plan international, ca Romania nu e in stare sa-si gestioneze conform statului de drept chestiunile legate de Justitie, ca Justitia nu doar ca nu functioneaza conform statului de drept, dar ca Romania nu e in stare sa indrepte singura lucrurile. Si e de remarcat ca in Scrisoarea lui Giuliani se face o trimitere la caderea lui Ceausescu. De aceea e necesara, in opinia lui Giuliani, infiintarea acelei „comisii independente formata din judecatori internationali si experti legali„.

Eu sper sa se inteleaga atat la noi cat si in America, atat la nivelul factorilor de decizie de la noi, cat si la nivelul celor din Statele Unite, ca a crea perceptia ca in Romania lucrurile merg si se schimba dupa cum vor americanii e un lucru care nu doar ca depaseste un parteneriat onest, avantajos pentru ambele parti, ci e in defavorabilitatea atat a Romaniei cat si a Statelor Unite. Pe de alta parte, trebuie spus ca Romania, prin aderarea la NATO si UE, a aderat la un set de valori, cel occidental. Si trebuie sa ramana in acest set de valori. Legat de Justitie, daca actuala Coalitie de guvernamant, PSD-ALDE, prin modificarile la Legile Justitiei, Codurile Penale, se abate de la acest set de valori sau creeaza perceptia unei indepartari de la acest set de valori, poate starni reactii care sa puna sub semnul intrebarii capacitatea Romaniei de a face fata exigentelor standardelor occidentale. Romania trebuie sa evite asa ceva cu atat mai mult cu cat, impreuna cu Bulgaria, beneficiaza de Mecanismul de Cooperare si de Verificare (MCV).

Rapoartele Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania si Bulgaria le puteti gasi aici. Eu voi cita in continuare comunicatul de presa:

„Comisia Europeană – Comunicat de presă

Comisia publică raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare

Strasbourg, 15 noiembrie 2017

Comisia Europeană a publicat astăzi cel mai recent raport al său referitor la etapele parcurse de România pentru a-și îndeplini angajamentele privind reforma judiciară și combaterea corupției, în contextul Mecanismului de cooperare și de verificare (MCV) instituit în 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană.

Raportul de astăzi analizează în mod concret progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a celor 12 recomandări formulate de Comisie în raportul său din ianuarie 2017 privind MCV.

Prim-vicepreședintele Frans Timmermans a declarat: „Am constatat progrese în unele domenii, dar mai sunt încă multe de făcut. România a pus în aplicare unele dintre recomandările noastre, dar în privința altora nu a realizat până acum progrese suficiente. Mă bazez pe guvernul României să continue reformele necesare și să evite regresul, astfel încât să putem colabora în vederea atingerii obiectivului de finalizare a MCV în cadrul actualului mandat al Comisiei.

Ultimul raport al Comisiei din ianuarie 2017 a trecut în revistă progresele generale înregistrate în ultimii zece ani și a identificat 12 recomandări specifice care ar ajuta România să avanseze în direcția îndeplinirii tuturor obiectivelor de referință ale MCV. Potrivit raportului publicat astăzi, s-au realizat progrese în privința unora dintre aceste recomandări; este vorba, în special, despre recomandarea de a institui un sistem pentru verificarea conflictelor de interese din domeniul achizițiilor publice (PREVENT), care a fost pusă în aplicare în mod satisfăcător. Comisia constată, de asemenea, că s-au înregistrat progrese și în privința altor recomandări, sub rezerva aplicării lor în practică. În același timp, Comisia constată că ritmul global al reformelor a stagnat în cursul anului 2017, ceea ce a dus la încetinirea punerii în aplicare a recomandărilor restante, cu riscul redeschiderii unor chestiuni care, în raportul din ianuarie 2017, au fost considerate închise. Provocările la adresa independenței sistemului judiciar reprezintă o serioasă sursă de îngrijorare.

Comisia nu poate încă să concluzioneze că obiectivele de referință ale MCV sunt, în acest moment, îndeplinite în mod satisfăcător, deși datorită progreselor înregistrate unele obiective se apropie de acest stadiu. Comisia rămâne de părere că, printr-o cooperare loială între instituțiile statului, printr-o orientare politică ferm ancorată în realizările trecutului și prin respectarea independenței sistemului judiciar, România va putea, în viitorul apropiat, să pună în aplicare recomandările restante și, prin urmare, să îndeplinească în mod satisfăcător obiectivele de referință ale MCV. Către sfârșitul anului 2018, Comisia va evalua din nou progresele realizate.

Context

La 1 ianuarie 2007, Comisia a instituit un mecanism de cooperare și de verificare pentru a evalua progresele înregistrate în raport cu angajamentele asumate de România în domeniul reformei judiciare și al combaterii corupției. Comisia prezintă în mod regulat rapoarte privind progresele înregistrate în aceste domenii. Primul raport al Comisiei a fost publicat la 27 iunie 2007. Rapoartele se bazează pe contactele cu statele membre, cu societatea civilă, cu organizații internaționale, cu experți independenți și cu diverse alte surse. Concluziile Comisiei și metodologia utilizată în cadrul MCV s-au bucurat în mod constant de un sprijin ferm din partea Consiliului de Miniștri.

În raportul anterior privind MCV din ianuarie 2017, Comisia a evaluat și a trecut în revistă realizările din ultimii 10 ani și etapele care mai trebuie parcurse în vederea îndeplinirii obiectivelor MCV. Comisia a formulat 12 recomandări, axate în majoritate pe responsabilitatea și pe răspunderea autorităților române, precum și pe garanțiile interne necesare pentru a asigura ireversibilitatea rezultatelor. Raportul a evidențiat faptul că rapiditatea procesului va depinde de cât de repede va putea România să pună în aplicare recomandările într-un mod ireversibil și, de asemenea, de evitarea evoluțiilor negative care ar putea pune sub semnul întrebării progresele din ultimii 10 ani.

Raportul de astăzi se referă la perioada care a trecut din ianuarie 2017. El conține evaluarea Comisiei privind modul în care autoritățile române au pus în aplicare cele 12 recomandări și este completat de un document de lucru al serviciilor Comisiei care prezintă analiza detaliată efectuată de aceasta, pe baza dialogului continuu dintre autoritățile române și serviciile Comisiei.

Pentru informații suplimentare:

Toate rapoartele privind MCV” (subl. mea)

De asemenea, de citit concluziile Consiliului Uniunii Europene din 12.12.2017 asupra MCV – aici. Iata ce se arata printre altele:

„9. The Council continues to encourage Romania to renew the momentum on reforms, in particular those related to the independence of the judiciary, to the fight against corruption at all levels, and to other integrity issues highlighted in the report. In this context, the Council reiterates the importance of an unequivocal, sustained and broad-based political and institutional commitment to meet the objectives set out by the Mechanism. To ensure sustainable progress, political consensus to respect the independence of judiciary remains essential. Taking account of recent events, as well as the major progress already achieved over the years, the Council calls on Romania to focus its efforts on further consolidating this progress, to avoid taking any step backwards, and to fully address the concerns and all the recommendations set out by the Commission in its report.

10. In order to further ensure judicial independence, Romania, following consultations with the Venice Commission, needs to put in place a robust, independent and merit-based system to appoint top prosecutors, providing sufficient guarantees against politicisation. The Council also underlines the importance of an effective implementation of the newly adopted Codes of Conducts for parliamentarians and ministers. The judicial reforms should be finalised, notably on the Civil and Criminal codes, taking due note of the need for predictability, full transparency and inclusive consultations as set out in the Commission’s report. Court decisions, including those confirming integrity rulings, should be applied and implemented by all institutions and instances without delay. The legal framework for integrity needs to be strengthened and consolidated to ensure sustainability.
Romania needs to continue and intensify its efforts to prevent and tackle corruption. Addressing it effectively and dissuasively at all levels and within all institutions, should remain a top priority. The impressive track records of the National Anti-Corruption Directorate (DNA) and the High Court of Cassation and Justice (HCCJ) should be safeguarded. Adopting objective criteria for deciding on, and motivating, the lifting of immunity of Members of Parliament or Ministers remains an important priority. At the same time, more needs to be done with regard to the overall prevention of corruption, which should be a top priority and a core obligation of public administration at all levels. In the context of the implementation of the new Anti-Corruption Strategy (NAS), it is now for the Romanian authorities at all levels to demonstrate strong and visible political support for corruption prevention. Further necessary measures should be taken to fully support the implementation of the Anti-Corruption Strategy.”

De aici rezulta ca noi, inca, nu putem demonstra ca avem un sistem judiciar independent si nici ca avem un „sistem robust, independent in numirea procurorilor de top pentru evitarea politizarii”. De asemenea e de observat ce spune: „The Council continues to encourage Romania to renew the momentum on reforms, in particular those related to the independence of the judiciary, to the fight against corruption at all levels, and to other integrity issues highlighted in the report. ” – „Consiliul continua sa incurajeze Romania sa reinnoiasca momentul reformelor, in particular cele legate de independenta judiciarului, de lupta impotriva coruptiei la toate nivelurile, si de celelalte chestiuni evidentiate in raport”. E foarte clar ca noi inca nu convingem sub aceste aspecte. Numai ca starea aceasta deschide posibilitatea unor jocuri, de genul celor facute de Giuliani si Freeh. Adica deschide posibilitatea exprimarii unor pareri ca Romania, in ceea ce priveste Justitia, ar trebui pusa sub control international atata vreme cat aceasta stare se mentine in ciuda MCV, ce pare a nu avea eficacitatea dorita. Cuvantul cheie din Raport, observati, este: „judicial independence” – „independenta judiciarului”. Noi nu reusim inca sa demonstram lucrul asta in fata Consiliului Uniunii Europene si Comisiei Europene, Romania fiind membra – numai in aceasta paradigma trebuie privite lucrurile, pentru ca noi am semnat Tratatul de Aderare – a Uniunii Europene. De observat exprimarea in Raport: ” In order to further ensure judicial independence…” – ” Pentru a asigura pe mai departe independenta judiciarului…”: cu alte cuvinte se exprima o indoiala ca Romania ar putea asigura pe mai departe independenta judiciarului fara MCV, cu atat mai mult cu cat inca nu e asigurata, cel putin pe deplin, desigur, aceasta independenta.

Stau si ma intreb: cat au influentat parerile exprimate de D-nii. Giuliani si Freeh acuzatiile la adresa lui Paul Manafort si faptul ca Michael Cohen a pledat vinovat – personaje fata de care Dl. Donald Trump s-a exprimat cu cuvintele: „He is a good man!” iar despre acuzatiile aduse lui Manafort ca „it’s a sad thing” (citat din memorie)? Cu alte cuvinte, vrand sa sugereze, desigur, ca se cam baga oameni nevinovati la puscarie. Ca sistemul asta, girat, nu-i asa, de fosta Administratie Obama, democrata, care, nu-i asa, a fost adoptat si de Romania, baga oameni nevinovati la puscarie. Cu alte cuvinte parca vrand a zice: „ia uitati-va ce MONSTRUOZITATE – socialista, desigur – am creat: oameni buni sunt bagati nevinovati la puscarie!” Ce se intampla? In Statele Unite este o ancheta – Special Counsel investigation – condusa de Bob Mueller, fost director al FBI, prvind amestecul Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA din 2016. Donald Trump ii reproseaza lui Mueller si acestui Consiliu Special ca de mai bine de 1 an nu a ajuns la niciun rezultat si ca nu a putut dovedi coliziunea dintre campania sa electorala si Rusia. Donald Trump a afirmat de nenumarate ori public: „There is no collusion!” sau „Colusion is not a crime” – pentru ca trebuie dovedit ca a incalcat cumva legea chiar daca ar fi fost o posibila „coliziune”. Sugereaza deosebit de accentuat ca, de fapt, ar fi vorba de o actiune politica indreptata impotriva sa si a Partidului Republican de catre adversarii politici ce urmaresc a trage de pe urma acestui scandal, punandu-l intr-o lumina nefavorabila, avantaje electorale (sa nu uitam ca se apropie alegerile de la mijloc de termen in SUA). Totul sub masca unei Justitii independente. Rudy Giuliani e unul din cei care il reprezinta personal pe Trump in aceasta ancheta. Adica o Justitie folosita impotriva adversarilor politici. Scandalul acesta e unul foarte mare in SUA. Fox News, daca nu ma insel, facea o observatie legata de o propaganda dusa in media democrata, CNN, daca nu ma insel, unde de la ora 6 dimineata si pana la 12 noaptea se vorbea cu insistenta despre impeachment, demiterea, cu alte cuivnte, a lui Trump – v. si aici. Ultimile sondaje de opinie – pe votanti inregistrati si adulti (26-27 martie 2018 si 14-17 iunie 2018) arata ca populatia, in majoritatea ei, nu e de acord cu demiterea Presedintelui. Opinia publica e un factor cheie in aplicarea acestei proceduri. Numarul de indecisi, la cele doua sondaje recente, este mic: 13%, respectiv 7%. Deci demiterea n-ar fi privita deloc bine de catre popor. Pe de alta parte, Donald Trump e in razboi cu CNN – iata ce a postat pe twitter cu putin timp in urma:

„CNN is working frantically to find their “source.” Look hard because it doesn’t exist. Whatever was left of CNN’s credibility is now gone!”

Intr-o alta postare foarte recenta acuza lipsa de onestitate cu care il trateaza presa folosind la adresa Media o expresie de trista amintire: „Dusmani ai Poporului”:

„I just cannot state strongly enough how totally dishonest much of the Media is. Truth doesn’t matter to them, they only have their hatred & agenda. This includes fake books, which come out about me all the time, always anonymous sources, and are pure fiction. Enemy of the People!”

Nu se poate sa nu observi o anumita similitudine intre ce se intampla in SUA cu ceea ce se intampla in Romania. Spre exemplu, acolo se vorbeste despre impeachment, aici despre suspendarea Presedintelui. Chestiunile legate de Justitie au tinte politice destul de clar conturate. Insa dintr-o asemenea lupta, politic vorbind acum, e clar ca fiecare din parti cauta sa obtina avantaje de ordin electoral. Pentru ca jocul politic e si pe voturi, chiar daca pare cinic… Fara indoiala, media politica e implicata in acest joc, desigur. Asa e si la noi. Insa spre deosebire de alte tari membre UE noi suntem, impreuna cu Bulgaria, inca sub MCV. Nu vedem Ungaria sub MCV, nu vedem Polonia sub MCV. Nu vedem Slovacia sub MCV. Ca si in SUA, in Romania lupta politica se duce centrata pe chestiuni judiciare. Partea proasta e ca, la noi, independenta judiciarului e pusa sub semnul intrebarii chiar de catre Uniunea Europeana, din care facem parte, lucru ce reprezinta un punct slab, o vulnerabilitate chiar. Iar daca unii incearca un joc pe chestiunea asta sau incearca sa traga anumite foloase dintr-o asemenea situatie n-ar trebui sa ne mire. Problema nu e doar, asa cum a subliniat George Maior, „expresia unui lobby initiat de forte interesate sa apere persoane cu probleme cu legea”, ci specularea unora pe o vulnerabilitate a Romaniei. Iar actuala Coalitie PSD-ALDE pare a se face ca ploua, pare ca nu intelege sau chiar nu intelege lucrul asta. Rapoartele MCV dureaza din 2007. De 10 ani Justitia din Romania e pusa sub semnul intrebarii, chiar daca s-au inregistrat progrese. Ca sa nu ne imbatam cu apa rece in legatura cu progresele acestea. Repet: nu vedem asa ceva legat de Ungaria, Polonia, Slovacia sau Tarile Baltice. N-am auzit. Chiar va rog sa-mi semnalati daca gresesc.

Ne jucam foarte slab cartile

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 30, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Pe teme contemporane: oamenii strazii

Pana acum cred ca nu am scris despre un astfel de subiect sau am scris prea putin. Insa problema, cred eu, merita a fi mentionata si tratata asa cum se cuvine, cu toata seriozitatea. Pe aceasta cale doresc sa fac un apel catre factorii de decizie, autoritatile noastre sa se aplece asupra acestei chestiuni pentru a identifica politicile potrivite si, pe cale de consecinta, solutiile optime care se impun.

Problema aceasta, a oamenilor strazii, a aparut imediat dupa Revolutie si nu s-a rezolvat cu un rezultat pozitiv nici pana in zilele noastre. Acest lucru arata nu doar slaba preocupare a statului cat si lipsa de politici in acest sens, pe care statul nostru ar fi trebuit sa le aiba de mai demulta vreme.

Iata un articol din Dilema Veche, din 2010, dar cred ca e valabil si astazi, ce trateaza acest subiect care, intr-adevar, nu pare a interesa multa lume:

Oamenilor străzii li se oferă prea puţin ajutor” – interviu cu Victor BADEA, psiholog la Organizaţia Samusocial

Iata ce se arata:

Cine sînt, de fapt, cei care ajung în stradă?

Aş începe cu oamenii în vîrstă, care sînt păcăliţi de diverse persoane sau chiar de propriii copii. Sînt puşi să semneze diferite documente, rămîn fără casă sau sînt goniţi de acasă. O categorie aparte o reprezintă foştii copii ai străzii. Prin anii ’90 aveau 7-8 ani, acum au peste 20. N-au nici o calificare, unii n-au mers la şcoală nici măcar o zi, cei mai mulţi se droghează… Valorile lor sînt cele învăţate în stradă şi e foarte greu să te apropii de ei, să-i ajuţi. Mai sînt multe persoane bolnave printre oamenii străzii. Unele au probleme psihice – iarăşi, greu de abordat. Unele au fugit din spital sau de acasă, n-au acte şi nici nu pot sau nu vor să spună cine şi de unde sînt. Apoi, mai sînt oameni veniţi din provincie să lucreze pe diferite şantiere. Cînd şantierele se închid, nu mai au cum să plătească chiria şi, în scurt timp, ajung pe drumuri.

Ce înseamnă pentru ei faptul că ajung pe stradă? Cum le schimbă acest lucru viaţa?

Într-o primă etapă, majoritatea refuză ideea. Nu acceptă că or să devină oameni ai străzii, îşi spun că e o situaţie temporară, că or să treacă ei şi peste asta! Apelează la cunoştinţe, caută tot felul de soluţii. Sînt puţini cei care reuşesc. Cei mai mulţi cedează, nu sînt în stare să-şi găsească un nou drum. Atunci, clachează, încep să consume alcool şi ăsta e primul semn că îşi pierd speranţa şi că încep să se adapteaze, astfel, la stradă. Clachează pe de o parte din motive de vulnerabilitate personală, pe de alta pentru că nu li se oferă servicii specializate, în funcţie de nevoile lor.

Ce li se oferă, de fapt?

Foarte puţin. Sînt cîteva organizaţii religioase sau fundaţii umanitare de unde pot primi de mîncare şi haine. Mai sînt cantinele sociale şi organizaţiile precum Samusocial sau Casa Ioana. Cît priveşte asigurarea unui adăpost, asta depinde de autorităţi. La nivelul capitalei sînt vreo 300 de astfel de locuri. Infim, faţă de circa 5000 de oameni ai străzii. Deseori, se stă la coadă pentru a prinde un loc în adăpost, deşi unii sînt „abonaţi“ şi, prin diferite înţelegeri cu administratorii de la adăposturi, au locul asigurat.

A crescut numărul oamenilor care trăiesc pe stradă?

Există o continuă dinamică. Mor unii, vin alţii… În anotimpurile călduroase – creşte numărul celor veniţi din provincie să-şi caute de lucru, n-au bani de chirie, dorm prin parcuri, pe şantiere, dar nici nu părăsesc capitala. Spun că aici au mai multe posibilităţi să-şi găsească de lucru, măcar pentru cîteva săptămîni. Iarna, numărul oamenilor care trăiesc pe stradă scade. Mulţi pleacă la ţară, unde mai dorm şi muncesc pe la diferite ferme, pentru ca apoi să revină în Bucureşti primăvara. Se constată însă o îmbătrînire a populaţiei de pe străzi. Întîlnim, de fapt, cele două extreme: copiii şi bătrînii străzii. În urmă cu zece ani, cînd am început să lucrez în domeniu, predomina segmentul de mijloc: oamenii între 30 şi 50 de ani, în special bărbaţi. Cred că mulţi dintre ei au plecat în străinătate unde, poate, îşi găsesc mai uşor de lucru.

Ce se poate face pentru oamenii străzii?

Într-o primă fază ar fi bine dacă s-ar înfiinţa centre de consiliere şi măcar un adăpost în fiecare sector. Nu e suficient, dar e un început şi mulţi ar putea fi consiliaţi la aceste centre, pot fi ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă. Peste tot în lume unde sînt astfel de servicii, asta e ordinea: mai întîi li se oferă adăpost, între timp ei lucrează şi pot strînge bani ca să închirieze o cameră. La noi, autorităţile vor invers: le oferă cazare, doar dacă au un loc de muncă. Ceea ce e absurd.

a consemnat Liliana NICOLAE

Cauzele pentru care persoanele adulte fara adapost sunt in strada – studiu realizat de Samusocial

Trebuie spus ca si azi, la 8 ani de la aparitia acestui articol, vezi in Bucuresti oameni care dorm pe strazi sau care se ghemuiesc sa doarma in intrandul unui bloc. Imediat dupa Revolutie a inceput sa apara si sa se dezvolte ulterior destul de pregnant fenomenul copiilor strazii, care locuiau in canalele Bucurestiului. Este curios ca Statul nostru nu s-a preocupat si nu a cautat modalitatile potrivite pentru a rezolva problema si pentru a cauta sa-i integreze cumva pe acesti oameni in societate, desi, conform Constitutiei noastre, ar fi trebuit s-o faca. Oamenii acestia ai strazii mi se par lasati de izbeliste pur si simplu. Statul ar fi trebuit, bazat pe o discriminare pozitiva, sa le ofere un consult medical sau o consiliere psihologica pentru recuperarea lor. De asemenea ar trebui cercetate in profunzime cauzele fenomenului pentru a restrange macar manifestarea acestuia.

Chiar nu se poate face nimic pentru acesti oameni sarmani? Chiar nu putem invata din experienta unor state dezvoltate, cu o protectie sociala bine pusa la punct, spre a putea aborda cu succes o astfel de provocare?

Dar iata si un articol din 5 august 2017 aparut in Cotidianul:

Firea și oamenii străzii din București

Se arata ca:

„Cine trece dimineața pe principalele bulevarde ale Bucureștiului (Bălcescu și Magheru) va avea impresia că trăiește într-un oraș al homleșilor. Aproape pe fiecare bancă doarme câte un om. Deși încă de la ora 10.00 căldura năpădește orașul, ei sunt îmbrăcați cu haine groase și atât de murdari, încât simți mirosul fără să te apropii.

Autoritățile locale spun că în Capitală sunt circa 5.000 de persoane fără adăpost, acestea fiind înregistrate la direcțiile de asistență socială. Cam câți locuitori are o comună mare. În realitate, cifra poate fi mult mai mare, deoarece pe timpul verii ei stau pe străzi, adăposturile cazându-i doar pe timpul nopții. Pentru a caza 5.000 de oameni ar fi nevoie de 33 de blocuri cu câte 300 de locuri fiecare. Primăria Capitalei a lansat în dezbatere publică Strategia locală privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei, dar în privința oamenilor străzii nu prea sunt soluții.

Strategia locală privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei a fost postată pe site-ul Primăriei Capitalei. Documentul este în dezbatere publică până pe data de 13 septembrie și pretinde că abordează un model integrat de centre de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, monitorizarea situaţiei copiilor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, precum şi înfiinţarea unui centru de sprijin pentru încadrarea pe piaţa muncii a persoanelor provenite din grupuri vulnerabile. În fond, strategia municipalității este plină de promisiuni, aceleași ca și în campania electorală. Potrivit documentului, în București există 5.000 de persoane fără adăpost, care pot fi găsite în gări, scări de bloc, clădiri aflate în construcţie, maşini abandonate, canale. Datele, se spune în document, au fost furnizate de instituții publice și private, la care apelează homleșii doar în timpul iernii. Cifra datează din 2010, de atunci nimeni nu a mai făcut o nouă estimare. Unii sunt cazuri sociale dramatice, alții și-au ratat viața din diferite motive, dar mai sunt unii care nu vor nici să muncească, nici să stea în sânul familiei.

„M-am acrit de muncă“

Nicolae Neagoe are 62 de ani și este din comuna Ulm, județul Brăila. El a venit în București în 1976 și spune că a lucrat la metrou. Pretinde că are o vechime în muncă de 44 de ani (sic!), punând la socoteală și anii petrecuți în școala profesională, unde a învățat zidăria și să zugrăvească, dar și stagiul militar. Tot el povestește că nu mai muncește din 1995, când a demisionat de la metrou. „Nu mai vreau să muncesc. M-am săturat, m-am acrit de muncă“, spune Neagoe. El are 2 copii, care sunt la casele lor, iar soția locuiește în casa părintească din comuna Ulm, unde se luptă cu cele 4 hectare de pământ pe care le are. „De ce nu te duci la ea, să o ajuți la munca în agricultură?“, l-am întrebat. „Mă mai duc, dar stau ce stau și vin înapoi“, spune Neagoe. De câteva luni și-a făcut un culcuș pe strada Boteanu, unde doarme alături de Florian Stîngă, bolnav de TBC.
Pe o căldură care te doboară, ei stau la 5 minute distanță de Ministerul Muncii și la 10 minute de Ministerul Sănătății, dar nimeni nu i-a băgat în seamă. Doar polițiștii i-au legitimat, i-au luat la întrebări și atât. „La adăposturi nu ne primesc decât iarna, vara nu. Nu vreau nimic de la nimeni. După ce îmi dă pensia, plec. Mă duc acasă. Dar până atunci stau aici, să mă vadă. Vara mai găsim de lucru, mai facem o zugrăveală, o zidărie. Sâmbăta și duminica mergem la biserică și mai primim câte ceva de mâncare, în rest, ne mai ajută oamenii să avem grijă de mașinile lor parcate aici. Când plouă, învelim saltelele cu plastic, le ridicăm și le sprijinim de gard.“

Cine îi ajută să se spele

Lunar, oamenii străzii se duc la Samusocial să se spele. Aceasta este o fundație dedicată persoanelor adulte fără adăpost, dându-le posibilitatea de igienizare, îmbrăcăminte și produse de igienă corporală, medicamente și încălțăminte. De pe site-ul fundației am aflat că o estimare a numărului de persoane fără adăpost datează din 2010. „Având în vedere că în București trăiesc printre noi aproximativ 5.000 de persoane adulte fără adăpost, pentru care există doar 330 de locuri de adăpostire, hainele pe care acestea le primesc se deteriorează mult mai repede. Astfel, ne vedem nevoiți să le ajutăm să își schimbe hainele măcar o dată pe lună, fapt pentru care avem nevoie de bani.“ Samusocial din România (Serviciul de Ajutor Mobil de Urgență) este un dispozitiv de intervenție de urgență care vine în întâmpinarea persoanelor celor mai desocializate care au fost reduse la stadiul de simplă supraviețuire, căci au devenit „victime“ care nu mai pot și nici nu mai știu cum să beneficieze de ajutoarele de drept comun. Samusocial este o metodologie de asistență pentru cele mai excluse persoane din marile orașe, imaginată de doctorul Xavier Emmanuelli. După ce a fondat Médecins Sans Frontieres și Samusocial din Paris în 1993, în 2001, el a fondat Samusocial International, cu scopul de a dezvolta acest sistem de asistență în lume. La ora actuală sunt 10 Samusocial-uri care s-au dezvoltat pe 4 continente.

Bolnav și cu pensia sistată

Dumitru Bunduc este singur pe lume. Nu are frați sau surori, părinții i-au decedat, la fel și soția. El a fost evacuat în 2010 din casa naționalizată în care locuise, iar în 1997, la 47 de ani, a fost pensionat pe caz de boală. Bunduc a fost măcelar și după 18 ani și 6 luni de muncă a primit o pensie de 580 de lei. În urmă cu șase ani a fost operat de plămâni și a stat prin spitale și sanatorii să se refacă un an și opt luni, astfel încât nu a putut să se prezinte la comisiile de control periodic. De trei ani nu mai primește pensie, iar acum bate pe la toate ușile să-și recupereze cartea de muncă. „Am fost și eu ca ei. Doar de șase luni m-au primit la adăpost pentru că am fost operat de plămâni. Trebuie să-mi recuperez pensia și nu vor să mi-o dea numai pe copia pe care o mai am după cartea de muncă. Mi s-a spus că originalul s-a pierdut și numai cu originalul am șanse să primesc din nou pensia“, spune Bunduc. El are acum 59 de ani, iar în ochii albaștri i se citește o tristețe greu de imaginat. De ce nu este primit și Florian Stîngă la adăpost, nu se știe. „Probabil fiindcă are o formă de TBC și se tem“, spune Bunduc, care-și vizitează din când în când foștii tovarăși de suferință. Florian Stîngă are 46 de ani și trăiește pe străzi din 2010. Este atât de slab, încât trezește mila multor oameni.”

Nu sunt absurd sa spun ca problema trebuie rezolvata „ieri”. Totusi, la 7 ani distanta intre cele doua articole si nu se intrevede un progres. Intrebarea care se pune este: de ce nu se rezolva odata problema? Numai vorbesc de faptul ca Romania e o tara membra a UE. Nu stiu… dar ar putea sa solicite fonduri comunitare in vederea rezolvarii unei astfel de chestiuni pana la urma umanitare. Pe de alta parte, observati ce spune articolul, sunt oameni bolnavi, cu forme de TBC – chiar nimeni din Statul acesta nu-si pune problema ca din precaritatea unor astfel de conditii de viata, sa ne fereasca Dumnezeu, pot aparea epidemii? Epidemii la oameni, nu la porci!!

Iata si un articol din Wikipedia, a carui ultima editare dateaza din 4 martie 2018, ora 23:16 – aici – in care, referitor la situatia de la noi din tara se arata ca:

Situaţia în România

„Se estimează că România există peste 15 000 de persoane adulte fără adăpost din care mai mult de 5 000 trăiesc în Bucureşti. Accesul acestora la servicii de asistenţă socială şi medicală este foarte dificil, peste 60% dintre ele nu au acte de identitate şi sunt atât de desocializate încât şi-au pierdut capacitatea de a se adresa instituţiilor şi organizaţiilor pentru ajutor. Marea majoritate a persoanelor adulte fără adăpost nu au asigurare medicală, nu ştiu sau nu sunt capabile să se adreseze instituţiilor specializate pentru ajutor nici chiar în situaţiile de urgenţă. Peste 25% dintre persoanele adulte fără adăpost au probleme psihiatrice care pot fi diagnosticate prin observare directă, iar 40% au dezvoltat afecţiuni similare psihozelor.[2] Circa 56% din oamenii care ajung în stradă din cauza problemelor psihice consumă alcool şi suferă de boli precum schizofrenie, tulburări de personalitate cu diferite grade de retard.[3]

Nu ma consider un specialist in astfel de chestiuni si nici n-am pretentia de a da, intr-un modest articol de pe blog, solutii adecvate, dar mie mi se pare ca la noi in tara avem de a face cu ignorarea de catre Stat a unor grave probleme sociale si economice. Si ma gandesc si la emigratia masiva de la noi, comparabila, din cate am inteles, cu cea din Siria, tara ce trece printr-un necrutator razboi civil. La noi nu e cazul de asa ceva, Doamne fereste, suntem o tara membra a UE, si totusi…

Totusi, de ani de zile treneaza aceasta problema fara niciun progres in rezolvarea acesteia. Desi, cred, fonduri ar trebui sa existe, ar trebui atrase inclusiv fonduri europene, la nevoie, pentru a solutiona cu bune rezultate aceasta problema. Sa ne gandim ca e vorba de 15.000 de cetateni romani, nu refugiati sau imigranti…

Mie imi face impresia ca suntem sau am ajuns o tara care ignora problemele mari cu care se confrunta. Se pot da destule exemple. S-au dat si de catre dezbeterile in media scrisa sau audiovizuala. Probabil ca din aceasta cauza aceasta lentoare, caracteristica as zice, in rezolvarea acestora, durand chiar ani, ca sa nu spun chiar zeci de ani. Inca mai avem in Bucuresti constructii neterminate de pe vremea lui Ceausescu. Sau vezi in plin Centru un teren viran, pe care trebuia sa se construiasca pe vremea lui Ceausescu ceva, lasat de atunci de izbeliste de cresc balariile p-acolo. Bucurestiul, capitala europeana, n-are inca o centura moderna, desi traficul, se stie, e foarte intens iar capitala e un nod important de comunicatie rutiera. Acestea nu sunt probleme marunte. Iar daca sunt atat de marunte de ce nu se recolva odata si odata? Sunt probleme concrete, a caror nerezolvare influenteaza negativ calitatea vietii cetateanului. Acelasi lucru se poate spune si despre autostrada Montana de-a lungul coridorului Iasi – Tg. Mures, la care face referire in acest articol D-na. Corina Cretu – da, si eu imi doresc  sa devina o realitate doar ca nu prea vad ca se intampla… Se pot da si alte exemple, nu neaparat din sfera economicului. Spre exemplu, eu am impresia ca noi, anul acesta, am ignorat Centenarul Marii Uniri. Parca ignoram faptul ca vom prelua de la anul Presedintia Consiliului Uniunii Europene…

Din pacate e trist ce se intampla. Numai sa ne uitam la ultimile evenimente: pesta porcina ne devasteaza in tara septelul de porci, Palatul Episcopal din Oradea, capodopera arhitectonica si cu profunde semnificatii istorice pentru tara noastra, a suferit distrugeri mari in urma unui incendiu de proportii neobisnuite. Iar daca ma gandesc la istoria foarte recenta avem exemplul tragediei de la Clubul Colectiv. Si stau si ma intreb daca nu cumva pentru faptul ca la noi nu se iau masuri la timp. Daca nu cumva ignoram actiunile preventive ce trebuie luate timpul potrivit.

Sa aruncam o privire si asupra aspectelor economice

Ca sa vedem ce fel de tara e Romania, iata un articol din sfera economicului aparut in Romania Libera:

Lipsă cronică de finanțare pentru comerţul exterior al României

Se arata ca:

Dacă peste noapte am rămâne complet fără toate companiile străine care acţionează în România, situaţia ar deveni dramatică. Practic, nivelul exporturilor ar fi acelaşi cu acela din decembrie 1989.

Desigur, structura exporturilor s-a schimbat faţă de acum 30 de ani, dar economia românească exportă la acelaşi nivel submediocru. Iar aceasta din două cauze. Prima – lipsa cronică de bani a mediului de business autohton. Banii sunt necesari pentru promovare. Şi nu numai.

Dacă nu te promovezi cu produsele şi/sau serviciile tale, degeaba te duci la Paris, Mumbai sau Seul să le vinzi, pentru că nu ţi le cumpără nimeni. Mai apoi, e vorba şi despre lipsa alocărilor financiare de stat pentru încurajarea exporturilor autohtone. „România liberă“ a găsit un interlocutor care laudă un minister din Cabinetul Dăncilă. Expertul în cauză are o îndelungată tradiţie de critici argumentate.

40.000 de lei de firmă sunt banii de la stat pentru care se bat companiile româneşti ca să se promoveze singure pe pieţele externe.

Cum ieşim deci din paradigma de a vorbi la trecut despre exporturile româneşti? Casandru Păpăroiu, fost înalt funcţionar la Departamentul pentru Comerţ Exterior de la Ministerul Economiei, crede că „noi, şi dacă vrem să mai facem ceva, nu mai putem. Sunt tot felul de obstacole. Pe partea cealaltă, nu prea mai avem producţie românească“.

De exemplu, „la produsele agricole, care sunt perisabile, bătălia este foarte mare. Este foarte greu să pătrunzi pe pieţe, pentru că îţi trebuie bani mulţi ca să poţi să faci asta“, a spus Păpăroiu, explicând că nu poţi concura, dacă la un târg vii cu 15 firme pe 30 de metri pătrați, cu o firmă sud-coreeană care expune singură pe 50 de metri pătrați.

„Lipsește, în primul rând, o foarte bună popularizare a produselor, ca să le cunoască clienţii. Dacă le cunosc, intervin alte probleme. Cu asta m-am confruntat în exportul de mere, în India. Când au ajuns merele producătorului, au început să apară taxe de la cei care importau din alte părţi şi aveau relaţii la ministere. Cine să dea de la noi ciubuc?“, se întreabă retoric expertul.

„Târguri nu se mai fac. Centrul Român de Comerţ Exterior s-a desfiinţat. Înainte, se mergea cu schemele de minimis, cu care puteau ajunge la târguri şi actori economici mici“, afirmă expertul, apoi detaliază: „La noi, în firme, nu sunt oameni de comerţ exterior şi încearcă să-şi facă promovare singuri. Nu merge aşa. În India, au venit cei de la o firmă românească de vinuri. Le-am oferit 15 metri pătrați de stand, gratuit, de la organizatori. Răspuns: vin la târg după ce-mi cumpără două containere de vin cu care am venit aici. Cum să-ţi ia, când el nu ştie cum e vinul? Nu faci faţă aşa“.

Sărăcie. Intenţii bune de la MMACA

„E sărăcie. Până anul acesta, ne-am luptat cu birocraţia ministerului de resort şi am pierdut cam jumătate dintre oportunităţi. Anul acesta, MMACA a reuşit să implementeze proceduri de evitare a birocraţiei. Suntem pe punctul, dacă la rectificare primim banii ceruţi, să dublăm numărul de participări la expoziţii şi târguri“, a spus Mihai Ionescu, preşedinte executiv ANEIR, copreşedintele Consiliului de Export.

MMACA e acronimul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, mai cunoscut ca Ministerul pentru IMM. Ionescu, vechi combatant în branşă, are o părere bună despre activitatea ministrului Radu Oprea.

„Încercăm şi am reuşit“, spune reprezentantul ANEIR (Asociaţia Naţională a Exportatorilor şi Importatorilor), „să ducem cu prioritate firmele româneşti, pentru că cele străine nu se compromit pe trei-patru metri pătraţi, se duc singure. Anul acesta, s-a aprobat un program de internaţionalizare, prin care firmele mici, cu 40.000 de lei/firmă, se pot duce singure să se promoveze. Ministrul a promis că dă banii în luna august, a pus pariu cu mine“.

Ionescu e în permanent contact cu Oprea, dar şi cu ministrul Mediului, Rovana Plumb. „Când dai ajutoare de stat“, sugerează oficialilor Mihai Ionescu, „pune condiţii să dai cu prioritate firmelor ce înlocuiesc importul, că asta e problema noastră acum. Produ în ţară ce importăm, ca agroalimentarele prelucrate. Şi doamnei Plumb i-am spus să pună condiţii să promoveze produsele româneşti, pe atragerea fondurilor europene“.

Trei poli de atracţie a capitalului străin

Despre care vorbim aici, pentru că firmele străine se comportă ca o adiţie de capital străin, ce produce bunuri şi servicii în România, apoi le exportă. „România, fără îndoială, e departe de ce ar trebui pe exporturi, cu toate că de 10 ani suntem printre fruntaşii Europei în privinţa ritmului de creştere. Am fost trei ani la rând, după criză, campionii Europei la acest capitol. Dar ritmurile ascund o bază mică“, spune reprezentantul ANEIR.

Cifric, cum se concretizează aceasta? „Avem un volum de export raportat la PIB undeva la 40%, spre deosebire de media europeană, de 54%. Aceasta înseamnă că volumul de export e extrem de redus. Loc de creştere este enorm. 87% din exportul românesc îl fac firmele cu capital străin, restul de 13% capitalul românesc. 13% înseamnă exact cât făcea România în 1989. Dacă nu am avea capital străin, România ar exporta acum cât exporta în 1989. Fără îndoială, cu o altă structură decât atunci“.

Totuşi, de ce este atras capitalul străin? „Cei trei poli de atracţie a capitalului străin“, spune Mihai Ionescu, sunt următorii: „firmele străine au venit pentru că au forţa de muncă ieftină, deşi se scumpeşte pe zi ce trece; avem resurse de materii prime; avem o piaţă“.

Ce-i de făcut atunci? Ar trebui să ne bazăm pe capitalul românesc, spune Ionescu, dar, „din păcate, guvernanţi n-au dus o politică de încurajare a lui. Ajutoarele de stat sunt de aşa manieră legiferate, că nu au acces la ele decât firmele străine“.

„Plafonul e mare, condiţiile restrictive. Firmele româneşti n-au forţă nici să primească ajutoare de stat. S-a promis acum că se va face o schemă, în care să primească ajutor de stat firmele ce investesc minimum un milion de euro“, explică expertul.

„A doua chestiune“, a spus Mihai Ionescu, „ţine de politica bancară. Toate firmele străine au venit cu surse de finanţare din străinătate, obţinute pe condiţii de creditare mult mai facile, nu garanţiile şi paragaranţiile de la băncile din România. Aceste firme au obţinut credit cu dobândă foarte mică“.

De aceea, „la noi, predomină creditul de consum, cu 6% – 10% dobândă. O firmă cu un randament în producţie de 5% – 10% nu-şi permite să ia credit cu 10% dobândă. Practic, îi mănâncă tot profitul“, detaliază preşedintele executiv ANEIR. Evident, totul porneşte de la faptul că băncile din România au condiţii prudenţiale adaptate la riscurile bancare autohtone.”

Eu cand citesc astfel de articole ma gandesc la Scoala Comerciala „Nicolae Kretzulescu” din Bucuresti, de pe Hristo Botev – un articol aici. Aceasta a fost infiintata in 1864 „prin staruinta”, spune articolul, „doctorului Nicolae Kretzulescu, ministrul Instrucţiunii Publice. Până la înfiinţarea Academiei de Studii Economice în aprilie 1913, Şcoala Comercială a fost cea mai înaltă treaptă a învăţământului economic românesc”. Interesant si semnificativ este ca inaintasii nostri se gandeau la importanta economica a comertului si la studiul stiintific al acestuia. Deci nu comert dupa ureche. Ci profesionist realizat! Citind articolul din Romania Libera vedem cum stam in zilele noastre. Inaintasii nostri se gandeau la dezvoltarea si modernizarea Romaniei, nu la punerea tarii intr-o situatie de aproape totala dependenta fata de capitalul strain. Ceea ce nu inseamna a trata cu dispret capitalul strain, libertatea economica si economia de piata libera. Pe cand acum noi am conceput un comert de asa maniera incat depindem de companiile straine aproape in exclusivitate. Ceea ce arata articolul din Romania Libera este ca noi „prin noi insine” n-am prea progresat fata de anul 1989, al prabusirii comunismului in Europa de Est. Noi nu mai progresam „prin noi insine”, progresam prin altii… O formula interesanta, ce-i drept, dar cat de benefica inclusiv pentru sanatatea morala a natiunii noastre? E foarte interesanta si ciudata in acelasi timp comportarea Statului nostru, auziti:

„Ar trebui să ne bazăm pe capitalul românesc, spune Ionescu, dar, „din păcate, guvernanţi n-au dus o politică de încurajare a lui. Ajutoarele de stat sunt de aşa manieră legiferate, că nu au acces la ele decât firmele străine“.”

In chestiunea pestei porcine africane…

… iat aun articol Mediafax – fiti atenti ce se intampla p-aicea:

Imagini revoltătoare: Cadavre de porci plutesc pe Dunăre. Autorităţile avertizează: leşurile din apă sunt periculoase

Se arata ca:

„Imagini cu cadavre de porci au fost postate pe Facebook de un tulcean, care susţine că leşurile au fost văzute pe Dunăre, în dreptul localităţii Partizani. Autorităţile spun că leşurile aruncate în apele curgătoare sunt periculoase.

Imaginea articolului Imagini revoltătoare: Cadavre de porci plutesc pe Dunăre. Autorităţile avertizează: leşurile din apă sunt periculoase

Imagini revoltătoare: Cadavre de porci plutesc pe Dunăre. Autorităţile avertizează: leşurile din apă sunt periculoase

Mai multe comentarii însoţesc imaginea şi vorbesc despre o adevărată invazie de cadavre de porci care vin pe Dunăre din localităţile din amonte aflate în judeţele Tulcea, Galaţi şi Brăila.

Numeroase cadavre de porci au fost descoperite pe Dunăre de la izbucnirea pestei porcine africane. La fiecare sesizare, autorităţile se deplasează la faţa locului, pescuiesc cadavrul şi, dacă acesta nu este în descompunere, iau probe pentru a infirma sau confirma prezenţa virusului pestei porcine.

În ciuda apelurilor făcute de autorităţi, cetăţenii au continuat să arunce animalele moarte în Dunăre care au plutit zeci de kilometri, până în Deltă.

Oamenii care asistă la aceste scene dau vina pe autorităţi deoarece nu au reuşit să gestioneze criza pestei porcine.

„La Partizani. Delta Dunării este plină de cadavre. Proasta gestionare a crizei a infestat toată ţara!”, a scris Ilie Nicuţa pe Facebook.

Postarea este urmată de multe comentarii printre care şi unele care vorbesc despre teoria conspiraţiei.

„Sunt aruncaţi cu bună ştiinţă de nişte unii bine plătiţi ca ţara noastră sa rămână fără porcine”, a comentat un bărbat.

Un alt participant la discuţie atrage atenţie asupra pericolului extinderii virusului în toată regiunea.

„Suntem tâmpiţi ! O să infestam tot, inclusiv ţările riverane Mării Negre”, a scris pe reţeaua de socializare un alt bărbat.

Şi autorităţile vorbesc despre pericolul pe care îl reprezintă porcii morţi aruncaţi în apele curgătoare.

La Brăila, de exemplu, locul de unde provin mulţi dintre porcii morţi din Deltă, virusul a pătruns în cele mai mari ferme din judeţ prin intermediul apei din Dunăre. Aceasta a fost folosită la irigaţii şi la curăţenie în fermele de porci şi, fiind infestată, a produs un dezastru economic, aproape 180.000 de porci urmând să fie eutanasiaţi.

„Cred că îmbolnăvirea animalelor din aceste ferme este cauzată de apă, ambele ferme se aprovizionează cu apă din Dunăre….Sunt cetăţeni inconştienţi, din cauza cadavrelor aruncate în Dunăre se întâmplă ce se întâmplă în aceste ferme din judeţul Brăila”, a declarat directorul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Brăila, Gicu Drăgan.

Potrivit ultimelor informaţii, numărul focarelor de pestă porcin africană confirmate în România a ajuns la 725, acestea fiind active în 10 judeţe din ţară, inclusiv în Galaţi, Brăila şi Tulcea.”

Mie inca nu imi e foarte clar ce masuri iau autoritatile. Si ce masuri au luat pentru ca sa previna epidemia sau sa limiteze extinderea epidemiei de pesta porcina africana ca sa nu ajungem la o adevarata calamitate nationala. De asemenea, eu ma intreb daca autoritatile au informat populatia la cum trebuie sa se comporte intr-o asemenea situatie de epidemie grava la porci. Poate ca oamenii au aruncat cadavrele de porci in apa pentru ca n-au stiut cum sa procedeze. Cum au informat autoritatile populatia? Dar de asa maniera incat omul sa stie clar ce are de facut si, pe de alta parte, sa cunoasca la ce sanctiuni este supus daca nu respecta prevederile procedurale anuntate. Eu am inteles ca e o situatie grea. Nu stim inca mare lucru despre cauze. Totusi, chiar si intr-o situatie grea trebuie sa existe reguli de actiune, reguli de comportament a populatiei si a celor afectati pentru a nu se extinde focarele de pesta porcina africana in locuri din tara unde nu exista deloc asa ceva. Cu atat mai mult intr-o situatie grea trebuie sa existe reguli pentru diminuarea pagubelor. Pe de alta parte, e uluitor ce putem citi:

„În ciuda apelurilor făcute de autorităţi, cetăţenii au continuat să arunce animalele moarte în Dunăre care au plutit zeci de kilometri, până în Deltă.”

Ceea ce constat eu este ca suntem descoperiti pe anumite vulnerabilitati iar autoritatile par a nu fi constiente de acest lucru. Altminteri s-ar fi luat masuri din timp. Ar trebui sa existe o presiune cetateneasca pe autoritati pentru gestionarea corecta a unor asemenea probleme, nu doar mitinguri de tip #rezist, indreptate impotriva Guvernului, dar destul de nebuloase in revendicari, avand obiective maximale si generale de genul „Demisia”, fara sa trateze aspecte concrete. Mai ales ca nu avem o idee prea clara daca problemele vor fi gestionate mai bine daca, sa zicem, in urma unor alegeri anticipate va veni actuala Opozitie la Putere.

Spre exemplu – si ca sa revin la tema principala a articolului – nu prea vedem la actuala Opozitie, destul de eterogena, faramitata, o conceptie asupra rezolvarii profesioniste, in acord cu Constitutia, cu regulile europene, dupa modelul statelor dezvoltate, a problemelor sociale, spre exemplu a problemei oamenilor strazii. Actuala Opozitie a perorat – a facut-o si pe vremea lui Basescu – despre nocivitatea ajutoarelor sociale pozitionandu-se, inclusiv ideologic, desigur, impotriva acestora, dar fara sa existe o conceptie clara a rezolvarii cu succes a probematicilor sociale, care sunt legate, la noi si de cele economice si de dezvoltare. La noi chestiunea a fost tratata intr-un mod extrem de populist, fara sa se creeze oportunitati in tara – dovada si cresterea numarului de emigranti.

Ne pierdem in lupte pe care le-as numi de ordin partinic si, in acest timp, oamenii arunca cadavrele de porci in Dunare.

Recomand citirea integrala si in original a tutuor articolelor.

august 27, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Despre starea actuala a Statului…

Citeam aceasta postare a D-lui. Nastase si mi-a venit sa fac urmatorul comentariu:

 – Foarte interesant in zilele noastre: Dragnea n-are nicio incredere in SRI. Ca n-are incredere in Eduard Hellvig, mi se pare cat se poate de clar. Pentru ca nu e omul sau ci il percepe ca fiind omul lui Iohannis. Va dati seama, desigur, cata incredere poate sa aiba in Iohannis. El n-a avut incredere nici in premierii pe care i-a pus in functie: Sorin Grindeanu si Mihai Tudose. Initial l-a pus in functie pe Grindeanu, ca sa-i dea posibilitatea lui Iohannis sa colaboreze cu Guvernul. A observat repede ca a facut o greseala si l-a dat jos. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Tudose. Atat Tudose cat si Grindeanu erau apropiati de SRI. Cum si-a dat seama ca influenta Presedintelui ii e defavorabila, i-a dat imediat jos. Si a pus-o pe Viorica Dancila, fara indoiala o nulitate – da, dar manevrata de Dragnea si in care acesta are increderea ca nu-l va trada – tocmai pentru ca Iohannis sa nu aiba cu cine colabora.

Dragnea se teme de Iohannis. Stie ca poate fi tradat. El nu are incredere nici macar in tot PSD-ul. N-a avut incredere nici in Ponta, un apropiat de SIE, din cate inteleg. Totusi, parerea mea este ca Dragnea are informatii din interiorul Serviciilor, de la oamenii sai de incredere. Exista o parte din Servicii care il sustin pe Liviu Dragnea. E o ipoteza…

Asa stand lucrurile, la ora actuala Statul Roman pare rupt in doua parti principale: pe de o parte avem Palatul Cotroceni, deci Iohannis si Palatul Victoria unde o avem pe Viorica Dancila (citeste: Dragnea), care nu comunica intre ele, parca ar fi doua multimi disjuncte, dar nu numai atat: care manifesta cea mai mare ostilitate una fata de cealalta, fiind in zilele noastre intr-o veritabila stare de razboi politic.

Parerea mea e aceeasi cu a altor analisti: Dragnea isi apara pielea. Interesele sale personale trec peste interesele tarii si primeaza in fata acestora. El e intr-o situatie dificila, riscand sa fie condamnat penal cu executare in a doua instanta si sa piarda tot. Si nu doar el e in situatia asta. Bine ar fi fost ca Dl. Dragnea sa demisioneze, la fel ca si D-na. Dancila si PSD sa vina cu un alt Guvern si o alta conducere la varf, fara probleme penale. Nu mi se pare ca se va intampla lucrul asta. Tot din cauza intereselor sale personale si principalei sale vulnerabilitati – problemele penale grave pe care le are – Liviu Dragnea nu prea e interesat de UE si valorile europene, care sustin statul de drept, adica acel stat de drept care l-ar putea trimite pentru cativa ani in puscarie. Din aceasta cauza, pe Liviu Dragnea nu-l intereseaza prea tare daca Romania pierde sau nu presedintia UE. Mie mi se pare ca, pentru Dl. Dragnea, indepartarea de UE e un lucru chiar salutar, la fel si pentru Dl. Tariceanu, pentru ca interesele lor personale nu corespund cu valorile promovate la ora actuala de Uniunea Europeana. Ba chiar dimpotriva, valorile europene – in special cele legate de Justitie, Democratie si Stat de Drept – intra in contradictie cu interesele lor de asa maniera incat daca le accepta nu mai au pe unde sa scoata camasa.

Avand in vedere mecanismul constitutional de declansare al anticipatelor, e greu de crezut ca vom avea alegeri anticipate. PSD-ALDE au castigat la scor alegerile si au in Parlament o majoritate confortabila. In interiorul PSD – foarte slabe reactii. Trebuie subliniata si salutata atitudinea D-nei. Ecaterina Andronescu care a cerut demisia lui Dragnea, dar si a D-nei. Dancila. Insa reactiile in PSD impotriva lui Dragnea, trebuie spus, sunt foarte timide, aproape inexistente, asa ca nu prea vad cum pot sa conduca la schimbari esentiale, de exemplu demisia lui Dragnea. Si, pe cale de consecinta, caderea actualului Guvern. M-as fi asteptat, totusi, la reactii mai ample in PSD impotriva actualei  conduceri a partidului, dat fiind faptul ca un sondaj realizat de o casa de sondare a opiniei publice, apropiata de PSD, cum a transmis Realitatea, facut dupa tulburarile din 10 august, au dezvaluit o cadere dramatica a PSD-ului. E adevarat insa ca nici despre PNL sau USR nu putem spune, privind la ce spunea sondajul, ca au dat dovada de performante deosebite, dimpotriva.

Trebuie spus ca o caracteristica a actualei perioade politice din Romania o constituie slabiciunea cronica, as spune, a Opozitiei.

Sondajul arata ca a scazut PSD, nu ca a crescut PNL, dimpotriva…

La ora actuala avem, cum aratam si mai sus, un veritabil razboi politic intre Palate, dus pe un fond de neincredere aproape totala intre cele doua entitati. Scrisoarea Vioricai Dancila catre Comisia Europeana este un atac al lui Liviu Dragnea la adresa lui Iohannis, pe care il acuza nici mai mult, nici mai putin de instigare la lovitura de stat. Pe de alta parte, teza asa-zisei „lovituri de stat” e larg vehiculata in Scrisoare pentru a justiifca interventia bestiala a Jandarmeriei impotriva unor manifestanti pasnici si de a camufla incompetenta acestei institutii in a actiona doar asupra grupusculelor care au dat dovada de acte de violenta. Ca aceasta Scrisoare e o greseala – in primul rand n-am auzit ca sa se fi cerut de la Bruxelles vreo justificare Guvernului Dancila – cred ca lucrurile sunt extrem de clare.

Din aceasta situatie rezulta o serie de vulnerabilitati pentru Statul nostru. Politice si de securitate. Guvernul nu colaboreaza, institutional, desigur, nici cu SRI si nici cu Presedintia. Pentru Liviu Dragnea, seful celui mai mare partid din Romania, principalul partid de guvernamant, PSD si omul care conduce de facto Guvernul, Presedintele Romaniei e un dusman feroce!! Adevarul e ca si Iohannis le-a trimis atatea legi inapoi in Parlament, apoi la CCR – adica nu e DELOC de acord cu ceea ce propune PSD-ALDE.

Deocamdata pacea sociala e cumparata de actuala Coalitie prin maririle de salarii si pensii, dar trebuie spus ca actualele poltici guvernamentale nu doar ca nu multumesc pe toata lumea, ca nici nu pot s-o faca, dar provoaca dezechilibre economice si chiar nemultumiri in paturi destul de largi ale populatiei.

Acestea ar fi principalele vulnerabilitati, care influenteaza si politica externa a tarii, inclusiv pozitia noastra in UE.

Aceste defectiuni ar trebui neaparat reparate cat se poate de repede. In caz contrar am putea asista la o depreciere a tarii noastre pe plan international. Iar pe plan intern, de o revigorare a fortelor ostile Romaniei. In plan economic, riscurile raman destul de ridicate – PSD-ALDE ar trebui sa ia aminte – fiind posibila, in continuare, o criza de proportii mari in Romania.

august 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 20 comentarii

Ne jucam foarte slab cartile…

…ceea ce e deosebit de intristator….

Guvernarea actuala, prin interventia brutala si neprofesionista a fortelor de jandarmi, nu a reusit altceva decat sa faca zob imaginea Romaniei in lume. Au fost afectati inclusiv jurnalisti romani si straini, turisti straini, ambasadele au reactionat pe buna dreptate. E riscul ca Romania sa piarda presedintia UE. Felul in care a fost reprimat de catre autoritati un miting pasnic, fara niciun fel de arme, conform Constituiei, arata un derapaj de la valorile europene, ale statului de drept si de la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

In aceste conditii, tara noastra poate fi supusa unor sanctiuni care ar putea sa ne afecteze pe toti.

Uitati-va, in schimb, in jurul nostru si sa incercam sa riscam o comparatie.

In tari cu guvernari zise iliberale, precum Ungaria si Polonia, se absorb fonduri europene, se construiesc autostrazi – si trebuie inteles ca se construieste, nu gluma!! Cele doua tari sunt si in Spatiul Schengen. E adevarat, Ungaria are Visa Waiver, Polonia nu are inca. Dar daca stam si privim, inclusiv la PIB-ul acestor tari, la nivelul de trai, cautand sa avem o vedere mai larga, vom constata ca e contrariu a ceea ce e in Romania.

La ora actuala pare ca si Bulgaria joaca mult mai bine decat o facem noi. Guvernarea actuala a reusit performanta de a face praf si pulbere politica externa a tarii.

Dar eu nu vroiam sa ma refer doar la episodul cu mitingul. Trebuue sa privim mai larg, pe o perioada medie de timp si la intreg spectrul politic romanesc si vom avea revelatia ca noi jucam prost de mai multi ani, lucru care se vede in lipsa de rezultate, in emigratia masiva, in proteste stradale, in nivelul de trai scazut, in lipsa unei infrastructuri de calitate si in multe, multe altele.

Din pacate, nu ne jucam bine cartile. Avem o politica in care predomina interesele personale, nu interesul general sau al tarii. Multa incompetenta, care slabeste vizibil institutiile Statului… Nu doar coruptie.

Din pacate constatam un declin al politicii romanesti si o adaptare foarte greoaie la standardele europene. Numai vorbesc de faptul ca avem un Stat care divizeaza societatea, in loc s-o uneasca in jurul unor valori.

Noi ar fi trebuit sa depasim de multa vreme dificultatile tranzitiei, care, in schimb, par a se fi agravat.

Daca ne uitam in jur, printrele fostele state comuniste, nu doar ca, impreuna cu Bulgaria, suntem cele mai sarace state din UE, dar noi am ramas in urma fata de altii nu doar economic ci si din punctul de vedere al calitatii institutionale. Spre exemplu, sa ne gandim la slaba absorbtie a fondurilor europene.

Oricat de penibila ar fi aceasta guvernare, declinul e de mai multa vreme. Guvernarea aceasta e consecinta unor politici si stari de lucruri negative si care n-au fost indreptate, din trecut… Nu e vorba de o grea mostenire, ci de un intreg lant de consecinte logice care s-au redus pana la urma la situatia actuala. Grav este ca nimeni nu a cautat cu adevarat sa indrepte, in toti acesti ani, lucrurile. Consecinta logica a indreptarii lucrurilor este imbunatatirea lor. Or, nu se vede treaba asta. Spre exemplu, cand tu ai o emigratie comparabila, daca nu chiar mai mare decat a Siriei, tara care trece printr-un razboi civil crunt, cum ai putea spune ca s-au imbunatatit lucrurile, sau cand tu numai construiesti autostrazi, si se pot da multe alte exemple.

Romania, practic, stagneaza, daca nu chiar cu o usoara tendinta de regres, la nivelul anilor 2000, desi a mai crescut PIB-ul. E adevarat ca s-a mai incercat redresarea situatiei pe componenta judiciara. Insa trebuie sa judecam sub aspectul rezultatelor si al imbunatatirii. Nu intereseaza doar cate arestari se fac pe minut, vreau sa vad si cum se imbunatateste situatia. Dar daca vad, de pilda, ca, in asemenea conditii, infloreste coruptia, ce as mai putea zice? Sau daca vad grave blocaje in Administratia Publica, ce sa mai zic? Ca s-au imbunatatit lucrurile?

DE citit…

Dilema Veche

Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier

„Una dintre trăsăturile culturii politice românești e amplificarea metehnelor și viciilor trecutului, în particular a celui recent și, în acest context, exagerarea felului dezastruos în care cel aflat în „capul statului“ și-a exercitat autoritatea. Se pare că, la noi, ambiția de a deveni principe reclamă vituperarea. Am ales cîteva fragmente ce vădesc cum anume a fost construită – azi și ieri – diabolizarea puterii în funcție sau a relelor unui regim pe cale de a se stinge.

Să începem cu cîteva observații ale lui Klaus Iohannis despre cel aflat la Cotroceni înaintea sa: „A fost vreodată el preşedinte obiectiv, independent şi deasupra intereselor partinice? Niciodată. Tot timpul a fost părtinitor. Tot timpul a ţinut partea PDL, ba chiar a ţinut un fel de guvern marionetă, a jucat rolul opoziţiei cînd a venit USL la putere“ (cf. Agerpres, 27 februarie 2013).

Traian Băsescu a fost și mai sever cu Ion Iliescu: „Acest om n-are liniște decît dacă e la manetele puterii. E bolnav de putere și o exercită cum poate. Ar trebui trimis la pensie să-și vadă de comunismul lui“ (cf. Realitatea.net, 3 iunie 2008).

În decembrie 1989, Iliescu îl descria și el pe Ceaușescu, cu care colaborase ani de-a rîndul: „Acest regim a împins pînă la catastrofă situația economico-socială a țării, tensiunea politică și se face, în ultimă instanță, vinovat de crimă odioasă împotriva poporului. Vinovatul principal este Ceaușescu, acest om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără rațiune, care nu voia să cedeze, un fanatic, care stăpînea cu metode medievale această țară. […] A fugit ca un nerușinat cînd a trebuit să dea socoteală în fața poporului. Un iresponsabil […]. Apelăm la unitățile de Securitate și la securiști să se trezească în acest ultim ceas, să se lepede de această clică ordinară de trădători ai patriei“ (cf. TVR, 22 decembrie 1989, 14h35).

Ceaușescu nu l-a criticat pe Gh. Gheorghiu-Dej, deși la un moment dat a pus sub semnul întrebării „eternizarea memoriei“ celui care s a aflat la „cîrma partidului“ înaintea sa. În schimb, Dej vorbea prin 1958 despre regimul anterior și supraviețuitorii lui, folosind cuvinte tari: „Nu trebuie să uităm că există în țara noastră epave jalnice ale vechilor clase exploatatoare, rămășițe ale fostelor grupări reacționare și fasciste, care se leagănă și acum în speranța că mersul istoriei ar putea fi întors și că România ar putea să fie readusă în starea ei de robie și înapoiere pe care a cunoscut-o în vremea regimului burghezo-moșieresc. Să fie siguri toți acești strigoi jalnici ai trecutului, toți cei pe care poporul român i-a aruncat în lada de gunoi a istoriei, că visurile lor vor rămîne și pe viitor deșarte și că mîna poporului muncitor și a statului său democrat-popular nu va șovăi nici pe viitor, lovind fără cruțare în toți cei ce atentează împotriva cuceririrlor revoluționare ale poporului“ (cit. in Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, Polirom, 2001, p. 211).

Cu 17 ani mai devreme, Ion Antonescu judeca, la rîndul lui, cu asprime felul cum îi lăsase țara Carol al II-lea: „La 6 septembre 1940 am luat asupra mea povara istovitoare a celei mai tragice frămîntări și a celei mai zdruncinate epoci pe care a cunoscut-o istoria modernă a Țării noastre. Pe planul internațional, România se găsea zdrobită și singură. Încheiere dramatică a unei politici nesincere, plăteam cu granițele sfinte ale Neamului – zidite de martiri, de eroi și de dreptatea viforului național de veacuri – jocurile fățarnice și ușurințele cumplite […]. Pe plan intern, aceeași sfîșietoare dramă. La capătul unei politici de trufie vinovată – sus, de umilire, de asuprire și de demoralizare – jos, toată așezarea Statului își cutremura catapeteasma și-și prăvălea zidurile sacre ale unirii românești. Monarhia hulită, Statul zdruncinat, banul obștesc risipit, demoralizarea cea mai tristă, uciderea caracterelor dîrze, a voințelor curate și o sfîșietoare descompunere națională“ (cf. Acțiunea, joi, 27 februarie 1941).

Nici dictatorul care a abolit partidele nu își cenzura privirea critică asupra regimului Constituției de la 1923. Iată cum se exprima el, în clipa în care îl numea prim-ministru pe patriarhul Miron Cristea: „Din cauza cerinţei de a dobîndi un cît mai mare număr de voturi, propaganda făcută cu prilejul diferitelor alegeri a adus o nesfîrşită nelinişte şi tulburare în viaţa şi sufletul poporului Meu. Această tulburare sufletească s’a dovedit adînc dăunătoare săpînd chiar fiinţa Neamului. România trebuie salvată şi sunt hotărît să o fac mînat de singurul şi veşnicul meu gînd: Interesele permanente ale Patriei şi neprecupeţita ei întărire. Voi schimba, deci, această stare primejdioasă şi Voi păşi fără şovăială la o cît mai grabnică îndreptare a acestor stări. Pentru aducerea la îndeplinire a acestui imperativ naţional am alcătuit, sub preşedinţia Patriarhului României, un Guvern de oameni de răspundere cari, mînaţi de cel mai desăvîrşit patriotism, descătuşaţi fiind de activitatea de partid, vor avea tot răgazul să închine toate gîndurile şi toată munca binelui obştesc. Acest guvern va despoliticianiza viaţa administrativă şi gospodărescă a Statului, va alcătui schimbările constituţionale care să corespundă nevoilor noui ale ţării şi năzuinţelor de astăzi a unei Românii ce trebue să se întărească“ (cf. Dreptatea, sîmbătă, 12 februarie 1938).

În vremea primilor doi Regi, critica devastatoare a trecutului recent fusese asumată – mai ales în campaniile electorale, dar nu numai – de vocile din partide, nu de suveran. Un monarh serios preferă autoglorificarea și mizează pe continuitate. E de la sine înțeles că Ferdinand n-a zis vreodată ceva rău despre Carol I, iar în jurnalul primului Hohenzollern care a domnit în România numele principelui Cuza, căruia el îi luase locul, nu e nici măcar pomenit. Oricum, unificatorul Moldovei și al Țării Românești fusese judecat cu multă asprime de către contemporanii săi. De pildă, Nicolae Șuțu avea, într-o scrisoare adresată sultanului, în primăvara lui 1864, cuvinte dure la adresa lui Al. I. Cuza, dar și a lui Kogălniceanu, de care fusese, totuși, foarte apropiat în anii anteriori: „Dacă prea puternicul Împărat are milă de aceste provincii şi nu voieşte a le trăda unor tîlhari de drumul mare, să se milostivească înainte de 2 mai să ne mîntuiască de biciu prin prea biruitoarele sale oştiri şi să ne scape de lepra ai cărei şefi sînt Prinţul şi adjutantul său primul ministru, visul dracului…“ (citat în Mihai T. Oroveanu, Istoria dreptului românesc și evoluția instituțiilor constituționale, Editura Cerna, 1992, p. 261).

Prim-ministru în vremea lui Cuza, Mihail Kogălniceanu criticase – ca pașoptist – regimul domnului moldovean Mihai Sturza: „O ţeară întreagă este lăsată în libera şi neîngrădita urgie a unui domn îmbătat de pofta răsbunării, aprins de setea de a desfiinţa tot ce este mai bărbat de cinste şi de bine, tot ce mai are curaj de a protesta în contra răului. Toate armele, toate mijloacele îi sunt bune, numai să poată ajunge la scop. Spaima, pedepsele, lovirea libertăţii şi a intereselor materiale, pîri mincinoase şi chiar calomnia, chiar pamfletul, aceste sunt ticăloasele invenţii, ticăloasele instrumente cu care astăzi pretinde a-şi urma guvernul. Spre aceasta, Măria Sa deşteaptă patimele cele rele, insuflă neîncrederea, aţîţă pisma şi zavistia, întărîtă stările sociale una asupra alteia, aprinde făclia discordiei şi a răsboiului civil, clevetind pe acei ce nu-i poate găsi vinovaţi, imputîndu-le plecări retrograde, planuri reacţionare, făcîndu-i aristocrați și declarîndu-se el, prin urmare, liberal“ (cf. „Dorințele partidei naționale din Moldova“, apud Cristian Ionescu, Dezvoltarea constituțională a țării, în Monitorul Oficial, 2000, p. 178).

Mă opresc aici. Concluzii? Una singură. Dacă vorbim despre vanitatea liderilor, nu s-a schimbat mare lucru în vocabularul politic românesc al ultimilor 170 de ani.

Cristian Preda este din 1992 profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. Din 2009 este parlamentar european. Printre cărțile publicate: Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 pînă în prezent, Editura Polirom, 2011.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 50 comentarii

De ce o parte din Servicii il sustin pe Liviu Dragnea?

Pur si sinplu mi-a venit acest titlu in minte pentru ca e logic si are sens sa te intrebi asta. Nu e neaparat o aluzie sau o incercare scormonitoare de a sugera un lucru despre care nu e bine sa se vorbeasca si, drept consecinta, e trecut sub tacere.

Insa desi probabil ca multi se gandesc la asta, trebuie sa subliniem un lucru: in ciuda advertismentelor Opozitiei, in ciuda faptului ca Dragnea si-a schimbat doua guverne, ajungand acum la o aceeasi formula, doar cu un premier extrem de slab – pentru ca nu trebuie sa faci eforturi prea mari ca sa constati ca Viorica Dancila e o proasta si n-are ce cauta la Palatul Victoria (v. aici si aici) – totusi PSD nu a scazut mult in sondaje, dupa unele chiar deloc, ba chiar dimpotriva, si, de asemenea, nu se vede vreo reactie din interiorul acestui mare partid, cu putin peste 800.000 de membri, dupa cum ne asigura Codrin Stefanescu.

De aici ar rezulta ca, in societate, am avea o stare de acceptare a acestei situatii, cu un premier ce gafeaza intruna, dand impresia ca parca nici n-ar intelege ca e prim-ministrul Romaniei si cu o situatie economica ce se deterioreaza, putand ajunge in pragul recesiunii.

Daca Opozitia protesteaza, lucru nornal, totusi nu avem inca temeiul necesar sa consideram ca ar avea un suficient ecou in societate, de asa maniera incat sa ne asteptam la o reactie serioasa, suficient de puternica pentru a-l pune pe ganduri pe Dragnea si sa-l faca sa schimbe ceva in bine. O astfel de presiune asupra Coalitiei de guvernare si asupra Guvernului pare a nu exista…

E doar o aparenta sau linistea dinaintea furtunii?

Mi se pare, totusi, destul de ciudata aceasta acceptare a situatiei in interiorul PSD-ALDE. Pentru ca si ALDE vad ca accepta ce se intampla. Eu inteleg ca la mijloc sunt interesele inclusiv personale ale unora, dar ar trebui sa fie mai atenti la consecinte…

Liviu Dragnea si PSD nu primesc nu doar vreun semnal serios, dar niciun semnal de dezaprobare din partea societatii, cu exceptia TFL-istilor si a unor jurnalisti. E prea putin. Ar trebui sa le fie explicate mai bine oamenilor consecintele acestei guvernari. Atat in planul politicii externe, dar si in plan economic. Opozitia ar trebui sa vina la televiziunile de stiri tot cu cifre si sa explice astfel ce consecinte au in plan economic actualele politici guvernamentale. PSD vine cu cifre. Mereu imbietoare, mereu pe placul populatiei. E trist ca nu se intreaba mai multi daca e in regula sau nu. Ei, aici ar trebui sa vedem mult mai activ rolul Opozitiei.

Pentru ca oamenii trebuie sa stie ca aceste consecinte s-ar putea intampla intr-un viitor nu prea indepartat, brusc. Iar acestea vor fi, toate, negative.

Lipsa unei reactii din partea populatiei nu prea e in regula. Insemana ca populatia intampina dificultati in a-si formula o atitudine. O explicatie la indemana ar fi ca nu e informata asa cum ar trebui.

De asemenea, Dragnea inca se bucura de sprijinul unei parti a Comunitatii de Informatii din Romania. In caz contrar, am putea vedea o anumita deteriorare a pozitiei sale politice. Lucrul asta nu-l vedem, ci mai degraba un lider cu puteri absolute in PSD, puteri care se extind si asupra actului de guvernare. La ora actuala Romania e guvernata de doi condamnati penal – Dragnea si Valcov – si pare ca pe nimeni nu intereseaza lucrul asta, iar PSD-ul, cea mai mare parte a societatii accepta lucrurile acestea cu o seninatate demna de o cauza mai buna.

Eu as crede ca paradigma aceasta a unei metafizice asteptari prelungite ar cam trebui sa se schimbe, intrucat nu se intrevad consecinte benefice pentru tara daca lucrurile continua de o asemenea maniera.

Lipsa de reactie a societatii pare a fi cea a unei societati anesteziate de cresteri salariale nesustenabile si de lupta impotriva asa-zisului „stat paralel”, in numele unei dreptati iluzorii.  Eu cred ca ar trebui sa ne cam trezim dintr-o asemenea amorteala.

Un sondaj interesant – aici si aici.

iulie 29, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 55 comentarii

De ce nu trebuie suspendat Iohannis? Ce ar trebui sa faca PSD?

De multe ori se intampla sa te mai si certi. Ca asa e viata. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va certati cu un prieten, cu o ruda, cu un coleg de serviciu? Poate chiar cu parintii, cu fratele sau cu sora? Sau cu vreun vecin? Eu cred ca da.

Dar daca te certi cu cineva nu inseamna neaparat sa pui mana pe topor.

Ce avem acum pe scena noastra politica: zicerea lui Iohannis ca lupta anticoruptie va continua in forta si cea a lui Liviu Dragnea, cum ca o dam inainte cu suspendarea Presedintelui.

Ceea ce propun eu PSD-ului e in traditia acestui partid. PSD a fost si in trecut, cand era la Putere, un partid care a urmarit in plan politic si a dus o politica prin care sa asigure stabilitate tarii, chiar si in momentele mai delicate.
Suspendarea Presedintelui este exact opusul acestei politici. Pe de alta parte, asa cum spuneam si in postarea precedenta, noi am facut din asta un soi de ciudata regula. Din cinci in sase ani suspendam Presedintele. Dam dovada de lipsa de coerenta.

Pe plan extern, UE trece printr-un moment dificil, legat de criza migrantilor. In NATO observam tot felul de declaratii, cum e cea recenta, a Presedintelui Trump, cum ca Germania ar fi controlata de Rusia. Deci se remarca o stare tensionata. Romania ce face? Din nou suspendam Presedintele? Din 2019 vom prelua Presedintia UE, cu atat mai mult tara noastra trebuie sa demonstreze ca e un factor de stabilitate. Or, mi-e teama ca instabilitatea politica pe plan intern ar argumenta convingator contrariul. De aceea atat Presedintia cat si Parlamentul, dominat de PSD-ALDE, ar trebui sa se axeze in jurul unei formule politice care sa asigure o cat mai mare stabilitate politica. Pentru a ameliora incordarea politica in plan intern si pentru a da dovada, in plan extern, ca suntem parteneri de incredere.

Lucrul acesta conteaza. N-are niciun rost o lupta politica din care nu va rezulta ceva bun. Eu cred ca este posibil sa gasim o cale prin care sa depasim un moment pana la urma penibil. Romania ar avea sansa se se reliefeze in cel mai eficace mod pe plan european. Ar trebui sa urmarim eficienta, nu sa ne pierdem in lucruri mici, inutile, nefolositoare. Din pacate, din ce putem cu tristete constata, ne pierdem intr-o politica superflua. In loc sa avem in vedere lucrurile importante, care ne avantajeaza.

Caci spuneti-mi si mie ce vom castiga daca Presedintele va fi suspendat. Nu e foarte clar nici ca PSD-ALDE vor castiga ceva. Dimpotriva, ar putea avea loc o relansare spectaculoasa a D-lui. Iohannis. Se doreste asa ceva? Nici Presedintia n-ar trebui sa intinda coarda prea tare pentru a se ajunge la asa ceva. Atmosfera ar trebui sa se destinda. Ar trebui sa tinem seama si de faptul ca suntem in Anul Centenar si e total nepotrivit sa aiba loc o suspendare a Presedintelui, mai ales ca la anul vor urma alegeri prezidentiale.

De asemenea, trebuie spus ca Dl. Iohannis nu a dat prilejul la asa ceva. N-a incalcat Constitutia. In cazul Laurei Codruta Kovesi a actionat, in sitilul sau caracteristic, mai incet, dar a respectat decizia CCR. Nu e deloc cazul sa ne punem noi, pe noi insine, tara, intr-o pozitie proasta.

Dupa parerea mea, PSD-ALDE ar trebui sa deschida un dialog cu Ambasada SUA la Bucuresti. Pozitia Departamentului de Stat ramane in continuare favorabila Opozitiei si de neincredere fata de PSD-ALDE. Lucrul asta ar trebui ameliorat. PSD-ALDE – si trebuie inteles foarte bine lucrul asta – este o forta politica majora a Romaniei. Vorbind despre politica romaneasca postdecembrista, nu putem face abstractie de PSD. Lucrul asta ar trebui sa fie clar si Ambasadei SUA. Departamentul de Stat trebuie sa aiba relatii bune cu toate fortele poltice democratice din Romania. E o chestiune de politica externa: este pana la urma contraproductiv sa te situezi doar de partea unor anumite forte politice, generand o grava frustrare in cealalta parte a esicherului politic. Ci ar trebui sa ai o atitudine politica echilibrata si intelegatoare, mai ales fata de o tara care de curand a iesit de sub comunism. Excluderile genereaza ostilitati. Zadarnice, pana la urma. Astfel, o atitudine condescendenta de ambele parti ar fi benefica, ar avea efecte favorabile, binefacatoare pentru toata lumea.

Impresia mea – si cred ca nu numai a mea – este ca Departamentul de Stat, prin Ambasada SUA la Bucuresti, a ajuns un jucator in politica interna din Romania. Dar in cazul acesta ar fi bine sa se faca politica, gasindu-se cai de comunicare cu toate fortele politice, inclusiv cu PSD-ALDE, cea mai mare forta politica a tarii. In mod paradoxal poate – dar de fapt este perfect explicabil – ostilitatea fata de PSD-ALDE a servit exemplar aceasta Coalitie. Care a castigat alegerile parlamentare mai stralucit, daca imi e permis un astfel de termen de comparatie, decat, pe vremuri FSN-ul. Poate ca asa ceva s-a si dorit, nu este exclus! Pana la urma fac si eu ca Nenea Iancu – nu m-ar mira ca americanii sa se invete din obiceiele dambovitene 🙂 – „Tradare, tradare, dar s-o stim si noi! 🙂

Pana la urma, stau si eu si ma intreb, cui foloseste tot felul de liste, cum a dezvaluit cu foarte putina vreme in urma Dl. Florin Citu, cand a fost luat de o parte de un oficial american ca sa-i spuie de nu stiu ce lista – in fruntea careia era chiar Daddy!! – cum ca s-ar putea ca respectivilor sa li se retraga viza pentru SUA. Ce inseamna felul asta de a face politica? Ce facem noi, de fapt, aici? Adica in loc sa intarim parteneriatul bilateral, noi il slabim? Sau ce inseamna asta?

Dar iata inca un motiv in plus pentru care politica romaneasca actuala trebuie sa tinda spre indeplinirea acestui deziderat: stabilitatea. Daca nu putem gasi un consens, cum aratam in precedenta postare, macar sa dovedim o stabilitate politica de invidiat, ca sa zic asa. Lucru ce ar permite o mult mai mare eficienta, cum spuneam, in politica externa, in vremuri tulburi (Emmanuel Macron).

Nu cred ca nivelul nostru de competenta si experienta noastra in politica externa sunt mai ridicate decat cele ale lui Nicolae Titulescu, care spunea, daca nu ma insel: „Dati-mi o politica interna buna, ca sa va dau o politica externa buna”. Or, daca politica noastra interna merge, dupa cum se vede, regulat, cel putin in ultimii ani, spre suspendarea Presedintelui, ce politica externa putem avea, daca nu una necorespunzatoare? Nu mai vorbesc de faptul ca nici pe plan intern lucrurile nu pot merge bine in felul acesta. Noi trebuie sa ne vedem interesele. Impresia, deloc nejustificata, este ca nu prea facem asta. Romania nu-si poate permite sa genereze o stare de neincredere, in momentul actual, pe plan international. Daca noi continuam un astfel de comportament, nu vom mai putea sa generam reactii si pozitii ferme pe plan international. Si s-ar putea sa fie nevoie de astfel de reactii si pozitionari.

Indiferent de tensiunile dintre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis, ceea ce trebuie sa prevaleze este interesul national. Iar interesul national spune ca Presedintele nu trebuie suspendat. Eu inteleg ca nu vom gasi oameni perfecti si nici sfinti in politica romaneasca, asa cum nu gasesti nici prin alte parti, si chiar la case mai mari. De aceea rational ar fi sa ne ocupam de lucrurile mari si importante pentru tara aceasta.

Ceea ce propun eu – stabilitatea si asigurarea ei – este o idee, un plan strategic. Suspendarea Presedintelui, amplificarea tensiunilor interne, foarte marunte de altfel, releva degringolada. Ne indica ruinarea politicii romanesti si decredibilizarea tarii noastre. Nu spun ca planul meu ar fi cel mai bun, cel mai potrivit, cel mai inspirat. Dar e un plan. Suspendarea Presedintelui ne arata absenta oricarui plan politic, un joc politic la intamplare. Or, tocmai lucrul asta nu ar trebui sa se intample. Rational ar fi, si in folosul tarii, sa n-o tinem tot intr-o vrajba interna, din care are de pierdut tara si natiunea noastra. Si din care strainii si fortele ostile Romaniei trag foloasele. Dupa vrajba ar trebui sa mai vina si impacarea, cu atat mai mult cu cat suntem in Anul Centenar, iar pilda stralucita a inaintasilor nostri ar trebui sa ne fie un exemplu luminos. Pentru ca aceia au lucrat in folosul unitatii natiunii romane, nu pentru dezbinarea ei.

Lupta politica interna de la noi – si o vedem si in studiourile televiziunilor de stiri – este dezbinatoare, are un caracter invrajbitor. Pana la urma cui foloseste asa ceva? Ca tarii, nu cred. Atunci ar fi potrivit sa cautam si alte abordari, mult mai folositoare. Mult mai utile, mai profitabile pentru tara. Cu un efect binecuvantat pentru tara noastra si natiunea romana. Caci ce poate fi folositor intr-o lupta politica din care nu iese nimic bun si se pierde in lucruri marunte, care daca le-ai judeca serios ai vedea ca n-au, de fapt, prea mare importanta, pierzand altele, mult mai importante?

Noi ar cam trebui sa terminam odata cu vrajba asta, care are si un aer de artificialitate, cu retorismul sau specific pe care tot il auzim zi de zi. Ar trebui sa vedem si niste abordari rationale si benefice pentru tara.

iulie 12, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Poate ar trebui un nou Snagov…

Pe mine ma uimeste cum se face politica in tara noastra.

N-am scris zilele acestea pentru ca m-am tot gandit la evenimentele politice desfasurate zilele acestea. Problema ar fi daca intr-adevar se face politica sau daca nu cumva ne situam, daca se poate spune asa, in afara a ceea ce se numeste politica.

In Romania e democratie. Numai ca democratia poate fi consensuala sau conflictuala. Intr-o lume civilizata democratia e mai degraba consensuala. Noi avem o democratie conflictuala. Si inca in tuse foarte groase, daca se poate spune asa. Trebuie, totusi, precizat faptul ca Romania a inregistrat un progres si s-a putut realiza cu adevarat ceva atunci cand a existat un consens. De aici si titlul postarii, cu gandul la Declaratia de la Snagov din 1995. Consensul intre fortele politice ale tarii, gasit atunci, a facut posibila integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, dar si in NATO. Fara consens s-ar mai fi atins astfel de obiective strategice?

De atunci au trecut 23 de ani. Pe vremea lui Iliescu a fost, totusi, posibil un consens. Rezultatele au fost benefice. Ce avem acum?

Nu cred ca ma poate banui cineva (dupa tot ce am scris pe blog) de faptul ca sustin decizia CCR de revocare a Laurei Codruta Kovesi. Totusi, eu am precizat un lucru: Presedintele trebuie sa aiba o anumita pozitie fata de aceasta decizie – v. aici. Am inteles, Presedintele nu are un termen anume pentru a lua o hotarare. Trebuie sa citeasca atent decizia CCR, inteleg si asta. Doar ca lucrul asta nu se poate prelungi la nesfarsit. Ceea ce face Iohannis e un exemplu despre cum nu trebuie facuta politica. Ori are o anumita pozitie, o atitudine si le exprima public, ori, daca nu, atunci trebuie sa puna in aplicare decizia Curtii. Or, Presedintele nostru ce face? Se face ca ploua, se uita in dreapta, in stanga… In niciun stat din lume, care are o Constitutie, decizia unei Curti Constitutionale nu poate fi trecuta cu vederea. Eu nu cred ca, spre exemplu, in SUA o decizie a Curtii Supreme (analoaga CCR de la noi) e trecuta cu vederea si nu e pusa in practica, indiferent ca unora nu le convine. Ca se comenteaza, asta e altceva! Aici e vorba de libertatea de exprimare si e normal ca cetatenii sa comenteze deciziile unei Curti Constitutionale. Dar Iohannis, pana acum – si a trecut destula vreme -, nu a luat nicio pozitie politica asupra acestei decizii. Lucrul asta obliga, practic, Parlamentul sa treaca la actiune, iar punerea problemei suspendarii Presedintelui ar fi fost cat se poate de justificata. Pentru ca inseamna ca Presedintele nu doreste sa respecte Constitutia, fara sa dea vreo explicatie. Daca vreti, din punctul asta de vedere, se aseamana cu celebra replica „Alta intrebare!” a lui Florin Iordache. Asa face si Dl. Iohannis, din pacate: „Alta intrebare!”.

Pana la urma, intr-un tarziu, Presedintele a revocat-o pe LCK. Nu spun ca trebuia sa-i multumeasca, asa cum sugereaza Cristian Preda. De fapt, atitudinea D-lui. Preda vine din vremuri revolute. Dar faptul ca Presedintele nu a avut, practic, o pozitie politica lasa de dorit… Totusi, in anuntul facut de purtatorul de cuvant al Presedintiei, Madalina Dobrovolschi, este sprijinita in continuare lupta impotriva coruptiei si statul de drept.

Dar eu ma intreb: unde va ajunge tara asta daca noi din cinci in sase ani tot suspendam Presedintele? Si cu atat mai mult cu cat sunt, putem gasi, justificari in acest sens! Liviu Dragnea a si declarat ca discutiile pentru suspendarea Presedintelui nu s-au incheiat odata cu revocarea din functie a Laurei Codruta Kovesi.

Din pacate, asa se face politica in Romania…

Iar lucrul asta ii deruteaza atat pe cetateni cat si pe partenerii nostri externi.

A fost o dezbatere intensa zilele acestea referitoare la adoptarea de catre Majoritate a unor noi Coduri Penale. Lasand la o parte faptul ca noi din cinci in sase ani schimbam Codurile Penale, deci si politica in domeniul penal a Statului Roman – lucru de natura sa-i deruteze grav pe cetatenii acestei tari si pe partenerii nostri externi, lasand la o parte faptul ca devenim ridicoli, desi, desigur, orice lege e perfectibila, totusi stau si ma intreb ce atitudine e aceea ca sa spui, de exemplu, ca 80% din schimbari au fost „absolut necesare” si doar 20% sunt cu probleme… Noi n-am putut nici in aceasta privinta gasi un consens politic. Si din aceasta cauza predomina in viata noastra politica un conflict destul de mare. Acelasi lucru si in privinta Codului Admnistrativ, propus de Majoritate.

Ar trebui, de asemenea, precizat ca celebra Scrisoare a celor 12 Ambasade reprezinta o interferenta ciudata in actul legislativ al tarii. Eu nu contest aici libertatea de exprimare. Totusi, Romania e un stat suveran si independent prin Constitutia sa. O asemenea Scrisoare nu e doar lipsita de eleganta, dar e un exemplu negativ de a face politica si exprima o lipsa de respect pentru Statul Roman in ansamblul sau. Totusi, cetateanul traitor in, sa zicem, Bacau sau Timisoara, nu traieste in Nebraska. Sper ca sunteti de acord. Ce ar fi ca si Statul Roman sa exprime, prin ambasadele sale, pareri critice la felul in care legifereaza, de pilda, Congresul SUA sau Parlamentul Frantei si sa indemne sa se legifereze acolo in alt fel?

Pe de alta parte, ca exemplu de democratie conflictuala ce iese din zona politica putem sa dam Strada.

Nu ca as avea ceva impotriva ca asa-zisii Tineri Frumosi si Liberi sa iasa in strada si sa ocupe, fara autorizatie, Piata Victoriei pentru a protesta. In Romania exista o cultura a protestului stradal datorita felului conflictual in care se face politica pe plaiurile dambovitene. Eu am fost in mijlocul lor si va pot spune ca acesti tineri care ies in strada sunt destul de linistiti. Nu m-a luat nimeni la bataie. Intr-adevar, prezenta Jandarmilor contrasta cu acesti oameni care se exprimau pasnic.

Totusi, politica inseamna altceva. Politica se face pe voturi, inseamna ideologii. Din acest punct de vedere, actiunea aceasta a strazii nu intra in sfera politicii. Sa fii impotriva lui Dragnea nu inseamna neaparat sa faci politica. E prea putin. Sau citeam acolo o chestie hazlie: „Clasicul Duie Mragnea” 😆 😆 . Doar ca asa ceva nu inseamna politica. Nici macar atitudinea anticoruptie nu-mi spune ceva despre profilul lor politic. Mitingul facut de PSD, unde au venit membri din organizatiile loclale ale PSD, acela e un miting politic. Pe cand Strada noastra nu poate fi incadrata la modul clar intr-o ideologie politica. Nu stim daca acesti oameni sunt liberali, sau poate social-democrati sau conservatori (desi cred ca mai putin conservatori…) etc. E un lucru destul de grav!! Pentru ca e vorba mai mult de anarhie in mitingurile acestea ale Strazii, ale TFL-istilor, decat de politica.

Spre exemplu, Miscarea 5 Stele din Italia are o ideologie politica si un program destul de limpede definit. Noi avem in Parlament un asa-zis partid numit Uniunea Salvati Romania. Ma uit la pozitia politica. Zice acolo: sincretic. Nu cred ca se poate lamuri cineva din aceasta descriere a pozitiei lor politice. Insemna ca ei n-au, de fapt, o pozitie politica. Dupa felul in care se denumeste, seamana foarte mult cu Frontul Salvarii Nationale. Si chiar pare o reeditare moderna a FSN-ului de atunci.

Eu nu pot sa am incredere in tot felul de Miscari – Strada – care are la baza niste ONG-uri daca inteleg eu bine, USR – partid format pe FaceBook, Miscarea Romania Impreuna a lui Dacian Ciolos -, care fac politica dar au mari dificultati de a se defini din punct de vedere politic. Spre exemplu, mie, cel putin, Manifestul Miscarii Romania Impreuna mi se pare de o superba platitudine. Pe de alta parte are tot felul de neclaritati, de pilda:

„Considerăm că o societate trebuie să construiască un echilibru corect între libertate şi dreptate. Credem în primatul valorii libertății, căci aceasta este sursa creativității umane, a inițiativei, a dezvoltării, dar şi a responsabilității fiecăruia pentru sine, familie, comunitate și pentru generațiile viitoare.

[…]

Piața liberă este o soluție în asigurarea competiției, dar nu garantează nici onestitatea acesteia, nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați. În același timp, deși prețuim competiția și aderăm la individualism ca formă de exprimare a creativității, considerăm că acțiunea colectivă, cooperarea, bazate pe individualismul etic, nu pe cel egoist, sunt pietre de hotar în construirea unei lumi libere și drepte pentru cât mai mulți oameni cu putință.”

Dar cine a spus ca viata e dreapta?, ca sa-l citez pe Milton Friedman – v. aici. Ce inseamna sa „construiesti un echilibru corect intre libertate si dreptate”? Cu parere de rau, domnule Presedinte Iohannis, dar trebuie scoase in evidenta aberatiile domnului Ciolos. Iata, spre exemplu ce declama, patetic, Manifestul:

„De ce am ajuns la plecarea în pribegie și la perpetuarea unui cerc vicios al subdezvoltării? De ce acești oameni care au plecat și pleacă nu au reușit să facă o masă critică încât să modeleze și să tragă lumea noastră după ei?”

Pentru ca sunt oameni liberi, pentru ca libera circulatie a oamenilor e unul din pilonii Uniunii Europene. Pentru ca regimul comunist le-a ingradit in mod abuziv acest drept fundamental!! Si apoi de vorbe si de patetism, eu cred ca lumea s-a saturat. Iar solutia pe care o propune este acelasi si acealasi cliseu pe care il auzim zilnic: „democrația de la ”firul ierbii”” si „respectarea statului de drept de către orice persoană”. De fapt si Miscarea D-lui. Ciolos e un fel de Salvati Romania a lui Nicusor Dan.

Toti vor sa salveze Romania.

Asa a vrut si Frontul Salvarii Nationale atunci, in ’90.

De fapt, tot Manifestul Miscarii D-lui. Ciolos e de un fesenism clasic. Cu toate acestea, trebuie aratat ca, desi se spunea despre Ion Iliescu ca ar fi un neocomunist, liber-cugetator cum s-a autodefinit, Iliescu credea in energiile pietei libere si in superioritatea acesteia fata de economia de stat si planificata de catre stat de pe vremea comunismului. Iliescu a scris despre aceste lucruri. Pe cand conceptia D-lui. Ciolos e macar intrucatva colectivista.

Despre ce neocomunism vorbim atunci, domnule Iohannis?

Aceeasi intrebare pentru Departamentul de Stat al SUA.

Toate aceste forme poltice de salvare a Romaniei, a natiunii vor, de fapt, sa multumeasca pe toata lumea. Or, lucrul acesta nu e cu putinta si de aceea astfel de utopii au un sambure totalitar din start, asta ca sa le facem o caracterizare politica.

Eu stau si ma intreb cum de nu se observa si niste similitudini in denumirea unor astfel de miscari, de pilda: Miscarea Romania Impreuna – Rusia Unita a lui Vladimir Putin. „Impreuna” – „Unita”, nu prea e deloc in regula!!

Insa ceea ce este regratabil e mersul haotic, daca pot sa-i spun asa, al Romaniei. Democratia presupune, desigur, conflictul. Dar cu totul altceva este sa vrei sa fie un conflict sau sa-l intretii. Pe marile probleme trebuie sa existe un consens politic si societal si o viziune cat se poate de echilibrata. Din pacate, ceea ce s-a putut in 1995 pare a nu se mai putea intampla acum. Din pacate, nici Presedintele actual pare a nu avea capacitatea de a genera un consens ci mai degraba ori nu vorbeste sau are reale dificultati in a-si exprima o pozitie politica, ori se pune singur, fara sa-l sileasca cineva, in conflict cu Majoritatea.

Din pacate, mi-e teama ca toata aceasta batalie politica este una, in fapt, infructuoasa. Zadarnica, stearpa. Dar capabila sa ne impinga inapoi.

Iar daca, pe buna dreptate, Parlamentul va purcede la suspendarea Presedintelui, Romania va fi, in plan european, un exemplu de instabilitate in zona. Si asta de la un exemplu si un factor de stabilitate, cum eram odata.

Si a pune Romania la ordinele unor Ambasade e un lucru dezgustator. Si vom fi, pe buna dreptate, dispretuiti.

As dori sa inchei aratand ce fel de Putere si ce fel de Opozitie avem. Ca sa ia aminte mai cu seama Opozitia de azi.

Ganditi-va ca PSD, desi si-a dat jos doua guverne, desi au avut loc atatea si atatea mitinguri de protest in Piata Victoriei (despre care am scris si eu), s-a erodat cu doar 2% – asa spunea un sondaj recent care a fost prezentat la Realitatea TV.

Acelasi sondaj spunea ca PNL, desi e in Opozitie, in loc sa atraga capital electoral, cum e normal sa fie, a pierdut un procent, daca nu chiar doua!!!

Daca ne uitam la sondajele de opinie efectuate de la alegerile din 2016 incoace se observa cu usurinta, cu ochiul liber, ca PSD e la o medie in vecinatatea lui 40%, iar PNL, principalul partid de Opozitie se situeaza la 25%. USR a reusit doar de doua ori sa aiba intre 11 si 13%, in rest media sa e de 9%. Nu mai vorbesc de faptul ca Sociopolul da PNL-ul, intr-un sondaj efectuat la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie, la doar 18%, limita de 21% fiind cea maxima, marja de eroare fiind de plus, minus trei puncte procentuale. Dupa Sociolpol si IMAS, PNL a suferit o scadere dramatica din februarie, acest an, incoace.

PNL, USR, chiar impreuna cu PMP, nu pot face, impreuna, cat PSD-ul singur.

Oare aceste lucruri nu dau, totusi, de gandit Opozitiei noastre?

Pentru ca nu vedem, din pacate, o strategie prin care Opozitia sa reuseasca sa creasca din punct de vedere electoral, desi ar avea de unde berechet!!!

Stiti care e efectul?

Se perpetueaza in continuare, de la alegerile din 2016, pe scena politica romaneasca un profund dezechilibru politic marcat si de o imposibilitate cronica de a gasi un consens pe marile probleme ale acestor vremuri care privesc Romania. Acest dezechilibru se tot rostogoleste si este uimitor cat de putin s-a erodat PSD, la guvernare fiind!! Si scade PNL, fiind in Opozitie…

iulie 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Exact ca prin ’92-’94…

Sau daca nu exact, atunci foarte asemanator, extrem de asemanator.

Numai aruncandu-ne privirea pe scena noastra politica vom observa ca avem, ca si atunci, un monstru politic, daca i se poate spune asa, e vorba de PSD-ALDE ce are o majoritate confortabila in Parlament, care se mai si mareste cand trebuie – sa nu uitam ca recent au plecat, nu-i asa, de la PMP spre PSD. Pe vremuri era FSN-ul lui Ion Iliescu, apoi FDSN-ul si pe urma celebrul PDSR – toate aceste denumiri inseamna azi: PSD, la care s-a mai adugat si fractiunea Tariceanu din PNL, adica ALDE. Ei sunt la Putere, scaderea in sondaje e nesemnificativa. Trebuie spus ca sunt la Putere din 2012, alegerile din 2016 n-au facut altceva decat sa confirme starea de fapt si sa le pecetluiasca o Putere si mai mare, gratie scorului zdrobitor la care au castigat alegerile, atat pe cele locale cat si pe cele legislative. La alegerile locale, modalitatea de a alege presedintii consiliilor judetene si primarii intr-un singur tur de scrutin a avantajat major PSD-ul. In 2016 harta s-a colorat in rosu. La alegerile legislative din 2016 PSD a stat mai bine decat FDSN in 1992!!

Opozitia la PSD-ALDE ar trebui sa bage bine la cap ca daca in 1992, in jud. Teleorman, procentul FDSN-ului a fost de 49,33%, acum, in 2016, procentul a fost (rotunjit) de 62%!!

Pe de alta parte, avem, exact ca-n perioada de care vorbeam in titlu, o Opozitie fragmentata in care predomina, actualmente, PNL. Dar PNL nu are forta necesara ca, de unul singur, sa poata castiga, sa poata infrange acest mamut numit PSD-ALDE. Sondajele de opinie care s-au realizat, inclusiv cele recente, le puteti vedea aici. Nu trebuie decat sa le privesti ca sa-ti dai seama de diferentele foarte mari dintre PSD-ALDE si restul care formeaza Opozitia si care, in astfel de conditii, n-are cum sa fie eficace.

Daca in 1991 s-a format o alianta politica din toate fortele de Opozitie la ceea ce era pe atunci FSN – e vorba de Conventia Democrata Romana (CDR) – cu atat mai mult, date fiind realitatile de azi, foarte asemanatoare cu cele de atunci, se impune a se realiza o noua alianta politica prin care fortele de Opozitie la PSD-ALDE sa fie unificate si sa lupte impreuna impotriva acestui monstru politic – de PSD-ALDE vorbesc – care nu prea vad cum ar putea sa fie invins altfel. Alegerile legislative vor fi 2020. Alegerile prezidentiale, in 2019. Poate n-ar fi tarziu sa se realizeze o asemenea alianta a fortelor politice de opozitie. Tinand cont de experienta trecutului, s-a vazut ca o astfel de alianta a reusit sa castige alegerile din 1996, cu peste 30%. La alegerile legislative din 2016 PNL si USR n-au putut face impreuna 30%.

Asta e realitatea politica romaneasca.

Slab este faptul ca pe partea dreapta a esicherului politic nu se vede nicio miscare convingatoare pentru a castiga viitoarele alegeri. Chiar si pentru alegerile prezidentiale, e de presuspus ca PSD-ALDE se va mobiliza exemplar pentru a castiga. Dreapta cam doarme… In anii ’90 era cu mult mai activa si vocala!

Realitatea politica romaneasca de dupa Revolutia din 1989 impune crearea unei aliante de Centru-Dreapta pentru fortele de Opozitie la PSD (impreuna cu ALDE). Asta pentru a putea castiga niste alegeri la un scor rezonabil care sa-ti permita o influenta semnificativa si pentru a putea continua reformele, mai ales cele economice, dar si cele de ordin juridic. Numai ca cele de ordin juridic s-ar putea sa nu aiba efectul scontat si nici succes, daca nu se fac intai reformele economice, care sa duca la insanatosirea economiei si la cresterea generala a nivelului de trai al populatiei – lucruri de care ar trebui sa se ocupe Dreapta!!

La alegerile din 2004, pentru ca sa se poata face fata la PSD-PUR s-a creat Alianta DA si s-a vazut ca a fost un succes! Cel putin din punct de vedere electoral.

Astfel de aliante pe partea Dreapta a esicherului politic au darul de a echilibra jocul politic. In momentul actual, indiferent de ce spun analistii de pe la telaviziunile de stiri, jocul e dezechilibrat total. Se observa cu ochiul liber. PSD-ALDE au acumulat o asemenea Putere, legitima deoarece au castigat alegerile, incat isi pot permite orice. Analistii care sustin Dreapta mai bine si-ar pune intrebari in legatura cu inactiunea de pe partea Dreapta a esicherului politic. Degeaba unii se tanguie, aratand pericolul PSD-ului – pericol real, asta e limpede, daca nu se apleaca si asupra realitatii din zona Dreptei politice unde nu vedem nici strategii si nici initiative pentru a reusi la urmatoarele alegeri, inclusiv cele prezidentiale. Pentru ca, din pacate, si sondajele de opinie o arata, jocul politic se mentine dezechilibrat in favoarea PSD-ALDE. Se poate mentine dezechilibrat si in continuare si s-ar putea sa vedem ca PSD-ALDE castiga atat Presedintia cat si Legislativele!!

Trebuie facut ceva!! Si ii indemn pe aceasta cale pe liderii Opozitiei la PSD-ALDE sa ia serios in calcul efectuarea unei Aliante impotriva actualei Puteri, detinuta de PSD-ALDE, tot mai nelimitata, dupa cat se vede!

Un alt aspect ar fi ca daca PSD si-a luat consultanti straini, din Israel daca am inteles eu bine, de ce n-ar face si PNL asa? De ce PNL nu apeleaza la specialisti in marketing politic? Si chiar daca s-ar realiza o Alianta a fortelor de centru-dreapta impotriva PSD-ALDE, n-ar strica expertiza unor specialisti in domeniul acesta al comunicarii si al marketingului politic. Nu vreau sa spun decat ca PNL, USR ar trebui sa trateze cu toata seriozitatea chestiunea aceasta pentru ca altminteri s-ar putea  ca PSD sa castige alegerile din 2019 si 2020 la un scor chiar mai mare decat l-a avut in 2016! Eu de asta spun ca Opozitia la PSD-ALDE trebuie sa iasa din, cum sa-i zic?, hibernarea asta, trebuie sa se trezeasca si sa inceapa sa actioneze in consecinta. Pasivitatea de care da dovada, spre exemplu, PNL nu e in concordanta cu situatia in care se afla acest partid intrucat se vede ca nu creste, procentual vorbind, in preferintele electoratului. La fel se poate spune si despre USR, dar si despre Opozitia la PSD-ALDE in general vorbind. Asa nu merge, nu poate sa mearga, treaba! De aceea spun ca ar trebui regandita strategia pe baza unei Aliante a fortelor de centru-dreapta si de perfectionare a comunicarii si a marketingului politic, prin angajarea unor experti in aceste domenii, in stare sa dea o consultanta competenta pe astfel de probleme. Spre deosebire de Opozitia din anii ’90, cea de acuma e prea pasiva si in felul acesta nu prea are cum sa aiba succes. Cel putin asta e impresia mea…

iunie 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Competentele D-nei. Dan…

Din pacate, dupa Revolutie instalarea – fireste, de catre partidele politice – in functii importante in stat a unor oameni care n-au nicio legatura cu respectiva demnitate si nici competentele necesare job-ului pentru care au fost propusi a devenit o regula nescrisa. Care a fost intotdeauna respectata. Mai mult sau, din fericire, mai putin, dar respectata mai tot timpul.

Un proverb spune: „omul potrivit, la locul potrivit”. Din cauza celor de mai sus nici n-au cum sa mearga bine lucrurile in tara asta.

Totusi, Carmen Dan, actualul ministru de interne, ne face impresia ca este omul potrivit pentru Liviu Dragnea, nicidecum pentru functia de ministru, pe care o indeplineste. Despre Carmen Dan – aici:

https://m.dcnews.ro/cine-este-carmen-daniela-dan-propunerea-pentru-mai_527668.html

Ceea ce te frapeaza citind acest articol este ca n-ai sa descoperi NIMIC care s-o califice pe D-na. Dan pentru functia de ministru de Interne. D-na. Dan nu este aleasa in alegeri democratice de catre popor, ci este ministru pentru ca a fost nominalizata in functie de catre partid, mai exact spus de catre Liviu Dragnea. De remarcat si faptul ca D-na Dan a rezistat celor doua schimbari de guvern operate pana acum de Dragnea.

Daca NU are competentele cerute de functie, ce cauta acolo? Pentru ca e cat se poate de clar ca ea, de fapt, n-are ce cauta acolo. La D-na. Dan lucrurile acestea transpar intr-o evidenta tulburatoare: ea e ACOLO pentru ca sa-i apere interesele lui Liviu Dragnea.

Guvernare in stil mafiot…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii