Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre acutizarea luptei politice dintre Putere si Opozitie

Adevarul este ca s-a ajuns la o acutizare ce merge pana la ura. Paharul s-a umplut cu arestarea presedintelui Consiliului Judetean Arges, Dl. Constantin Nicolescu. Replica PSD a fost una dura, dezavuand discursul lui Traian Basescu la APCE. Luari de pozitie cat se poate de transante si de dure. Acuzatii grave la adresa lui Basescu din partea PSD, cum ca acesta ar conduce un stat politienesc. Atitudini la fel de dure si din partea reprezentantilor PDL. Nu voi face aici divagatii asupra practicilor judiciare din Romania si a legilor care le reglementeaza. Ci vreau sa scot in evidenta un singur lucru, si anume ca nu e in regula cu toata aceasta atmosfera incordata, plina de suspiciune si de ura intre cele doua entitati: Putere si Opozitie, care induc suspiciunea si ura intre cetateni. Pentru ca intr-un astfel de climat nu se poate construi ceva. Iar clasa politica din Romania, in ansamblul ei, ar trebui sa fie constienta ca rolul sau este acela de a construi o Romanie moderna si democratica. La ora actuala lipseste dialogul, si ma refer la dialogul pe problemele importante ale tarii, cum ar fi cele economice, pentru imbunatatirea vietii oamenilor. Este adevarat ca situatia actuala se datoreaza Puterii, ce parca nu are nicio disponibilitate catre un dialog politic pe temele majore ale tarii cu Opozitia. Pentru ca la noi, in lipsa unei culturi a dialogului (civilizat) precum si a unei mentalitati din vremuri revolute, Puterea, oricare ar fi fost ea, a dorit sa-si impuna propriul ei model de societate, intotdeauna in contradictie cu modelul Opozitiei. Ei, lucrul acesta nu poate sa conduca spre o poveste de succes. Sigur, suntem o democratie tanara. Dar ar trebui sa ne maturizam. Si ar trebui inteles tot acest parcurs de 21 de ani catre democratie, economie de piata intr-un mod mult mai profund. Este ingrijorator ca rezultanta acestor transformari sa conduca spre o mai mare dezbinare si catre o acutizare fara rost a unei lupte sterile. Spun asta pentru ca nu vad consecinte benefice ce ar rezulta dintr-un asemenea conflict. Adevarul este ca situatia economica ramane in continuare grea, iar oamenii sufera de pe urma acestui lucru. Acesta este un lucru care ar trebui sa preocupe actuala clasa politica la modul cel mai serios. Pentru ca daca problemele nu se rezolva, oamenii isi pierd increderea in clasa politica, in democratie, in institutiile democratice. Inutil sa mai pomenesc de numarul mare de nostalgici. Dupa cum spuneam si intr-o postare anterioara, trebuie sa existe o viziune comuna despre Romania si despre cum ar trebui sa arate Romania. Daca unul trage hais si altul cea, tare mi-e teama ca va surveni esecul. Si ne-o facem noi cu mana noastra, fara sa ne ajute cineva. Vom fi perceputi, daca nu si suntem deja, ca o tara dezbinata politic, instabila din acest punct de vedere. Adversitatea politica, intr-o democratie veritabila, nu inseamna dusmanie. Or, la noi, dupa cat se pare  in urma ultimelor evenimente, lucrurile merg destul de departe.

Sa luam un exemplu la intamplare: Franta. Eu nu am auzit ca in Franta ar exista o asemenea ascutire a luptei (era sa zic de clasa) ca la noi. Nu am vazut (poate ca nu cunosc bine) asemenea atitudini dure intre Popularii lui Sarkozy si Socialistii lui Martine Aubry. Nu am vazut invective, afirmatii ironic rautacioase si dusmanoase, capabile sa genereze falii in societate, dusmanii iremediabile, disfunctionalitati, ura, asa cum sta situatia la noi. Ar trebui sa invatam de la tarile cu traditie democratica, mai civilizate, cum se procedeaza. Pentru ca una este dezbaterea si alta este invectiva, acuzatia, replica dura, marlania, abuzul! Pentru asta si ziceam, anterior, ca nu e de mirare ca Franta ne da cu flit. Pana la urma eu stau si ma intreb daca stim ce vrem si unde vrem sa ajungem. In Romania intotdeauna Puterea a fost cea extrem de aroganta si nesuferita, dupa ce era numai miere si cu promisiuni mari de tot despre o viata mai buna in campanie, ca, imediat dupa ce s-a instalat, sa inceapa cu tot felul de arogante, abuzuri, satisfacerea clientelei politice, etc, etc. Nu spun, Doamne fereste, ca in alta parte ar fi perfect, ar fi societatea perfecta. Dar, totusi, prefer o asemenea gandire utopica, care poate ca are samburele perfectionarii sociale in dansa, decat lupta mizerabila care se duce pe meleaguri dambovitene. Creatoare, in final, de haos, dezbinare, confuzie, abuz. Iar epilogul este: mai multa saracie. La noi se pare ca nu se intelege, nu intelegem ca una este dialogul civilizat, rational, dezbaterea unei probleme pe baze ideologice si alta insulta care merge pana la injuratura. Cand spun asta nu ma refer neaparat la clasa politica, ci la noi. Iar clasa politica este dupa chipul si asemanarea noastra, imi pare rau ca trebuie sa spun lucrul acesta. Ca n-ar trebui sa fie asa, ci clasa politica ar trebui sa fie un model pentru cetateni! Pentru ca asemenea incrancenari indica faptul ca lipseste ceea ce se cheama civilizatie.

Nu se poate asa ceva! Chiar ma gandeam ca daca ma apuc sa scriu un comentariu asupra discursului rostit de Basescu la APCE, in care sa arat si partile pozitive, bune  ale discursului, voi fi gratulat de catre simpatizantii Opozitiei cu tot felul de epitete, care mai de care, dar privit cu simpatie de ceilalti. Este clar ca e vorba de o deformare a obiectivitatii, pe care o sufera in general societatea, si care nu ne mai permite sa vedem lucrul pozitiv, decat deformat prin prisma neincrederii, suspiciunii. Pai cum vrem atunci sa construim ceva? Cand acel „simt enorm si vad monstruosal lui Caragiale inca mai face efecte!! Si ne intrebam de ce nu se modernizeaza Romania….

ianuarie 29, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Inceput de an

Care ar fi cele mai importante chestiuni cu care debuteaza noul an? Nu cred ca este usor de spus… dar voi incerca sa fac o trecere in revista a acestora, asa cum sunt reflectate de presa.

Iata ce aflam din Gandul:

Legea educaţiei dă pentru a treia oară examen la Curtea Constituţională. Vezi care e miza luptei dintre Putere şi Opoziţie

de Gabriela ŞTEFAN

O nouă criză financiară va lovi Europa în prima jumătate a anului 2011

de Bogdan MUNTEANU

In articol se arata:

Spania şi Italia au de refinanţat datorii totale de 400 miliarde euro în următoarele şase luni, iar încă 400 miliarde trebuie să se împrumute băncile, dar datoriile totale sunt de ordinul miilor de miliarde

Înainte de o nouă criză în SUA sau de „marea criză” aşteptată pentru momentul în care ritmul de creştere a economiei chineze va scădea, o nouă criză financiară va lovi chiar în interiorul Eurozonei. În următoarele şase luni, nevoile de refinanţare ale celor mai greu îndatorate state euro ar putea atrage haosul pe pieţele financiare.

Datoriile guvernelor şi ale agenţilor economici (mai ales bănci) sunt atât de mari, astfel încât va fi nevoie de noi emisiuni de obligaţiuni, care vor atinge un volum impresionant, avertizează un raport al Centrului de Analize Economice şi în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie. „O nouă criză în Eurozonă” este principala previziune a CEBR pentru 2011, relatează cotidianul The Daily Telegraph.”

Foarte interesant articolul!

Un nou război în Peninsula Coreea va atrage un „holocaust nuclear”

de Bogdan MUNTEANU

De citit si:

Coreea de Nord ameninţă cu declanşarea unui război nuclear „sfânt”

Mi-e imposibil sa inteleg ce inseamna un „razboi nuclear sfant”… Care poate fi legatura intre sfintenie si razboiul nuclear?

In articol se arata ca:

„Coreea de Nord „este pe cale să se pregătească de declanşarea unui război sfânt, la momentul oportun, bazat pe forţele de disuasiune nucleară, pentru a răspunde acţiunilor inamice”, anunţă agenţia oficială nord-coreeană (KCNA), citată de AFP.

„Forţele armate revoluţionare din Coreea de Nord sunt pe cale să se pregătească deplin de declanşarea unui război sfânt al dreptăţii, bazat pe disuasiunea nucleară, pentru a răspunde acţiunilor inamicilor care împing situaţia în pragul războiului”, precizează KCNA.”

Foarte ciudat este faptul ca sintagma aceasta de „razboi sfant” vine din partea unui stat comunist – Coreea de Nord – deci ateu… Atunci despre ce „sfintenie” sa fie vorba? Greu de inteles… Auziti sintagma la nord-coreeni: „razboi sfant al dreptatii”!! Eu stau si ma intreb cum pot liderii comunisti nord-coreeni sa vorbeasca in astfel de termeni despre un holocaust nuclear. Cum este posibil ca sa-si ameninte nuclear propriul popor, caci nord-coreenii si sud-coreenii sunt, defapt, acelasi popor: poporul coreean! Iar lucrul acesta sa mai aiba si atributul „sfinteniei”… Problema este cu atat mai ingrijoratoare cu cat ONU n-a reusit sa ajunga la o rezolutie, la un punct de vedere comun intre Marile Puteri. Lucru care ne da fiori deoarece lasa deschisa calea razboiului in Coreea, fara vreo posibilitate (cel putin vizibila) de a impiedica acest lucru. Ca nord-coreenii se tem de o invazie din partea Sudului sprijinit de SUA, mi se pare clar. Fereasca Dumnezeu ca nebunia sa mearga mai departe! Primul articol arata ca:

„Dar, deşi se pregăteşte pentru ceea ce este mai rău, conducerea nord-coreeană a reamintit că doreşte „denuclearizarea”. „Pericolul războiului ar trebui îndepărtat, iar pacea să fie salvată în Peninsula Coreea”, a continuat mesajul. Potrivit Associated Press, mesajul nord-coreean a fost interpretat la Seul drept o dorinţă de a reveni la masa negocierilor de către autorităţile de la Phenian, dincolo de prima impresie de „ipocrizie”.”

Kim Jong-il

Image via Wikipedia

Deci liderii nord-coreeni o dau la  intors: dupa ce vorbesc de asa numitul „razboi sfant”, care mai este si „al dreptatii”, dupa asta, ei afirma ca doresc „denuclearizarea’ si ca „Pericolul războiului ar trebui îndepărtat, iar pacea să fie salvată în Peninsula Coreea”. Atunci ce e mai „sfant”, in opinia lideriilor comunisti ai Nordului: razboiul nuclear sau denuclearizarea si  ca „pacea sa fie salvata”?

Iata ce spune si presa straina:

N. Korea ushers in 2011 by urging better ties with South

N. Korea warns war would bring ‘nuclear holocaust’

NKorea warns war would bring ‘nuclear holocaust’

Foarte tare acest articol din Romania Libera:

Iran şi Coreea de Nord – Alianţa morţii

Iata ce zice, printre altele:

Colaborarea dintre Teheran şi Phenian

Iranul şi Coreea de Nord sunt suspectate de colaborare în extinderea schimburilor lor de tehnologie. Documente americane publicate de WikiLeaks arată că Iranul a obţinut de la Coreea de Nord rachete foarte performante, capabile să atingă Europa, o versiune ameliorată a R-27 rusească. „Versiunea nord-coreeană a acestei rachete de înaltă tehnologie, cunoscută ca BM-25, poate transporta o ogivă nucleară, raza de acţiune fiind de peste 3.000 km. „Dacă este lansată din Iran, teoretic racheta ar permite ogivelor să atingă ţinte îndepărtate din Europa Occidentală, ca Berlin. Dacă ar fi lansată spre nord-vest, ogivele ar putea atinge Moscova”. De asemenea, documente ale serviciilor secrete americane subliniază că „Iranul nu numai că a obţinut BM-25, dar vede în tehnologiile de vârf un mijloc de a concepe şi construi o nouă clasă de rachete, mult mai puternice”.

Un fost diplomat iranian, Mohammed Reza Heydari, refugiat anul trecut în Occident, declara la Paris că a văzut în mod regulat tehnicieni şi ingineri nord-coreeni la aeroportul din Teheran între 2002 şi 2007, în timp ce Iranul era suspectat că doreşte să se doteze cu bomba atomică. Ca responsabil pe aeroport din partea Ministerului de Externe, a observat că nord-coreenii încercau să treacă neobservaţi „prin punctul zero al frontierei”. Heydari a precizat că este convins că „această colaborare continuă”. „La întrevederile cu responsabili ai Gardienilor Revoluţiei, am constatat că Iranul se concentra asupra a două obiective – dezvoltarea de rachete sol-sol şi obţinerea armei nucleare cu ajutorul Coreii de Nord”. Relativ la divizările din sânul regimului, Heydari a precizat că există un grup foarte religios în jurul lui Ahmadinejad, care are „o agendă globală” şi „care estimează că sunt suficiente două bombe pentru asigurarea supravieţuirii ţării şi a islamului”.

O altă interceptare a fost făcută în Thailanda. Un avion- cargo suspect a fost obligat să aterizeze pe aeroportul din Bang-kok pentru a se alimenta, dar a fost plasat sub escortă militară. Avionul, provenit din Coreea de Nord, mergea în Sri Lanka, dar destinaţia finală era Iran. Aparatul Iluşin-76 transporta 35 tone de arme, printre care„rachete antitanc, rachete şi alte arme de război”.

Operaţiunea „Sniper”, trafic iranian prin Europa

Doi iranieni, suspectaţi că lucrează pentru serviciile secrete de la Teheran, şi cinci italieni au fost arestaţi în Italia pentru trafic de arme spre Iran, o celulă care lucra pentru serviciile secrete ale mollahilor. Printre italienii arestaţi, un avocat din Torino, cu rol de negociator cu membrii armatei iraniene şi proprietarul unei firme italiene de import-export arme. Traficul se baza pe un sistem triangular. Întreprinzătorii procurau legal în Europa, în special din Germania, armele comandate de Iran, apoi le trimiteau în Marea Britanie, Elveţia sau România şi de acolo prin alte firme spre Iran, adesea tranzitând prin Dubai. Afacerea a fost descoperită de vameşii români.

Pentru Iran, Dubai este un loc strategic, oxigenul, fereastra spre vest. Aici s-au instalat sute de companii maritime iraniene, iar demnitari iranieni vin adesea în emirat. Incognito. Serviciile secrete americane, prezente şi ele în Dubai sub acoperire, se ocupă de reperarea transporturilor ilegale de arme şi materiale sensibile spre Iran şi ajută autorităţile locale să le intercepteze. S-a interceptat un cargo provenind din China cu destinaţia Iran, la bordul căruia se afla tungsten, material folosit în construirea rachetelor. În august, marina din Dubai a interceptat o navă nord-coreeană plină cu arme, destinaţia fiind tot Iran.”

 Un alt subiect important l-am gasit in Romania Libera:

Diagnosticul CE: “Cea mai mare performanţă a României rămâne integrarea în Uniunea Europeană”

dar si un comentariu foarte interesant, pe teme economico-financiare, semnat Ilie Serbanescu:

Ilie Şerbănescu: România nu va mai fi primită în zona euro

Iata si o stire despre Republica Moldova:

Gazprom scumpeşte gazul pentru Republica Moldova cu 10 la sută

Articolul precizeaza ca:

„Contractul dintre Republica Moldova şi Gazprom expiră în 2011, iar autorităţile moldovene speră să renegocieze preţul de achiziţie a gazului rusesc.

Decizia Gazprom vine în condiţiile în care partidele pro-occidentale de la Chişinău au refăcut Alianţa pentru Integrare Europeană, în dauna alianţei de centru-stânga pentru care pledau reprezentanţii Moscovei.(subl.mea)

 In final dar nu in ultimul rand as mentiona un editorial interesant, semnat Silviu Sergiu, din Evenimentul Zilei:

EDITORIALUL EVZ: Băsescu are mai multe şanse decât Boc să supravieţuiască politic în 2011

care merita sa fie citit si din care voi spicui aici doar putin. Iata ce spune spre final:

„Cred că demiterea lui Emil Boc are mai multe şanse de reuşită. Pentru demiterea lui Boc este necesar ca PSD să renunţe la pretenţia de a numi premierul în viitorul guvern. Reacţiile publice ale liderilor social-democraţi din ultima vreme mă fac să cred că acest lucru se va întâmpla. Suspendarea lui Traian Băsescu va permite PSD şi PNL să instaleze şi viitorul premier, în condiţiile în care decretul de suspendare va fi semnat de Mircea Geoană, preşedintele Senatului.

Demiterea lui Traian Băsescu este, cred, mult mai dificilă, deşi actuala criză economică a afectat serios capitalul de încredere al preşedintelui, iar modalitatea legală de schimbarea a sa este facilă. Cu siguranţă, românii doresc schimbarea guvernului Boc. Dacă acest lucru va deveni realitate, cred că electoratul îl va menţine pe Traian Băsescu la Cotroceni, pentru a controla viitoarea putere. Desigur, aceasta este doar o speculaţie bazată pe experienţa referendumului din 2007. Atunci, votul dat de majoritate, pentru rămânerea lui Băsescu în funcţie, a urmărit protejarea democraţiei. Băsescu nu a fost demis pentru că suspendarea sa în parlament a fost un abuz de putere al opoziţiei.

Dacă se va ajunge la un referendum de demitere a preşedintelui şi în 2011, votul va urmări coabitarea preşedinte-guvern, un veritabil sistem „checks and balances”. Rămânerea lui Traian Băsescu în funcţie nu va însemna o relansare a carierei sale politice, cum s-a întâmplat în 2007.”

Dar si Boc ar avea sanse sa se mentina daca va reusi sa relanseze economia si cresterea economica. Defapt asta ar fi si sansa PDL-ului, deoarece relansarea economica reprezinta cel mai important lucru pentru populatie, pentru ca ar putea crea locuri de munca si aduce venituri spre bugetul de stat. Ramane de vazut daca va putea face lucrul asta. Iar lucrul acesta ar reprezenta de asemenea o relansare a capitalului de incredere al Presedintelui.  Pe de alta parte schimbarea destul de brusca a lui Antonescu, de a face alianta cu PSD, dupa ce a avut o atitudine destul de ambigua in ultima vreme, cred ca exprima si o reactie la posibilitatea descrisa mai sus, care ar putea relansa PDL-ul in sondajele de opinie. Sa nu uitam ca Basescu a devenit nepopular si datorita discursului sau, ceea ce nu inseamna ca nu ar putea sa si-l imbunatateasca. Partida aceasta nu este inca jucata, cred ca e destul de clar lucrul acesta. Silviu Sergiu spune:

„Prima întrebare a anului politic 2011 este: va rezista guvernul Boc? Răspunsul depinde exclusiv de voinţa UDMR. Mai mult ca sigur, formaţiunea maghiară se va reorienta doar atunci când situaţia din sânul opoziţiei se va limpezi. Firi pragmatice prin excelenţă, liderii UDMR nu au plecat niciodată în aventuri politice cu multe necunoscute, la capătul cărora să rateze intrarea la guvernare.

Situaţia opoziţiei este incertă pentru moment. Perspectiva ca PSD şi PNL să acţioneze ca un corp comun este foarte îndepărtată, în primul rând din cauza competiţiei dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta pentru rolul de lider al opoziţiei unite. Dintre cei doi, Crin Antonescu stă mai bine în sondajele pentru preşedinţie, dar PNL se situează pe locul doi în cele pentru parlament. Victor Ponta este al doilea în ierarhia prezidenţiabililor, dar PSD este pe primul loc. Scorul lui Ponta este sub scorul formaţiunii social- democrate. Din acest motiv este un lider vulnerabil, constrâns să împartă puterea cu liderii grupurilor de putere din PSD. Spre deosebire de Victor Ponta, Crin Antonescu îşi poate permite să conducă PNL cu mână de fier, cu sau fără mănuşă de catifea, în funcţie de conjunctură. Chiar dacă liberalii şi social-democraţii nu vor lega o „prietenie” politică de durată, nu înseamnă că nu vor colabora în momente importante. Un astfel de moment a fost deja anticipat de Crin Antonescu, în ultimele zile ale lui 2010: tentativa de demitere a guvernului Boc prin moţiune de cenzură şi suspendarea preşedintelui Traian Băsescu în vederea demiterii prin referendum. „

De unde se vede ca si Opozitia are probleme, asa cum bine semnala si Iliescu, iar a coagula fortele de opozitie se vede ca nu e o treaba chiar asa usoara…

Despre acest subiect si despre pozitia UDMR am comentat si aici.

ianuarie 3, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Obiectivul opozitiei in viziunea lui Traian Basescu

Parerea pe care o  are Presedintele despre Opozitie o putem afla dintr-un articol Mediafax:

Băsescu: Obiectivul opoziţiei este intrarea României în derapaj

Iata ce arata, printre altele, articolul:

„De asemenea, şeful statului a apreciat că în spatele liderilor opoziţiei se află „foarte mulţi oameni de afaceri, de gen Voiculescu şi Vântu”, care pot să-şi refacă averile măcinate în perioada de criză.

E o bătălie surdă de împingere a României în derapaj„, a mai spus Băsescu.

El s-a arătat „convins că foarte mulţi dintre parlamentarii lor nu înţeleg acest lucru, sunt pur şi simplu manipulaţi”.

„Dar obiectivele oligarhiei financiare din spatele acestor două partide sunt ca România să fie în derapaj economic, pentru că ei atunci s-au îmbogăţit: când România a fost slabă şi incertitudinile economice mari, atunci şi-au facut averile. Mai au nevoie de aceasta perioadă din nou. Nu le trebuie un stat ordonat, un stat în care se respectă legea, un stat restructurat, un stat finanşat corespunzător”, a mai afirmat şeful statului.

El a mai spus că nu partidele la putere se întâlnesc cu Dan Voiculescu, nu partidele la putere îşi propun, au ca obiectiv dărâmarea guvernului şi a preşedintelui.

„Deci îl declară, nu este o invenţie a mea, sunt declaraţiile lor. Bun, dar spune-le românilor ce pui în loc, ce altă viziune ai? Să spui pur şi simplu «dărâmarea guvernului», mizând pe ce? Pe impopularitatea guvernului şi a preşedintelui, generată de măsurile de austeritate, care au fost necesare. Probabil cândva românii vor înţelege că fără aceste măsuri am fi fost de mult în situaţia să nu mai plătim salarii şi pensii. De mult! Deci este un obiectiv care este – o spun cu responsabilitate – împotriva interesului naţional. Amânarea, eşecul acordului cu FMI, nu e în regula! Eu nu am cerut partidelor – tuturor, inclusiv PSD – decât ca cele două legi necesare închiderii obligaţiilor din acordul cu Fondul, legea salarizării şi legea bugetului de stat, să treacă în timp util – asta e tot ce am cerut”, a mai arătat preşedintele Băsescu.

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a anunţat, miercuri, că opoziţia va depune două moţiuni de cenzură, respectiv una pe legea salarizării pe 2011 şi cealalată pe legea-cadru a salarizării unitare.

Vicepreşedintele Camerei Ioan Oltean (PDL) a declarat, miercuri, că, şi în cazul în care opoziţia va depune în zile diferite cele două moţiuni de cenzură la legile salarizării, acestea vor fi dezbătute tot luni de Parlament, pentru a nu modifica dezbaterile la bugetul de stat pe anul 2011.”

Pe de alta parte, pentru a avea tabloul cat de cat complet a ceea ce se intampla, ar trebui, cred, sa vedem care sunt preocuparile Opozitiei. Iata ce spune Adrian Nastase:

Rolul Statului in economia romaneasca

Ca sa intelegem ceva mai bine lupta politica ar trebui reliefat si articolul:

O nouă mizerie marca Traian Băsescu

Parerea mea e ca intre Putere si Opozitie exista o imensa doza de neincredere, pe langa interesul amandurora de a capta cat mai mult electorat si a creste in sondajele de opinie. Acest lucru, macar pe problemele importante care tin de finantare, ar trebui depasit. Acutizarea absurda a unei lupte politice in detrimentul consensului este clar ca nu e de dorit. Pentru ca nu prea avem resurse financiare, asta e realitatea. Nastase vorbeste de statul optimal, dar si de „nevoia stringenta de stat social” cu „nevoia de resurse pentru functionarea unui stat social”. Stat social, care nu este un stat asistential. Adevarul e ca depindem in continuare de finantarea FMI si ca suntem intr-o Europa care nu a depasit inca aceasta criza economica, ce produce vii manifestatii de protest peste tot!! Este clar ca in aceasta situatie e indoielnic faptul ca am putea depasi doar prin resurse proprii aceasta criza. Aici este problema. Atata vreme cat in toata Europa investitiile au scazut fata de anii precedenti, si atata vreme cat Romania, economic vorbind, asa cum au afirmat analistii economici, depinde de capitalul strain, in situatia data e greu de presupus ca ne-am putea descurca bine prin noi insine si numai prin noi insine. Cred ca toata clasa politica ar trebui sa aiba in vedere lucrul acesta si sa caute o formula consensuala de abordare a problemelor.

Pe de alta parte, lucrul acesta nu este posibil datorita unei atitudini belicoase din partea lui Basescu la adresa Opozitiei:

Băsescu la RRA: Suntem aşezaţi pe un stat realizat după chipul şi asemănarea lui Ion Iliescu. Vezi aici declaraţiile preşedintelui

Suntem aşezaţi pe un stat construit după chipul şi asemănarea domnului Iliescu

– Efortul meu, efortul Guvernului, este de schimbare a statului. Este clar că suntem aşezaţi pe un stat construit în vremea FSN-ului, realizat după chipul şi asemănarea domnului Iliescu. Statul acesta trebuie flexibilizat şi modernizat.

– Cel mai important lucru este zona politicului. Politicul trebuie să fie cel care trebuie să aibă curaj să spună românilor: „atenţie!”. Statul trebuie să privească la problemele reale, dar nu putem să dăm venitul minim garantat, care se manifestă primordial în sistemul rural, când tu ai 3 milioane de hectare nelucrate. Ca să îi pot spune să se ducă la munca pământului, trebuie să modific codul muncii. Aşa cum este codul acum, nu îi dau şanse să muncească egal. Tot eu stat trebuie să creez acele condiţii care să stimuleze angajarea sezonieră. Nu îii tai venitul minim garantat şi îi spun să se ducă la muncă şi mai daugă ceva la venitul lui.

– Justiţia socială să nu mai lase domni ca Voiculescu, Patriciu, Vîntu să acumuleze valori de la stat, este un alt lucru care nu este încă săvârşit în România.

– Statul este responsabil de politici, politici sociale care ar trebui să se încadreze în resursele pe care le are, politici de dezvoltare, de susţinere a IMM-urilor, politici de educaţie, de sănătate. Pentru cei care cred că putem reveni la perioada comunistă, când statul era tătucul tuturor, când statul era inclusiv în aşternutul familiilor, un stat democratic nu poate fi un astfel de stat. Fiecare cetăţean trebuie să fie responsabil pentru viaţa lui, pentru prezentul şi viitorul lui. Statul nu poate crea tot timpul condiţiile necesare, ori din lipsă de resurse, ori din lipsă de inteligenţă, dar responsabilitatea individului pentru el însuşi este majoră. nu poate cere nimeni să fie luat sub patronajul statului, pentru că ne întoarcem la situaţia dinainte de 1989. Nu vom fi o ţară care să progreseze consistent până când nu vom fi responsabili fiecare pentru el însuşi.

Dacă România ratează tranşa din ianuarie de la FMI va fi o explozie a dobânzii

– Dacă România ratează tranşa din ianuarie de la FMI, va trebui să ieşim pe piaţă, dar va fi o explozie a dobânzii. Urgenţa era finalizarea condiţiilor acordului cu FMI, ceea ce înseamnă Legea pensiilor, Legea salarizării şi Legea bugetului de stat

– Principalul eveniment care se întâmplă anul viitor este reluarea creşterii economice. România îşi va relua creşterea economică în semestrul II din 2011, lucru bun pentru că va fi o creştere mică dar va marca ieşirea din recesiune. Nu din criză. Nimeni n-a ieşit încă din criză. În opinia mea este o criză de sistem. Trebuie să vedem ce trebuie ajustat în funcţionarea capitalismului pentru ca dezvoltările să fie sigure, durabile, şi să garanteze certitudini de creştere. Trebuie să vedem cum stăm cu statul social.

– În ceea ce priveşte personalul, se va trece la o ajustare fină. S-au făcut reduceri consistente anul acesta, iar procesul trebuie continuat şi să devină calitativ. Trebuie văzută calitatea personalului în sistemul bugetar. Este clar că incompetenţa este cea care face să nu atragem fondurile europene. Nu mai este miza cea mare reducerea masivă a cheltuielilor, ci ajustarea acolo unde nu s-au făcut aceste reduceri şi creşterea calitativă a aparatului de stat.

– România va avea un buget cu un deficit de 4,4% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 6 mld de euro pe care trebuie să îi împrumutăm. România va împrumuta mulţi bani anul viitor, avem şi un buget cu deficit destul de mare, dar vom merge înainte.

– Nu poate spune cineva că PNL este un partid de dreapta. Ei sunt împotriva modernizării statului, sunt mai populişti decât cei de stânga. Partidele de opoziţie au ca obiectiv intrarea României în derapaj.”

De remarcat ca Basescu, pe langa exprimarea unor realitati si a unor viziuni concrete despre diverse probleme, strecoara sistematic, de fiecare data, cate un atac la adresa Opozitiei, in special la adresa PSD si a lui Ion Iliescu. Lucru ce nu face altceva decat sa puna Opozitia in garda si sa trateze cu prudenta orice initiativa ar veni de la Cotroceni sau Palatul Victoria, si, de asemenea, obliga Opozitia la raspunsuri extrem de dure. Climatul e unul de neincredere, tensionant. Basescu spune ca:

„- Evaluarea pe care o dau Guvernului este una bună pe fond. Un Guvern care a reuşit să se ridice, cu toate stângăciile lui de comunicare, este un Guvern care şi-a făcut datoria. A avut curaj să îşi asume măsurile dure, grele, care le-au adus maximă impopularitate. Despre perspectivele lui Emil Boc în fruntea PDL-ului, eu nu mai cunosc demult acest partid. Mai cunosc foarte puţini dintre cei cu care am construit partidul. Eu continui să fac ce am făcut şi în timpul guvernului Tăriceanu, nu dau ordine prin televizor. Nu întotdeauna eu am dreptate.”

Interesant este ca nu atat din partea PDL vin aceste atacuri spre Opozitie, cat din partea Presedintelui, ce nu mai are nicio miza, dupa cum a afirmat, deoarece este la ultimul mandat! (Chiar ma gandeam ca o prietena din blogosfera mi-ar spune ca nu inteleg: nu este niciun PDL, e doar Basescu!!) Dar acest lucru se repercuteaza in relatia Opozitiei cu PDL-ul si in colaborarea pe care ar trebui s-o aiba cele doua in Parlament, pentru votarea unor legi importante. Basescu si PDL nu vor putea niciodata sa reformeze statul fara participarea celorlalte forte politice, ma gandesc in special la PSD si PNL. O incercare solitara va fi sortita esecului, mai ales acum in conditiile unei credibilitati reduse, atat a Presedintelui cat si a PDL, reliefata in sondajele de opiniei. Ponta si-a manifestat si nu o data neincrederea in Basescu, iar aceasta declaratie: „Despre perspectivele lui Emil Boc în fruntea PDL-ului, eu nu mai cunosc demult acest partid.„, ca „nu mai cunoaste demult acest partid”, pare ca vine sa intareasca acest lucru. Ideea e ca domneste neincrederea totala, climat in care nu se poate construi niciun fel de reforma, doar derapaje! Foarte greu respirabil…

 

decembrie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Remaierea

Mai demult circula o vorba apropo de remaniere. Adica nu remanierea ci remaierea.  Dar sa vedem cine sunt ministrii nominalizati. Iata ce ne spune Mediafax:

Vezi aici biografiile miniştrilor nominalizaţi

Dupa care sa vedem, din Romania Libera:

Ce i-a spus Băsescu lui Boc pentru a forţa remanierea

Ar trebui sa vedem ce spune si presa straina:

The Economist: Remanierea Guvernului României a fost ca o gală Oscar

si, din Mediafax:

AFP: Remanierea Guvernului din România, în plină criză economică, stârneşte preocuparea analiştilor

Precum si:

Presa străină evocă posibilele consecinţe ale remanierii asupra acordului României cu FMI

Sa vedem si parerea unui Deputat ploiestean. Evident, este vorba de dl.  Sever Voinescu – aici. Dar este de citit interviul din Romania Libera, luat de Sabina Fati domnului Sever Voinescu:

Ruptura dintre PDL şi Traian Băsescu, „un scenariu de coşmar”

Din interviu spicuim:

„Care ar fi riscul rupturii între preşedintele Băsescu şi PDL?

S.V.: Nici nu vreau să mă gândesc că s-ar putea întâmpla aşa ceva, intrăm deja în scenarii de coşmar pentru PDL, pentru preşedinte şi pentru dreapta românească în general.”(subl.mea)

Pe de alta parte sa vedem ce declaratii a facut Traian Basescu la depunerea juramantului noilor ministrii (Mediafax):

Noii miniştri au depus jurământul. Vezi aici declaraţiile preşedintelui Băsescu

Iar Romania Libera ne spune:

Jeffrey Franks a discutat la Guvern cu premierul Emil Boc

Pe de alta parte, sa vedem cum stam cu sondajele. Iata ce ne spune tot Romania Libera:

Sondaj IRES: PSD ar câştiga alegerile parlamentare cu 38%

Din articol spicuim:

„Dacă duminică viitoare ar avea loc alegeri parlamentare PSD ar ieşi câştigător detaşat, cu un procent de 38 %, secondat de PNL, cu 22%, apoi PD-L, cu 18%, Partidul Poporului, 11%, PRM, cu 4%, UDMR, cu 3%, UNPR, cu 2%, şi alt partid ar avea 1%, arată ultimul sondaj IRES, citat de ziare.com.”

De unde se vede ca o alianta PSD-PNL ar insuma 60% !! Partidul Poporului are 11%. Dar interesant este ca UDMR are doar 3%…!!

Intrebarea, referitor la remaniere: care ar fi fost solutia corecta pentru PDL – cea radicala, adica premierul impreuna cu intregul Guvern sa-si fi depus mandatul, sau solutia actuala – o remaniere guvernamentala?

Solutia radicala poate ca ar fi fost cea mai buna. Totusi, dupa parerea mea, ea ar trebui privita cu prudenta. De ce? Pentru ca, intr-o atare situatie, s-ar fi creat o realitate politica noua.  Ar fi intrat in functiune art. 103 din Constitutie cu privire la investitura, ceea ce ar fi insemnat ca Presedintele sa se consulte cu partidele reprezentate in Parlament, in vederea desemnarii unui candidat la functia de prim-ministru, dat fiind faptul ca niciunul dintre acestea nu are o majoritate absoluta. In acest caz, ar fi fost de presupus ca Opozitia ar fi atacat puternic! Mai ales ca „UDMR a lansat, în mod repetat, semnale că este gata să părăsească barca Guvernului Boc„. De asemenea Opozitia nu ar fi avut motive sa refuze ca un candidat propriu sa fie desemnat ca prim-ministru. Totusi, chiar si in acest caz, Presedintele ar fi putut sa desemneze un candidat din PDL pentru functia de prim-ministru. Ar fi putut sa fie, de exemplu, o situatie in care sa nu se ajunga la un numitor comun in urma consultarilor cu partidele de opozitie. In acest caz PDL ar fi pornit la guvernare cu o echipa noua.

Mie mi se pare ca aceasta remaniere este doar o chestiune de cosmetizare, de imbunatarire a imaginii unui partid ajuns, iata, dupa o guvernare grea in perioada de criza economica, la 18% din preferintele electoratului. Este si aceasta o actiune care ar putea sa aduca un plus de moment, ca sa zic asa. Insa in PDL ar trebui sa existe o viziune pe termen lung. Anul 2011 este crucial pentru acest partid. Basescu propune formula austeritatii  pentru toti, atat pentru Guvern cat si pentru toti ceilalti romani. Dar exista riscul ca, aplicand astfel de formule, intinzand coarda austeritatii prea tare, PDL sa se prabuseasca in sondaje tare de tot! Din aceasta cauza ar trebui sa aleaga calea de mijloc, despre care romanii spuneau ca este de aur! Un partid politic, mai ales intr-o scadere atat de accentuata de popularitate precum PDL, trebuie sa se gandeasca la ce va face in viitor. 2012 nu e chiar asa departe. PSD, in schimb, castiga electorat si va castiga si mai mult electorat daca PDL va continua sa se comporte ca si pana acum, daca isi va neglija cu atata nonsalanta viitorul. Ceea ce ma intriga la PDL este ca nu vad o gandire cu adevarat strategica in acest sens. PSD insa are o viziune mult mai buna. Aflandu-se pe un val de popularitate care l-ar putea propulsa chiar si mai sus in sondaje, acesta propune un guvern de criza de 6 luni, urmat de alegeri legislative anticipate, si chiar alegeri prezidentiale. O idee care, daca ar fi aplicata, ar duce acest partid spre victorie! Care sunt ideile strategice ale PDL, care sa-l conduca spre o victorie in alegeri, fie ele si la termen? Aceste idei, cel putin deocamdata, nu se vad! Iar treaba asta se fac a nu o vedea nici Basescu si nici Boc. Pentru ca iata ce editorial, dealtfel excelent, semnat de Cristian Campeanu, apare in Romania Libera:

PDL se sinucide

Discrepantele, semnalate de presa, care au aparut intre Premier si Presedinte nu sunt de bun augur pentru PDL. Ce se intampla? Basescu este obisnuit sa castige in fata adversarilor politici lansand celebrele sale atacuri critice la adresa acestora, ducand apoi jocul intr-un final ce-i este favorabil. Acum isi critica partidul si pe Boc. Evident, asa nu are nimeni de castigat: nici PDL si nici Basescu. Si nici nu poate sa performeze politic in felul acesta. Spicuim din Romania Libera:

Băsescu către Boc: „Îngropaţi partidul! De acum încolo, vă descurcaţi singuri!”

După o zi agitată şi plină de întâlniri, toate informaţiile dădeau ca sigură ieri după-amiază o remaniere „soft”, care viza doar trei nume: Sebastian Vlădescu (Finanţe), Mihail Dumitru (Agricultură) şi Mihai Şeitan (Muncă). Cel puţin asta a fost lista cu care a intrat Emil Boc, joi dimi neaţă, la Cotroceni şi care, se pare, l-ar fi supărat foarte tare pe şeful statului. „Îngropaţi partidul! De acum încolo vă descur caţi singuri!”, i-ar fi spus Traian Bă sescu premierului, repro şându-i că printre nominalizaţi nu se regăsesc şi grei ai partidului. În replică, Boc ar fi spus că Berceanu şi Videanu se bucură de susţinerea partidului în teritoriu. Dar acesta nu a fost singurul motiv de nervozitate pentru Băsescu. Surse oficiale au declarat RL că preşedintele ar fi fost extrem de deranjat de remanierea lui Vlădescu, pe care l-a susţinut în perioada mandatului. „Partidul vrea aşa”, s-ar fi apărat premierul. La finalul întrevederii, sursele citate ne-au declarat: „Preşedintele e foarte, foarte nervos. Probabil va da guvernarea opoziţiei”.” (subl.mea)

Desi, mai apoi, a declarat, referitor la Guvern, conform Mediafax:

Băsescu: Nicio clipă nu accept ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuie

Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu acceptă nicio clipă ideea că Guvernul nu a făcut ce trebuia, pentru că aceasta nu corespunde realităţii, precizând că România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o politică populistă.

„Vreau să ştiţi că nicio clipă nu accept ideea, pentru că nu corespunde realităţii, că Guvernul n-ar fi făcut ceea ce trebuie în perioada de criză. A făcut ce trebuie în limita resurselor pe care le-a avut. Din păcate, România a intrat în criză cu un buget puternic afectat de o legislaţie populistă, emisă în perioada 2007-2008, legislaţie care a angajat cheltuielile salariale şi sociale dincolo de limitele pe care România le putea suporta”, a declarat şeful statului.”

Partea proasta este ca el nu dezvolta o viziune pentru  cresterea electorala a partidului. Si nici la Boc nu s-a vazut, pana acum, lucrul acesta. Evident, fiind Presedintele Romaniei, Traian Basescu, trebuie sa fie echidistant fata de toate partidele politice. Cu toate acestea, ar trebui sa se gandeasca ca s-ar putea, si aceasta probabilitate nu e neglijabila deloc, ca din 2012 s-ar putea sa coabiteze cu PSD si PNL… Lucru deloc usor, daca chiar cu partidul din care provine nu e usor de coabitat…Poate ca ii convine asa! Nu este exclus. Poate nu-i pasa ca va coabita cu adversarii politici. Iarasi nu este exclus. Si totusi… Lipsa de viziune strategica a PDL este evidenta. Nu se vede o idee. Lucru grav pentru acest partid, macinat de luptele intre tot felul de fractiuni interne, care-i slabesc, desigur, coerenta. Situatia economica este dificila. PDL ar trebui sa se gandeasca cum sa faca ca sa usureze greutatile prin care trece populatia, si asa greu incercata si obosita de aceasta mult prelungita tranzitie. Acesta ar fi un aspect pe care PDL ar trebui, cred, sa-l trateze cu toata seriozitatea.

septembrie 4, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Doua chestiuni

Iata un articol si un interviu care aduc in discutie 2 probleme: invatamantul romanesc de azi si, respectiv, evenimentele din 13-15 iunie 1990. Foarte interesante, va invit sa le cititi.

Cel despre invatamantul romanesc este din voxpublica si semnat de Eugen Istodor:

Inspaimintatorul invatamint de azi. Text scris de profesorul Dan Ungureanu

Celalalt este un interviu din Adevarul cu Adrian Cioroianu:

Adrian Cioroianu:„Moscova nu e străină de «13-15 iunie»“

iunie 4, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Revolutia informationala…

Ideile imi sunt inspirate de cartea profesorului Ghita Ionescu – „Investigarea comparativa a politicii comuniste”, din care voi cita.

Ghita Ionescu este un faimos politolog britanic de origine romana, profesor la Universitatea din Manchester. Profesorul Ionescu a publicat, in 1968, impreuna cu Isabel de Madariaga, cartea intitulata Opposition, in care studiaza opozitia ca institutie caracteristica unei democratii constitutionale. In 1965 a intemeiat revista de studii politice Government and Opposition, creindu-se o adevarata scoala de gandire politologica, axata pe ideea ca trasatura distinctiva dintre regimurile politice constitutional-pluraliste si cele autoritar-dictatoriale este furnizata de prezenta si rolul opozitiei politice. Este autorul a numeroase analize consacrate fenomenului comunismului: Communism in Romania (Londra, Oxford University Press 1964), care prezinta istoria miscarii comuniste in Romania. O lucrare foarte importanta prin viziunea ei si prin sesizarea corecta a destinului final al statelor coumniste din Europa de Est este The Politics of the European Communist States (Londra, Weidenfeld&Nicolson, 1967). Cartea la care am facut eu referire in paragraful de inceput a fost publicata in tarile occidentale (inclusiv Japonia) incepand din 1972. La noi a aparut la Humanitas in 1992 cu o prefata a autorului pentru editia in limba romana si tine seama de schimbarile survenite in lume.

Cartea este de dimensiuni reduse dar contine o imensa bogatie de idei. Este interesanta, pentru ca multi discuta despre prabusirea comunismului doar sub aspectul a „ceea ce au facut Bush si Gorbaciov”, adica sub aspectul relatiei dintre cele 2 superputeri mondiale SUA si URSS, reprezentate prin liderii lor de atunci. Insa putina lume se gandeste la cauzele profunde care au dus la prabusirea comunismului. Adevarul este ca viata merge inainte, cum se spune, si societatea evolueaza in felul ei propriu. Este clar ca inceputul revolutiei industriale  a marcat o era noua in istoria omenirii, producand schimbari in ceea ce priveste gandirea oamenilor. Profesorul Ionescu remarca in lucrarea sa cele 4 faze ale revolutiei industriale. Prima faza: „cea a carbunelui, a otelului si a cailor ferate (cand s-a deschis era transporturilor si comunicatiilor); cea de a doua faza, cea a petrolului si electricitatii (care a facut posibila patrunderea in era microelectronicii); cea a aviatiei, materiilor plastice si a energiei nucleare (care a deschis era nucleara); si cea de a patra, faza revolutiei informationale”. Ilustreaza apoi felul in care s-a schimbat conceptia si gandirea oamenilor, bineinteles si din punct de vedere idelogic, deoarece „capitalismul, ca sistem de productie, n-a luat startul decat o data cu industrializarea, in cadrul careia capitalul era legat intr-o conexiune dialectica indisolubila cu munca – parghia ideologica a marxismului. Capitalul a evoluat si el, fructificand mijloacele date la iveala de industrializare, de la capital national la capital international, si, o data cu interdependenta globala generata de revolutia informationala (sublinierea imi apartine), la capitalul transnational, care pluteste pe deasupra tuturor granitelor si restrictiilor oficiale nationale”. Interesant este ceea ce spune mai incolo despre revolutia informationala, si anume: „Revolutia informatioanala este in curs de desfasurare si are un ritm atat de accelerat („accelerarea istoriei” de care vorbea Daniel Halevy), incat nu se poate ghici ce noi consecinte va avea (sublinierea mea). Ea se deosebeste de celelalte trei faze ale revolutiei industriale prin trasaturi de ordin stiintific, geopolitic, consecinte in plan politic si aparaitia unor noi viziuni filozofice.” Sublinirea imi apartine pentru ca am gasit foarte interesanat ideea. Sigur trebuie sa fie o diferenta intre „societatea motorului cu aburi” si „societatea chip-ului (circuit integrat miniaturizat)”.  Vreau sa spun ca aceste schimbari au avut consecinte foarte clare in ceea ce priveste viata oamenilor, deci si in ceea ce priveste gandirea lor si conceptiile lor, aspiratiile lor. Sa ne gandim numai la urmatorul lucru: cine, in Romania, acum 30 de ani, avea calculator si blog personal?. Profesorul Ionescu spune ca descoperirea chip-ului ( deci in plan stiintific) ” a introdus o mare discrepanta fata de trecut si a inaugurat o noua faza a industrializarii, invaluind nu numai globul pamantesc dar si distantele cosmice. Deci chip-ul a facut posibila trasatura cea mai importanta din punct de vedere geopolitic, si anume: „globalizarea interdependentelor aparute intre „toate statele”, de la mari „puteri”, ca Statele Unite, la state mici la Luxemburg, Albania sau Nicaragua.”. „Din punct de vedere al politicii ca atare, globalizarea interdependentelor a dat nastere unor fenomene purtatoare de noi intelesuri, precum „subsidiaritatea” si „regionalizarea”. Regionalizarea este gruparea statelor vecine si cu o cultura asemanatoare. Asa sunt gruparile realizate in cadrul Comunitatii Europene sau, mai mult sau mai putin formal, Asia de Sud-Est sau „America” sau asocierea Canadei si Mexicului cu Statele Unite. Aceste „regiuni” se organizeaza nu atat pentru a rivaliza cu celelalte regiuni – cum se proceda inainte – , cat pentru a putea „colabora” mai bine. Rezultatul geopolitic, politic si idelogic cel mai evident al interdependentei il constituie capitularea fortata a bastionului ideologic al „blocului sovietic”, a statului sovietic insusi.” Mi se pare foarte importanta aceasta precizare pe care am subliniat-o deoarece reflecta imposibilitatea sistemului comunist de a se adapta si participa la aceasta revolutie informationala. Autorul spune: ” Societatea „globala” accepta participarea tuturora – pana si a fostei Rusii comuniste care pana acum denunta piata mondiala drept o unealta a capitalismului”. ” Din punct de vedere filozofic consecinta principala a revolutiei informationale este prioritatea evidenta pe care ea o confera cunoasterii (sublinierea autorului!). Un om modern trebuie sa posede „cunoastere” in doua sensuri. Este vorba, pe de o parte, de cunosterea specializata, proprie meseriei sale, de medic, de pilot, de economist, de electrician sau de inginer. Omul modern trebuie sa fie la curent mult mai profund, mai analitic si fara intarziere cu ceea ce se impune in virtutea stiintei in practica (sublinierea autorului!) meseriei sale. In al doilea sens, omul modern este, fie ca vrea fie ca nu vrea, informat la zi cu tot ce se petrece in lume. Mijloacele de transmisie imediata a informatiei, radioul, televiziunea ( si intr-un mod mai personalizat, telefonul si faxul) il intampina cu imaginile si vocile lor acasa, pe strada si la locul de munca. In acest fel cunoasterea moderna inunda viata zilnica a cetatenilor lumii  si ii face sa participe (sublinirea autorului!) personal la evolutia evenimentelor mondiale. Benjamin Barber, un politolog modern american, vorbeste in cartea sa Strong Democracy despre teledemocratie – ca o noua forma de participare, cu conditia desigur ca televiziunea si mediile de informare in general sa nu fie controlate de catre stat. „Glasnost”, eliberarea mediilor de informare, a dus, in cateva saptamani, la prabusirea imperiului sovetic”. Este foarte intersant ce intelege autorul prin societate civila informatizata. Acesta spune: ” As folosi insa o expresie foarte condensata, „societatea civila informatizata”, pentru a denumi societatea care nu poate fi controlata de catre stat. Expresia aceasta condensata rezuma, de fapt, urmatoarea idee: societatea civila informatizata este societatea industriala avansata care a trecut prin cele patru faze ale revolutiei industriale, ultima fiind cea a revolutiei informationale (de aici derivand si numele de societate „informatizata”)”. Profesorul Ionescu spune ca ratiunea umana a traversat criza cea mai grava  in suta de ani cuprinsa intre 1880 si 1980, interval in care doua determinisme, cel marxist si ce freudist, i-au negat independenta si puritatea. Mentionand irationalismul  nietzscheean care, pe de alta parte, si-a relevat consecintele in cel de-al doilea razboi mondial – domnia sa spune: ” Sa nu uitam ca acest razboi fusese precedat de ascensiunea statelor totalitare bolsevic si nazist si fusese pricinuit de catre acestea. Pactul sovieto-nazist confirmase identitatile dintre aceste state si a fost cauza ultima a declansarii razboiului”, ajunge la existentialism si conceptul propus de acesta: „absurd” care „exprima cele doua sentimente majore ale noii generatii: unul era starnit de privirea aruncata asupra trecutului recent si intruchipa revolta impotriva absurditatii razboiului si a continuarii lui „la rece”; iar celalalt sentiment era provocat de examinarea prezentului si viitorului, de incapacitatea de a „intelege” deodata toata transformarea cunoasterii prin noua revolutie stiintifica. Noile instrumente de cunoastere mecanica (subl. autorului), cunostere mai puternica decat cea umana, agravau dintr-o data vechiul sentiment uman ca toata existenta este absurda. Revolutia studentilor americani, francezi si, mai apoi, a colegilor lor din toata lumea libera a fost o manifestare zguduitoare a acestui sentiment al absurdului. Nu trebuie sa uitam ca in multe universitati studentii spargeau calculatoarele si le aruncau pe fereastra”. Se refera apoi al Foucault si Derrida, apoi la Sartre. ” O generatie intreaga de intelectuali, in lumea occidentala, pasea tot mai mult in fundatura constituita de o viziune din ce in ce mai negativa, hedonista si regresiva – in directia potrivnica progresului. Evazionismul in viciu, droguri si revolta era noua atitudine adoptata. Este adevarat, totusi, ca, intre timp, stiinta, indeosebi noua fizica si biologie, desi conducea cunoasterea spre noi culmi tehnice, prometeice, isi recunostea neputina ultima de a explica misterul nasterii si al mortii omului. De aici si reintoarcerea la credinta (sublinierea autorului!), chiar daca nu intotdeauna la religia adevarata. Noua cunoastere stiintifica s-a resemnat si a acceptat ca nu poate descoperi misterul creatiei singurei lumi din univers in care exista viata (intre timp explorarile pe alte planete aratasera ca sunt toate moarte, precum prevazuse Eminescu: „regina noptii moarta”). Cunoasterea stiintifica se indreapta spre pragmatism (subl. autorului) (pragmatismul fiind prin natura lui potrivnic gandirii ideologice) si spre obiectivitate (subl. autorului) stiintifica (opusa subiectivismului individual). La randul lui, pragmatismul care caracterizeaza gandirea politica moderna a adus in viata politica o potolire a „pasiunilor” (cum ar spune Albert Hirschman) si a ambitiilor asa-zis „revolutionare”. Combinat cu colaborarea impusa de relatiile de interdependenta efectul este unul de impaciuire sociala si nationala”. Interesant este faptul ca autorul releva ca: ” Societatea isi afirma astfel suprematia asupra statelor si Statului in general, reducand-ul la ceea ce se numeste in noul vocabular politic subsidiaritate. Statele constitutional-pluraliste, menite prin chiar propria lor definitie sa ajute la flexibilitatea si expansiunea societatii in plan national si transnational, se adapteaza la noul val de „subsidiaritate” cu evidenta disciplina si succes. Cu mult mai grea, cu adevarat improbabila (subl. mea), era adaptarea la cerintele neinduplecate ale revolutiei informationale a fostelor fortarete statale marxist-leninist-staliniste”.

Urmeaza o viziune interesanta asupra a ceea ce autorul numeste „statul marxist-leninist-stalinist” pus fata in fata cu revolutia informationala. Aceasta revolutie informationala – cauzata de progresul societatii – a fost cea mai mare provocare pentru statul de tip comunist, caruia acesta nu a putut sa-i faca fata. Iata ce spune profesorul Ionescu: ” Cititorul va gasi in analiza facuta in carte defectelor originare, congenitale ale statului marxist-leninist- stalinist explicatia diagnosticului final al cartii. Statul marxist-leninist- stalinist trebuia sa se prabuseasca; el s-a prabusit sub presiunea revolutiei informationale. Acest stat se baza de la inceput pe atatea contradictii intre anormalitatea (subl. autorului) pretentiilor sale programatice, pe de o parte, si normalitatea (subl. autorului) politica necesara in functionarea unui stat, incat un asemenea stat anormal (subl. autorului), nefiresc in structura sa, in orice caz nu ar fi putut dura. Revolutia informationala, accelerand istoria, a grabit sfasierea generata de contradictiile structurale. Principalele contradictii erau:

  • contradictia dintre realitatea statului celui mai centralizat din istoria lumii si pretentia de a fi un stat de republici „autonome”, din punct de vedere federal. Din punct de vedere constitutional si administrativ, statul insusi ar fi trebuit sa fie intemeiat pe comune (soviete): statul sovietic;
  • contradictia dintre functionarea normala si deci cu totul libera a societatii si pretentia statului de a forma, manipula si controla total (subl. autorului) acea societate;
  • contradictia dintre un stat-aparat (adica un stat dominat de unul din aparatele oricarui stat: partid, armata, politie, etc) si administratia complexa a unui stat modern in care in mod firesc aceste aparate sunt numai organe executive sau organizatii secundare politice ale societatii in functiune;
  • contradictia dintre conceptul de partid (ca parte, dupa cum ne-o dovedeste si etimologia acestui cuvant: partid vine de la „pars”) si un partid unic (subl. autorului), cu adevarat monolitic. O „parte” nu este parte decat daca exista si alte parti. Logica partidelor politice cere existenta unei pluralitati: mai multe partide care isi disputa favoarea alegatorilor;
  • contradictia dintre „comunism” si capitalismul de stat;
  • contradictia dintre o societate civila libera si un stat „fara opozitie”.

Punctele de vedere sunt, fara indoiala, deosebit de interesante, dar eu stau si ma intreb cum se vor adapta (cum se vor conecta) la revolutia informationala statele care au iesit din comunism. Pentru ca post-comunismul este, trebuie s-o recunostem, o problema destul de mare, as zice eu. Pe de alta parte este clar ca trebuie cumva sa ne adaptam la aceasta revolutie industriala in desfasurare, care se desfasoara foarte rapid. Eu am vazut o imagine, la televizor, socanta: la tara, la noi, se ara cu plugul!! Tranzitia nu este numai o contradictie, dar si o perioada in care contrastele sunt deosebit de accentuate. Pe de o parte beneficiem de televiziune digitala, pe de alta parte se ara cu plugul. Asa cum releva autorul, revolutia informationala a fost cauza de progesul tehnic in principal. De asemenea a fost o evolutie a revolutiei industriale, care a ajuns la faza de revolutie informationala. Pe cand la noi se remarca un regres industrial evident, lucru care ingreuneaza adaptarea la revolutia informationala pentru ca a te adapta la aceasta nu inseamna numai sa fi beneficiarul unor descoperiri stiintifice facute de altii. Iar „colaborarea” de care pomenea profesorul Ionescu se poate oare face intre tari care manifesta regres din punct de vedere economic (si industrial) si tari dezvoltate care, dimpotriva, manifesta un progres evident? Nu ma refer la criza economica actuala, deoarece un astfel de fenomen a fost si in trecut si, totusi, nu a blocat dezvoltarea Vestului. Este adevarat, se resimt efectele grele ale crizei, dar, cu toate acestea, nu se poate spune, spre exemplu, ca Marea Depresiune din 1929-1933 a blocat dezvoltarea SUA. Si acum SUA ramane o tara dezvoltata economic, in ciuda crizei economice. Pe cand regresul economic al Romaniei s-a desfasurat in toti acesti 20 de ani de post-comunism, destul de accelerat. De aceea problema conectarii Romaniei la revolutia informationala, care are loc si acum, pe timp de criza, mi se pare destul de dificila, date fiind realitatile de aici, situatia noastra economica. Si totusi este important sa fim conectati la aceasta revolutie informationala care, dupa cat se pare, este unica noastra sansa de dezvoltare.

aprilie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | 4 comentarii