Zaherii si Taherii Romaniei

Ceea ce nu prea se remarca in legatura cu Omar Hayssam este faptul ca el face parte din panoplia investitorilor strategici (sa pun ghilimelele de rigoare?) postdecembristi ce provin din zone „misto” (sau cum zic americanii: „very cute” 🙂 ) , in cazul nostru Orientul Mijlociu, impreuna cu un Zaher Iskandarani, zis si Printul Banatului, si Fathi Taher (v. de exemplu aici, aici, aici, aici, aici). In ceea ce-l priveste pe Taher, parca n-am auzit sa fie asa probleme… In schimb la Zaher…

Mediafax

Zaher Iskandarani, trimis în judecată într-un nou dosar, pentru tentativă de înşelăciune şi fals

Se arata ca:

„Zaher Iskandarani a fost trimis în judecată într-un nou dosar, în care este acuzat de tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri, după ce două firme controlate de acesta prin interpuşi a întocmit 13 contracte de creditare false, pentru a nu plăti taxe şi impozite de peste 42 de milioane de lei.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara i-au trimis în judecată, în stare de libertate, pe Zaher Iskandarani, Sarah Riyad şi Jamil Fadi, pentru tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Alături de aceştia vor fi judecaţi Radu Bogdan Nărămzoiu, pentru două infracţiuni de înşelăciune în forma tentativei şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Stoiana Găman şi Dana Claudia Gheorghian, pentru două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifa, acesta fiind acuzat de două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune.

Procurorii arată, în rechizitoriul trimis instanţei, că în anul 2007, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a obligat două societăţi comerciale controlate de Zaher Iskandarani, prin persoane interpuse, să plătească impozite şi taxe datorate bugetului de stat în valoare de 21.194.909 de lei şi respectiv 21.457.950 de lei.

Procurorii au menţionat că Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv, în aprilie 2014, la cinci ani de închisoare pentru infracţiuni comise în cadrul celor două firme pe care le controla indirect. Iskandarani a primit pedeapsa în dosarul de contrabandă cu ţigări în care a fost judecat pentru că a prejudiciat statul cu aproximativ două milioane de lei. În acelaşi dosar au fost condamnate, la câte trei ani de închisoare cu executare, alte două persoane de origine arabă.

Procurorii susţin că, pentru a încerca eludarea plăţii celor peste 42 de milioane de lei datorate statului, inculpaţii au încercat, la început prin acţiuni în justiţie, anularea celor două decizii de impunere.

După ce solicitările au fost respinse, inculpaţii au cerut intrarea în insolvenţă a celor două firme, Liviu Ionel Trifa fiind desemnat de către instanţa de judecată în calitate de lichidator judiciar.

Procurorii susţin că Trifa a fost cooptat şi propus de către administratorul celor două societăţi, în virtutea relaţiilor pe care le avea cu Zaher Iskandarani. Trifa s-ar fi ocupat anterior de evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale.

După desemnarea lui Trifa ca lichidator judiciar, inculpaţii au întocmit în fals 13 contracte de creditare, prin şapte dintre acestea susţinându-se în mod nereal că una dintre firme datora lui Radu Bogdan Nărămzoiu suma de 2,4 milioane de lei, lui Zaher Iskandarani – 2,15 milioane de lei şi lui Fadi Jamil 28 de milioane de lei, sumă defalcată în trei contracte în valoare de 20 de milioane, 1,4 milioane, patru milioane şi 2,6 milioane de lei.

„Celelalte şase contracte întocmite în fals atestau în mod nereal că cealaltă societate comercială datora inculpatului Nărămzoiu Radu Bogdan suma de 2.375.000 lei, inculpatului Sarah Riyad suma de 15.145.000 lei (defalcată în trei contracte în sumă de 12.545.000 lei, 200.000 şi 2.400.000 lei) şi mamei naturale a inculpatului Iskandarani Zaher, care nu fusese niciodată în România, suma totală de 15.682.500 lei (defalcată în trei contracte de 11.222.500 lei, 960.000 lei şi 3.500.000 lei)”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Toate aceste contracte ar fi fost introduse artificial în contabilitatea celor două firme, de către Stoiana Găman, la solicitarea lui Iskandarani.

Ulterior, membrii grupării infracţionale s-au folosit de lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifu pentru a inversat ordinea de creanţă în tabelele de creanţă întocmite şi depuse în procedurile de insolvenţă a celor două firme, susţin procurorii.

„Această modalitate a prezentat instanţei de judecată, investită cu supravegherea operaţiunilor de lichidare a patrimoniului celor două societăţi comerciale, falsa aparenţă (contrară realităţii) a unor drepturi preferenţiale şi privilegiate ale inculpaţilor Iskandarani Zaher, Fadi Jamil, Sarah Riyad şi Nărămzoiu Radu Bogdan, care deveneau beneficiarii sumelor rezultate din vânzarea activelor înaintea instituţiilor statului. Această împrejurare era posibilă datorită sumei ce trebuia plătită lor, net superioară valorii activelor, organele fiscale fiind practic înlăturate de la posibilitatea de a-şi recupera sumele datorate de cele două firme”, se mai arată în rechizitoriu.

Astfel, cu aprobarea instanţei de judecată, în cadrul procedurii insolvenţei uneia dintre firme, s-a procedat la vânzarea la licitaţie a tuturor activelor la un preţ net inferior valorii reale. Licitaţia a fost însă fictivă şi la aceasta au participat apropiaţi ai lui Iskandarani şi fiul acestuia, care a şi fost desemnat câştigător.

Dosarul va fi judecat de magistraţii Tribunalului Timiş.

Procurorii au pus sechestru asigurător pe un cont bancar deschis pe numele uneia dintre firme, pentru a putea fi recuperat prejudiciul de 42.652.859 de lei, reprezentând impozite şi taxe datorate bugetului statului de cele două societăţi comerciale.

În această cauză, procurorii au fost sprijiniţi de Serviciul Român de Informaţii.

Sirianul Zaher Iskandarani a fost dat în urmărire naţională în 6 aprilie, după ce nu a fost găsit pentru a fi încarcerat ca urmare a condamnării lui definitive la cinci ani de închisoare pentru contrabandă cu ţigări.

Prin decizia din 4 aprilie a Curţii de Apel Bucureşti, Zaher Iskandarani şi ceilalţi doi condamnaţi, precum şi SC Alchool Banat Industry SRL Timişoara, prin lichidatorul judiciar, au fost obligaţi să plătească ANAF aproape 1,9 milioane de lei, plus dobânzile aferente acestei sume.”

In legatura cu Hayssam, subiectul discutat este aducerea in tara a lui Mohammad Munaf:

Hayssam, despre aducerea lui Munaf în ţară: Momentul adevărului se apropie. Şi eu şi el vom fi liberi

Se arata ca:

„Omar Hayssam, aflat în Penitenciarul Mărgineni, unde ispăşeşte o pedeapsă de 23 de ani de închisoare, din care 20 pentru răpirea celor trei jurnalişti români în Irak, spune că odată cu aducerea lui Mohammad Munaf în România ”momentul adevărului se apropie inevitabil”.

Omar Hayssam a postat, vineri, pe Facebook, un mesaj semnat ”echipa de apărare”, în care reacţionează faţă de aducerea în ţară a lui Mohammad Munaf.

”Munaf a ajuns în ţară! În sfârşit. Mi-e greu să mă bucur cu toată inima, e vorba de un cunoscut al meu, un apropiat adus să ispăşească nevinovat o sentinţă nedreaptă… Mi-e greu să nu mă bucur, văzând că momentul adevărului se apropie inevitabil, iar adevărul îmi este fără îndoială favorabil. Văd că multă lume se bucură, iar în ceea ce îi priveşte pe unii mă întreb dacă bucuria lor e sinceră sau lucidă…Salut acţiunea autorităţilor române! Eficienţa dovedită a aparatului de stat este benefică pentru reputaţia patriei mele şi mesajul clar că nimeni nu se poate sustrage justiţiei şi rigorilor legii nu poate fi interpretat decât cu solidaritate şi mândrie naţională. Vorbesc în cunoştinţa de cauză şi, deşi sunt într-o poziţie ironică rostind acestea, nu există niciun dram de sarcasm sau nesinceritate în cele afirmate. Cum nimic nu este întămplător în această lume, iar dreptatea şi adevărul sfârşesc întotdeauna prin a se afirma răspicat, am un sentiment de bine. Speranţa mi-e mai vie, detenţia mai usoară. Cred că voi fi liber, la fel şi Mohammed Munaf. Faptul ca este închis este trist, dar necesar pentru a-i schimba statutul de fugar, urmărit de eterna suspiciune a vinovăţiei şi de anatema terorismului. Ca să cureţi o rană trebuie să o deschizi. Dar durerea e preţul necesar vindecării”, spune Hayssam.

Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, la zece ani de închisoare în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak (Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian şi Sorin Mişcoci), a fost adus, joi, în România şi se află în prezent în custodia Poliţiei Române, a anunţat Administraţia Prezidenţială.

Conform sursei citate, autorităţile române au finalizat joi demersurile în cazul lui Mohammad Munaf, cetăţean irakian şi american, cu aducerea în ţară a acestuia.

„Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, de Curtea de Apel Bucureşti la 10 ani de închisoare, pentru acte de terorism împotriva unor cetăţeni români, se află în prezent în custodia Poliţiei Române. Acest lucru a fost posibil ca urmare a cooperării tuturor instituţiilor statului român, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Felicit Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi celelalte instituţii din cadrul sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, care şi-au adus contribuţia pe dimensiunea externă, pentru ampla operaţiune desfăşurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni şi externi. Efortul autorităţilor române a făcut posibil ca unul dintre principalii vinovaţi în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak, în anul 2005, să îşi ispăşească pedeapsa în România, conform sentinţei judecătoreşti. Reafirm încă o dată sprijinul ferm al României pentru lupta împotriva terorismului”, spune preşedintele Klaus Iohannis, în mesajul transmis, joi, de Administraţia Prezidenţială.

Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu, în urma unei ample operaţiuni, a declarat Ovidiu Marincea, consilier al directorului SRI, Eduard Hellvig.

„Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu şi, în urma unei operaţiuni ample cu parteneri interni şi internaţionali, am reuşit să îl aducem în România pentru a ispăşi pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnat în 2008”, a spus consilierul directorului SRI.

Munaf – care era dat în urmărire internaţională de şapte ani – a fost introdus într-un centru de reţinere şi arest preventiv al Poliţiei Române, informa instituţia.

În aprilie 2008, Mohammad Munaf, care are cetăţenie irakiană şi americană, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la zece ani de închisoare pentru răpirea jurnaliştilor români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian în Irak. Decizia a rămas definitivă în 16 mai 2008, în condiţiile în care Munaf nu a făcut recurs la instanţa superioară. Astfel, atunci împotriva lui Mohammad Munaf a fost emis mandatul de executare a pedepsei.

În condiţiile în care Munaf nu se afla în România, acesta a fost dat în urmărire internaţională.

Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi, în 28 martie 2005, la Bagdad. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate în răpirea românilor, alături de alte cinci persoane.

Cei trei ziarişti români au fost răpiţi în apropierea cartierului Jami’a, în timp ce se aflau în maşina condusă de Mohammad Munaf, care era ghidul lor.

În urma unui proces în Irak, în primă instanţă, Munaf (având dublă cetăţenie irakiană şi americană, fiind rezident şi căsătorit în România, la momentul organizării răpirii românilor) a fost condamnat la moarte prin spânzurare, decizia fiind contestată de acuzat. Astfel, Curtea Federală de Casaţie irakiană a decis, în 29 ianuarie 2008, că hotărârea de condamnare la moarte prin spânzurare a lui Munaf şi a celorlaltor cinci acuzaţi a avut la bază vicii de procedură (inclusiv transcriere greşită a numelor) şi erori în aplicarea legii şi a stabilit anularea acesteia. Astfel, Curtea a anulat decizia de condamnare la moarte.

La scurt timp de la eliberarea jurnaliştilor români, Ministerul Public susţinea că, din audierea preliminară a suspecţilor reţinuţi la Bagdad, a rezultat că întreaga operaţiune de răpire a jurnaliştilor a fost iniţiată, înfiinţată şi coordonată de către Omar Hayssam şi Mohammad Munaf. Totodată, din declaraţiile date în calitate de martor de către persoanele reţinute în Bagdad a rezultat că răpirea ar fi fost planificată în România, preciza Ministerul Public.

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea celor trei jurnalişti, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.

Ulerior, în iunie 2005, preşedintele de atunci Traian Băsescu spune că Omar Hayssam voia să iasă din România şi că îşi transferase averea pe numele lui Mohammad Munaf, al soţiei acestuia şi al doctorului Mohamad Yassin, care a plecat la Bagdad în 29 aprilie, pentru a contacta autorităţile irakiene.

La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze pe Hayssam, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.

Omar Hayssam a fost adus în România în iulie 2013, după şapte ani de la fuga sa din ţară. El este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni din judeţul Dâmboviţa, fiind condamnat definitiv, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani şi, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnalişti, înşelăciune în cazul „Volvo” şi fraude în cauza „Foresta Nehoiu”. În total, Omar Hayssam are de executat 23 de ani şi patru luni de închisoare, prin contopirea pedepselor.”

Maestrul Ion Cristoiu are de asemenea un articol pe tema asta:

Aducerea lui Munaf – o Operațiune de succes a SRI făcut praf de o Comunicare publică dezastruoasă

Se arata ca:

„Deși redactat într-o limbă de lemn menită a-l face invidios pînă și pe Iosif Vissarionovici Stalin, Declarația Președinției despre aducerea în țară a lui Muhammad Munaf, condamnat pentru acte de terorism în 2008, felicită Serviciul Român de Informații „pentru contribuția pe dimensiunea externă, pentru ampla operațiune desfășurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni și externi”.

Spre deosebire de mulți confrați, n-am fost nedumerit de invocarea SRI.
Așa cum a dezvăluit Traian Băsescu pe Facebook, Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf în țară a fost declanșată cu ani în urmă.

Ca și în cazul lui Nicolae Popa, al lui Omar Hayssam, principalul temei al efortului l-a reprezentat necesitatea de a demonstra forța statului român.

Problema aducerii lui Mohammad Munaf în țară s-a pus chiar din 2005, cînd – așa cum arată documentele WikiLeaks, publicate într-un număr anterior al cristoiublog.ro – Autoritățile române, în frunte cu președintele Traian Băsescu, s-au dat peste cap să-i convingă pe americani să ni-l prede.

Ca orice Mare aliat al unei țări mici, America ne-a dat cu flit.
În aceste condiții, după pronunțarea sentinței definitive, s-a format la SRI o echipă specială, care nu putea fi condusă decît de Florian Coldea, cel mai bun ofițer de informații român pe lumea arabă, cel care a condus și Operațiunea aducerea în țară a lui Omar Hayssam, echipă avînd drept misiune rezolvarea problemei Muhammad Munaf. Ca și în cazul Nicolae Popa, ca și în cazul Omar Hayssam, președintele Traian Băsescu, cel care a cerut SRI Operațiunile de aducere în țară a unor condamnați definitiv, a dat și el o mînă de ajutor intervenind în plan internațional.

De ce a fost atît de importantă aducerea lui Mohammad Munaf?
Nu numai pentru că astfel s-a demonstrat existența unui braț lung al legii românești, dar și pentru că încă din 2005, cînd au fost dovezi clare ale implicării decisive a lui Munaf în prima răpire, cea regizată de Omar Hayssam, manipulat să creadă că, eliberîndu-i în cele din urmă pe jurnaliști, va veni pe un cal alb în România și va fi iertat de toate dosarele penale. Ca jurnalist care m-am documentat în stil american despre Afacerea jurnaliștilor și am publicat, în 2005, aproape o sută de pagini de manuscris, cu documente, inclusiv provenite de la Bagdad, pot depune mărturie că Muhammad Munaf e cel care a mers în Piața din Bagdad pentru a căuta irakieni dispuși s-o facă pe teroriștii, e cel care a ținut legătura cu Hayssam pentru a-i spune cum decurge Operațiunea.

Mult mai important, Munaf deține cheia transformării unei comedii a Răpirii în ceea ce s-a numit Răpire adevărată. Eu îl suspectez chiar c-a fost, la ordin, unul din complicii celei de a doua răpiri, Operațiunea cu nume de cod Hîrtia de muște, deoarece Aliații voiau să stîrnească agitație în celulele teroriste adevărate prin apariția unei celule false. Despre astfel de Operațiuni ne dezvăluie amănunțit filmul Spy Game, tradus la noi, Spioni de elită, din 2001, cu Robert Redford și Brad Pitt. Pentru că celulele organizațiilor teroriste autentice tăceau în spațiul comunicării telefonice, CIA pune la cale un așa-zis atac terorist atribuit unei organizații noi, necunoscute. Alarmate celulele tradiționale se apucă să schimbe telefoane întrebîndu-se cine sînt autorii. Bun prilej pentru Agenție să localizeze organizațiile reale.

Aducerea lui Mohammad Munaf ar putea înlesni aflarea adevărului despre cea de-a doua Răpire, cea reală, deoarece prima, așa cum arată și Rechizitoriul în Dosarul Omar Hayssam, a fost doar teatrală.

În plus, deși Rechizitoriul pe baza căruia Omar Hayssam a fost condamnat îl desemnează pe Moahammad Muanf drept trimisul lui Omar la Bagdad, pentru a asigura comedia răpirii, la procesul lui Omar lipsește confruntarea cu Munaf. Poate acum se găsesc temeiurile legale pentru o redeschidere a dosarului.

Memoriile foștilor directori ai CIA (adevărate bestselluri cînd apar, spre deosebire de memoriile șefilor de Servicii românești care nu apar niciodată, deoarece aceștia habar n-au ce fac subordonații și, deci, le e imposibil să scrie ceva despre vreo Operațiune a Serviciului) au toate drept leitmotiv următoarea tînguire:
Cînd Agenția are un eșec, scrie toată lumea. Cînd are un succes, nu scrie nimeni.
Regula s-a aplicat cu strălucire la succesul care a fost pentru SRI Operațiunea Aducerea în țară a condamnatului definitiv Muhammad Munaf.

Practic, lovitura dată de SRI în domeniul său constituțional de activitate a apărut opiniei publice drept un fapt banal, dintre cele cărora presa abia dacă le dedică niște rînduri la rubrica Știri pe scurt.

Un Serviciu secret într-o democrație își trage forța din imaginea de instituție care justifică din plin banii alocați de la buget, ba chiar din imaginea de mîndrie stîrnită în cetățeni la gîndul că țara dispune de ofițeri de informații în stare să-i concureze pe cei de la CIA, FSB, Mossad.

Din acest punct de vedere, un succes precum aducerea lui Mohammad Munaf trebuia să devină un moment mediatic de excepție.
N-a fost așa.
Și asta nu numai din cauza regulii invocate de directorii CIA în privința raportului dintre succese și insuccese.
A fost un dezastru de comunicare publică și din vina felului în care a fost comunicată aducerea lui Muhammad Munaf.

Declarația lui Klaus Iohannis, postată pe site-ul Președinției, e o mostră de comunicare publică de tip stalinist folosită în 2015, anul în care nici măcar un primar de cătun dintr-un colț uitat al Planetei, nu-și mai poate permite să nu comunice.

E vorba, potrivit titlului, de o Declarație a Președintelui României.
Din cîte s-a vîzut duminică seara la tv, Klaus Iohannis e viu.
Păi, dacă e viu nu putea să iasă el în persoană și să spună textul scris de alții dar învățat pe de rost?

Nu neapărat de dragul lui, ci de dragul celor care au reușit să-l aducă în țară pe Mohammad Munaf, condamnat printr-o sentință definitivă cu șapte ani în urmă.

Dacă ar fi ținut o conferință de presă, așa cum sînt sigur ar fi făcut Traian Băsescu, succesul Operațiunii ar fi devenit un eveniment mediatic.

Dacă aș fi din conducerea SRI, m-aș gîndi cu groază la cum n-ar face nimic Președintele în cazul unui eșec spectaculos al Serviciului, cînd ar fi nevoie mai mult ca niciodată ca cineva cu putere de influență asupra opiniei publice să sară în apărarea SRI.

Nu numai Klaus Iohannis e responsabil de eșecul de comunicare a unui succes al SRI, dar și SRI însuși.
În 1975, presa americană a dezvăluit una dintre cele mai ambițioase Operațiuni ale CIA:
Proiectul Azorian, desfășurat în 1974, care consta în recuperarea de pe fundul Oceanului Pacific al unui submarin nuclear sovietic scufundat în 1968.

Deși la vremea respectivă CIA a susținut că informațiile din presă erau scurgeri fără voința Agenției, date recente arată că însăși Agenția făcuse astfel ca să ajungă informațiile în presă, deoarece Operațiunea era un succes.

De ce s-a apelat la această formulă?

1. CIA nu-și putea permite să deconspire oficial Operațiunea.
2. Scandalul mediatic produs, adăugat senzaționalului tipic informației interzise, a făcut ca Operațiunea de succes a CIA să intre în conștiința opiniei publice americane.

Desigur, SRI nu-și putea permite să transmită oficial toate informațiile despre Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf.

Asta nu înseamnă că anumite informații nu puteau fi lăsate să se scurgă – controlat – în presă despre culisele Operațiunii.

Nici Președintele și nici SRI n-au dovedit minimă inteligență în materie de comunicare a unui succes al SRI.

Cînd va fi un insucces, nu va fi nevoie de nici o comunicare. Așa cum arată directorii CIA, insuccesul se comunică de la sine în astfel de cazuri.” (subl. mea)

Interesant este ca Taher, din cate inteleg, nu are probleme de genul asta. Zaher a sters-o, Hayssam e incarcerat! E ciudat ca un om de afaceri, chiar implicat in afaceri ce sfidau legea, recurge la o astfel de actiune: punerea la cale a rapirii unor jurnalisti intr-o zona de conflict si de foarte mare potential terorist precum Irakul… Despre Mohammad Munaf lucrurile sunt si mai complicate deoarece, din cate inteleg, el este un irakian care a emigrat in Romania, apoi in SUA, obtinand cetatenia americana in 1990. Cu toate acestea el a stat in Romania pana in 2004 cu nevasta si cei trei copii ai sai. Demn de remarcat este si faptul ca atat Hayssam cat si Munaf au fost adusi in tara dupa o lunga perioada de timp, vreo 7 ani… La aducerea in tara a lui Omar Hayssam, Basescu a declarat ritos: „Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul unui alt stat”, iar Ponta i-a intors replica sustinand: „Cand lucrezi cu iresponsabili trebuie sa-ti asumi si aceste riscuri” si a mai spus ca o parte din consilierii prezidentiali „au incercat sa deturneze politic pentru miscarea lor de doi bani o chestiune importanta pentru stat” (v. aici).

In 2013 am scris un articol despre Omar Hayssam:

O problema pentru cei foarte inteligenti

Intrebarile raman si acum. Interesant este insa si altceva: cine au fost investitorii strategici in Romania, dupa Revolutie… Oamenii acestia au invartit pe aici sume mari de bani, au avut afaceri, legaturi politice la nivel inalt… Totusi, cred ca e imposibil sa nu te intrebi daca activitatea lor economica si comerciala nu e legata si de cea de spionaj. Eu cred ca este o intrebare pe care orice om responsabil din tara asta si-o pune. Mai trebuie remarcat ceva: SRI nu a putut preveni actiunea de rapire a celor trei jurnalisti la vremea respectiva! S-ar putea sa fie doar o impresie ca America ne da cu flit. Eu nu m-as hazarda sa fac o astfel de afirmatie pana nu stim exact cum au stat lucrurile. Nici din documentele Wikileaks publicate de Ion Cristoiu nu rezulta lucrul acesta, ca America ne-ar fi dat cu flit:

Documentele WikiLeaks le dau peste bot analfabeților de la România Tv și Antena 3: Traian Băsescu s-a bătut să-l aducă în țară pe Mohammad Munaf!

Se arata ca:

„Sebastian Ghiță, încă în libertate, și Dan Voiculescu, în pușcărie, și-au dat mîna pentru a declanșa, prin televiziunile lor, România Tv și Antena 3, o campanie tiribombistă menită a dovedi că aducerea lui Mohammad Munaf în țară, pentru a-și ispăși pedeapsa dată prin sentința Curții de Apel București, îl face pe Traian Băsescu să tremure de frică. Nevolnici, guriste și guriști, fătuce și estropiați atît din personalul celor două televiziuni, cît și din afară se întrec în a trăncăni despre cît de tare s-a zbătut Traian Băsescu pentru ca Muhammad Munaf să nu fie adus în țară.

Documentele dovedesc însă contrariul.
Potrivit cablogramelor trimise de Ambasada Americii la București în 2006 și 2007 Departamentului de stat al SUA, interceptate și date publicității de WikiLeaks, Autoritățile române, în frunte cu Traian Băsescu, s-au dat peste cap pentru ca americanii să ni-l dea pe Mohammad Munaf.

Răspunsul american la solicitările îndreptățite ale aliatului român – răspunsuri ce s-ar putea rezuma în formula No sau Niet – ne arată încă o dată nenorocirea pentru o țară ca România de a fi într-o alianță asimetrică cu o Mare Putere a clipei istorice.

Redau mai jos cablogramele deconspirate de Wikileaks împreună cu urarea adresată lui Sebastian Ghiță să mai rămînă în libertate și angajaților săi, ca și ai celor ai lui Dan Voiculescu, să meargă la un curs, fie și scurt, de alfabetizare profesională.

UNCLAS SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000017 / 2006
Tags: Răpirea jurnaliştilor; Mohammad Munaf; Omar Hayssam;
Subiect: Cererea Ministerului Român de Justiţie privind audierea lui Munaf din Irak.

Ministrul Justiţiei a trimis Ambasadei din Bucureşti, pe 29 decembrie, o solicitare pentru asistenţă legală în legătură cu două cazuri care îl implică pe Mohammad Munaf, ţinut în custodie în Irak
Aceasta este prima scrisoare primită vizând stabilirea unui singur canal de comunicare pentru cererile care se referă la asistenţa legală a SUA în privinţa cazului Munaf.

Pe scurt, în documentul oficial din partea Ministerului Justiţiei este recunoscută custodia oficială a Irakului asupra lui Munaf, dar se cere ajutor SUA pentru o videoconferinţă în care să fie audiat Munaf cu privire la acuzaţia de terorism şi în calitate de martor în cazul Omar Hayssam. Ministerul Justiţiei susţine menţinerea acuzaţiilor de terorism la adresa lui Munaf, acuzând că răpirea celor trei jurnalişti români a lezat interesele de stat ale României.

Rezolvarea favorabilă a dosarului înregistrat cu numărul 6595/2/2006 şi 33970/2/2005 la Curtea de Apel Bucureşti depinde în mare măsură de modul în care autorităţile irakiene rezolvă solicitările autorităţilor judiciare din România

Având în vedere că Mohamad Munaf are cetăţenie americană şi este în custodia trupelor SUA din cadrul Forţelor Multinaţionale ale Colaliţiei din Irak, susţinere autorităţilor SUA este esenţială pentru a finaliza cererea pentru asistenţă legală lansată de Curtea de Apel Bucureşti.

Ministerul Justiţiei a informat Ambasada că, la data de 14 noiembrie 2006, Ministerul irakian de Justiţie şi-a exprimat verbal acordul în vederea audierii lui Munaf prin videoconferinţă. Prin urmare, la 23 noiembrie 2006, având susţinerea Ambasadei SUA din Bagdad şi al Comandantului american al Forţelor Multinaţionale, conexiunea video a fost stabilită, având loc prima rundă de audieri. Din cauza unor motive procedurale, audierea a fost amânată pentru data de 14 decembrie 2006, când, din păcate, nu a putut avea loc, Ambasada SUA din Bagdad informând Ministerul Justiţiei că „lipseşte acordul autorităţilor irakiene” (acord, care a fost exprimat doar verbal).

Ministerul român de Justiţie a solicitat Ambasadei de la Bucureşti să continue să susţină în faţa autorităţilor competente, cererea României pentru a avea de câştig de cauză în acest complex caz de terorism.

Ambasadei de la Bucureşti i se cere să ofere informaţii cu privire la poziţia autorităţilor americane referitor la audierea lui Mohammad Munaf. În cazul unui răspuns afirmativ, Ambasada trebuie să comunice data celor două audieri, precum şi informaţii de contact ale unor oficiali SUA care vor oferi suport tehnic

Pentru a informa corect Ambasada, Ministerul român de Justiţie a informat: Începând cu luna decembrie 2005, autorităţile române au trimis Irakului 5 cereri pentru asistenţă legală în cazul lui Mohammad Munaf. Acele cereri se referă la audierea lui Munaf şi a altor 6 persoane de către o comise rogatorie obişnuită sau prin videoconferinţă: Al Qasir Salam (născut la data de 05.12.1971), Al Salmani Omar Jassam (născut la 03.01.1970 în Bagdad), Al Slemani Abdel Jabbar (născut la 07.01.1956 în Bagdad), Al Amin Youssef (născut la 06.10.1971 în Bagdad), Al Giuburi Ibrahim (născut la 01.12.1969 în Bagdad) şi Samarai Hakim (născut la 07.01.1956 în Bagdad)

Se cere audierea lui Munaf pentru că acesta este pârât în dosarul numărul 6595/2/2006 şi martor în cel 33970/2/2005

In dosarul numărul 6595/2/2006, Mohammad Munaf este în curs de judecare, iar în celălalt cetăţeanul sirian Omar Hayssam, având în vedere că cele două dosare s-au despărţit de motive procedurale.

În ceea ce priveşte procesul lui Munaf, care este acuzat de acte de terorism, Ministerul român de Justiţie ar dori să sublinieze că România şi-a exprimat în mod dorinţa ca acet caz să fie judecta în cadrul sistemului juridic român.

Trebuie subliniat faptul că, în nici un moment, autorităţile române nu au renunţat la exercitarea jurisdicţiei asupra acţiunilor întreprinse de Munaf, având la bază drepturile legale la nivel internaţional, şi fiind justificată daunele aduse intereselro de stat ale României.

S E C R E T SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000104 / 2006
Tags: Mohammad Munaf; Irak
Subiect: Solicitarea secretarului de stat Adrian Vieriţă de a se întâlni cu însărcinatul cu afaceri şi cu consilierii politici în funcţie în data de 30 ianuarie, pentru a discuta plângerea depusă de Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului în numele lui Mohammad Munaf, cu cetăţenie româno-americană, care a fost condamnat la moarte anul trecut, pentru răpirea din 2005 a 3 jurnalişti români în Irak

Vieriţă a afirmat că nota verbală primită de la comisie a solicitat României, ca stat partener la Protocolul Opţional încheiat la Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice, să “adopte toate măsurile necesare pentru a asigura” protecţia lui Munaf şi a familiei sale de pagube ireparabile. El a subliniat că guvernul român nu s-a conformat solicitărilor cuprinse în notă de a informa comisia, până la data de 22 ianuarie, asupra demersurilor întreprinse pentru a proteja “viaţa, siguranţa şi integritatea personală” a lui Munaf.

Oficialul român s-a folosit de prilejul întâlnirii cu diplomaţii americani pentru a le transmite acestora, în linii mari, poziţia ţării noastre faţă de plângerea Comisiei ONU. El a subliniat faptul că deciziile guvernului român sunt în conformitate cu protocoalele şi convenţiile internaţionale care au ca scop abolirea pedepsei cu moartea. De asemenea, Vieriţă a observat că, pentru a răspunde solicitărilor primite, trebuie clarificată chestiunea juridicţiei României asupra lui Munaf în orice moment anterior reţinerii sale.

Preşedintele Traian Băsescu a subliniat că interesul pentru extrădarea lui Munaf în România este deosebit de mare, deoarece acesta urmează să participe ca martor în procesul complicelui său, omul de afaceri cu cetăţenie româno-siriană, Omar Hayssam.

UNCLAS BUCHAREST 000157
Tags: Mohammad Munaf
Subiect: Scrisoarea (prezentată integral), datată 2 februarie 2007, din partea Departamentului de drept internaţional din cadrul Ministerului Justiţiei prin care se solicită asistenţă în cazul Mohammad Munaf.

UNCLAS BUCHAREST 001686
TAGS: răpirea jurnaliştilor, Mohammad Munaf, Irak, SUA
SUBIECT: Demersurile Guvernului României şi Ambasadei din Bagdad pentru obţinerea accesului la Mohammmad Munaf şi la alţi cetăţeni irakieni implicaţi în răpirea jurnaliştilor români (Majed Mohamed Hassan Al Mashadani; Hashem Mohamad Mahmoud Abdala Al Mashadani; Abdel Karim Khalil Ibrahim Hamadi Al Faraji; Mohamed Hardan Hashem Al Isawi)

Consilierul juridic al SUA a primit din partea procurorului român Ciprian Nastasiu o copie a două documente necesare pentru accesul la Mohammad Munaf.

C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 001883
TAGS: Mohammad Munaf, răpirea jurnaliştilor, Irak, SUA
SUBIECT: Cazul Mohammad Munaf

Cablograma face referire la întâlnirea din 19 decembrie dintre oficiali americani şi reprezentanţii Ministerului Român al Justiţiei şi ai Ministerului de Externe pentru a discuta modalităţile de comunicare între Guvernul SUA şi cel al României în privinţa cazului Munaf. Adjunctul şefului Misiunii SUA la Bucureşti a subliniat necesitatea unui mecanism oficial şi mai bine coordonat de comunicare, având în vedere deficienţele din trecut şi nevoia de a ţine evidenţa solicitărilor şi răspunsurilor provenite de la mai multe părţi.

Florin Răzvan Radu a informat, iniţial, că ministrul justiţiei a comunicat cu SUA prin intermediul unor cereri oficiale, cum este cea datată din 1 noiembrie 2006. La acea dată, ministrul justiţiei, Monica Macovei, a trimis o scrisoare oficială către avocatul american Gonzales şi secretarului apărării, Rumsfeld. El a admis că procurorii români au plecat la Bagdad fără să informeze Ministerul Justiţiei şi au comunicat direct cu membrii coaliţiei şi cu oficialii SUA.

Participanţii au căzut de acord ca viitoarele comunicări în cazul lui Munaf să fie transmise prin intermediul Biroului pentru Orientul Mijlociu şi Africa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Departamentul de politică din cadrul Ambasadei de la Bucureşti, fie sub forma unei note, fie în alt format în scris. În încheiere, Radu a menţionat că instanţa din România care se ocupă de cazul lui Munaf a solicitat asistenţă în audierea acestuia din 18 ianuarie.

Prezentarea solicitării adresate de ministrul justiţiei, Monica Macovei, în vederea urgentării pronunţării autorităţilor SUA asupra cererii de extrădare a lui Mohammad Munaf.

C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 001190
Tags: răpire, jurnalişti, Munaf, Hayssam, PSD
Subject: Revenirea în ţară a jurnaliştilor răpiţi şi mulţumirile adresate de preşedintele Traian Băsescu serviciilor de informaţii pentru munca depusă, nominalizând SRI, alături de SIE şi DIA

Guvernul continuă eforturile pentru întoarcerea în România a cetăţeanului Munaf Mohmammad, care le-a fost ghid jurnaliştilor în Irak.

Presa a subliniat că printre cei repatriaţi nu se află şi americanul Munaf Mohmammad, care nu mai este rezident în România de mult timp. Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale a făcut o declaraţie de presă, în care a transmis că Mohammad a rămas în Irak sub autoritatea forţelor multinaţionale.

Conform opiniei generale, Hayssam a fost implicat în foarte multe afaceri cu membri proeminenţi ai PSD, acesta fiind arestat pe 5 aprilie. În calitate de asociat al său, Munaf a fost implicat în caz.

Potrivit presei, pe 22 mai, Procuratura din România a declarat că Munaf va fi acuzat în România, în absenţă, pentru infracţiuni economice nespecificate.

Anticipăm că Guvernul român va continua să facă presiuni pentru întoarcerea lui Munaf, deoarece membrii Executivului sunt convinşi că el deţine informaţiile cheie privind răpirea.

În acelaşi timp, România a promis că va rămâne într-o relaţie strânsă şi anticipăm că Băsescu îşi va ţine cuvântul privind trupele româneşti în Irak.

Pe 22 mai, Consulul General a vorbit la telefon cu soţia lui Munaf Mohammad, Victoria Mohammad. CG a confirmat că Mohammad a fost eliberat şi va rămâne în contact pentru a oferi informaţii.

UNCLAS BUCHAREST 001243
Tags: Munaf, FBI, Botoş
Subject: Cererea României de a participa la interogarea lui Mohammed Munaf

CDA a primit o scrisoare de la Procurorul General Botos 5/26/05, în care i s-au cerut date de contact la FBI, pentru a facilita participarea reprezentanţilor Guvernului României la interogarea lui Munaf la Bagdad.

S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 003010
Tags: România, deţinuţi
Subject: Dispoziţiile legale în privinţa lui Mohamad Munaf, deţinut în Irak sub autoritatea UNSCR 1546

Referitoare la Munaf este un fost rezident din România, care a fost închis în mai 2005, sub suspiciunea privind implicarea în răpirea unor jurnalişti români în Irak.

La 18 iulie, în cadrul unei comisii a forţelor de coaliţie din Irak, s-a convenit ca Mohamad Munaf să aibă statutul de deţinut intern, acest fapt urmând a fi raportat OSD. Departamentul american al Apărării va demara discuţii între autorităţi în legătură cu dispoziţiile legale referitoare la Munaf, bazându-se pe informaţii neoficiale.

Guvernul român a solicitat forţelor de coaliţie din Irak să îl pună pe Munaf la dispoziţia autorităţilor române în vederea unei audieri la sediul Ambasadei României din Bagdad. Forţele de coaliţie din Irak nu se opun accesului autorităţilor române la Munaf, atât timp cât demersul acţiunea părţii române este de natură investigativă, are loc la centrul de detenţie şi nu împiedică Administraţia SUA sau Tribunalul Penal Central din Irak să continue urmărirea penală a lui Munaf.

Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.

Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.

S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 005083
Tags: Guvern, România, deţinuţi, drepturile omului
Subject: Noi date referitoare la cazul Munaf

Referitoare la contactarea, prin email, de către Florin Răzvan Radu, director pentru relaţii internaţionale în cadrul Ministerului român de Externe, a ataşaţilor americani pe probleme politico-militare, cu solicitarea de organizare a unei videoconferinţe cu cetăţeanul Mohamad Munaf, aflat în custodia forţelor americane din Irak, precum şi cu alţi cinci cetăţeni de naţionalitate irakiană care nu sunt deţinuţi de către forţele de coaliţie din Irak.

Reprezentanţii americani au explicat, prin telefon, că Tribunalul Penal Central din Irak a fost de acord cu această solicitare, cu condiţia ca Mohamad Munaf să apară doar în calitate de martor şi să fie judecat de către un tribunal irakian.

Nu s-a pus în niciun caz problema ca Tribunalul Penal Central din Irak să permită judecarea lui Munaf într-un tribunal din România.

C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 000858
Tags: Irak, Munaf
Subiect: Nota primită de Ambasada SUA la Bucureşti din partea Ministerului Justiţiei, în data de 20 iulie, referitoare la cazul lui Mohammad Munaf

În notă se face referire la înţelegerea bilaterală din 1999 cu SUA privitoare la asistenţa juridică acordată de SUA Guvernului în eforturile depuse de a afla locaţia exactă a lui Mohammad Munaf şi în stabilirea jurisdicţiei asupra acestuia. Punctul de vedere exprimat de Ambasada SUA este că acordarea asistenţei americane este esenţială în îndeplinirea actului de justiţie în acest caz complex. În încercarea soluţionării acestui caz, Ministerul Justiţiei din România a solicitat în repetate rânduri asistenţă juridică din partea autorităţilor din Irak fără a primis un răspuns clar din partea acestora. În acest context, MInisterul Justiţiei solicită sprijinul Ambasadei Americane la Bucureşti pentru soluţionarea acestui caz. Conform autorităţilor române, Ambasada României din Baghdad a fost informată că Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak.”„

Eu stau si ma intreb altceva: daca in tot acest timp Munaf, care e cetatean american, a fost privit, din punctul de vedere al legislatiei americane, drept terorist in America. Mie nu mi-e clar acest lucru. Eu stau si ma intreb cum e privita in SUA chestiunea aceasta: au naturalizat un cetatean irakian care, ulterior, s-ar dovedi a fi un terorist. In caz contrar, daca nu ar fi terorist, ar rezulta ca actiunea de rapire ar fi avut alte scopuri. Obscure. Faptul ca „Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak” nu-mi spune, practic, nimic. Cu atat mai mult nu-mi indica daca Munaf este sau nu terorist in SUA. Nu-mi spune nici daca Guvernul Statelor Unite tolereaza sau nu asa ceva. Observati si aceste fraze:

„Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.

Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.„

Nu spun, de fapt, mare lucru despre pozitia SUA. Ar putea sugera ca SUA isi protejeaza un cetatean propriu, american. Dar Administratia de la Casa Alba nu a formulat, de fapt, niciun fel de pozitie cu privire la acest caz si cu privire la Munaf. A fost un caz de terorism? Este Munaf un terorist? Cineva ar putea replica: „bine, bine, dar cum poti sa spui ca e terorist daca inca nu a fost judecat de un tribunal legal?”. Asa este. Dar Osama bin Laden cum a fost socotit teroristul nr. 1 al Planetei? A fost el oare judecat (si observati ca spun judecat, nu acuzat!!) legal de un tribunal legal constituit? Presedintele Bush facuse atunci o declaratie ce a ajuns celebra: „there’s no need to discuss innocence or guilt. We know he’s guilty.” – „nu este nevoie sa discutam despre inocenta sau vinovatie. Noi stim ca el este vinovat”. Asa, si-n cazul lui Munaf cum e? Stim ca el, de data aceasta Munaf, e vinovat? Sau nu stim? Iar in cazul Bataliei de la Tora Bora iata ce ne spune Wikipedia:

„According to The Washington Post, the U.S. government concluded that Osama bin Laden was present during the Battle of Tora Bora, Afghanistan in late 2001, and according to civilian and military officials with first-hand knowledge, failure by the United States to commit enough U.S. ground troops to hunt him led to his escape and was the gravest failure by the United States in the war against al-Qaeda. Intelligence officials assembled what they believed to be decisive evidence, from contemporary and subsequent interrogations and intercepted communications, that bin Laden began the Battle of Tora Bora inside the cave complex along Afghanistan’s mountainous eastern border.^[169]

The Washington Post also reported that the CIA unit composed of special operations paramilitary forces dedicated to capturing bin Laden was shut down in late 2005.^[170] Bush had previously defended this scaling back of the effort several times, saying, „I don’t know where bin Laden is. I have no idea and really don’t care. It’s not that important. It’s not our priority.”^[171]

U.S. and Afghanistan forces raided the mountain caves in Tora Bora between August 14–16, 2007. The military was drawn to the area after receiving intelligence of a pre-Ramadan meeting held by al-Qaeda members. After killing dozens of al-Qaeda and Taliban members, they did not find either Osama bin Laden or Ayman al-Zawahiri.^[172]„

Incurcate sunt caile luptei impotriva terorismului…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ponta: „Acum lucrurile stau altfel”

Romania Libera

Interviu cu preşedintele României, Traian Băsescu: În afacerea Hayssam, Ponta are nişte schelete în dulap

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele României spune că aducerea lui Hayssam în ţară ar fi „un catalizator“ pentru o nouă suspendare, fiindcă „sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, inclusiv Victor Ponta. „Şi el are nişte schelete în dulap“, avertizează Traian Băsescu, „fiindcă, pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase.

Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor“. Preşedintele o laudă din nou pe Elena Udrea, dar crede că mai pregătită pentru o eventuală cursă prezidenţială ar fi Monica Macovei, adăugându-i, însă, imediat şi pe Emil Boc şi succesorul acestuia la guvernare, Mihai Răzvan Ungureanu. Pe de altă parte, Traian Băsescu îl îndeamnă pe Victor Ponta la „precauţie“ în privatizarea CFR Marfă, precizând că ar exista „nişte interese“ ca firma lui Gruia Stoica să preia această companie strategică. La solicitarea premierului de a trece contractul de privatizare al CFR Marfă prin CSAT, Traian Băsescu răspunde întrebând „de ce tandemul Fenechiu-Ponta are nevoie de o acoperire?“ şi de ce cei doi „acceptă să acopere prin hotărâre de guvern responsabilitatea comisiei de licitaţie a privatizării CFR Marfă“.
– Victor Ponta a declarat că doar după ce se va pronunţa CSAT se va definitiva contractul de privatizare al CFR Marfă. Există motive ca premierului să-i fie frică să gireze acest contract?

T.B.: De ce să-i fie frică? Am văzut că a lăudat foarte mult atât activitatea fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, cât şi modul în care a decurs privatizarea, deci premierul ştie foarte bine că este vorba despre o privatizare de succes. Eu cred însă că lucrurile trebuie privite cu prudenţă: nu doar în ceea ce priveşte încheierea formalităţilor pentru semnarea contractului, cât mai ales în ceea ce priveşte viitorul CFR Marfă. Sunt două lucruri esenţiale: în primul rând, să se găsească cele 202 milioane de euro pentru plata celor 51 la sută din acţiunile companiei şi, în al doilea rând, dezvoltarea şi modernizarea companiei. Cum şi cine poate duce la bun sfârşit acest proiect? În aprobarea dată de CSAT se vorbeşte despre un investitor strategic.

– Gruia Stoica, prin companiile lui, nu este un investitor strategic?

T.B.: Aş defini investitorul strategic ca fiind cel care poate să cumpere, chiar cu bani împrumutaţi, fiindcă nu spune nimeni că trebuie să aibă banii la saltea, şi care apoi poate moderniza compania: achiziţii de locomotive noi, de vagoane noi, într-un cuvânt capacitatea de a aduce tehnologii noi.

– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.

– Aţi primit avertismente sau aveţi indicii legate de incapacitatea companiilor deţinute de Gruia Stoica de a moderniza CFR Marfă?

T.B.: Ştiu şi eu exact ce ştie toată lumea din ziare, dar pot vedea dincolo de ceea ce se scrie şi încerc să fiu prudent.

– Prim-ministrul a declarat, după ce Guvernul a adoptat hotărârea de privatizare a CFR Marfă, că nu intră în atribuţiile preşedintelui „să controleze ce fac firmele din România“ şi v-a acuzat că „v-aţi băgat nasul în conturile lui Gruia Stoica“. E adevărat?

T.B.: Habar nu am care sunt conturile lui Gruia Stoica şi nici nu mă interesează. Dată fiind importanţa CFR Marfă, pe mine mă interesează ca acest om să plătească 51 la sută din acţiuni şi să aibă suficienţi bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

– Preşedinţia a declarat că nu poate aviza o hotărâre de guvern. De ce nu?

T.B.: CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.

– Se poate ajunge la un blocaj în cazul acestei privatizări, de vreme ce Victor Ponta a spus că nu va semna contractul de privatizare fără avizul CSAT, iar dvs. declaraţi că CSAT nu va aproba un contract comercial cum este şi cel privind CFR Marfă?

T.B.: Nu poţi să ceri CSAT să facă ceva ilegal. Victor Ponta pare a fi un premier fără respect pentru lege. El pur şi simplu vrea ceva ilegal. Este ilegal ca CSAT să valideze contracte de privatizare sau să aprobe câştigători de licitaţii. Nici măcar nu există un precedent în acest sens.

– Dar nu este stipulată în lege această interdicţie.

T.B.: Nu, dar este clar definit de lege ceea ce poate face CSAT. Pentru validarea proceselor de licitaţie sunt precizări clare în legea privatizării, iar pentru dl Victor Ponta ar putea fi utilă şi citirea art. 1 al. 2 şi al. 5 litera c chiar din Legea nr. 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului. Trebuie înţeles că nici un acord de cooperare preşedinte-premier nu poate funcţiona în afara Constituţiei şi a legilor ţării.

– Americanii de la Omnitrax au cerut anularea licitaţiei. Sunt semne că au existat nereguli în administrarea acestei licitaţii?

T.B.: Greu de spus. Nu ştiu, nu am urmărit procesul, dar dacă există anumite suspiciuni, ele sunt legate de relaxarea procesului de privatizare. La al doilea tur al licitaţiei, în care nu-mi dau seama ce competiţie a fost, fiindcă GFR a rămas singurul ofertant şi, pe de altă parte, tocmai atunci Guvernul a transformat datoriile în acţiuni ale statului. Acest lucru trebuia făcut înainte de începerea licitaţiei. Pe mine m-a surprins şi timpul scurt în care s-a desfăşurat privatizarea. Din mai anul trecut şi până acum, Victor Ponta ar fi avut timp să facă o documentaţie despre companie şi apoi să fi pus pe picioare un tur de prezentare a CFR Marfă în marile capitale europene şi chiar dincolo de ocean. Dacă anunţi privatizarea de pe o zi pe alta şi dai termen 30 de zile, e foarte greu să presupui că vei avea un investitor strategic.

– Această grabă este urmarea nepriceperii sau a unor interese de grup?

T.B.: Nepriceperea a jucat şi ea un rol, dar par să existe şi nişte interese ca GFR să preia compania.

– Aveţi informaţii în acest sens?

T.B.: Nu, dar asta nu înseamnă că m-am născut ieri şi nu înţeleg ce se poate întâmpla.

– Vă aşteptaţi la un blocaj?

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

– Dacă Victor Ponta anulează licitaţia, veţi plăti şi dvs. pentru acest eşec, pe care într-un fel sau altul va trebui să-l asumaţi.

T.B.: Pe mine nu mă poate învinui nimeni pentru nerespectarea legii sau a Constituţiei. Sigur că propagandistic este posibil orice. Premierul a acoperit ţara cu minciuni, începând cu cele 10 miliarde euro care pretinde că vor fi investite anul acesta, până la povestea cu kazahii de la Rompetrol, pe care spune că a rezolvat-o, dar România a pierdut 400 milioane de dolari, sau chestiunea plagiatului soluţionat atât de penibil prin intermediul fostului ministru al Educaţiei.

– Vă asumaţi un blocaj?

T.B.: Legal vorbind, eu nu am cum să blochez o privatizare. Ce ar trebui să fac? Să încalc legea pentru a-i face pe plac premierului? Să-mi pun semnătura pe câştigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta? Or avea ei 70% în Parlament, dar nici cu 120% – ca la referendum – n-ar putea obţine de la mine o semnătură ilegală.

– Victor Ponta spunea recent că aţi încălcat pactul de coabitare.

T.B.: Dacă Victor Ponta şi USL cred că preşedintele asistă tăcut şi semnează tot ce primeşte de la Guvern sau de la majoritatea parlamentară, de dragul coabitării, se înşală. Eu le-a trimis înapoi legea prin care pur şi simplu Guvernul văduveşte statul român de 400 milioane de dolari din privatizarea Rompetrol şi le-am trimis înapoi ordonanţe de urgenţă pe care ar fi trebuit să le atace Avocatul Poporului. A devenit clar că Avocatul Poporului este doar un observator: din 92 de ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Ponta, dintre care foarte multe abuzive, nu a atacat nici una la Curtea Constituţională, deşi este singurul care poate face acest demers. Nu poate miza nimeni că acordul de coabitare m-ar face să nu respect art. 80 din Constituţie, care spune că preşedintele veghează la buna funcţionare a instituţiilor statului. Instituţii printre care se numără şi Guvernul.” (subl. mea)

Interviul este citat si de catre Evenimentul Zilei:

Traian Băsescu pentru „România liberă”: Nu mai pot tolera felul în care guvernează Victor Ponta

Dar iata ce aflam tot din Evenimentul Zilei:

Ponta: Am reparat pagubele suspendării. Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, la Romnia TV, că guvernarea sa a „reparat pagubele suspendării” lui Traian Băsescu care au fost receptate la nivel extern şi că preşedintele PNL, Crin Antonescu nu îl va mai ataca pe şeful statului. Premierul consideră că toate temele lansate de preşedinte au în substrat de fapt intenţia lui de a face campanie electorală pentru Elena Udrea.

„Anumite lucruri pe care le-am făcut în 2012 le-aş face probabil astăzi”, a spus Victor Ponta.

„Cel care a căutat conflictul a fost Traian Băsescu, cei care au greşit şi n-au înţeles – domnul Antonescu şi cu mine, noi suntem cei doi vinovaţi că n-am înţeles că nu e suficient votul oamenilor. Noi trăiam într-o perioadă romantică, în care credeam că democraţie înseamnă votul oamenilor. Am crezut că dacă câştigi la un vot democratic cu 90%, se întâmplă. Nu s-a întâmplat”, a afirmat Victor Ponta, la România TV, întrebat cine a greşit în criza politică din vara trecută.

El a spus că „nu a căutat suspendarea”, dar Traian Băsescu l-a convins să recurgă la această măsură „prin ceea ce a făcut”.

„A fost problema cu reprezentarea la Consiliul European, au fost atacurile la CCR împotriva tuturor măsurilor Guvernului, au fost o serie de acţiuni din care ne-a fost foarte clar că Traian Băsescu va face tot ce poate ca să împiedice activitatea noastră până în decembrie. Gândirea domniei sale era legată de alegeri. Faptul că a fost pus la punct nu de mine şi de Crin Antonescu, ci de 7,4 milioane de români este cea mai clară înfrângere a lui Traian Băsescu şi este înfrângerea decisivă. De atunci, din punctul meu de vedere, s-a încheiat povestea omului politic Traian Băsescu”, a afirmat Ponta.

Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

El a mărturisit că a rămas cu anumite „cicatrici”, chiar dacă „rănile s-au vindecat”, după disputele politice cu Traian Băsescu.

În privinţa susţinerii candidaturii lui Crin Antonescu, Victor Ponta a spus că

„Eu personal ăl voi vota”, a punctat premierul.

Băsescu nu respectă nimic din acord

„Nimic nu întăreşte mai mult USL, decât reapariţia duşmanului comun”, a explicat Ponta referindu-se la divergenţele apărute în alianţă. El a adăugat că „Băsescu nu respectă nimic” din acordul de coabitate pe care l-au semnat.

Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR

În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.

Am vorbit cu Băsescu despre aducerea lui Hayssam

Premierul a ţinut să atragă atenţia că „exprimarea nefericită” a preşedintelui în legătură cu operaţiunea „neautorizată” de aducere în ţară a lui Omar Hayssam, „poate ar fi trebuit să explice” a adăugat el, a creat impresia că a fost vorba despre o acţiune ilegală, dar nu a fost vorba de aşa ceva.

„Tot ce pot spune spune este că toţi cei care au acţionat, au făcut-o pe baza unor acţini autorizate”, a mai spus Ponta.

„Am vorbit cu Traian Băsescu despre aducerea lui Hayssam”, a punctat Ponta.

Cred că preşedintele, în 2005 ne-a minţit”, a zis premierul.

„A deturnat toată povestea cu ziariştii răpiţi în scop electoral”, a mai zis Ponta, care a afirmat că poate acum se vor da nişte răspunsuri legate de condiţiile în care au fost răpiţi.

Despre liderii Mişcării Populare: Nişte looseri de profesie, o oaste de strânsură

„N-am văzut vreun om nou acolo. Am văzut foştii ţuţeri care se închină de nouă ani la icoana preşedintelui, nişte looseri de profesie care au fost şi pe la noi, şi pe la PNL. O oaste de strânsură”, a declarat Victor Ponta.

El consideră Partidul Mişcarea Populară drept „partidul doamnei Udrea”. „Ea a anunţat formarea partidului. Eu n-aş anunţa formarea unui partid care nu-i al meu”, a comentat Ponta.

Acesta a apreciat că recentele atacuri ale preşedintelui la adresa Guvernului sunt motivate tocmai de constituirea Partidului Mişcării Populare şi de obţinerea de capital politic pentru acesta.

„Pagubele pe care le produce Traian Băsescu a legătură cu noul său partid”, a spus Ponta.

Nu agreauă o nouă suspendare a preşedintelui 

Ponta a dăugat că nu poate fi de acord cu cei care ar dori o nouă suspendare a preşedintelui, preferând să aştepte ca mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu să se încheie peste un an.

„Probabil că sunt destui alţii care gândesc ca Sorin Frunzăverde, dar o să spun şi o să le explic, ca prim-ministru şi preşedinte al PSD, că avem nevoie în această perioadă de concentrare pe ceea ce înseamnă guvernare (…) Sigur, trebuie ripostat câmnd este vorba de minciuni evidente. Eu o să mă extrag, pe cât pot, din logica de luptă politică”, a mai spus Ponta.

Despre criticile legate de fondurile UE

Victor Ponta a precizat că nu ştie din ce raport a citat preşedintele când a emis critici la adresa guvernării sale legate de fondurile europene, deoarece nimeni de la Bruxelles nu a emis oficial un astfel de raport şi că există posibilitatea ca şeful statului să fi citat dintr-un raport al unui funcţionar european care se afla în dialog cu un funcţionar de la noi.

„Preşedintele vorbeşte de ceva ce n-a fost asumat de nimeni, ce se află în negociere”, a spus Ponta, iar „acest lucru este în defavoarea României, a punctat el”.

„În februarie a făcut un deal (nr. afacere) prost pentru noi, iar acum, când vrem să negociem să obţinem cât mai mulţi bani, vine şi ne sabotează”, a explicat şeful Executivului.” (subl. mea)

Stimati cititori, care e parerea Dvs.? 🙂 Ca sa fixam ideile reiau aici ce a spus Traian Basescu in interviu si ce a declarat Victor Ponta:

„T.B.:CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.[…]

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

si acum Victor Ponta:

„În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.”

Deci…

Pozitia Guvernului

Mediafax

Guvern: Neformularea unei poziţii a CSAT va bloca privatizarea CFR Marfă

Se arata ca:

„Neformularea unei poziţii a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în cazul contractului de privatizare a CFR Marfă se va finaliza prin blocarea privatizării, instituirea unui management privat şi restructurarea companiei, anunţă Guvernul.

Prin intermediul unui comunicat, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Andrei Zaharescu, arată totodată că, până în prezent, CSAT a avizat de trei ori privatizarea CFR Marfă.

„Cu sau fără competenţe, CSAT a avizat de trei ori până acum privatizarea CFR Marfă. In 2011, 2012 si 2013 s-au dat avize ale CSAT în legatură cu această privatizare. Guvernul aşteaptă în continuare convocarea CSAT de către preşedintele României şi formularea unei poziţii cu privire la finalizarea negocierilor pentru privatizarea CFR Marfă”, afirmă purtătorul de cuvânt.

Guvernul mai transmite că nu poate considera că această poziţie a fost exprimată vineri, prin intermediul comunicatului transmis de Administraţia Prezidenţială, sub semnătura lui Bogdan Oprea  şi reia recomandarea ca purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale să nu comunice în numele CSAT, precum şi de a trata „cu seriozitate şi responsabilitate” acest subiect, care trebuie abordat în interes public.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la Sibiu, că „dacă CSAT nu avizează privatizarea CFR Marfă” aceasta nu va fi făcută, afirmând însă, că anterior, CSAT a avizat trei privatizări, ceea ce înseamnă că a „acţionat ilegal”.

Şeful Guvernului a mai spus că preşedintele Băsescu, dacă nu are vreo atribuţie în acest domeniu, ar trebui „să tacă din gură”.

CSAT nu a avizat niciodată un contract de privatizare după încheierea licitaţiei, precizează purtătorul de cuvânt al şefului statului, anunţând că preşedintele Băsescu îl invită pe Victor Ponta să nominalizeze cele 3 contracte de privatizare care, potrivit premierului, au primit avizul Consiliului.

Potrivit acestuia, Băsescu îl roagă pe Ponta „să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”.

„De asemenea, ministrul interimar al Transporturilor şi prim-ministru al Guvernului României, domnul Victor-Viorel Ponta, este invitat să-şi asume responsabilitatea care decurge din funcţiile pe care le îndeplineşte în derularea privatizării companiei CFR Marfă SA. Având în vedere că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta consideră că procesul de privatizare a CFR Marfă SA desfăşurat până în prezent este un succes, domnul preşedinte Traian Băsescu îl roagă pe domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”, precizează Oprea.” (subl. mea)

DE citit si…

Romania Libera

Victor Ponta: ” Poate prin aducerea lui Hayssam vom afla şi cum au fost răpiţi jurnaliştii. Băsescu a minţit”

Se arata, printre altele, ca:

„Aducerea în ţară a lui Omar Hayssam ar putea clarifica inclusiv modul în care cei trei jurnalişti români au fost răpiţi în 2005, deoarece preşedintele Traian Băsescu a minţit în legătură cu toată afacerea, a afirmat premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax.

„Poate vom afla cum a plecat în 2006, în vremea preşedintelui Băsescu, poate aflăm şi cum au fost răpiţi jurnaliştii în 2005. Atunci, sigur, dincolo de marele câştig politic pentru preşedinte, nu am aflat nimic altceva, cum au fost aduşi, cine i-a eliberat, cine i-a răpit de fapt”, a spus Ponta la RTV.

El a adăugat că prin această afirmaţie sugerează că preşedintele Băsescu a minţit.

„Sugerez că atunci domnul preşedinte Băsescu ne-a minţit în legătură cu toată afacerea, şi cu plecarea lui Hayssam. Ştie multe alte lucruri, şi domnia sa, şi alţii”, a adăugat premierul.” (subl. mea)

Traian Băsescu: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară

Se arata, printre altele, ca:

„– Eugen Tomac, şeful interimar al noului partid Mişcarea Populară, vorbea despre o filială a formaţiunii în Republica Moldova. Vedeţi posibile, în viitor, alianţe ale dreptei în jurul acestui partid şi dincolo de Prut?

T.B.: Având în vedere numărul mare de cetăţeni români din Republica Moldova, văd posibilă o filială acolo, mai ales că Eugen Tomac este foarte credibil pe această abordare. Deocamdată, simbolistica mi se pare foarte importantă.

– O dată cu lansarea partidului Mişcarea Populară, dreapta românească arată şi mai fărâmiţată. Cum sau cine ar putea comasa partidele din această zonă?

T.B.: Nevoia. Vă asigur că după europarlamentarele de anul viitor veţi vedea cum se vor strânge ca ghioceii într-un buchet, fiindcă ghiocel cu ghiocel s-ar putea să nu meargă.

– Deci PDL şi Mişcarea Populară se vor întâlni din nou?

T.B.: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară. Avem acum o fundaţie civică şi un partid, important este ce fel de politicieni intră aici.

– Par să intre tot cei de la PDL.

T.B.: Poate vor intra şi de la PDL, poate vor intra şi din altă parte… Eu nu am stimulat nici un PDL-ist să vină spre Mişcarea Populară.

– E posibil să apară o tendinţă de aspiraţie a filialelor PDL de către Mişcarea Populară?

T.B.: E posibilă, dar nu trebuie încurajată această mişcare. Pe de altă parte, afirmarea partidului Mişcarea Populară, ca formaţiune care continuă ideile lansate în timpul mandatului meu, s-ar putea să-l facă atractiv pentru unele filiale PDL, pentru unii parlamentari PDL şi în egală măsură să facă din Mişcarea Populară un adversar al PDL. Chiar votul din ultima Convenţie a PDL a fost semnalul respingerii de către aproape 50% din PDL a modului în care au fost tratate criza economică, dar şi independenţa justiţiei. Mi-aş dori ca PMP să fie un partid foarte modern şi să funcţioneze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-şi păstreze prospeţimea şi dinamismul care l-au consacrat.

– Ce şanse are Mişcarea Populară fără filialele teritoriale ale PDL?

T.B.: Să muncească să şi le constituie. E o chestiune de timp. Lucrurile se mişcă oricum foarte repede, fiindcă eu am gândit Fundaţia Mişcarea Populară în perspectiva alegerilor generale din 2016, nu pentru prezidenţialele de anul viitor. Nu aştept performanţe de la Partidul Mişcarea Populară acum, deşi e posibil să avem surprize la europarlamentare.

– E un partid în care veţi intra după ce veţi termina mandatul?

T.B.: Greu de spus, dar cu certitudine voi lucra la Fundaţie.

– Sunt oameni în PDL de care aţi fost apropiat şi după care vă pare rău că v-au abandonat?

T.B.: De toţi am fost apropiat. Mie acest partid mi-a dat tot ce am aşteptat de la el până la ultimul congres; la rându-mi, i-am dat tot ce am putut, tot până atunci.”

Traian Basescu pare dispus sa polarizeze din nou scena politica: USL pe de o parte, Partidul Miscarea Populara si PDL (eventual o coalitie!?) de cealalta parte.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

In chestiunea legata de Antena 3…

Trebuie mai intai sa va spun ceva: nu urmaresc decat rar acest post de televiziune. Sigur, nu pot sa spun ca nu-l urmaresc deloc, dar ma uit doar din cand in cand la Antena 3. In mod sigur ca foarte multi cetateni din tara asta se afla in aceasta postura, ceea ce nu inseamna ca Antena 3 n-ar avea un rating ridicat. Ceea ce nu inseamna ca altora nu le-ar placea acest post de televiuzine. Da, cred ca Antena 3 are fani, de ce nu?

Am facut aceasta precizare pentru ca inainte de a vorbi de libertatea presei as dori sa ma refer la o alta chestiune:

Pe ce anume sunt cheltuiti banii publici la noi

Antena 3 este un post de televiziune privat care, din cate inteleg, face parte dintr-un Grup de presa privat, ca si Antena 2. DNA – Directia Nationala Anticoruptie, care e un organism de stat, deci platit din bani publici, din banii nostri, ai contribuabililor, a pus sub urmarire penala intregul post Antena 3 pentru complicitate la santaj. In ce masura santajul inseamna coruptie, e un lucru ce se poate, desigur, discuta. Insa santajul la care face referire DNA este, din cate inteleg, tot intre doua entitati private, pentru ca si RCS-RDS e privat. Cu alte cuvinte, DNA, organism de stat, platit din bani publici, se amesteca intr-o chestiune eminamente privata.

Au fost chemati Gadea si Ciuvica la DNA, ca sa ce? Pentru ca procurorul sa-l intrebe pe Gadea, directorul Antenei 3, care e actionariatul Antenei 3 si cum face Departamentul Vanzari contractele pentru spoturile publicitare. Acuzatia e legata de faptul ca s-ar fi realizat niste spoturi publicitare tendentioase, fara sa se aduca argumente clare in acest sens si sa se defineasca termenul de ‘tendentios’. Contractul privind spoturile publicitare era, daca am inteles bine, intre Antena 3 si Antena 2, ambele private si care apartin de acelasi grup media privat. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: pentru ce DNA este interesat de treburile interne ale unor companii private? Adica pentru ce statul trebuie sa se amestece in felul in care o companie privata face contractele. Ca sa-i spuna daca le face bine?

Sa presupunem ca intre doua companii private se semneaza un contract si una din companii nu respecta clauzele contractuale. Sigur, aceasta companie poate fi data in judecata de cealalta, care ar fi pagubita in cazul acesta. Spun ‘poate’, pentru ca exista si posibilitatea intelegerii amiabile intre parti, exista si posibilitatea semnarii unor acte aditionale la contract. Si atunci stau si ma intreb: o astfel de chestiune e de competenta DNA? Pentru ca in cazul acesta, legat de Antena 3, nu e vorba de evaziune fiscala, deci nu ne referim la asa ceva. Dar chiar si daca ar fi fost vorba de asa ceva, era treaba Fiscului si nu a DNA. Cu alte cuvinte, DNA, platita din banii contribuabililor, verifica niste contracte ale unor companii private, se amesteca in treburile sectorului privat, bazat pe o simpla speculatie si anume ca acele spoturi publicitare ar fi fost tendentioase. Platim DNA pentru ca procurorul sa afle care e structura actionariatului de la Antena 3. Cam pe asa ceva se duc banii contribuabililor, printre ei numarandu-se oameni care nici nu urmaresc postul Antena 3. Cu alte cuvinte, DNA cheltuieste banii contribuabililor pentru ca sa afle care e actionariatul Antenei 3, cum face contracte Departamentul Vanzari de la Antena 3, din cauza unor spoturi publicitare asa zise tendentioase.

Pe Ciuvica l-au intrebat daca nu stiu cine e angajatul Antenei 3!!! De parca Ciuvica ar fi fost directorul acestui post de televiziune, sa stie in detaliu organigrama.

Cu alte cuvinte, DNA in loc sa se ocupe de coruptia de la stat, se ocupa de spoturile publicitare „tendentioase”, nu-i asa, din mediul privat. Iar un contribuabil oarecare, ce nici macar nu se uita la Antena 3, plateste DNA sa se edifice asupra procedurilor din Manualul Calitatii Antenei 3!!! 😆 Sa-i dea sfaturi pentru imbunatatirea continua a calitatii serviciilor comercializate ? 😆

O alta chestiune pe care as dori sa o aduc in atentie  e urmatoarea:

Presa – o vulnerabilitate la adresa securitatii nationale

In primul rand as dori sa mentionez ca, la noi, media e privata in covarstoarea ei majoritate. Deci, accentuez, organismele media sunt private. Evident, ca fiind organisme private sunt si interese private. La noi nu mai exista o presa de stat, cum era inainte, pe vremea comunismului. Daca, sa zicem, un ziar e oficiosul unui anumit partid, e vorba tot de o presa privata.

Acestea fiind zise, sa luam urmatorul caz: sa presupunem ca au loc scurgeri de informatii din SRI spre presa, spre un anumit ziar sau post de stiri. In acest caz unde e vulnerabilitatea la adresa securitatii nationale? In ograda presei sau a SRI-ului?

Presa, fiind privata, cumpara informatia, la pretul cerut de ofertant. Cu alte cuvinte, cel care ofera informatia ar putea sa spuna: „iti dau informatia, dar cer pe ea 10000 de euro”. Daca acea companie privata de presa doreste sa cumpere acea informatie e normal sa plateasca si sa obtina astfel informatia. Spre exemplu, in scandalul Watergate din SUA, care a condus la demisia presedintelui Nixon, informatiile pe care le-a avut Washington Post au venit din interiorul FBI. Ca aceste informatii sunt oferite gratuit sau cu un anumit pret, are mai putina importanta. Sa cautam sa reaspundem la intrebare: unde se afla vulnerabilitatea la adresa securitatii nationale: pe terenul presei, care primeste informatia sau pe terenul organismului (de stat) de unde se scurge informatia? Presa cumpara informatia respectiva pentru ca din asta traieste. Ganditi-va ce ar insemna presa fara informatie? Cand presa tocmai asta face: vehiculeaza informatia spre informarea publicului. Protectia informatiilor nu intra in sarcina presei. SRI are ca sarcina sa protejeze informatiile, pentru ca SRI nu traieste din vehicularea informatiilor si nici nu e in atributia lui acest lucru. SRI nu e o agentie de presa privata care informeaza publicul larg cu privire la un anumit eveniment. Pe cand un ziar, daca nu mai vehiculeaza informatia, daca nu mai poate sa-si indeplineasca aceasta atributie fundamentala, da faliment. De aceea vulnetabilitatea la adresa securitatii nationale trebuie cautata in ograda organismelor de unde se scurge informatia, organisme de stat care au printre atributii protejarea informatiilor. De unde rezulta clar ca nu presa privata e o vulnerabilitate la adresa securitatii nationale, ci organismele de stat, de unde se scurg informatiile, organisme care ar trebui sa protejeze aceste informatii. Si asta pentru ca statul ofera o gestiune, un management defectuos al informatiilor. Si nu numai al informatiilor, daca ma gandesc la asa zisa fuga a lui Omar Hayssam, ‘ca un domn‘, de pe Aeroportul Otopeni.

Ce nu se intelege la noi?

Acest scandal legat de Antena 3 arata un lucru, si anume ca la noi se intelege mai greu faptul ca presa nu mai este de stat, ca avem o presa 100% privata. Dar au ramas reminiscente comuniste in gandirea oamenilor care vad presa ca fiind tot de stat, cum era Scanteia pe vremuri. De aici amestecul, nepermis in alte parti, al unor organisme de stat precum DNA, in probleme eminamente private, cum ar fi procedurile Departamentului Vanzari al unei companii private.

Libertatea presei

Tocmai aceste reminiscente comuniste in gandirea oamenilor, mai ales a celor care ne conduc, care s-au format pe vremea comunismului, pun in pericol libertatea presei si libertatea de exprimare. Asa cum tot aceste reminiscente conduc la nerespectarea Constitutiei de catre alesii nostri. Acestia vad presa tot ca fiind de stat si deci controlabila de catre stat. Si asta nu pentru faptul ca presa ar deranja sau i-ar deranja. Ci pentru ca asa s-au format si au fost obisnuiti sa vada lucrurile. Asa au fost educati in perioada comunista: impotriva sectorului privat, impotriva libertatii, impotriva privatizarilor. Observati ca tot ce e legat de o privatizare e in neregula, o intreprindere care merge prost, aceea trebuie privatizata, nu una care ar merge foarte bine – aceea de ce sa nu ramana la stat! Observati cum dupa aproape 24 de ani de la Revolutie inca se gandeste in termenii: ‘sa fie in folosul statului’. Care stat? Ce fel de stat? Acel stat, comunist… Nu e vorba de faptul ca statul ar fi ‘un mare nimeni’ – ceea ce arata o imposibilitate sau nestiinta in a defini statul – ci e vorba de acel stat, comunist… Pentru ca acesti oameni nu stiu, nu cunosc o alta definitie a statului, decat cea data de comunisti, a statului de tip totalitar comunist. Si atunci se intorc mereu la acea definitie a statului.

Aici nu e nici pe departe vorba ca Antena 3 l-ar deranja pe Basescu! Ci de faptul ca Basescu crede ca este indrituit sa se amestece in treburile Antenei 3, Realitatea TV etc, intr-un cuvant spus sa se amestece in treburile presei private si, in extenso, in treburile sectorului privat. Trebuie spus foarte clar un lucru: nu mai exista ‘activul din presa’, ca pe vremea comunismului. Or, lucrul acesta se intelege mai greu la noi… De aceea presa este privita inca de catre cei ce ne conduc ca trebuind sa fie acea servum pecus a Puterii de Stat. Dar nu e vorba numai de presa (e poate mai vizibil) dar tot sectorul privat e privit asa, ca un servum pecus al Puterii de Stat. Ca si cum n-ar fi companii private, ci de stat si oameni care mananca leafa de la stat. Aceasta viziune este incarcata de un pronuntat subiectivism, care inca mai predomina in societatea romaneasca. Interesant este ca si in privinta patriotismului, acesta e privit ca fiind in folosul statului, nu al tarii. In general vorbind, in Romania, statul trebuie sa fie cel castigat, nu tara. Iar lucrul acesta se vede din situatia deplorabila in care a ajuns tara, in conditiile unui stat puternic. Care a facut ce a vrut, spre exemplu a privatizat sau distrus, lasand in paragina intreprinderi, in folosul clientelei politice, care tinea de stat, nu de mediul privat, au adus banci in faliment pana s-a reusit privatizarea in sistemul bancar.

Pe vremea comunismului libertatea era ingradita prin mijloacele de constrangere specifice statului totalitar comunist. Securitatea a jucat un mare rol in acest sens, reusind sa semene o neincredere pernicioasa intre oameni, distrugand in felul acesta uniunea inimilor romanilor ! Tocmai pentru ca intreaga populatie sa ajunga acea servum pecus a Puterii de Stat! Observati cum acum se vorbeste din nou de faptul ca libertatea e pusa in pericol, prin mijloacele de constrangere specifice totalitarismului, amintindu-se de vremurile lui Ceausescu. Si asta pentru ca si acum, la politicienii nostri, persista mentalitatea de ‘activist PCR’, adica acel membru al elitei politice de pe vremuri. Iar acum a ramas aceeasi mentalitate care leaga notiunea de elita indeosebi de sfera politicului si de calitatea de politician. Asta e unul din motivele pentru care nu exista o reala meritocratie la noi in tara. Spre exemplu, meritul stiintific nu prea valoreaza ceva in tara asta, decat doar daca e recunoscut in exterior. Si multi oameni valorosi, cu merite reale, pleaca din tara asta acolo unde intr-adevar valoarea si meritul conteaza si inseamna ceva.

Observ la comentatorii blogului urmatoarea atitudine: de ce Ponta si USL, dupa ce au promis atatea, fac la fel ca si cei dinainte. Si, in esenta, tot asa o tinem de la Revolutie incoace!

Bineinteles, au fost inclestarile politice de anul trecut, de cand cu referendumul pentru demiterea lui Basescu. Lupte politice exista pe malurile Dambovitei, si inca ce lupte!

Iata insa un link trimis de un comentator care pune o problema – cum stam cu competitia politica? E o problema interesanta pentru ca nu o data am auzit ca ceea ce se numeste astazi clasa politica romaneasca este, de fapt, o metamorfoza a vechiului PCR. Cu alte cuvinte, exista din belsug lupta politica in Romania, nu exista, in schimb, competitie politica, decat una mimata. In rest ne intoarcem la vechile metehne peceriste. Tara asta e una din cele mai sarace tari din UE, impreuna cu vecina noastra, Bulgaria. Or, de aici se vede ca lucrurile baltesc, nu numai din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere politic. Interesant este, si parca nimeni nu se intreaba de ce PDL, asa zis partid de dreapta, care a fost la Putere, nu a facut nicio privatizare! Nici macar nu a incercat sa faca lucrul acesta. In schimb vorbeste de piata libera. Nici la CDR nu s-a vazut decat putine privatizari de succes, dar aceia inca au mai incercat ceva, desi au facut-o la modul defectuos. Pe cand de la un partid de centru-dreapta te-ai astepta sa vezi un progres semnificativ in acest sens, nu de la unul de centru-stanga, asa cum se intampla in Romania. Chiar Nicolae Vacaroiu spunea ca la noi privatizarile, in proportie de 80%, sunt un esec. Si atunci exista o competitie politica reala in Romania? Ca nu de putine ori auzi oamenii spunand ca „toti sunt o apa si-un pamant”.

Si atunci cum sa progreseze tara asta?

DE citit si…

Sa vedem si cateva stiri aparute in presa pe subiectul asta:

Gandul

Gâdea: Convingerea mea fermă este că Antena 3 nu are nicio legătură cu dosarul de şantaj

Antena 3, URMĂRITĂ PENAL în dosarul de şantaj al Antena Group. Postul TV, acuzat de complicitate la şantaj

Romania Libera

Postul ANTENA 3 – URMĂRIT PENAL. Fostul şef ANAF, Serban POP, învinuit in dosarul ANTENELOR, pentru furnizare de informatii folosite ca şantaj

Jurnalul National

Atac fără precedent la libertatea presei. Dictatura DNA: Postul tv Antena 3, urmărit penal pentru ştiri şi spoturi publicitare!

Antena3, URMĂRITĂ PENAL pentru complicitate la şantaj. Citeşte comunicatul DNA

Dan Voiculescu, pe blog: „O ţară întreagă ştie că eu sunt miza reală pentru Traian Băsescu. Dar măcar luptaţi deschis, nu hărţuiţi copiii!”

O problema pentru cei foarte inteligenti

E vorba de un sirian naturalizat in Romania… A venit in Romania la inceputul anilor ’80. Absolva Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri din cadrul Institutului de Constructii Bucuresti. Se casatoreste aici cu o romanca cu care face sapte copii!! Devine cetatean roman dupa Revolutia din 1989. Omul a inceput sa se ocupe de afaceri. Conexiuni si in mediul politic. Incepe sa aiba probleme cu Garda Financiara.

In 2005 are loc un incident ciudat. Trei jurnalisti romani fac o calatorie in Irak, la Bagdad, pentru a relata despre razboiul de acolo. Ghidul de calatorie al acestor jurnalisti este un irakian american, partener de afaceri cu sirianul nostru. Cei trei jurnalisti sunt rapiti de o grupare terorista! Printre membri acestei grupari se afla si fratele partenerului de afaceri al sirianului nostru. Dupa cateva zile, jurnalistii nostri sunt transferati intr-un alt loc, unde mai erau, tot rapiti, o jurnalista frantuzoaica si ghidul ei. Acesta din urma a fost colonel in fortele aeriene irakiene, de unde a plecat in 1991. Cu ceva vreme in urma, rapitorii au facut un video de 26 de secunde in care jurnalista frantuzoiaca a pronuntat un nume al unui politician francez, din UMP, membru in Adunarea Nationala. Autoritatile franceze si familia jurnalistei din Franta au dat un alt video (pe CD-ROM) o saptamana mai tarziu. Se spune ca Franta a platit 10 milioane $ pentru eliberarea ei si a ghidului.

Dar sa revenim la sirianul nostru. Care e pus sub acuzare ca ar fi organizat rapirea celor trei jurnalisti romani pentru ca sa scape de acuzatiile privind crima organizata! Ca sa inteleaga toata lumea despre ce e vorba: de ce a fost acuzat sirianul? Ca sa scape de acuzatiile privind fraudele financiare, doar avea probleme cu Garda Financiara. Deci pentru ca sa scape de problemele cu Garda Financiara, a organizat rapirea celor trei jurnalisti!! Ideea era ca sirianul ar fi vrut sa plece din tara cu o mare suma de bani. Ar fi inghetat o buna parte din conturile sale bancare, partial inghetate in urma investigatiilor financiare, ar fi platit o suma de bani drept rascumparare pentru cei trei jurnalisti romani si, in felul acesta, ar fi pozat in „erou national”!

In 2006, sirianul nostru izbuteste sa fuga dupa ce a fost lasat sa se refaca acasa in urma unei operatii de cancer la colon. Se speculeaza ca ar fi fugit prin portul Midia, pe un vapor ce transporta oi. Rezultatul a fost ca in urma acestui eveniment, Procurorul Sef si Seful SRI si-au dat demisia!

Omar Hayssam

Ati ghicit, sirianul nostru este Omar Hayssam, iar partenerul sau de afaceri este Mohammad Munaf. Ceea ce am scris mai sus, cu mici exceptii, este ceea ce ne spune Wikipedia. Povestea ar putea continua cam asa: jurnalistii nostri au scapat cu bine si s-au intors teferi acasa. Presedintele Basescu i-a intampinat pe aeroport! 🙂 . Ca un salvator! 😉

Traian Basescu

Sunt, dupa parerea mea, cel putin doua aspecte care nu se leaga in toata povestea asta. In primul rand, ce rost are sa organizezi rapirea a trei jurnalisti pentru ca sa scapi de problemele pe care le ai cu Garda Financiara? Eu cred ca pentru oricine e foarte greu de inteles un asemenea lucru (aparent) fara nicio logica. Al doilea lucru e urmatorul: daca doresti sa pozezi in salavator nu organizezi tu rapirea. Deci ar fi trebuit ca altcineva sa finanteze intreaga deplasare a celor trei jurnalisti, sa-i rapeasca, iar, in final, tu vii cu banii, platesti rascumpararea si-i eliberezi. A treia chestiune: ideea era ca Hayssam vroia sa paraseasca tara. Pai el chiar a parasit-o ceva mai tarziu. Nu sub berbeci si oite, prin portul Constanta, ci „ca un domn de pe aeroportul Otopeni”!! Deci el tot a parasit tara, ceea ce ar demonstra ca planul lui, cu rapirea si parasirea tarii, a avut succes. Nu stim daca a fost facut scapat sau nu. Dar sa presupunem, si e foarte probabil sa fi fost asa, ca a fost facut scapat. Atunci eu stau si ma intreb: ce rost a mai avut circul asta cu rapirea celor trei jurnalisti? Ca daca Serviciile ar fi vrut sa-l faca scapat ar fi putut realiza, cu siguranta, lucrul asta si fara circ. Un circ intens mediatizat din care Basescu a castigat un important capital de imagine publica, pentru ca a aparut ca el a reusit sa-i salveze pe cei trei.  Si apoi nu cred ca era singurul om de afaceri roman ce avea probleme cu Garda Financiara. Sa presupunem ca nu a fost facut scapat. Si atunci cum a scapat? Ca in tara asta sunt atatea Servicii cum nu mai e in alta parte. Chiar asa usor a putut sa paraseasca tara, pe la aeroportul Otopeni, ca un domn, fara sa bage cineva de seama? De unde rezulta, cu o probabilitate vecina cu siguranta, cum ar zice Heinrich Boll, ca a fost facut scapat. Si atunci, daca tot a fost facut scapat, de ce trebuia tot circul asta? Sunt vreo doua-trei chestii care nu prea se leaga. Iata un editorial interesant al lui Cristian Tudor Popescu:

Traian Băsescu, general de brigadă

Spune, printre altele, ca:

„Adicătelea, nici azi dl preşedinte nu ne-a spus cât a cheltuit statul român ca să-i „elibereze” pe răpiţii lui Hayssam, cică o să aflăm sigur peste 50 de ani, în schimb ne livrează cu binecunoscutu-i rânjet o asemenea informaţie explozivă, în mod normal secret de stat.

De ce?”

Dar, oare, statul roman a platit ceva? 🙂 😉

Episodul 2 – Hayssam se intoarce!

Gandul

OMAR HAYSSAM, ADUS ÎN ROMÂNIA. Omul de afaceri, condamnat pentru terorism în cazul răpirii jurnaliştilor români în Irak, a fost predat Poliţiei

Se arata, printre altele, ca:

„”În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak stabilită de instanţele româneşti este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român”, afirmă purtătorul de cuvânt al preşedintelui Băsescu într-un comunicat de presă intitulat „Aducerea în România a domnului Omar Hayssam”.

De asemenea, el subliniază că detalii suplimentare privind acest subiect nu pot fi prezentate presei.

„Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice”, se arată în comunicatul purtătorului de cuvânt.

Totodată, sunt menţionate şi mulţumirile şefului statului pentru instituţiile statului şi ofiţerii de poliţie care „timp de mai bine de 5 ani au urmărit cu tenacitate” aducerea în ţară a lui Hayssam.

„Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, mulţumeşte instituţiilor şi ofiţerilor implicaţi în această amplă operaţiune, care, timp de mai bine de 5 ani, au urmărit cu tenacitate să-l aducă în ţară pe domnul Omar Hayssam pentru ispăşirea pedepsei”, se mai afirmă în comunicatul transmis de Administraţia Prezidenţială.”

GAFA lui Ponta. Premierul revine asupra declaraţiei referitoare la tratatul cu Siria. „M-a informat un jurnalist”

Se arata ca:

Victor Ponta

„Premierul Victor Ponta a revenit asupra declaraţiei anterioare prin care arăta că România nu are un Tratat de extrădare cu Siria, precizând că între timp a fost informat de către presă şi a verificat, iar concluzia este că există un acord, aprobat în luna mai a anului trecut.

„Am verificat şi e eroarea mea, avem un acord aprobat a doua zi după învestirea Guvernului, pe 8 mai 2012. Îmi cer iertare, un jurnalist m-a informat între timp„, a spus Ponta.

Iniţial, premierul Ponta a declarat că România nu are cu Siria un Tratat de extrădare, aducerea în ţară a lui Omar Hayssam fiind însă o operaţiune legală, cu punerea în aplicare a unei decizii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Întrebat de jurnalişti dacă între România şi Siria există un Tratat de extrădare, premierul a răspuns negativ.

„Nu, de aceea toate operaţiunile din punct de vedere juridic vor fi comunicate de Ministerul Justiţiei şi Parchet. Noi am pus în aplicare o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă”, a spus, iniţial, Ponta.

Tratatul cu Siria este parafat şi ratificat de Parlamentul României, una dintre semnăturile principale fiind chiar a lui Titus Corlăţean, la vremea respectivă el fiind şeful comisiei de Politică Externă din Senat.

În primăvara anului trecut, ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, declara că statul român, prin demersurile sale, a respectat partea sa de înţelegere privind acordul cu Siria, în timp ce acest stat, nu, pentru că nu l-a ratificat, tratatul vizând extrădarea lui Hayssam.

Corlăţean a mai afirmat că, pentru cazul Hayssam, există o convenţie de asistenţă juridică, înclusiv penală, între cele două state, convenţie semnată în 1978 şi aflată încă în vigoare.

Şi Ministerul de Externe informa că Tratatele încheiate cu Siria privind extrădarea, transferarea persoanelor condamnate şi combaterea criminalăţii organizate nu sunt în vigoare, fiind necesară ratificarea şi de către partea siriană.

Ulterior, în vara anului trecut, a fost ratificat în Parlament Tratatul privind extrădarea între România şi Siria.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, la 3 februarie 2011, decretele pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor între România şi Republica Arabă Siriană privind extrădarea şi a celui privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.” (subl. mea)

Basescu: „Nu confirm nici nu infirm nimic”

Cum s-au bătut Băsescu şi Ponta pe Hayssam. Preşedintele: Nu confirm, nici nu infirm nimic. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat?

Se arata ca:

„Contre între Traian Băsescu şi Victor Ponta pe tema aducerii în ţară a lui Omar Hayssam. După ce la prima oră a dimineţii preşedinţia a anunţat că omul de afaceri, condamnat pentru terorism în cazul răpirii jurnaliştilor români în Irak, a fost adus în România, premierul i-a întors-o susţinând că rolul Cotrocenilor în această operaţiune se rezumă doar la emiterea unui comunicat de presă. Premierul a lăudat serviciile secerete pentru repatrierea lui Hayssam, lăsând să se înţeleagă că acesta a fost adus în ţară cu o aeronavă militară. La câteva ore după declaraţia lui Ponta, de la tribuna Administraţiei, Traian Băsescu i-a dat replica premierului susţinând că nu confirmă că Omar Hayssam a fost preluat din Siria, nici că a fost adus cu un avion al armatei sau în baza unui acord de extrădare.

Mai mult, întrebat de unde a fost preluat omul de afaceri dacă nu confirmă că din Siria, şeful statului a răspuns: „Păi, aicea-i cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic”.

Dacă în această privinţă a fost rezervat, Băsescu a comentat despre ceea ce se va întâmpla după aducerea lui Hayssam în ţară, sugerându-i acestuia să spună tot ceea ce ştie. „Probabil sunt destui care sunt neliniştiţi şi, având în vedere vârsta lui Omar Hayssam şi faptul că deja are trei condamnări – una de 20 de ani, una de 16 ani şi una de 2 ani -, nu cred că la cumularea pedepselor va rămâne numai cu 20 de ani. Nu cred, dacă mă uit la ce s-a întâmplat la Gigi Becali, şi atunci, având în vedere vârsta lui, poate e mai bine să coopereze cu instituţiile statului român, cu justiţia română, pentru că 25 de ani sunt mulţi şi când ai vârsta înaintată sunt chiar mult prea mulţi”, a spus şeful statului.

Firul evenimentelor

La câteva minute după ora 7 dimineaţa, Administraţia prezidenţială a anunţat, printr-un comunicat de presă, aducerea lui Omar Hayssam în ţară. „În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak stabilită de instanţele româneşti este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român”, se arata în comunicatul preşedinţiei, precizându-se că Băsescu „mulţumeşte instituţiilor şi ofiţerilor implicaţi în această amplă operaţiune, care, timp de mai bine de 5 ani, au urmărit cu tenacitate să-l aducă în ţară pe domnul Omar Hayssam pentru ispăşirea pedepsei”.

La ora 12.00, premierul Victor Ponta Premierul  a ieşit să explice că instituţiile care au colaborat la aducerea lui Hayssam în România sunt SRI, SIE, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei. „Acestea sunt instituţiile care au colaborat foarte bine şi le felicit. Eu nu cunosc vreun rol al Preşedinţiei, în afară de acela că a dat un comunicat de presă. (Aducerea în ţară a lui Hayssam) S-ar putea să fie neplăcută pentru cei care s-au trezit vorbind în somn azi dimineaţă”, l-a „înţepat” Ponta pe Băsescu. Mai mult, premierul a precizat că a „fost tot timpul la curent cu operaţiunea de aducere în ţară a lui Omar Hayssam”. „Am aprobat şi am avizat tot sprijinul logistic pentru efectuarea acestei operaţiuni. Ştiam de câteva luni de această operaţiune”, a declarat şeful guvernului.

La ora 17.30, preşedintele Traian Băsescu i-a întors-o lui Victor Ponta, într-o declaraţie la Cotroceni, susţinând că un comunicat venit de la Cotroceni se justifică prin faptul că era vorba de un condamnat pentru terorism, iar „strategiile antiteroriste sunt un atribut al CSAT şi implicit o responsabilitate directă a mea”.

Nu a fost singura taxare prezidenţială a premierului.

„Nu confirm, repet, nu confirm că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Şi, în sfârşit, nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”, a spus Traian Băsescu. Şeful statului a adăugat că nu este vorba de „secretomanie”, ci de motive de securitate pentru care nu poate da alte informaţii.

Întrebat de unde a fost preluat omul de afaceri dacă nu confirmă că din Siria, şeful statului a răspuns: „Păi, aicea-i cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic”.

„Poate e mai bine ca Hayssam să coopereze cu justiţia”

Băsescu a subliniat că are „conştiinţa împăcată” în privinţa dosarului Hayssam, comentând că mulţi dintre politicieni sunt probabil neliniştiţi odată cu prinderea omului de afaceri.

„Îi dau dreptate consilierului meu Iulian Chifu că probabil sunt destui care sunt neliniştiţi şi, având în vedere vârsta lui Omar Hayssam şi faptul că deja are trei condamnări – una de 20 de ani, una de 16 ani şi una de 2 ani -, nu cred că la cumularea pedepselor va rămâne numai cu 20 de ani. Nu cred, dacă mă uit la ce s-a întâmplat la Gigi Becali, şi atunci, având în vedere vârsta lui, poate e mai bine să coopereze cu instituţiile statului român, cu justiţia română, pentru că 25 de ani sunt mulţi şi când ai vârsta înaintată sunt chiar mult prea mulţi”, a afirmat Băsescu.

El a subliniat că procurorii şi judecătorii sunt cei care vor trebui să lămurească „foarte multele întrebări” privind trecutul penal al lui Hayssam.

„Am văzut sintezele pentru ziua de astăzi, presa şi cu siguranţă şi cetăţenii au foarte multe întrebări legate de relaţiile lui politice din perioada când a fost în ţară, legate de cum a dobândit averea, legate de cum a finanţat partide, de cum a făcut trafic de alcool şi ţigări fără să fie depistat şi eventual cum a făcut trafic de armament, dacă a făcut şi asta. Dar acestea, din acest moment, sunt problemele procurorilor şi judecătorilor”, a afirmat Băsescu.”

Ponta: „Ştiam de câteva luni de operaţiunea de aducere în ţară a lui Hayssam”. Care au fost instituţiile implicate

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat astăzi că  a fost tot timpul la curent cu demersurile de aducere în ţară a lui Omar Hayssam şi că Preşedinţia nu se numără printre instituţiile implicate în această operaţiune, pentru că nu are nicio atribuţie legală în acest sens.

„am fost tot timpul la curent cu operaţiunea de aducere în ţară a lui Omar Hayssam. Am aprobat şi am avizat tot sprijinul logistic pentru efectuarea acestei operaţiuni. Ştiam de câteva luni de această operaţiune”, a declarat Victor Ponta.

Premierul a mai spus că instituţiile care au colaborat la aducerea lui Hayssam în România sunt SRI, SIE, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei.

„Acestea sunt instituţiile care au colaborat foarte bine şi le felicit. Eu nu cunosc vreun rol al Preşedinţiei, în afară de acela că a dat un comunicat de presă. (Aducerea în ţară a lui Hayssam) S-ar putea să fie neplăcută pentru cei care s-au trezit vorbind în somn azi dimineaţă”, a mai spus Victor Ponta.

Ponta l-a ironizat pe liderul PDL Vasile Blaga pentru că a declarat că aşteaptă să afle cum a fugit din ţară Hayssam, spunând că Blaga era ministru de Interne atunci când sirianul a fugit din ţară, dar că e bine să afle şi după atâţia ani ce s-a întâmplat atunci.” (subl. mea)

Ponta: Blaga să explice cât de prost poate fi un ministru căruia îi fuge un infractor ca Hayssam

Se arata, printre altele, ca:

„Liderul PDL, Vasile Blaga, ministru de Interne în perioada în care Omar Hayssam a fugit din România, trebuie să explice cât de prost poate fi un ministru pentru a-i scăpa un infractor periculos, a declarat liderul PSD, premierul Victor Ponta.

„Blaga trebuie să explice cât de prost poate fi un ministru de Interne căruia îi fuge din ţară un infractor periculos şi care, la 5 ani după, zice „să aflăm şi noi”. Dacă i-au trebuit 5 ani lui Blaga, care era ministru de Interne, să afle cum a plecat Hayssam, ar trebui să răspundă toţi cei care au fost de vină atunci. Au răspuns şefii SIE şi SRI, dar ministrul de Interne ? Dacă azi, în 2013, fugea din ţară un infractor periculos, avea vreo vină ministrul Stroe ? Probabil că, în cazul lui Blaga, prostia nu e o infracţiune”, a spus Ponta.

El a susţinut că este interesat să afle şi dacă vreun partid a avut legătură cu acest caz.

Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, vineri, că premierului Victor Ponta „îi este frică de venirea în ţară a lui Omar Hayssam”, susţinând că, în 2005, când cei trei jurnalişti au făst răpiţi, Ponta şi Adrian Năstase „furau împreună România”.

Referitor la afirmaţia lui Victor Ponta potrivit căreia Vasile Blaga era ministru de Interne pe vremea când cei trei jurnalişti au fost răpiţi, liderul PDL a spus : „Acest procuror ratat (premierul – n.r.), pentru că din activitatea lui profesională nu s-a reţinut nimic, ba, s-a reţinut totuşi ceva şi anume mai multe semne de întrebare ridicate de moartea unui prieten, Cristian Panait. Deci acest procuror ratat nu ştie că Ministerul de Interne şi structurile lui nu pot să vă urmărească pe niciunul dintre dumneavoastră fără un mandat. Atunci nu aveau un asemenea mandat. Numai că lui Ponta îi e frică de venirea în ţara a lui Omar Hayssam”.

Preşedintele PDL a adăugat că premierul Victor Ponta era şeful Corpului de Control al Guvernului Adrian Năstase când cei trei jurnalişti au fost răpiţi, în 2005.

„El (Victor Ponta – n.r.) era şeful Corpului de Control al lui Năstase atunci şi furau împreună România. Mulţi PSD-işti sunt implicaţi. Şi lucrurile astea le-am văzut şi eu în media. Sunt lucruri legate de privatizări şi lui Ponta îi e frică”, a spus Blaga.

Totodată, liderul PDL consideră că venirea în ţară a lui Hayssam este de bun augur şi demonstrează că „nimeni nu scapă de braţul legii”.

„E de foarte bun augur venirea lui Hayssam. Asta demonstrează că perseverenţa îşi arată roadele. Vă aduc aminte că nu aveam acord de extrădare cu Siria, dar între timp Parlamentul a aprobat legea prin care cele două state acceptă extrădările şi demonstrează un lucru clar: nimeni nu scapă de braţul legii, dacă o instanţă s-a pronunţat:”, a conchis Blaga.

Vineri dimineaţă, Omar Hayssam a fost predat Poliţiei Române, anunţa purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, precizând ulterior că sirianul se află în arestul Poliţiei, fiind predat poliţiştilor la ora 6.40.

În martie 2005, jurnaliştii Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au fost răpiţi la Bagdad.

Tot vineri, premierul Victor Ponta a afirmat că aducerea în ţară a lui Omar Hayssam ar putea fi neplăcută mai ales pentru acele persoane care încă vorbesc în somn şi au căzut din pat astăzi dimineaţa, adăugând că Vasile Blaga era cel care conducea Ministerul de Interne în 2006, când Hayssam a fugit din România.”

Fabrica de „hayssami”

Foarte interesant este si editorialul Indirei Crasnea:

Omar H. a explodat din răcoarea dimineţii

Se arata, printre altele, ca:

„Unul dintre adevărurile care va fi demonstrat este că Omar Hayssam nu poate fi o senzaţie multiplicată. Nu sunt atâţi „hayssami” încât folosirea lor zgomotoasă să acopere scârţâielile din toate încheieturile ale vieţii reale. După cum nici odele aduse statului funcţional şi „structurilor” care merg ceas nu pot anestezia nesiguranţa prezentului.

Da, recuperarea lui Hayssam este o dovadă a statului funcţional şi care poate merge ceas. Dar, doar pentru o mână de jucători. Care, la o adică pot manufactura o serie de „hayssami” mai mici.”

Eu cred ca alta e chestiunea: coabitarea Ponta – Basescu scartaie din toate inchieturile! Anul viitor va fi unul electoral. S-ar putea ca nu peste prea multa vreme sa asistam nu la explozia lui ‘Omar H. in racoarea diminetii’, ci la explozia coabitarii spre sfarsitul mandatului lui Basescu. Deja Hayssam e folosit ca instrument de lupta politica de catre premier, si atacul la Vasile Blaga demonstreaza lucrul asta. Deja Basescu i-a tras-o lui Ponta, spunand ca Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul altui stat, Ponta fiind la curent cu toata aceasta operatiune, ceea ce demonstreaza, iarasi, ca Hayssam e folosit ca instrument de lupta politica interna! In asemenea context conteaza foarte mult ce va ciripi Hayssam!! Caci in functie de ce anume ciripeste se vor imparti upercuturile si croseurile politice!!

Si cand s-o dezlantui odata explozia…!! 😆