Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Sus, la Poarta Raiului…

Probabil ca daca eram in Norvegia, pentru aceste colinde pe care le-am postat pe blog, statul norvegian mi-ar fi luat copiii deoarece practic un „crestinism radical”.

Noi, romanii, care am suferit fara voia noastra aproape o jumatate de veac dictatura comunista, una din cele mai dure din Europa de Est, stim sa apreciem cum se cuvine aceasta valoare numita Libertate – in acest caz libertatea de expresie si de constiinta. Interesant este ca tari care n-au suferit ce inseamna o dictatura care sa le incalce drepturile si libertatile, nu apreciaza o asemenea valoare, probabil in numele unei laicitati desuete si pacatoase! Iar oamenii acestia accepta sa li se incalce drepturile, pentru ca nu au cunoscut opresiunea unei dictaturi! Ciudat este cum o tara dezvoltata precum Norvegia, care ar trebui sa ne fie un exemplu, nu ne poate fi decat un exemplu negativ, cel putin din acest punct de vedere!

Vedeti dumneavoastra, se apropie Craciunul. Ar trebui sa ne intrebam cati dintre noi – si nu ma refer doar la romani, ci la intreaga umanitate – are in astfel de momente inima acolo sus, la Poarta Raiului. Se povesteste ca Parintele Cleopa, pe oricine care il vizita, il intampina cu cuvintele: „Manca-v-ar Raiul!” 🙂 . Frumoase cuvinte! Iar voua eu va doresc acelasi lucru: sa va manance Raiul!! 🙂 . Deci cati dintre noi avem sus inimile? Cati suim acel urcus duhovnicesc, multumind lui Dumnezeu si pentru bune si pentru rele, ca sa avem inimile sus, la Poarta Raiului? Si se vede cum caderea de la Ortodoxie a Europei Vestice, a secularizat-o, dar nu oricum, ci intr-un mod periculos! Intr-un mod prin care se ajunge sa ti se incalce drepturile si libertatile, intr-un mod in care actiunea voita si fireasca de a face bine se transforma in ceva rau, intr-un lucru rau. Si ar trebui sa avem in vedere si ca necredinta noastra i-a facut pe norvegieni asa… La asta nimeni nu pare sa se gandeasca, ci doar la ceea ce au facut norvegienii… De aceea am vrut sa aduc aceasta unda de spiritualitate ortodoxa prin aceste frumoase colinde, cantate superb de catre Andra si Stefan Hrusca, intr-o Uniune Europeana care se indeparteaza, dupa cat bag eu sama, de spiritul si bucuria pe care trebuie sa ne-o trezeasca Craciunul si care ar trebui sa ne stranga mai mult laolalta, nu sa ne dezbine.

Poate ca e chiar o unda de normalitate.

decembrie 24, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 191 comentarii

Doua articole interesante…

S-au intamplat mai multe lucruri interesante zilele acestea, lucruri despre care, desigur, merita sa dscutam si sa comentam. Totusi, m-am oprit asupra a doua articole, demne de toata atentia, as zice eu, de pe blogul D-nei. Ana Birchall:

Norvegia sustine aderarea Romaniei la Spatiul Schengen, informatiile contrare sunt false

Se arata ca:

„Deputatul PSD Ana Birchall, membru al Comisiei comune speciale a Parlamentului pentru aderarea României la Spaţiul Schengen condamnă informaţiile false care au circulat recent într-o parte a mass media, conform cărora Norvegia se opune aderării noastre la Spaţiul de securitate Schengen.

„Informațiile care au circulat într-o parte a presei cu privire la opoziția Norvegiei faţă de intrarea României în Schengen sunt false. Nu există nici o declaraţie oficială din partea autorităţilor norvegiene care să confirme asemenea informaţii. Din contră, autoritățile române au fost asigurate de faptul că Norvegia susține aderarea României la Spațiul Schengen” declară deputatul Ana Birchall.

 „În calitate de membru al Comisiei comune speciale a Parlamentului pentru aderarea României la spațiul Schengen condamn asemenea practici, menite să dezinformeze opinia publică cu referire la un subiect atât de important pentru România” a spus deputatul PSD.

„Aderarea României la Schengen este un efort care presupune sprijinul tuturor românilor, indiferent de partizanatul politic. Cei care lansează asemenea informaţii false ar trebui să dea dovadă mai multă responsabilitate. Până la urmă este vorba de interesul nostru naţional şi asemenea informaţiile false, propagate în spaţiul public fără o minimă verificare a veridicității lor, lovesc în interesul naţional” a completat Ana Birchall.

Echipa A.B.”

Eu citisem in ziare.com despre asta:

Norvegia se opune aderarii Romaniei la spatiul Schengen – presa rusa (Video)

Iata ce se arata in acest articol:

Norvegia s-a opus extinderii spatiului Schengen si aderarii Romaniei si Bulgariei la zona de libera circulatie, sustine presa rusa.

Oslo se opune acestei masuri, impreuna cu alte state membre UE, a transmis site-ul rus Radiovesti, citat de agentia Focus.

Finlanda blocheaza aderarea Romaniei la Schengen: Este prea corupta (Video)

Nemultumirea este in crestere in societatea norvegiana fata de perspectivele intrarii celor doua tari in zona Schengen. Guvernantii norvegieni cred ca Romaniei si Bulgariei ar trebui sa li se interzica oportunitatea de a intra in zona de libera circulatie.

Potrivit politicienilor din Norvegia, o eventuala astfel de largire a spatiului Schengen ar duce la o crestere masiva a unui nou val de infractiuni in statele deja membre. Potrivit datelor oficiale publicate de Eurostat, bandele criminale din Romania si Bulgaria sunt considerate a fi unele dintre cele mai periculoase si sunt active in 15 state ale Uniunii Europene.

Olanda se va opune din nou aderarii Romaniei la Schengen – surse europene

Un deputat francez cere ca Romania si Bulgaria sa nu fie primite in Schengen

Presa norvegiana a scris si ca cetatenii tarii sunt impotriva aderarii celor doua state la spatiul Schengen. Un ONG din Oslo a inceput strangerea de semnaturi pentru o petitie, dupa ce o tabara in care si-au instalat corturile 200 de imigranti ilegali – toti rromi si cetateni romani sau bulgari – a fost evacuata.

De asemenea, locuitorii din Oslo s-au plans in legatura cu deseurile pe care rromii le arunca, aratandu-si ingrijorarea in legatura cu o posibila raspandire a bolilor.

Tot mai multi romani ajung in inchisorile din Norvegia

Hotii romani au speriat Norvegia: 7 din 10 infractori sunt din tara noastra

Informatia vine inainte de discutiile din toamna legate de aderarea celor doua tari la zona de libera circulatie.

Comisia Europeana considera insa ca Romania si Bulgaria sunt pregatite sa intre in spatiul Schengen, inca din anul 2010, dar incercarile lor au fost blocate de mai multe tari europene cu vechime, in frunte cu Olanda, din cauza controlului scazut la granite, a coruptiei si a lipsei de progres in ce priveste Mecanismul de Cooperare si Verificare.”

Hotii romani au speriat Norvegia: 7 din 10 infractori sunt din tara noastra

Se arata ca:

Statisticile din Norvegia arata ca sapte din zece infractori care au fost arestati pentru furt in Oslo, din 2012 si pana in prezent, provin din Romania.

Din anul 2012, 171 de romani au fost condamnati in Oslo, Asker si Baerum, dintre care 152 pentru furt, jaf sau manipulare de bunuri furate, scrie The Norway Post.

Cele mai multe dintre aceste infractiuni au fost comise de profesionisti – straini care se imbraca frumos si opereaza impreuna.

Din august 2012, 70 la suta dintre cei condamnati pentru furt au fost romani. Acest numar a ingrijorat-o pe Ministrul Justitiei, Grete Faremon, in legatura cu situatia rromilor din Romania, aceasta punand sub semnul intrebarii de ce banii oferiti de guvernul norvegian nu au fost investiti in imbunatatirea conditiilor acestora.

Saptamana viitoare, Faremo se va deplasa in Romania pentru a discuta situatia cu autoritatile locale.

Circa 17,5 milioane de euro (134 milioane de coroane norvegiene) au fost puse deoparte, in anul 2012, pentru ajutorarea rromilor din Romania. Cu toate acestea, fondurile sunt inca in conturile in care au fost virate, iar mii de romani calatoresc in Oslo in fiecare vara pentru cersi pe strazi, incheie sursa citata. „

Eu as intreba-o pe stimata D-na Birchall daca si aceste statistici reprezinta o dezinformare…

Pe de alta parte, iata cum sta treaba in Norvegia…:

Parlamentar din Norvegia: Tineti rromii, francezii si bulgarii afara din tara!

Se arata ca:

Un parlamentar din Norvegia, care face parte din Partidul Progresist, ce militeaza impotriva imigratiei, a declarat ca granitele tarii ar trebui inchise pentru rromi, francezi si bulgari, despre care el crede ca sunt cei mai periculosi infractori.

Per Sandberg, numarul doi in formatiunea aflata in Opozitie, a propus implementarea imediata a trei masuri destinate sa opreasca fluxul de cersetori si infractiuni, transmite expatica.com, care citeaza AFP.

„La granita, politia poate sa nu le mai permita sa intre in tara grupurilor de francezi, rromi si blugari, pentru ca stim deja ca ei sunt foarte periculosi”, a precizat parlamentarul, care, insa, nu a explicat cum vrea sa implementeze masurile propuse.

In Norvegia are loc o dezbatere aprinsa, in ceea ce priveste interzicerea cersitului.

Statul scandinavic, care este unul din cele mai instarite din lume, va organiza alegeri legislative in septembrie, iar sondajele arata ca Partidul Progresist ar putea veni la putere, in coalitie cu conservatorii.

Potrivit presei locale, textul lui Sandsberg viza initial doar populatia rroma, insa i-a introdus si pe francezi si bulgari, pentru a nu parea prea discriminatoriu. ” (subl. mea)

Faza e dura rau de tot, cica: ” i-a introdus si pe francezi si bulgari, pentru a nu parea prea discriminatoriu”. 😆

Al doilea articol al D-nei Birchall la care ma refeream la inceput este acesta:

Declaratiile iresponsabile si mincinoase ale unor fosti consilieri de la palatul Victoria, ajunsi intre timp deputati, trebuie corectate ferm si rapid

Se arata ca:

„„Observăm cu regret că reprezentanți ai fostului guvern PDL fie dezinformează cu bună știință, fie uită repede pentru că au mintea scurtă. Opoziția anemică vorbește cu nonșalanță de măsurile economice ale guvernului USL, critică fără argumente și dezinformează de dimineața până seara, tocmai pentru a-și masca propria incompetență în actul guvernării pe care toți românii au fost nevoiți să îl suporte timp de patru ani” a spus deputatul PSD.

„Este o dovadă de maximă ipocrizie să acuzi guvernul Ponta că nu se ocupă de problema sărăciei și a șomajului atâta timp cât guvernarea Boc, cu oblăduirea consilierilor săi economici, a tăiat, fără discernământ, peste noapte, veniturile salariale ale tuturor bugetarilor cu 25%. Mai mult decât atât, actuala opoziţie acuză guvernul Ponta de introducerea unor taxe suplimentare când, cu nici doi ani în urmă, guvernul PDL a suprataxat cu 5,5% veniturile tuturor pensionarilor din România” a punctat Ana Birchall.

„În timpul celor 4 ani de guvernare portocalie, armata sa de consilieri pe probleme economice a atacat pe rând fiecare categorie socio-profesională, pornind de la profesori, până la medici, polițiști, militari și pensionari și acum se așteaptă ca noi, cei care am fost legitimați prin vot să îndreptăm aceste inechități, să uităm de crasa incompetență a guvernului Boc” a subliniat deputatul PSD, Ana Birchall.

„Nu trebuie să uităm de unde a plecat USL acum un an și patru luni. Guvernul USL a preluat conducerea unei țări divizate din punct de vedere social, o țară în care veniturile garantate ale pensionarilor care au muncit pentru fiecare leu din pensie erau reduse, o țară unde sute de mii de familii de bugetari nu și-au mai putut susține cheltuielile și creditele din cauza tăierilor iraționale ale camarilei pedeliste, o țară care își pierduse reputația în fața partenerilor externi și în fața investitorilor, o țară fără perspective de viitor” declară Ana Birchall.

„Măsurile economice luate de guvernul USL, care au început să aducă la însănătoșirea economiei naționale sunt apreciate de publicații economice de prestigiu cum ar fi The Economist sau The Financial Times care nu suferă de pasiuni politice. Mai mult, instituțiile financiare internaționale au revizuit pe plus creșterea economică pentru anul 2013 care, cel mai probabil, va depăși cota de 2%. Pentru că se pare că este convenabil să îți uiți propriile contraperformanțe economice, reamintesc foștilor consilieri economici PDL că rata de absorbție a fondurilor europene a crescut într-un an de guvernare USL mai mult decât în ultimii 6 ani adunați, ajungând acum la 21%. În timp ce toate programele de finanțare europeană au fost blocate ca urmare a fraudelor pedeliste sancționate de către CE, guvernul USL a reușit în mai puțin de un an să redeschidă plățile către România”  a ținut să scoată în evidență deputatul PSD, Ana Birchall.

„Dai dovadă fie de ignoranță, fie de rea voință, fie de ambele când continui să susții că reducerea TVA la pâine nu va duce la scăderea prețului celui mai consumat aliment de bază din România. Până și fostul premier Boc, probabil într-un moment de slăbiciune, a declarat că scăderea TVA la pâine este o măsură meritorie dar se pare că acest mesaj nu a ajuns și la foștii săi subalterni, care ignoră voit, cu rea credință, efectele beneficie pe care o astfel de măsură le va avea atât asupra bugetului fiecărei familii cât și asupra economiei în general, inclusiv prin reducerea evaziunii fiscale” a continuat deputatul PSD de Vaslui.

“Cred că unii reprezentanți ai guvernării PDL au impresia că românii uită faimoasele măsuri de austeritate vândute ca fiind necesare. Se înșeală! Românii nu uită că guvernul PDL nu a dus la creștere economică, doar și-a rotunjit veniturile pe spinarea celor mulți, celor săraci, pe spinarea pensionarilor, pe spinarea profesorilor și a medicilor, pe spinarea polițiștilor și a militarilor, a „mămicuțelor și bebelușilor” cum spunea, nu de mult, un președinte jucător, reprezentant de marcă PDL. Acum, unii reprezentanți PDL care, doar din pricina hazardului și a unei legi electorale defectuoase au intrat în Parlament, își permit să dea lecții de economie guvernului USL, când în realitate ar trebui să-și facă propria analiză având în vedere că în toți acești ani de guvernare și-au arătat adevărata lor competență, în realitate, incompetență în politici economice. Doar așa ar arăta respect românilor, nu mințind și dezinformând cum s-au obișnuit să facă”.”

Este adevarat ca nu spune care ar fi acei „fosti consilieri de la Palatul Victoria”, dar cred ca am ghicit la cine se refera… 😀

As dori sa propun un alt punct de vedere, diferit de cel al PDL, al lui Basescu sau chiar diferit de cel al USL. Pentru ca avem nevoie de idei si conceptii noi.

Eu cred ca la noi nu se intelege un lucru relativ simplu:

– nu poti sustine o economie in care ai inca foarte multe intreprinderi de stat nerentabile, care fac o gaura in economie de aproape 13 miliarde de euro (cifra e la nivel de 2011, dar de atunci lucrurile nu s-au schimbat prea mult). Si reiau aici articolul din Gandul:

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Lista nu cred ca s-a schimbat. Dati un click si, va rog, cititi-o! Reiau aici ce arata, printre altele, acest articol:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Intr-o economie in care doar institutele de cercetare nu produc pierderi, lucrurile sunt clare… Nu produc pierderi, dar sunt si ele neperformante, ca sa-l parafrazez pe Napoleon… 😆 Pentru ca nu are rost sa ne mintitm: avem o economie ce inca depinde de stat, totalmente neperformanta si necompetitiva, inclusiv institutele de cercetare, cuibusoare caldute pentru pilele mai marilor din partidele de guvernamant… De aceea se impune un vast program de privatizare. Lucrurile nu pot merge asa:

ψ)  vrei sa ai si deficit bugetar mic, inclusiv pe structural, vrei sa ai si o datorie publica mica, dar in schimb vrei sa tii in brate si neperformanta de la stat, cu foarte multi angajati, cu aceste intreprinderi care produc pierderi enorme economiei nationale, cu clientela politica pusa in functii de conducere in aceste intreprinderi, platita gras din banii contribuabililor!! Si mai vrei sa maresti si taxele si impozitele unui sector privat slabit de criza, care numai de asa ceva n-are nevoie, si unei populatii saracite, ca sa mentii in continuare ineficienta acestor intreprinderi de stat.

Eu cred ca noi vrem prea multe: imposibilul!

Observati ca eu nu vorbesc, neaparat, de disponibilizari masive, asa cum s-a si facut in trecut, fara sa se faca o privatizare reala (decat in putine cazuri). Eu vorbesc de privatizare, de trecerea in proprietate privata macar a unora din aceste intreprinderi, si acolo unde se impune sa se purceada la disponiblizari. In caz contrar, statul nostru, prin onor Guvernul (sau mai bine zis Guvernele sale, ca mai toate au facut la fel, dar pe alta cale) ar trebui sa explice cetateanului de ce urmaresc imposibilul?

De ce spun asta? Pentru ca ceea ce se vrea (ψ) nu e posibil. Asta e parerea mea. Si o astfel de economie nu poate fi competitiva in ansamblul ei si, ceea ce poate e mai grav, nu poate fi sustinuta de catre stat in felul acesta de pana acum: prin micsorarea deficitului bugetar cu marirea taxelor si impozitelor pe care trebuie sa le plateasca sectorul privat si populatia si printr-o datorie publica mica.

Eu inteleg ca noi ne raportam la UE. Insa tarile din UE au datorii mult mai mari decat ale noastre, exceptie facand, cred, numai Bulgaria (si iau in considerare in special procentul din PIB). Ma uitam zilele trecute si la Polonia, care are o datorie publica mai mare decat a Romaniei. Nu mai vorbesc de Ungaria.  Pentru ca un sector public mare (incluzand aici si intreprinderile de stat) inseamna si cheltuieli mari pe care statul trebuie sa le faca din banii contribuabililor pe de o parte si prin imprumuturi masive de la banci, care reprezinta grosul acestor datorii, pe de alta parte. Pentru ca este clar ca daca il impozitezi prea mult pe contribuabil, reduci dramatic nivelul de trai. Welfare state-ul european se bazeaza pe datorii masive pe care statele le fac la banci, deci in sectorul bancar. Or, noi nu vrem asa, in schimb vrem sa tinem un sector public si intreprinderi de stat care se afla cu mult sub performantele celor occidentale, unde, intr-adevar, sunt tinute prin datorii masive pe care statul le face. Poate ca cineva ar intreba: dar nu se poate totusi fara aceste datorii atat de mari? La care as raspunde asa: daca acest sector public e dimensionat in ideea unui Welfare State mare, atunci el devine mare si neperformant, necompetitiv in ansamblul sau. Si atunci cum vrei sa tii un sector public care e neperformant si necompetitiv daca nu prin indatorare masiva? Or, noi vrem altfel: prin marirea sau inmultirea taxelor si impozitelor, lucru ce loveste in sectorul privat si in populatie, asta in conditiile si unei inflatii ridicate (5,37%, departe de tinta pe 2013, de numai 2,5%, dupa cum ne spune BNR). Pentru ca adevarul e ca e contradictoriu ceea ce vrem si felul in care gandim noi lucrurile. Pe de alta parte, Romania, ca tara europeana, Parlamentul adoptand Tratatul de Guvernanta Fiscala, nu poate duce o politica similara Turciei, care nu e in UE, si care merge pe o crestere economica inflationista.

In concluzie: noi vrem ceea ce nu se poate si nu facem ceea ce trebuie ca sa se poata ceea ce vrem.

De citit si…

Romania Libera

PDL ameninţă cu moţiunea dacă Guvernul refuză revizuirea politicii fiscale

Se arata ca:

„PDL va introduce la începutul sesiunii parlamentare o moţiune simplă pe politici fiscale, în cazul în care Guvernul USL „refuză dialogul şi revizuirea” politicii fiscale „bazată excesiv şi abuziv pe creşterea de taxe şi impozite”, a declarat, joi, purtătorul de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, potrivit Mediafax.

Săftoiu a precizat, într-o conferinţă de presă, că introducerea de noi taxe „nu are nicio legătură cu realitatea economică” şi că proiectul de memorandum cu FMI „este un autodenunţ critic”, prin care PSD „face o radiografie a propriei guvernări, recunoscând scăderea investiţiilor, venituri slabe la bugetul de stat, creşterea cheltuielilor cu bunuri şi servicii, creşterea arieratelor în administraţia centrală”.

„Ce propune PSD prin această scrisoare de rea intenţie? Introducerea de noi taxe. Ca să contrabalanseze anumite măsuri sociale, Guvernul USL intenţionează să introducă taxe noi pentru proprietate şi modificări în domeniul contribuţiilor sociale. Textul memorandumului dovedeşte clar că actualul guvern USL nu are soluţii pentru relansarea economiei şi sprijinirea sectorului privat, singura soluţie fiind noi taxe. Pe fond, Guvernul continuă o politică păguboasă pentru cetăţean, accentuând depdendenţa acestuia de stat”, a apreciat Adriana Săftoiu.

Ea crede că majorarea de impozite reflectă „slaba performanţă a guvernului Ponta privind încasările la bugetul de stat”.

Adriana Săftoiu a arătat că PDL propune guvernului USL să renunţe la „această strategie de politică fiscală dezastruoasă” şi să facă o consultare reală cu celelalte partide parlamentare, partenerii sociali, cu organizaţiile oamenilor de afaceri „pentru a propune în viitorul memorandum cu FMI măsuri în acord cu realitatea”.

„În cazul în care Guvernul USL refuză şi dialogul şi revizuirea acestei politici fiscale bazată excesiv şi abuziv pe creşterea de taxe şi impozite, PDL va introduce la începutul sesiunii parlamentare o moţiune simplă. Suntem siguri că vom găsi susţinerea şi din partea unor parlamentari ai puterii”, a mai spus Adriana Săftoiu.”

Si iata inca doua articole interesante care merita sa fie citite, cred eu:

Previziune SUMBRĂ: Peste 5 ani 75 la sută dintre tinerii vor fi ŞOMERI

Se arata ca:

„În 2018, tinerii (15-24 de ani) vor avea de trei ori mai multe şanse de a fi şomeri, comparativ cu adulţii, iar rata şomajului în rândul acestora va depăşi cifrele înregistrate în timpul crizei, arată un studiu al Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), citat de EY Romania.

Rata şomajului în rândul tinerilor la nivel global este estimată de OMM la 12,6% în 2013, aproape de vârful înregistrat în criză, de 12,7%, în 2009. Mai grav este faptul că până în 2018, rata şomajului în rândul tinerilor este proiectată să crească până la 12,8%.

Studiul arată că şomajul în rândul tinerilor şi cel în rândul adulţilor se va păstra la nivelul ultimilor ani, respectiv la 2,7. Astfel, în România, din totalul de şomeri care vor exista în România în 2018, 75% vor fi avea sub 24 de ani.

Citeşte şi OMM: Mai mulţi tineri supracalificaţi în România decât în Marea Britanie şi Germania

La nivelul OMM, tinerii români sunt consideraţi drept o ”generaţie pierdută”, care nu îşi găseşte loc de muncă din cauza crizei şi a incertitudinilor economice din ultimii 5 ani.

Cele mai afectate ţări sunt cele cu economii dezvoltate şi Uniunea Europeană, alăturate în statistici la acest capitol cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste regiuni, şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească începând cu 2008 iar, în economiile dezvoltate şi Uniunea Europeană, rata a crescut chiar şi cu 24,9% între 2008-2012.”

OMM: Mai mulţi tineri supracalificaţi în România decât în Marea Britanie şi Germania

Se arata ca:

„Aproximativ 15% dintre tinerii români sunt “prea” educaţi comparativ cu cererea pieţei, iar această rată este mai mare decât cea din în Marea Britanie şi Germania.

Organizaţia Mondială a Muncii (OMM) a descoperit că, pe lângă rata mare de tineri supracalificaţi din România, s-a îmbunătăţit şi raportul dintre abilităţile celor care îşi caută loc de muncă şi cunoştinţele şi abilităţile cerute de angajatori. Astfel, dacă în 2010-2011, raportul era de 12%, în 2013, este de 8,5% şi reprezintă cea mai mare scădere după Estonia şi Grecia dintre ţările analizate de OMM, potrivit unui comunicat EY Romania.

Citeşte şi Câmpeanu: Şomajul în rândul tinerilor ar putea ajunge la pragul de ALARMĂ în 2013

Cu toate acestea, tinerii sunt consideraţi, la nivelul OMM, drept o ”generaţie pierdută”, care nu îşi găseşte loc de muncă din cauza crizei şi a incertitudinilor economice din ultimii 5 ani.

Cele mai afectate ţări sunt cele cu economii dezvoltate şi Uniunea Europeană, alăturate în statistici la acest capitol cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste regiuni, şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească începând cu 2008 iar, în economiile dezvoltate şi Uniunea Europeană, rata a crescut chiar şi cu 24,9% între 2008-2012.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 8, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

Foarte ingrijorator: recrudescenta neonazismului in Germania

Iata ce ne spune Gandul:

Cea mai puternică ţară din Europa, ÎN STARE DE ŞOC: De unde au apărut ACEŞTI MONŞTRI?

„Timp de 13 ani, autorităţile germane nu au avut nici cea mai mică idee că o grupare neo-nazistă omora nestingherită imigranţi şi jefuia bănci, arată Der Spiegel.

Serviciile secrete din Germania sunt criticate acum pentru că nu au reuşit să descopere, timp de un deceniu, gruparea teroristă de extremă dreapta.

Cancelarul german, Angela Merkel, a descris, la începutul acestei săptămâni, emergenţa grupărilor teroriste de dreapta ca „o ruşine a Germaniei” şi a cerut o investigaţie detaliată asupra celor întâmplate. Gruparea National Socialist Underground (Naţional-Socialismul Subteran, n.r.), formată din cel puţin trei membri, doi bărbaţi şi o femeie, a revendicat asasinarea a opt imigranţi turci şi a unui imigrant grec între 2000 şi 2006, uciderea unei poliţiste germane în 2007 şi două atacuri cu bombă în care mai mult de 20 de oameni, dintre care cei mai mulţi erau imigranţi, au fost răniţi.”

Dar iata o fraza care m-a socat:

Teroriştii neo-nazişti erau în evidenţa poliţiei

Conform informaţiilor difuzate de Der Spiegel, cei trei, Böhnhardt, Mundlos şi Zschäpe, erau în evidenţa sucursalei agenţiei de servicii secrete din landul german Thuringia încă din anii 1990, când aceştia s-au implicat în acţiuni cu caracter neo-nazist. Ei au construit atunci bombe false şi au strâns arme şi explozibili, însă autorităţile le-au pierdut urma în 1998, când ei au început o serie de crime şi de jafuri asupra băncilor. Se presupune că ar fi fost vorba despre 10 crime şi 14 jafuri, pe o perioadă de 13 ani.

Deşi serviciile secrete germane plătesc informatori care să-i pună la curent cu activităţile celulelor naziste, în unele cazuri nu primes informaţii utile. Un astfel de caz este cel al informatorului cunoscut sub numele de Tino B., este şeful organizaţiei Thuringia Homeland Protection, o grupare neo-nazistă din care au făcut parte şi cei trei terorişti în anii 1990. Deşi el a primit din partea autorităţilor o sumă de peste 100.000 de euro, nu a oferit nicio informaţie despre pericolul reprezentat de cei trei.

Grupările neo-naziste în creştere, mai ales în fosta Germanie de Est

Organizaţiile care militează împotriva rasismului susţin că extremismul de extremă dreapta a fost tolerat în ultimii ani în Germania, mai ales în fosta Germanie de Est.

Aici, susţin organizaţiile respective, neo-naziştii au fost lăsaţi să conducă departamentele de pompieri voluntari, să organizeze activităţi pentru tineri şi chiar să conducă birourile de consiliere a cetăţenilor pe probleme de bunăstare economică a regiunilor rurale care au suferit din cauza depopulării şi a declinului economic cauzat de reunificarea din 1990.

Experţii susţin că acesta este un mediu propice pentru organizarea grupărilor violente, unde acestea pot ataca străinii şi pot merge până la a planifica crime şi atacuri cu bombe.

Ministrul de Interne german, Hans-Peter Friedrich, a cerut o mai bună coordonare între serviciile de securitate naţionale şi cele regionale.” (subl.mea)

RĂSPUNSUL UNEI ŢĂRI ÎN STARE DE ŞOC. Merkel: „E o ruşine naţională”. Chipul criminalului. UPDATE

Cum se naşte în Germania „următoarea generaţie a extremiştilor de dreapta”. Copiii neonaziştilor, puşi să-i coloreze mustaţa lui Hitler

„Copiii neonaziştilor ar putea fi îndepărtaţi de familiile lor şi daţi în grija statului, autorităţilor fiindu-le frică să nu fie spălaţi pe creier de părinţii lor, scrie Daily Mail.

Autorităţile germane devin din ce în ce mai îngrijorate din cauza numărului tot mai mare de şcoli de vară care îi învaţă pe cei mici să-l idolatrizeze pe Adolf Hitler.

O razie recentă într-una dintre aceste şcoli a relevat că profesorii obligă copiii să rezolve puzzle-uri cu harta Germaniei de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial sau îi încurajează să coloreze mustaţa lui Hitler. De asemenea, în astfel de şcoli s-au descoperit broderii cu svastica sau torturi cu simboluri naziste în loc de lumânări.

În urma acestor descoperiri, guvernul german încearcă să găsească o soluţie pentru a contracara propaganda. „Dacă influenţa ideologică ajunge atât de puternică încât să influenţeze dezvoltarea copiilor, statul şi instituţiile sale trebuie să ia măsuri. Dacă nu, am putea avea probleme mari în viitor„, spune asistentul social Gunther Hoffmann.

Copiii din şcolile de vară, împărţiţi în funcţie de „viziunea asupra lumii”

Copiii trimişi în aceste şcoli de vară de părinţii lor neonazişti sunt învăţaţi că democraţia este pentru cei slabi şi că Germania poate fi salvată doar sub conducerea unui nou Fuhrer.

În respectivele tabere, copiii fac tot felul de lucruri specifice vârstei lor – adică învaţă să înoate, să călărească sau participă la drumeţii -, dar fac şi o incursiune în trecut, pentru a sărbători nazismul.

Revista germană Der Spiegel a aflat chiar că, într-una dintre aceste tabere, copiii au fost împărţiţi pe echipe în funcţie de „viziunea lor asupra lumii”, una dintre expresiile preferate ale naziştilor.

Copiii neonaziştilor, crescuţi printre steaguri, cărţi şi înregistrări cu Hitler

Amplificarea manifestărilor neonaziste este un trend îngrijorător pentru Germania, mai ales că mulţi dintre adepţii acestei mişcări decid să se mute împreună, în acelaşi sat sau oraş. Spre exemplu, în oraşul Jamel din regiunea Mecklenburg, 99% dintre locuitori sunt neonazişti şi se mândresc cu asta. Scopul lor, conform Der Spiegel, este să „creeze un curent naţionalist”.

Oficialii guvernamentali spun că mii de părinţi de pe întreg teritoriul Germaniei îşi cresc copiii în spiritul nazist. În urma raziilor în mai multe cămine, au fost descoperite steaguri naziste, cărţi în care sunt glorificaţi „luptătorii” lui Hitler sau înregistrări din acea perioadă.

„Copiii separatiştilor de extremă dreaptă cresc în cadrul unor colective naziste, iar şcolile de vară induc un sentiment de securitate”, arată un raport al forţelor secrete germane.

Principalul partid neonazist din Germania, NPD, care a rezistat mai multor tentative ale guvernului de a-l interzice, spune că principala sa misiune este „să crească următoarea generaţie de extremişti de dreapta” (subl.mea)

Deosebit de ingrijorator! De observat ca fenomenul neonazist este in crestere in fosta Germanie de Est. Cauzele (re)aparitiei fenomenului trebuie foarte serios studiate. Pericolul e foarte mare, daca ne gandim si la recentele atentate din Norvegia comise de Anders Behring Breivik.

Si nu e vorba de teroristi musulmani…

noiembrie 17, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Proiecte de legi

Iata doua articole interesante:

HotNews:

Proiectul de lege privind modificarile la legea sigurantei nationale a fost adoptat tacit de Camera Deputatilor * Ludovic Orban: Deputatii PD si PSD i-au facut un cadou presedintelui Traian Basescu de ziua lui

Iata ce se arata printre altele:

Ludovic Orban at the Scriitori pe calea regala...

Image via Wikipedia

„Alaturi de parlamentarii Puterii au lipsit si cei din PSD, fapt care i-a deranjat pe liberalii prezenti in sala in formatie aproape completa. Deputatul PNL Ludovic Orban a declarat ca prin lipsa de mobilizare a PSD, Victor Ponta arata ca „este de acord ca serviciul de informatii condus de nasul domniei sale de casatorie sa aiba ofiteri care sa efectueze cercetari penale„.

„Uitati-va pe tabelele de prezenta si veti vedea cine a lipsit. Deputatii PD si PSD i-au facut un cadou presedintelui Traian Basescu de ziua lui, nu pot sa nu remarc faptul ca desi ieri au fost alaturi de noi, astazi in bancile Parlamentului colegii nostri nu au fost prezenti (…) Nu pot sa spun altceva decat ca este de acord ca serviciul de informatii condus de nasul domniei sale de casatorie (George Maior, directorul SRI, n.r.) sa aiba ofiteri care sa efectueze cercetari penale pentru ca altceva nu pot sa spun, absenta de astazi din randul PSD a fost o absenta nenaturala”, a declarat Orban.” […]
Initiativa lui Cezar Preda propune ca ofiteri anume desemnati de Serviciul Roman de Informatii sa poata fi numiti in calitate de „organe de cercetare penala speciala”.

„Organele de cercetare penala speciale ale Serviciului Roman de Informatii isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului”, se arata in proiectul deputatului PDL, care modifica acte normative in domeniul securitatii nationale.

George Maior sustine ca legea se refera doar la cazurile in care angajatii SRI fac obiectul anchetei penale. Purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, a explicat ca SRI intentioneaza sa-si formeze propriul parchet, iar ofiterii sa nu mai fie anchetati, ca pana acum, de parchetul militar, ci de o structura interna care sa aiba competente de cercetare penala. „

Dupa cate se poate vedea, si inca nu prea greu, in felul asta se transforma SRI intr-un stat in stat, ur si simplu. Te face sa te intrebi daca nu cumva se doreste instaurarea unei dictaturi…

De asemenea se cam vad fisuri in aceasta coalitie numita USL…

Gandul:

VIDEO. Proiectul noii legi “BIG BROTHER” depus la Parlament. Dacă este adoptată, vor fi monitorizate legal TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE şi MAILURILE

„Proiectul legii „Big Brother” privind reţinerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă a fost depus la Parlament la începutul lunii noiembrie de ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme şi deputatul PDL, Adrian Bădulescu – fost ofiţer SRI.

Controversata lege „Big Brother” care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi mailurile a fost adoptată pentru prima dată de Parlament în 2008. Judecătorii Curţii Constituţionale au declarat-o neconstituţională în 2009, deoarece „afectează exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale – drept la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare. ”

Proiectul actual reia în mare parte prevederile din 2008, dar ministrul Conunicaţiilor susţine că a încercat să elimine prevederile neconstituţionale. El a adăugat că dacă nu se adoptă această lege România va fi penalizată de către Uniunea Europeană, fiind deja declanşată procedura de infringement. Ministrul a apelat la calea parlamentară, deşi la Ministerul Comunicaţiilor este în lucru un proiect similar, care a fost criticat însă de mai multe ONG-uri.

Pe lângă cerinţele partenerilor europeni, iniţiatorii susţin că deţinerea acestor informaţii de către autorităţi le va ajuta în vederea prevenirii, cercetării, descoperirii şi urmării penale a infracţiunilor şi, în special, a criminalităţii organizate.

„Dorim să subliniem faptul că necesitatea acestei legi derivă şi în contextul recentelor atacuri teroriste care au avut loc în Norvegia în luna iulie a acestui an, impunându-se astfel măsuri pentru combaterea recrudescenţei acestui fenomen”, explică în expunerea de motive deputaţii PDL Valerian Vreme şi Adrian Bădulescu.

Ce informaţii se vor stoca timp de şase luni

Dacă legea va fi adoptată de Parlament în cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă se vor reţine timp de şase luni numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărului celui spre care a fost redirecţionat apelul, dar şi numele acestora. În cazul serviciilor de Internet – poştă electronică şi telefonie, se va identifica utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit. Astfel, pentru toate comunicările prin telefon sau internet se vor reţine data, ora iniţierii şi încheierii comunicării, ora conectării şi deconectării de la Internet, adresa de IP, furnizorul de Internet.

„În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea şi reţinerea conţinutului comunicării sau a informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală şi cele din legile speciale în materie”, se arată în proiectul de lege depus de deputaţii PDL.

După şase luni toate aceste date vor trebuie distruse ireversibil.”

Recomand citirea integrala a ambelor articole.

noiembrie 4, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Despre cum ar putea reactiona China la actuala criza economica…si altele

… aflam tot din Gandul:

Cum ar putea reacţiona China la NOUA CRIZĂ ECONOMICĂ începută din SUA. Două scenarii deloc liniştitoare

Se arata printre altele ca:

„O analiză Reuters arată că, după ce şocul financiar din această lună va fi depăşit, economia mondială ar putea asista la o a treia fază a crizei globale a creditelor, începută în 2007-2008: infectarea creditorilor supremi. Criza, care a început prin spargerea bulelor ipotecare şi imobiliare şi care apoi s-a extins în sistemul bancar, a ajuns acum la guverne.

China este în vârful listei, având în vedere ironicul proverb că cine datorează băncii 1.000 de dolari are o problemă, dar când cineva datorează un milion, atunci banca are o problemă.

Nervozitatea Chinei şi probabil şi a celorlalte state şi instituţii care au împrumutat dintotdeauna SUA, fiind sigure că îşi vor toţi banii înapoi, provine din faptul că acum au ajuns nişte creditori captivi. Chiar dacă spaima incapacităţii de plată pare trasă de păr, tensiunea crescândă a pieţei şi inabilitatea guvernelor de a domoli grijile creditorilor sabotează creşterea economică, esenţială pentru sustenabilitatea unei datorii pe termen lung.

Răspunsul cel mai probabil al SUA la şocurile din pieţe va fi tipărirea de bani. Acest lucru va duce însă la slăbirea şi mai profundă a dolarului, ceea ce combinat cu menţinerea unei dobânzi joase la bondurile Trezoreriei, transferă povara pe creditorii externi, care îşi văd valoarea asset-urilor scăzând.

China ar putea încerca la rândul ei să tipărească bani, dar asta ar fi periculos pentru societatea chineză, unde inflaţia este şi aşa inacceptabil de ridicată. China ar putea să încerce să vândă din plasamentele din SUA, însă efectul ar fi la fel de negativ.

Există două scenarii privind China, arată analiza: unul pozitiv, în care G20 poate ajunge la un compromis privind reducerea dezechilibrelor monetare globale, şi unul „terifiant”, în care China se enervează atât de rău pentru că este încolţită, încât provoacă intenţionat o criză în SUA şi la nivel mondial.”

Foarte interesant tot articolul, pe care il recomand a fi citit integral.

Off Topic

Iata ca ceea ce aratam aici pare sa se adevereasca…:

VIDEO. Guvernatorul Texasului, Rick Perry, îşi va anunţa sâmbătă candidatura la preşedinţia SUA

Printre altele se arata ca:

Texas Governor Rick Perry

Image by eschipul via Flickr

„Toţi republicanii îi vor susţine astfel candidatura lui Perry în cursa împotriva actualului preşedinte, Barack Obama. Perry se înscrie în cursa pentru Casa Albă bazându-se pe imaginea care şi-a format-o şi pe progresul pe care l-a înregistrat Texasul în ce priveşte creşterea locurilor de muncă. În plus, republicanul a explicat că a vorbit deja cu Bush şi că are toată susţinerea fostului preşedinte. „Mi-a spus că ar fi păcat să mă trezesc la 70 de ani cu regretul că nici măcar nu am încercat”, şi-a reamintit guvernatorul texan vorbele lui Bush. „

Iata un alt articol interesant, despre multiculturalism, pe blog-ul Civitas’99:

În umbra eșecului multiculturalismului

Va invit sa-l cititi!

august 12, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Iata niste stiri care mi-au atras atentia

Romania Libera:

Mama lui Breivik este „şocată şi distrusă” de violenţa de care a dat dovadă fiul său 

Gandul:

O intamplare foarte stranie…:

Unui bărbat mort de trei ani i-a fost trimisă o felicitare de „La mulţi ani” semnată de Monica Iacob-Ridzi 

Un articol foarte interesant:

EXCLUSIV GÂNDUL: HARTA BANILOR din România, pe judeţe. VEZI AICI cât primeşte înapoi judeţul tău din IMPOZITELE plătite statului 

„În 2010, statul a încasat, în total, din toate judeţele din România şi din Municipiul Bucureşti, taxe şi impozite în valoare de 31,89 de miliarde de euro. Judeţele au primit înapoi de la stat 8,216 miliarde de euro, sub forma cotelor şi a sumelor defalcate din impozitul pe venit, a sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată şi sub forma subvenţiilor, conform datelor Ministerului Finanţelor Publice obţinute de gândul.

Din total, subvenţiile au fost de circa 1,23 de miliarde de euro, respectiv aproape 1% din PIB.

Per total raportul între banii pe care statul îi încasează, sub forma taxelor şi a impozitelor, din fiecare judeţ şi banii primiţi înapoi de judeţe este de aproape 1 la 4, respectiv din fiecare patru euro încasaţi de stat într-un judeţ, unul se întoarce la autorităţile locale.”

EXCLUSIV. Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI: „Creşterea salariilor cu 5% A FOST DISCUTATĂ CU TRAIAN BĂSESCU. Bugetul permite mărirea salarială şi NU E VORBA DE POPULISM”

Băsescu îi cere lui Boc să nu cadă în „populism”, Coaliţia decide MAJORAREA SALARIILOR BUGETARILOR DE LA 1 OCTOMBRIE. Pambuccian, pentru Gândul: Procentul vehiculat e de 5 la sută 

Cum evită SUA prima incapacitate de plată din istorie. Partidele au bătut palma pe o creştere a plafonului datoriei publice de 2,4 trilioane $

august 1, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Atentate la Oslo…

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

Morţi şi răniţi la Oslo, în atentatele cu bombă de lângă sediul guvernului norvegian | VIDEO

Printre altele se arata ca:

„Două explozii puternice au avut loc astăzi lângă sediul guvernului norvegian, din Oslo, cel puţin două persoane pierzându-şi viaţa şi alte 15 fiind rănite, informează Reuters. Presa locală a transmis că premierul Jens Stoltenberg nu se numără printre răniţi, el nefiind în clărire în momentul deflagraţilor. Norvegia a fost, în repetate rânduri, ţinta ameninţărilor teroriste din cauza implicării sale militare în Afganistan.”

si:

„Anul trecut, trei persoane suspectate că ar plănui atacuri teroriste au fost arestate la Oslo. Acestea făceau parte din al-Qaida şi se aflau sub monitorizarea autorităţilor norvegiene de aproximativ un an.„Cu siguranţă nu este vorba de grupări teroriste norvegiene, deşi, din când în când, au fost arestate persoane care aveau legături cu al-Qaida”, a spus analistul David Lea, de la Control Risks, întrebat cine s-ar putea afla în spatele atentatelor de azi.

Din primele informații se pare că una dintre explozii s-a produs într-o clădire aparținând unui ziar central. Birourile din centrul capitalei Oslo au fost evacuate, iar mai multe drumuri din centru au fost închise.

„Am văzut cum ferestrele clădirii VG (unde se află cel mai mare tabloid norvegian, n.r.) şi ale sediului guvernului s-au spart. Mai mulţi oameni zac în sânge pe străzi”, a declarat un jurnalist de la postul public de radio NRK prezent la faţa locului.

„Este sticlă peste tot. Este haos total. Ferestrele tuturor imobilelor din jur au fost distruse”, a adăugat jurnalistul de la NRK, Ingunn Andersen, care a spus că la început a crezut că este vorba de un cutremur.

Ce grupări ameninţă Europa

Potrivit Reuters, pe lista organizaţiilor teroriste care au comis atentate în Europa sau au avut legătură cu acestea se numără al-Qaida, Mişcarea Islamistă din Uzbekistan şi grupările Lashkar-e-Taiba (din Pakistan) , Al Shabaab (din Somalia) şi AQIM (din Algeria).”

Evident, recomand citirea cu atentie a intregului articol. Din cate inteleg atentatul nu a fost revendicat… Despre atacul armat comis la o reuniune a partidului de guvernamant din Norvegia – aici.
Dar primul articol citat a omis, ca sa zic asa, un detaliu. Nu numai gruparile mentionate ameninta Europa. In acest sens, iata mai jos ce titra, recent, Gandul:
Se arata, printre altele, ca:
„Liderul libian, Muammar Gaddafi, a ameninţat, vineri, că va trimite sute de „martiri” pentru a comite atacuri în Europa, ca răzbunare pentru campania militară NATO împotriva regimului de la Tripoli, relatează The Guardian, în ediţia online de sâmbătă.
[…]

Gaddafi a afirmat că Sicilia, Insulele Canare şi alte insule din Mediterana, precum şi Andaluzia au fost teritorii arabe, care trebuie eliberate.

Liderul libian, ale cărui trupe luptă împotriva insurgenţilor care se apropie de Tripoli, a susţinut discursul în faţa a 50.000 de persoane, adunate în oraşul Sabha, la 750 de kilometri sud de Tripoli.

„NATO, vei regreta, atunci când războiul se va muta în Europa”, a spus el. „Poporul libian nu are nici o problemă, puterile coloniale sunt cele care au o problemă. Vor să controleze petrolul nostru. Sunt geloase pentru că Dumnezeu ne-a dat nouă darul petrolului”, a adăugat Gaddafi.”

Recomand de asemenea citirea cu atentie a intregului articol din Gandul.

Nu se poate sa nu te intrebi: ce fel de razboi e asta? Suntem in razboi cu lumea islamica? O lume saraca si care, in consecinta, apeleaza la astfel de „arme”, precum terorismul, pentru a-si apara valorile sale culturale in fata pericolului globalizarii? Este un razboi cu caracter religios? Sau are doar un pronuntat caracter economic? Pe de alta parte avem revolutiile din Nordul Africii, care au inlaturat de la putere regimurile dictatoriale din aceste tari, de religie islamica toate. Situatia din Libia este inca una confuza, dar, din cate se poate constata, Gaddafi este (inca) destul de tare. Nu a putut fi inlaturat, si acum ameninta intreaga Europa cu atentate de razbunare. Fara indoiala ca ceea ce se intampla este ingrijorator. Dupa parerea mea, cu exceptia lui Gaddafi si situatiei din Libia, islamistii privesc totul drept o confruntare ce are, pentru ei, semnificatii religioase. Mie mi se pare ca aceste grupari teroriste islamiste pun pe primul plan religia, iar deciziile sunt luate in functie de acest criteriu. Orice decizii, inclusiv cele de ordin politic. De observat la Gaddafi ca practica un discurs care, totusi, se indeparteaza de coloratura religioasa. El vorbeste de teritorii care au apartinut arabilor, de petrol, resursa atat de importanta pe care „Dumnezeu le-a daruit-o arabilor”. Cu toate acestea discursul sau nu e unul eminamente religios. Este adevarat ca Libia nu a atacat vreun stat, in schimb a fost bombardata cu varf si indesat de fortele NATO in numele (re)stabilirii democratiei.  Dar daca religia, in cazul acestor grupari teroriste islamiste, este doar o masca? Poate se ascunde altceva in spatele acestei masti? Caracterul acestui razboi nu mi se pare bine conturat. Pe de o parte avem tari cu o veche cultura si traditie islamica, dar dominate de regimuri dictatoriale, iar pe de alta parte tari cu o cultura democratica, ce lupta pentru promovarea acesteia in toata lumea. De remarcat este si faptul ca Occidentul priveste problema, mai degraba, sub aspect cultural sau economic, sub aspectul valorilor (cum ar fi democratia, drepturile omului, s.a.) si mai putin sub aspectul religios.  Dar mai avem si un alt lucru interesant: potentialul de schimbare (si aceasta destul de confuza, cel putin asa am impresia) ce exista in tarile islamice, lucru confirmat de revolutiile din Nordul Africii. Se poate specula ca acest potential este „ajutat” (dar cum? intrebarea se pune si cu privire la Libia. Numai ca aici NATO si sprijinul acordat rebelilor de catre Occident spune multe in aceasta privinta) de catre Occident, dar nu trebuie neglijat faptul ca el provine, totusi, din interiorul acestor tari islamice. Este foarte probabil, bineinteles, sa avem de a face cu o influneta culturala a Europei si SUA in aceste tari. Dar atunci de ce sa fie nevoie de razboi? Si, pana la urma, de ce atata incrancenare? Inutila pana la urma, pentru ca nu rezolva si nici nu va rezolva nimic. Exista, oare, o neputinta din partea Europei si SUA de a accepta aceste state islamice asa cum sunt, cu cultura lor, traditiile lor, religia lor, regimurile lor politice, pe motivul ca acestea s-ar opune valorilor occidentale? Pun oare aceste tari in pericol insasi globalizarea pe plan mondial? Ceea ce ma frapeaza este ca au inceput (si asta de destula vreme) sa aiba loc confruntari de forta (atentatele teroriste cred ca pot fi incluse si ele in aceasta categorie) in loc ca problema sa se rezolve pe cale politica, fara aceste confruntari. Tocmai ca folosirea fortei de ambele parti te face sa tragi concluzia ca nu s-a gasit o abordare politica potrivita a acestor probleme (sau poate nici nu s-a dorit vreodata sa se gaseasca?!), dar si blocheaza orice dialog cat de cat rational intre partile implicate, care sa conduca la dezamorsarea situatiei. Iar aceste atentate intamplate la Oslo (dar puteau sa se inample in orice alt loc) arata ca Europa ramane vulnerabila in continuare. Spun acestea pentru ca s-ar putea chiar sa existe incompatibilitati de nedepasit (cel putin pana-n prezent) intre aceste doua culturi. Iar in asemenea conditii a forta nota cu impunerea, datorita unui presupus universalism al unor valori, cum ar fi, spre exemplu democratia, ar putea fi o eroare… Impunere altor state, altora. Sau ar putea fi cel putin o abordare eronata sau o tactica eronata, poate si numai pentru faptul ca se forteaza nota cand nu ar trebui. De ce sa nu iau in considerare si acest aspect, ca ipoteza de lucru? S-au cheltuit sute de miliarde de dolari in razboaiele din Irak si Afganistan intr-un timp foarte scurt, iar rezultatele care se vad este ca acestea au zgandarit si mai rau toata lumea islamica si a determinat-o sa treaca la actiune, iar atentatele de acum de la Oslo ar putea fi un exemplu in acest sens. Practic nu au facut altceva decat ca amenintarea terorista sa fie si mai mare, si mai pronuntata. Iar pentru ca sa-i faci fata cu succes trebuie cheltuiti bani multi, lucru dificil acum cand toata lumea se afla intr-o situatie de criza economica puternica. Lucrul acesta seamana cu proverbul care spune: „sa te legi la cap daca nu te doare”. Cand ai primit pana acum, in timp, milioane de emigranti musulmani la tine in tara, acuma te miri ca au ajuns unii dintre ei prin sindicate si partide politice? Ca-si revendica niste drepturi? Chiar si cel ca femeile sa poarte celebrul voal pe strada? Mie mi se pare ca in mod logic trebuia sa se ajunga la o asemenea situatie. Nu mi se pare nimic deosebit in asta. Tarile acestea musulmane n-au facut altceva, prin aceasta emigratie, decat sa exporte aceasta cultura islamica in Occident. Lucru cat se poate de evident.
Sa vedem ce reactii au provocat aceste atentate.
Mediafax:

Barack Obama şi Nicolas Sarkozy condamnă vehement atacurile de la Oslo

Se arata, printre altele, ca:

„”Le transmit condoleanţe personale norvegienilor”, a declarat Obama din Biroul Oval, unde s-a întâlnit cu premierul Noii Zeelande, John Key. Aceste atacuri „reamintesc comunităţii internaţionale de obligaţia combaterii terorismului şi de necesitatea intensificării schimbului de informaţii”, a subliniat Obama.

La rândul său, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a catalogat drept „un act odios şi inacceptabil” atentatul comis vineri în centrul capitalei Norvegiei, într-o scrisoare adresată premierului norvegian Jens Stoltenberg.

„Am aflat cu profundă emoţie de explozia produsă vineri după-amiază la Oslo”, a scris Sarkozy, condamnând „cu cea mai mare fermitate acest act odios şi inacceptabil”.

Anterior, Uniunea Europeană şi NATO au condamnat atentatul comis vineri după-amiază în apropierea sediului Guvernului de la Oslo.

Cel puţin 11 persoane au fost ucise în două atacuri teroriste comise vineri seara în regiunea Oslo. Poliţia norvegiană a anunţat că are motive să creadă că atentatul cu bombă de la Oslo şi atacul armat comis la şcoala de vară a tinerilor laburişti norvegieni au fost coordonate.”

Dar s-ar putea intampla ca cei care au comis aceste atentate sa nu fie teroristi islamici! Exista acest concept: „lupta impotriva terorismului„, insa in orice lupta trebuie identificat cu precizie adversarul. Disparitia lui Osama bin Laden nu a condus, dupa cum se poate constata, la o diminuare a terorismului si a virulentei sale. S-ar putea spune ca dimpotriva. Terorismul este legat acum de islamism pentru ca in vremurile din urma ei au folost aceasta arma. Insa asta nu inseamna ca acest fenomen nu ar putea sa apara si sub o alta forma. Ar trebui sa dam o definitie a terorismului, pentru a putea stii despre ce vorbim si pentru a cunoaste cum trebuie abordata si rezolvata problema. Iata ce ne spune Wikipedia in aceasta privinta:

Terrorism

Trebuie sa citez:

„There is no universally agreed, legally binding, criminal law definition of terrorism.[1][2] Common definitions of terrorism refer only to those violent acts which are intended to create fear (terror), are perpetrated for a religious, political or ideological goal, and deliberately target or disregard the safety of non-combatants (civilians).[citation needed] Some definitions now exclude acts of state terrorism and some also include acts of unlawful violence and war. The use of similar tactics by criminal organizations for protection rackets or to enforce a code of silence is usually not labeled terrorism though these same actions may be labeled terrorism when done by a politically motivated group.

The word „terrorism” is politically and emotionally charged,[3] and this greatly compounds the difficulty of providing a precise definition. Studies have found over 100 definitions of “terrorism”.[4][5] The concept of terrorism may itself be controversial as it is often used by state authorities (and individuals with access to state support) to delegitimize political or other opponents,[6] and potentially legitimize the state’s own use of armed force against opponents (such use of force may itself be described as „terror” by opponents of the state).[6][7]

Terrorism has been practiced by a broad array of political organizations for furthering their objectives. It has been practiced by both right-wing and left-wing political parties, nationalistic groups, religious groups, revolutionaries, and ruling governments.[8] An abiding characteristic is the indiscriminate use of violence against noncombatants for the purpose of gaining publicity for a group, cause, or individual.(subl.mea)

Se mai arata ca:

„”Terrorism” comes from the French word terrorisme,[10] and originally referred specifically to state terrorism as practiced by the French government during the Reign of terror. The French word terrorisme in turn derives from the Latin verbterrere meaning „to frighten”

iar la capitolul Definitii:

„The definition of terrorism has proved controversial. Various legal systems and government agencies use different definitions of terrorism in their national legislation. Moreover, the International community has been slow to formulate a universally agreed, legally binding definition of this crime. These difficulties arise from the fact that the term „terrorism” is politically and emotionally charged.[18] In this regard, Angus Martyn, briefing the Australian Parliament, stated that „The international community has never succeeded in developing an accepted comprehensive definition of terrorism. During the 1970s and 1980s, the United Nations attempts to define the term foundered mainly due to differences of opinion between various members about the use of violence in the context of conflicts over national liberation and self-determination.”[1]

These divergences have made it impossible for the United Nations to conclude a Comprehensive Convention on International Terrorism that incorporates a single, all-encompassing, legally binding, criminal law definition terrorism.[19] Nonetheless, the international community has adopted a series of sectoral conventions that define and criminalize various types of terrorist activities. Moreover, since 1994, the United Nations General Assembly has repeatedly condemned terrorist acts using the following political description of terrorism: „Criminal acts intended or calculated to provoke a state of terror in the general public, a group of persons or particular persons for political purposes are in any circumstance unjustifiable, whatever the considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or any other nature that may be invoked to justify them.”[20]

Bruce Hoffman, a well-known scholar, has noted that:

It is not only individual agencies within the same governmental apparatus that cannot agree on a single definition of terrorism. Experts and other long-established scholars in the field are equally incapable of reaching a consensus. In the first edition of his magisterial survey, “Political terrorism: A Research Guide,” Alex Schmid devoted more than a hundred pages to examining more than a hundred different definition of terrorism in a effort to discover a broadly acceptable, reasonably comprehensive explication of the word. Four years and a second edition later, Schimd was no closer to the goal of his quest, conceding in the first sentence of the revised volume that the “search for an adequate definition is still on” Walter Laqueur despaired of defining terrorism in both editions of his monumental work on the subject, maintaining that it is neither possible to do so nor worthwhile to make the attempt.”[21]

Nonetheless, Hoffman himself believes it is possible to identify some key characteristics of terrorism. He proposes that:

By distinguishing terrorists from other types of criminals and terrorism from other forms of crime, we come to appreciate that terrorism is :

A definition proposed by Carsten Bockstette at the George C. Marshall Center for European Security Studies, underlines the psychological and tactical aspects of terrorism:

Terrorism is defined as political violence in an asymmetrical conflict that is designed to induce terror and psychic fear (sometimes indiscriminate) through the violent victimization and destruction of noncombatanttargets (sometimes iconic symbols). Such acts are meant to send a message from an illicit clandestine organization. The purpose of terrorism is to exploit the media in order to achieve maximum attainable publicity as an amplifying force multiplier in order to influence the targeted audience(s) in order to reach short- and midterm political goals and/or desired long-term end states.” „
Este adevarat ca sunt descrise tipurile de terorism, o clasificare a fenomenului in categorii si o conturare a tipologiei acestuia. Foarte interesant de citit. Dar este interesant si faptul ca facem o clasificare a fenomenului fara sa-l putem defini exact… Or, daca nu putem sa-l definim, atunci cum putem sa  luptam eficient impotriva lui? Eu cred ca e greu sa-l definim pentru ca termenul, daca se poate spune asa, e foarte vast in intelesuri si semnificatii.  De pilda, putem avea un terorism extremist religios, dar fenomenul poate fi si sub ipostaza terorismului de stanga (sau de extrema stanga) – left-wing terrorism. Iata ce spune, legat de acest tip de terorism, Wikipedia, facand un scurt istoric:
„Modern left-wing terrorism developed following the political unrest of 1968. In Western Europe, notable groups included the West German Red Army Faction (RAF), the Italian Red Brigades, the French Action Directe (AD), and the Belgian Communist Combatant Cells (CCC). Asian groups included the Japanese Red Army and the Liberation Tigers of Tamil Eelam, although the latter organization later transformed into nationalist terrorist. In Latin America, groups that became actively involved in terrorism in the 1970s and 1980s included the Nicaraguan Sandinistas, the Peruvian Shining Path, and the Colombian 19th of April Movement.[1]

Modern left-wing terrorist groups in the United States developed from remnants of the Weather Underground, the Black Panthers and extremist elements of the Students for a Democratic Society. During the 1980s both the May 19th Communist Organization (M19CO) and the smaller United Freedom Front were active. After 1985, following the dismantling of both groups, there were no confirmed acts of left-wing terrorism by similar groups.”

Dupa cum exista si un right-wing terrorism, cu o istorie la fel de sangeroasa…

„Right-wing terrorism came to widespread attention after the August 1980 Bologna bombing, when a group of right-wing terrorists exploded a bomb at a railroad station in Bologna, Italy, killing 84 people and injuring more than 180. Two months later, a right-wing terrorist attack in Munich, Germany killed the attacker and 14 other people, injuring 215. Fears of an on-going campaign of major right-wing terrorist attacks did not materialize.[1]

In 1983, Gordon Kahl, a Posse Comitatus activist, killed two federal marshals and was later killed by police. Also that year, the white nationalistrevolutionary group The Order (also known as the Brüder Schweigen or Silent Brotherhood) became involved with terrorism, including: robbing a sex shop, several banks and armored cars;[5] bombing a theater and a synagogue; and murdering radio talk show host Alan Berg.[6][7]

During the 1980s, more than 75 right-wing extremists were prosecuted for acts of terrorism, although they carried out only six attacks during the decade.[8] The success of law enforcement in capturing and preventing terrorists has been credited to their efforts to investigate terrorists before they turned to violence.[8]The April 19, 1995 attack on the Murrah federal building in Oklahoma, by the right-wing extremist Timothy McVeigh, which killed 168 people, would become the worst domestic terrorist attack in American history.[9] It was reported he had ties to a Michigan militia group.”

Din aceasta tipologie, prezentata in articolul din Wikipedia, si din istoricul prezentat, observam ca si cauzele care au condus la aparitia fenomenului sunt foarte diferite. Mijloacele folosite pentru atingerea scopurilor sunt aceleasi. Insa ideile care i-au animat pe oameni in aceasta lupta nu sunt aceleasi, diferind de la caz la caz, de la o ideologie asumata la alta, de la o epoca istorica la alta. Spre exemplu, terorismul anilor ’80 nu mai este acelasi, in esenta sa, cu cel din zilele noastre. Dar asta nu inseamna ca idealurile, scopurile de atunci au si disparut cu desavarsire… Lucru care da posibilitatea reaparitiei fenomenului sub aceasta ipostaza. De fapt fenomenul terorist mi se pare a fi acelasi, dar sub mai multe ipostaze, foarte diferite intre ele. Poate fi sub o ipostaza religioasa, sau politica, de extrema dreapta sau de extrema stanga, sau sub ipostaza nationalismului separatist, etc. El este instrumentul de lupta al unor ideologii extreme, excluse din corpul social si politic, dar care doresc sa se manifeste, iar aceasta manifestare a lor are loc violent, ucigas, neputand sa-si atinga niciodata, cu adevarat, scopurile si idealurile, lasand in urma doar sange mult si multi morti… Dar acest instrument de lupta poate fi folosit chiar si de state, cum ar putea fi, actualmente, Libia, ca reactie la o politica indreptata impotriva lor sau ca raspuns la actiuni militare indreptate impotriva lor, neavand la indemana alte mijloace eficace de riposta (spre exemplu angajarea intr-un razboi deschis, adevarat).

Poate ca insesi imperfectiunile acestei lumi, lipsa ei de desavarsire spirituala, determina aparitia acestui fenomen periculos. Ca si cum cineva ar creste un sarpe la san, asa si lumea aceasta creste si incalzeste la sanul ei terorismul, a carui muscatura este, deseori, mortala. Se va termina, oare, vreodata, cu acest razboi? Sau, odata terminat, va reincepe din nou, sub alta forma, cu un alt fel de terorism, sub o alta ipostaza, dar renascut din propria lui cenusa ca si Pasarea Phoenix… ? Si va dura atata vreme cat vor dura si nedreptatile, lipsa de libertate, inegalitatile dureroase, vrajba intre religii si oameni in general, din tot felul de motive… Intr-o pace aparenta si o fericire iluzorie, omul facandu-si lamentabile iluzii…

Un norvegian…(Update)

Interesant: cine este autorul antentatelor! Suspectul este un norvegian… Iata ce ne spune Gandul:

FOTO: Cine este Anders Behring Breivik, bărbatul acuzat că a provocat explozia şi atacul armat din Norvegia, în timpul cărora au murit 91 de oameni

Iata ce se arata printre altele:

„Atacatorul este descris de autorităţi drept un extremist de dreapta, iar pe profilul de Facebook şi-a trecut la rubrica religie „creştin” şi la opţiunea politică „conservator”, scrie New York Times. Îi place să joace World of Warcraft şi să citească „Prinţul” lui Machiavelli şi „1984” de George Orwell. „O persoană care are o credinţă egalează forţa a 100.000 de oameni care au doar interese”, a postat duminica trecută Breivik pe contrul său de Twitter. Potrivit unor informaţii, Breivik ar fi fost mason.

Presa din Norvegia îl descrie pe Anders Behring Breivik drept un „singuratic”, care locuia cu mama lui într-o suburbie bogată din vestul oraşului Oslo. Bărbatul de 32 de ani avea o educaţie aparte şi era pasionat de vânătoare.

Pe reţelele de socializare, Breivik a scris că este pasionat de culturism şi de masonerie. După ce a crescut în Oslo şi a studiat la Şcoala de Management din oraş, Breivik s-a mutat într-o zonă rurală, unde a deschis o fermă organică, numită Breivik Geofarm, în care cultiva în special pepeni. Anchetatorii bănuiesc că Breivik a pregătit compoziţia bombelor la ferma sa şi că unul dintre ingrediente a fost îngrăşământul chimic.

Pe lângă fermă, Breivik mai deţine şi un apartament în Oslo, spun autorităţile. Poliţia percheziţionează apartamentul din Oslo al suspectului. Bărbatul nu are pregătire militară specială, el făcând doar stagiul militar obligatoriu în Norvegia.

Presa norvegiană face public un amănunt relevant: Breivik a fost membru al organizaţiei de tineret a Fremskrittspartiet, partid din opoziţie, rival al laburiştilor. Reamintim, în acest context, că, pe insula de lângă Oslo, se desfăşura şcoala de vara a organizaţiei de tineret a partidului laburist.

Ofiţerul de poliţie Roger Andersen a declarat: „Atacatorul ne-a spus răspicat că vrea să îşi explice gestul”.

Dar este de citit tot articolul din Gandul. Foarte interesant!

Iata si un alt articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Incursiune în mintea „monstrului” extremist

Un articol care ne ajuta sa patrundem in felul de a gandi a lui Breivik.

Se arata printre altele urmatoarele:

„Kari Helene Partapuoli, președintele Centrului Anti-Rasist din Norvegia, cataloghează „opera” lui Breivik de pe Document.no drept „retorică clasică de extremă dreapta”. Ucigașul a lăsat în jur de 75 de mesaje pe site-ul respectiv, opinii pe care administratorii Document.no le-au publicat acum, după atentate, într-o „colecție”.

Rezumatul făcut arată opiniile pe care le avea principalul suspect despre mediul politic norvegian, despre persoane publice, despre marxism, islamism.

„Musulmanii, ca naziștii”

Pe 17 februarie 2010, Breivik compara, fără prea prea multe explicații, islamul cu nazismul și marxismul, pe un ton deranjat.

„Mi se pare ipocrit să tratezi musulamnii, naziștii și marxiștii în mod diferit”, își începea mesajul. „Sunt toți susținători ai ideologiilor bazate pe ură. Nu toți musulmanii, naziștii sau marxiștii sunt conservatori, cei mai mulți sunt moderați. Dar contează asta? Un nazist moderat, să spunem, după ce s-ar confrunta cu o fraudă, ar putea alege să devină conservator. Un musulman moderat poate, după ce i se refuză intrarea într-un club, să devină conservator etc. Este clar că susținătorii moderați ai unor ideologii bazate pe ură vor decide la un moment dat să devină conservatori. Islamismul a dus la moartea a 300 de milioane de oameni, comunismul la moartea a o sută de milioane, nazismul la moartea a 6-20 de milioane de oameni. Toate ideoloegiile bazate pe ură ar trebui tratate în mod egal”, subliniază presupusul ucigaș în masă.

Ideologie: „Patriotismul e numit azi extremist”

Intrat într-o dispută pe tema globalizării și a modernizării ca fiind procese ireversibile, Breivik îi răspunde unui alt comenatator tot cu trimiteri anti-islam. De altfel, tema îl obsedează și apare central în tot ce a rămas arhivat în aceste mesaje.

„Ce o să facă globalizarea și modernizarea împotriva imigrării în masă a musulmanilor”, scrie Breivik. „Sau poate n-ați auzit de Japonia sau Coreea de sud? Aceste țări sunt exemple de succes și regimuri moderne care au respins multiculturalismul în anii 70. (…) Poți numi o singură țară unde multiculturalismula reușit unde a fost și islamul implicat? Singurul exemplu istoric de succes al multiculturalismului în societate sunt SUA, dar acolo minoritățile nu sunt islamice”.

Presupusul ucigaș de la Oslo revine, în repetate rânduri, în mesajele sale ultra-naționaliste și asupra credinței sale că patriotismul norvegian ar fi fost îngropat intenționat. „Problema cu Europa este că a pierdut Războiul Rece încă din 1950, din momentul în care le-au permis marxiștilor/ anti-naționaliștilor să-și facă de cap (…). Rezultatul, în Norvegia și Suedia este că atitudinea marxistă extremistă a ajuns să fie acceptată zi de zi, în timp ce fostul sistem de adevăruri patriotice și conservatorism e numit azi extremist (de către marxiști și umaniști)”, scria presupusul ucigaș, pe 30 decembrie 2009, un mesaj matinal, postat la ora 7.14.

Dispreț față de toleranță

Cu un profund dispreț, pe 5 decembrie 2009, Breivik face rezumatul unui articol citit în acele zile. Îl invocă pe post de argument împotriva tolerării musulmanilor în Norvegia.

„Că tot vorbeam de adepții încăpățânați ai multiculturalismului. Am citit un articol(…) îmi amintesc că era vorba despre o școală din estul Oslo, unde, într-o clasă mai exista doar un singur elev norvegian (majoritatea erau musulmani). Ceilalți norvegieni își mutaseră deja copiii de acolo. Dar mama acestui băiat, desigur, o marxistă dură care se dădea de ceasul morții să demonstreze că Islamul și multiculturalismul funcționează, a refuzat să-l mute din școală. Vroia să arate că băiatul ei va demonstra că toți islamofobii greșesc(…). Bietul copil a fost hărțuit ani de zile și a început să-și facă rău singur. I-a spus mamei sale marxiste că vrea să moară. Doar atunci a realizat mama lui că greșise”, scrie Birevik. Se declară în același text „conservator cultural”, adăugând că ar fi „fericit să fie primul care își protejează copiii, mutându-i în zone sigure”.

În ideile exprimate pe site-ul Document.no, Breivik ajunge să dea, pentru curioși, inclusiv definiții ale unor „zone libere de musulmani”, catalogând cartierele unde aceștia ar trebui să aibă acces redus:

„O zonă liberă de musulmani este: 1. Acolo unde o femeie non-musulmană beată se poate plimba pe stradă fără să fie amenințată cu violul, jaful, hărțuirea, violența. 2. E un loc unde tinerii care nu sunt musulmani se pot plimba fără să fie în pericol să fie hărțuiți de găști de musulmani sau indivizi musulmani. 3. E o zonă unde cei care nu sunt musulmani se pot exprima liber, în cele trei forme (religios, sexual, cultural) fără amenințarea iminentă că vor fi hărțuiți psihologic”.

Implicare politică

Editorii site-ului Document.no au transmis pentru presa norvegiană că, după 29 octombrie 2010, Anders Behring Breivik  a încetat să mai posteze cu numele real pe forum, dar că-l bănuiesc că folosea o identitate ascunsă pentru a-și propaga mesajele naționaliste.

Cotidianul „Aftenposten” menționează că Breivik a mai scris pe Document.no că ar fi fost activist, în trecut, pentru Partidul Progresului – FrP (formațiune conservator-liberală – a doua ca mărime din țară, cu 41 de locuri în parlamentul norvegian), dar s-a arătat nemulțumit de munca acestuia în legislativ. Reprezentanții FrP au confirmat că presupusul ucigaș a fost membru în partid. „Mă întristează şi mai mult să aflu că această persoană a fost printre noi”, a declarat preşedintele FrP, Siv Jensen.”

 De citit si acest articol foarte interesant din Gandul:

iulie 23, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii