Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

D-na. „Usturoi”…

Bine ca nu „Ceapa degerata”… 😆 E vorba de Ioana Petrescu, desigur, cea care a fost propusa pentru functia de ministru al Finantelor. Iata mai jos un articol din HotNews care ne spune cine este frumoasa doamna de 34 de ani:

VIDEO Cine este Ioana Petrescu, ministrul propus al Finantelor

Se arata, printre altele, ca:

„Ioana Petrescu (34 ani) a fost propusa astazi, 3 martie, sa ocupe functia de ministru al Finantelor Publice. Ioana Petrescu a fost numita in septembrie 2013 consilier al premierului Victor Ponta pe probleme fiscale, este profesoara de economie la Facultatea de Politici Publice de la Universitatea Maryland, este specializata in finante publice, economia tarilor in curs de dezvoltare si emergente si pe economia de securitate nationala, potrivit CV-ului publicat pe blogul sau. A absolvit Universitatea Harvard, unde are un doctorat si un masterat in economie, si Wellesley College, unde a obtinut licenta in economie si matematica.” (subl. mea)

Eu sustin tineretul deoarece cred ca si tineretul trebuie sa-si aduca aportul, contributia la gestionarea treburilor tarii. Sigur, eu mai si glumesc, sper sa nu fie cu suparare. Deoarece eu cred ca si râsul tonic e foarte necesar! 🙂

De ce i se spune Usturoi? Din cate am inteles e vorba de acest editorial pe care l-a scris in Ziarul Financiar:

Cumpăraţi-mi usturoiul, vă rog! Nu am vândut nimic azi!

Se arata ca:

„Imediat după ce am sosit în ţară, m-am oprit la un supermarket din Bucureşti să cumpăr o cafetieră, un lucru esenţial pentru mine pentru că nu rezist prea mult fără cafea.

Când am ieşit din magazin, am observat pe trotuar o mulţime de lume care vindea orice, de la haine la aparate de uz casnic, la mâncare. Mi-am făcut loc printre vânzătorii ambulanţi şi mă îndreptam spre o intersecţie când am auzit nişte plânsete în spatele meu. Când m-am întors, am văzut o bătrânică în genunchi pe trotuar, trăgând de mâini pe un tânăr. Când m-am apropiat, am observat că avea în mâini câteva bucăţi de usturoi pe care încerca să le pună în mâna tânărului şi îl ruga:

– Cumpăraţi-mi usturoiul, vă rog! Nu am vândut nimic azi! Vă rog eu mult de tot!

Se pare ca tânărul dorise iniţial să cumpere nişte usturoi, între timp se răzgândise şi acum femeia îl implora în genunchi şi cu lacrimi în ochi să cumpere ceva. A fost cel mai şocant lucru pe care l-am văzut până acum în Bucureşti. Bătrânica avea vreo 70-80 de ani şi, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să fie acasă cu nepoţii, uitându-se la telenovele şi nu afară pe trotuar, implorând oamenii de pe stradă să îi ia usturoiul.

M-am întrebat atunci dacă este doar o întâmplare sau calitatea vieţii celor vârstnici lasă de dorit în România. „Global AgeWatch Index 2013: Insight report“ publicat recent de HelpAge International oferă un răspuns la această întrebare.

Autorii estimează un index al calităţii vieţii celor vârstnici bazat pe indica­tori din patru categorii: securitatea venitului, starea de sănătate a celor în vârstă, situaţia locurilor de muncă şi a educaţiei pentru cei vârstnici şi suportul din partea celor din jur.

Bazat pe acest index, România se afla pe locul 48 în lume. Stăm mai prost decât ţări ca Letonia, Croaţia, Ungaria şi Albania. Ţările cu o foarte bună calitate a vieţii pentru cei vârst­nici sunt Suedia, pe locul 1, Norvegia pe locul 2, Germania pe locul 3, Finlanda pe locul 15, Danemarca pe locul 17 şi Franţa pe locul 18.
Din moment ce stau toată ziua cu nasul în statistici despre venituri bugetare, am observat imediat că ţările care colectează multe venituri la buget (şi implicit cele care cheltuiesc mult pe bunuri şi servicii publice) sunt în topul acestui clasament. Se vede şi din grafic, că printre ţările Uniunii Europene în 2012, veniturile bugetare sunt corelate negativ cu locul în clasamentul bunăstării celor în vârstă, ceea ce înseamnă că ţările care colectează mai mult sunt şi cele care sunt pe locuri fruntaşe în acest clasament şi deci stau mai bine la calitatea vieţii celor în vârstă.

Sursa: Global AgeWatch Index 2013: Insight report, Eurostat şi calculele autoarei

Veţi spune că nu numai veniturile bugetare afectează bunăstarea celor în vârstă. Cu siguranţă alţi factori ca orientarea politică a partidului aflat la guvernare, importanţa electoratului în vârstă şi eficienţa cheltuielilor guvernamentale afectează cât cheltuieşte statul pentru cei vârstnici şi implicit bunăstarea lor. Şi, bineînţeles, nu este numai obligaţia statului să aibă grijă de cei în vârstă. Respectul societăţii pentru cei în vârstă care îşi are rădăcinile în cultura unei ţări şi implicit suportul social pentru cei vârstnici afectează calitatea vieţii acestora.

Totuşi, conform Eurostat, România a colectat venituri în valoare de numai 33,5% din PIB anul trecut. În Uniunea Europeană, numai Lituania şi Slovacia au colectat mai puţin decât noi ca procent din PIB. La polul opus stau ţări ca Danemarca cu 55,3% din PIB, Finlanda cu 54,4% din PIB şi Franţa cu 51,8% din PIB. România cheltuieşte numai 36,4% din PIB pe bunuri şi servicii publice. Numai Bulgaria şi Lituania cheltuiesc mai puţin decât noi în Uniunea Europeană. Ţările care încasează mai mult la buget cheltuiesc mai mult pe bunuri şi servicii publice: Franţa cheltuieşte 56,6% din PIB, Finlanda 56,6% şi Danemarca 59,4%. Cu venituri atât de mici, România nu poate cheltui destul pe asistenţă socială şi nu poate oferi o viaţă la nivelul celei din Finlanda (locul 15 în clasamentul calităţii vieţii celor în vârstă) şi Danemarca (locul 17).

Ce este de făcut? O soluţie simplă şi cu efecte pe termen scurt ar fi să faceţi ce am făcut eu: cumpăraţi tot usturoiul şi trimiteţi bătrâna acasă la nepoţi. Dar nu rezolvaţi problema. O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor. Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel!

Ioana Petrescu este consilier al prim-ministrului

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.10.2013

As avea de facut doua observatii.

In primul rand, de la o doamna profesor venita din USA aveam parca alte asteptari, observati bine: „este profesoara de economie la Facultatea de Politici Publice de la Universitatea Maryland„. Eu credeam ca va veni cu idei de micsorare a taxelor si impozitelor, cu promovarea economiei de piata libera, a free markets, cum se spune! Or, dansa ne vorbeste de colectarea taxelor si impozitelor la bugetul de stat (e adevarat ca nu specifica nivelul lor, dar cat propune?) pentru ca statul sa redistribuie veniturile catre populatie, in cazul de fata e vorba de pensionari, pentru asistenta sociala.

In al doilea rand, si lucrul asta m-a frapat, adica urmatoarele cuvinte:

„Totuşi, conform Eurostat, România a colectat venituri în valoare de numai 33,5% din PIB anul trecut. În Uniunea Europeană, numai Lituania şi Slovacia au colectat mai puţin decât noi ca procent din PIB. La polul opus stau ţări ca Danemarca cu 55,3% din PIB, Finlanda cu 54,4% din PIB şi Franţa cu 51,8% din PIB. România cheltuieşte numai 36,4% din PIB pe bunuri şi servicii publice. Numai Bulgaria şi Lituania cheltuiesc mai puţin decât noi în Uniunea Europeană. Ţările care încasează mai mult la buget cheltuiesc mai mult pe bunuri şi servicii publice: Franţa cheltuieşte 56,6% din PIB, Finlanda 56,6% şi Danemarca 59,4%. Cu venituri atât de mici, România nu poate cheltui destul pe asistenţă socială şi nu poate oferi o viaţă la nivelul celei din Finlanda (locul 15 în clasamentul calităţii vieţii celor în vârstă) şi Danemarca (locul 17).

Ce este de făcut? O soluţie simplă şi cu efecte pe termen scurt ar fi să faceţi ce am făcut eu: cumpăraţi tot usturoiul şi trimiteţi bătrâna acasă la nepoţi. Dar nu rezolvaţi problema. O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor. Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel!” (subl. mea)

Si atunci ce sa intelegem de aici? Ca daca toti contribuabilii isi vor plati impozitul, vom avea destui bani pentru asistenta sociala, pentru a plati pensii mai mari, pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor, adica „o viata la nivelul celei din Finlanda sau Danemarca?

Interesant este ca spune cat la suta din PIB a colectat Romania, Lituania, Slovacia, Franta, Finlanda etc dar nu spune si cat e respectivul PIB. Sa facem o scurta comparatie (luand PIB per capita):

Romania … $9,036

Finlanda … $46,098 (la o populatie de vreo patru ori mai mica decat a Romaniei!!)

Danemarca…$56,202 (populatia aproximativ la fel cu cea a Finlandei)

Si atunci sa comparam nivelul de impozitare din Romania cu cel din, sa zicem, Danemarca. „România a colectat venituri în valoare de numai 33,5% din PIB”, „La polul opus stau ţări ca Danemarca cu 55,3% din PIB, Finlanda cu 54,4% din PIB şi Franţa cu 51,8% din PIB.”. Deci la noi 33,5% din PIB-ul nostru, in Danemarca 55,3% din PIB-ul lor, de vreo 6 ori mai mare, luat per capita, decat al nostru. Cum e? Cum vi se pare? Problema cred ca e daca Romania poate colecta un procent mai mare la capacitatile economice de care dispune la ora actuala. Guvernul Ponta a introdus deja 35 de taxe si impozite noi, deja marite, si parca nu am auzit de minuni in sensul cresterii gradului de colectare a acestora… Repet, avem capacitatea economica sa colectam cat Danemarca, Finlanda etc? Pentru ca altminteri fac si eu ca odinioara Mircea Ciumara: „am chinuit un popor degeaba!”. Noi vrem sa colectam mai mult dar nu avem capacitatea economica s-o facem? Eu cred ca asa se prezinta lucrurile… E mult mai realist sa gandim asa decat sa ne pierdem in alte ipoteze. Tarile dezvoltate colecteaza mai mult intrucat au o economie care sa le permita lucrul acesta, adica una dezvoltata. Pe cand la noi, dupa parerea mea, daca ajungi in situatia actuala sa colectezi cu 5% mai mult, deci vreo 38% din PIB (la 40% nici nu indraznesc sa ma gandesc), trebuie considerata o mare realizare, apropo de cum stam din punct de vedere economic. Pentru ca nu e vorba doar de colectarea in sine, adica sa-si plateasca toata lumea impozitele, ci si de veniturile pe care le ai si din care platesti acele taxe si impozite. De unde se vede ca strategia asta fiscala – marim taxele si impozitele, punem mai multe – este gresita! Este o teorie recesionara (in conditiile actuale adanceste criza), la fel ca si cea cu scaderea sau, cum i s-a mai spus, taierea cheltuielilor (diminueaza consumul). Insa altceva este taierea cheltuielilor neproductive: spre exemplu inchiderea gaurilor negre din economie! Sa luam, spre exemplu, Oltchim: daca s-ar inchide, s-ar elimina o gaura neagra si, implicit, cheltuielile nejustificate care le face si care inseamna, de fapt, pierderi economice imense! Pe cand asa cine le suporta? Statul, nu? Adica noi, contribuabilii, nu? Din cauza asta Statul nu are bani de investitii!! Observati ca despre astfel de lucruri nu se vorbeste deschis, in schimb daca e sa se inceapa sa se planga pe umarul altuia, fara a da nicio solutie, asta imediat! Iar pentru gaurile negre din economie nu s-au gasit nici acum, la aproape un sfert de veac de la caderea comunismului, solutii ca aceste intreprinderi sa fie puse, in sfarsit, pe profit. Si mai trebuie spus ca aceste gauri negre nu-si platesc nici macar contributiile pentru asigurari sociale!

Pe mine ma frapeaza ca o profesoara de la o universitate prestigioasa din SUA are o asemenea abordare… De unde se vede ca eu imi imaginam ca lucrurile stau altfel…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 5, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Despre Securitate…

Va recomand tuturor, indiferent de simpatiile politice, sa cititi postarea D-lui. Cristian Preda:

Doi olandezi supravegheați de Securitate

care ne prezinta doua carti, cred, interesante.

Dupa ce am citit postarea am cazut pe ganduri… Intrebarea pe care mi-o pun e urmatoarea: la ce a fost nevoie de o asemenea supraveghere stricta – nu ma refer numai la supravegherea diplomatilor straini, dar si a cetatenilor romani – ca, in final, sistemul comunist tot s-a prabusit ? Pentru ca Securitatea trebuia sa apere sistemul, regimul comunist si din aceasta cauza trebuia sa obtina tot felul de informatii. Sigur, fiecare tara are servicii de informatii. Numai ca Securitatea era temuta de toti cetatenii pentru ca avea informatori ascunsi in toata societatea si era dispusa oricand sa gaseasca niscaiva „eretici”, adica din aia care exprimau pareri „subversive”, „dusmanoase la adresa regimului si tovarasului secretar general”, etc. Consecintele pe care le suportau acesti „eretici”, cum le-am spus eu, variau de la deloc placute la ingrozitoare.

Practic, nu puteai sa stii cine te toarna… Ar fi putut fi cel mai bun prieten, colegul de birou, vecinul din bloc sau de la a doua casa de casa ta, cu care ai schimbat un pahar de vorba la o bere… Ar fi putut fi femeia pe care o iubesti si cu care ai facut o dragoste nebuna cu doua seri in urma… Bineinteles, si cei care turnau puteau fi constransi sub diverse forme, prin diverse tipuri de santaj ca sa-i toarne pe altii. „Baietii” aveau „metode specifice” in acest sens.

Uluitor este faptul ca Securitatea, raportata la populatia Romaniei, a fost una din cele mai mari politii politice din tot Blocul Estic.  Iata ce ne spune, in continuare, Wikipedia in engleza:

„By 1951, the Securitate’s staff had increased fivefold, while in January 1956, the Securitate had 25,468 employees.[2] Under the regime of Nicolae Ceaușescu, the Securitate employed some 11,000 agents and had a half-million informers[1] for a country with a population of 22 million by 1985.[3] Under Ceaușescu, the Securitate was one of the most brutal secret police forces in the world, responsible for the arrests, torture and deaths of thousands of people.[1]

Incerc sa traduc:

„In 1951 personalul Securitatii a crescut incincit, iar in ianuarie 1956, Securitatea numara 25.468 de angajati. Sub regimul Ceausescu, Securitatea a angajat 11.000 de agenti si jumatate de milion de informatori, la o tara de 22 de milioane de locuitori in 1985. Sub Ceausescu, Securitatea a fost una din cele mai brutale politii secrete din lume, responsabila de arestari, tortura si moartea a mii de oameni”

Wikipedia in romana ne spune:

„În anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane.”

Am citit mai demult un articol despre Securitate in care se spunea ca aceasta avea (in anii ’50-’60) mai multi agenti si angajati decat serviciile similare din SUA!!! Ca doar suntem „locul de intalnire dintre Orient si Occident”, nu? Numai uitati-va, va rog, la cifra aceasta: jumatate de milion de informatori – pare absolut incredibil, neverosimi, halucinantl!! Lucrul asta te-ar putea duce cu gandul la un razboi informativ de proportii colosale ce s-a dus aici, pe meleaguri dambovitene. Un razboi pe timp de pace, in care un cetatean obisnuit putea fi implicat fara voia lui…

Si pentru ce? Ca, in final, regimul comunist tot s-a prabusit – oamenii au iesit in strada – iar Ceausestii au fost pusi la zid si au murit sub gloantele plutonului de executie. Pe Pinochet l-a mai luat D-na. Thatcher sub aripa, de Ceausescu s-au lepadat toti, chiar si regina Angliei, care l-a plimbat in caleasca si i-a mai acordat si distinctii, pe care, ulterior, dupa ce a murit, i le-a retras… Gorbaciov nici n-a mai vrut sa auda de el…

English: Ion Iliescu and Ceausescu Family in V...

English: Ion Iliescu and Ceausescu Family in Vacation. (Photo credit: Wikipedia)

Interesant este ca numarul foarte mare de angajati si de informatori in timpul regimului Ceausescu poate indica o teama a acestuia… Dar de ce atat de multi informatori? Ciudat… Daca era vorba de corpul diplomatic, de studenti straini, de lectori de limbi straine atunci e clar ca nu ar fi fost nevoie de 500.000 de informatori, nu? E vorba de o populatie cam cat are un judet mare din Romania! Si atunci de ce atat de multi informatori intr-o tara inchisa in care nu te prea puteai duce in strainatate cu una cu doua, iar cel care mergea in strainatate era, desigur, dinainte verificat de Securitate. Deci plecarile se faceau in conditii strict controlate si plecau foarte putini, raportat la intreaga populatie a Romaniei. In niciun caz nu era vorba, spre exemplu, de libera circulatie a persoanelor in UE, cum e acum. Deci Romania era o tara inchisa, contactul cetatenilor cu exteriorul era anevoios. Si atunci pentru ce 500.000 de informatori? Mai ales ca oamenii aveau loc de munca aici, in tara – deci somajul nu justifica o emigratie in masa, lucru destul de clar. Oricat ar parea de ciudat, raspunsul este ca Ceausescu se temea de popor!!! E clar ca un asemenea aparat represiv, cum era Securitatea, putea anihila pe oricine din exterior care ar fi creat aici tulburari. Fiind o tara inchisa, nu erau nici multi straini in Romania, care sa incerce sa faca ceva. Si nici nu ar fi avut sanse de reusita. Altfel nu se justifica numarul de angajati activi in Securitate, care era foarte mare. Totusi, sa presupunem ca ar fi existat persoane din exterior capabile sa produca aici tulburari. Numarul lor nu putea fi mare… Atunci de ce atat de multi informatori: 500.000 de oameni? Pentru ca daca raspunsul de mai sus – ca Ceausescu se temea de popor – e fals, ar trebui sa rezulte ca pericolul amenintarii din exterior era mare si ca erau multi agenti din exterior care ar fi putut sa puna in pericol regimul. Altfel cum se poate justifica numarul acesta foarte mare de informatori?

Aktionsgruppe Banat

Iata ce arata, printre altele, Wikipedia:

Herta Müller im Gespräch mit Marita Hübinger

Herta Müller im Gespräch mit Marita Hübinger (Photo credit: Das blaue Sofa)

„William Totok declara într-un interviu, în august 2002, că Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale „Grupului Vienez” sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.[8 […]

Într-o „Notă informativă” trimisă securității în 10.10.1974 Sursa: „SANDU”[9] se regăsește următoarea caracterizare: În general se poate aprecia că acești tineri din „Aktionsgruppe Banat”, sînt inteligenți, au citit mult, sînt la curent cu literatura de astăzi în limba română, cu cea din R.D.G., R.F.G., Austria. În vocațiile lor cu precădere lirică, au și proză scurtă – autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate țările. Ceea ce li se poate reproșa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve față de acest grup, mai ales din partea generației mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timișoara. – Din punct de vedere literar grupul și-a propus să depășească așa-zisul provincialism din literatura germană din România, căutând un contact mai direct cu literatura modernă. … Din punct de vedere politic membrii grupului sînt foarte interesați de evenimentele politice interne și externe (De ex. în toamna anului trecut au organizat o șezătoare literară la Casa de cultură a studenților pe tema solidarității cu poporul chilian). De asemenea se ocupă cu probleme ale populației germane din țara noastră, cum își găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-

În toamna lui 1975, Wagner, Totok și Ortinau, împreună cu susținătorul lor cel mai activ, criticul Gerhardt Csejka, sunt arestati și interogați cu privire la programul și la presupusele intenții „conspiraționiste“ ale grupului. La scurt timp, Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile. La ieșirea sa din închisoare, la sfârșitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare.

Iată ce relatează Gerhardt Csejka cu privire la acțiunea securității:

În octombrie 1975, la o întâlnire a grupului de la Timișoara, Totok i-a invitat pe toți la casa sa părintească din Comloșu Mare. În timp ce grupul se deplasa spre Comloșu Mare, pe la zece seara, înainte de a intra în Jimbolia, o patrulă de grăniceri i-a oprit și i-a legitimat. Au fost lăsați să plece, dar după ce au trecut de Jimbolia au fost opriți din nou, inclusiv cu un foc de trasor în aer. Au fost cu toții dați jos din mașini și urcați într-o dubă, cu care au fost duși la pichetul din Jimbolia, unde au fost ținuți toată noaptea cu fața spre perete, fără a avea voie să vorbească. Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița. De aici au fost duși la Timișoara, la sediul Securității.

Au fost percheziționați la pielea goală, li s-au luat curerelele și șireturile. Au fost despărțiți, câte doi într-o celulă. Au fost duși la Procuratură, unde au fost ținuți o săptămână, fiind interogați în fiecare zi. Tema interogatoriilor se schimba. De la tentativa de trecere ilegală a frontierei s-a mers la interogatorii despre literatură, despre textele publicate. La interogatorii, Csejka le-a spus că ei au înțeles greșit mesajele și că, de fapt, membrii grupului erau neo-marxiști, ceea ce era adevărat.

După o săptămână, li s-a dat drumul, dar au continuat presiunile asupra lor, inclusiv ascultarea telefoanelor.[10] „[…] Și interdicția de publicare după scurt timp a fost anulată, carnetele de partid ce au fost confiscate i-au fost restituite.”[11]

Deci acest grup nu numai ca era de stanga, dar era si neo-marxist. De observat ca un membru al grupului, William Totok, declara: „Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.”. Deci atitudinea nu era nici macar una anti-comunista!! Atunci de ce a fost persecutat de Securitate? Ana Pauker i-a primit pe legionari in partid!! Adica extrema dreapta avea loc in PCR, neo-marxistii, nu… Acest grup, care era marxist, s-a exprimat critic, din cate inteleg, la adresa socialismului real-existent. Bun! E foarte clar ca principial ar fi fost ca ei sa fie invitati la o sedinta deschisa de partid ca sa se faca o critica in mod deschis referitor la ce nu merge bine, la ce nu e in regula. Intrebarea care se pune este: de ce o actiune a Securitatii la adresa lor? Daca era o problema de partid atunci de ce trebuia s-o rezolve Securitatea? De aici rezulta foarte clar ca Ceausescu se temea! Si asta inca din 1972-1975!! El se temea inca de atunci de izbucnirea unor revolte in interior, in randurile populatiei. Este ciudat, daca stai sa te gandesti ca scopul, cel putin declarat al socialismului, era imbunatatirea vietii oamenilor, cresterea nivelului de trai. Programul PCR urmarea indeosebi aceste lucruri. Si atunci de ce asa o frica de popor? De propriul sau popor? De ce asa o teama daca scopul era imbunatatirea vietii acestui popor? De unde se vede ca Ceausescu nu era deloc convins ca socialismul isi va atinge scopul… Trebuie sa observam ca cei din Grupul de Actiune Banat nu erau agenti ai unei puteri straine sau in legatura cu vreo putere straina… „Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița”, fara ca ei sa fi avut aceasta intentie… De ce securistii s-au gandit neaparat la asta: „sa treaca granita”? E clar ca Romania era o tara inchisa. Si atunci de ce atata teama? Dar ca e vorba de o teama fata de posibile revolte in interior, lucrul asta cred ca e destul de clar.

aprilie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 29 comentarii