Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cum vi se pare acest plan?

Iata ce plan propune D-na. Andreea Paul:

Un plan în 7 puncte pentru imigranții în UE

Se arata ca:

„Multe rânduri și comentarii publice, puține soluții pentru refugiați. În absența soluțiilor riscăm să devenim complici cu asasinii din pasivitate. Ca deputat în Parlamentul unui stat european și în calitate de lector universitar în guvernanță europeană la ASE, propun dezbaterii publice în România și UE un plan în 7 puncte pentru UE în rezolvarea crizei imigranților din Orientul Mijlociu și Africa:

1. Securizarea frontierelor externe ale UE pentru reducerea fluxului de intrări ilegale.

2. Înființarea de noi centre de primire a refugiaților aflați deja pe teritoriul Uniunii Europene.

3. Asigurarea ajutorului financiar și logistic pentru Turcia, Liban, Iordania în vederea creșterii capacității de gestionare a situației imigranților din Siria și Irak.

4. Descurajarea celor care vizează beneficiile sistemului social european (inclusiv reforma politicii sociale în UE).

5. România, ca și alte state ale UE, va trebui să accepte o anumită cotă de refugiați politic, demonstrând solidaritate cu Italia și Grecia, și va trebui să își dezvolte urgent politici și instituții eficiente pentru managementul unor astfel de crize.

6. Pentru imigranții care doresc să se stabilească temporar sau definitiv în România, Guvernul va trebui să elaboreze politici de inserție socio-profesională și educațională, cu direcționarea acestora spre sectoarele deficitare ale pieței muncii (agricultura, construcții etc.).

7. Valorile și principiile fundamentale ale UE trebuie apărate (inclusiv libera circulație în interiorul Uniunii). Acordul Schengen trebuie menținut, chiar dacă se pot discuta unele amendamente tehnice asupra Convenției, care să nu afecteze drepturile cetățenilor europeni.”

Acest plan are o structura logica destul de bine definita. Numai ca – si-mi dau seama ca ma contrazic putin – el pare logic, insa lucrurile nu stau tocmai asa, dupa parerea mea.

Securizarea frontierelor… Dar acesti emigranti au trecut prin tari care apartin Spatiului Schengen. Aceste tari ar fi trebuit sa aiba deja frontierele securizate. Cu toate acestea n-au putut opri valul imens de emigranti. Apoi cine trebuie sa asigure ajutorul financiar si logistic „pentru Turcia, Liban, Iordania”? Romania??? E limpede ca UE. Infiintarea de noi centre, dar cate? Punctul 4. vi se pare fezabil? Mie nu…

Problema e mai complicata, iata ce spune Neagu Djuvara:

Gandul

Istoricul Neagu Djuvara despre refugiaţii care ajung în Europa: „Un procent e asimilabil, dar 10 înseamnă enorm pentru orice cultură”

Se arata ca:

Europa traversează astăzi o perioadă ca acum 2.000 de ani, când Imperiul Roman se apropia de apusul său şi era invadat de popoare din Asia sau Africa, arată istoricul Neagu Djuvara, el însuşi un pribeag în tinereşe. Istoria se schimbă, dar Europa zilelor noastre este mai reticentă şi la limita unui refuz în faţa valurilor de imigranţi. Un procent e asimilabil, dar 10 înseamnă enorm pentru orice cultură, iar Europa nu este pregătită să facă faţă unei asemenea invazii, ne spune Neagu Djuvara.

Neagu Djuvara consideră că istoria se schimbă, dar Europa nu este atât de mult deschisă către valurile de imigranţi care-i bat la poartă.

„Istoria se schimbă, dar Europa zilelor noastre este mai reticentă şi la limita unui refuz în faţa valurilor de imigranţi. Un procent e asimilabil, dar 10 înseamnă enorm pentru orice cultură, iar Europa nu este pregătită să facă faţă unei asemenea invazii”, spune istoricul Neagu Djuvara într-un interviu acordat Digi24.

Despre populaţia care vine în număr mare în Europa, Neagu Djuvara susţine că aceasta este diferită ca structură.

„Nu sunt indo-europeni, sunt deci o etnie foarte deosebită, ceea ce ne apropie de problema din sfârşitul Imperiului Roman, când a fost invadat de populaţii din Africa, Asia. Trăim un lucru ca acum 2000 de ani, a invaziei Europei, care de bine, de rău, se cam unificase”, a spus  Neagu Djuvara.

În privinţa unei soluţii prin care valul de imigranţi să fie oprit, Neagu Djuvara consideră că aceasta nu va fi o misiune uşoară, dar că istoria găseşte întotdeauna soluţii.

„Nu există formulă. Se va găsi, fiindcă totdeauna istoria găseşte soluţii, dar ele pot fi şi dramatice. Anume să se schimbe profilul Europei În mod foarte sensibil. Când avem mase, milioane de turci, algerieni, de nişte naţii foarte diferite de europenii noştri, se pot întâmpla fenomene de refuz”, spune Neagu Djuvara.

Despre exodul românilor din ultimii 25 de ani, români care pleacă în număr mare să muncescă şi să trăiască în alte ţări, Neagu Djuvara arată că de fapt aceasta reprezintă o preschimbare a mentalului colectiv.

„Românul, timp de veacuri, răspundea formulei Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în ţara mea. Or, în mod extraordinar, într-o singură generaţie, generaţia copiilor mei, ca să spun aşa, au descoperit că e mai bine în altă parte. Dar asta e o preschimbare a mentalului colectiv. Noi, timp de veacuri, am fost stabili pe colţul ăsta, arcul carpatic şi Marea Neagră, şi Dunărea. Suntem nemişcaţi de 5.000 de ani şi acum ne plimbăm în lumea întreagă şi avem dorinţa de a ne stabili în altă parte”, a spus Neagu Djuvara.”

Ortodoxia ne invata sa-i primim pe cei straini. Face parte din faptele milosteniei trupesti. Insa in Pilda celor zece fecioare, la Evanghelia dupa Matei, cap. 25, se arata:

„8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.

9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.”

De aceea este mai rau sa accepti o situatie, chiar daca intentiile sunt bune, chiar daca luata ca atare, aceasta acceptare n-ar avea nimic rau in sine, daca nu ai capacitatea de a o gestiona sau de a o gestiona corect. Atata vreme cat capacitatea ta de a administra si a controla respectiva situatie sufera, acceptarea acesteia poate conduce spre adevarate catastrofe. Europa a fost pusa, intr-un mod neloial, in fata faptului implinit. Si asta intr-o situatie in care inca destule tari sufera din punct de vedere economic. Oricum, primirea unui mare numar de emigranti iviti brusc da nastere unei probleme foarte complicate. Inclusiv de securitate. Pentru ca nu prea stim mare lucru despre acesti oameni, nu stim nici daca printre ei ar fi strecurati si teroristi. De aceea ar trebui ca Europa sa se implice in rezolvarea problemei din zona de provenienta a acestor emigranti. Pe de alta parte, trebuie nu numai descurajata primirea lor, dar ar trebui nici sa fie primiti. Ei trebuie sa fie descurajati sa vina aici pentru ca, odata primiti – si inca 800.000 de oameni nu ar fi un numar mare la nivelul Uniunii Europene -, lucrul asta ar putea genera un aflux si mai mare de emigranti sositi din nu stiu ce parti ale pamantului. Ne putem trezi la un moment dat cu o afluenta coplesitoare de emigranti, veniti din tari diferite, de religii diferite, care vorbesc limbi diferite, despre a caror calificare profesionala nu stim mare lucru dar putem cu usurinta banui ca e una precara. Si atunci cate noi centre de primire a refugiatilor ar trebui sa infiintam? Iar o mare, o foarte mare problema va fi in tarile mici din Europa care nu ar mai putea face fata unui aflux atat de mare de emigranti. Chiar si 800.000 de oameni reprezinta o problema serioasa. Sa ne gandim ca trebuie asigurata hrana, apa, adaposturi pentru un oras intreg. Si apoi ce vor face aici acesti oameni? Ar rezulta o criza de proportii uriase, care da fiori!!

Mai trebuie spus ca libera circulatie a persoanelor si marfurilor, unul din pilonii Uniunii Europene, se refera la tarile membre ale UE. Nu la tari non-UE. Tarilor care nu fac parte din UE nu ar trebui sa li se aplice acest principiu.

Romania nu trebuie sa primeasca emigranti! Noi trebuie sa intelegem bine lucrul asta! In primul rand situatia economica a tarii nu permite asa ceva. Noi nu putem sa dam de lucru la ai nostri, care pleaca sa-si gaseasca de lucru in vestul UE. Nu reusim sa dam aici, la ai nostri, salarii rezonabile. Si atunci cum vrei sa-i mai tinem pe altii? Pe de alta parte ar fi si nedrept, pentru ca Romania nu e in Spatiul Schengen, dar ar trebui sa se solidarizeze cu tari din respectivul Spatiu, care nu au administrat deloc situatia aceasta a valului de emigranti si, mai mult, ar trebui sa primim noi emigranti din afara Uniunii Europene, fara sa avem niciun beneficiu de pe urma acestui lucru. Ce castiga Romania din asta? Concret, ce castiga? La punctul 6. se spune:

„Pentru imigranții care doresc să se stabilească temporar sau definitiv în România, Guvernul va trebui să elaboreze politici de inserție socio-profesională și educațională, cu direcționarea acestora spre sectoarele deficitare ale pieței muncii (agricultura, construcții etc.).”

Sa fim seriosi! Asa, pe hartie, suna foarte bine. Practica ne omoara! Daca cineva isi inchipuie ca e atat de simpla treaba asta, eu cred ca se insala. Mai e pus si guvernul la cheltuiala! Cine va da bani pentru asa ceva? Contribuabilul, nu? Care nu are nicio treaba cu situatia asta. E drept? Mie mi se pare ca nu.

Ar mai trebui spus legat de punctul 4. urmatorul lucru: oamenii acestia, emigrantii, care vin aici, nu vin pentru ca sa munceasca. Acesti oameni nu sunt in cautarea unui loc de munca. Acesti oameni vin aici pentru ca e rau in tara lor. Or, tocmai acest aspect creeaza probleme destul de mari. Ei vin aici cu gandul la beneficiile sistemului social european. Practic, daca vor veni mai multi, daca fenomenul se va amplifica – si vedem ca aparitia acestei emigratii e una brusca, adica intamplata intr-un timp foarte scurt -, vor trebui alocate fonduri imense pentru a asigura in primul rand protectie sociala acestor oameni. Ganditi-va ca Germania se asteapta la 800.000 de imigranti. Sa presupunem ca vor veni atatia. Dar daca intr-un timp foarte scurt vor mai veni 500.000 de emigranti? Vor fi foarte greu de integrat in societate si in campul muncii intr-un timp foarte scurt. De aceea fondurile pentru protectie sociala vor trebui sa fie mari, in crestere. De aceea nu poti sa-i descurajezi pe cei „care vizează beneficiile sistemului social european”.

Pe de alta parte, fenomenul de refuz de care vorbeste Dl. Neagu Djuvara, se poate traduce, politic vorbind, cu cresterea in intensitate a extremismului in Europa. Mai concret cu cresterea neofascismului si neonazismului! La care populatia autohtona, si asa nemultumita de felul in care merg de cativa ani treburile, ar putea sa marseze in aceasta directie, si s-a vazut o anume recrudescenta recenta a neonazismului in Germania. Nu e inca mare, dar ar putea sa creasca! Iar extremismul s-ar putea sa se extinda, pentru ca nu numai Germania e vizata de fenomenul asta. Neagu Djuvara are dreptate: „Nu există formulă. Se va găsi, fiindcă totdeauna istoria găseşte soluţii, dar ele pot fi şi dramatice.”.

O solutie ar putea fi o implicare activa a Europei in lupta impotriva terorismului, flagel care afecteaza Orientul Mijlociu si Nordul Africii, unde trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene, capabile sa stabilizeze situatia din aceste tari, inclusiv prin masuri dure, de forta. Terorismul nu e un joc de domnisoare! Apoi influenta economica a Europei s-ar putea extinde in aceste zone. Uniunea Europeana ar dispune de fonduri suficiente sa ajute aceste zone sarace, inclusiv prin investitii, care ar genera si creare de locuri de munca acolo. Datorita instabilitatii politice din zonele respective, aceste lucruri nu sunt deocamdata posibile. Una din cele mai grele situatii o reprezinta cea din Siria, atata vreme cat acolo se ciocnesc interesele politice ale Rusiei si SUA. Problema nu e solutionata inca si datorita acestui lucru castiga in influenta si forta ISIS (Statul Islamic), organizatie care trebuie nimicita! Europa este pusa, actualmente, in fata a ceea ce as numi emigratie anormala. Adica un numar foarte mare de oameni ce nu apartin din tari membre UE, care vin aici in numar mare odata si brusc, intr-un timp foarte scurt. Fenomenul acesta trebuie oprit. Nu atat emigratia in sine e problema, cat anormalitatea ei. Legatura Uniunii cu tarile din Nordul Africii si Orientul Mijlociu trebuie sa fie una normala. La ora actuala nu e asa. Europa trebuie sa se gandeasca bine si sa fie un furnizor de prosperitate in proximitatea sa, inclusiv in Ucraina. Trebuie neaparat insitutionalizata relatia cu aceste tari si vazut ce investitii ar putea UE face acolo. Dupa parerea mea, lucrul acesta trebuie sa fie in filozofia Uniunii Europene, inclusiv pentru a se proteja si pentru ca sa ne putem proteja in mod eficace cultura si civilizatia. Lucrul acesta trebuia sa fie avut in vedere de mai multa vreme si Europa trebuia de mai multa vreme sa ia in considerare, in filozofia sa, acest lucru. Din pacate UE a tratat superficial aceasta problema de-alungul timpului. Rezolvarea situatiei actuale presupune folosirea cu discernamant a fortei militare in Nordul Africii si Orientul Mijlociu, pentru combaterea terorismului. Dupa aceea trebuie trecut la schimbarile strucurale si la cele din alte sectoare care ating viata si comportamentul oamenilor (dupa cum spunea Simon Kuznets). Trebuie inteles ca tarile acestea din Nordul Africii si Orientul Mijlociu nu vor putea rezolva singure problemele cu care se confrunta. Iar daca le lasam asa, consecintele pot fi dezastruoase!

DE citit si…

Gandul

Proteste la Budapesta, după ce refugiaţii au fost evacuaţi din Gara Keleti şi li s-a INTERZIS să se urce în trenurile către Austria şi Germania

Se arata, printre altele, ca:

Sute de refugiaţi protestează în Budapesta, după ce autorităţile ungare le-au interzis intrarea în Gara Keleti, care a fost evacuată în această dimineaţă.

La doar o zi după ce a permis plecarea către Germania şi Austria a trenurilor cu refugiaţi, autorităţile ungare i-a evacuat din Gara Keleti pe imigranţi, suspendând într-o primă fază traficul feroviar. Ulterior, acesta a fost reluat, însă accesul refugiaţilor în gară a rămas interzis.

Sute de imigranţi s-au îmbrâncit marţi dimineaţă în încercarea de a urca la bordul unui tren care urma să plece spre Viena şi Munchen, dar aceştia au fost blocaţi de poliţie. Mulţi dintre ei au denunţat faptul că au cheltuit sute de euro pe bilete de tren, după ce poliţia spusese că vor putea pleca.

Întrebat de ce gara a fost închisă, purtătorul de cuvânt al guvernului ungar, Zoltan Kovacs, a declarat  că Ungaria a încercat să pună în aplicare legislaţia UE, care stipulează că orice persoană care doreşte să călătorească în Europa trebuie să deţină un paşaport valabil şi o viză Schengen.

Oamenii protestează acum în faţa gării, scandând „Libertate! Libertate!” şi ”Germania!”.

Număr record de refugiaţi, ajunşi în Austria într-o singură zi

Aproximativ 3.650 de imigranţi au sosit în Viena în cursul zilei de luni, după ce s-au îmbarcat în trenuri cu plecare din Budapesta, un număr record de imigranţi sosiţi pe teritoriul austriac într-o singură zi, informează site-ul agenţiei de presă AFP.

Poliţia austriacă a anunţat, marţi, că 3.650 de imigranţi au sosit în Viena după ce s-au îmbarcat în curse feroviare din Budapesta, în cursul zilei de luni, precizând că acesta reprezintă un număr record de imigranţi înregistrat pe teritoriul austriac doar într-o singură zi.

„Suntem în curs de verificare câţi dintre ei sunt solicitanţi de azil”, a declarat purtătorul de cuvânt al poliţiei austriace, Patrick Maierhofer.

Autorităţile ungare au permis, luni, unor sute de imigranţi să se urce în trenuri cu plecare din gara Keleti din Budapesta (gara de est) către oraşe din Austria şi Germania, cele mai solicitate fiind cursele către Viena, Munchen şi Berlin.

Potrivit agenţiei de presă ungare MTI, un purtător de cuvânt al companiei feroviere ungare declarase, luni, că biletele pentru destinaţii internaţionale pot fi achiziţionate fără ca pasagerii să prezinte paşapoartele. Controlorul le va solicita doar biletul, numai reprezentanţii poliţiei le pot solicita să prezinte paşapoartele.

Ulterior, tot în cursul zilei de luni, un tren cu destinaţia Viena în care se aflau circa 300 de imigranţi a fost oprit la frontiera cu Austria de compania feroviară austriacă OBB pentru câteva ore. Denunţând că trenul era supraîncărcat, reprezentanţii OBB au solicitat asistenţa poliţiei ungare pentru a reţine imigranţii care nu au paşapoarte şi a-i plasa în centre pentru refugiaţi. Câteva ore mai târziu, reprezentanţii OBB au permis continuarea cursei către Viena. (Roxana Maciuca, Mediafax)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 1, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 259 comentarii

Despre „lupta antifascista si antiimperialista”…

Ziare.com

Ponta, comparatie intre Basescu si Hitler? „Efectele celor 10 ani de mandat seamana cu ale nazismului”

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a declarat, duminica seara, ca impactul pe care l-a avut Traian Basescu asupra Romaniei in ultimii zece ani seamana cu efectele regimului nazist asupra societatii din Germania.

Intrebat ca va face daca, pe 16 noiembrie, va castiga alegerile prezidentiale, fiind presedintele ales al Romaniei, dar Traian Basescu va fi inca la Palatul Cotroceni, Ponta a spus, intr-o interventie telefonica la Antena 3, ca isi va face in continuare treaba de prim-ministru.

„Este o perioada in care trebuie sa ne pregatim pentru debasificarea societatii romanesti si nu exagerez cand spun ‘debasificare’. Efectele celor zece ani de mandat ai lui Traian Basescu sunt asemanatoare cu cele lasate de regimul nazist in Germania”, a precizat Victor Ponta.

Tariceanu face calendarul unei noi suspendari a lui Basescu: Referendum la 2 noiembrie (Video)

Referitor la initiativa lui Calin Popescu Tariceanu, care a lansat o dezbatere politica pentru suspendarea presedintelui, Ponta a mentionat ca aceasta propunere va fi analizata in grupurile parlamentare si in interiorul PSD. El a mentionat ca obiectivul nu este acela de a reduce cu o luna sau o zi mandatul lui Traian Basescu, „ideea e sa nu ne trezim cu al treilea mandat al lui Basecu, dar cu alt nume”, facand referire la contracanditatii Klaus Iohannis, Elena Udrea si Monica Macovei.

De asemenea, Ponta a comentat un sondaj realizat de Avangarde, care arata ca premierul se afla pe primul loc, cu 42%, in preferintele respondentilor pentru Palatul Cotroceni, Klaus Iohannis pe locul doi – 29%, Calin Popescu Tariceanu pe locul trei – 10%, iar Elena Udrea pe locul patru – 5%.

„Este clar ca vom fi in turul doi cu un candidat care reprezinta ideile USL, cum ar fi schimbarea regimului Basescu, alta politica monetara, iar in partea cealalta va fi candidatul lui Basescu, fie ca se numeste Iohannis, Udrea sau Predoiu”, a spus Ponta. „

Ar trebui sa facem o prezentare a contextului in care au rasarit astfel de declaratii. Se apropie campania electorala si performanta aratata de Guvernul Ponta a fost ca a manat tara in recesiune tehnica. Avem o Putere (PSD+PC+UNPR) corupta si o Opozitie (ACL=PNL+PDL) care nu e Alba ca Zapada. De asemenea mai trebuie stiut ca, de ceva vreme incoace, Presedintele Basescu functioneaza pe post de Tap Ispasitor: toate nerealizarile si prostiile facute de Guvernul Ponta sunt exclusiv din cauza lui Traian Basescu. Inclusiv Pactul de Coabitare, desigur. Victor Ponta face, bineinteles, declaratii iresponsabile care, totusi, ar trebui, chiar si asa iresponsabile, sa aiba un sens, nu? Tocmai acest sens nu se vede… Spre exemplu, vorbeste de schimbarea politicii monetare… El s-o schimbe? Aici ar trebui spus cate ceva, apropo si de recentele declaratii ale lui Iohannis la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan… Cand Iohannis a fost intrebat in legatura cu afilierea ACL la PPE si, legat de aceasta, de asa numita politica economica de „cumpatare” (citeste: de austeritate) dusa de PPE sub influenta Germaniei, Iohannis a dat un raspuns surprinzator, si anume ca „suntem (adica PNL, n.m) un partid de centru-dreapta si asa era si vechiul PNL si asa e si cel de acum” (am citat din memorie). Deci problema e una politica: politicile economice de auteritate sunt cele de centru-dreapta, asta a vrut sa spuna, si (a)cum PNL este un partid de centru-dreapta, atunci si el adera la astfel de politici de austeritate economica. Totusi, Iohannis a spus ca doreste mai putin circ si scandal, chiar deloc daca se poate, dar in schimb sa se vina cu solutii. Nu stiu daca Ponta va schimba politica monetara actuala, caci si Ponta a mers tot pe calea austeritatii, dar trebuie spus ca Romania, pentru ca sa se poata dezvolta, nu are nevoie de politici economice de austeritate. Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult decat o face in prezent. Este singura cale prin care poate sa progreseze tara noastra. Daca vrei sa eviti falimentele masive ale firmelor private si sa faci investitii publice, atat de necesare, atunci trebuie sa cheltuiesti mai mult. Se vorbeste de Grecia, Italia si alte tari care au o datorie publica mare, insa ca aceste tari sa atinga un anumit nivel de dezvoltare si sa se poata numara printre tarile dezvoltate au trebuit sa cheltuiasca mult mai mult. Aceasta se aplica si SUA, care are deficite mari, dar cand s-a incercat reducerea deficitului, cu cheltuieli cat mai putine din partea statului, efectul a fost ca populatia a saracit, in schimb au crescut veniturile la cei mai bogati 10% din populatie:

The Washington Times

Fed: Under Obama, only the richest 10 percent saw incomes rise

Se arata ca:

„Under President Obama, the richest 10 percent were the only income group of Americans to see their median incomes rise, according to a survey released this week by the Federal Reserve.

The Fed data covered the years 2010-2013, during which period Mr. Obama constantly campaigned against income inequality and won re-election by painting his Republican rival as a tool of Wall Street plutocrats.

“Data from the 2013 [Survey of Consumer Finances] confirm that the shares of income and wealth held by affluent families are at modern historically high levels,” the report said in noting that the median income fell for every 10-percent grouping except the most affluent 10 percent.

“The 2013 SCF reveals substantial disparities in the evolution of income and net worth since the previous time the survey was conducted, in 2010,” the report stated. The SCF is conducted by the Federal reserve triennially and compiles information about family incomes, credit use, net worth and finances.

The 2010-2013 SCF found that even though real gross domestic product grew by 2.1 percent and civilian unemployment fell from 9.9 percent to 7.5 percent, only families at “the very top of the income distribution saw widespread income gains,” though mean median income levels still lagged behind 2007 numbers.

The report comes just a week after AFL-CIO President Richard Trumka said the union group would not endorse any more Democrats that following President Obama’s economic policy.

“We will call in and question all of the candidates,” he said. “One of our biggest concerns is who is the candidate’s economic team, because if the present economic team doesn’t change, you are going get the same results.”

The survey also found that family in the middle income bracket (40th to 90th percentiles) saw “very little” change in average real incomes and still have not recovered losses from 2010 and 2007. Families at the bottom of the income distribution continued to see “substantial declines” in average real incomes, a continuing trend from the previous two surveys.

The top percentile of Americans also increased their wealth share since 2010, corresponding to a loss in wealth for the bottom 90 percent of Americans, according to the Fed data.

The top percentile of Americans also increased their wealth share since 2010, corresponding to a loss in wealth for the bottom 90 percent of Americans, according to the Fed data.

“The wealth share of the top 3 percent climbed from 44.8 percent in 1989 to 51.8 percent in 2007 and 54.4 percent in 2013. … The share of wealth held by the bottom 90 percent fell from 33.2 percent in 1989 to24.7 percent in 2013,” the report stated.


In Europa politicile de austeritate au un singur beneficiar: Germania. In rest, efectul lor este catastrofal, in special in tarile de la periferia UE. Trebuie spus ca totusi nici Germania nu castiga prea mult de pe urma unor astfel de politici, dar fata de altii care pierd… In momentul in care statul nu cheltuieste mai mult, mentinand masa monetara constanta (nu mai vorbesc daca aceasta se contracteaza), se produce un fenomen de polarizare pe cale naturala, ca sa zic asa: cei care sunt foarte bogati castiga. In schimb populatia, oamenii obisnuiti, nu prea castiga mare lucru, chiar dimpotriva, intrucat omul obisnuit e obligat sa cheltuiasca, pe cand cel bogat nu e obligat sa cheltuiasca, iar daca o face nu e mult pentru el. Ideea austeritatii este ca statul sa emita moneda cu taraita, adica putin. Acest putin inseamna mult pentru cei foarte bogati si foarte putin pentru cei foarte saraci. Pentru o tara ca Romania, care e mult mai saraca decat tarile din Vest, austeritatea are un efect catastrofal. Spre exemplu acum nu se mai fac investitii publice si in felul acesta nu se pot realiza lucrari de infrastructura, foarte necesare pentru dezvoltarea tarii, si toate acestea datorita restrictiilor bugetare. Trebuie spus ca, in Europa, austeritatea afecteaza grav tot Sudul, inclusiv Franta, dar vorbim aici de Zona Euro. Romania a adoptat, in schimb, Tratatul de Guvernanta Fiscala, destinat Zonei Euro, nu Romaniei, care ne forteaza sa adoptam aceste restrictii bugetare pagubitoare care introduce intreaga tara in zona falimentului. Trebuie spus ca acest Tratat de Guvernanta Fiscala a fost sustinut de catre Presedintele Basescu. Aici e pentru mine marea problema care ma retine ca sa votez ACL… Pe de alta parte, dilema in care ma aflu eu sta in astfel de declaratii pe care le face Victor Ponta, precum si initiative de genul suspendarii Presedintelui, promovata de Tariceanu

Este clar ca astfel de declaratii, precum cele ale lui Ponta, trebuie cu hotarare respinse, si aici sunt la unison cu Joseph Daul, batranul lider al popularilor europeni.

Gandul

Joseph Daul: E scandalos că un premier UE îşi compară preşedintele cu naziştii

Se arata ca:

Preşedintele PPE, Joseph Daul, a declarat, luni, că este „de-a dreptul scandalos” faptul că premierul unui stat UE îl compară pe preşedintele ţării sale cu naziştii şi face apel la socialiştii europeni să se delimiteze de afirmaţiile lui Victor Ponta.

„Afirmaţiile făcute ieri (duminică – n.r.) de Victor Ponta sunt îngrozitoare. Este de-a dreptul scandalos să auzi cum premierul unui stat UE îl compară pe preşedintele propriei sale ţări cu naziştii”, susţine Joseph Daul, într-un comunicat remis luni agenţiei MEDIAFAX.

Liderul PPE precizează că preşedintele Traian Băsescu a fost ales în mod democratic de două ori, iar „în timpul celor două mandate a implementat cu succes o serie de reforme structurale şi economice dificile dar necesare care au plasat ţara pe calea stabilităţii şi prosperităţii”.

„România este într-o situaţie mult mai bună în prezent decât era în urmă cu 10 ani, înainte de alegerea preşedintelui Băsescu”, consideră Daul.

Acesta susţine că, în ultimii trei ani, Victor Ponta a fost „obsedat să-l dea jos pe preşedintele Băsescu”.

„În detrimentul stabilităţii şi credibilităţii ţării sale, Ponta este responsabil pentru organizarea a numeroase intrigi şi trucuri nedemocratice în încercarea sa nereuşită de a deveni preşedinte”, notează liderul popularilor europeni.

Totodată, Joseph Daul susţine că ambiţia lui Ponta de a deveni preşedinte „continuă să nu aibă limite: dă ordonanţe de urgenţă în campanie, încearcă o nouă procedură de suspendare a preşedintelui aflat la sfârşit de mandat”.

„România, stat membru UE de peste şapte ani merită mai mult”, apreciază Daul.

Preşedintele PPE face apel la PES şi la liderii formaţiunii să condamne imediat „afirmaţiile îngrozitoare ale lui Ponta şi să se distanţeze de astfel de comentarii”.

Premierul Victor Ponta a declarat, duminică, la Antena 3, că va urma „o perioadă în care trebuie pur şi simplu să ne pregătim de debăsificarea societăţii româneşti”.

„Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”, a spus Ponta.”

Fara indoiala, sustin acest protest a lui Joseph Daul! Cu toate acestea nu pot fi de acord cu politicile economice ale popularilor, pe care le consider catastrofale. Poate gresesc eu, dar atunci care e adevarul? Evident, Daul supraliciteaza spunand: „România este într-o situaţie mult mai bună în prezent decât era în urmă cu 10 ani, înainte de alegerea preşedintelui Băsescu”, lucru de inteles in lupta politica. Declaratia D-lui. Ponta e de neinteles, chiar daca domnia sa ar fi sub presiunea necrutatoare a baronilor de partid si de stat.

Dar iata si un punct de vedere surprinzator, ca de fiecare data cand e vorba de Neagu Djuvara:

Gandul

Istoricul Neagu Djuvara, la Interviurile Gândul: CINE NU VOTEAZĂ ESTE LAŞ. De ce a devenit tineretul atât de scârbit de ţară?!

Se arata ca:

Românii ar trebui să meargă în această toamnă la vot, pentru că „e un fel de laşitate să nu participi la vot, la viaţa politică a ţării”, este mesajul istoricului Neagu Djuvara, prezent la Interviurile Gândul. Cu o zi înainte, Dorli Blaga, fiica filosofului Lucian Blaga, avertiza, într-un interviu pentru Gândul, că va urma o perioadă „urâtă” pentru România, dar că cetăţenii trebuie să ştie că le-a rămas un singur lucru care-i face puternici: votul. Mesajele celor doi vin în contextul în care din ce în ce mai mulţi români renunţă la un drept esenţial, acela de a vota, sătui de promisiuni sau pur şi simplu dezinteresaţi de clasa politică actuală. Pentru toţi aceştia, Gândul lansează săptămâna aceasta un proiect media inedit în România: „Vreau preşedinte”, în care oricine poate propune şi vota oameni de valoare care pot să schimbe România.

Plecat 45 de ani din România, istoricul Neagu Djuvara afirmă, într-un interviu-eveniment pentru gândul, că „este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea”. Îl îngrijorează, însă, tineretul care a devenit „aşa de scârbit de ţară”, încât atunci când capătă o bursă în străinătate, pleacă şi nu se mai întoarce. Crede că oamenii nu o duc mai rău ca înainte, dar că raportul între lumea politică şi omul de rând este altfel decât era pe vremuri. Ajuns la venerabila vârstă de 98 de ani, istoricul, filosoful, romancierul şi fostul diplomat Neagu Djuvara spune că va merge la vot, pentru că nu a renunţat niciodată la acest drept de când a revenit în ţară, în 1990.  

În contextul alegerilor prezidenţiale din noiembrie, gândul lansează săptămâna viitoare „Vreau preşedinte”, un proiect media inedit în România. Şi-ar vinde românii votul? Ar vrea să le aleagă parlamentarii preşedintele? Ar fi de acord să aibă drept de vot doar cei care au luat Bacalaureatul sau să li se retragă acest drept celor care nu au mers la alegeri până acum? Sunt doar câteva dintre întrebările la care veţi găsi răspuns pe platforma vreaupresedinte.ro, în scurtul preambul video al acestui proiect.

Neagu Djuvara: Acesta este ultimul meu interviu

Pe Neagu Djuvara l-am găsit într-o casă boierească din centrul Capitalei. Spune că e ultimul interviu pe care îl mai dă presei, deoarece ar vrea să-şi folosească timpul pe care îl mai are de trăit pentru a scrie ultimele două cărţi: una despre o iubire din adolescenţă- Sophie, iar cea de-a doua despre genealogia românilor în Balcani.

Neagu Djuvara a încercat, în interviul pentru gândul, să-i îndemne pe români să meargă întotdeuna la vot: „este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”. Ieri, Dorli Blaga, fiica marelui poet, filosof şi diplomat român Lucian Blaga, vorbea despre perioada prelectorală care urmează, afirmând că va fi una „urâtă” din cauza politicienilor şi a clasei politice care „s-a degradat”. În ciuda acestui fapt, Dorli Blaga a spus că va merge la vot, pentru că ştie cu siguranţă pe cine nu va vota. Interviul cu Dorli Blaga îl puteţi găsi AICI.

Întors în 1990 în România, după 45 de ani, Neagu Djuvara a fost frapat de ce a găsit. Atunci când a plecat din România, îl lăsase pe român blajin, iar ţăranul avea un stil, inclusiv vestimentar. „Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă”, spune Neagu Djuvara. Cu toate că nu o duc mai rău decât pe vremea comuniştilor, românii nu sunt mulţumiţi de viaţa lor, a constatat istoricul, adăugând că acest lucru se întâmplă şi pentru că există un alt raport între clasa politică şi omul de rând. Din acest motiv, Neagu Djuvara a constatat o schimbare dramatică în mentalitatea românului: plecarea tinerilor fără a mai avea în gând să se întoarcă. „Eu câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, limba franceză îmi este jumătatea, şi chiar îmi e mai uşor să scriu pe franţuzeşte decât pe româneşte, dar niciodată nu m-am gândit să mă fac franţuz”, susţine cu tărie Neagu Djuvara.

NEAGU DJUVARA, LA INTERVIURILE GÂNDUL. PRINCIPALELE IDEI:

– Despre tinereţea lui „nebună”: „În tinereţea mea, am avut simpatie pentru legiune, fericirea mea a fost că am trăit în Franţa şi, deci, eram un legionar la Paris, că dacă aş fi fost în România probabil că aş fi fost înregimentat mai bine. Tinereţea, întotdeauna, în toate ţările din lume, este cam nebună şi este excesivă, dar pe de altă parte, fără aceste excese nu s-ar face schimbarea în lume”.

– Despre dreptul fundamental de a vota: „Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”

– Despre perioada Europa Liberă: „Mă enerva faptul că aceşti americani, în care trebuia să avem încredere, pentru că altfel ne mânca ursul de la Răsărit, hotărau ce e bine să spui pentru ţară”.

– Despre cum s-a schimbat „la faţă” românul după 50 de ani de comunism: „Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele. E intrată în sânge o mică necinste materială, asta cred că era foarte obişnuită la românul de rând”.

– „Dacă l-aţi vota preşedinte pe moş Neagu Djuvara, a doua zi îl numeşte prim ministru pe Mihai Răzvan Ungureanu„.

– „Cu sintagma ‘mândri că suntem români ne întoarcem la epoca legionară, e un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni”.

– „Şi în România, dacă ar fi revenit regalitatea am fi avut mai multă pace, mai multă linişte”.

– „Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Absolut, România nu are de ce să se teamă. Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic”.

CITIŢI AICI INTERVIUL PE LARG:

Domnule Neagu Djuvara, aţi trecut prin două războaie mondiale, aţi trăit perioada Războiului Rece, cum aţi găsit România după ce v-aţi întors în 1990, după 45 de ani de pribegie?

Mi-am exprimat părerea asta în cartea care se numeşte ”Amintiri din pribegie”. Întâmplarea, cu totul nefirească, a făcut că am lipsit din ţară 45 de ani, plecând întâmplător să fiu curier la Stockholm. Chiar în ziua de 23 de august 1944 s-a întâmplat să fiu numit în post de noul guvern în care aveam prieteni. Primele guverne de după 1944 au fost guverne încă liberale timp de câteva luni de zile. Şi în orice caz, chiar când au început să preia puterea majoritar în guvern, comuniştii l-au lăsat la Externe, timp de trei ani, pe Tătărăscu (Gheorghe Tătărăscu, fost prim-ministru şi ministru de Externe al României n.r.). Era totuşi un liberal, şi care cunoştea familia Djuvara şi pe mine personal de ani de zile. Deci, el nu s-a atins de mine ca secretar de legaţie, că nu aveam amabasadă pe vremea aceea. Şi aşa se face că am rămas la Stockholm în post, reprezentând deci România, dar o Românie care încetul cu încetul devenea guvernată de comunişti. Câtă vreme a fost Tătărăscu la putere nu m-a schimbat. Şi când el a căzut de la putere, nu ştiu dacă era chiar Ana Pauker sau altcineva intermediar în perioada Tătărăscu şi perioada Ana Pauker,  am fost rechemat în septembrie 1947. Ştiind cum au evoluat lucrurile în România, nu am vrut să mă întorc şi am plecat în Franţa, cu toate riscurile pe care le aveam. În Franţa, cu toate că aveam ceva familie, pentru că sunt căsătorit cu o franţuzoaică, am avut dificultăţi de instalare. Franceziii nu m-ar fi întreţinut din punct de vedere financiar, aveau şi ei problemele lor, au avut mai mulţi morţi în război. Socrul meu era de 30 şi ceva de ani în Indochina şi nu mai ştiau nimic de el.  Din fericire, au început să mă angajeze cei de la Radio Europa Liberă, care erau la Munchen. Mai întâi de la Paris, şi apoi, timp de un an şi jumătate, am lucrat la Europa Liberă la Munchen. Spun acum pentru publicul nostru, că nu m-am simţit bine, ca să spun aşa, fiindcă, totuşi, era un organism unde amicii noştri americani ne dădeau directive. Îmi aduc aminte că directorul, Noel Bernard, mă considerase imediat un fel de prim asistent al lui. Şi mă lua în fiecare zi dimineaţa, înainte să începem emisiunile, la tânărul american reprezentant al comitetului Free Europe. Vă spun că mă enerva faptul că aceşti americani, în care trebuia să avem încredere, pentru că altfel ne mânca ursul de la Răsărit, hotărau ce e bine să spui pentru ţară, şi pofta mea de a spune ce aveam pe suflet era inhibată.

Ce aţi fi vrut să spuneţi şi nu vă lăsau?

Altfel vorbeşti liber, mai cu violenţă împotriva ocupantului unei ţări, şi asta nu le convenea americanilor, ei voiau să vorbeşti mai molcom despre ostilitatea  faţă de sovietici.

Şi cum aţi găsit România când v-aţi întors?

Cu toţi anii de la Paris, Stockholm, apoi am fost la Munchen un an şi jumătate, am lipsit 45 de ani din ţară, până m-am întors după căderea lui Ceauşescu. Am venit imediat, în prima lună, dar am fost absolut stupefiat de schimbarea pe care o suferise România, adică românul. Ştiam că noi aveam o străveche putere de a pleca capul şi aluneca peste noi, ca peste muşama, dar nu era cazul. Muşamaua aia fusese penetrată până în adâncuri. Am găsit oamenii foarte schimbaţi.

După 45 de ani de comunism, românii de la ţară au devenit umflaţi de alcool

Acum la 25 de ani de la Revoluţie s-au mai schimbat oamenii? Cum îi vedeţi pe români?

E greu să-ţi dai cu părerea despre cum evoluează lucrurile în ţara în care trăieşti chiar tu. M-am obişnuit. Oarecum, urmăresc evenimentele zi de zi la televiziune. Prima mea impresie când am venit după cei 45 de ani de comunism este absolut catastrofală. Adică, am găsit ceea ce n-aş fi crezut, şi anume că se schimbase omul, românul. E foarte ciudat cum s-au schimbat lucrurile, în 45 de ani de regim foarte străin, în comportamentul tradiţional al românului, care în general era destul de blajin, a ştiut să plece capul când trebuie, dar l-a ridicat iarăşi când trebuie. Toată istoria noastră dovedeşte asta încă de la Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, dar apoi vreo două veacuri în timpul epocii fanariote am cam luat obiceiul să nu reacţionăm.

Deci asta era imaginea care o aveam despre români. Şi când am venit în ţară, am găsit ţăranul, pe care îl cunoşteam din copilărie, complet schimbat, şi chiar când făceam studii în Franţa şi veneam în România patru luni de vacanţă şi stăteam la ţară, ţăranul mai întâi fiziceşte era slab, era îmbrăcat într-o haină românească, o cămaşă albă cu dantelă. Avea un stil.

Şi acum?

Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia.

Din cauza alcoolului sau există altă cauză?

Din cauza alcoolului. Şi pe de altă parte, oamenii nu mai sunt mulţumiţi de viaţă.

Oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţă şi din cauza tranziţiei ăsteia care ţine de 25 de ani şi nu le aduce ceva bun.

Da, dar nu poţi să spui că e mai rău ca înainte. Nu e mai rău ca înainte din punct de vedere economic, oamenii nu o duc mai rău ca înainte. E un alt raport între lumea politică şi omul de rând decât era pe vremuri.

Anul acesta vom avea alegeri prezidenţiale, românii ies la vot. Dumneavoastră când aţi votat prima dată?

Am votat de câte ori am putut. În străinătate nu votam, bineînţeles. Dar de când m-am întors în ţară, imediat după 1990, am participat la toate voturile.

Da, dar în tinereţe, când aţi votat prima dată ?

Să nu uitaţi un lucru, că am avut regimuri dictatoriale, chiar dacă erau mai puţin dure decât regimul comunist. Şi în regimul Regelui Carol al II-lea nu prea se făceau alegeri, sau când se făceau alegeri trebuia să alegi cum vrea guvernul regelui. Şi atunci, pur şi simplu m-am abţinut de la vot. Asta e o mărturisire de care nu m-am ferit niciodată: aveam simpatii legionare.  Şi, prin urmare, antipatizam guvernul Tătărăscu care era antilegionar. Acum îmi dau seama că legionarii erau nebuni şi că ar fi fost o calamitate dacă legionarii preluau puterea şi s-ar fi aliat cu Germania şi cu Italia, dar ştiţi cum e tineretul.

În tinereţea mea, am avut simpatie pentru legiune, fericirea mea a fost că am trăit în Franţa şi, deci, eram un legionar la Paris, că dacă aş fi fost în România probabil că aş fi fost înregimentat mai bine.

Cum v-aţi lăsat de legionarism?

Tinereţea, întotdeauna, în toate ţările din lume, este cam nebună şi este excesivă, dar pe de altă parte, fără aceste excese nu s-ar face schimbarea în lume. În 1930-1940, tinerii aceia care au dărâmat vechiul regim au fost consideraţi ca nişte revoluţionari. Aşa eram şi noi în tinereţe.

Sunt foarte mulţi români, în special tineri, care spun că sunt dezamăgiţi de clasa politică şi nu ies la vot. Ce le-aţi spune acestora?

Sunt două lucruri pe care le spun, de câte ori apuc să vorbesc în public. După părerea mea este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Mai cu seamă dacă eşti un om moderat, ieşi la vot ca să nu permiţi extremelor, ori de stânga, ori de dreapta, nu importă, să ia puterea. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că tineretul este, iertaţi-mi cuvântul, aşa de scârbit de ţară, că tinerii de îndată ce capătă o bursă în străinătate pleacă şi nu se mai întorc.

„Că să pot călători în Grecia, în Iugoslavia, pentru lucrările mele de istorie, m-am făcut francez la începutul anului când m-am întors în România”

Nu se întâmpla aşa şi între cele două războie mondiale, când plecai la studii în Franţa, în Germania?

Deloc. Atunci te duceai să faci studii în străinătate şi te întorceai în ţară. Nici vorbă să pleci din România. Şi asta de generaţii.

Ce spune acest lucru despre societatea românescă?

Faptul că acum  tinerii pleacă fără gânduri de întoarcere este o schimbare dramatică în mentalitatea românului de veacuri. Exista chiar o vorbă: „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Asta era o vorbă de secole în mintea românului.

Acum nu mai există. Dimpotrivă, tinerii când apucă să plece nu se mai întorc. Or, asta este pentru mine absolut dramatic. Cei mai buni din ţară, care apucă să plece în Germania, Franţa sau America nu se mai întorc.

Să vă spun ceva. Eu câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, limba franceză îmi este jumătatea, şi chiar îmi e mai uşor să scriu pe franţuzeşte decât pe româneşte, dar niciodată nu m-am gândit să mă fac franţuz.

Nu aveţi cetăţenia franceză?

Am luat-o când m-am întors în România, în 1990. Carevasăzică, am stat 45 de ani în exil fără să vreau să fiu cetăţean francez. Şi era o povară pentru că n-aveam paşaport valabil. Şi când m-am făcut francez, când m-am întors în România, voiam să călătoresc, pentru a scrie istoria Balcanilor, în Iugoslavia, în Albania, unde nu puteam să călătoresc cu un titlu de călătorie, se chema titlu de voiaj, dat de la Geneva. Nu era un paşaport acceptat de toată lumea. Era un paşaport de clasa a doua, ca să zic aşa.  Şi atunci, ca să pot călători în Grecia, în Iugoslavia, pentru lucrările mele de istorie, m-am făcut francez la începutul anului când m-am întors în România.

Este un semn de laşitate faptul că românii nu merg la vot? Putem spune astfel?

Eu îi sfătuiesc să meargă întotdeuna la vot, că este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării.

Cum era viaţa politică înainte de comunişti? Nu ştiu dacă o putem compara cu ceea ce se întâmplă acum, dar erau tot aşa certuri, erau dezbateri, aveau proiecte?

Sunt chestii care nu se mai pot compara. S-au schimbat lucrurile aşa demult, aşa de tare. În viaţa publică de acum 60-70 de ani, când eram eu tânăr, viaţa politică era aşa niţel lăturalnică. Nici nu te simţeai obligat să votezi pentru unul sau pentru altul. Mai cu seamană, cum v-am spus adineauri, am avut simpatii pentru legionari în tinereţe, şi prin urmare, nu m-am dus la vot pentru ca să nu votez liberali sau ţărănişti sau averescani.

Se furau şi atunci voturi?

În copilăria mea, am văzut nişte scene cu bătăuşi la Sinaia. Am asistat la nişte chestii cu bătăuşi plătiţi de cutare partid pentru a fura voturi. Dar erau incidente lăturalnice, era ceva secundar.

După ce v-aţi întors în România, aţi văzut că există o mare problemă cu corupţia. De ce credeţi că suntem aşa de corupţi? Tot timpul am fost aşa de corupţi?

Să ştiţi că o anumită necinste materială este destul de tradiţională la noi. E şi o vorbă: fură oul de sub coţofană, adică şmecheria. Chiar la ţară, pentru că am trăit mult timp la ţară, se furau unii pe alţii. E intrată în sânge o mică necinste materială, asta cred că era foarte obişnuită la românul de rând.

Dar în clasa de sus nu prea era obişnuită. În clasa politică, lumea era destul de corectă. Vorbim de clasa politică care la origini, în veacul al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea, era constituită în mare parte din rămăşitele boierimii române. Erau mult mai puţin corupţi. În timpul copilăriei mele, aproape că nu am auzit de scandaluri, decât aşa că a fost un scandal cu Skoda. Erau foarte puţine scandaluri. Dar nu se vorbea de corupţie aproape deloc.

Credeţi că această corupţie, despre care vorbim astăzi, are legătură cu românul schimbat pe care l-aţi găsit când v-aţi întors în 1990?

Aici ar putea răspunde mai bine un sociolog sau psiholog de meserie, dar e clar că s-a schimbat ceva în adâncime. Probabil că şi din cauza a 45 de ani de regim comunist foarte sever, care era ca un fel de clopot peste ţară. Oamenii nu se puteau descurca în mod normal ca să trăiască bine, trebuia să trimită pe bătrânul unchi noaptea să cumpere câte ceva, să accepte chiar furturi. Apoi s-a obişnuit lumea. În timpul regimului cel mai dur comunist din zona asta de Europa, furtul devenise o necesitate pentru oamenii cei mai cinstiţi, pentru că regimul era de aşa natură, încât tu nu puteai să trăieşti.

„Dacă l-aţi vota preşedinte pe moş Neagu Djuvara, a doua zi îl numeşte prim ministru pe Mihai Răzvan”

Veţi merge la vot în această toamnă?

Da, sigur că da. Dar ca să ştiu cu cine şi pentru cine votez mă mai sfătuiesc cu prietenii şi cu rudele. Niciodată nu am dezertat de la datoria asta naţională de a vota.

Cum vedeţi situaţia de astăzi din România? La un moment dat aţi declarat că „Nu mai ştiu pe cine să aleg în politica românească. Aşa că stau pe tuşă”. Ce ar trebui să se schimbe astfel încât lumea să nu mai stea pe tuşă?

Nu pot spune ce ar trebui să se schimbe, pentru că aici ar însemna să ghicesc viitorul. Însă, nu găsesc niciun politician care să-mi fie prea simpatic. Poate unul singur, care nu e implicat destul – Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost prim ministru un timp. El nu este simpatizat de populaţie. Simpatiile populare sunt în fond foarte independente de evaluarea reală. Pentru mine, Mihai Răzvan Ungureanu este singurul bun român care ar merita să guverneze. Dacă l-aţi vota preşedinte pe moş Neagu Djuvara, a doua zi îl numeşte prim ministru pe Mihai Răzvan.

Dar un etnic german ar fi potrivit pentru România?

Vă referiţi la Iohannis. Da, este un om cumsecade. Când eram copil se vorbea aşa: sunt posibilităţi care se poate, şi posibilităţi care nu se poate. Asta este o posibilitate care se poate.

Cu „mândria de a fi român şi ortodox ne întoarcem la epoca legionară”

Există un partid politic care pune accent pe mândria de a fi român şi pe cea de a fi ortodox.  De ce vă aduce aminte acest lucru?

Da, ne întoarcem la epoca legionară. E un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni pentru a face un vot comun împotriva celor neeuropeni. Lucrul acesta nu mai este actual acum.

Ar mai fi de actualitate monarhia  în România?

Eu constat că în Europa, în ţările unde există mari dificultăţi, aceste mari dificultăţi sunt împăcate prin faptul că există regalitate. E cazul Spaniei, e cazul Belgiei. Plus că avem nişte ţări care nici n-au trecut prin republică, cum sunt ţările scandinave şi Marea Britanie. Ţările cu monarhie sunt cele mai paşnice, au cele mai puţine complicaţii politice. Consider că, şi în România, dacă ar fi revenit regalitatea am fi avut mai multă pace, mai multă linişte.

Dar credeţi că sunt românii pregătiţi de monarhie?

După sondaje nu, numai într-o mică măsură între 20 şi 15%, o nimica toată. Părerea mea este că ar fi fost bine cu monarhie. Nenorocirea este că în constituţia română nu se prevede decât moştenirea prin bărbaţi. Dacă cumva ar fi restabilită moharhia, ar putea fi continuată prin tânărul Nicolae. Este o posibilitate care se poate.

Întorcându-ne la perioada de după război, există istorici care spun că dacă Germania nu ar fi fost aşa de dur pedepsită la finalul primului Război Mondial nu ar fi apărut nici comunismul, nici nazismul. Dumneavoastră, ca istoric, ce credeţi?

E foarte greu să faci o asemenea supoziţie în istorie. Presupunerile astea, cu ce s-ar fi întâmplat dacă, sunt întotdeauna supuse îndoielii. Părerea mea este că ar fi existat o mai mare rezistenţă la înaintarea puterii sovietice. Asta este probabil. Dar pe de altă parte, să ştiţi că Germania nu a fost chiar aşa de pedepsită. Americanii au înţeles că economia Germaniei este indispensabilă sănătăţii Europei întregi şi au fost primii care au intervenit cu împrumuturi mari pe care le-au făcut germanilor.

Dărâmarea germanilor nu a durat decât foarte puţini ani. Eu am trăit-o, copil fiind, cu devalorizarea mărcii germane din zi în zi. Acelaşi lucru se întâmpla şi în Ungaria cu forintul. Se ducea lumea cu roaba cu milioanele, pentru că din zi în zi scădea valoarea forintului maghiar. Nu mai ştiai dacă o pâine costă un milion sau două milioane. La noi această devalorizare a fost mai lentă, n-a fost aşa de catastrofală cum a fost în Ungaria şi în Germania. Dar americanii au fost primii care şi-au dat seama că se strică echilibrul economic mondial dacă se prăbuşeşte o ţară precum Germania, cu lume muncitoare şi înţeleaptă, cu o medie de inteligenţă mare. Lucrurile s-au echilibrat după câţiva ani cu intervenţia americană. Mai era şi teama că urca puterea sovietică.

Putem spune că odată cu al doilea răboi mondial a dispărut o civilizaţie, a dispărut o lume?

Eu susţin teoria că, prin comparaţie cu ce s-a întâmplat la sfârşitul Imperiului Roman, că noi, civilizaţia occidentală, am atins un nou prag. Civilizaţia occidentală  începe un nou ciclu la 450-500 de ani după Hristos. Au fost câteva veacuri de ev mediu mai sumbru, de tulburări, de invazii de huni, de unguri. Dar când s-a aşezat Europa, lucrurile au mers după aceleaşi ritm ca întotdeauna. S-au creat nişte regate sau state, care au încercat fiecare să devină cel mai tare. Adică a fost o luptă, pe care istoricul britanic Arnold Toynbee a numit-o „perioada regatelor combatante”, era o expresie după istoria Chinei vechi.

Noile regate s-au bătut pentru a vedea cine stăpâneşte. Au fost mai întâi spaniolii, apoi perioada franceză de 150 de ani, cu perioada lui Ludovic al XIV-lea, care a fost colosală. Chiar dacă am făcut istorie ani la rând, e un lucru pe care l-am constat şi eu cu mare întârziere. Şi anume, că Franţa era ţara cea mai populată din Europa. Franţa avea 27 de milioane de locuitori, în timp ce Anglia avea 5 milioane. Pe vremea lui Napoleon, Franţa avea 28 de milioane de locuitori, aproape cât Rusia, lucru de care nu se vorbeşte în cărţile de istorie.  După părerea mea, s-a terminat o lume după toate războaiele din Evul Mediu şi din perioada modernă, şi s-a isprăvit cu hegemonia americană. Americanii domină, cu toate că încearcă să spună că e vorba de leadership. Cum ar spune bănăţenii, „sunt fruncea”, sunt în frunte, nu se mai mişcă nimic pe lume fără voinţa americanilor.

Şi totuşi se mişcă, în contextul tulburărilor din Ucraina, în imediata noastră apropiere.

Poate să se mişte orice în lume, dar vreau să vă spun că un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Gândiţi-vă că din punct de vedere al aviaţiei, al portavionelor, americanii singuri sunt mai puternici decât toţi ceilalţi la un loc. Nu mai poate avea loc un al treilea război mondial, atâta timp cât avem o singură putere.

Rusia ce fel de putere este?

Este nimica în comparaţie cu puterea americană. Şi e culmea, că ei nu-şi dau seama că şi din punct de vedere demografic nu mai reprezintă nimic. Ştiţi că Europa e pe ducă din punct de vedere al natalităţii, dar cel mai rău din Europa sunt ruşii. Un profesor, mi se pare basarabean, a făcut o socoteală prin care arăta că în următorii 50 de ani elementul rusesc va reprezenta numai între 10 şi 20 % din populaţie. Ştiţi de unde le vine puterea ruşilor? De la petrol şi gaze, adică au o putere economică foarte mare, care le dă iluzia că sunt încă o mare putere, dar nu sunt.

Cum vedeţi reacţia Occidentului şi a americanilor la situaţia din Ucraina?

Preşedintele Obama este prea moderat. Americanii reacţionează mult mai slab decât dacă în locul lui Obama ar fi Reagan sau altul de genul acesta, mai băţos. Un Reagan de exemplu ar fi reacţionat mai violent ca să-i împiedice pe ruşi să domine Ucraina.

Să nu ne aşteptăm la un alt  război?

În momentul de faţă nu putem avea alt război din cauză că există această dominaţie incomparabilă a SUA faţă de toate celelalte state din lume, şi din punct de vedere militar şi politic.

Până unde se poate ajunge în contextul actual? Are România de ce să se teamă?

Absolut nu. Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic.

Le e frică ţărilor occidentale de Vladimir Putin?

S-ar zice că se tem de el, dar ştiu bine că nu poate merge prea departe. Germania are atâtea intereseze economice cu Rusia, încât acceptă  multe lucruri pe plan politic din cauza economiei. Adică, Germania n-o să reacţioneze  foarte mult să nu se strice relaţiile cu Rusia.”

Tinerii, sigur, cauta sa plece din tara intrucat realitatile de aici le sunt ostile si politicile economice care se duc aici de catre stat si de care am vorbit mai sus nu le sunt favorabile. Pe de alta parte, pentru ca sa depasim fenomene de genul:

„Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia.”,

lucrul nu se poate face in absenta prosperitatii materiale a omului, or austeritatea se opune in mod fundamental si obiectiv unei vieti mai bune pentru oameni. Eu sper sa inteleaga si UE, Comisia Europeana, ca Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult pentru a se moderniza si pentru a intra pe un fagas normal al lucrurilor, pentru ca sa poti sa faci ceva in tara asta, nu ca firmele sa dea faliment cu duiumul.

DE citit si…

… ceea ce spune Cristian Preda:

Comparația inacceptabilă

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta e în campanie electorală, așa că tonul declarațiilor sale a devenit și mai virulent decât până acum.
Există, însă, o limită care nu poate fi trecută.
Iar el a trecut-o.
Declarând că “efectele asupra societății românești lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”, Victor Ponta a comis două erori foarte grave:
Prima este o minimalizare a Holocaustului. Asemănând un regim democratic cu unul totalitar, premierul șterge diferența de natură, a cărei recunoaștere e azi un lucru banal pentru conștiințele libere. Avem de-a face cu o formă clară de negaționism.
A doua eroare politică gravă este ignorarea voită a contextului european. România este, din 2007 încoace, membră a Uniunii. A plasa una dintre țările UE în vecinătatea nazismului înseamnă a arunca stigmatul asupra UE, punând sub semnul întrebării judecata politică aflată la temelia relației dintre noi și celelalte state-membre, ca și dintre România și instituțiile comunitare. Mai mult decât atât, dorind să arunce anatema asupra unui adversar politic, Ponta plasează societatea românească în stare de sclavie, sfidând astfel demnitatea cetățenilor.
Afirmând că România lui Băsescu e Germania lui Hitler, Victor Ponta vădește – pentru a câta oară? – că înțelege libertatea ca un soi de anarhie a opiniei. Lumea liberă nu e cea în care poți spune ce te taie capul, lezând astfel libertățile celorlalți. De altfel, un responsabil politic e mult mai constrâns decât un om obișnuit, fiindcă vorbele lui angajează și statul. De-a lungul timpului, premierul a folosit într-un mod cu totul și cu totul inadecvat termeni precum “fascism” sau “nazism”, inclusiv la adresa unor responsabili europeni. Ignoranța nu e o scuză.
Îi cer, de aceea, să retragă afirmațiile făcute pe 7 septembrie. „

Bine, asa si lui Angela Merkel i s-a spus „femeia Hitler”…

Alina Gorghiu

Pactul Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie

Se arata ca:

„Pactul Național va fi trimis mâine și sperăm să fie semnat de toți liderii partidelor politice din România, care cred în stabilitate și democrație:

“Eu, Klaus Iohannis, pornind de la angajamentul nostru de a respecta și apăra principiile și valorile democratice, împotriva oricăror derapaje,

Având în vedere situaţia internaţională, care impune maxim de seriozitate și responsabilitate în acțiunea întregii clase politice,

Constatând cu îngrijorare degradarea continuă a mediului economic și social, pe fondul recesiunii economice, scăderii dramatice a investiţiilor şi a diminuării semnificative a puterii de cumpărare a cetăţenilor,

Respingând ferm asaltul împotriva instituţiilor democratice şi a statului de drept din partea actualei puteri prin demersuri precum:

a.     amnistia şi graţierea,

b.     modificarea abuzivă şi neconstituţională a legislaţiei electorale,

c.     legiferarea traseismului politic şi a mitei electorale,

Propun elaborarea şi asumarea Pactului Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie având următoarele obiective:

  • Respingerea Proiectului privind amnistierea şi graţierea care atârnă ca o piatră de moară de gâtul Parlamentului şi al statului de drept din România;
  • Societatea românească are nevoie de o garanţie asumată public de către toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale că nu vor acţiona pentru graţierea oamenilor politici, condamnați definitiv pentru acte de corupţie;
  • Renunţarea la toate demersurile îndreptate în direcţia fraudării alegerilor şi a vicierii voinţei electoratului: OUG 45/2014 care facilitează turismul electoral şi votul multiplu, OUG 55 care favorizează traseismul politic, mita electorală şi şantajul împotriva primarilor şi consilierilor locali;
  • Renunţarea la alocarea banilor publici către comunităţi locale pe criterii politice și clientelare;
  • Asigurarea funcționării normale și depolitizate a instituţiilor precum CNA, TVR, Curtea Constituţională, CSM, Curtea de Conturi, ASF, DGIPI;
  • Organizarea de dezbateri naţionale la nivel parlamentar şi extraparlamentar pe teme de interes major: justiţie, stat de drept, politică energetică,  educaţie, sănătate, politică externă, economie;
  • Asumarea acestui Pact Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie de către toţi actorii politici, conducători şi partide, instituţii (Preşedinţie, Guvern, Parlament, autorităţi locale), ca o expresie a voinţei de a respecta principiile democraţiei în competiţiile electorale şi în politică, în general.

Îmi manifest sprijinul şi încrederea că principiile şi măsurile pe care le propun astăzi tuturor celorlalţi candidaţi şi forţe politice vor asigura cadrul pentru o competiţie electorală sănătoasă, reală, în interesul românilor și solicit candidaților menținerea dezbaterii politice într-un cadru sobru, cu teme cu adevărat de interes pentru cetățean.

Îl invit pe domnul Ponta să semneze acest pact”.”

Si v-as recomanda si un articol din partea unui reprezentant al Puterii:

Ana Birchall

România are nevoie de un proiect de țară care să definească generația noastră

Se arata ca:

Comunicat de presă

Deputatul PSD Ana Birchall a declarat astăzi în Plenul Parlamentului că „România are un potențial politic, economic și social care, în viziunea și puterea sa, va servi drept un apel la unitate națională pentru românii obosiți după 10 ani de ură, dezbinare și conflict politic promovat de modelul „președintelui jucător” Traian Băsescu și a aliaților săi. România are nevoie de un proiect de țară care să definească generația noastră.”
„Într-o deplină lipsă de respect față de regulile impuse de Constituția României și de protocolul șefilor de stat, Traian Băsescu a sabotat imaginea României în lume și a susținut valorile păguboase ale familiei sale politice, devenind campionul tăierilor de pensii, salarii și de speranță în Uniunea Europeană. În 10 ani de mandat, Traian Băsescu nu a venit cu nici un proiect coerent de politică externă care să pună în valoare întreg potențialul acestei țări. Este de datoria noastră să repunem România pe hartă, iar eforturile Guvernului condus de premierul Victor Ponta au arătat, într-o activitate diplomatică susținută inclusiv de diplomația parlamentară, că putem repara răul făcut României. Dar nu așa trebuie să funcționăm, ca țară, instituții și politicieni. Nu aceasta este normalitatea: să reparăm la infinit greșelile trecutului. Tocmai de aceea bătălia din această toamnă este esențială în a pune capăt odată pentru totdeauna acestui model de președinte, acestui model de a face politică.
Mă refer aici la o Românie puternică în Europa, la valorificarea potențialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, la transformarea unei bune tradiții de diplomație parlamentară și executivă într-un efort accelerat de diplomație economică, susținută de o coerență instituțională pe care o poate impune voința politică, pe care, am speranța că o vom avea odată cu victoria unui nou model economic, politic și social și a unui nou model de președinte, la alegerile prezidențiale din noiembrie” a declarat Ana Birchall.
„Trebuie să privim peste provocările acestui an și al celui următor, la problemele cu care societatea noastră se va întâlni în 20 sau în 30 de ani. Unde va fi România atunci, când lunga sa evoluție de la comunism la democrație capitalistă va fi un simplu fapt istoric? Unde vor fi românii, când după realitățile integrării în Uniunea Europeană și NATO, vor căuta în trecutul lor un proiect de țară care a definit generația noastră? Unde veți fi dumneavoastră, când copiii noștri vor căuta valorile care să le fie temelie pentru dezvoltarea și împlinirea lor personală și profesională?!„ a arătat deputatul PSD.
„Suntem în fața unei oportunități nemaiîntâlnite în istoria ultimilor 25 de ani. Avem o țară membră a Uniunii Europene și a NATO, cu garanția siguranței și securității, dar și cu dezvoltarea economică asigurată de potențialul enorm al acestei țări și al talentului românesc nativ. Poziția geografică dată de Bunul Dumnezeu ne dă oportunitatea reprezentării valorilor europene și atlantice, dar și deschiderea spre răsărit, spre un Orient care ne privește cu încrederea unor relații diplomatice și de diplomație economică bine înrădăcinate în tradiție, reînnoite de eforturile actualului executiv condus de Premierul Ponta. Este datoria noastră să folosim la adevăratul potențial această oportunitate a României, să construim pe baza stabilității pe care o asigurăm în regiune. Acest proiect de țară trebuie să fie construit pe baza a trei factori importanți.
În primul rând, parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii reprezintă o garanție decisivă pentru securitatea și dezvoltarea noastră, în deplin respect față de normele și principiile democratice. Dezvoltarea acestui parteneriat reprezintă piatra de temelie a evoluției noastre democratice. Recentele vizite în România ale unor înalți diplomați și oameni de stat americani, dar și vizitele premierului Ponta în SUA dovedesc importanța pe care SUA le oferă României, ca un partener serios și responsabil în regiune, dar și eforturile actualului executiv și al diplomației române în dezvoltarea relației bilaterale.
În al doilea rând, trebuie să avem în vedere vecinătatea noastră. În special în cazul fraților noștri de peste Prut, dar și pentru țări față de care statul român și-a manifestat susținerea în parcursul european, România are obligația de a-și ține cuvântul și de a reprezenta principiile democratice europene. În acest sens, diplomația parlamentară este cheia prin care comunicarea diplomatică și politică prinde coerență, dar nu trebuie să uităm de faptul că eforturile executivului condus de Victor Ponta au arătat prin fapte, nu vorbe, ajutorul pe care România îl poate asigura în independența energetică și în dezvoltarea relațiilor culturale și economice.
În al treilea rând, România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepțiunea unui nou drum al Mătăsii care să reprezinte poarta Orientului spre Uniunea Europeană. În ciclicitatea de mult identificată de cultura chineză asupra istoriei, România se poate afirma drept un Hub pentru investițiile unor mari jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană” a declarat Ana Birchall.
„Valorificarea diplomației economice, în accelerarea eforturilor depuse de actuala guvernare pentru atragerea de investiții străine, este următorul pas logic, în această viziune. Punerea în valoare a potențialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, trebuie să devină, alături de rolul strategic pe care îl avem în regiunea noastră, principalul nostru proiect de țară. Un proiect de țară în care România este poarta economică a Uniunii Europene. Avem această șansă. Să nu o ratăm!” a concluzionat deputatul PSD Ana Birchall.”

Din care as retine, spre exemplu, acest pasaj:

„În al treilea rând, România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepțiunea unui nou drum al Mătăsii care să reprezinte poarta Orientului spre Uniunea Europeană. În ciclicitatea de mult identificată de cultura chineză asupra istoriei (asta aduce a „meandrele concretului si sinergia faptelor”, expresiile lui Ion Iliescu, n.m), România se poate afirma drept un Hub pentru investițiile unor mari jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană” a declarat Ana Birchall.” (subl. mea)

De ce trebuie asta? Romania sa fie „o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană„…? Nu exista alte porti la care ei sa bata? Ce ar castiga Romania din asta?

Iata insa ce spune si Opozitia:

Andreea Paul

1 din 10 firme active a fost ‘reparată’ de Guvernul PSD și trimisă în comă sau direct la cimitir

Se arata ca:

„În anul 2014 au murit peste 70 de mii de firme la care se adaugă alte peste 15 mii de societăți intrate în insolvență. Iată dovada eroismului televizat, a costului pomenilor electorale și a delirului de personalitate al Premierului Ponta în care victima predilectă este firma privată, motorul creator de locuri de muncă. 1 din 10 firme active la începutul acestui an (720 mii de firme active în ianuarie 2014) a fost ‘reparată’ de Guvernul PSD și trimisă în comă sau direct la cimitir.

Concret, în primele 7 luni ale acestui an avem cadoul macabru al Guvernului Ponta, oglinda recesiunii tehnice în care a aruncat economia:
– 48.006 firme radiate;
– 10.695 firme dizolvate;
– 9.951 de firme suspendate;
La care se adaugă:
– 15.124 de societăți intrate în insolvență.

Dacă nu se reiau urgent investițiile publice în infrastructură și dacă nu va fi asigurată predictibilitatea fiscală, românii își vor căuta un loc de muncă în străinătate, iar bugetul țării va crăpa sub povara pomenilor electorale.
PSD este garanția crizei economice permanentizate. PSD privește firmele doar ca vaci de muls taxe și impozite pentru pomeni electorale, dar și ca surse de șpagă.
Alianța Creștin Liberală este opțiunea fermă pentru viitor. ACL cu Klaus Iohannis înfruntă realitatea, cu ascensiuni și căderi, cu pragmatism și o face favorabilă. Iohannis a reușit să țină departe șomajul de Sibiu în ultimii 10 ani prin politici active atractive pentru investițiile private. Va reuși să-și impună viziunea și în România cu ACL.

Romania nu are nevoie de eroism televizat, ci de fapte. PSD aduce șmecheria în fruntea țării. ACL aduce seriozitatea și pune preț pe profitul obținut corect.”

Da, dar Guvernul Ponta nu s-a dezis de politicile economice de austeritate ci dimpotriva: le-a promovat sub alta forma. Efectul este acelasi: Romania cheltuieste foarte putin. Din aceasta cauza nu se fac nici investitii publice!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 9, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 100 comentarii

Perifericii…

As dori sa va prezint o extraordinara remarca despre America pe care a facut-o Neagu Djuvara in cartea sa Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991) (Editura Humanitas, 2010, Bucuresti):

Neagu Djuvara

„Ramanea o singura tara mare, cu populatie de cea mai mare varietate: SUA. Cautand originea celor patru principali magistrati ai Statelor Unite – presedinte, vicepresedinte, secretar de stat si Chief Justice, de la nasterea uniunii si pana la presedintele John Fitzgerald Kennedy – la Biblioteca Nationala din Washington (Library of Congress, care poseda, in chip aparent surprinzator, cea mai buna sectie de genealogie dintre toate marile biblioteci pe care le cunosc), am descoperit ca in aceasta tara cat o jumatate de continent, in continua extindere si prefacere, grupul etnic care era la temelia infiintarii statului dupa 1776 si care nu depasea 50% din total, protestantii de obarsie anglo-saxona, detinuse totalitatea acelor magistraturi, fara exceptie, vreme de aproape doua veacuri. Din punct de vedere social, au fost si unii iesiti din straturi modeste, ca, de pilda, generalul Grant sau Abraham Lincoln, dar marea majoritate proveneau din acea elita care pornise revolutia, dintre acei fathers of Revolution. Unii s-au succedat la presedintie din tata in fiu sau de la unchi la nepot. Familii care se distinsesera in veacul al XVIII-lea, ca Stevenson, Cabot – Lodge, Roosevelt, Schuyler etc,. dadeau generatii de inalti demnitari. Culmea o reprezinta cazul presedintelui Franklin Roosevelt, deoarece, casatorit cu o vara nascuta tot Roosevelt, perechea se inrudea cu doisprezece fosti presedinti ai Statelor Unite! Nici in statele de structura aristocratica din Europa apuseana n-am intalnit o selectie mai elitista, asa ca imaginea Statelor Unite ca democratie eminamente egalitara trebuie oarecum amendata. Kennedy, irlandez si catolic, e, asadar, primul periferic care ajunge sa ocupe, in toamna anului 1960, una dintre primele magistraturi ale tarii. Si nu e lasat sa-si ispraveasca mandatul. Dar, cum se intampla adesea in Istorie, crima nu-si atinge telul, ci are un efect de bumerang. Asasinarea lui Kennedy va strani, din patru in patru ani, la fiecare noua alegere prezidentiala, tot mai multe candidaturi „periferice”: Muskie era polonez, Dukakis grec, Henry Kissinger, influentul ministru de externe (Secretary of State) sub doi presedinti, evreu nascut in Germania; negrul Collin Powell ajunge, si el, Secretary of  State si chiar nominalizat la candidatura prezidentiala. In fine, campania electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2008 aduce in primul esicher al notorietatii pe metisul Barack Obama, desemnat candidat la presedintie de Partidul Democrat. Indiferent daca trece sau nu, e de-acum extraordinar de semnificativ ca, la patruzeci si cinci de ani dupa asasinarea primului presedinte periferic, Kennedy, candidatul unei jumatati din electoratul american sa fie si mai periferic. S-a intors o pagina a Istoriei si americanii intra probabil, incet, dar sigur, in faza in care vor fi guvernati din ce in ce mai mult de periferici. Repet ca accederea perifericilor nu e o cauza de decadenta, ci doar un simptom al inceputului de decadenta – trebuie s-o privim ca pe un barometru al schimbarii, si deci, in cazul prezent, ca pe un semn probabil de durata mai scurta a hegemoniei americane, care totusi nu cred sa fie pusa in primejdie de actualele rabufniri belicoase si santaje ale Rusiei, intemeiate pe detinerea unor imense resurse de energie. Ele nu vor schimba cu nimic echilibrul puterilor pe planeta. Brutala incursiune militara in Georgia, in vara anului 2008, va avea efect de bumerang, accelerand investitiile occidentale in acea tara si pregatind intrarea ei in NATO. Probabil, in lant, si a Ucrainei.

Voi adauga insa un ultim motiv de indoiala asupra longevitatii hegemoniei americane: studiul civilizatiilor ne arata ca intotdeauna profundele mutatii petrecute in viata spirituala – arta, gandire, credinte – care se intampla la trecerea de la o civilizatie la alta apar la inceputul scaderii puterii politice, uneori chiar cu veacuri mai tarziu. Or, in cazul civilizatiei noastre, observam un fenomen cu totul exceptional, extraordinar, nefiresc fata de modelul tuturor civilizatiilor defuncte, anume ca bruste si adanci schimbari in stiinta, filozofie, in toate artele, alaturi de o scadere enorma inregistrata la nivelul practicarii religiei crestine, au inceput subit in primii ani ai veacului al XX-lea, deci cu mult inainte de o relativa inchegare politica, adica de aparitia unei eventuale unice puteri hegemonice „imperiale”. Intr-adevar, in scurtul rastimp dintre 1905 si 1913 (inainte de Primul Razboi Mondial si cu totul independent de acest fenomen politic), apar adevarate revolutii in toate domeniile gandirii si artei – iar daca folosesc termenul „revolutie” este fiindca, in toate cazurile pe care le voi enumera, pe scurt avem de a face cu o cotitura radicala fata de lenta evolutie din veacurile anterioare. In sculptura, apare un Constatin Brancusi, a carui opera contrasteaza brutal cu evolutia sculpturii de la Michelangelo si Donatello pana la Auguste Rodin si Aristide Maillol; in muzica, Bela Bartok, Igor Stravinski si cei trei compozitori austrieci initiatori ai dodecafonismului serial (Arnold Schonberg, Alban Berg, Anton Webern) rup si ei continuitatea de la Claudio Monteverdi si Giovanni Pierluigi da Palestrina pana chiar la Claude Debussy; in literatura, cu Guillaume Apollinaire, Franz Kafka, Tristan Tzara, Urmuz, James Joyce, Samuel Beckett, Eugene Ionesco si altii apar fantezia debordanta sau triumful impertinent al absurdului; in stiinte, teoria relativitatii a lui Einstein si psihanaliza lui Freud introduc, si ele, o ruptura cu o lunga traditie anterioara. Am putea inmulti exemplele.

De asemenea, revoltele haotice ale tineretului impotriva oricarei randuieli traditionale, din ce in ce mai dese si mai salbatice, pot fi, si ele, privite ca o dereglare in adancime a societatii. Sa fi avut dara dreptate Berdiaev cu Un nou ev mediu (1920)?

Socot ca da, si atunci ar insemna ca vremea „imparatiei” Statelor Unite va fi neaparat de scurta durata, pentru a lasa locul unei lungi perioade de dezordine generala si tulburari haotice. […]” (subl. mea)

Si in UE se folosesc tot mai mult cuvintele: „centru” si „periferie”, iar accederea perifericilor, cum spune Djuvara, este privita, probabil, ca un simptom al inceputului de decadenta al civilizatiei Occidentale. Este de rematcat faptul ca Tarile din Est au fost date prada comunismului impus de tancurile sovietice, de catre Marile Puteri din Vest. Cortina de Fier a separat vreme de aproape jumatate de secol Estul si Vestul Europei. In Europa, in general vorbind, nu a existat o populatie de cea mai mare varietate, ca in SUA, pe cand acum intalnim o imigratie foarte variata, inclusiv din punct de vedere religios: de la asiatici, africani la sud-americani. In asemenea conditii, cand se vorbeste tot mai des si de cedare de suveranitate din partea statelor membre, problema care se pune e cine va conduce aceasta Uniune Europeana si cu ce consecinte. Daca s-ar putea afirma ca Europa a fost un mozaic de natiuni, totusi nu a fost si un mozaic de populatii. Eu stau si ma intreb: le-ar placea francezilor sa fie condusi de un musulman? Djuvara vorbeste de faptul ca „era preponderentei franceze a tinut, neintrerupt, de la Pacea din Westfalia (1648) si domnia lui Ludovic XIV pana la caderea lui Napoleon, in 1815” apoi spune ca „urmatoarea tentativa de hegemonie ii va apartine Germaniei, de la Bismark (1864) la Hitler(1945)”. Acum asistam la o noua incercare de hegemonie a Germaniei, in special in plan economic. Pe de alta parte, in Franta, asistam la o virulenta repudiere a romilor, desi autoritatile actuale incearca sa rezolve pozitiv problema. In general vorbind observam atitudini impotriva imigratiei si imigrantilor si asta dupa o relativa deschidere, cel putin asa imi face impresia, in trecutul nu prea indepartat. Insa am de asemenea impresia ca se urmareste intentionat de catre Vest o blocare a dezvoltarii perifericilor din UE, desi integrati in UE, in special a acelora care sunt intelesi cel mai putin in Apus, si ma refer la Tarile din Balcani, o parte din ele integrate in UE mai tarziu decat celelalte Tari din Est. Bineinteles, e doar o ipoteza…

iunie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Cultura si civilizatie

Va recomand sa cititi monumentala lucrare a lui Neagu DjuvaraCivilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor (Editura Humanitas, 2012, Bucuresti), o lucrare cu adevarat remarcabila. Pe mine ma impresioneaza capacitatea de analiza si vastele cunostinte ale D-lui. Djuvara in materie de Istorie, cu adevarat impresionante!

Se fac multe confuzii, iar zona noastra culturala, cea a Balcanilor, precum si civilizatia Orientului sunt putin cunoscute in Occident sau SUA. De aici si confuziile de care pomeneam. Voi pune aici un fragment din ceea ce Dl. Djuvara spune despre Civilizatia bizantina:

„[…] Desigur, intre lumea araba si lumea bizantina exista o anumita inrudire in moravuri, explicabila printr-o filiatie comuna; dar nu ne e ingaduit sa grupam intr-un ansamblu cultural unic doua state teocratice a caror evolutie religioasa a fost total divergenta si intre care razboiul n-a incetat practic niciodata. Apoi apartenenta la aceeasi civilizatie implica o circulatie continua de bunuri, de persoane si de idei intre indivizii si statele care o compun. In afara de miscarea pelerinilor si de contactele dintre negustori, foarte putine relatii au existat intre lumea musulmana si Bizant inainte de cucerirea turca. Nu numai religia, dar si gandirea si artele au evoluat diferit in fiecare dintre cele doua sfere de influenta. Diferenta sare in ochi chiar in arhitectura (unde s-ar putea gasi cele mai multe puncte comune), a fortiori in pictura, muzica, literatura. Tendinta autorilor de a nu distinge cele doua civilizatii provine in primul rand din profunda necunoastere a Bizantului in Occident si de asemenea din faptul ca lunga dominatie otomana asupra unei parti a crestinatatii ortodoxe a nivelat efectiv unele trasaturi culturale. Ni se pare totusi dificil sa-l urmam pe Bagby cand, printre argumentele pe care le prezinta in favoarea tezei sale, afirma ca „bucataria grecilor si armenilor are in mod izbitor acelasi gust cu bucataria turceasca si syriana”(1) si mai departe ca „locuitorii tarilor aflate pe malurile Mediteranei rasaritene, fie ei musulmani, greci, evrei sau copti au fost indeobste clasificati impreuna ca levantini. Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„! Pe de o parte, afirmatia lui Toynbee conform careia Imperiul otoman este „imperiul universal” al civilizatiei crestin-ortodoxe provine, cred, dintr-o dubla confuzie: in primul rand, statul unitar al unei civilizatii reprezinta faza sa finala – sau mai exact aspectul politic al fazei finale a acestei civilizatii; el este fructul unei lungi maturizari in interiorul unei societati multinationale; el nu poate fi impus decat de unul dintre membri acestei societati, de acela care isi asuma trasaturile culturale cele mai marcante ale civilizatiei si care, eventual, le fixeaza. Daca natiunea care impune statul unitar este intotdeauna unul dintre statele cele mai periferice dintre „competitori” (Contending States), ea n-ar putea sa fie straina de aceasta civilizatie, ca turcii care erau straini de civilizatia crestin-ortodoxa. In al doilea rand, Imperiul otoman, desi si-a stabilit capitala in prestigioasa cetate a Constantinopolului , a depasit in foarte mare masura vechile granite al Bizantului – el fiind de fapt imperiul universal al lumii arabe – si nu ocupa decat o fractiune din aceasta lume ortodoxa, vechiul domeniu al Imperiului bizantin, in vreme ce cealalta fractiune, Rusia, era tocmai pe cale sa devina o putere susceptibila sa aspire la imperiul universal al lumii crestin-ortodoxe. […]” (subl. mea)

(1) E cam spuerficial sa inglobezi Grecia si Syria in aceeasi civilizatie numai pentru ca si intr-un loc, si in celalalt se mananca vinete umplute si iaurt!

E foarte interesant si ce spune despre Rusia ceva mai incolo. Indemnul meu e sa cititi cartea, cred ca merita!!

Dar iata un alt lucru la care ma gandeam: Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei, arata in cartea sa Lumea, americanii si noi (Tiparg, 2012), o carte pe care de asemenea o recomand, un lucru la care ma tot gandesc:

Grupul de la Visegrad si Blocul proamerican din Europa de Est

Din memoriile celor doi (G. Bush si B. Scowcroft) rezulta ca, la momentul 1989, Statele Unite ale Americii faceau o diferenta neta intre doua grupuri de tari din Tratatul de l aVarsovia, in functie de criteriul enuntat de Scowcroft – cel al vointei de a promova reforme. Primul cuprindea Ungaria, Cehoslovacia si Polonia, care vor fi sustinute viguros la inceputul anilor ’90, inclusiv prin intermediul programelor PHARE, celalat curpindea Germania de Est, Bulgaria si Romania.

Cei doi se temeau ca nu cumva la conducerea tuturor celor sase tari sa ajunga, dupa expresia aceluiasi Scowcroft, „mici Gorbaciovi”, prea putin dispusi sa promoveze reformele radicale pe care le astepta Washingtonul, in ideea de-ai indeparta pe sovietici din Est.[…] „

Sa corelam ceea ce spune Dl. Nastase cu ceea ce observa Dl. Djuvara la Bagby: „Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„.

Si atunci nu e oare clar ca americanii nu au vazut Romania si Bulgaria ca apartinand, cultural vorbind, lumii occidentale? Si poate ca din cauza acestei perceptii, ca nu ne impartasim din mostenirea culturala a Occidentului, suntem si acum cam ultimii in Europa din punct de vedere economic, ni se refuza dreptul nostru – aderarea la Spatiul Schengen. Iar Grecia a ajuns intr-o stare de ruina din punct de vedere economic, punand probleme grave subzistentei Zonei Euro. N-a fost oare o delimitare pe criterii religioase – pe de o parte Catolicismul si Protestantismul, pe de alta parte tot Crestinismul Ortodox?

iunie 14, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii