Dispozitie romantica…

Cu tot rationalismul meu cartezian, ma surprind cateodata ca sunt un romantic incurabil 🙂

Consider urmatorul cantec drept una dintre cele mai mari creatii interpretative ale marii artiste Connie Francis. Cand l-am ascultat pentru prima data am fost atat de impresionat incat am simtit ca ma transpune intr-o alta epoca. Poate ca aceea era adevarata America… Ascultandu-l parca eram alt… motan! 🙂  Nici n-am crezut ca pot fi asa!

Sa ascultam si aceasta bijuterie muzicala. Un cantec care va placea, cred, intotdeauna! O interpretare de exceptie: Brenda Lee. Forever! De remarcat eleganta deosebita a acestui cantec, stilul inconfundabil.

Un cantec superb. Mi-a placut intotdeauna. Foarte romantic!

Cred ca acest cantec – Aiutami piangere, in interpretarea de exceptie a lui Connie Francis – e o raritate, l-am gasit cu greu pe Youtube, pana acum nu l-am intanit acolo.

🙂

Extraordinar!!

Va propun sa ascultati aceasta piesa superba:

 

Yma Sumac – Diva celor 4 octave!!

I Gotta Know! :)

🙂

Putina muzica

V. aici si aici, dar si aici.

Sus, la Poarta Raiului…

Probabil ca daca eram in Norvegia, pentru aceste colinde pe care le-am postat pe blog, statul norvegian mi-ar fi luat copiii deoarece practic un „crestinism radical”.

Noi, romanii, care am suferit fara voia noastra aproape o jumatate de veac dictatura comunista, una din cele mai dure din Europa de Est, stim sa apreciem cum se cuvine aceasta valoare numita Libertate – in acest caz libertatea de expresie si de constiinta. Interesant este ca tari care n-au suferit ce inseamna o dictatura care sa le incalce drepturile si libertatile, nu apreciaza o asemenea valoare, probabil in numele unei laicitati desuete si pacatoase! Iar oamenii acestia accepta sa li se incalce drepturile, pentru ca nu au cunoscut opresiunea unei dictaturi! Ciudat este cum o tara dezvoltata precum Norvegia, care ar trebui sa ne fie un exemplu, nu ne poate fi decat un exemplu negativ, cel putin din acest punct de vedere!

Vedeti dumneavoastra, se apropie Craciunul. Ar trebui sa ne intrebam cati dintre noi – si nu ma refer doar la romani, ci la intreaga umanitate – are in astfel de momente inima acolo sus, la Poarta Raiului. Se povesteste ca Parintele Cleopa, pe oricine care il vizita, il intampina cu cuvintele: „Manca-v-ar Raiul!” 🙂 . Frumoase cuvinte! Iar voua eu va doresc acelasi lucru: sa va manance Raiul!! 🙂 . Deci cati dintre noi avem sus inimile? Cati suim acel urcus duhovnicesc, multumind lui Dumnezeu si pentru bune si pentru rele, ca sa avem inimile sus, la Poarta Raiului? Si se vede cum caderea de la Ortodoxie a Europei Vestice, a secularizat-o, dar nu oricum, ci intr-un mod periculos! Intr-un mod prin care se ajunge sa ti se incalce drepturile si libertatile, intr-un mod in care actiunea voita si fireasca de a face bine se transforma in ceva rau, intr-un lucru rau. Si ar trebui sa avem in vedere si ca necredinta noastra i-a facut pe norvegieni asa… La asta nimeni nu pare sa se gandeasca, ci doar la ceea ce au facut norvegienii… De aceea am vrut sa aduc aceasta unda de spiritualitate ortodoxa prin aceste frumoase colinde, cantate superb de catre Andra si Stefan Hrusca, intr-o Uniune Europeana care se indeparteaza, dupa cat bag eu sama, de spiritul si bucuria pe care trebuie sa ne-o trezeasca Craciunul si care ar trebui sa ne stranga mai mult laolalta, nu sa ne dezbine.

Poate ca e chiar o unda de normalitate.

Putina muzica

Dezbateri frumoase pe blog! Pro si contra, asa cum trebuie sa fie intr-o democratie reala! Merge si putina muzica! Si o tigara, desigur! 🙂

 

Eu va propun sa mai ascultam si putina muzica…

Au fost niste zile foarte grele, asa ca putina muzica nu strica!

 

Creedence Clearwater Revival

Sa ascultam si putina muzica!

 

The Rolling Stones

S-a stins o mare voce…

… dar care va ramane totdeauna, dar totdeauna, in inimile noastre. Maestrul Nicolae Herlea nu mai e printre noi… O veste foarte trista care m-a miscat profund… O cariera prodigioasa – Scala din Milano, Metropolitan, Praga, Berlin, Moscova, Boston, Cleveland, Detroit! Ascultandu-l stateam si ma gandeam ca intr-un moment in care multi romani vorbesc acum despre Românica, Nicolae Herlea ne-a aratat mereu ROMÂNIA!

Un adevarat regal: Nicolae Herlea si Virginia Zeani!! Marturisesc faptul ca ma simt vinovat ca nu am pus pe blogul meu mai demult aceasta mare voce! Ii cinstim dupa ce nu mai sunt… Viata culturala sufera, la noi cel putin, o scadere. E una din cauzele ca România arata asa cum arata la ora actuala…

Exceptional!!

Observati usurinta cu care canta! Asa cum numai marii artisti stiu s-o faca!! 🙂

Pe langa interpretarea exceptionala este uimitor cum a stiut sa scoata magistral in evidenta spiritul napolitan!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

 

Sa ne reamintim…

Cred ca ar fi bine sa mai lasam politica la o parte si sa ascultam o muzica de foarte buna calitate. Asa ca m-am gandit sa va invit la Metropolitan 🙂 . Si sa ne reamintim… Desi… poate ca nu e cel mai potrivit spus sa ne reamintim, mai bine zis sa descoperim sau sa redescoperim o MARE VOCE!! Chiar stau si ma intreb cati o stiu pe marea soprana de coloratura care a fost Lily Pons… Pe mine vocea ei m-a fermecat pur si simplu!

Acuma poate ma veti intreba cum de am descoperit-o eu pe Lily Pons… Spre marea mea rusine nici nu am stiut de ea pana cand am vazut un film pe TCM. Trebuie spus ca a facut doar trei filme si e vorba de mijlocul anilor ’30. Filmul era o comedie, in orice caz un film usor, nostim, actrita din rolul principal – o fata frumoasa… Nici macar nu am prins sa vad tot filmul de la inceput. Dar mi-a placut, asa ca m-am uitat in continuare: era relaxant. Pana a inceput sa cante!! Atunci am devenit brusc foarte atent! Pentru ca era o voce absolut fenomenala, nicidecum o cantareata ca multe altele, ci una care se remarca prin calitati vocale neobisnuite si care canta cu o usurinta pe care putini mari artisti o au… Nici nu stiam cum o cheama, asa ca speram ca se va da distributia la sfarsit si asa am aflat de Lily Pons, titulara la Metropolitan din New York, unde a performat de 300 de ori intre 1931 si 1960!! 🙂 Nici nu e de mirare ca a fost distinsa primind Croix de Lorraine si Legiunea de Onoare a Frantei!! Un oras din Maryland a primit numele ei: Lilypons. Ultima sa aparitie a fost in 1962, la Opera din Fort Worth, alaturi de un tenor de numai 21 de ani si care se numea… Placido Domingo… 🙂 A continuat totusi sa cante in concerte pana in 1973. George Gershwin intentiona sa scrie o piesa muzicala dedicata ei in anul 1937, cand a murit. Au ramas manuscrisele lui Gershwin, incomplete, care au fost reluate si completate de Michael Tilson Thomas si care le-a dat titlul: For Lily Pons (Pentru Lily Pons). Uite asa am dat peste aceasta nestemata a muzicii de opera, pe care, cred eu, trebuie s-o consideram drept una din cele mai mari soprane de coloratura ale tuturor timpurilor!