Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Intrebari despre sistem

Nu chiar foarte demult Dl. Ponta facea urmatoarea reflectie asupra sistemului:

” Sistemul oricum funcţionează foarte prost şi oricum se duce în jos. Se duce mai repede dacă eşti incompetent, se duce mai încet dacă, să zic, eşti un pic mai competent şi un pic mai onest. Dar oricum sistemul se duce în jos, nu poţi să-l opreşti pentru că problema e mult mai profundă”, a declarat Ponta.”

Interesant este si un articol mai vechi din Gandul, al carui titlu suna asa:

Ponta: Dacă am fi în locul lui Boc, Berceanu, Videanu, sper că am fura mai puţin

Interesant de (re)citit!

Si foarte interesanta este Chestia Zilei, din Gandul de ieri, semnata Cristian Tudor Popescu:

CHESTIA ZILEI cu CTP

Iata ce spune:

„Codul Muncii, Codul Sclaviei? Sună tare, dar câţi dintre protestatari şi înţeleg ce strigă?
Sclavii erau obligaţi să muncească. Acest Cod al Muncii nu te obligă să munceşti sau să te faci că munceşti, cum o făcea Codul ceauşist. El permite doar să fii dat afară mai uşor dacă nu munceşti cum trebuie. Poţi fi dat afară şi dacă munceşti cum trebuie, dar îţi găseşti mai repede de lucru în altă parte.


Sclavii aveau casă şi masă asigurate de stăpân – salariatul de azi se descurcă cum ştie.
Sclavii puteau fi vânduţi ca nişte animale – problema salariaţilor începe când nu-i mai cumpără nimeni.
Sclavii erau legaţi de pământ, glebae ad scripti – salariaţii pot să se ducă la muncă şi-n Hawaii.
Sclavii au făcut să triumfe o religie care stăpâneşte şi azi o bună parte din lume – salariaţii n-au reuşit să adune la un miting nici o cincime din cât au promis că vin.
Altele vor fi fiind hibele acestui Cod, dar, în ce priveşte sclavia, asta rimează cu prostia.” (subl.mea)

Din invalmaseala de ganduri care ma cuprinde, se nasc unele intrebari. Cum e defapt sistemul asta de la noi?

Se poate oare spune ca acest sistem promoveaza cinstea, corectitudinea, rectitudinea morala? „Sper ca am fura mai putin”, nu? Promoveaza oare competenta profesionala? Adica cum: cu oameni competenti „sa se duca tot mai jos”? Promoveaza munca? Adica pe vremea lui Ceausescu te lua de pe drumuri si ti se oferea un loc de munca, dar acum poti sa trimiti CV-uri cu miile, ca nimeni nu te baga in seama. Este interesant ce observa CTP: „Acest Cod al Muncii nu te obligă să munceşti sau să te faci că munceşti, cum o făcea Codul ceauşist. El permite doar să fii dat afară mai uşor dacă nu munceşti cum trebuie. Poţi fi dat afară şi dacă munceşti cum trebuie, dar îţi găseşti mai repede de lucru în altă parte.” Asta inseamna promovarea muncii in societate, cand poti, teoretic vorbind, sa-ti gasesti de munca si in Hawaii? Promoveaza responsabilitatea? Flota a disparut, nimeni nu e responsabil. A disparut o industrie, nimeni nu e responsabil. Agricultura, la pamant – nimeni nu e responsabil.

Iar daca la toate aceste intrebari raspunsul este: nu, atunci se naste o noua intrebare: in aceste conditii cum poate oare functiona normal, bine, asa cum trebuie sistemul, cand acest sistem, daca lucrurile stau asa, este, in fapt, opus unor valori fundamentale: cinste, competenta, munca, responsabilitate? Din aceasta cauza si „se duce in jos”.

Adevarul este ca oamenii nu sunt fericiti in Romania. O spun si statisticile despre nivelul de trai, natalitate, putere de cumparare, patriotism, nostalgii comuniste, directia in care merge tara, s.a. Milioane de romani au plecat sa lucreze in exterior, lucru ce afecteaza grav economia tarii, in ciuda remitentelor trimise. Au plecat pentru ca ori n-au mai avut ce sa munceasca pe aici, ori datorita unor salarii de mizerie, intr-o tara cu inegalitati salariale mari, lipsite de o elementara decenta. O asemenea situatie, cu un asemenea sistem, nu poate avea decat un singur corolar: saracia majoritatii. Sau, poate mai exact spus, saracirea majoritatii. Ca sistemul merge in jos sau nu, tine mai mult de o perceptie mai mult sau mai putin subiectiva, in schimb saracirea majoritatii este o consecinta clara, de natura evidentei.

Cand un sistem derapeaza, este interesant sa te uiti la cine se imbogateste de pe urma acestui lucru. Cand in SUA a fost data Legea Prohibitiei, la inceput ai fi fost, poate, tentat sa zici ca aceasta lege e cat se poate de benefica: consumul de alcool nu e un lucru bun, decent. Insa aceasta conceptie de un puritanism exacerbat a folosit spre imbogatirea mafiotilor, care, desi erau si fara aceasta lege bogati, odata data aceasta lege, au devenit si mai bogati! Cand traficul cu alcool a crescut foarte mult, ocolindu-se impozitele, favorizand coruptia in sanul Politiei si cea in randul politicienilor. Acesta este numai un exemplu. Dar asta nu inseamna ca cei care se imbogatesc si mai mult de pe urma derapajelor pentru o cauza mai buna sa nu fie imbracati intr-o mantie invizibila si sa nici nu-i cunosti vreodata. Iar cetatenii simpli, obisnuiti, sa nu traga niciun folos. Ba chiar sa saraceasca tot mai mult!

martie 17, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Stimularea muncii, stimularea muncii, stimularea muncii

Citat din Dl. Isarescu. Dar, in acest sens, un articol interesant din Gandul:

Isărescu, despre încurajarea consumului: „Sunt foarte multe Carrefour-uri. Nu spun că sunt rele”

de Loredana VOICULESCU

Iata ce arata, printre altele, articolul:

Isărescu: Stimularea consumului este o idee periculoasă, trebuie stimulată munca

Guvernatorul BNR spune că, pentru o creştere economică durabilă, este nevoie de trei lucruri: „stimularea muncii, stimularea muncii, stimularea muncii”

Cei peste 5 milioane de beneficiari de asistenţă socială din România merg la vot cu o probabilitate mai mare decât cei 4 milioane de angajaţi, a declarat zâmbind ieri guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care a avertizat asupra presiunii politico-sociale pe care prima categorie o poate exercita asupra autorităţilor în apropierea alegerilor electorale.
Acesta a arătat că stimularea consumului pentru a obţine o creştere economică este „o idee proastă”, fiind de părere că ar trebui încurajată munca. „Există o presiune normală a acestora (beneficiarii de asistenţă socială – n.r.) care sunt votanţi şi sunt mai mulţi, şi vin la vot într-o probabilitate mai mare decât ceilalţi. Te împing într-o direcţie greşită, şi probabil este principalul motiv pentru care nu avem şi o îmbunătăţire de rating”, a arătat Isărescu.

„Foarte multe Carrefour -uri”

În ceea ce priveşte consumul şi stra­tegia de dezvoltare pe termen lung a României, guvernatorul a dat ca exemplu magazinele Carrefour din România. „Sunt foarte multe Carrefour-uri. Nu spun că sunt rele, dar când sunt prea multe, trebuie să te gândeşti ce fel de creştere economică generează”, a declarat Isărescu.

Guvernatorul a arătat că Banca Naţio­nală l-a împuternicit să spună că, pentru o creştere economică durabilă, este nevoie de trei lucruri: „stimularea muncii, stimularea muncii, stimularea muncii„, în primul rând prin investiţii şi crearea de locuri de muncă. Pe de altă parte, Isărescu a declarat că firmele sunt împovărate de o fiscalitate prea mare, chiar dacă, per ansamblu, România are, prin comparaţie cu alte state, o fiscalitate relativ redusă la nivelul PIB.Povara pe întreprinderea plătitoare este 60-70%. Toţi care sunt în producţie sunt împovăraţi (de taxe – n.r.), de aceea probabil şi munca la negru. Nici nu cred că putem s-o combatem (munca la negru – n.r.) doar printr-o decizie”.

Ialomiţianu: „Analizăm reducerea CAS pentru angajatori”

La rândul său, ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, a îndemnat băncile să aibă mai mult curaj în acordarea de credite pentru firme. „Băncile să fie mai curajoase pentru că economia are nevoie de finanţare”, a spus Ialomiţianu. El a adăugat că, în noul acord cu FMI, se analizează scăderea contribuţiilor sociale în special pentru firme.

„Se analizează scăderea contribuţiilor sociale în principal pentru angajatori. În România, costul cu forţa de muncă este mai ridicat în comparaţie cu alte ţări”, a conchis Ialomiţianu.” (subl. mea)

De acord! Vreau sa vad fapte: sa vad ca stimularea muncii se face prin investitii si crearea de locuri de munca, sa vad ca bancile vor fi mai curajoase in acordarea de credite, sa vad ca fiscalitatea scade… Caci, altminteri, Carrefour-urile sunt responsabile de o anumita crestere economica, asistatii sociali vin cu o probabilitate mai mare la vot decat cei angajati, impingandu-te intr-o directie gresita… si cate si mai cate…

februarie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Hipermarket-urile si criza alimentara! Parca vine… parca nu vine… Parca…

Am citit doua editoriale pe aceasta tema, pe care vi le recomand sa le cititi si Dvs. cu atentie. Aici voi spicui cate ceva din ambele, idei care mi s-au parut mai semnificative, ca sa zic asa.

Criza profundă şi iluzia consumului

de Corina Cretu

Iata ce spune D-na Cretu:

„Statisticile ne arată că anul trecut hypermarket-urile au avut profituri destul de bune pentru criza economică, românii cheltuind 8 miliarde de euro, ceva mai puţin decât în anii precedenţi. În primă instanţă, ne-am putea întreba: unde este criza? Slavă Domnului că nu putem vorbi de-o criză alimentară generală în România, cu toate că există părţi bune din populaţie care se zbat la limita subzistenţei. Explicaţia acestor cifre e dată de uriaşa piaţă a muncii la negru, care a devenit adevărata natură a economiei româneşti. Nemaivorbind de faptul că acest consum este bazat pe importuri, România nemaiproducând mai nimic.”

Iar despre munca la negru trebuie spus ca are un trend ascendent. Chestiunea muncii la negru nu este deloc rezolvata in Romania, criza economica a amplificat-o, si s-ar putea sa o amplifice si mai mult. Despre cauzele care determina munca la negru se poate citi aici. Si tot despre subiectul asta cred ca nu ar strica sa citim un punct de vedere, chiar daca el este mai vechi, exprimat, in Revista 22, in 2003, de Ilie Serbanescu  – aici.

Acestea fiind zise, sa vedem ce mai spune editorialul D-nei Cretu:

„A veni acum să dai vina pe oameni şi pe mentalitate ar însemna să predici teorii corecte, însă cu un cinism dictat de necunoaşterea realităţii dureroase a vieţii românilor. Prin urmare, e firească reacţia acestora în faţa unui guvern care suprataxează munca, dar care, pe de altă parte, întreţine cu bună ştiinţă această stare de fapt, pentru a exista nişte supape care să preîntâmpine nemulţumirea populară.”

si:

„Dacă asta este marea satisfacţie a unei ţări europene, că oamenii nu mor pe capete de foame, atunci, într-adevăr, n-are rost să privim spre Schengen, ci spre centrul Africii. Însă. reprezintă şi această abordare un barometru al stadiului de înapoiere faţă de restul ţărilor europene, dacă noi contorizăm criza doar la nivelul acesta.”

Iar in final se spune:

„Sigur că se poate ajunge la o criză alimentară, oriunde în lume, dar la momentul actual România suferă în planul macroeconomiei, infrastructurii, instituţiilor statului, economiei private, serviciilor, aflându-se într-o criză generalizată.  Suntem ţara cu cea mai proastă gestiune a crizei din Europa, măsurile anticriză lipsind cu desăvârşire. În acest timp, ni se tot vântură, într-un triumfalism penibil, minuscula cifră de creştere economică de 1,5% în 2011.”

Celalalt editorial pe care l-am citit este cel din Gandul:

Preşedintele din hipermarket şi criza alimentară

de Rodica CIOBANU

Iata ce spune:

„Sâmbătă însă, preşedintele a constatat că „parcă” aceasta a crescut.
„Parcă la lactate s-a întâmplat, dar şi la zarzavaturi”, a declarat şeful statului, după ce a trecut pe la casă. Se vede că domnia sa nu face cumpărături des şi nici nu dă mare atenţie preţurilor, altfel ar fi alungat urma de îndoială aruncată de „parcă” asupra constatării sale. Da, preţurile au crescut nu doar la lactate şi legume, ci şi la ulei, zahăr, carne şi pâine. Hipermarketurile pe care producătorii autohtoni le acuzau că marginalizează produsele româneşti, marfa acestora provenind, în proporţie de 80 la sută din import, cumpără mult şi ieftin, vânzând, de asemenea, în cantităţi mari şi la preţuri mai mici decât restul magazinelor. Dacă preşedintele ar fi intrat într-o alimentara de cartier sau ar fi dat o tură prin pieţe, unde intermediarii mai au un pic şi fac kilogramul de cartofi cât cel de aur, ar fi obţinut o imagine corectă despre preţurile alimentelor şi despre potenţialul lor de mărire, în următoarele luni, asupra căruia FMI avertiza, în urmă cu două săptămâni, legându-l de o posibilă depreciere a monedei naţionale şi de reajustarea preţurilor la mărfuri şi energie la nivel global.„(subl.mea)

Nu am sa stau sa interpretez acest „parca” al presedintelui, care parca ar vrea sa spuna ca parca nu e chiar atat de rau… Dar iata ce mai spune editorialul D-nei Ciobanu, un lucru foarte serios:

Există, totodată, rapoarte ale ONU, ce le pot părea unora alarmiste, despre iminenta criză alimentară mondială din 2011, iar un studiu japonez, preluat de publicaţia Business Insider, plasează România într-un grup de 25 de ţări (alături de China, India, Filipine, Maroc, Algeria, Egipt, Bulgaria, Ucraina etc) extrem de expuse.Unele state, precum Rusia, şi-au luat deja măsuri de precauţie, extinzând interdicţia exportului de cereale până în decembrie 2011.„(subl. mea)

După ce a văzut pe Discovery documentarul despre suprapopulare, şi preşedintele a tras concluzia, acum vreo doi ani, că „următoarea criză va fi cea alimentară, datorită creşterii explozive a populaţiei”, adăugând că România „trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri”. Din câte ştiu, nu a făcut-o, fiind dependentă, conform Ministerului Agriculturii, în proporţie de peste 50 la sută de importuri. Dar bănuiesc că, în hipermarketul curat, uscat şi frumos ambalat, preşedintele Băsescu nu caută marfa de naţionalitate. De altfel, privite de acolo toate crizele sunt aproximative. Financiară – „parcă” pe undeva, dar nu la noi, economică – „parcă” a fost, dar ne-am revenit, alimentară – „parcă” în viitorul îndepărtat, maiavem timp, mâncarea – „parcă” s-a scumpit, dar pe ici, pe colo. Aşa se face că, deşi anunţate din timp, ele ne prind nepregătiţi, guvernanţii parcă locuind în cel mai tare hipermarket.

P.S.

Despre munca la negru si despre economia ascunsa mai pun cateva articole – aici, aici, aici si aici.

 

ianuarie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre tineri

Un articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Românii, mai educaţi şi mai calificaţi decât britanicii

ianuarie 4, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Motiunea a fost respinsa

Rezultatul este stiut. Dar ma voi referi, in special, la un lucru destul de surprinzator, si anume ca au fost cativa parlamentari PDL care au votat in favoarea adoptarii motiunii de cenzura. Iata si un articol din Evz –  aici. Analiza acestui fenomen, din interiorul PDL, nu este asa de simpla precum ar parea la prima vedere. Ai putea sa te gandesti, spre exemplu, la faptul ca acestia nu au inteles faptul ca masurile propuse de Executiv sunt necesare si singurele bune, dupa cum a sustinut conducerea partidului si Traian Basescu. Daca lucrurile stau asa, atunci se observa un deficit in comunicare din partea Guvernului si a lui Emil Boc pe seama masurilor dure propuse, chiar in interiorul partidului. Pentru ca este destul de grav atunci cand nu reusesti sa-ti convingi proprii parlamentari, mai ales intr-un moment atat de important cum a fost cel de ieri, cu miza mare. Este adevarat ca Basescu i-a luat tare la Snagov si, cred ca pot spune asa, i-a amenintat ca vor trece in opozitie daca Guvernul Boc va cadea. Demonstratia de forta din partea Presedintelui, iata, nu a avut efectul scontat. Eu am impresia ca in PDL nu se prea cultiva dialogul. Poate ca perceptia mea este gresita. Totusi, sa ai parlamentari care sa voteze impotriva propriului partid – partid aflat la guvernare!!! – arata ca ceva pe acolo nu e in regula. Nu este aici vorba numai de Teo Trandafir, care dupa ce a votat pentru motiune a inceput sa se imbratiseze cu membrii opozitiei. Gestul arata clar instabilitatea politica a lui Teo. Dar mai este vorba si de faptul ca in PDL exista nemultumiri. Este o ipoteza, dar nu mi se pare deloc improbabila… Prin faptul ca nu comunica suficient, sefia lui Boc este una autoritara. Boc a afirmat: „Nu este nicio demisie depusă. Remanierile se fac, nu se discută.” La domnia sa cam nimic nu se discuta, doar se face. Dar nuanta declaratiei nu este ca ar fi omul care „tace si face”, ci omul care „nu discuta”!! Totusi, chiar daca asa stau lucrurile, cei din PDL care au votat pentru adoptarea motiunii ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca Guvernul Boc ar fi putut sa cada. A fost diferenta de doar 8 voturi!! Lucru care mai arata ca atitudinea, de asemenea autoritara, a Presedintelui, la Snagov, cand le-a transmis: „PDL trebuie să arate că are bărbaţi politici. Cine e bărbat să spună : „eu votez moţiunea” şi să plece. Aveţi timp să vă gândiţi ce vreţi: la putere sau în opoziţie”, a cam suparat pe unii parlamentari PDL… Nu de alta, dar climatul politic de la noi se anunta a fi unul destul de instabil. Daca la o posibila viitoare motiune si alti parlamentari PDL s-ar pronunta in favoarea adoptarii acesteia? Eu cred ca aceasta intrebare este una logica si corect pusa. Iar ceea ce citim aici este de-a dreptul hilar !!

Sigur, nu numai la PDL se remarca aceasta atitudine: „Ori votezi asa cum zice partidul, ori afara din partid!!”. Si la PSD este exact la fel! Nu este in regula…Este adevarat si ce spune Teo Trandafir, ca nu poti vota impotriva propriilor tale convingeri. Numai ca intr-o viata normala de partid – si nu ma refer aici numai la PDL – convingerile se formeaza prin dialog, dezbatere si argumentare si nu prin impuneri si amenintari dictatoriale. Dar, eu cred ca cel care voteaza impotriva liniei partidului – indiferent care ar fi acest partid – ar trebui sa vina si cu solutiile sale proprii la problema dezbatuta. In momentul cand zici ca ai convingeri, adica, spre exemplu, convingerea ca nu e bine ceea ce face Guvernul, atunci, ca om politic, trebuie sa ai si solutiile alternative pe care sa se fundamenteze convingerile tale. Nu este de ajuns sa afirmi ca ai convingeri… Caci, rezumandu-te numai la asta, totul devine o demagogie pura.  Ce arata oare acest lucru? Caracterul neserios al omului politic roman. Sau, mai bine zis, al politicianului roman. Pentru ca in clasa noastra politica (fac o paranteza – avem si noi o clasa, intrucat cea mijlocie e vai de ea!) exista in mod clar un deficit de seriozitate, sau, daca doriti, un excedent de neseriozitate. Lucru aratat si de felul in care politicienii nostrii migreaza de la un partid la altul fara nicio jena de pardon. Nu spun ca toti oamenii politici de la noi sunt neseriosi… Dar…

Exista o temere justificata legata de cresterea economica. Este o chestiune extrem de grava : BNR:”Pensiile şi salariile bugetarilor, tăiate şi în 2011″. Ar trebui sa vedem o cat de mica crestere economica pentru ca aceasta predictie sa nu se implineasca. Dar cum? Uitati-va ce scrie Gandul: Unul din cinci şefi de companii nu-şi plăteşte angajaţii după performanţe. Este o chestiune care nu mai tine de Guvern. Practic, managerii nostri recunosc ca nu cultiva spiritul de performanta la angajatii lor, ceea ce ma face sa ma gandesc ca nici angajarile nu se fac pe criterii de performanta si de profesionalism. Faptul ca cel care are cu adevarat performante profesionale in firma nu este platit la nivelul acestora, conduce in mod clar la delasare, la nemultumire din partea aceluia si, lucrul cel mai grav, scad performantele economice ale firmei in ansamblul sau. Cred ca studiul releva una din cauzele profunde si ascunse ale crizei economice prin care trece Romania. Defapt este vorba de un management neperformant, el insusi, la nivelul sectorului productiv privat. Poate ca aceasta criza economica si financiara o sa ne faca sa ne trezim din letargie. Din studiul de mai sus se vede clar ca, desi ne placem sa credem asta, nu numai guvernantii sunt de vina. Un Guvern, oricat de competent ar fi el, ar putea compensa – numai el singur – aceasta stare de ineficienta economica si de prost management care domina economia romaneasca? Adevarul este ca, nu de putine ori, si in mediul privat angajarile se fac in functie de pile si relatii, criterii de rudenie, prietenii de tot felul, criterii de partid si nu de profesionalism si performanta. Este foarte adevarat si faptul ca are o mare importanta si increderea pe care un patron poate s-o aiba intr-un angajat, mai ales daca e vorba sa-l numeasca intr-o functie in cadrul firmei. Insa la noi conteaza pupincurismul si linguseala ca sa te mentii in functie, nu v-ati prins? Numai ca in felul asta, asa cum merg lucrurile, dupa cum releva studiul citat, nu se poate scoate tara din criza, indiferent cat de competent ar fi Guvernul, indiferent de simpatiile noastre politice. Pentru ca si patronii astia s-au obisnuit ca pe vremea lui Ceausescu: sa li se dea. Atunci dadea statul, acum dau bancile credite neperformante. Defapt, lucru foarte paradoxal (unul din paradoxurile noastre romanesti?!!)  patronatul nostru cultiva, hai sa-i spunem pe sleau, nemunca! Pentru ca la asa ceva se ajunge din felul in care sunt conduse companiile noastre. Si pe urma stam si plangem pe umerii saracilor si pensionarilor, ca, vai, cat de mult ii iubim! Pentru ca in Romania nu se munceste cum trebuie, dar visam la o viata paradisiaca. Iata ipocrizia de care dam dovada cu totii!! Procentul acesta de 20% (unul din cinci) arata clar un climat economic slab la noi si sunt de acord cu cei care au efectuat studiul: „Autorii sunt de părere că acest rezultat face trimitere la o slăbiciune majoră a pieţei de muncă din România unde sistemele de evaluare a performanţei sunt rare”. Dar eu cred ca nici nu se doreste asa ceva, asta e mai grav. Spun asa pentru ca eu cred ca ar fi foarte usor pentru un patron sa vada diferenta intre cel care are performante, repet, cu adevarat, in firma si cel care nu le are.

Si atunci cum vom scoate Romania din criza?

iunie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii