Toata lumea e de vina, numai el nu

Este atat de limpede, se poate vedea atat de clar cum Liviu Dragnea, dupa intalnirea cu reprezentantii BNR cauta – din motive evident electorale – sa-i gaseasca tapi ispasitori in legatura cu inflatia mare si cresterea ROBOR – ului. Daca nu pe ei, atunci pe altii, factori externi, cauze externe. Pe toti si pe toate ii vedeai la capitolul ” cauze”, numai proastele politici guvernamentale promovate de PSD-ALDE, dar in special de PSD, nu!

Frica lui Liviu Dragnea ca PSD-ul poate sa clacheze economic e atat de evidenta incat confirma, de fapt, ingrijorarile Opozitiei cu privire la politicile economice duse de Guvern. Dragnea, dandu-si pana la urma seama ca criticile venite in special dinspre PNL sunt justificate, incearca acum sa-i gaseasca pe altii responsabili de politica economica iresponsabila dusa de PSD.

Nu ma asteptam, totusi, s-o faca de o maniera atat de limpede. Atat de putin sofisticat. Pentru ca e atat de clar incat numai daca nu vrei, nu intelegi.

Liviu Dragnea isi da seama in ce situatie deplorabila au adus tara politicile PSD-ului pe care il pastoreste. Tocmai de aceea el cauta tot felul de diversiuni: de la mutarea Ambasadei la Ierusalim si pana la Referendumul privind familia traditionala. Totul pentru ca sa abata atentia electoratului de la problemele cu care incepe sa se confrunte. Fara indoiala ca aparitia de nemultumiri in electorat, chiar in electoratul propriu, ii da fiori lui Dragnea. Felul in care acesta procedeaza ne arata ca, de fapt, nici el si probabil nici PSD-ul n-au vreo solutie. Dar daca PSD va pierde alegerile prezidemtiale, lucrul asta ar insemna inceputul sfarsitului. Pentru el si pentru Grupul de la Teleorman cel putin. Evident, intr-un astfel de caz e posibila si schimbarea majoritatii parlamentare si e foarte posibil sa se recurga la alegeri anticipate.

Interesanta era ipoteza D-lui. Florin Citu, ca PSD sa renunte la guvernare spre a putea sa duca o politica de Opozitie, caracterizata prin atitudinea critica la adresa Puterii. Spre a putea, pe un mare val de populism, sa castige capital electoral.
Partea proasta este ca in cazul in care actuala Opozitie va ajunge la Putere, sa guverneze, pentru un viitor Guvern ce ar avea PNL drept centru va fi foarte greu sa repare ceea ce s-a stricat in timpul guvernarilor pesediste! Inclusiv cu mari riscuri electorale! Chiar si in conditiile unui suport solid – lucru, dupa parerea mea indispensabil pentru reusita – din partea Parlamentului.

As dori sa vad niste pareri din partea celor de la PNL, din partea D-lui. Citu in special, fiind si de specialitate economist, despre ce ar trebui facut, ce ar face PNL daca ar ajunge la guvernare, cum trebuie tratata problema. Pentru ca Romania sa-si refaca echilibrele economice, sa aiba o crestere economica sanatoasa, viabila, sa vedem investitii care, dupa cum se poate constata, nu se mai prea fac in Romania. Ar trebui sa existe mai multe dezbateri in acest sens si mai ample.

Iata doua opinii exprimate recent de Dl Citu – aici si aici – de la care s-ar putea porni niste dezbateri serioase…

Un nou esec al BNR

Ar trebui spus de la bun inceput un lucru: BNR are toate parghiile necesare, toate mijloacele pentru a tine inflatia sub control, adica de a respecta tinta de inflatie pe care tot ea si-a stabilit-o.

Atunci de ce n-o face?

Din nou Banca Nationala nu-si respecta rolul sau, si anume acela de a mentine stabilitatea preturilor. Inflatia este peste tinta, BNR nu a majorat dobanda de politica monetara. Avem crestere economica, inflatia ar fi trebuit sa fie mult mai redusa. Cu atat mai mult cu cat somajul e la cote scazute. Ceea ce face BNR se inscrie in cadrul politicilor prociclice care apropie foarte mult o recesiune.

Discursul guvernatorului Isarescu despre panica, si anume ca nu trebuie sa se creeze panica deoarece e greu de oprit, indica faptul ca trebuie sa ne asteptam la o criza in viitorul apropiat. Iar cel despre inflatie, citandu-l pe Milton Friedman – „inflatia este un fenomen monetar” – adaugand insa ca ar mai fi de luat in comsiderare cine apasa pe tragaci, arata limpede amestecul politicului. Isarescu si Consiliul de Administratie al BNR raspund la comenzi politice. Pentru ca sa-si tina posturile. Dar ceea ce e de mirare consta in faptul ca ce a facut BNR nu ajuta cu nimic aceasta Coalitie PSD-ALDE. Dimpotriva, o submineaza! Facilitarea unei crize pentru 2018 nu cred ca e in favoarea Coalitiei…

Pe de alta parte, Raportul prezentat de Guvernator arata un lucru: inflatia de acum este consecinta a ceea ce se intampla pe plan intern, nu pe plan extern. Cu alte cuvinte, populismul desantat al PSD-ALDE, masurile aceatea populiste, au condus la aceasta situatie. Spre exemplu: maririle nesanatoase si nesustenabile de salarii in sectorul stufos birocratic de stat! Totusi, cu toate acestea BNR trebuia sa respecte tinta de inflatie. Repet, putea s-o faca! Pe cand asa cum se prezinta lucrurile acum, dezechilibrul e deja creat. Guvernatorul a vorbit despre reforme structurale, care trebuie facute in economia romaneasca. Insa n-a avut curajul sa spuna raspicat, cu subiect si predicat, un lucru: nu se vrea! Spre raul acestei economii si acestei tari! Iar faptul ca politicienii inca mai spera ca pot fura pe rupte din aceasta economie, iar lucrul asta nu se poate intampla decay la stat, e probabil doar una din cauze.

Partea proasta e ca situatia nu prea e sustenabila. BNR a anuntat doua sedinte de Consiliu la inceputul anului viitor. Daca nu se revizuieste tinta, situatia ramane anormala. Sau daca nu se iau masurile necesare de a se aduce inflatia la tinta, dar vad ca asta nu se prea vrea. Fara indoiala ca Isarescu are un plan in cazul unei crize, astfel incat BNR sa castige si ei sa-si traga salarii, prime si dividente grase, asa cum s-a intamplat si data trecuta.

In schimb vom pierde noi, oamenii obisnuiti, cetatenii acestei tari. Asa cum s-a intamplat si data trecuta!

Ar trebui sa vorbim putin si despre desprecierea leului si sa aratam ca este o consecinta directa si logica a faptului ca inflatia este peste tinta. Din aceasta despreciere atat exportatorii cat si importatorii au de pierdut. Iata un articol in acest sens din ziarul Bursa:

ŞEFUL BNR SPUNE CĂ NIVELUL CURSULUI EURO/LEU A AJUNS LA UN RELATIV ECHILIBRU

Isar: „Isărescu a decis să apeleze la o armă redutabilă – deprecierea cursului”

Articolul este de ieri, 10 noiembrie 2017. Iata ce se arata:

„• Euro a atins, ieri, un nou maxim al ultimilor 5 ani – 4,6279 lei  

• INS a anunţat un deficit comercial de 8,8 miliarde euro, în primele nouă luni ale anului

• Isărescu: „Se conturează o problemă în cazul deficitului comercial”

Cursul de schimb euro/leu a ajuns la un nivel de relativ echilibru, a apreciat, ieri, Guvernatorul Mugur Isărescu, precizând că evoluţia leului este în strânsă legătură cu deficitul comercial.

Şeful Băncii Centrale a atras atenţia că, în timp ce exporturile au crescut cu 9%, importurile au înregistrat o creştere de 12%, având o balanţă comercială dezechilibrată. Chiar dacă importurile şi exporturile ar creşte cu aceleaşi ritmuri, balanţa comercială s-ar deteriora şi mai mult, a evidenţiat Guvernatorul, avertizând că se conturează o problemă în cazul deficitului comercial.

Fostul bancher Lucian Isar a reacţionat la declaraţiile Guvernatorului BNR, menţionând că, prin afirmaţiile sale, Mugur Isărescu a ghidat cursul în sus „o perioada îndelungată”: „Guvernatorul Isărescu a constatat că politicienii nu cedează la negocierile cu domnia sa dacă doar creşte în ritm alert dobânzile. Prin urmare, a decis să apeleze la o armă redutabilă şi îndelung testată de fiecare dată când se discută schimbarea guvernatorului BNR: deprecierea cursului de schimb.

În conferinţa de astăzi (n.r. ieri), a făcut nici mai mult nici mai puţin decât să ghideze cursul în sus «o perioada îndelungată». Isărescu a aflat, recent se pare, că România are deficit de cont curent, de foloseşte această justificare şcolărească pentru a forţa creşterea cursului.

Simultan, a anunţat inflaţie în creştere pentru a justifica dublarea dobânzilor la nivel de săptămână.

Este ca şi cum, după atâţia ani în funcţie, nu a înţeles că deprecierea cursului se transferă rapid în preţuri.

În rezumat, Isărescu încearcă să provoace verbal creşterea preţurilor (un canal de politică monetară), pentru a masca creşterea simultană a dobânzilor şi cursului.

Negocierea este simplă – dacă politicienii aprobă comisie de anchetă pentru Isărescu, atunci el va acţiona cu pârghiile dobândă, curs şi creditare, pentru frânarea economiei, aşa cum a făcut în 2008 (în 2009 economia a scăzut cu 7,1%, după o creştere de 8%)”.

Mugur Isărescu a spus, ieri, că tendinţa de depreciere a leului a început de mai mult timp, în comparaţie cu evoluţia monedelor din regiune: „Ce remarcăm în ceea ce priveşte leul? În primul rând că tendinţa de depreciere e mai de durată decât în cazul zlotului şi forintului. La zlot şi la forint au fost variaţii mult mai mari, leul fiind mult mai stabil. Dar, per total, observăm o tendinţă de depreciere mai de durată, nu cu cifre mari, cu cifre mici, mai de durată însă, şi ea este categoric asociată cu evoluţia balanţei de plăţi a României, pentru că, spre deosebire de zlot şi de forint, adică de polonezi şi de unguri, avem o situaţie în deteriorare a balanţei comerciale”.

Referitor la faptul că euro a ajuns la un nivel maxim al ultimilor cinci ani, şeful BNR a precizat, răspunzând unei întrebări: „Dumneavoastră trebuie să vă gândiţi la comparaţiile acestea istorice pe care le faceţi după patru – cinci ani şi că trebuie să le introduceţi într-un context istoric. S-au întâmplat multe şi în Europa şi în lume, în cinci ani de zile. Aşa că, de ce nu comparaţi, de exemplu, cu alt nivel, alt an? De fiecare dată putem să luăm un an care nu ne convine. Ceea ce pot să vă spun este că nivelul cursului de schimb trebuie să fie unul de echilibru. În România, este stabilit de piaţă, îl influenţăm prin influenţarea pieţei, nu prin alte metode, prin influenţarea condiţiilor de pe piaţă şi evităm pe toate căile ca acest curs să nu reflecte fundamentele. O spun în clar, aşa cum m-am referit de fiecare dată – nu avem cum să ne batem cu fundamentele. Fundamentele trebuie rezolvate. Dacă e o problemă de extindere a deficitului de cont curent, trebuie să i te adresezi problemei, nu cursului. Înseamnă că, dacă în mod permanent ai un deficit de valută pe piaţă, atunci el trebuie să fie rezolvat”.

Cursul leu/euro nu se poate aprecia atâta vreme cât fundamentele economice, precum deficitul balanţei comerciale, cel de cont curent şi deficitul bugetar, nu se îmbunătăţesc, a spus şi Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

Domnia sa a declarat: „Eu cred că ar fi hazardat să pronunţăm orice cifră legată de evoluţia cursului, atât timp cât nu ştim în ce direcţie o iau politicile fiscale. Atâta vreme cât fundamentele macro nu se îmbunătăţesc şi, în plus, şi percepţia se deteriorează, în astfel de condiţii cursul nu se poate aprecia. Că se depreciază mai mult sau mai puţin, e de discutat”.

Leul a continuat să se deprecieze, ieri, în raport cu euro, atingând un nou maxim al ultimilor cinci ani, respectiv 4,6279.

• Ionescu, ANEIR: „Drama cursului de schimb este irecuperabilă, pentru importatori”

Nivelul la care a ajuns cursul de schimb reprezintă o dramă pentru lumea exportatorilor şi a importatorilor, consideră Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR). Domnia sa ne-a spus, miercuri, că, deşi, pentru moment, exportatorii ar trebui să fie fericiţi întrucât încasează mai mult, totuşi, având în vedere că circa două treimi din exporturi sunt realizate pe bază de importuri, acest curs îi va scoate din competiţia internaţională de competitivitate: „Pentru importatori, drama acestui curs, care nu are nicio legătură cu evoluţia economiei, este irecuperabilă. Ceea ce pierd ei acum la curs, nu se poate recupera decât din majorări de preţ ale produselor, care vor duce la o creştere accentuată a inflaţiei”.

În opinia domnului Ionescu, este presiune pe curs, acum, în piaţă, pentru că nu sunt suficiente intrări de valută, iar importurile sunt în creştere, importatorii având nevoie de monedă străină.

Institutul Naţional de Statistică (INS) a anunţat, ieri, că, în primele nouă luni ale anului în curs, exporturile au însumat aproape 46,6 miliarde euro, iar importurile – circa 55,5 miliarde euro, deficitul balanţei comerciale ajungând la 8,88 miliarde euro, mai mare cu aproape 2 miliarde euro faţă de cel înregistrat în perioada similară a anului trecut. În luna septembrie 2017, exporturile s-au ridicat la 5,55 miliarde euro, cu 6% mai mari comparativ cu aceeaşi lună a lui 2016, în timp ce importurile au fost de 6,57 miliarde euro, mai mult cu 9,2% faţă de septembrie 2016, rezultând un deficit de peste 1 miliard de euro.

Valoarea schimburilor de bunuri intra UE a fost, la expedieri, de 35,36 miliarde euro, iar la introduceri – de 42,1 miliarde euro, în perioada analizată.

În extra UE, schimburile de bunuri s-au ridicat la 11,23 miliarde euro la exporturi, respectiv la 13,37 miliarde euro la importuri.”

Deprecierea cursului leului atat fata de euro cat si fata de USD in conditiile in care avem deficit comercial evident ca nu ajuta. Tendinta de depreciere e mai de durata decat in cazul zlotului si forintului datorita politicilor populiste duse si de Guvernul Ciolos, nu doar de actualul Guvern Tudose. Insa cresterea ratei inflatiei deci si deprecierea leului puteau fi evitate de catre BNR prin parghiile de politca monetara. De ce nu au facut-o? Din aceasta cauza ipoteza D-lui. Isar (care conduce catre aceasta concluzie: CORUPTIA DE LA VARFUL BNR) – avand in vedere si afirmatia: „Deciziile lui “Manole” Isarescu au aruncat si mentinut Romania in Recesiune”, incepe sa prinda contur si sa devina tot mai credibila. Mai ales ca nu doar Isarescu e intr-o functie de conducere de mai bine de un sfert de secol p-acolo. Intalnim si alti dinozauri din Epoca Iliescu, apropiati PSD, desigur, precum Florin Georgescu. Nu pot sa nu uit si un dinozaur mai tanar, Liviu Voinea, tot fost pesedist. Deci BNR e un fel de Jurasic Parc, asa ca sa ma exprim mai plastic si mai sugestiv. Numai vorbesc de faptul ca unii dateaza din perioada ceausista. Se stie deja de rolul de informator al Securitatii pe care l-a avut Mugur „Manole” Isarescu.

Iar de la Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal, aflam ca TARA ARE FUNDAMENTE MACROECONOMICE SUBREDE!!!

Mie imi pare ca deja au inceput sa arunce vina unii pe altii. Cei de la BNR, dar vad ca si Consiliul Fiscal INVINUIESC pur si simplu actualul Guvern si Coalitie de Guvernare. Chiar si in discursul sau, Isarescu a lansat ACUZATII de o extrema gravitate la adresa politicii Guvernului, desi felul in care a vorbit, tonul folosit, limbajul parea ca nu exprima nici macar un repros. Totusi, se pune intrebarea: de ce nu-si respecta BNR obligatiile? Ceea ce spune Dl. Isar e clar: deprecierea leului se va vedea in preturi. Adica in instabilitatea lor, mai bine zis. Iar rolul BNR este acela de a asigura stabilitatea preturilor. Ceea ce, dupa cum putem usor constata, NU face. Sigur, sa reflecte fundamentele. Guvernatorul  a spus raspicat ca avem „o situaţie în deteriorare a balanţei comerciale”, Ionut Dumitru a atras si el atentia. Insa eu imi pun, cu ingrijorare, intrebarea: Guvernul aude lucrurile astea? Ca chestiuni precum deteriorarea balantei comerciale, marirea deficitului de cont curent, bugetar sunt „capodopera” lor, a Guvernoiului. Tovaras Guvern, auzi bre, sau te faci ca ploua?

Daca ar fi sa privim lucrururile si din alt unghi, din unghiul lui Isarescu, problema e de asemenea grava. Pentru ca Banca Nationala nu poate face minuni. Iar politicile populiste si gresite ale Guvernului pot conduce spre o astfel de situatie. Deteriorarea balantei comerciale, accentuarea deficitelor de cont curent, bugetar conduc spre o astfel de situatie pentru ca se reflecta in inflatie, deprecierea cursului. Spre exemplu, BNR n-are ce sa faca daca Guvernul decide, cum s-a si intamplat, ca salariile sa creasca foarte mult in sectorul birocratic, in administratie. Foarte mult, abnorm de mult!! Aceasta structura a cresterilor salariale din Romania e clar inflationista. Dar si imorala!!

Asa cum se prezinta lucrurile trebuie sa apreciem situatia ca fiind destul de grava. Ar trebui initiata o motiune de cenzura impotriva acestui Guvern si ar fi bine ca PNL sa inceapa discutiile si sa treaca la treaba, poate va coopta si pesedisti care s-o voteze. Cumva, ceva trebuie facut intrucat evolutia economica nu e cea normala, iar PSD, de cand a preluat Puterea, a demonstrat ca atata poate. Astia sunt oamenii pe care ii are, adica incompetenti. Practic, in 9 luni de zile de cand se afla la guvernare au explodat deficitele. Trebuie ca Opozitia sa treaca la actiune pentru a stopa la vreme o agravare a situatiei economice. In conditiile date, aceasta agravare s-ar putea produce intr-un mod galopant in 2018, daca se merge in acelasi fel ca anul asta, aplicandu-se in plus masurile din asa-zisa „revolutie fiscala”. Ar trebui ca si oamenii lucizi din PSD sa inteleaga pericolul spre care ne impinge actuala guvernare pastorita de Dl. Dragnea.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Viorele, tata, stai in banca ta, ca asa e bine!

Cu cea mai mare parere de rau TREBUIE sa critic prestatia sub ORICE CRITICA a lui Viorel Catarama in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan.

Dl. Catarama este intr-o campanie interna in PNL pentru ca doreste sa fie ales presedintele acestui partid. Pana aici totul e foarte bine. Insa ceea ce au putut vedea telespectatorii a fost un VERITABIL DEZASTRU de imagine care ii face rau nu doar D-lui. Catarama, dar IN PRIMUL RAND PARTIDULUI, PNL-ULUI!!.

Dl. Catarama a aparut in fata publicului nu atat ca un liberal instruit ci ca un veritabil gauleiter care doreste sa impuna natiunii ideile dumnealui, fara a tine cont de Constitutie sau de vreo lege din tara asta. Imi pare rau ca trebuie sa folosesc cuvinte tari, nu-mi face absolut nicio placere, dar cu asa ceva a semanat.

In al doilea rand a iesit pregnant in evidenta tupeul extraordinar de care dadea dovada personajul, batandu-se cu pumnul in piept ca „Eu sunt Dreapta!!”, de parca dansul a privatizat Dreapta politica ce e acum in proprietatea domniei sale. Dupa care domnia sa s-a lansat intr-un lung speech prin care ne invata cum e cu munca. Intr-adevar ma intreb si eu si nu doar eu cum a reusit Dl. Catarama, care acum e cat se poate de generos in invataturi si sfaturi, sa devina din economist la Tehnoforestexport (1984) si Director pentru Europa de Est al firmei BELCO – Belgia la Camera de Comerţ şi Industrie a României (1987) prosperul om de afaceri de astazi, cu atat mai mult cu cat ar trebui amintit si scandalul SAFI, care a ruinat o multime de oameni, si in care erau implicati mai multi lideri PNL, printre care si Dl. Catarama. Poate, cine stie, ne va povesti, daca dansul nu doreste sa ne impartaseasca din vasta sa experienta, DNA povestea sa de succes, eu dorindu-i anticipat succes D-lui. Catarama sa nu ajunga cumva pe la parnaie!!

Dl. Catarama clama ca omul trebuie sa munceasca 16-18 ore pe zi, in loc sa stea la carciuma. D-le. Catarama, Dvs. nu credeti ca un om mai trebuie sa si citeasca, mai trebuie sa mearga la un spectacol, trebuie sa se relaxeze? Si aici se vede din nou abordarea jignitoare la adresa acestui popor, care e vazut sprijinind carciuma in loc sa munceasca 16-18 ore pe zi. Tupeul si obraznicia acestui personaj ating niste cote everestice. Cu atat mai mult cu cat acest individ indeamna pe fata la incalcarea legii si a Constitutiei tarii, ca asta inseamna ceea ce afirma. De asemenea e cat se poate de socant ceea ce a afirmat ca sa lasam criticile si obiectiunile la adresa lui Isarescu si sa punem mana sa ne spetim muncind!! Cu alte cuvinte, Dl. Catarama il exonereaza pe Mugur Isarescu de orice raspundere cu privire la comportarea BNR in perioada crizei, prin actiuni care au agravat criza economica in Romania!!!

S-a ajuns apoi la discutia privind Invatamantul si Sanatatea. As vrea sa spun, mai intai, ca, cel putin la noi, toata lumea abordeaza subiectul legat de Invatamant si Sanatate, de privatizare in domeniu si lucruri conexe cu aceasta, dar nimeni nu pune problema privatizarii intreprinderilor de stat cu pierderi uriase, cu atat mai mult cu cat in perioada 2004-2009 s-au angajat 500.000 de oameni la stat, numarul functionarilor publici crescand de la 900.000, cat a lasat guvernarea Nastase, la 1.400.000 de oameni. Or, eu n-am cunostinta ca dupa 2004 sa se fi facut scoli noi, spitale noi fata de perioada sa zicem a guvernarii Nastase.

Care e viziunea D-lui. Catarama privind Invatamantul si Sanatatea? Trebuie, spunea, facuta privatizarea. Si la intrebarea  cum ar trebui sa se desfasoare acest lucru, auziti ce raspunde Catarama: scolile si spitalele trebuie facute societati pe actiuni si apoi listate la Bursa !! Iar dupa pauza publicitara, Dl. Catarama de colo: „poate nu le stie Viorel Catarama pe toate, dar vor lucra specialisti, procesul va dura 4-5 ani”. D-le. Catarama, sunteti intr-o campanie electorala interna in partid – MORAL ar fi fost sa va edificati asupra problemei si apoi sa vorbiti de privatizari in Invatamant si Sanatate. Se vede de la o posta ca Dvs. nici nu aveti habar de astfel de lucruri iar in legatura cu specialistii stau si ma intreb: ce facem, ne intoarcem la cei 15.000 de specialisti?

In al doilea rand, Viorel Catarama cred ca nu-si da seama ca nici ideologic nu e pregatit cum trebuie. Unde se spune in ideologia liberalismului clasic ca cetateanul trebuie sa-si creasca copilul dupa cum ii dicteaza statul sau un gauleiter oarecare? Auziti la Dl. Catarama „filozofie liberala”, cu ghilimelele de rigoare, fireste: nu muncesc, stau in carciumi si toarna la plozi ca pe urma sa intre pe ajutoare de stat ca sa aiba din ce bea in continuare; si atunci STATUL trebuie sa-i decada din drepturi pe acesti parinti si sa-i ia pe copii ca sa-i creasca. D-le. Catarama, filozofia asta mie mi se pare asemanatoare cu cea nazista, ca liberala in niciun caz NU E!! In orice caz, o filozofie axata pe stat si etatista, nu una liberala.

Apoi Dl. Catarama „ne invata” cum e cu morala crestina, „indiferent de cum se numeste religia: ortodox, protestant, catolic etc”. D-le. Catarama, vad „ca stii” multe lucruri – ma mir ca nu ne-am gandit sa te propunem membru al Academiei! 🙂 😆 Deci „marele expert” in morala crestina – care, printre altele fie zis, e suspect ca a ruinat niste oameni atunci cu SAFI 😉 – ne spune in felul urmator: daca un copil nu poate sa-si intretina parintele batran, acesta, daca e sarac, isi poate pune locuinta intr-un fond in contul asigurarii de sanatate. In primul rand trebuie spus ca asa ceva INCALCA DREPTUL DE PROPRIETATE, GARANTAT PRIN CONSTITUTIE (iar liberalii stiu ca s-au zbatut mult pentru acest lucru). In al doilea rand, Viorele, asa ca-ntre noi, ce afecere mai e si asta, ca aia cu SAFI? Vrei acum sa ruinezi niste oameni batrani si sa-i lasi pe drumuri? 😉

Viorele, eu de asta spun, politica e grea pentru tine. Margineste-te la fabrica ta de mobila ca e mai bine asa!

Despre Buget nu se prea discuta…

Zilele acestea s-a discutat enorm de mult despre celebrele OUG nr. 13 si nr. 14. Despre Buget, o tacere aproape totala. Presedintele l-a chemat pe Grindeanu la Cotroceni in problema bugetara. Stiu deja: Iohannis „ne dezbina”, cu Bugetul sunt toate bune si frumoase! Dar chiar asa sa stea lucrurile?

PSD a castigat alegerile cu un Program deosebit de imbietor: se scad taxe, se maresc cheltuieli, se fac spitale pe 80 de hectare si altele de genul acesta. Eu va propun sa citim, mai intai, doua articole legate de buget si de probleme aferente acestuia:

Florin Citu

De la CNP pentru PSD…

„Precizare: Ce urmeaza sa explic este face parte din analiza mea intitulata “Analiza Bugetului si Estimare pentru 2017”,

Dintre lucrurile incredibile pe care le-am descoperit analizand bugetul pe 2017 va prezint doua (in doua episoade) care din punctul meu de vedere incalca legea.

Ultimul scandal public in baza caruia MFP a facut rectificarile bugetare pozitive a avut la baza informatiile si prognozele care conform legii sunt furnizate Ministerului de Finante, pentru intocmirea bugetului, de catre Comisia Nationala de Prognoza (CNP). Aceeasi comisie a furnizat conform legii datele pentru bugetul pe 2017. Legea de functionare a comisiei spune ca pentru intocmirea bugetului pentru anul viitor se foloseste prognoza de toamna a comisiei. In cazul nostru prognoza publicata de CNP in noiembrie 2016. In acea prognoza PIB-ul nominal pentru 2017 era estimat la 807 miliarde lei iar cresterea economica reala la 4.3%.

PSD si Liviu Dragnea au publicat programul de guvernare care include, printre alti indicatori, PIB-ul nominal si crestera economica in 22 Septembrie 2016 si 9 Octombrie 2016. Cifrele nu coinicideau cu cele publicate in noiembrie 2016 de CNP. Primul lucru care trebuie retinut.

In decembrie 2016 Liviu Dragnea a prezentat si bugetul pentru 2017. Bineinteles a folosit indicatorii din programul de guvernare al PSD publicat in septembrie 2016.

CNP prognoza toamna PIB = 807,4 mld lei Program PSD PIB = 815,2 mld lei

CNP prognoza toamna PIB% = 4.3% Program PSD PIB% = 5.5%

Trebuie sa va aduc aminte ceva. Liviu Dragnea a decalarat public ca programul de guvernare a fost elaborat pe baza informatiilor publice. Numai ca ele nu se potriveau, cele ale PSD erau mai mari atat pentru PIB cat si pentru crestere economica.

Au venit alegerile, PSD a castigat si hopa a facut bugetul pentru 2017. Conform legii, ministrul de finante ar fi trebuit sa preia datele de la CNP din prognoza de toamna 2016. Surpriza, cand ne uitam la buget observam ca nu este construit pe datele CNP din prognoza de toamna 2016 si incredibil pe o prognoza de iarna publicata de CNP cu aproximativ doua luni mai devreme decat era normal.

Pentru cei care nu sunt economisti am sa va spun pe romaneste ce s-a intamplat. Prognoza de iarna a CNP care a aparut pe 20 ianuarie 2017 a preluat la litera (perioada 2017-2020) datele din programul de guvernare al PSD publicat in septembrie 2016. Acum v-ati prins? Tot pe romaneste, CNP a comis o ilegalitate pentru ca PSD si guvernul sa poata justifca bugetul pe 2017.

CNP a fost obligata sa-si revizuiasca prognozele in linie cu cele ale PSD-ului si gurului LIviu Dragnea si sa ofere o baza legala pentru intocmirea bugetului pe 2017.

Exista o explicatie pentru ce s-a intamplat? Eu cer oficial explicatia. Iar daca domnul presedinte al CNP, Ioan Ghizdeanu, numit de PSD nu o are atunci trebuie sa-si dea urgent demisia. In acelasi timp, voi solicita colegilor din PNL sa depuna o plangere penala impotriva conducerii CNP.

Va aduceti aminte cine vorbea de trucarea informatiilor care au stat la baza rectificarilor bugetare si cerea comisii de ancheta si raspunderi penale? #retorica

In concluzie: Pentru ca PSD sa-si poata realiza propunerile faraonice avea nevoie de un PIB mai mare in 2017. CNP avea un PIB mai mic. Opinia mea este ca CNP a fost fortata sa preia datele umflate din programul PSD de guvernare pentru a-l credibiliza. Daca am dreptate ne ardem cu totii.”

Lucian Isar

Isarescu a uitat cum a scos producatorii romani de pe piata in 2006-2007? Iar rescrie istoria

„Isarescu a crescut viteza de a rescrie istoria.

Isarescu incearca sa ascunda faptul ca prin politica de curs a BNR, a lasat cursul sa se aprecieze pana la 3,1 pentru un euro chiar in momentul intrarii in Uniunea Europeana.

Desi exportatorii romani manifestau in fata BNR Isarescu a mentinut nenatural aprecierea cursului de schimb.

Aprecierea cursului de schimb a penalizat si falimentat exportatorii romani chiar in momentul in care Romania primea acces la o piata semnificativa.

Astazi, ca si cum Isarescu s-a educat la locul de munca timp de 10 ani, vorbeste despre cursul de schimb real si de impactul asupra producatorilor romani.

Link aici http://m.hotnews.ro/stire/21600102„

Primul articol ne vorbeste despre faptul ca acest buget are la baza o estimare supraevaluta a cresterii economice, conform Programului PSD, si nu conform prognozei de toamna a Comisiei Nationale de Prognoza, cum ar fi fost legal. Intr-adevar, daca e asa, chiar ne-am ars cu totii!!

As dori sa amintesc faptul ca au fost analisti – chiar si prof. Mircea Cosea, daca nu ma insel – care aratau ca in 2016 cresterea economica, cu putin peste 4%, a fost pe consum. 2016 a fost si an electoral. In Romania, nu stiu cum se face 🙂 , dar in anii electorali se evidentiaza cresteri economice record!! 🙂 Problema este ca acestea sunt mai toate pe consum. Mai pe romaneste spus, sunt cresteri economice nesanatoase. Efectul acestora se vede – cum se petrec de atatea ori lucrurile in economie – mai tarziu. Lucrul care ma ingrijoreaza este ca pentru anul asta – dupa ce anul trecut am avut o crestere economica mai mare decat de obicei, efectul acesteia in 2017 ar putea fi unul recesionar. Pentru ca toate aceste cresteri record din anii electorali sunt artificiale, dupa care economia trebuie sa revina la parametrii sai proprii. Cu toate acestea PSD, prin Programul sau, a facut un buget bazandu-se pe o estimare hiperoptimista a cresterii economice: peste 5% anul asta. Lucrul asta conduce la intrebarea daca ne vom incadra pana la urma in limita de 3% a deficitului bugetar. Dar chiar si asa, daca ne vom incadra, deficitul structural va creste semnificativ. Chestiunea e ca putem sa ajungem in situatia de a ne imprumuta. Dar in acest caz exista pericolul ca datoria publica sa creasca nesustenabil de mult.

Celalalt articol, al D-lui. Isar, ne vorbeste despre BNR. Eu cred ca trebuie sa spunem ceva referitor la cum e guvernata Romania. Tara noastra are doua guvernante:

– Prima guvernanta e reprezentata de catre Guvern, sprijinit politic de catre Parlament si aflat sub controlul Parlamentului. Deci acum avem Guvernul Grindeanu.

Mugur Isarescu

– A doua guvernanta e reprezentata de Banca Nationala a Romaniei (BNR), care are in frunte un Guvernator – Dl. Mugur Isarescu. BNR nu este supusa niciunui control, iar daca mi se spune despre controlul Parlamentului, acesta e ca si inexistent. Cu alte cuvinte BNR face ce vrea, se bucura de o libertate totala, daca se poate spune asa. Fara indoiala ca Guvernul din prima guvernanta nu are niciun amestec in cea de a doua guvernnata, cea a BNR. Si, fara indoiala, nu-i asa, BNR nu se coboara sa tina cont de ce spune prima guvernanta, adica Guvernul.

Hai sa fac si o mica gluma: daca e sa judecam dupa Palate, numai sa va uitati la ce Palat are la dispozitie BNR. Si palatul din Piata Victoriei e frumos, dar cel al BNR e mult mai mare, cred ca depaseste si Cotroceniul, de parca ar vrea sa spuna – ca sa inteleaga tot poporul – ca de ACOLO, de la BNR – este condusa Patria! 🙂 😆 Ca sa reiau o formula sugestiva a maestrului Cristoiu: tu „cu picioarele tale proaste” 😆 nici nu visezi sa calci pragul la ditamai Palatul Imparatesc al BNR, si nu cred ca exagerez. 😆

Frumosul Palat al BNR

BNR face, deci, ce vrea! De exemplu, poate sa-si stabileasca tinte de inflatie pe care sa nu le atinga niciodata. Poate manipula, dupa ratiuni numai de ea stiute, cursul leului in raport cu alte valute. Duce politici prociclice ce vin, nu-i asa, in intampinarea politicilor Guvernului (acela din prima guvernanta!) sau a politicilor fiscale, nu sa le echilibreze. Poate agrava crize economice, cum a facut-o in 2008, dar, in schimb, sa-si traga bonusuri grase. Va recomand cu caldura blogurile domnilor Citu si Isar sa cititi despre ispravile BNR-ului. Si despre faptul ca in 27 de ani de la Revolutie aceasta institutie nu da socoteala nimanui. Nici macar despre supravegherea bancilor in anii ’90, cand El Gobernador a fost acelasi Mugur Isarescu, cred ca cel mai longeviv din Istoria bancara a Omenirii.

Ce ne spune articolul D-lui. Isar? Cum BNR, printr-o „apreciere nenaturala” a leului a scos producatorii romani de pe Piata Europeana. O lovitura dura data exportatorilor romani. Care n-a venit din exterior (sau mai stii?) ci de la propria noastra Banca Nationala!! I-a scos pur si simplu de pe piata, iar la o astfel de mutare a BNR nu mai ai ce sa faci! Nici macar Guvernul, cel din prima guvernanta, nu mai are ce sa faca. Esti scos pur si simplu de pe piata si nimic mai mult. O simpla manipulare a cursului, atat a trebuit ca sa-i duca intr-o situatie de faliment.

Dragnea, daca nu ma insel, spunea ca vrea ca „romanii sa aiba mai multi bani in buzunare„. Stateam si ma intrebam, legat de acest lucru, cum e corelat Programul PSD cu politicile monetare ale BNR… Spre exemplu cu tintirea inflatiei… Ca tot a facut Programul bazat pe o estimare foarte optimista a cresterii economice. Sau poate ca acest Program are o ratiune, daca ne gandim la politicile prociclice ale BNR?

Ce ne spune Dl. Isar in articolul sau e foarte grav – consecintele negative sunt asupra contului curent si balantei comerciale. Adica in loc sa redresezi contul curent prin stimularea exporturilor, despre care s-a vorbit atat in termenii cei mai incurajatori, faci exact invers, marind deficitul de cont curent si deficitul comercial. Tineti minte cat s-a vorbit despre asta pe vremea lui Basescu, cand PDL punea un „deosebit accent” pe exporturi, nu pe importuri, cum D-na. Andreea Paul ne povestea cum s-au facut imperii din importuri si cum trebuie dezvoltat exportul. Imi vine, zau, un ras amestecat cu plans, vorba lui Nichita Stanescu.

Problema e daca Programul acesta atat de generos al PSD e sustenabil, tinand cont si de politicile absolut libere si necontrolate de nimeni ale BNR.

Sau reprezinta un risc serios de destabilizare macroeconomica a tarii?

Asta e intrebarea!

Ce ne invata Rovana Plumb? Cat de bine era pe vremea lui domnu’ Vacaroiu!!

Am prins ieri ultima parte din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea. Era, printre altii, invitata si D-na. Rovana Plumb, de la PSD. Adevarul e ca ramai siderat de ce pot sa spuna si sa prezinte cei de la PSD. Cu alte cuvinte, D-na. Plumb ne invata cat de bine era pe vremea D-lui. Vacaroiu.

Ce se intampla? De la o vreme incoace, PSD tot flutura un grafic multicolor care, in esenta, ne arata urmatorul lucru: cu rosu sunt cresterile economice „magnifice” cand a fost PSD la Putere, iar cu albastru NUMAI minusurile inregistrate de toti cei care se aflau in opozitie fata de PSD cand au ajuns la Putere. Concluzia pe care trebuie s-o traga cel care vizualizeaza un astfel de grafic: PSD e un partid „magnific”, „grandios, „superb”, „minunat” iar toti cei care i-au facut opozitie ar fi niste „prosti”, daca nu cumva chiar „dusmani ai poporului”.

Dl. Citu, din partea PNL din cate am inteles, a fost extrem de elegant. Eu i-as fi dat D-nei. Plumb o replica foarte dura pentru ca astfel de minciuni trebuie taxate ca atare. Eu inteleg ca suntem in plina campanie electorala, dar dezinformarea pe care o practica PSD e cu adevarat grandioasa – de data aceasta fara ghilimelele de rigoare.

Pentru o corecta informare de vazut aici ce spune statistica FMI cu date din 1989 incoace. Sa ne uitam la PIB pe cap de locuitor exprimat in moneda nationala cat si in US$. Apoi sa ne uitam si la rata inflatiei!! In 1990 aveam un PIB/locuitor de 1.652,369$ iar in 2000 aveam un PIB/locuitor de 1,669,978$. In 1996 era de 1.575,497$. Sa luam inflatia la sfarsitul perioadei preturilor de consum – procentul de schimb: in 1993 era de 295,481% la un somaj de 9,206%!! Dar, desigur, daca sunteti curiosi puteti sa va uitati pe toata aceasta statistica din care nu cred ca reiese ca pe vremea cand a fost PSD la Putere am avut asa cresteri impresionante de PIB, fata de guvernarea CDR. Si vom constata destul de usor adevarul: cresteri mari de PIB s-au inregistrat dupa anul 2000, prima data dupa 1989 pe vremea guvernarii Nastase. In anul 2000 am aratat care a fost PIB/locuitor. In anul 2004 PIB/locuitor era de 3.541,320$ iar in 2005 de 4662,669$. Inflatia la sfarsitul perioadei preturilor de consum – procentul de schimb era in 2000 de 40,71% si in 2004 de 9,158%. Somajul era in 2000 de 7,646% si in 2004 de 8,042%, in 2005 de 7,154%. Eu nu inteleg de ce nu spunem adevarul. De ce atata lipsa de onestitate? Dar cei curiosi pot sa studieze tabelul si dupa 2005 si vor vedea ca trend-ul bun de crestere economica buna s-a mentinut pana in 2008, cand a venit Criza si s-a inregistrat o recesiune severa. Daca va veti uita la PIB/locuitor in $ veti remarca scaderea din 2011-2012 si 2014-2015. PIB/locuitor exprimat in lei, in aceste perioade, a crescut.

Pe de alta parte, PSD tot vorbeste despre sustinerea capitalului romanesc. Intrebare: cine trebuie sa sustina capitalul romanesc? Vedeti Dvs., capitalul romanesc trebuie sustinut de capitalul romanesc. Ce s-a intamplat cu bancile romanesti dupa 1989? Columna Bank, Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor, BRD, Bancorex? Parca imi aduc aminte cum au mers sa faca un scut, un zid uman sa-l apere pe Bivolaru… Acuma se intreaba de ce nu avem banci romanesti si ponderea capitalului strain e mult mai mare decat cea a celui romanesc. Dar pe vremea aceea ce au facut? Ce atitudine au luat? Isarescu ce-a pazit? Pe vremea cui s-au dat celebrele credite neperformante de la Bancorex?

Nu de alta, dar daca o auzeai pe stimata D-na. Plumb vorbind, ai fi fost tentat sa zici ca romanii, pe vremea PSD (indiferent de denumirile din trecut), au trait in paradis!

Si cum e, D-na. Plumb, cu cele „peste 80% din privatizari ratate” (citat din Nicolae Vacaroiu)? Dumnealui unde era atunci? Hai sa vedem cu ce privatizari reusite, cu ce povesti de mare succes se poate lauda Dl. Vacaroiu? Cu Banca de Investitii si Dezvoltare cumva? Va propun un remember interesant:

Ziarul Financiar

Cum a reuşit Vântu să recruteze o întreagă echipă de la BNR, în urmă cu 10 ani, şi cum i-au făcut o bancă Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu

9 sep 2010

„Controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, patronul postului Realitatea TV, a fost reţinut ieri de procurori în dosarul fugii din ţară, acum 10 ani, a lui Nicolae Popa, fost director al Gelsor, unul dintre oamenii acuzaţi în prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI – cel mai mare scandal financiar din ultimul deceniu).
Deşi numele lui Vântu a fost legat de căderea FNI, care a lăsat peste 300.000 de oameni fără 300 mil. dolari, dar i-a îmbogăţit pe alţii, procurorii au reuşit să-l reţină numai în cazul Popa, acuzându-l de favorizarea infractorului. În acest caz, ieri au mai fost audiate încă trei persoane: şoferul lui Vântu (de altfel şi reţi­nut), un om de afaceri din Republica Moldova şi cel mai puternic lider sindical, Liviu Luca, prietenul cu care Vântu a făcut Realitatea TV şi alte afaceri, din banii sindicaliştilor de la Petrom.
Vântu, un om de afaceri din oraşul Roman, care a fost închis pe vremea lui Ceauşescu pentru delapidare, a intrat în lumea afacerilor din Capitală după 1990, când s-a ocupat de achiziţia şi vânzarea de titluri de proprietate primite de români în cuponiada din 1994. Vântu cocheta cu piaţa de capital care începuse să se mişte după 1995, când s-a redeschis Bursa de la Bucureşti şi a înfiinţat o societate de administrare a investiţiilor, după numele lui, SOV Invest, care a născut FNI. Printr-o politică de marketing, celebrul slogan „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine”, Fondul a reuşit să atragă sute de mii de oameni. În acelaşi timp, el oferea randamente foarte mari, spunând că la bază au o politică de investiţii deşteaptă. Aşa s-a creat mitul „Vântu este un om deştept şi face bani din bursă”.

Cel puţin trei ani de zile Fondul a mers bine, iar investitorii erau mulţumiţi. Faima lui Vântu plus calităţile invocate de cei care lucrau cu el, anume că este abil şi poate convinge pe oricine, dacă îşi propune acest lucru, au făcut ca, spre finalul lui 1999 – începutul lui 2000 să recruteze, efectiv, o echipă de specialişti din BNR pentru a înfiinţa în jurul Gelsor un grup financiar. Oferindu-le bani foarte mulţi, Vântu i-a recrutat pe Vlad Soare, fost viceguvernator al BNR, actualmente membru în Consiliul de supraveghere a pensiilor private, Vasile Săvoiu, fost director în BNR, George Mucibabici, director în BNR şi actualmente preşedinte al companiei de audit Delloite România, şi pe Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe, actualmente profesor de economie, căruia i-a promis că îi face un institut economic de cercetare. I-a recrutat şi pe Nicolae Văcăroiu, fost premier şi actualmente preşedinte al Curţii de Conturi, Florin Georgescu, fost ministru de finanţe şi actualmente prim-viceguvernator al BNR, plus un fost viceguvernator al BNR, Corneliu Croitoru, pentru a crea şi conduce Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID). Vântu a declarat că are capitalul necesar pentru BID din banii de la FNI, ceea ce peste ani a făcut obiectul unui dosar în justiţie în care a fost achitat prin prescrierea faptelor. Numele lui Vântu este legat şi de Banca Română de Scont care, de asemenea, s-a prăbuşit. La BRS a lucrat şi un fost director al SIE din timpul lui Iliescu, Gheorghe Fulga. Vântu era atât de puternic încât îl ameninţa pe Nicolae Cin­teză, şeful Supravegherii din BNR, pentru că îi controla cele două bănci. A fost nevoie de intervenţia publică a guvernatorului Isărescu pentru ca Cinteză să îşi poată face treaba. Oricum, cele două bănci au fost lichidate, iar dosarele s-au prescris după amânări repetate. De dosarul Vântu în BNR (de înaintarea actelor către organele de anchetă) s-a ocupat Mihai Bogza, fost vice­guver­nator BNR, care în 2004, la alegerea noului Consiliu de Administraţie, a pierdut partida, ironic, în faţa lui Florin Georgescu, susţinut de PSD.

Politica lui Vântu a fost de a recruta şi a-şi lega afacerile de oameni respectabili, ceea ce i-a făcut pe cei care au intrat în contact cu el, ulterior, să se teamă de el şi de relaţiile lui. Mulţi politicieni au numele legat de Vântu, fie pentru că au câştigat bani, fie pentru că le-a oferit o platformă prin Realitatea TV.
Băsescu, actualul preşedinte, îşi leagă ascensiunea mediatică din anii 2003-2004, când devenise liderul opoziţiei, în faţa PSD şi a lui Adrian Năstase, premierul de atunci, de Vântu. El a declarat, în 2009, că se întâlnea noaptea cu Băsescu în 2004 în parcarea din Corbeanca pentru a fugi de serviciile secrete ale lui Năstase. Şi cu ajutorul Realităţii Băsescu a câştigat alegerile din 2004 în faţa temutului Năstase (actualment cercetat în mai multe dosare). Dar relaţiile dintre cei doi s-au răcit odată ce Băsescu a preluat puterea. Relaţiile proaste s-au acutizat în anul 2009, când au fost din nou alegeri prezidenţiale. Vântu l-a susţinut pe Mircea Geoană, candidatul PSD, în timp ce Băsescu acuza „mogulii”, inclusiv pe Vântu, că vor să pună mâna pe putere. Ironia face ca în confruntarea finală din decembrie 2009, Băsescu să-l acuze pe Geoană că în seara de dinainte fusese la Vântu acasă. Rămas fără replică şi în direct la TV, în faţa a şase milioane de telespectatori, Geoană a pierdut confruntarea şi, apoi, alegerile. Pe fondul crizei financiare şi al acutizării conflictului cu Băsescu, pentru Vântu a început declinul.
„Când Băsescu va pierde o bătălie, vreau să-l văd în locul meu”, a fost una dintre puţinele fraze pe care Vântul le-a rostit la ieşirea din sediul Parchetului, după ce a fost reţinut pentru 24 de ore.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.09.2010„

Intr-adevar, D-na. Plumb, peformantele Dvs., ale PSD-ului, sunt „deosebite”!! Ne exprimam „netarmurita recunostinta”! 🙂 😆

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Teoria conspiratiei…

Imi dau seama ca in Romania prinde destul de usor ceea ce se numeste teoria conspiratiei si s-ar putea ca nu fara temei…

Am urmarit ceea ce se reproseaza BNR si cred ca e de salutat ca sunt luari de pozitii critice, ca oamenii isi exprima in mod liber atitudinea fata de politicile bancii centrale. S-a discutat despre chestiunea politicii monetare dusa de BNR si anume prociclicitatea acesteia. Si legat de aceasta chestiune e un lucru care nu se poate sa nu te frapeze.

Eu inteleg asa: politica prociclica inseamna o politica ce vine, ca sa zic asa, in favoarea ciclului economic: accentueaza perioada de boom economic, supraincalzind economia (va aduceti aminte de celebra sintagma: „economia duduie!!”), iar in perioada de recesiune, accentueaza, agraveaza recesiunea facand-o cu mult mai severa.

Daca BNR a dus o astfel de politica procliclica, se pune problema cui i-a folosit din punct de vedere politic? Pentru ca, sa ne intelegem, o astfel de politica monetara dusa de BNR are influente in plan politic cu sensul de:” Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.„. Deci cui i-a folosit supraincalzirea economiei in perioada de boom si, mai ales, cui i-a folosit agravarea recesiunii? Eu ma uit, spre exemplu, la ce scrie Dl. Isar, spre exemplu aici:

„Politica monetară are un impact evident asupra economiei reale pe termen scurt şi mediu.

Politica monetară excesiv de restrictivă în România şi întârzierea inexplicabilă a relaxării au influenţat în mod negativ creşterea economică.”

sau aici:

„Guvernatorului Isarescu i se cere in mod transparent si public sa intre in legalitate comunicand fara echivoc si fara raspunsuri trunchiate, urmatoarele:

1. Cat este venitul lunar, potrivit declaratiei de avere pe care este obligat de lege sa o depuna la ANI?

– aceasta informatie va dovedi cu cat au crescut veniturile Guvernatorului Isarescu in timp ce sustinea taierile de salarii si pensii in 2010
– cu cat a crescut venitul in 2013, exact inaintea varstei de pensionare
– cat este pensia pe care este indreptatit sa o cumuleze cu salariul
– Justificarile, fluide si interschimbabile in functie de audienta, legate de decizii ale CA din 2000, interpretari halucinante ale conceptului de independenta a unei banci centrale or concurenta institutionala sunt tot atatea mostre de sfidari publice ale legii din Romania

2. In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?

3. Licentele bancare acordate de BNR au fost date la pachet cu supraveghere partinitoare? – Cateva exemple aici http://lucianisar.com/uncategorized/licentele-bancare-si-supravegherea-bnr/.
– Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata).

4. Cat din profitul BNR din perioada 2008-2015 a revenit direct Guvernatorului Isarescu ca si bonus de participare la profit si indirect ca si cheltuieli de protocol pentru necesitatile acestuia?

– Aceasta informatie va dovedi daca a meritat suferinta din timpul crizei a companiilor romanesti si a persoanelor fizice cu credite in lei, penalizate or bagate in insolventa de dobanzile ridicate
– BNR a fost singura Banca Centrala din Europa care a mentinut dobanzile ridicate in criza
– Deficitul de lichiditate din criza a fost finantat de BNR la dobanzi ridicate, rezultand profitul BNR.

5. Care era necesarul de finantare de la FMI pentru Romania dupa cum reiesea din calculele BNR din primavara anului 2009 si de ce a acceptat BNR pentru Statul Roman o suma de 4 ori mai mare?

6. Minutele originale ale sedintelor Consiliului de Administratie al BNR (Nu versiunile succesiv refacute, dupa diferitele evenimente).

– In acest mod se poate vedea clar daca greselile de politica monetara si de credit ale BNR din perioadele pre-criza si de criza din Romania sunt rezultatul imposturii sau a neintelegerii profunde a dinamicii economiei romanesti.”

Dar iata un articol clar apropo de prociclicitate al D-lui. Florin Citu:

Zece ani de politica monetara prociclica

„Toata lumea este cu ochii pe politica fiscala. Deficite bugetare mari cand economia creste sunt sanctionate (nu mereu, depinde de guvern) atat de societate civila cat si de institutiile “independente”. Aceasta combinatie arata o politica fiscala prociclica care de cele mai multe ori duce la o criza (sau precede o criza).

Prea putina lume se uita la celalalt instrument al politicii economice- politica monetara. Politica monetara procilica introduce aceleasi dezechilibre in economie pe care le sanctionam la politica fiscala. Mai mult, atunci cand politica monetara este procilica in acelasi timp cu politica fiscala (politica monetara sustine politica fiscala) efectele negative pentru economie pe termen lung se amplifica.

Ignorata de opinia publica politica monetara a fost procilica in ultimii 10 ani. Efectele le vedem in evolutia economiei in perioada 2004-2015 (o analiza viitoare cuprinde perioada 1990-2016). Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.

Prociclicitatea politicii moentare este foarte usor de observat. In perioadele cand dobanzile din piata interbancara raman mult timp sub dobanda de politica monetara banca centrala pompeaza lichiditate in sistemul monetar peste nevoile curenta ale sistemului. Atunci cand dobanzile din piata interbancara sunt peste dobanda de politica monetara mult timp banca centrala retrage lichiditatatea din sistemul monetar. Din grafic se vede foarte clar ca banca centrala a pompat bani in economie in perioada de boom si i-a retras in perioada de criza-prociclic.

Ramane totusi de explicat periaoda 2011-2013. Foarte pe scurt, aceasta este perioada in care banii ieftini aveau rolul de a finanta deficitul bugetar. In aceasta perioada bancile au crescut imprumuturile pentru statul roman de la 5% din active pana la 20%. (revin cu o explicatie mai ampla)

Stim ca politicienii sunt iresponsabili. De aceea sistemul monetar actual ofera independenta operationala bancii centrale. Nu este un sistem perfect (un sistem fara banca centrala este superior) dar permite politicii monetare sa limiteze derapajele politicii fiscale prin politica monetara anticiclica. Dar atunci cand banca centrala sustine iresponsabilitatea clasei politice, politica monetara prociclica, rezultatul este cel pe care il vedem astazi-ramai tara cu cel mai mic PIB per capita dupa 26 de ani de la terminarea regimului comunist. Sanctionarea politicii monetare prociclice trebuie sa devina la fel de importanta pentru societate ca sanctionarea politicii fiscale prociclice. Ambele arata dispret pentru resursele publice si ambele sunt la fel de iresponsabile.

Grafic: dinamica anuala credite in lei persoane fizice si jurdice (dreapta) vs dobanda politica monetar si ROBID -overnight.

Surse: BNR, Modulus- EI

„

Este de ajuns sa dati un search pe blogul D-lui. Citu ca sa vedeti cat de multe articole sunt pe aceasta tema. Si sunt destule! Iar in ultimul articol vorbeste despre faptul ca e facut in mod expres de asa maniera incat performantele BNR sa nu poata fi evaluate, adica se intretine cu buna stiinta neclaritatea cu privire la acest aspect:

Pana la urma cum naiba evaluam performanta BNR?

„Am urmarit foarte atent cele doua conferinte de presa ale guvernatorului, 4 si 8 august. Era clar de ceva vreme dar acum avem verdictul, BNR este condusa de jurnalisti si politicieni. Economistii, daca mai exista, sunt ignora(n)ti.

Am sa ignor ironiile ieftine si care spun mai mult despre cel care le face decat despre cei pe care incearca sa-i “atinga”. In schimb printre ironii, glumite si aprecierii fara niciun fel de dovezi asupra propriilor performante guvernatorul a atins cateva subiecte care ne intereseaza.

Imi este clar ca domnul guvernator nu a citit legea BNR. Sau nu foarte atent. Sa scapam de partea mai simpla a opiniei mele de astazi. Nicaieri in statut nu scrie nimic despre obiective precum stabilitate financiara si stabilitatea cursului de schimb. Chiar daca BNR a inclus aceste obietive in comunicate OFICIALE ale bancii sau chiar daca dl Guvernator reprezentand BNR a spus acest lucru de mai multe ori si cel mai recent pe 4 August 2016 (… obligatia noastra este sa asiguram stabilitate preturilor, stabilitatea financiara si stabilitatea cursului de schimb. Toate trei sunt asigurate…). Repetand aceste lucruri in public pentru a justifica interventii aleatoare si devastatoare in economie (distrugerea semnalului trimis de preturi) nu schimba legea. Daca BNR vrea aceste obiective atunci trebuie sa schimbe legea.

Dar dl guvernator citeste “foarte atent” legea atunci cand fuge de responsabilitate. Dupa aprope 11 ani de politica monetara de tintirea directa a inflatiei domnia sa vine si ne spune ca nu relativ la tinta de inflatie trebuie analizata performanta bancii centrale. Ca sa nu gresesc dl guvernator spune “una dintre acuze este ca banca nationala si-a ratat tinta de inflatie si deci nu-si indeplineste mandatul .. mandatul bancii nationale este stabilitatea preturilor… nu gasiti in legea bancii nationale o tinta de inflatie ..”

Sa ne oprim putin asupra acestei declaratii. Un functionar public interpreteaza drept acuzatie o cerinta a unui economist (da stiu, eu sunta ala cu obsesia cu tinta de inflatie, da asa zice si Carney despre ministrul de finante care ii cere obsesiv sa explice de ce inflatia este sub tinta de 2 ani). Nu o vede ca pe o cerere normala. Se simte acuzat. Asta este prima observatie. Dar a doua este mult mai importanta si arata ce spuneam mai sus ca la BNR economistii nu mai niciun cuvant de spus. Guvernatorul incearca sa scape de o evaluare a performantei politicii monetare aratand ca in legea BNR nu scrie nimic despre tinta. Corect. Asa este.Felicitari. DAR domnule guvernator daca citeaati propria evaluare a politicii monetare (TINTIREA DIRECT A INFLATIEI ÎN ROMÂNIA, caiet de studii BNR, 2009) vedeati ca la BNR evaluati politica monetara relativ la , da ati ghicit, TINTA DE INFLATIE. Mai mult domnule Guvernator puteati sa vedeti acolo de ce a fost aleasa aceasta strategie de politica monetara . De exemplu puteati sa vedeti ca “. Astfel, preferinta pentru stabilirea si anuntarea unei tinte punctuale deriva din efectul mai puternic al acesteia asupra anticipaiilor privind inflatia, costul acestei optiuni constituindu-l, însasi pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” Nu-i asa ca pare ciudat discursul dumneavoastra despre socuri exogene, ratarea obiectivului si “all that jazz” cand vedeti ca la BNR aveti deja studii care va demonstrau contrariul?

Dar sa intram in logica, oricat de bizara, a guverantorului si sa zicem ca ultimii 10 ani de tintirea directa a inflatiei au fost o gluma. Ok. Eu am pierdut timpul analizand poltica monetara relativ la tinta de inflatie cand de fapt, fraierul de mine, trebuia sa ma uit la ce spune statutul BNR. Hai sa ne uitam. In statut scrie negru pe alba ca “Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” Fraierul de mine a inghiti galusca si a crezut ca tinta de inflatie publicata de BNR reprezenta ceea ce intelege BNR prin “preturi stabile”. Acum am aflat ca nu este asa si ca am trait intr-o lume paralela in tot acest timp. Banca centrala folosea tinta de inflatie (sper cel putin ca aici sa fie de acord) pentru a asigura si mentine preturile stabile. Bun. Pana sa ne uitam la dinamica preturilor sa citim bine obiectivul ala fundamental; asigura si mentine stabilitatea preturilor. Deci, in primul rand BNR trebuie sa asigure si apoi sa mentina. Acum ne ramane doar sa ne dam seama ce naiba inseamna preturi stabile (aruncam la gunoi tinta de inflatie pentru ca nu este in statut).

Oare ce spune literatura de specialitate? Sa megem la FED, este ok sper pentru dl guvernator.Nu ma uit pe un blog oarecare (desi John Taylor, John Cochrane, George Selgin, Petere Ireland critica foarte foarte dur FED pe bloguri), iau si eu o institutie serioasa. La FED, ca peste tot in lume, preturi stabile inseamna o rata a inflatiei mica si stabila mentinuta pe o perioada lunga de timp. Iar cuvantul asta stabil. Sa mergem mai departe. Pana acum cativa ani cand si FED a adoptat un fel de tintirea inflatiei inflatie mica si stabila inseamna cat mai aproape de zero, ca peste tot in lume. Tintirea inflatiei a aparut tocmai pentru a elimina confuzia si a oferi publicului un punct de referinta atunci cand, ati ghicit, se face evaluarea bancii centrale. Pana atunci publicul intelegea prin preturi stabile inflatie zero. Sa revenim la FED, pana sa faca publica o tinta de inflatie tintea implicit o rata de inflatei intre 0-1%. Asta insemna preturi stabile. 

Ca sa fie mai simplu. Daca uitam de tintirea inflatiei si evaulam banca centrala dupa ce scrie acum in statut, atunci lucrurile sunt si mai grave. Din 2004 BNR trebuia sa asigure si sa mentina stabilitatea preturilor. Dinamica preturilor in aceasta perioada arata a orice numai a mica si stabila nu arata (vezi grfic). Bine, in ultima perioada sunt mici dar nu sunt stabile (iar BNR nu vrea sa aceepte ca scadere i se datoreaza in parte).

In acest moment ne aflam intr-un punct ciudat. Nu stim cum sa evaluam performanta BNR. BNR nu recunoaste tinta de inflatie ca pe un obiectiv iar legea nu spune ce inseamna concret “asigurarare si mentinerea stabilitatii preturilor”. Iar daca am interpreta legea dupa standardele internationale situatia ar fi mult mai grava pentru BNR. Aceasta confuzie la nivelul societatii despre cum evaluam performanta bancii centrale trebuie eliminata. Parlamentul trebuie sa ceara BNR ori sa explice clar ce inseamna obiectivul principal ori sa-si asume tintele de inflatie. Si mai mult legiuitorul in intelepciunea sa (il citez pe domnul guvernator) trebuie sa vina si cu sanctiuni clare pentru neindeplinirea obiectivului oricare ar fi acela. Ahh si sa nu uit, sanctiuni clare si pentru adoptarea de obiective duba bunul plac al BNR.

P.S. Discursul a fost piperat cu tot felul de aberatii economice (il citez pe dl guvernator). De exemplu,  dl guvernator vine si spune ironic si acuzand de aberatii economice pe cei care cer ca bnr sa tina preturile stabile in jurul tintei anuntate public si teoretic negociate cu guvernul- ce vreti sa crestem noi accizele sau sa vorbim sa creasca pretul la petrol doar pentru a putea sa ducem inflatia la tinta, o aberatie economica. Domnule Guvernator daca rata inflatiei era la tinta in momentul cand economia era lovita de socurile exogene atunci deviatia era mult mai mica si era mult mai usor sa aduceti rata inflatiei inapoi la tinta (dar acum inteleg ca nu v-a interesat niciodata acest lucru). Altfel spus, suma ratarilor tintei din trecut (performanta slaba si dezinteresul pentru mandat) au facut ca deviatia in acest moment sa fie mai mare. Ca sa explic cu un exemplu pe care sigur il intelegeti- nu poti sa ingrasi porcul in ajun. Iar dupa cum vad ca veniti cu scuza, nu asta era tema mea, sunt sigur ca si restanta din toamna nu o treceti si va trebui sa repetati anul.

P.P.S. aceasta este ultima mea opinie publica despre politica monetara. am pierdut 10 ani degeaba analizand o farsa. Voi continua sa intepretez efectele deciziilor in economie dar pentru clienti. Oricum, exista un singur adevar public referitor la BNR- nu a gresit, nu greseste si nu va gresi niciodata. Multa bafta dl guvernator, ati scapat de 50% din critici.

„

Nu se poate sa nu te gandesti la o teorie a conspiratiei atata vreme cat nimeni nu raspunde cui foloseste asa ceva? Cui foloseste politicile monetare prociclice? Cui foloseste mentinerea neclaritatii in evaluarea performantelor BNR?

Folosesc cumva astfel de lucruri societatii?

Daca nu, atunci cui?

Pentru ca legat de ceea ce spune, de pilda, Dl. Citu:

„Politica monetara prociclia a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adancit perioada de criza 2009-2011 si acum stimuleaza perioada de euforie 2014-2016.”

eu as trage urmatoarea concluzie:

– In 2009 am avut un guvern, ca sa zic asa, neutru, format politic din PSD si PDL, dar fiind an electoral s-a desfacut spre sfarsitul anului intrucat aveau loc alegeri. Efectele politicilor procilcice, care au agravat recesiunea, duse de BNR s-au facut simtite in 2010, cand la guvernare s-a aflat PDL – Guvernul Boc.

Politicile monetare prociclice, evident, au fost duse cu buna stiinta de catre BNR. Pentru ca nu pot sa socot BNR drept o institutie formata din oameni nerationali. Care ar fi fost scopul atunci?

Scopul nu poate fi decat unul singur: subminarea viitorului guvern, cel din 2010, adica a guvernului PDL, care a mai taiat si salarii si pensii – masuri tot prociclice.

Cu alte cuvinte inca din 2009 (sau poate chiar inca din 2008) s-a stabilit ca PDL trebuia terminat ca partid politic. Evident, o cale mai buna nici nu exista decat printr-o politica monetara prociclica la care, obiectiv vorbind, guvernul nu avea ce sa mai faca, fiind din start defavorizat impreuna cu intreg PDL, partid de guvernamant, care avea responsabilitatea guvernarii. Or, tocmai asta s-a si intamplat pentru ca, ulterior, PDL a ajuns sa fuzioneze cu PNL pentru ca, totusi, sa supravietuiasca pe scena politica in felul acesta.

In aceeasi cheie ar rezulta de ce se doreste cu buna stiinta mentinerea neclaritatii in ceea ce priveste evaluarea performantelor BNR: pentru ca astfel de misculatii in plan politic n-ar mai fi posibile daca evaluarea ar fi cat se poate de clara. Pe cand asa sunt posibile jocuri…

Totusi, sa mergem cu analiza mult mai adanc… Se folosesc astfel de tertipuri pentru mentinerea democratiei? Daca, sa presupunem, ar veni la Putere un partid si lucrurile ar merge foarte bine din punct de vedere economic, ar fi posibil un derapaj ca in cazul Turciei lui Erdogan. Turcia avea o crestere economica importanta si se bucura de ceea ce indeobste numim dezvoltare. Si iata ca acum Erdogan pare a acapara intreaga scena politica a Turciei…

Insa de ce ar trebui sa ne temem de o astfel de evolutie daca mecanismele democratice, respectarea drepturilor si libertatilor individului tin de Constitutie si respectarea acesteia? Pentru ca orice partid ar veni la Putere ar trebui sa respecte drepturile si libertatile oamenilor.

Repet intrebarea: cui foloseste politicile prociclice duse de BNR? Cui foloseste accentuarea perioadei de boom si, dupa aceasta, accentuarea severa a recesiunii?

Societatii se vede clar ca n-au folosit astfel de politici pentru ca efectele unor astfel de politici monetare sunt nocive din start. Asta o spune orice manual serios de economie.

De asemenea nu vad cum poate folosi societatii neclaritatile in evaluarea performantelor Bancii Centrale? Adica „pierderea de credibilitate a bancii centrale în cazul ratarii obiectivului, chiar daca aceasta are cauze exogene vointei si actiunii autoritatii monetare.” cum se arata in „caietele BNR”, citate de Dl. Citu, sa fie folositoare societatii? Atunci nu se poate sa nu te intrebi impreuna cu Dl. Isar: „In favoarea cui sunt cedate veniturile pe care ar putea sa le obtina Statul Roman din plasarea aurului din rezerva BNR, la Londra?”…

Subiectul devine cu adevarat incitant!! 🙂

Nu cumva teoria conspiratiei e chiar justificata, cel putin in acest caz?

De ce a trebuit ca (cel putin) 10 ani sa avem o politica monetara prociclica si cui i-a folosit asta? De ce BNR nu raspunde in mod clar la astfel de probleme?

Care ar fi secretul de nepatruns ce se afla in spatele intregii tarasenii?

Ceva, ceva tot e clar… V-as sugera sa cititi si acest articol al D-lui. Citu referitor la PIB-ul potential. Eu meditam, parcurgand acest articol, la faptul ca ceea ce intereseaza pe decidentii si tehnocratii nostri este interventia in economie a statului si mai putin felul in care se situeaza PIB-ul real fata de PIB-ul potential. Cu alte cuvinte interventia statului in economie primeaza, nu atat aducerea PIB-ului real la cel potential – lucrul asta aproape ca nici nu-i intereseaza. Cu alte cuvinte, economia poate fi si in cea mai severa criza, pentru decidentii si tehnocratii nostri interventia statului in economie e importanta pentru ca asta le confera Putere.

Iata ce spune Dl. Citu:

„Pentru a stimula toatea aceastea eu am un alt model economic in minte. Unul care transfera responsabilitate deciziilor de economisire, investire, consum de la stat catre sectorul privat. De exemplu, eu inteleg dinamica economiei noastre altfel decat BNR sau MF. In 2008 prioritatea deciziilor de politica monetara ar fi fost mentinerea increderii in lichiditatea din sistemul finaciar si reducerea taxelor pentru a sustine cererea interna. O reducere a taxelor simultana cu o depreciere duce la o cerere agregata mai mare pentru ca in modelul meu cresc atat cererea interna cat si cea externa. Astfel, socul „crizei” ar fi fost mult mai mic. Dar mult mai important, o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic. Implicatiile ar fi fost pozitive pentru PIB-ul potential pe termen lung-am fi observat o scadere mai mica a PIB-ului potential.  „

Intr-adevar, asa este: „o scadere a PIB in 2009 mai mica ar fi insemnat venituri bugetare mai mari si un deficit bugetar mai mic”, dar pe ei i-a interesat mai mult Puterea… Nu neaparat sa fie venituri mai mari la buget, ci Puterea…

Dl. Isar spune: „Bancorex nu este singurul fiasco de supraveghere a BNR acoperit din banii Romanilor (in cazul Bancorex fiecare plin de benzina timp de 10 ani a platit pentru frauda profesionist supravegheata). ” – dar si aici tot de Putere e vorba… Si de bani, desigur.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Florin Citu – atac fara precedent la adresa BNR!!!

Si eu remarcam intr-un comentariu ca un patron, un om care are o afacere, chiar una de mica anvergura, poate fi afectat de politica monetara, fara sa poata face prea multe pentru ca nu depinde de el.

Iata un articol foarte tare al D-lui. Florin Citu, unul din cele mai bune scrise de domnia sa, pentru ca te tine in priza pe parcursul lecturii, cu rasuflarea taiata. Insa dincolo de aspectele stilistice, e continutul – foarte important ce arata si trebuie, cred eu, facuta o dezbatere mai larga in societate pe astfel de teme importante:

Coincidenta, prostie sau manipularea masei monetare in interes personal?

„Nu o sa dau raspunsul la intrebare astazi. In schimb am sa va prezint cateva informatii si fiecare puteti sa formulati un raspuns.

Banca centrala a fost debitor net (arunca cu bani in economie mai repede decat putea economia sa-i foloseasca) in perioada 2004-2008 (octombrie). In perioada 2008 (octombrie)-2012 BNR a devenit creditor net al economiei (a scos asa de multa lichiditate din piata in 2008 incat economia platea dobanzi mari doar sa aiba acces la lichiditate pe termen foarte scurt).

Unde este coincidenta, prostia sau manipularea? Descrierea de mai sus arata prociclicitatea politicii monetare (sa fie doar o coincidenta, prostie sau manipulare?). Arunca cu bani in economie in perioada de boom si a scos banii din economie in perioada de recesiune cand era nevoie de ei mai mult pentru supravietuire, nici nu mai vorbim de crestere.

In perioada de boom BNR raporta pierderi care erau acoperite din fonduri de rezerva sau profituri viitoare ( ) (teoretic nu trebuiau sa existe bonusuri dar nu este clar din rapoartele BNR daca in aceasta perioada s-au acordat bonusuri de performanta sau nu). DAR in perioada de recesiune BNR a raportat profit, (exact din Octombrie 2008 devine creditor net dupa ce a scos lichiditatea din piata si dobanzile au ajuns la cer-coincindenta, prostie sau manipulare?) si in timp ce economia murea, somajul crestea etc. la BNR se transferau 10% din profit pentru bonusuri. Legea permite acest lucru. Nu aici este problema. Problema este ca tu banca centrala esti creditor net, scoti bani din piata, tocmai in recesiune. Ai o groaza de studii, chiar unele cu autori interni, care arata efectul cresterii dobanzilor pentru economie (negativ), si nu este un efect calculat in contextul unei recesiuni. Si totusi tu ridici dobanzile la cer stiind cu certitudine ca economia o sa fie influentata negativ.

Ce ramane de facut? Trebuie aratata, din nou pentru ca eu tot am aratat dar vad ca inca nu este clar, contributia bancii centrale la exagerarea ciclului economic. Cum a pus banca centrala paie pe foc in perioada de boom si cum a lasat economia fara lichiditate in perioada de recesiune. Economia ar fi intrat in recesiune si fara ajutorul BNR dar banca centrala facut ca recesiunea sa fie mai mare si mai lunga.

Cum ar fi fost normal sa fie? O politica monetara anticiclica ar fi facut ca banca centrala sa fie net creditor in perioada 2004-2008 (octombrie) si net debitor in 2008-2012. Dar asta ar fi insemnat ca banca centrala sa urmareasca un singur obiectiv, tinta de inflatie, ceea ce pentru aceasta banca centrala pare imposibil.

De fapt, este mult mai simplu, tinta de inflatie nu a reprezentat niciodata nicio miza. In rapoartele BNR pierderile sunt “justificate” de “costul” cu reducerea inflatiei si nu se mentioneaza NIMIC de tinta de inflatie. BNR spune ca obiectivul era reducerea inflatiei desi in Romania din August 2005 stabilitatea preturilor este exprimata prin tinta de inflatie care teoretic reprezinta ce vrea societatea. Lasam la o parte faptul ca BNR spune ca tinta de infaltie este decisa dupa consultari cu Guvernul. Sa fim seriosi. Nu exista nicaieri nicio dovada ca lucrurile ar sta astfel.

Cu toate acestea, parlamentarii au aprobat fiecare raport al BNR care arata pierderi fara sa intrebe vreodata daca aceste pierderi sunt justificate. Mai mult, acelasi Parlament a numit aceeasi echipa (more or less) la conducerea bancii centrale chiar daca obiectivul fundamental nu a fost atins niciodata.

Aprobarea rapoartelor anuale si numirile facute de Parlament ignorand ratarea obiectivelor si pierderile financiare, permit bancii centrale sa aiba o atitudine superioara astazi in discursul public. Nu rezulatatele acesteia. Este oarecum ironic. BNR institutia in care romanii au cea mai mare incredere a ajuns asa datorita institutiei in care romanii au cea mai mica incredere- Parlamentul Romaniei.„

Vedeti, noi, cu totii, vrem sa traim mai bine si Romania trebuie sa se dezvolte intr-un sistem de economie de piata libera si democratie. Numai ca o politica monetara defectuoasa te poate afecta atat de tare incat dezideratul acesta legitim sa nu poata fi atins niciodata. Insa Dl. Florin Citu ne vorbeste de o politica procicilica deliberata a BNR. Adica dusa asa cu buna stiinta!

„Ai o groaza de studii, chiar unele cu autori interni, care arata efectul cresterii dobanzilor pentru economie (negativ), si nu este un efect calculat in contextul unei recesiuni. Si totusi tu ridici dobanzile la cer stiind cu certitudine ca economia o sa fie influentata negativ.”

si

„Trebuie aratata, din nou pentru ca eu tot am aratat dar vad ca inca nu este clar, contributia bancii centrale la exagerarea ciclului economic. Cum a pus banca centrala paie pe foc in perioada de boom si cum a lasat economia fara lichiditate in perioada de recesiune. Economia ar fi intrat in recesiune si fara ajutorul BNR dar banca centrala facut ca recesiunea sa fie mai mare si mai lunga.”

„Problema este ca tu banca centrala esti creditor net, scoti bani din piata, tocmai in recesiune. Ai o groaza de studii, chiar unele cu autori interni, care arata efectul cresterii dobanzilor pentru economie (negativ), si nu este un efect calculat in contextul unei recesiuni. Si totusi tu ridici dobanzile la cer stiind cu certitudine ca economia o sa fie influentata negativ.”

Acuzatiile sunt de o gravitate exceptionala, pentru ca ele indica nu atat greseli – greselile pot fi facute de vreun elev sau student la o teza sau la un examen, nu de specialisti in finante, cum se presupune ca ar exista la BNR – cat de actiuni criminale din partea BNR, prin politici in mod deliberat prost facute astfel incat sa afecteze economia nationala. Deci daca Dl. Citu are dreptate, nu vorbim nici despre coincidente, nici despre prostie. Ci despre actiuni criminale, duse cu buna stiinta, capabile sa blocheze dezvoltarea economica a Romaniei. Trebuie, cred, aratat inca un aspect important: BNR nu a adus explicatii convingatoare privind ratarea tintei de inflatie. Nu este foarte clar de ce aceasta tinta este mai mereu ratata.

Pentru ca daca e vorba de prostie, ceea ce arata Dl. Citu in aceasta fraza: „Problema este ca tu banca centrala esti creditor net, scoti bani din piata, tocmai in recesiune. […]”, e vorba de cunostinte de nivel de liceu. Or, daca noi avem la BNR oameni in conducere care sa aiba nivelul sub cel liceal, nu vad ce ar mai cauta acesti oameni intr-o asemenea institutie si nici cum au ajuns sa lucreze pe acolo…

De asemenea e foarte interesant ca Dl. Citu aduce in discutie Parlamentul, care a aprobat aceste politici, eu asa inteleg, precum si faptul ca Parlamentul a reinnoit de fiecare data mandatul echipei de conducere a BNR. Aceasta conducere are destui membri din anii ’90, numai ca de atunci s-au schimbat multe. Au aparut oameni noi, cred ca bine pregatiti, cu o competenta mai avansata decat cei din perioada de inceput a democratiei romanesti. Poate ca acesti oameni noi ar veni cu viziuni noi, mai bune, mai aplicate realitatilor Romaniei de azi…

Eu cred ca ar trebui facuta o dezbatere publica in acest sens pentru ca daca politica monetara „nu merge”, atunci economia n-are cum „sa mearga”. Or, in felul acesta se blocheaza dezvoltarea tarii, tara da inapoi in loc sa mearga inainte, cum ar trebui sa se intample.

La noi, din pacate, se discuta destul de putin despre aceste lucruri. Cel putin in perioada actuala. De asemenea, nu se vorbeste mai nimic despre Raportul de Convergenta al Bancii Central Europene din iunie 2016, nici despre reformele continute in acest raport, ca si cand nu ar exista. Nu se discuta la noi nici despre cerintele de independenta pe care trebuie sa le indeplineasca BNR. Tacere totala. Si nu e in regula ca nu exista dezbateri publice in acest sens, inclusiv la talk-show-urile televiziunilor de stiri. Am atras atentia asupra acestor probleme in acest articol recent. O fac din nou!

Confiscare

As vrea sa remarc luarea de pozitie a D-nei. Ana Birchall, cu care tind sa fiu de acord:

Recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia directiva Uniunii Europene privind salvarea de la faliment a băncilor prin confiscarea depozitelor clienților este legală creează un precedent extrem de periculos

„În general, ca om care a iubit și iubește dreptul, m-am abținut să comentez decizii ale diverselor instanțe de judecată, interne sau internaționale. Cu toate acestea, recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia directiva Uniunii Europene privind salvarea de la faliment a băncilor prin confiscarea depozitelor clienților este legală, nu numai că este cinică prin prisma argumentului referitor la ajutorul de la stat pentru bănci, dar creează un precedent extrem de periculos. Probabil ca in viitor vom avea decizii castigate la CEDO!

Este inadmisibil ca banii deponenților să poată fi confiscați, acest demers fiind un atac la adresa dreptului de proprietate garantat de orice Constituție din lume.

Când o bancă decide să investească, asumându-şi anumite riscuri care ar putea chiar să o ducă la un risc de solvabilitate, de faliment, cred că este normal ca astfel de investiții să fie făcute exclusiv din şi pe banii acționarilor nu din banii deponenților!

Nu cred că un deponent, atunci când își deschide un cont la o bancă, îl deschide cu scopul de a deveni acționar la acea banca prin transformarea peste noapte a sumelor depuse în acțiuni la banca respectivă! De asemenea, nu cred că este normal ca același deponent să plătească pagubele produse de riscurile luate de un management defectuos care produce pierderi uriașe în timp ce, în cele mai multe cazuri, același management se bucură de salarii și prime consistente!

Același argument este valabil și pentru riscurile asumate de o bancă atunci când acordă credite care, încă din momentul acordării, au un risc extrem de mare să se transforme în credite neperformante. Astfel, ajungem la vechea și interminabila discuție “too big to fail”!

Poate că este momentul să avem o discuție serioasă, profesionistă, fără patimă, despre rolul pe care o bancă trebuie să îl aibă: rolul de bancă comercială în sensul tradițional sau un rol de bancă de investiții!?

Având în vedere această decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cred că este datoria Băncii Naționale a României şi a autorităților române în general să asigure un mediu echilibrat în sistemul bancar de la noi pentru a se evita situații în care bănci cu acționariat majoritar străin să fie salvate de la faliment pe banii românilor!” (subl. mea)

La aceste cuvinte: „Poate că este momentul să avem o discuție serioasă, profesionistă, fără patimă, despre rolul pe care o bancă trebuie să îl aibă: rolul de bancă comercială în sensul tradițional sau un rol de bancă de investiții!?„, as raspunde in felul urmator:

– Fiind vorba de drept si, pe cale de consecinta, despre dreptate, noi ar trebui sa vedem daca principiile sunt corecte si drepte. Or, in acest sens, trebuie afirmat cu tarie urmatorul lucru: NU ESTE DREPT CA UNUI CLIENT AL UNEI BANCI SA I SE CONFISTE BANII SAI. Exceptia poate fi doar atunci cand o instanta judecatoreasca decide in mod legal acest lucru. In rest, orice confiscare de proprietati, capital etc aduce a nationalizare. Deci indiferent daca avem o banca comerciala sau o banca de investitii, banul clientului nu ar trebui sa poata fi confiscat de catre cineva.

Insa chestiunea este alta. Romania nu e membra a Zonei Euro. Nici Marea Britanie n-a fost. Poate n-ar trebui sa-i blamam atat de mult pe britanici pentru Brexit… In general, la noi s-a discutat foarte mult despre partea negativa a Brexitului si conotatiile sale rasiste. Insa imi amintesc de faptul ca Matteo Renzi atragea atentia – apropo de Brexit – ca UE ar trebui sa se trezeasca. Ceea ce arata D-na. Birchall nu e singura decizie si politica proasta a UE. Or, deciziile si politice proaste pot fi cauzele unui Exit… Ceea ce s-a petrecut, spre exemplu, in Grecia – enorma acumulare de datorii a acestei tari si tratarea ulterioara defectuoasa a problemei – se circumscrie acelorasi politici proaste, care slabesc Uniunea Europeana, increderea in UE si in capacitatea acestei structuri de a genera prosperitate pentru toti membri sai.

Interese opuse

As dori sa semnalez aici si articolul D-lui. Lucian Isar:

Creditele in valuta: capcana pentru jurnalisti si bonus pentru BNR

„Profesia cu ponderea cea mai mare in creditele in franci elvetieni si in euro sunt jurnalistii si profesiile conexe. Justificarea pentru aceasta situatie este legata de contactul direct al acestei profesii cu instrumentele de manipulare si propaganda ale BNR.

Pierderea traita de ziaristi in bugetul familiei se regaseste in bonusurile BNR, incepand cu 2009. Un mic calcul, cu materialul “clientului”, face cat o mie de vorbe. In perioada de maxima apreciere a leului fata de euro (3.1 lei per euro), respectiv fata de francul elvetian (2,1 lei per franc elvetian), abundau investitiile in comunicarea “leului tare.”

Ca om de presa, nu puteai sa nu-l crezi pe Guvernatorul BNR Isarescu care anunta “vad inca 7 ani de crestere economica”, link aici http://m.romanialibera.ro/opinii/interviuri/guvernatorul-bnr–mugur-isarescu—vad-inca-7-ani-de-crestere-economica–114728,

sau declaratia lui Eugen Radulescu, apropiat al Guvernatorului BNR Isarescu, care “a fost cel dintai care s-a incumetat, in ianuarie 2007, sa estimeze ca euro ar putea intra sub nivelul de 3 lei, apreciand ca moneda nationala poate continua sa urce pana la 2,95 lei pentru un euro in urmatorii trei-patru ani”, link aici http://www.businessmagazin.ro/cover-story/unde-se-duce-euro-1055021.

Aceste declaratii au facut parte din eforturile de a crea impresia de crestere relativa a puterii de cumparare. Pe acest fond de manipulare publica, intarirea exagerata a monedei nationale afecta economia reala, asemeni unei situatii de boala olandeza. Exportatorii romani dispareau in entuziasmul colectiv.

In timp ce jurnalistii deveneau expusi la cresterea cursului euro (si franc elvetian) chiar pe minimele istorice de curs de schimb, BNR cumpara valuta, avand interese diametral opuse.

Pierderea repurtata la un credit in valuta devenea, in oglinda, castig prin reevaluare pentru BNR si, in mod direct asignabil, parte din bonus.

BNR, dupa cum se cunoaste deja, poate acoperi de la buget eventualele pierderi înregistrate, iar in cazul inregistrarii de profit poate aloca pana la 10% din acesta catre angajaţi, prin fondul de participare a salariaţilor la profit.

Aceasta alocare pentru bonus, desigur dupa cheltuieli discretionare, creeaza o motivatie valida pentru un exercitiu de manipulare in masa. Altfel spus, BNR face politica monetara si de credit independenta, dar cu pierderea acoperita de bugetul statului si cu rezultatul pozitiv transformat, in parte, in bonusuri.

Prin acest mod de structurare a motivatiei decidentilor BNR este evident ca indiferent de victimele colaterale, un bonus nu strica.

Pe baza declaratiilor corifeilor BNR, profesia jurnalistilor a fost indusa in eroare sa se imprumute in valuta, in special in franci elvetieni.

Un exemplu concret.

Pana in luna august 2007, multi jurnalisti au contractat credite in valuta. In momentul contractarii unui astfel de credit, expunerea la miscarea cursului este asemeni unei pozitii “short” in care se pierd bani (reali), cand cursul leului creste in raport cu moneda in care a fost contractat creditul.

In aceeasi luna, august 2007, desi declaratiile reprezentantilor BNR spuneau altceva (ca sa creeze cerere de credite in valuta si implicit vanzare de valuta), BNR cumpara valuta din piata.

Declaratiile vremii spuneau ca BNR a cumparat doar in august 2007 pana in 2,259 miliarde de euro.

Clientii trageau credite in valuta, bancile mai si vindeau si BNR cumpara.

“Putem să ne gândim şi la eventualitatea, suspectată de altfel pe parcursul lunii, că banca centrală a fost prezentă pe piaţa valutară şi a avut o serie de intervenţii, care în ultimă instanţă s-au concretizat şi în creşterea rezervei valutare”, a spus analistul şef al ABN Amro Bank România, Radu Crăciun. Crăciun a explicat că suma de 2,259 miliarde euro înregistrată în luna august din 2007 este prea mare pentru a rezulta numai din variaţia de preţ a obligaţiunilor guvenamentale aflate în portofoliul BNR. „Ar trebui să privim cu o anumită precauţie un astfel de comentariu, deoarece mi se pare o cifră foarte mare, care teoretic ar trebui să rezulte din variaţiile de preţ, fluxuri care s-ar regăsi în rezervele Băncii Naţionale”, a spus Radu Crăciun. „Este o creştere spectaculoasă, care nu are un precedent foarte recent, deci cu atât mai mult, merită să fie remarcată”, a adăugat analistul şef al ABN Amro Bank România.” Link aici http://www.money.ro/interventiile-bnr-in-piata-au-sustinut-saltul-cu-10-a-rezervelor-valutare/
.

La sfarsitul lui august 2007, jurnalistii care au contractat credite in valuta aveau interese exact opuse decat le aveau anumiti angajati BNR. O pierdere pentru jurnalisti devenea bazinul de bonus pentru unii angajati.

De la 3,1 la 4,5 lei pentru un euro si de la 2.1 la 4 lei pentru un franc elvetian, un detinator de credit in valuta pierdea 45%, respectiv 95%, in timp ce BNR isi reevalua pozitiv suma ce mergea spre fondul de bonusare a personalului. Acest bonus provine si din marcarea la piata si este incasat in fiecare an cu profit, pe masura cresterii cursului.

Suma cu care a crescut rezerva valutara doar in august 2007 reprezinta aproximativ 28.237 de credite medii de 80 mii euro. Cu atatea persoane (virtuale, fara fata pentru decidenti) BNR avea la momentul respectiv interese complet opuse.

Bonusul platit pentru performanta in 2013 si corespunzator anului 2012, de 14 milioane de lei (a prins influenta creditului de la FMI dar si reevaloarea rezervelor valutare), poate reprezenta cresterea ratei corespunzatoare intregului an pentru 960 asemenea jurnalisti (o crestere lunara medie lunara medie de 270 de euro). Practic, aproape 1000 de oameni au platit bonusul angajatilor BNR direct in propriul buzunar, fara a fi vorba de taxe ori impozite.

Suprapunand capcana cursului de schimb peste liberalizarea simultana a conditiilor de creditare (procentul de indatorare permis), manipularea permisa in evaluarea apartamentelor si stimularea cresterii pretului locuintelor, se poate decela clar orchestrarea unui plan de slabire prin credite in valuta a unei profesii.

Situatia de afectare preponderenta a unei anumite profesii nu este unica in lume la diferite momente istorice, asa cum nu este unica nici situatia bolii olandeze (declansata de intrarea in Uniunea Europeana, echivantul descoperirii unei resurse).

O lectura a manualelor ar fi permis BNR sa evite situatia sau, dimpotriva, sa o exacerbeze.

Angajati BNR au profitat de pozitie si nu au ezitat sa foloseasca si sa plateasca pentru propaganda institutionala, oficiala a BNR pentru a-si creste bazinul din care se dau bonusuri.

Bonusul pentru profit incasat in toti acesti ani este exact dovada lipsei de independenta ori de buna credinta a deciziilor BNR.”

Acest articol e important prin „dramul” de ADEVAR pe care il contine. Or, acest dram e unul foarte greu. Si anume ca daca sistemul s-ar reforma astfel incat economia, sistemul monetar sa functioneze normal si bine, in folosul tarii si al cetatenilor ei, sunt destui (destui sus-pusi) care n-ar mai castiga atat de bine cum castiga acum si nu s-ar mai bucura de prosperitatea de care se bucura acum…

Foarte interesant si acest articol:

Cine si-a “tras” bonus din imprumutul de la FMI?

„Anumiti angajati ai BNR (Banca Nationala a Romaniei)!

Nu e gluma.

“Potrivit legii, eventualele pierderi înregistrate de banca centrală sunt acoperite de la buget.

Totuşi, raportul instituţieip arată că rezultatul negativ de anul trecut va fi compensat din profiturile viitoare.

Pe de altă parte, BNR a distribuit 9,99% din profitul din 2012, adică aproape 14 milioane de lei, tot către angajaţi, prin fondul de participare a salariaţilor la profit.”

Link-ul aici
http://www.economica.net/mobile/cea-mai-speciala-banca-salariile-angajatilor-bnr-au-crescut-in-ciuda-pierderilor-de-1-miliard-de-lei_83144.html

Bonusul de “pana in 10%” din profit (de aici apare ca merg pana in buza cu 9,99%) il iau unii angajati BNR in fiecare an in care “fac profit” pe emisiune monetara, rezerva valutara a statului, aur, mentinerea de dobanzi si rezerve minime la niveluri ridicate etc.

Despre maniera in care face profit si despre cheltuielile nastrusnice de tipul Mercedes ML 63 AMG am mai scris aici http://lucianisar.com/banking-at-large/bnr-a-facut-in-sfarsit-profit-net-motivata-intirzierea-revenirii-economice-in-romania/

Rezultatul BNR din 2012 este influentat pozitiv de jumbo imprumutul contractat de Romania cu FMI, la recomandarea corifeilor din BNR.

Banii sunt fungibili si se pare ca angajatii Curtii de Conturi au dificultati in a estima,la rubedenii si cunostinte, cat din veniturile generate direct si indirect de imprumutul de la FMI au intrat in “fondul de participare a salariaţilor la profit”.

Romania a luat un imprumut mult prea mare de la FMI.

Fara prea multe cunostinte economice, oricine poate intelege ca a fost acceptat un imprumut prea mare lecturand urmatoarele considerente:

– la momentul estimarii dimensiunii imprumutului, FMI si BNR considerau ca in 2009, cresterea economica va fi de 3% ( faimosii 5% in urmatorii 10 ani ruminati de Guvernatorul Isarescu);
– In 2009 economia Romaniei a “crescut” (datorita franarii excesive a economiei reale prin parghia monetara si de credit) cu minus 7,1%
– Diferenta de prognoza de 10,1% din PIB doar pentru un singur an, adica aproximativ de 15 miliarde de euro se regaseste in rateul de estimare, in folosul bonusului BNR
– Romania nu a considerat necesar sa foloseasca aproape 8 miliarde ceea ce reprezinta o alta dovada a supradimensionarii creditului cerut si aflat la dispozitia BNR.

Ca si trivia in aceeasi perioada in care BNR accepta cu bratele deschise creditul supradimensionat, Cehia a protestat public pentru eroarea de estimare si incercarea de supradimensionare a imprumutului sugerat in cazul lor iar Turcia a tras de timp un an, pana era evident ca nu mai este nevoie de imprumut.

Motivele pentru supradimensionarea creditului ies la iveala pe masura ce se schimba decidentii implicati.

Unul dintre acestea este de legat de posibilitatea folosirii fondurilor de la FMI de catre BNR, regasit in profitul raportat in acei ani si in bonusuri.

Situatia unica a Guvernatorului BNR nu se reduce doar la imunitatea civila si penala prin art. 25 si la pachetul de 40 mii euro (link aici http://lucianisar.com/uncategorized/intoxicarile-legate-de-veniturile-lunare-ale-guvernatorului-bnr/) dar si la faptul ca daca BNR este pe minus se poate indestula de la buget iar daca are profit prin diferite mecanisme plateste bonus de performanta.

“La data de 31 decembrie 2004, capitalul actual al BNR (de 100 miliarde lei) se majorează la 300 miliarde lei şi aparţine în întregime statului.”

Link aici http://www.bnr.ro/Statutul-BNR-2184-Mobile.aspx?pid=2184

Banca Nationala a Romaniei a avut in majoritatea anilor de dupa revolutie pierdere.

Cand a avut pierdere suma a fost acoperita de la bugetul statului.

Cand a reusit sa treaca pe profit, cum sunt anii cu imprumuturi FMI, si-au acordat bonusuri de performanta.

Limuzinele, 5 bucati a 1 milion de euro au fost achizitionate si in ani cu pierderi.
“Banca Naţională a României a lansat joi, pe portalul licitaţiilor publice SEAP, o licitaţie pentru cumpărarea a cinci limuzine în leasing operaţional, cu o valoare estimată la 4,5 milioane de lei (1 milion euro) cu TVA, condiţiile impuse furnizorilor în legătură cu dotarea maşinilor fiind stricte.”

Sursa agentia de stiri news.ro
Link aici http://www.news.ro/economic/bnr-cumpara-cinci-limuzine-cu-o-valoare-estimata-la-1-milion-de-euro-doua-dintre-masini-trebuie-sa-aiba-cel-putin-450-cp-192241572125201

Fondul de rezerva la dispozitia Consiliului de Administratie nici nu mai merita mentionat.”

Articolul arata un lucru simptomatic in Romania de azi in ceea ce priveste activitatea institutiilor sale: asa cum nimeni nu raspunde pentru ratarea construirii de autostrazi, asa cum nimeni nu raspunde pentru extrem de slaba absorbtie a fondurilor europene, tot asa nimeni nu raspunde pentru ca „Romania a luat un imprumut mult prea mare de la FMI”. Dimpotriva, isi mai trag si bonusuri!!! Ca sa nu spun ca tocmai pentru asta a fost luat un imprumut mai mare…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Politica bugetara versus politica monetara

Iata ca de la o vreme incoace, recent, au inceput sa apara in blogosfera analize de politica monetara. Este un lucru imbucurator si este un pas inainte in ceea ce priveste abordarea situatiei economice, mai ales ca astfel de analize sunt realizate de oameni de specialitate, daca inteleg eu bine. In orice caz, e de bine! Si salut faptul ca se fac astfel de analize monetare!

Aceste analize au un caracter critic la adresa BNR, lucru care nu e rau. Insa remarca mea ar fi ca aceasta critica e una dezechilibrata, doar intr-o singura directie. Iata, spre exemplu, ce scrie Florin Citu, foarte interesant:

Politica monetara este mai simpla cand accepti realitatea

„Realitatile alternative sau lumile virtuale prind in special la persoanele care se simt neindreptatite de aceasta lume. In lumile virtuale acestea pot sa se exprime dar pot sa-si si ascunda limitele sau incompetentele. Bineinteles ca la un moment dat ajung sa deteste lumea reala si sa traiasca doar in cea virtuala, alternativa.

Au o singura problema, doar deciziile din lumea reala au consecinte reale. Iar problema pentru cei din jur apare atunci cand acestia iau decizii in lumea reala bazate pe informatii sau comportamente din lumea virtuala.

Banca centrala a devenit in ultimul an o institutie care s-a refugiat in lumea virtuala. O lume in care taxele inca sunt mari. Din momentul in care deflatia a aparut in Romania, BNR a refuzat sa accepte aceasta realitate. A construit indicatori care sa-i confirme o opinie preconceputa in speranta ca nu va pierde din credibilitate. Astfel desi dinamica preturilor masurata de INS si observata de noi toti in lumea reala arata deflatie BNR a construit indicatori care aratau preturi in crestere. In comunicarea cu noi cei din lumea reala ne spunea ca nu putem sa vedem rata inflatiei in crestere pentru ca informatia era “ecranata”. A mers atat de departe incat a inventat expresii fara sens in lumea reala inflatie negativa care se traduce prin crestere negativa doar pentru a nu folosi cuvantul deflatie. Si bineinteles a facut exact ce orice alt dependent de lumea virtuala ar fi facut, a atacat public direct sau indirect pe oricine ar fi sustinut altceva.

Daca acest demers s-ar fi stopat doar la nivelul retoricii nu ar fi fost o problema. Numa ca asa cum explicam si atunci in aceasta opinie , Evolutia inflatiei arata esecul dar mai ales provocarile politicii monetare, decizii luate in lumea reala pe baza unor informatii din lumea virtuala pot distruge o economie. Banca centrala nu este un tanar cu probleme sociale care isi gaseste refugiul online. Nu. Banca centrala este o institutie care ia decizii pentru noi in numele nostru cu efecte imediate dar si pe termen lung.

Totusi se pare ca in ultimul timp banca centrala incepe sa observe realitatea noastra de zi cu zi. Rata inflatiei chiar si in lumea virtuala a BNR a tot scazut iara acum este mai aprope de zero decat de tinta. BNR a renuntat la cuvantul “ecranare” din comunicate si pare ca intelege ca suntem intr-un moment dificil si greu de inteles in economie. Deflatia este mai reala ca oricand si in acest sistem suboptimal cu banca centrala este cam singura care poate sa faca ceva.

Din pacate deciziile luate in ultimele 12 luni pe baza informatiilor false din lumea virtuala (fara scaderi de taxe) se vad astazi si vor influenta economia si in perioada viitoare. Lupta BNR in lumea reala cu inflatia din lumea virtuala a influentat negativ alocarea de resurse din economie si bineinteles ne-a costat crestere economica reala atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Conferinta de presa din aceasta saptamana mi-a dat speranta ca BNR se trezeste la realitate. Sper sa nu fie ceva temporar.

 

Grafic 1: Rata inflatiei masurata de INS si observata de noi. Rata inflatiei pe care o folosim cand luam decizii. Rata inflatiei care arata ca dobanda reala a crescut si explica de ce preturile inca nu cresc.

 

Grafic 2: Estimarile BNR pentru rata inflatiei din lumea virtuala – unde nu exista scaderi de taxe. Chiar si acolo dinamica a scazut constant dupa scaderile de taxe si chiar si acolo rata inflatiei este mult sub tinta astazi. Este normal pentru ca deciziile pe baz informatiilor din lumea virtuala au AFECTAT rata inflatiei din lumea reala.

 

Referinte:

BNR – Raport Asupra Inflatiei (August 2015, Noiembrie 2015, Februarie 2016, Mai 2016)

BNR- Hotararile CA al BNR pe probleme de politica monetara (2015, 2016).

Florin Citu – August 2015 “Politica monetara a trecut brusc la descurajarea cresterii economice”

Florin Citu – Octombrie 2015 “Evolutia inflatiei arata esecul dar mai ales provocarile politicii monetare”

Florin Citu – Noiembrie 2015 “Informatii despre performanta politicii monetare de la inflatia de baza”

 

P.S. Rapoartele FMI au raman o sursa de amuzament. FMI imprumuta din retorica BNR si foloseste doi indicatori de inflatie. Da, in lumea reala observam deflatie dar in realitate avem inflatie dar nu putem sa o vedem pt ca este mascata de scaderile de taxe. Si de unde vine aceasta inflatie din lumea virtuala? Din cresterea reala a salariilor ne spun expertii FMI. Ok. Si cum ati calculat domnilor si doamnelor experti FMI salariile reale? Relativ la rata inflatiei observata, normal. Este clar acum nu? Daca FMI ar fi calculat salariile reale relativa la rata inflatiei din lumea virtuala atunci cresterea era mai mica. Este greu cu punctele de referinta.”

Analiza este pertinenta, insa critica este dezechilibrata, luand in vizor doar BNR si deloc (!!) politicile bugetare si guvernamentale. Reducerea TVA a fost un soc deflationist pentru ca a determinat o scadere generalizata a preturilor. „Onor” (cu ghilimelele de rigoare, fireste) politicienii au reusit urmatoarea „performanta” (tot cu ghilimelele de rigoare): au scazut TVA in conditiile in care era nevoie de venituri mai mari la bugetul de stat si intr-un nou Cod Fiscal, la care a marsat atat PNL cat si PSD, au mutat povara fiscala de pe firme, pe cetatean. Iar lucrurile au inceput sa se agraveze. Dar, pe de alta parte, s-au marit salariile in sectorul bugetar! Si atunci te intrebi daca astfel de masuri au fost justificate economic. Pentru ca nu se vad efectele lor benefice.

Pe de alta parte din 2004 si pana astazi nu s-au mai facut reforme structurale in economie – iar sarcina de a le face era a factorului politic, nu a BNR. Ca aceste reforme erau necesare in contextul in care inca avem foarte multi angajati la stat si avem intreprinderi de stat neperformante care genereaza pierderi de miliarde de euro, mie mi se pare cat se poate de clar. Sa ne amintim cum a mers Guvernul Tariceanu cu deficite bugetare (in special cele structurale) mari, cum in perioada 2004 (sfarsitul Guvernarii Nastase)-2009 s-au angajat 500.000 de functionari publici la stat, numarul acestora crescand la 1.400.000. Si atunci va intreb: care au fost justificarile economice? Care au fost justificarile economice cand s-au cheltuit inclusiv rezervele de bani ramase si stranse „pentru zile negre”, lasand tara descoperita pe vreme de criza. Iar politicienii, daca va amintiti, mizau totul pe absorbtia fondurilor europene.

Eu cred ca ar trebui inteles faptul ca scaderea taxelor si impozitelor este o masura eficace doar in contextul in care se iau si se reallieaza masuri de reforma structurala. Un stat mic (statul, nu tara) presupune taxe si impozite mici. Un stat mare, care consuma mult, cu un aparat birocratic mare si stufos, implicat in economie, cu multe intreprinderi de stat neperformante, „mananca” mult mai mult.

In asemenea conditii ce ar putea face BNR? Sa duca o politica monetara „mult mai relaxata”? Asta ce ar insemna? Sa creasca masa monetara. Dar in conditiile in care politicile bugetare si guvernamentale nu sunt justificate economic, atunci si masa monetara ar creste fara vreo justificare economica, iar BNR trebuie sa previna si sa impiedice un astfel de fenomen!

De unde se vede destul de clar ca am avea un conflict intre politica bugetara, facuta de politicieni si cea monetara, creatie a BNR. Politica bugetara si cea monetara nu se pot corela pentru a contribui la restabilirea echilibrului monetar, intrucat politica bugetara, la noi, e una populista, asa cum sunt si politicile duse de guverne, asa cum e si acest Nou Cod Fiscal, asupra caruia am atras atentia in repetate randuri ca ar fi necorespunzator.

BNR nu a prezentat intamplator inflatia fara scaderi de taxe comparativ cu cea reala. Ci a vrut sa arate ca tinta de inflatie s-ar fi atins in decursul acestui an daca nu s-ar fi facut erorile continute in Noul Cod Fiscal si in reduceri de taxe, fara o gandire prealabila. Pe cand acum lucrul asta e imposibil sau mult mai greu de facut. Cine a stabilit regula ca dupa o peroada de 12 luni inflatia trebuie sa revina pe teritoriul pozitiv? Am putea sa tragem o concluzie de genul asta pe baza unor observatii anterioare, dar de aici si pana la a concluziona ca e o lege e inca mult…

Pe de alta parte, guvernele nu au explicat cum de avem inflatie negativa (sau o inflatie care a tot scazut pana aproape de zero si apoi si sub zero) si, totusi, crestere economica, pentru ca eu asa am inteles: am avut o crestere de 3,8% din PIB anul trecut. Pe de alta parte eu inteleg din statisticile oficiale ca nu avem probleme cu somajul. La o inflatie negativa si nu avem probleme cu somajul? Nu cred ca BNR da astfel de statistici oficiale.

Dar sa vedem ce spune si Lucian Isar:

Cine si de ce trage frana pentru 2017

„De la prognozele FMI ( nu prea le nimeresc finantatorii internationali nici macar ca si tendinta) la iesirile publice ale corifeilor, 2017 va fi semnificativ mai slab comparativ cu 2016.

Unii au incercat sa produca un soc major si in 2016 prin ghidarea perceptiei investitorilor, oamenilor de afaceri si a populatiei, dar inertia economiei a fost prea mare. Detalii aici http://lucianisar.com/macro-miscellaneous/recesiune-in-2016-improbabil/

In ultimii 26 de ani Romania a fost condusa din criza economica in criza economica.

Parghia prin care au fost declansate aceste probleme au tinut de deciziile de politica monetara si de credit (includem aici pastorirea falimentelor bancare). Politicile de credit sunt mai greu de decriptat si nu ajung pe agenda publica: politica de provizionare, normele de creditare, evaluarea colateralelor, expunerea valutara etc.

In acest moment inflatia yoy anuntata la nivel de aprilie 2016 se situeaza la minus 3,3%. Acest rezultat nu semnalizeaza doar faptul ca BNR va stabili un nou record, ratarea singurului obiectiv inclus in lege in 11 din 12 ani.

Inflatia aflata la un asemenea nivel semnalizeaza probleme majore pentru economia Romaniei daca nu se actioneaza din timp.

Este evident ca BNR incearca sa produca o noua criza in 2017 si nu doar ca si revansa la legea privind darea in plata.

Cu inflatia in acest teritoriu si cu deflatia fiind doar o problema de excurs public BNR a testat mai multe metode de franare suplimentara a economiei.

Cresterea dobanzilor a fost anuntata ca si posibilitate de Consilieru’ Croitoru de la BNR. Detalii aici http://lucianisar.com/uncategorized/romania-este-condusa-prin-inducerea-periodica-de-crize/

Cresterea dobanzilor era prea tranparenta ca si masura anti economica in acest mediu.

In consecinta au optat pentru franarea economiei prin limitarea creditarii in economie.

Noile norme ce limiteaza creditarea nu fac decat sa incerce provocarea de probleme in 2017.

Restrictionarea creditarii a fost operata de BNR si in 2009 – 2010 dupa ce cu doar 2 ani inainte,in 2007, BNR a produs o relaxare a creditarii fara fundament.

Motivul pentru provocarea de crize si accidente in economie este unul mundan: negocierea se poate purta mult mai usor cu diferitii guvernanti si autoritati ale statului daca sunt probleme. Media si propaganda este receptiva la anunturile panicarde.

Strigatele din ultima perioada fara o baza reala au ramas fara ecou. Acest fapt dovedeste ca decidentii din Romania, dupa 26 de ani, nu mai cred in povesti. In consecinta BNR a hotarat sa faca tot ce poate pentru realizarea falsei profetii.

Negocierea noului statut BNR, a comitetului de macrostabilitate si a diferitelor plangeri nu mai pot fi castigate fara o criza in economia romaniei.”

Si la Dl. Isar constatam acelasi dezechilibru: critica e indreptata doar impotriva BNR, deloc impotriva politicilor bugetare si guvernamentale. Ca e criticata BNR, asta e foarte bine. Dar valoarea criticii e scazuta daca ignori politicile bugetare si guvernamentale care, cel putin citindu-i pe D-nii. Isar si Citu, ai fi tentat sa spui ca sunt foarte bune: numai ce face BNR e foarte prost si strica toata treaba!

Auziti aici:

„In ultimii 26 de ani Romania a fost condusa din criza economica in criza economica. „

Eu stau si ma intreb cui servesc astfel de asertiuni, care te duc cu gandul ca nu au fost perioade in care sa nu fi avut o criza economica: „a fost condusa din criza economica in criza economica” inseamna ca a fost condusa continuu asa. Or, lucrul asta nu prea se potriveste cu realitatea, as zice eu.

„Este evident ca BNR incearca sa produca o noua criza in 2017 si nu doar ca si revansa la legea privind darea in plata. „

Deci numai BNR a produs crize economice in Romania: „Este evident ca BNR incearca sa produca o noua criza in 2017”- o noua criza, deci toate cele vechi tot BNR le-a produs…

Ma supar nu atat cand sunt injurat, ci cand sunt luat drept tampit.

E o chestiune care ar trebui luata in seama si anume cea referitoare la creditare. Totusi, care sunt acele norme care limiteaza creditarea? Ar fi trebuit sa spuna care sunt aceste norme sau sa puna un link. Politica de creditare ar trebui sa fie flexibila si sa asigure lichiditati pentru agentii economici, dar in conditiile reducerii deficitului bugetar, prevenirea emisiunii excedentare de masa monetara si diminuarea si prevenirea blocajelor, nu mai vorbesc de ordine si disciplina in acordarea creditelor si efectuarea platilor. Este cel putin nepotrivit sa critici ca s-au dat prea usor credite in perioada de boom, in schimb sa vii acum si sa afirmi ca se dau prea greu credite, cand guvernul a raportat crestere economica.

Insa iata ce spune BNR in cel mai recent articol:

Balanţa de plăţi şi datoria externă – martie 2016

„13.05.2016

Datele statistice privind balanţa de plăţi şi datoria externă sunt compilate şi prezentate conform noilor standarde metodologice internaţionale (vezi Precizări metodologice).

În perioada ianuarie – martie 2016^p, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 1 472 milioane euro, comparativ cu un excedent de 524 milioane euro în perioada ianuarie – martie 2015; în structură, balanţa veniturilor primare şi balanţa bunurilor au consemnat creşteri ale deficitelor cu 1 356 milioane euro, respectiv cu 570 milioane euro, balanța serviciilor a înregistrat un excedent mai mic cu 100 milioane euro, iar balanţa veniturilor secundare un excedent majorat cu 30 milioane euro.

– milioane euro –

	ianuarie – martie 2015p			ianuarie – martie 2016p
	CREDIT	DEBIT	SOLD	CREDIT	DEBIT	SOLD
CONTUL CURENT (A+B+C)	18 988	18 464	524	18 069	19 541	-1 472
A. Bunuri şi servicii	15 901	15 654	247	15 984	16 407	-423
a. Bunuri	12 069	13 318	-1 249	12 485	14 304	-1 819
b. Servicii	3 832	2 336	1 496	3 499	2 103	1 396
– servicii de prelucrare a bunurilor aflate în proprietatea terţilor	607	38	569	543	37	506
– transport	1 196	431	765	1 054	361	693
– turism – călătorii	332	440	-108	349	393	-44
– alte servicii	1 697	1 427	270	1 553	1 312	241
B. Venituri primare	1 544	1 968	-424	581	2 361	-1 780
C. Venituri secundare	1 543	842	701	1 504	773	731

p – Date provizorii

Investiţiile directe ale nerezidenţilor^e în România au însumat 775 milioane euro, din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat 1 062 milioane euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă negativă de 287 milioane euro.

Datoria externă pe termen lung a însumat 70 414 milioane euro la 31 martie 2016 (79,1 la sută din total datorie externă), în scădere cu 0,4 la sută față de 31 decembrie 2015.

Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 martie 2016 nivelul de 18 597 milioane euro (20,9 la sută din total datorie externă), în scădere cu 3,8 la sută faţă de 31 decembrie 2015.

În perioada ianuarie – martie 2016, datoria externă totală a scăzut cu 1 023 milioane euro; în structură, datoria autorităţii monetare a scăzut cu 336 milioane euro, datoria negarantată public cu 1 124 milioane euro, în timp ce datoria publică a crescut cu 437 milioane euro.

Datoria externă a României la 31 martie 2016
şi serviciul datoriei externe în perioada ianuarie – martie 2016

– milioane euro –

	Datoria externă		Serviciul datoriei externe în perioada ianuarie – martie 2016p
	Sold la 31.12.2015p	Sold la 31.03.2016p
I. Datoria externă pe termen lung	70 709	70 414	4 831
I.1. Datoria publică	31 602	31 955	1 483
I.1.1. Datoria publică directă, din care:	30 944	31 319	1 450
I.1.1.1. Împrumuturi de la FMI	0	0	0
I.1.2. Datoria garantată public	658	636	33
I.2. Datoria negarantată public, din care:	37 733	37 239	3 225
I.2.1. Depozite pe termen lung ale nerezidenţilor	5 190	4 801	672
I.3. Datoria autorităţii monetare, din care:	1 374	1 220	123
I.3.1. Împrumuturi de la FMI	122	0	123
I.3.2. Alocări de DST de la FMI	1 252	1 220	0
II. Datoria externă pe termen scurt	19 325	18 597	9 050e
Total datorie externă (I+II)	90 034	89 011	13 881

e – date estimate
p – date provizorii

Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 30,2 la sută în perioada ianuarie – martie 2016, comparativ cu 35 la sută în anul 2015. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii a fost 6,4 luni la 31 martie 2016, nivel comparabil cu cel de la 31 decembrie 2015.

Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervelele valutare la BNR la 31 martie 2016 a fost de 105,6 la sută, comparativ cu 99,5 la sută la 31 decembrie 2015.

Precizări metodologice

1. Începând cu anul 2014, standardul metodologic internaţional pentru elaborarea balanţei de plăţi este asigurat de Manualul FMI Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională, ediţia a-VI-a (BPM6), care înlocuieşte Manualul FMI Balanţa de plăţi, ediţia a-V-a (BPM5). Pentru a menţine şi îmbunătăţi coerenţa între statisticile macroeconomice internaţionale, manualul BPM6 a fost elaborat în concordanţă cu actualizarea Definiţiei OECD benchmark a investiţiilor străine directe (BD4 – 2008), precum şi a Sistemului Conturilor Naţionale (SCN 2008). Metodologia BPM6 a fost transpusă în legislaţia europeană prin Regulamentul UE nr. 555/2012 privind statisticile comunitare în domeniul balanţei de plăţi, al comerţului internaţional cu servicii şi al investiţiilor străine directe. Pentru detalii privind principalele modificări metodologice şi comparabilitatea datelor se poate accesa link-ul: Implementarea noilor standarde metodologice în statisticile elaborate de BNR
2. Pentru interpretarea datelor, la contul curent se vor avea în vedere următoarele:
   2.1. Bunuri (pe principiul balanţei de plăţi): Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică – Comerţul internaţional cu bunuri. Importurile FOB se calculează de BNR pe baza coeficientului de transformare CIF/FOB de 1,0430 determinat de INS: INS – Actualizarea coeficientului CIF/FOB. Principiul balanţei de plăţi presupune înregistrarea bunurilor pe criteriul „schimbului de proprietate economică” (se includ bunurile care intră în proprietatea rezidenţilor, indiferent dacă bunurile trec sau nu frontiera ţării respective), în timp ce în statistica comerţului internaţional, bunurile se înregistrează după criteriul „trecerii frontierei” (se includ bunurile care trec frontiera, indiferent dacă se află sau nu în proprietatea rezidenţilor). Pentru asigurarea respectării principiului „schimbului de proprietate economică”, datele furnizate de INS sunt ajustate de BNR, astfel că valorile exportului şi importului de bunuri din balanţa de plăţi sunt diferite de cele din statistica comerţului internaţional cu bunuri. Principala diferenţă dintre cele două statistici provine de la Prelucrarea bunurilor aflate în proprietatea terţilor, care, conform BPM6, a fost reclasificată de la comerţul cu bunuri la comerţul cu servicii, iar sursa datelor pentru această poziţie a fost modificată de la Comerţul internaţional cu bunuri la Cercetarea statistică trimestrială privind comerţul internaţional cu servicii, derulată de BNR;
   2.2. Servicii: Sursa datelor: Cercetarea statistică trimestrială privind comerţul internaţional cu servicii;
   2.3. Venituri primare: includ venituri din muncă, venituri din investiţii în active financiare (investiţii directe, de portofoliu şi alte investiţii) şi alte venituri primare (impozite, subvenţii);
   2.4. Venituri secundare: includ transferuri curente private şi transferuri ale administraţiei publice;
3. Investiţii străine directe: Creditele subordonate dintre intermediari financiari afiliaţi (bănci, IFN-uri) nu mai sunt considerate de natura investiţiilor directe, ca în BPM5, ci se înregistrează în contul financiar/ alte investiţii.
4. Soldul datoriei externe publice este calculat pe bază cash (nu include dobânda acumulată şi care nu a ajuns la scadenţă). Datoria externă publică directă include împrumuturile externe contractate direct de MFP şi autorităţile administraţiei publice locale, în baza legislaţiei privind datoria publică, inclusiv cele primite de MFP conform OUG nr. 99/2009 privind ratificarea Acordului Stand-By dintre România şi FMI, precum şi titlurile de stat cumpărate de nerezidenţi – calculate la valoarea de piaţă. Datoria externă garantată public include împrumuturile externe garantate de MFP şi autorităţile administraţiei publice locale, conform legislaţiei privind datoria publică. Împrumuturile de la FMI (pct. I.3.1 din tabel) reprezintă sumele trase în baza Acordului Stand-By cu România, exclusiv sumele primite de MFP de la FMI conform OUG nr. 99/2009 (punctul I.1.1.1 din tabel). Conform BPM6, alocările de DST de la FMI (pct. I.3.2 din tabel) sunt clasificate ca datorie externă pe termen lung.
5. Rata serviciului datoriei externe pe termen lung se calculează ca raport între serviciul datoriei externe pe termen lung şi exportul de bunuri şi servicii.
6. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii se calculează ca raport între rezervele internaţionale ale României (valută + aur) la sfârşitul perioadei şi importul mediu lunar de bunuri şi servicii din perioada respectivă.
7. Datoria externă pe termen scurt calculată la valoarea reziduală reprezintă soldul datoriei externe pe termen scurt la care se adaugă plăţile de rate de capital aferente datoriei externe pe termen lung scadente în următoarele 12 luni.
8. Datele de balanţă de plăţi sunt revizuite lunar; pentru a vizualiza datele revizuite aferente lunilor anterioare, precum și seriile de date istorice lunare şi trimestriale începând cu anul 2005 transpuse în metodologia BPM6, se poate accesa: Baza de date interactivă.

---

Banca Centrală Europeană a lansat recent „Our Statistics” – un website conceput în cooperare cu băncile centrale naționale din Eurosistem, prin care statisticile sale devin mai accesibile. Acesta poate fi accesat la adresa: https://www.euro-area-statistics.org/?lg=ro

Si asta se intampla intr-o economie care nu si-a dus reforma structurala pana la capat, ci doar a stopat-o timp de 12 ani. Stau si ma intreb ce justificare economica are lucrul asta.

Prima Casa

Dl. Florin Citu a ridicat pe saitul sau problema „Primei Case” – v. aici ultimul articol pe tema asta. Si din acest punct de vedere a fost atacata BNR, cum ca ar sustine acest Program. Insa acest Program nu depinde de BNR, iar Guvernul ar putea sa-l inchida in secunda doi.

Dar iata ce face Guvernul:

Economie HotNews

Programul Prima Casa a fost suplimentat cu 500 mil. lei, pe fondul legii darii in plata

„Ministerul Finantelor Publice propune suplimentarea plafonului de garantii aferent acestui an cu suma de 500 milioane de lei ca raspuns la solicitarile potentialilor beneficiari ai programului Prima casa.  „Initiativa legislativa parlamentara privind darea in plata a creat o incertitudine mare atat in privinta aplicabilitatii legii asupra creditelor contractate prin programul Prima casa, cat si din perspectiva impactului acestei legi asupra pietei imobiliare si pietei creditului ipotecar. Acesti factori au condus la o cerere foarte mare pentru acordarea de garantii in cadrul programului in primele patru luni ale anului 2016. S-a ajuns la situatia fara precedent in care plafoanele alocate bancilor pentru intreg anul 2016 au fost utilizate extrem de rapid”, mentioneaza MFP, citat de Mediafax.

Anul acesta, pana la 1 mai, au fost acordate 13.100 de garantii in valoare de 1,2 mld. lei fata de perioada similara a anilor 2015 si 2014, in care au fost acordate garantii in valoare de cca. 668 mil.lei si respectiv 536 mil. lei. Aceste evolutii au condus la necesitatea celei de-a doua redistribuiri a plafoanelor alocate pe institutii financiare in 2016.

Ministerul Finantelor Publice va monitoriza indicatorii pietei creditelor ipotecare pentru persoane fizice in perioada imediat urmatoare si va anunta in curand strategia pe termen mediu privind derularea programului Prima casa.

De la momentul initierii programului Prima casa, in 2009, pana la inceputul lunii mai 2016, au fost acordate peste 178.000 de garantii, reprezentand un volum total de garantare de circa 15 mld. lei, aferent unor finantari in valoare de 29,8 mld. lei.

Rata de neplata in cadrul programului este de 0,34% din total credite acordate. „

Care e justificarea economica? Observati: Guvernul a gasit imediat fonduri, ministrul Finantelor a gasit imediat bani. Grava e conceptia politicienilor nostri, nu atat a bancherilor, si anume ca statul are resurse nelimitate, vechi reflex din comunism cand statul facea si desfacea tot, le rezolva pe toate si nu exista ceva ce nu ar fi putut rezolva. Lucrul asta e mai grav decat faptul ca s-au suplimentat garantiile cu 500 milioane lei, din banii nostri.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre o chestiune interesanta: bugetul…

In primul rand: Hristos a inviat!! Suntem in Saptamana Luminata si va doresc tuturor numai bine si multa sanatate si sa ne ajute bunul Dumnezeu sa rezolvam cu bine problemele dificile prin care trecem. Pentru ca, din pacate, parca a inceput sezonul crizelor: criza de la Opera, apoi cea din sistemul de Sanatate – care nu poate lasa indiferent cetateanul. Si, in general vorbind, parca se simte – nu stiu cum sa spun – o stare de criza in societate ce ma preocupa si nu-mi face deloc placere. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa depasim aceste dificultati cu intelepciune!

De asemenea, vad ca se discuta o problema interesanta, mult mai interesanta decat pare la prima vedere. Aceasta ar putea fi formulata astfel: cum trebuie sa fie politica monetara in conditiile in care deficitul bugetar ar creste? Se aduce in actualitate chestiunea bugetului. Dar problema, mi se pare, are legatura cu crizele de care pomeneam mai sus. Se vorbeste deseori de filozofia bugetara. Insa fiecare intelege cam ce vrea prin aceste doua cuvinte: filozofie bugetara. Problema bugetului este una complexa, in general vorbind. Cu atat mai complexa daca vorbim despre bugetul Romaniei. Daca vorbim de bugetul Romaniei, problema te duce direct la Guvern. Pentru ca acesta il stabileste, iar ministerele il gestioneaza. Sistemul (bugetar) din Romania asta este. Chestiunea bugetului Romaniei nu se refera la cetatean, cum poate sunt tentati sa considere unii. Ci la Guvern. El este supus aprobarii Parlamentului, insa proiectia bugetara o face Guvernul. Bugetul este compus, daca se poate spune asa, din venituri si cheltuieli. Interesant este ca filozofia bugetara s-a axat intr-un trecut recent doar pe partea de cheltuieli, mai precis spus pe taierea acestora. Apoi s-a schimbat, atentia inclinandu-se catre venituri si modul de colectare, adica acest mod de colectare al veniturilor sa fie unul cu o eficienta ridicata. Apoi s-a dat un Cod Fiscal care a mutat povara fiscala pe cetatean. Si se poate observa ca efectele nu sunt dintre cele mai bune. Dar care e adevarul?

Interesant este ca s-a pus problema cheltuielilor, si anume ca acestea ar trebui reduse, dar nu s-a pus problema eficacitatii lor. Cat de eficient cheltuim? Caci strangerea unor venituri cat mai mari, chiar cu o colectare eficienta sau mai eficienta, nu rezolva problema. Trebuie sa cheltuiesti eficient pentru ca sa ai venituri mai mari! S-a ajuns pe vremea Guvernului Ponta la un excedent bugetar, dar mai degraba lucrul asta a insemnat o situatie de dezechilibru. Problema eficientei cheltuirii banului public nu s-a pus, la fel cum nu s-a pus si cand filozofia bugetara era axata pe taierea mecanica a cheltuielilor. Noi am facut din reducerea deficitului bugetar sub o anumita limita, inclusiv al celui structural, un scop in sine. Insa fara sa mai si cheltuim, evident ca nu se poate. Iar solutiile pe care le propunem, in aceasta privinta, sunt, de regula, ieftine. De exemplu, l-am auzit pe Traian Basescu propunand urmatoarea solutie pentru fluidizarea traficului in Bucuresti: sa renuntam la liniile de tramvai, ca sa se poata largi partea carosabila, punandu-se in locul tramvaielor troleibuze. Lasand la o parte faptul ca aceasta e, de fapt, o non-solutie, ceea ce remarcam totusi este ca e vorba de o solutie ieftina. Iar ceea ce a spus fostul Presedinte e simptomatic: noi cautam solutii ieftine intotdeauna, ceea ce, in final, nu rezolva problemele, dar mai si genereaza crize, cateodata serioase. Sa ne gandim ca si in cazul tragediei de la Clubul Colectiv, solutia de antifonare a Clubului a fost una ieftina. Ieftina si proasta. Consecintele au fost tragice.

Marea problema pe care o avem mi se pare ca ar fi tocmai aceasta eficienta scazuta a cheltuirii banului public, combinata cu un populism de ordin electoral, mai ales intr-un an electoral, cand se da drumul la cheltuieli absolut ineficiente, de natura sa sporeasca deficitul bugetar, sa mareasca datoria publica a tarii, dar fara sa se rezolve mare lucru. Mai exact spus, aproape nimic. Insa ar trebui spus ca responsabile de cheltuirea eficienta a banului public sunt ministerele. Si aici ar trebui spus ca Romania nu doar ca nu reuseste sa atraga asa cum ar trebui, eficient, fondurile europene, dar nici nu face investitiile necesare cresterii economice sanatoase. Va recomand sa cititi acest editorial din Adevarul: CFR, un cosmar inainte de Paste, care arata experienta unei jurnaliste in ceea ce priveste o calatorie cu trenul in Romania, pentru ca inainte de Sfintele Sarbatori se ducea acasa si a luat trenul. E acolo o expresie: bou-vagon. Bine zis: bou-vagon!! Se pot da si exemple de tronsoane de autostrada carora li s-a taiat, inaugural, panglica, dar pe care nu se poate circula. In alte parti e „o adevarata placere” – cuvintele autoarei – sa mergi cu trenul si autoarea editorialului, D-na. Lavinia Balulescu, da exemplu vecinei noastre, Ungaria. In alte parti poti sa circuli cat se poate de confortabil pe o autostrada terminata. De ce la noi se intampla astfel de fenomene negative, care il afecteaza direct pe cetatean? La Sanatate, iata, avem actuala criza a dezinfectantilor…

Pe mine ma bate gandul ca ministerele noastre s-au deprofesionalizat. Nu mai avem profesionistii pe care ii aveam in ministere acum 15-20 de ani. Un minister ar trebui sa fie un loc in care sa activeze un personal de elita. In orice caz oameni care au muncit in domeniul respectiv si stiu cu ce se mananca, ca sa ma exprim popular, domeniul, ii cunosc punctele tari, slabe si pot sa actioneze, datorita experientei acumulate, in mod eficient. Politizarea excesiva a acestor ministere, fenomenul coruptiei si al nepotismului, inclusiv politicile precare care nu au mai permis improspatarea personalului cu oameni bine pregatiti au condus la situatia actuala. Oamenii ce lucreaza in ministere, pe langa competenta si integritate, trebuie sa fie bine platiti. Problema este dimensionarea corecta a structurii ministeriale cu personal. La noi nu s-a respectat nici lucrul asta si s-a marit in perioada 2004-2008 numarul functionarilor publici cu 500.000 de oameni, peste 900.000 – numarul optim existent la sfarsitul guvernarii Nastase. Este de asemenea relevant faptul ca de ani de zile nu se gaseste o solutie care sa rezolve problema intreprinderilor, institutiilor de stat cu pierderi, iar aceste pierderi s-au acumulat de la un an la altul, ajungandu-se intr-o situatie nesustenabila. Exemplul TVR e unul de notorietate. Iar spitalele de stat functioneaza ca oricare alta intreprindere de stat, adica prost, ineficient, intr-un climat de dezinteres din partea factorilor decidenti.

Felul in care se cheltuieste banul public in Romania lasa mult de dorit: avem de a face cu o ineficienta cronica care se repercuteaza asupra starii generale a tarii. Iar marirea deficitului bugetar, lucru ce conduce la cresterea datoriei publice, face ca tara noastra sa fie vulnerabila la o viitoare posibila criza economica.

Mi s-au parut foarte interesante aceste doua articole semnate de Lucian Croitoru, de pe blogul sau:

Politica monetară în 2016

Se arata ca:

„Nu s-ar putea spune că decizia de politică monetară este ușoară pentru o țară ca România. Totuși, suntem cumva norocoși. Spre deosebire de unele economii dezvoltate, economia noastră poate genera suficientă cerere pentru a produce o inflație care permite BNR să aibă o politică monetară convențională. Cu toate acestea, politica noastră monetară nu este lipsită de provocări serioase. Una dintre aceste provocări apare atunci când condițiile interne cer întărirea politicii monetare în timp ce în zona euro sau în vecinătatea relevantă, politicile monetare se relaxează. Într-o astfel de situație apare riscul ca publicul să pună la îndoială justețea întăririi politicii monetare. Analiza care urmează prezintă mai întâi câteva componente care influențează credibilitatea politicii și apoi arată cum și când ar trebui modificată politica monetară în România.

 

Câteva elemente relevante pentru încredere

 

Pentru a fi eficientă, decizia de politică monetară are nevoie ca economia să aibă o adâncime financiară relativ mare. În România, această condiție este slab îndeplinită, creditul fiind sub 40 la sută din PIB. Aceasta înseamnă că cele mai multe tranzacții se finanțează din resursele interne ale firmelor, dacă avem în vedere că piața de capital deține o pondere infimă în piața financiară. Cu alte cuvinte, o decizie de politică monetară are în credit un canal de transmisie îngust. Asta înseamnă că deciziile de politică monetară trebuie luate întotdeauna la timp, orice întârziere slăbind suplimentar tracțiunea creditului.

Chiar și în limitele acestea înguste, pentru a fi atât de eficientă cât permite canalul, decizia de politică monetară ar trebui să fie credibilă, adică publicul trebuie să creadă că mișcarea este în direcția corectă. Desigur, credibilitatea depinde în primul rând de numărul de reușite din trecut ale politicii. Dar, lăsând planul intern la o parte, în prezent, credibilitatea este afectată de divergența accentuată a ciclurilor economice la nivelul Uniunii Europene și la nivel global. Dacă dobânda în zona euro este aproape zero și este redusă și mai mult, o eventuală creștere a ratei dobânzii în România ar putea să provoace confuzie pentru publicul intern, care ar putea fi neîncrezător într-o astfel de decizie, mai ales că și noi avem o deflație temporară. Căci prea puțini țin cont că ea este temporară, iar cauza ei nu este cea profundă și îngrijorătoare, adică cererea, ci cea potențial benefică a scăderii unor prețuri din cauza ofertei[1].

Condițiile pentru o astfel de confuzie există și, așa cum voi arăta în secțiunea următoare, se manifestă. În zona euro, reducerea ratelor dobânzii este esențială pentru a evita intrarea într-o spirală deflaționistă care ar crește valoarea reală a datoriilor și ar determina consumatorii și firmele să amâne cât se poate cumpărările de bunuri și servicii. Recent, BCE a relaxat și mai mult politica monetară prin reducerea ratelor dobânzii și prin extinderea volumelor și tipurilor de titluri ce vor fi achiziționate în cadrul programului de cumpărări de active. De asemenea, a menționat și posibilitatea lansării unei noi serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mediu-lung.

Mai mult, în unele economii ca Polonia, Cehia, Ungaria, ratele dobânzilor de politică monetară sunt mai mici ca în România. În Polonia rata dobânzii este de 1,5 la sută, în Ungaria de 1,35 la sută, iar în Cehia de numai 0,05 la sută. Publicul notează diferența dintre ratele dobânzii în aceste țări și rata de 1,75 la sută existentă în România, dar neglijează că în aceste țări ratele din piața monetară sunt în general apropiate de rata de politică monetară, în timp ce la noi sunt semnificativ mai mici.

Un alt element foarte important privește starea economiei mondiale și perspectivele ei previzibile. Anul 2016 a început cu o creștere rapidă și amplă a volatilității piețelor financiare. Foarte rar întâlnită la început de an, agitația de pe piețele financiare s-a disipat relativ rapid. În afară de pierderile suferite de investitori, turbulențele au readus în discuție cu și mai multă forță două întrebări referitoare la (i) pericolele la adresa revenirii economiei globale si la (ii) cât de adecvate sunt politicile monetare și fiscale stimulative. La niciuna dintre aceste întrebări răspunsurile nu se aliniază într-o singură direcție. Și această divergență poate crea neîncredere într-o măsură de întărire a politicii monetare.

Referitor la primul aspect (vezi FT View) , o parte a economiștilor și unele instituții subliniază trei tendințe care pun în pericol însănătoșirea economiei globale: nivelul scăzut al cererii globale, reducerea intrărilor de capital în economiile emergente și incertitudinile din economia Chinei. Cauzele mai profunde ale acestor tendințe sunt problemele structurale ale economiei globale, cum sunt cele demografice, dezechilibrele globale încă mari etc. Sunt însă și economiști care văd partea plină a paharului și critică piețele pentru tendința lor de a se concentra pe evoluțiile negative pe termen scurt. În viziunea lor, China este o economie care își încetinește creșterea economică, dar care are o creștere relativ mare a consumului, prețul petrolului este mai degrabă benefic pentru creștere, băncile sunt într-o poziție mult mai bună ca în 2008, țările cresc fără a acumula noi datorii, iar dezechilibrele globale s-au redus, deși au rămas la niveluri relativ înalte.

Și în privința celui de-al doilea aspect (politicile monetare și fiscale stimulative), viziunile sunt diferite (vezi FT View). Pe de o parte, sunt cei care cred, ca și majoritatea celor care operează în piață, că stimulii monetari oferiți prin relaxările cantitative introduc distorsiuni în piețele financiare. Una dintre critici este aceea că stimulii nu reușesc să crească cererea agregată, lucrând numai pe canalul de avuție, adică prin intermediul ratei de schimb. Din acest motiv, politicile nu pot să fie cu adevărat eficiente. O altă critică importantă este aceea că relaxarea monetară aplatizează curba randamentelor și duce la creșterea prețurilor acțiunilor peste nivelul de echilibru. Pe de altă parte, sunt cei care cred, indiferent de poziția menționată mai sus privind revenirea economiei globale, că decidenții trebuie să fie pregătiți să administreze noi stimuli dacă ar fi necesar. Problema cu această poziție este că băncile centrale par să rămână fără muniție (în special lipsa activelor de calitate).

În sfârșit, la fel de importante pentru politica noastră monetară sunt condițiile concrete ale economiei noastre și perspectiva politicii fiscale. În cazul particular al României, reducerea impozitelor a accentuat excedentul de cerere, care amplifică presiunile inflaționiste, și a generat deflație. Suntem în situația greu de înțeles de către public în care avem o deflație sub care mocnesc presiunile inflaționiste.

Deși avem o deflație temporară, sunt două probleme cu ea. Pe de o parte, se știe că inflația este supraestimată, din cauza modului în care se măsoară. De exemplu, înainte de 1996, în SUA inflația era supraestimată cam cu 1,6 puncte procentuale (Solow și Taylor, 1998). Nu avem o astfel de cercetare pentru inflația noastră, dar e de presupus că există o anumită supraestimare, din moment ce supraestimarea inflației există peste tot în lume din cauza modului în care este măsurată. Aceasta înseamnă că deflația de facto este mult mai mare, ceea ce ar putea impacta anticipațiile într-un mod pe care nu îl evaluăm în totalitate. Pe de altă parte, știm că gap-ul PIB este subestimat din cauza înclinației spre a supraestima nivelul PIB potențial (Croitoru, 2016). Aceasta înseamnă că presiunile inflaționiste de facto venind de la gap-ul pozitiv al PIB pot fi mai mari decât cele pe care le estimăm. E posibil ca cele două efecte să se compenseze reciproc, dar nu știm cu suficientă precizie.

 

Ce ar trebui să facem?

 

Având aspectele de mai sus menționate, ar trebui să spunem ce ar trebui făcut. Unii economiști au argumentat că reducerea ratei dobânzii de către BCE va trebui urmată de reducerea ratei dobânzii în România, confirmând ideea enunțată mai sus, conform căreia credibilitatea politicii autohtone se reduce când ciclul domestic diverge față de cel al centrului. Reducerea ratei dobânzii de către BCE a fost necesară ca răspuns la revenirea deflației și a revizuirii în jos a perspectivelor de creștere economică. În România situația este total diferită. Fără reducerea TVA, rata inflației nu ar fi coborât notabil sub limita inferioară a benzii BNR în 2016.

Dimpotrivă, în ultimii trei ani, PIB a crescut cu rate mai mari ca cele potențiale în condițiile în care, în opinia mea, PIB a atins nivelul potențial încă din 2013. Am adus recent argumente în acest sens, arătând că inflația cererii a rămas relativ stabilă în perioada 2013-2015 la un nivel în vecinătatea lui 1,8 la sută, dar volumul creditelor noi a crescut în ritm alert. Acest lucru a fost posibil deoarece cererea suplimentară creată prin reducerea TVA a fost plasată în special în importuri de bunuri, solicitând numai parțial creșterea gradului de utilizarea a capacităților interne de producție, evitând astfel creșterea inflației. În final însă, creșterea cererii indusă prin reducerea TVA și creșterea salariilor se vor reflecta și într-o inflație mai mare.

BNR a anunțat încă de la început că relaxarea politicii fiscale în condițiile în care se reduce TVA de la 24 la 20 la sută și cresc cheltuielile salariale în proporții nesustenabile va fi nevoită să întărească politica monetară. Deficitul bugetar de peste 3 la sută în 2016 și de 4 la sută în 2017 vor adăuga mult la excedentul de cerere. În plus, deși rata noastră de politică monetară este de 1,75 la sută, depășind ratele din regiune, ea este totuși semnificativ mai mare ca dobânzile de pe piața interbancară, care sunt bine sub 1 la sută, astfel că politica noastră monetară este mult mai relaxată decât apare la prima vedere.

Pornind de la ideea că România se confruntă deja cu un excedent de cerere și având clarificată poziția relativă a politicii monetare în regiune, apare că cel mai indicat lucru este, mai întâi, aducerea ratelor dobânzii de pe piața interbancară la nivelul de 1,75 la sută. Abia apoi va fi necesară o creștere a ratei dobânzii de politică monetară. Iar această creștere a ratelor dobânzii de pe piața interbancară (Robor 3M) trebuie începută la timp, cu atât mai mult cu cât, așa cum am subliniat înainte, canalul creditului are o eficiență scăzută a transmisiei din cauza adâncimii financiare reduse a economiei.

Cu noul nivel al ratelor dobânzii efective, este numai o chestiune de timp până când intrările de capitaluri se vor accelera. Deocamdată, nu vedem o creștere a intrărilor de capitaluri private, probabil reținute de incertitudinea crescută din zona euro, de divizarea menționată mai sus a opiniilor privind însănătoșirea economiei globale, și de perspectiva creșterii ratelor dobânzii în SUA, care va atrage capitaluri înaintea noastă. Dar din moment ce, așa cum am arătat mai sus, este larg răspândită printre decidenții din țările dezvoltate ideea că trebuie să fie oricând pregătiți pentru noi relaxări ale politicilor dacă a fi nevoie, multe capitaluri vor descoperi că este relativ eficient să migreze spre România într-un volum crescut. Mai rămâne ca investitorii să stabilească dacă investiția ar fi și relativ sigură, adică nu va fi alterată de politicile fiscale și de politici ale veniturilor salariale aventuroase.

În opinia mea, dacă politicile fiscale vor fi menținute în limite rațional acceptabile pentru investitorii străini, nu mai e mult până când vom resimți presiuni pentru aprecierea leului concomitent cu creșterea presiunilor inflaționiste. Acestea din urmă vor veni pe ruta creșterii anticipațiilor inflaționiste, a creșterii excesului de cerere și, probabil, a creșterii prețurilor externe odată cu accelerarea creșterii economice în SUA.

Și din această perspectivă, momentul creșterii ratelor dobânzii din piața interbancară este important. Dacă această creștere, pe care banca centrală o poate influența, intervine prea târziu, s-ar putea ca momentul creșterii ratelor dobânzii să coincidă cu reluarea viguroasă a intrărilor de capital și cu creșterea anticipațiilor inflaționiste. Această coincidență va genera dilema ratei dobânzii: temperarea anticipațiilor inflaționiste va cere creșterea ratei dobânzii; temperarea intrărilor de capitaluri vor cere reducerea ratei dobânzii. Această dileme este echivalentă cu dispariția ratei dobânzii ca instrument operațional al politicii monetare.

În consecință, întărirea politicii monetare trebuie să înceapă cât mai devreme în anul 2016, cu pași relativ mici, prin creșterea ratelor dobânzii de pe piața interbancară. Această cerință ar deveni inadecvată doar dacă noul program de relaxare cantitativă al BCE s-ar dovedi total ineficient și forțe pe care acum nu le înțelegem, ar face ca inflația negativă din zona euro să fie exportată masiv și în economiile emergente din uniunea europeană. Dacă acest scenariu s-ar materializa, inflația de bază nu ar mai reveni rapid spre niveluri pozitive încă din 2016, așa cum predicționează BNR. Un astfel de scenariu este, totuși, improbabil.

 

Bibliografie

Croitoru, Lucian (2015), „Contextul dificil al următoarei decizii de politică monetară a BNR”, www.bnro.ro, 29 septembrie.

Croitoru, Lucian (2016), „Greșim în mod sistematic când estimăm PIB potențial și rata naturală a dobânzii?”, www.opiniiBNR.ro

Solow, Robert M.; John B. Taylor (1998), “Inflation, Unemployment and Monetary policy” Cambridge, The MIT Press.

FT View: Global economy warrants concern, not panic

http://www.ft.com/intl/cms/s/0/f3a3ae7a-e77f-11e5-bc31-138df2ae9ee6.html#axzz435OJzilB.

[1] Reiau aici un subsol dintr-un articol anterior (Croitoru, 2015) pe o temă asemănătoare în care exprimam precauții față de termenul „deflație”. Iată subsolul: Este necesar să precizez că deflație înseamnă, conform dicționarului, orice scădere a prețurilor. Totuși, economiștii sunt atenți când folosesc acest cuvânt, pentru că scăderea prețurilor poate însemna ceva bun sau ceva rău. Pentru a face legătura cu semnificația negativă a cuvântului, Buiter (2003) definește deflația a fi „o scădere susținută a nivelului general al prețurilor bunurilor și serviciilor, adică o rată a inflației negativă în mod persistent”. Bernanke (2002), definește deflația ca pe „o scădere generală a prețurilor” cu accent pe cuvântul „general”. La orice moment în timp, în special într-o economie cu inflație scăzută „prețurile unor bunuri și servicii vor fi în scădere. Declinul prețurilor într-un sector specific poate apărea deoarece productivitatea crește și costurile scad mai rapid în acel sector decât în altă parte sau din cauză că cererea pentru producția acelui sector este slabă relativ la cererea pentru alte produse și servicii. Scăderile prețurilor specifice unui sector, așa inconfortabile cum pot fi pentru producătorii din acel sector, nu sunt în general o problemă pentru economie în ansamblu și nu constituie deflație. Deflația per se apare numai când scăderea prețurilor este așa de răspândită că indicele mai larg al prețurilor, cum ar fi indicele prețurilor de consum, înregistrează scăderi curente.””

si

Politica fiscală și politica populismului

Se arata ca:

„Deciziile de politică monetară sunt luate de banca centrală, iar cele de politică fiscală sunt luate de parlament și de guvern. Cum vor acționa acești centri de decizie în următorii aproape 2 ani? Banca centrală estimează că, la sfârșitul anului 2017, inflația va fi aproape de limita superioară a benzii țintite. Despre deficitul bugetar știm că există forțele politice și măsurile populiste ce îl vor împinge în jurul a 3 la sută din PIB în 2016. Fără alte măsuri, deficitul va ajunge în jur de 4 la sută din PIB în 2017, schimbând traiectoria datoriei publice din descendentă în ascendentă. Aici este problema: vor exista forțe politice care să adopte la timp măsuri care să reducă acest deficit? Vom răspunde la această întrebare pornind de la comparații cu situații similare din trecut.

 

Nu repeți o greșeală când sunt altele noi de făcut

 

Din perspectiva relaxării fiscale și a alianțelor politice care o susțin, anul 2016 seamănă deja cu anul 2008 mai mult decât au semănat alți ani electorali între ei. Iar șansa ca această asemănare să apară și pentru anii imediat următori, adică pentru 2009 și 2017, este mare, deși anul 2017 nu este un an electoral, cum a fost anul 2009. Iar aceasta, așa cum vom arăta imediat, nu este o veste bună.

Dacă este să se materialize, asemănarea se va identifica prin patru componente: (i) existența a două partide, cu identități doctrinare asumate (nu neapărat confirmate) diferite, cu un număr similar de voturi în parlament, care dețin împreună o majoritate confortabilă; (ii) alierea cu succes a acestor doi adversari politici în anii electorali pentru măsuri populiste și apariția derapajelor bugetare; (iii) reproducerea în alegeri a poziției de la punctul (i) și formarea unui guvern al celor două partide în anul imediat următor celui electoral (adică 2009 și respectiv 2017), incapabil să inițieze măsuri pentru inversarea derapajelor bugetare; și, în sfârșit, (iv) asumarea, cu întârziere și sub presiunea piețelor, de către unul din cele două partide a măsurilor corectoare.

Modelul descris conține o asimetrie distrugătoare, descrisă de componentele (ii) și (iii). Cele două partide se pot coordona pentru a implementa politici populiste, dar în anul următor, când ar trebui începută readucerea deficitului în limite sustenabile, apare un eșec de coordonare, dacă rezultatul alegerilor este strâns. Acest model a funcționat în anii 2008-2009.

În 2008, cele mai mari partide politice ale momentului (PSD și PDL) erau adversari politici, dar au reușit, în virtutea unui mecanism pe care îl vom descrie imediat, să fie de acord asupra unor politici fiscale și de venituri profund populiste, uneori implementate de un al treilea partid, vechiul PNL, aflat la guvernare. În 2009, cele două partide mari s-au coalizat pentru a guverna, dar nu au reușit să cadă de acord asupra măsurilor necesare pentru a aduce deficitul bugetar în limite sustenabile. Pe fundalul crizei financiare mondiale, finanțarea deficitului bugetar devenea tot mai scumpă și incertă. Sub aceste presiuni, coaliția a cedat și guvernul PDL, cu identitate ideologică asumată de dreapta, a decis tăierea salariilor din sectorul bugetar în 2010 pentru a evita un derapaj fiscal incontrolabil. Președintele Băsescu a jucat un rol cheie atât în formarea guvernului PDL-PSD, cât și în mutările politice care aveau să ducă la corecția fiscală necesară. Acele corecții au contribuit la mărirea numărului de  admiratori ai coaliției intitulată USL.

În 2016, din nou, cele mai mari partide ale momentului (PSD și noul PNL) se înțeleg perfect asupra unor politici populiste. Astfel, ele au pus bazele unui derapaj periculos al deficitului bugetar în 2016 și 2017. E adevărat, prin vot, publicul ar putea duce la demontarea modelului descris de condițiile (i)-(iv) prin defavorizarea abruptă la vot, anul acesta, a unuia dintre partidele mari (anularea condiției (iii), privind numărul relativ similar de voturi în parlament). Ipoteza mea însă este că acest lucru nu se va întâmpla, iar în 2017 cele două partide se vor asocia pentru a guverna, dar, ca și în 2009, nu vor reuși să ia măsurile necesare pentru a readuce deficitul în limite sustenabile. Aceasta ar fi, în mai multe detalii, vestea proastă la care m-am referit la început. Pentru a evita ca datoria publică să se înscrie pe o pantă ascendentă, unul dintre cele două partide va fi nevoit să-și asume sarcina nepopulară a repunerii politicii fiscale pe direcția cea bună.

Poate că mulți nu cred în repetarea aspectelor negative ale istoriei și speră că cele două partide vor forma un guvern de coaliție, care, spre deosebire de cel format în anul 2009, va iniția măsuri care să reducă derapajul bugetului, mai ales că în 2017 nu sunt alegeri prezidențiale, ca în 2009. Totuși, șansele ca acest scenariu să funcționeze sunt mici. Nu pentru că așa s-a dovedit în anul electoral 2009, ci pentru că există un mecanism care garantează apariția unui echilibru politic prost care împiedică luarea de măsuri fiscale care să readucă echilibrul bugetar într-o poziție contraciclică.

 

Mecanismul unui echilibru politic prost  

 

Înainte de a descrie mecanismul care duce la echilibrul politic prost din perspectiva fiscală, este necesar să menționăm că sporul de venituri bugetare favorizează apariția mecanismului respectiv. Veniturile bugetare au fost în creștere în anul electoral 2008 și se pare că vor fi în creștere și în anul electoral 2016. În 2008, creșterea veniturilor bugetare s-a datorat boom-ului, în 2016 se datorează în special revenirii consumului, care s-a accelerat, fiind stimulat inclusiv de reducerea TVA. Veniturile suplimentare astfel obținute sunt și condiția sine qua non pentru apariția presiunilor sporite pentru redistribuirea lor cât mai rapidă.

Presiunile pentru redistribuirea rapidă țin de rata preferinței de timp pe care o are fiecare om (preferințele intertemporale). Deoarece există, în medie, o înclinație spre a consuma acum mai degrabă decât în viitor, publicul este nerăbdător să beneficieze de veniturile suplimentare ale bugetului. Această înclinație este suficientă pentru ca partidele politice, indiferent de ideologia lor, să intre în concurență pentru a satisface graba oamenilor de a beneficia de veniturile suplimentare (Croitoru, 2015). Concurența aceasta duce la acumularea promisiunilor populiste și la imposibilitatea respingerii lor. În anul alegerilor, respingerea măsurilor populiste ar duce la pierderea de voturi. Acesta este mecanismul obiectiv care asigură succesul coordonării în ceea ce privește măsurile populiste.

Dar există și un mecanism care asigură eșecul atunci când ar trebui luate măsuri de austeritate. Se știe că niciun partid nu dorește să reverseze măsurile de tip Moș Crăciun. Totuși, cu un deficit bugetar relativ mare, piața pune o presiune crescândă pe partidele aflate la guvernare prin creșterea costului datoriei publice. Dacă aceleași partide care au luat măsurile populiste sunt împreună la guvernare în anul de după alegeri, ele intră în concurență pentru a stabili cine rezistă cel mai mult fără a reversa măsurile populiste. Când costurile de finanțare devin prea mari, inițierea măsurilor de reducere a deficitului devine inevitabilă. Atunci coaliția se rupe. Dacă la guvernare rămâne partidul care dă un rol mai mare pieței în administrarea economiei, atunci se fac unele reforme. Dacă la guvernare rămâne partidul care dă rol mai mare politicienilor în administrarea economiei, atunci se poate aluneca spre o criză economică. Același rezultat l-ar avea și un guvern tehnocrat sprijinit de o coaliție, deoarece cele două partide din coaliție se vor feri să sprijine de la început măsurile nepopulare de reducere a deficitului.

Președintele Iohannis și liderii partidelor politice pot crede în repetarea istoriei, sau nu. Dacă nu cred, vor încerca să sprijine formarea unui guvern de coaliție între PNL și PSD, cu speranța că acest guvern va iniția măsuri care să reducă derapajul bugetului. Mergând pe această logică, este posibil ca în 2017 să apară o coaliție între PSD și PNL. Ea va rezista câteva luni, până la un an, timp în care măsurile nepopulare de reducere a deficitului se vor evita. Președintele știe că numai dacă ar reuși să convingă cele două partide să readucă deficitele pe panta sustenabilă țara poate rămâne macroeconomic stabilă. El va utiliza toate mijloacele de convingere de care dispune.

Numai că, mecanismul descris aici de generare a echilibrelor politice proaste nu va permite coaliției să impună măsurile corective. În final, probabil că partidul care va avea dreptul să-l propună pe primul ministru va rămâne la guvernare. El va fi sprijinit de celelalte partide pentru a adopta corecțiile necesare. Acest sprijin nu este contabilizat de votanți în defavoarea partidelor atât timp cât acestea se află în opoziție. Astfel, sprijinul politic pentru partidul aflat la guvernare este asigurat.

 

Concluzii

 

Din perspectiva analizei prezentate aici, rezultă două concluzii: (i) există o mare probabilitate ca derapajul bugetar din 2016 să nu poată fi eliminat înainte de 2018; (ii) acel partid care va câștiga alegerile parlamentare din 2016 și îl va da pe primul ministru are șanse mari să piardă alegerile din 2020, deoarece intrarea într-o coaliție cu celălalt partid mare îl va face să ajungă inevitabil să ia cu întârziere măsurile necesare de redresare bugetară.

Având acest rezultat stabilit, este optim pentru partidul care va câștiga alegerile și îl va da pe primul ministru să treacă imediat la măsuri de readucere a deficitului bugetar la niveluri sustenabile, scurtând astfel timpul de restabilizare a economiei și creându-și șanse să câștige și alegerile din 2020.

Presupunând că aderă la această logică, partidul care îl va da pe primul ministru trebuie să-și asume un plan de reducere a deficitului bugetar și să refuze o alianță cu celălalt mare partid imediat după alegeri. Formula optimă din perspectiva stabilității economice și posibilă din punct de vedere politic este o alianță între partidul care îl va da pe primul ministru și partide mai mici care sprijină readucerea deficitului la niveluri sustenabile.

Cu o astfel de formulă politică, deficitul bugetar are o șansă crescută să intre pe o pantă descendentă încă din 2017. În acest fel se pot asigura premisele ca politica monetară și politica fiscală să poată coopera eficient pentru atingerea obiectivelor specifice fiecăreia dintre ele.

Bibliografie

Croitoru, Lucian (2015), „Democracy, Political Competition and Public Debt”, Transylvanian Review of Administrative Sciences, Issue 45 E, June, pp. 27-40.”

Reiau intrebarea pusa de Dl. Croitoru:

„Aici este problema: vor exista forțe politice care să adopte la timp măsuri care să reducă acest deficit? Vom răspunde la această întrebare pornind de la comparații cu situații similare din trecut.”

Iar la sfarsit spune:

„Cu o astfel de formulă politică, deficitul bugetar are o șansă crescută să intre pe o pantă descendentă încă din 2017. În acest fel se pot asigura premisele ca politica monetară și politica fiscală să poată coopera eficient pentru atingerea obiectivelor specifice fiecăreia dintre ele.” (subl. mea)

Sincer va spun, ma astepam, mai ales din partea unui cercetator pasionat de calibrul D-lui. Croitoru, la ceva mai mult in acest al doilea articol citat. Si anume: ce se va intampla cu politica monetara daca nu se va reduce (sau nu se va putea reduce) deficitul bugetar? Cum ar arata sau cum ar trebui, in viziunea domniei sale, sa arate politica monetara in acest caz? Pentru ca domnia sa vorbeste despre cooperarea eficienta dintre politica monetara si politica fiscala, in cazul in care deficitul bugetar ar intra pe o panta descendenta. Rezulta ca in celalalt caz – daca va intra pe o panta nu descendenta ci ascendenta – politica monetara si politica fiscala nu mai pot coopera eficient. As fi vrut o detaliere al acestui ultim aspect. Pentru ca iata ce spun si alti analisti, de exemplu Dl. Lucian Isar:

Romania este condusa prin inducerea periodica de crize

Se arata ca:

„Romania, desi este o tara bogata, a crescut in medie cu doar 1% pe an in ultimii 26 de ani.

Justificarea pentru aceasta subperformanta remarcabila vine din capturarea statului si din inducerea periodica de crize de catre cei care au avut control asupra parghiilor/politicilor economice.

Controlul unui stat prin inducerea de crize economice si generarea de potential pentru derapaje este o maniera premeditata si eficienta de a mentine puterea.

O populatie saracita si fara perspective este mai usor manipulata. Romania este un laborator de experimente. In zonele sarace din Romania eficienta metodei de a conduce prin crize este evidenta. Captura statului este omniprezenta. Un exemplu din Vaslui, instructiv si edificator este descris in urmatorul linkhttp://invaslui.ro/2015/09/20/transmir-intra-in-insolventa-dup-ace-a-castigat-milioane-de-euro-cu-ajutorul-psd-regele-asfaltului-da-acum-o-teapa-statului-si-catorva-constructori/

Capitalismul aplicat in Romania a fost edificat de echipa ex-pres. Iliescu in perioada ’90-’92 si este similar cu cel impus in Rusia de echipa ex-pres. Yeltsin. Atunci au fost fixate coloanele de baza. Pastrarea puterii pe parcursul a 26 de ani de catre aceeasi corifei a fost realizata prin captura si inducerea de crize.

Forta metodei de a se mentine la puterea prin captura statului si prin inducerea de crize vine din:
– impactul amplu al unei crizei asupra societatii prin ruperea panzei societale
– propagarea fricii si inhibarea optimismului investitional
– mecanismele profund umane ale comunitatilor de a cauta o ancora de stabilitate in figura tatucului.

Generarea unei crize este doar inceputul. Propaganda si panica fac restul.

Dupa inducerea unei crize recuperarea economiei si a societatii dureaza. La o scadere de 20% este nevoie de o creste de 25% doar pentru a ajunge la acelasi nivel de plecare.

In cazul Romaniei nivelul de la sfarsitul anului 2008 a fost atins de abia la sfarsitul lui 2015. Un pas de 7 ani. Episoade similar se regasesc pe parcursul intregii perioade post revolutionare.

O populatie ce se bucura de bunastare se poate emancipa si nu mai este usor controlata.

Pe parcursul ultimilor 26 de ani avem exemple multiple de crize “puse cu mana”. Exemple pot fi saltul cursului de schimb dolar leu de la 7 000 la 14 000 si revenirea dupa 48 de ore la 9 000 lei in 1997, “declaratia de incapacitate de plata” facuta din greseala in 1999, scaparea cursului euro leu in 3,1 simultan cu liberalizarea creditarii in 2007, pastrarea dobanzilor la niveluri paralizante pe parcursul intregii perioade de criza 2009-2010 si restrictionarea normelor de creditare si provizionare.

Erorile de politica monetara si de credit nu au facut decat sa genereze si sa aplifice crizele. Cumpararea vectorilor de opinie si canalizarea publicitatii bancare au reusit sa mute atentia publicului de la conducerea Romaniei prin criza.

Momentan ne confruntam cu amenintarea facuta de un consilier BNR (Croitoru) de crestere a dobanzilor cand inflatia este la -3% anualizat, cu amenintarea privind modificarea (inasprirea) conditiilor de creditare prin noi norme BNR pentru creditul ipotecar, cu declaratiile panicarde ale presedintelui Consiliului Fiscal,cu ghidaje (moral suasion folosita stramb) de finantare si numire a prietenilor, de evitare a evidentierii ilegalitatilor, de restructurare/salvare/vanzare selective a portofoliilor bancilor private.

Criza nu se mai poate manifestain 2016 deoarece procesele economice au inertie. In schimb, prin tragerea franei de mana de catre decidentii de politica monetara si de credit se poate induce o criza in 2017.

Experienta conducerii Romaniei prin crize in ultimii 26 de ani a contribuit determinant la ritmul mediu redus de crestere si cel mai mult la dezvoltarea inegala a regiunilor Romaniei.”

Si uite asa incep jocurile prin finantele Romaniei. Politice, desigur. Insa Dl. Croitoru a vorbit despre faptul ca „momentul creșterii ratelor dobânzii din piața interbancară este important”. Dar Dl. Isar, aici, vorbeste si despre:

„Consilieru’ Croitoru de la BNR a iesit in evidenta zilele trecute cu o opinie panicarda.

Spectrul angajarii in sectorul privat il sperie pe un vajnic libertarian.

Teama a facut ca desi spune ca negrul e alb, sa puna chiar el negru pe alb motivul simplu pentru care parlamentul ar putea sa destituie Consiliul de Administratie al BNR:

neindeplinirea in 10 din 11 ani a singurului obiectiv stabilit in legea 321/2004, asigurarea stabilitatii preturilor in Romania.”

Iar Dl. Florin Citu iata ce spune:

BNR trebuie sa accepte, costul independentei este puterea limitata

„Ministrul de finante al NZ a trimis o scrisoare oficiala guvernatorului bancii centrale, RBNZ. In scrisoare acesta cere o intalnire cu guvernatorul bancii centrale pentru a discuta despre performanta recenta a bancii centrale. Banca centrala a NZ este cea mai independenta din lume dar tot trebuie sa explice, intr-un sistem democratic, societatii ce a facut sau ce nu a facut.

A reusit sa atinga obiectivul cu care a mandatat-o societatea sau nu . Daca nu, de ce nu si asa mai departe. O situatie normala intr-o democratie moderna. Iar de aceasta data ministrul finantelor, in numele societatii, are un motiv serios pentru a cere o evaluare a performantei RBNZ-inflatia ramane inca sub tinta. Inflatia sub tinta pentru o perioada lunga de timp ar putea arata ca banca centrala a pastrat in trecut politica monetara mult prea restrictiva cu efecte negative pentru cresterea economica pe termen scurt, pe langa alte lucruri. Asa se fac lucrurile in tara cu una dintre cele mai libere economii din lume ( a 3-a cea mai libera economie din lume dupa Hong- Kong si Singapore).

Bineinteles ca nu ai cum sa vezi o situatie similara in Romania. Raspunsul pe care l-ai primi imediat este ca legea nu cere asa ceva. Si este adevarat. In acest moment legea ofera bancii centrale privilegiul de a-si alege tinta dar si modul prin care sa ajunga la tinta(1) . Mai mult nu exista nicio lege, acord, reglementare care sa spuna cand trebuie sa ajunga BNR la tinta si mai ales ce se intampla daca nu ajunge la tinta. Altfel spus, ce se intampla daca preturile nu sunt stabile in Romania? Dupa cum stim foarte bine, nimic.

Banca centrala, BNR, nu raspunde formal in fata societatii ca orice alta institutie in cazul in care deciziile luate nu au dus la rezultatul promis sau si mai rau au avut efecte negative pentru economie. Banca centrala devide nivelul tintei de inflatie pe care si-l si pe care ulterior il discuta cu guvernul. Da, prezinta un raport de activitate in Parlament dar atunci cand tu iti alegi tinta si instrumentul nu mai ramane nicio parghie prin care societatea sa poata sa te controleze. Elementul principal aici il reprezinta faptul ca tinta este aleasa de BNR deoarece majoritatea bancilor centrale au libertate in a-si alege instrumentul prin care sa “livreze” preturi stabile in jurul tintei de inflatie (2).  Astfel societatea nu are cum sa ceara sanctiuni daca tinta nu a fost atinsa pentru ca nu societatea a ales tinta. Pare un lucru minor dar este ceea ce asigura independenta totala bancii centrale fara niciun fel de raspundere-putere absoluta.

Puterea limitata este pretul independentei de politica pe care il plateste orice institutie detinuta de stat. Aceasta este regula de baza intr-o democratie.

Independenta bancii centrale fata de politic este importanta. Este cel mai important lucru castigat de bancile centrale in ultimii 30 de ani. Numai ca avand in vedere ca si bancile centrale sunt controlate de functionari numiti politic este periculos sa oferi putere absoluta unei astfel de institutii. In tot acest “design” al sistemului bancar romanesc lipseste ceea ce in engleza este foarte bine surprins de “accountability”.

Ai nevoie de mai multe cuvinte sau chiar propozitii sa traduci in romana ce inseamna “accountability”. Ar trebui sa fie un semn pentru noi ca societate. Este clar ca nu este ceva ce ne preocupa foarte mult. Totusi, stim ca este importanta aceasta “accountability” pentru ca o cerem de la institutii. In aceste zile asistam la foarte multe discutii despre cum controlam derapajele SRI si SIE dar nicio discutie despre cum controlam banca centrala. Romanii inteleg pericolele care vin dinspre serviciile secrete cand au prea multa autonomie. Lasate libere fara niciun fel de supervizare aceastea au tendinta sa acapareze puterea. Intelegem acest lucru acum dupa 50 de ani de comunism. Cel putin sper ca intelegem.

Toate aceste institutii, inclusiv banca centrala, sunt la fel de importante iar lasate libere in mana unor functionari pot produce dezastre cu consecinte tragice pe termen lung in societae. Banca centrala are puteri foarte mari, mai mari decat intelege cea mai mare parte a societatii, si de aceea este important ca aceste puteri sa fie folosite pentru societate si nu pentru clasa politica sau interese personale. In 1968 Milton Friedman spunea ca cel mai rau lucru pe care il poate face politica monetara este sa devina ea insasi un factor de instabilitate in economie. O banca centrala independenta politic cu puteri absolute fara niciun fel de control din partea societatii are cele mai mari sanse sa devina o sursa majora de instabilitate in economie- Politica monetara prociclica in perioada 2006-2010 confirma opinia lui Milton Friedman.

Fara constrangeri din partea societatii si fara “accountability” retorica BNR este simpla- cand ceva merge bine este datorita politcii monetare, cand merege prost altii sunt de vina. Daca suna a discurs politic nu este o intamplare. In acest moment motivatia BNR este sa joace politic si sa pastreze privilegiile si mai ales aceeasi componenta a boardului de la un mandat la altul.

Bancile centrale au evoluat odata cu societatea. In timp, am inteles cateva lucruri (cel putin eu):Este nevoie de mai putina aroganta si mai multa modestie. Este periculos sa crezi ca poti sa controlezi un sistem complex si dinamic cu miscari fine de dobanda – “fine tuning”. Ai nevoie de reguli si transparenta si nu de decizii discretioane si invaluite in mister (nu putem sa va spunem ce faceti pentru ca nu ati intelege si este mai rau, este retorica BNR atunci cand cerem transparenta). Si independenta politica vine la schimb cu limitarea puterilor. Acesta este pretul platit de toate institutiile intr-o democratie. De fapt a treia lectie, independenta bancii centrale nu este gratuita, le include si pe primele doua. Indepententa de politica vine cu responsabilitati, raspunderi, modestie, reguli – accountability.

Astfel o banca centrala independenta in implementarea politcii monetare accepta un obiectiv care este dorit si asumat de societate (2). Iar pentru a elimina si mai mult motiviatia unor decizii politice numarul mandatelor trebuie limitat (3).

Revenind la situatia specifica din Romania, in acest moment politica monetara este independenta de jure de influenta politica. Dar faptul ca tinta este decisa doar de banca centrala elimina orice control asupra bancii centrale. In plus lipsa limitei de mandate introduce motivatia pentru guvernator (indiferent de persoana care ocupa pozitia respectiva) sa negocieze cu clasa politica mandat dupa mandat si astfel anuleze independenta de facto a bancii centrale fata de politic.

Ne aflam acum in cea mai periculoasa situatie pentru o societate democratica. Avem o banca centrala independenta , de jure, care si-a negociat foarte bine aceasta independenta. BNR alege singura tinta de inflatie iar guvenratorul poate sa fie numit ad infinitum . Este imposibil ca societatea prin intermediul parlamentului sau guvernului sa evalueze obiectiv politica bancii centrale pentru ca nu exista parghii prin care sa o faca. Nu exista niciun document prin care banca centrala se angajeaza fata de societate sa livreze o anumita rata de inflatie si sa cuprinda si sanctiunile pentru situatiile in care nu se ajunge la acest rezultat (4). Iar faptul ca guvernatorul poate sa fie numit mandat dupa mandat ii ofera acestuia (nu doar teoretic) motivatia ca in schimbul unor decizii de politica monetare care sa ajute un anumit partid politic la un moment sa primesca la schimb numirea pentru inca un mandat.

Pe langa aceste probleme, exista inca un risc. In regimul actual banca centrala poate sa urmareasca alte obiective in afara de cel al preturilor stabile fara ca cineva sa poata sa spuna ceva. Poate sa faca acest lucru chiar daca alergarea dupa alt obiectiv inseamna ca stabiliatea preturilor este abandonata. Independenta inseamana pentru multi bancheri centrali, nu doar BNR, decizii discretionare. Fara un contract clar si transparent intre societate si banca centrala, aceasta din urma poate sa foloseasca politica monetara dupa bunul plac. De foarte multe ori in ultimii ani BNR a adaugat obiective in comunicarea cu publicul desi statutul acesteia este foarte clar. Exista un singur obiectiv, stabilittea preturilor (5).

Stiu ca este foarte usor sa credem ca lucrurile sunt complicate si sa fim furati de nuante. Bancherii centrali se folosesc de aceasta perceptie si sunt experti in folosirea metaforelor care induc impresia ca isi fac meseria intr-un mediu dificil. Ar trebui sa le multumim in loc sa incercam sa le controlam activitatea, spun acestia indirect.

Lucrurile nu stau chiar asa. Sunt doua elmente de care are nevoie un sistem monetar cu banca centrala: 1) un mandat foarte clar care defineste atat independenta bancii centrale cat si limitele puterii acesteia; 2) proceduri care sa asigure transparenta si “accountability” fata de societate.

In 2005 banca centrala a facut un pas important in directia corecta. A adoptat un regim de tintirea inflatiei. Acesta ofera mai mult transparenta. – raportul asupra inflatie, tinta de inflatie, comunicate dupa fiecare decizie. Acum a venit momentul ca BNR sa faca si pasii urmatori. Tinta trebuie decisa cu guvernul sau parlamentul printr-un contract care sa aiba si clauze pentru situatia in care banca centrala nu se achita de mandat. Iar numarul de mandate trebuie limitat la 2 a cate 5 ani fiecare. In fine, este de o importanta cruciala publicarea minuteleor, mai ales intr-o tara unde exista suspiciuni de incompetenta, plagiate, ofiteri acoperiti in toate structurile statului,. Numai prin transparenta maxima banca centrala poate sa inlature orice acuzatie/suspiciune din spatiul public care leaga performanta slaba de numirile politice, incompetenta, sau prezenta ofiterilor acoperiti sau fosti securisti in fruntea conducerii. Publicarea minutelor ar trebui sa confirme sau infirme o parte dintre aceste acuzatii . In special cele legate de competenta. (6)

(1) . 2 noiembrie 2011, Comunicat BNR – Totodată, CA al BNR a hotărât ca, începând cu anul 2013, banca centrală să adopte o ţintă staţionară de inflaţie, situată la nivelul de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Ţintele asumate urmează să fie discutate cu guvernul.

(2) Ben Bernanke, 25 mai 2010 – Central bank independence, transparency and accountability – A broad consensus has emerged among policymakers, academics, and other informed observers around the world that the goals of monetary policy should be established by the political authorities, but that the conduct of monetary policy in pursuit of those goals should be free from political control.

(3) BIS, Issues in the Governance of Central Banks may 2009, chapter 3—removes the incentive for a governor to seek favour from those who decide on his reappointment. Limitations on the number of terms reduce the probability that the political powers that reappoint the incumbent will use the threat of non-renewal to influence central bank policy.

(4) Policy Target Agreement RBNZ- http://www.rbnz.govt.nz/monetary-policy/policy-targets-agreements

(5) Care este obiectivul fundamental al BNR pana la urma? – https://florincitu.wordpress.com/2014/09/30/care-este-obiectivul-fundamental-al-bnr-pana-la-urma/

(6) BNR trebuie sa publice discutiile din CPM – https://florincitu.wordpress.com/2014/06/24/bnr-trebuie-sa-publice-discutiile-din-cpm/ „

De aceea cred ca Dl. Croitoru ar fi trebuit sa detalieze ceea ce aratam mai sus. Pentru ca ceea ce arata Dl. Isar – „neindeplinirea in 10 din 11 ani a singurului obiectiv stabilit in legea 321/2004, asigurarea stabilitatii preturilor in Romania” – este expresia faptului ca politica monetara si politica fiscala nu au putut coopera eficient. Iar Dl. Citu e de parere ca:

„Ai nevoie de reguli si transparenta si nu de decizii discretioane si invaluite in mister (nu putem sa va spunem ce faceti pentru ca nu ati intelege si este mai rau, este retorica BNR atunci cand cerem transparenta). Si independenta politica vine la schimb cu limitarea puterilor. Acesta este pretul platit de toate institutiile intr-o democratie. De fapt a treia lectie, independenta bancii centrale nu este gratuita, le include si pe primele doua. Indepententa de politica vine cu responsabilitati, raspunderi, modestie, reguli – accountability.”

De acord, dar chestiunea „invaluita in mister” este cea a gasirii optimului, cea a gasirii cooperarii eficiente intre politica monetara si politica fiscala. Pe mine, cel putin, Dl. Isar nu ma convinge cand spune cu generozitate ca: „Romania e o tara bogata”. Cum defineste dumnealui bogatia unei tari sau, ca sa-l parafrazez pe Adam Smith, bogatia unei natiuni? Cresterea ratei dobanzii se impune (solutie clasica, keynesiana!!) daca avem crestere de PIB, altfel pagubim sectorul bancar. Dl. Citu imi anintesc ca a propus, daca nu ma insel, urmatorul mod de lucru: la o relxare fiscala trebuie sa corespunda, ca s-o echilibreze, o politica monetara mai restricitiva si invers.

Insa politica noastra monetara nu poate fi coerenta – de aici faptul ca BNR nu-si poate atinge obiectivul: stablitatea preturilor. Pentru ca nu depinde doar de BNR lucrul acesta. O banca centrala poate fi independenta, asa cum arata Dl. Citu – cu riscurile de rigoare formulate corect de catre marele economist american Milton Friedman – doar in conditiile unei economii eminamente private – cazul SUA, desigur. BNR nu poate interveni decat monetar intr-o economie care nu e eminamente privata, ci intr-una in care statul are inca un rol important. BNR nu poate controla fenomenele bugetare, nici felul in care ministerele – observati ca spun ministerele si nu Guvernul – gestioneaza bugetele, dar nici felul in care Guvernul gestioneaza bugetul. Daca bugetul ar fi cheltuit optim, cu maximum de eficienta, atunci politica monetara ar trebui sa fie si ea una optima si eficienta. In caz contrar s-a vedea usor cine induce crize si cine nu. Insa la noi situatia nu sta asa si se asterne o pacla destul de groasa in a vedea cine greseste de fapt si de drept. Pentru ca cheltuirea banului public, inclusiv a celui din imprumut in moneda straina, nu sta in sarcina BNR. Nu poti, de exemplu, sa dai doar vina pe BNR, dar sa afirmi, cum face Dl. Isar:

„Capitalismul aplicat in Romania a fost edificat de echipa ex-pres. Iliescu in perioada ’90-’92 si este similar cu cel impus in Rusia de echipa ex-pres. Yeltsin. Atunci au fost fixate coloanele de baza. Pastrarea puterii pe parcursul a 26 de ani de catre aceeasi corifei a fost realizata prin captura si inducerea de crize.”

iar mai jos:

„Pe parcursul ultimilor 26 de ani avem exemple multiple de crize “puse cu mana”. Exemple pot fi saltul cursului de schimb dolar leu de la 7 000 la 14 000 si revenirea dupa 48 de ore la 9 000 lei in 1997, “declaratia de incapacitate de plata” facuta din greseala in 1999, scaparea cursului euro leu in 3,1 simultan cu liberalizarea creditarii in 2007, pastrarea dobanzilor la niveluri paralizante pe parcursul intregii perioade de criza 2009-2010 si restrictionarea normelor de creditare si provizionare.”

Pentru ca decidentul din economie nu a fost BNR. Sa luam, de pilda, intreprinderile de stat neperformante, cu gauri de miliarde de euro – de asta si spuneam ca Dl. Croitoru ar fi trebuit sa detalieze: care ar fi politica monetara optima intr-o asemenea situatie de evident dezechilibru? Dl. Nicolae Vacaroiu, fost prim-ministru al Romaniei, spunea ca 80% din privatizari au fost ratate – cum ar trebui sa arate in acest caz o politica monetara optima? Pentru ca privatizarile depindeau si depind de decidentul politic. Daca, asa cum arata Dl. Croitoru, s-ar intensifica intrarile de capital in Romania dar noi nu facem sau ratam in chip lamentabil privatizari importante si necesare pentru economia nationala, cum ar trebui sa arate politica monetara optima sau care ar fi, in acest caz, optimul politicii monetare?

Dar sa revenim la problema maririi datoriei publice. Ca nu e rau sa traiesti pe datorie o stie oricine. Nu e rau pana la un punct: pana cand trebuie s-o mai si platesti inapoi, cu dobanda. Ciudat e ca guvernele noastre, incepand de pe vremea celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu par a nu-si pune urmatoarea problema: marirea datoriei prin efectuarea de imprumuturi la FMI si Banca Mondiala inseamna ca vin, evident mai multi bani – dar care e eficacitatea? Ca nu prea se vede. Doar se mareste datoria publica si nimic mai mult. E vorba de datoria tarii. In schimb s-a vazut in Grecia unde a dus o astfel de politica iresponsabila din partea factorului politic… Nu vad ca facem autostrazi, nu vad ca imbunatatim infrastructura feroviara sau cea portuara sau aeroportuara, nu vad ca modernizam sau construim spitale noi etc, asta ca sa dau doar cateva exemple. Nu scoatem bani din aceasta marire a datoriei publice, doar consumam. In schimb nu reusim sa atragem fonduri europene nerambursabile, iar daca le atragem totusi nu le cheltuim chivernisitor, eficient.

Daca ar fi sa fim obiectivi, cu toate ca am putea critica comportarea BNR in perioada Crizei din 2008-2009, totusi sa nu uitam ca Romania a mers in perioada de boom cu deficite bugetare, inclusiv structurale, mari. Situatia a fost mult mai buna in perioada guvernarii Nastase, cand deficitul bugetar era minuscul, fata de ce a urmat in perioada 2004-2008. Chiar Traian Basescu, tin minte, evidentia deficitul bugetar de doar 1,36% din PIB (citez din memorie, sper sa nu gresesc) din timpul guvernarii Nastase. A fost crestere economica si in perioada 2004-2008, dar nu s-a facut pe baze sanatoase, lucru ce a generat risipa si a vulnerabilizat economia nationala in fata Crizei care urma inevitabil. E de studiat daca devalorizarea leului in 2009 nu ar fi vulnerabilizat si mai mult economia, atinsa oricum de criza, in conditiile iesirilor masive de capital de la periferia UE mergand spre centru. In conditiile unei economii vulnerabile s-ar fi vulnerablizat si moneda. S-a vorbit in epoca de speculatiile pe leu si poate s-a dorit de catre forte externe ca leul sa se devalorizeze, creand un dezechilibru economic dinamic. Economia era pe o crestere nesanatoasa inca inainte de criza, era vulnerabila inca inainte de criza.

E de notat ca factorul politic nu a apreciat inca de la inceptul lui 2009 ca economia va intra in criza, ca putin timp dupa aceea sa declare ritos ca suntem in RE-CE-SIU-NE, fiecare silaba fiind rostita apasat!! Sau BNR a intarit leul pentru ca in 2009 eram in plin an electoral…? Si in Romania, se stie, in an electoral se da o mita electorala uriasa la tot poporul, ulterior achitandu-se nota de plata prin masuri de austeritate. Si atunci trebuia, evident, echilibrata o asemenea masura populista.

Ce ne spune BNR:

„RATA INFLAŢIEI

• Ţinta 2016: 2,50%
  (interval de variaţie: ± 1pp)
• Valoarea actuală: -2,98%
  (mar.2016 / mar.2015)
• proiecţia curentă »»»

Dobânzi BNR

• Depozit: 0,25%
• Politică monetară: 1,75%
• Creditare: 3,25%
• istoric »»»

BNR, conform mandatului sau legal, ar trebui sa-si atinga tinta de inflatie in 2016: 2,50%. Lucru asta nu pare sa se intample si e firesc sa te intrebi: de ce? Fata de valoarea actuala, cresterea ar trebui sa fie de vreo 5,5%. O crestere a inflatiei poate sa fie benefica dar poate si sa nu fie benefica, adica sa creasca inflatia si doar atat. O spirala inflationista pe un fond populist poate fi foarte periculoasa pentru ca poate fragiliza foarte mult economia. Eu imi amintesc de faptul ca la inceputul anilor ’70, in Marea Britanie, pe vremea cand erau laburistii la Putere, inflatia ajunsese la vreo 25%: se tipareau bani ca sa satisfaca pretentiile din ce in ce mai mari ale sindicatelor – chipurile erau bani multi si asa traia, dom’ne, omul bine! BNR nu a explicat foarte clar ezitarea fata de aducerea inflatiei la tinta, pe un teritoriu pozitiv. Lucrul acesta, aducerea inflatiei in zona cu plus, ar genera cerere, insa Dl. Croitoru arata un lucru: „Pornind de la ideea că România se confruntă deja cu un excedent de cerere […]”…. Si ca: „Spre deosebire de unele economii dezvoltate, economia noastră poate genera suficientă cerere pentru a produce o inflație care permite BNR să aibă o politică monetară convențională.”… Insa nici Dl. Croitoru nu arata foarte clar de ce nu e adusa inflatia la tinta si care ar fi riscurile profunde. Totusi, alaltaieri BNR a dat un comunicat unde vorbeste si despre riscuri, fara sa detalieze:

Hotărârile CA al BNR pe probleme de politică monetară

„05.05.2016

Video:
» Briefing de presă 5 mai 2016

În şedinţa din 5 mai 2016, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât următoarele:

• Menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an;
• Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar;
• Păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

Consiliul de administrație al BNR a analizat și aprobat noul Raport trimestrial asupra inflației, document ce va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 10 mai 2016.

Conform evoluţiei anticipate, valoarea negativă a ratei anuale a inflaţiei s-a accentuat în primul trimestru al anului curent (-3,0 la sută în luna martie față de -0,93 la sută în decembrie 2015), ca efect al reducerii cotei standard a TVA de la 24 la 20 la sută începând cu 1 ianuarie 2016 și al prețurilor scăzute ale materiilor prime pe plan global.

Rata medie anuală a inflaţiei IPC a coborât în luna martie la nivelul de -1,4 la sută, iar indicele armonizat al preţurilor de consum – indicator relevant pentru evaluarea procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană – a înregistrat o rată medie anuală de -1,1 la sută.

Creșterea anuală a PIB s-a accelerat în anul 2015 la 3,8 la sută, cea mai înaltă dinamică din perioada post-criză, susținută de avansul semnificativ al consumului și de consolidarea tendinței de redresare a investițiilor. Contribuția negativă a exportului net s-a accentuat, influența exercitată de creșterea rapidă a absorbției interne devenind vizibilă mai ales în ultima parte a anului 2015.

Cele mai recente date și sondaje de conjunctură semnalează continuarea expansiunii cererii de consum, pe fondul stimulilor fiscali și al creșterii veniturilor populației. În același timp se remarcă scăderea productivității muncii în industrie concomitent cu o dinamică anuală pozitivă a salariilor.

Condițiile monetare reale își păstrează caracterul stimulativ. Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a consolidat traiectoria ascendentă, susținută de ritmul înalt de creștere a componentei în lei. Ponderea creditului în lei în totalul creditului neguvernamental a urcat la nivelul de 52,7 la sută în luna martie de la 51,7 la sută în luna precedentă (cea mai mare valoare înregistrată din 2007 până în prezent), asigurând premise pentru îmbunătățirea transmisiei politicii monetare și pentru atenuarea riscurilor la adresa stabilității financiare.

În ședința de astăzi Consiliul de administrație al BNR a analizat și aprobat Raportul asupra inflației, ediția mai 2016. Raportul prezintă noua prognoză trimestrială, care anticipează prelungirea valorilor negative ale ratei anuale a inflației până în luna iulie 2016, ca urmare a manifestării efectelor tranzitorii ale reducerii cotei TVA și ale altor impozite indirecte, precum și a scăderii unor prețuri administrate (energie). Scenariul de bază prevede o revenire graduală a inflației în interiorul intervalului asociat țintei și plasarea în palierul superior al acestuia la finele orizontului de prognoză.

Riscurile asociate proiecției sunt generate de surse atât interne cât și externe, în condițiile unor incertitudini ridicate.

Astfel, contextul extern rămâne marcat de sporirea temerilor legate de creșterea economică globală, reacutizarea situației din Grecia și apropierea referendumului din Marea Britanie. Acestor incertitudini li se adaugă cele legate de volatilitatea piețelor financiare, tensiunile geopolitice, divergența între conduitele politicilor monetare ale principalelor bănci centrale ale lumii şi evoluția prețului petrolului.

Pe plan intern, riscurile se conturează în sfera politicii fiscale și de venituri, precum și a efectelor adverse generate de modificări ale legislației în domeniul financiar.

Pe baza datelor disponibile în prezent și în contextul unor incertitudini sporite, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an și continuarea gestionării adecvate a lichidităţii din sistemul bancar.

CA al BNR a hotărât totodată păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Aceste decizii vizează asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu care contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. CA al BNR reiterează că un mix echilibrat de politici macroeconomice alături de reforme structurale sunt esenţiale pentru consolidarea economiei româneşti și întărirea capacității acesteia de a face față unor evoluții adverse pe plan internațional.

BNR monitorizează atent evoluţiile interne şi internaţionale în vederea utilizării şi dozării corespunzătoare a tuturor instrumentelor de care dispune pentru îndeplinirea obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu și pentru menținerea stabilității financiare.

Noul Raport trimestrial asupra inflaţiei va fi prezentat publicului într-o conferinţă de presă organizată în data de 10 mai 2016. Conform calendarului anunțat, următoarea şedinţă CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 30 iunie 2016.” (subl. mea)

Totusi, as dori sa vad pe saitul BNR sau pe cel al Opiniilor BNR, sau poate Dl. Croitoru, o detaliere, un studiu mai amanuntit asupra riscurilor de care vorbeste comunicatul BNR de mai sus. Inclusiv interpretarea lor in plan politic. Ce se intampla de fapt? De observat ca se vorbeste in comunicat de „incertitudini ridicate”. Ce inseamna asta? Care e substratul ascuns, daca exista unul?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Marirea salariilor bugetarilor…

Mediafax

Amendamentul PSD privind creşterea salariilor bugetarilor cu 10%, adoptat de Cameră. PNL a votat pentru / Ce spune ministrul Muncii

Se arata ca:

„Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, cu 311 voturi „pentru”, 7 abţineri şi doar un vot „împotrivă”, OUG prin care se măresc cu 25% salariile din sănătate, dar şi cu 10% salariile bugetarilor, dacă nu au beneficiat anterior şi de alte majorări, aşa cum stabileşte un amendament al PSD.

OUG 35/2015 prevedea, iniţial, majorarea cu 25% a salariului brut/soldei lunare brute/salariului lunar brut de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, începând cu 1 octombrie 2015 faţă de nivelul avut în luna septembrie 2015. În textul Ordonanţei se stabilea şi asigurarea unui cadru instituţional pentru includerea tinerilor specialişti din sănătate şi învăţământ în categoria persoanelor care pot închiria locuinţe realizate prin programele A.N.L.

Ordonanţa fusese adoptată de Senat, iar în comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor a fost adoptat şi un amendament al PSD prin care salariile tuturor bugetarilor care nu au beneficiat în cursul anului de majorări urmează să fie mărite cu 10%. În această categorie intră personalul din administraţie, cultură, justiţie, ordine publică şi siguranţă naţională, unităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare, diplomaţie, personalul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Caselor de Asigurări de Sănătate Judeţene.

Proiectul a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, cu 311 voturi „pentru”, 7 abţineri şi un vot „împotrivă”.

Liberalii s-au opus iniţial amendamentului PSD, cerând mai întâi date suplimentare de la Ministerul de Finanţe, cu privire la impactul bugetar. Deputaţii au respins însă retrimiterea proiectului la comisii. Ulterior, copreşedintele PNL Alina Gorghiu a explicat poziţia liberalilor.

„E o zi importantă în Parlament. (…) Am ajuns la concluzia că votul nostru pentru acest proiect este esenţial, motiv pentru care PNL votează această lege, cu un amendament foarte clar, cu solicitarea că aşteptăm un studiu de impact ulterior care să arate în ce măsură este realizabilă această aplicare. Acest lucru poate fi realizat, desigur, de noul Guvern”, a spus Gorghiu.

Legea urmează să rămână în Parlament pentru a fi, eventual, contestată la Curtea Constituţională – deşi niciun grup parlamentar nu a anunţat această intenţie – urmând ca apoi să ajungă la Palatul Cotroceni pentru promulgare.

Măsura măririi salariilor din sănătate cu 25% este deja în vigoare, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a Ordonanţei, în luna august.

Modificările aduse de Parlament, respectiv măsura privind salariile tuturor bugetarilor, va intra în aplicare cu termenul de 1 decembrie doar după promulgarea actului normativ de către preşedintele Klaus Iohannis.

Rovana Plumb susţine amendamentul privind creşterea salarială de 10%: Efortul bugetar, 1,5 miliarde lei

Ministrul Muncii, Rovana Plumb, a declarat, miercuri, că susţine amendamentul PSD privind creşterea salarială de 10 la sută în sectorul bugetar, menţionând că efortul bugetar este de 1,5 miliarde lei.

Rovana Plumb a făcut aceste declaraţii, la Guvern, întrebată de jurnalişti dacă susţine amendamentul în acest sens depus de PSD la dezbaterea în comisiile Camerei Deputaţilor a OUG 35/2015 privind creşterile salariale în sistemul sanitar.

Ulterior Ministrul Muncii, Rovana Plumb, a declarat, miercuri, că impactul bugetar al majorărilor salariale din OUG 35/2015 este de 0,2% din PIB, evitând să spună care este ponderea creşterii de 10% de pe urma amendamentului PSD şi dacă există date cu privire la creşterea inflaţiei în urma majorărilor.

Rovana Plumb a afirmat că PSD a luat întotdeauna măsuri bazate pe „principiul echităţii şi principiul sustenabilităţii”.

„Sper ca în continuare această lege să fie în aplicare şi ca nu cumva să existe vreo intenţie de amânare a implementării ei. (…) Lucrăm tehnic la bugetul pe 2016 şi toate aceste majorări se regăsesc în bugetul pentru 2016”, a spus ministrul.

Întrebată care este impactul bugetar al majorării salariilor bugetarilor cu 10%, în urma amendamentului PSD, Rovana Plumb a spus că acesta „va fi cu siguranţă prins în bugetul pe anul 2016”, dar nu a avansat o cifră, prezentând un procent total al majorărilor cuprinse în OUG 35/2015, adoptată miercuri de Camera Deputaţilor.

„Noi am lucrat indicativ pe acest impact bugetar şi pot să vă dau doar indicativul urmând ca dumneavoastră şi noi să urmărim la finalizarea şi adoptarea legii bugetului de stat cum sunt respectate aceste prevederi ale legii. Este vorba despre un impact indicativ de 0,2% din PIB pentru toate aceste creşteri salariale”, a spus ministrul.

La insistenţele jurnaliştilor, care au întrebat de unde vor fi luaţi aceşti bani, Rovana Plumb a afirmat „trebuie să punem stop unei abordări contabile”. „Aceste majorări de salarii înseamnă o creştere a puterii de cumpărare, ceea ce înseamnă o creştere a consumului, ceea ce înseamnă o creştere a producţiei, respectiv o creştere economică. În această cheie eu privesc şi am privit întotdeauna, pentru că în spatele oricărei cifre există oameni”, a explicat aceasta.

Rovana Plumb nu a precizat nici dacă şi cu cât ar putea creşte rata inflaţiei în urma majorărilor. „Eu v-am spus că trebuie privit din punct de vedere al impactului pozitiv pe care această creştere şi majorare a salariilor trebuie să îl aibă”, a mai spus ministrul Muncii.

Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, cu 319 voturi „pentru”, 7 abţineri şi doar un vot „împotrivă”, OUG prin care se măresc cu 25% salariile din sănătate, dar şi cu 10% salariile tuturor bugetarilor, dacă nu au beneficiat anterior şi de alte majorări, aşa cum stabileşte un amendament al PSD.

OUG 35/2015 prevedea, iniţial, majorarea cu 25% a salariului brut/soldei lunare brute/salariului lunar brut de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, începând cu 1 octombrie 2015 faţă de nivelul avut în luna septembrie 2015. În textul Ordonanţei se stabilea şi asigurarea unui cadru instituţional pentru includerea tinerilor specialişti din sănătate şi învăţământ în categoria persoanelor care pot închiria locuinţe realizate prin programele A.N.L.

Ordonanţa fusese adoptată de Senat, iar în comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor a fost adoptat şi un amendament al PSD prin care salariile tuturor bugetarilor care nu au beneficiat în cursul anului de majorări urmează să fie mărite cu 10%. În această categorie intră personalul din administraţie, cultură, justiţie, ordine publică şi siguranţă naţională, unităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi proiectare, diplomaţie, personalul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Caselor de Asigurări de Sănătate Judeţene.”

Este uluitor cum PNL – un partid liberal, cu o ideologie liberala, subliniez asta – reuseste din nou performanta (fara ghilimelele de rigoare) de a vota la unison cu PSD o masura care numai liberala nu e. La inceput s-au opus, apoi au votat-o. Dupa ce au votat-o au cerut studiu de impact. Nu inainte de a vota un asemenea amendament. La fel au facut si cu noul Cod Fiscal: au votat la unison cu PSD! Stau si ma intreb: pe cine reprezinta acest partid? Care pe vremea lui Tariceanu a favorizat angajarile la stat si acum voteaza pentru lefuri mai mari tot in sectorul neproductiv, de stat… In sectorul privat, pe care PNL ar trebui sa-l reprezinte, nimeni nu-ti da bonusuri de Sarbatori. Iar acolo, in sectorul privat, sunt oameni care muncesc din greu pe lefuri chiar mai mici decat la stat, fara sa fie favorizati intr-un fel sau altul de catre statul roman, dimpotriva chiar. Tot acest efort bugetar pentru marirea lefurilor la stat se face pe seama taxelor si impozitelor platite de sectorul privat. Si asa, pe timpul guvernarii Ponta, a fost sufocat de multitudinea de taxe si impozite marite. Se vor mari din nou? Se vor pune noi biruri?

Eu nu sunt impotriva faptului ca un medic sa fie platit mai bine. Dar salariul unui medic sau al unui profesor e in functie de performantele economice ale tarii care, bune sau rele, sunt date de sectorul privat. „Vrem o tara ca afara!” – cand vom avea si performantele economice ale acelor tari, la care ne uitam cu jind…

Se vorbeste de crestere economica sustenabila. Bine, depinde ce intelegem prin cuvantul „sustenabil”, depinde de cum interpretam „sustenabilitatea”. Dar o politica de crestere economica, dupa parerea mea, inseamna:

α) stimularea investitiilor (publice si/sau private),

β) stimularea creditarii,

γ) stimularea libertatii economice,

δ) stimularea riscului sau apetitului pentru risc.

In ceea ce priveste riscul, trebuie spus, cred, urmatoarele: riscul trebuie sa insemne nu doar sansa sau sansele de a pierde, ci si sansele de a castiga, de a merge la castig, in conditiile in care sansele sunt evaluate de liberul intreprinzator. Un risc mare in afaceri ar insemna, deci, atunci cand sansele de castig sunt foarte mici. Risc nu inseamna ca sa incepi ceva si sa te trezesti la scurt timp in faliment – intr-o astfel de situatie, care te duce fortat spre faliment intr-un timp relativ scurt, nu putem vorbi de risc, mai degraba de o stare de anormalitate economica. Intr-o astfel de situatie orice crestere macroeconomica este, practic, blocata, iar intrarea in recesiune a economiei este pe punctul de a incepe. Interpretat probabilistic, riscul ar fi dat de urmatorul raport: imprejurarile nefavorabile/imprejurarile favorabile. De aici se vede ca un risc mic presupune ca imprejurarile favorabile>imprejurarile nefavorabile. Atunci sansele de a castiga sunt mai mari. In situatia inversa cand imprejurarile nefavorabile>imprejurarile favorabile intervine situatia de criza economica.

Pe termen lung insa, o politica de crestere economica respecta conditiile α- δ de mai sus, inclusiv in cazul aparitiei imperfectiunilor in evaluarea pe care o fac liberii intreprinzatori, care se vor corecta din mers. Pentru ca cine poate garanta ca evaluarea pe care o fac nu e doar buna (atentie mare!!) ci e cea mai buna? Cine-mi garanteaza ca mutarea pe care o fac nu e doar o mutare buna, ci e cea mai buna mutare? Lucrul asta se numeste evolutie. De la simplu la complex, de la inferior la superior. Pentru ca s-ar putea sa fac o mutare proasta, dar trebuie sa am posibilitatea sa corectez, sa ma corectez. Asa ma perfectionez. Apoi as putea sa fac o mutare buna. Perfectionandu-ma, o voi gasi pe cea mai buna.

Revenind acum la subiect si la desemnarea D-lui. Ciolos ca premier. Si din acest exemplu – marirea salariilor bugetarilor, o marire ce seamana cu o pomana sociala data celor de la stat, deci de care beneficiaza doar o parte redusa din societate – se vede ca apetitul pentru reforme al clasei noastre politice in ansamblul ei e unul foarte, foarte redus, asta ca sa nu spun ca e zero. In felul asta reforma se plaseaza in afara clasei politice sau, ceea ce e totuna, clasa politica se plaseaza in afara reformei – lucru periculos pentru ca iesim astfel din logica democratiei: trebuie sa vina un guvern de tehnocrati ca sa faca reforma pentru ca partidele nu-si asuma, nu vor sa-si asume lucrul asta, urmarind doar interesele electorale imediate.

Urmeaza un an electoral. Ciolos va da pomeni? Ii va sprijini frateste pe baronii locali? Ciolos, care e conectat direct la Iohannis, n-ar avea nevoie sa faca asa ceva deoarece Iohannis nu are nevoie de asa ceva. Astfel partidele se vad intr-o anumita dificultate. Lucrul bun ar fi ca exista posibilitatea de a se relansa lupta politica electorala nu pe baza de pomeni, ci de principii ideologice.

Noi nu avem inca in societate ideologiile clare, bine puse la punct. Iar o ideologie europeana nu exista in sensul ca, de pilda, si in Parlamentul European sunt partide politice, grupuri politice, cu ideologii proprii, de exemplu: socialistii europeni, popularii europeni s.a.m.d. La noi nu exista un curent liberal in adevaratul sens al cuvantului. Mai mult dupa cum bate vantul politic. PNL a fost un partid care mai intotdeauna a stat pe langa PSD. Care mai intotdeauna s-a declarat, mai mult sau mai putin tacit, de acord cu ceea ce face PSD, iar cand nu s-a declarat de acord a fost de acord cu PSD-ul. Nici PSD nu raspunde unor cerinte esentiale legate de economia de piata. E clar ca PSD tinteste electoratul care lucreaza la stat si de aceea ii face pomeni. Insa PSD nu-i reprezinta deloc sau aproape deloc pe truditorii din sectorul privat. De asemenea nu-i reprezinta nici pe cei saraci, gandindu-te la ideologia social-democrata care ar trebui sa se adreseze unei asemenea paturi sociale si sa le reprezinte interesele spre binele intregii societati. Si se vede foarte clar ca judetele care, de 25 de ani, voteaza absolut majoritar cu PSD sunt printre cele mai sarace din tara… PSD a renuntat, de pilda, foarte usor la impozitarea diferentiata sau progresiva punand biruri mari pentru toti. A preluat elemente liberale fara discernamantul necesar, pentru ca ideile liberale insemna altceva, nu ceea ce considera PSD ca inseamna. In felul acesta democratia are de suferit, scade capacitatea de alegere libera a individului. Avem de a face cu o distorsionare a democratiei, iar rezultanta „sistemului” e guvernul de tehnocrati. Aceasta „democratie originala” care se perpetueaza in spatiul politic romanesc de 25 de ani e una paguboasa si se vede ca rezultatele nu sunt optime.

Interesant este ca Presedintele nu a agreat, din cate am inteles, ideea alegerilor anticipate pe care ar fi putut sa le castige PNL. Lucru care ma face sa ma intreb daca nu cumva PNL amana sa vina la guvernare sau poate nu doreste sa-si asume guvernarea. Inca nu doreste sa si-o asume sau chiar nu doreste sa si-o asume? In mod normal ar fi trebuit sa avem alegeri anticipate. Totusi, PNL, prin D-soara. Gorghiu, a sustinut initial aceasta varianta. La Cotroceni, la negocieri, n-au mai insistat pe asa ceva… In orice caz, pare un joc de ocolire, de evitare a asumarii guvernarii de catre PNL. De ce, de exemplu, trebuia ca un guvern de dreapta sa fie neaparat unul de tehnocrati?

In alta ordine de idei…

… iata ce scrie D-soara. Gorghiu pe Facebook-ul personal:

„Este necesar ca prioritatea zero a noului guvern să fie depolitizarea și transparentizarea administrației. În caz contrar, un guvern tehnocrat se va lupta cu morile de vânt și va fi constant sabotat de o administrație dominată de PSD. I-am transmis lucrul acesta prim-ministrului desemnat, Dacian Cioloș, la întâlnirea pe care am avut-o astăzi.

Gorghiu, după o întâlnire PNL-Cioloş: Nu s-au discutat nume de miniştri, dar premisa -…

Alina Gorghiu a declarat, miercuri, după o întâlnire a liderilor PNL cu premierul desemnat, că în…

mediafax.ro „

Eu i-as spune simpaticei Domnisoare asa: nici campaniile antifumat nu trebuie duse la extrem, nici copiii nu trebuie tinuti sub un clopot de sticla, nici depolitizarea administratiei nu trebuie dusa pana-n panzele albe.

In orice tara din lume administratia de stat e politizata. Mai mult sau mai putin. Deci problema ar fi in ce grad trebuie sa fie politizata administratia de stat. O administratie de stat apolitica nu exista niciunde in lume. Iar noi nu trebuie sa cadem nici in puritanism si nici in forme utopice de guvernare.

Interesant ce face D-na Birchall:

Georgia este unul dintre principalii parteneri ai României în regiune. Relaţiile economice bilaterale pot fi consolidate şi dezvoltate inclusiv în domeniul transporturilor şi al energiei

Se arata ca:

„Ana Birchall: Georgia este unul dintre principalii parteneri ai României în regiune. Relaţiile economice bilaterale pot fi consolidate şi dezvoltate inclusiv în domeniul transporturilor şi al energiei

COMUNICAT DE PRESĂ

În perioada 9-11 noiembrie preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, Ana Birchall, a participat la conferinţa internaţională la nivel înalt organizată la Tibilisi, Georgia de Ministerul Afacerilor Externe georgian având ca temă: “Egalitatea de gen – provocări şi oportunităţi pentru Politica Europeană de Vecinătate în Regiune”.

Cu această ocazie preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, Ana Birchall, a avut  o serie  de întâlniri bilaterale cu miniştri ai guvernului din Georgia şi cu reprezentanţi ai statului georgian.

Luni, 9 noiembrie, Ana Birchall a avut o întâlnire bilaterală cu vicepreşedintele Parlamentului din Georgia, domnul Gubaz Sanikidze, care a apreciat că sprijinul pe care România îl acordă Georgiei este unul important, în special prin schimbul de experienţă în procesul de integrare europeană. În cadrul întâlnirii, Ana Birchall a afirmat că România şi Georgia se află la un nivel excelent al cooperării bilaterale, privind atât dialogul politic, cât şi în planul cooperării economice. “În continuare, suntem interesaţi să identificăm cele mai bune moduri de a consolida şi dezvolta cooperarea noastră în toate domeniile de interes comun, cu un accent special pe dialogul politic și pe cooperarea economică, inclusiv în infrastructură şi energie, un instrument util în acest sens fiind diplomaţia parlamentară”, a declarat preşedintele Comsiei pentru afaceri europene, Ana Birchall. Vicepreşedintele Parlamentului din Georgia a apreciat relevanţa diplomaţiei parlamentare, accentuând importanţa colaborării dintre Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor şi Comisia pentru integrare europeană din Parlamentul georgian.

În cadrul întrevederii cu ministrul georgian al Apărării, doamna Tinatin Khidasheli, Ana Birchall a reafirmat că România recunoaşte şi susţine integritatea teritorială și suveranitatea Georgiei şi că România va continua să sprijine parcursul european şi euroatlantic al Georgiei, Parlamentul României fiind primul Parlament care a ratificat Acordul de Asociere UE-Georgia. Ministrul Khidashli a transmis mulțumiri părţii române pentru sprijinul acordat de ţara noastră Georgiei.

De asemenea, Ana Birchall a participat, luni, la o întrevederea găzduită de ministrul de stat al Georgiei pentru integrare europeană şi euro-atlantică, domnul David Bakradze, la care au participat şi preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Georgiei, domnul Tedo Japaridze şi preşedintele Comisiei pentru Integrare Europeană, domnul Levan Berdzenishvili. “Avem nevoie de menţinerea unui angajament ferm al UE faţă de Vecinătatea Estică, în paralel cu o perspectivă clară și fără echivoc pentru aprofundarea continuă a cooperării dintre UE și statele din Est mai avansate în ceea ce priveşte procesul de reformă, în special Republica Moldova, Georgia și Ucraina” a declarat Ana Birchall.

Marţi, 10 noiembrie, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene a participat la o întâlnire bilaterală cu domnul Giorgi Kvirikashvili, viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe. În cadrul întâlnirii, Ana Birchall a reafirmat „susţinerea României pentru respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei”, reiterând totodată „sprijinul pentru continuarea procesului de integrare în Uniunea Europeană şi NATO”.

De asemenea, Ana Birchall şi Giorgi Kvirikashvili au accentuat importanţa diplomaţiei parlamentare. Înaltul oficial georgian a apreciat deschiderea Comisiei pentru afaceri europene de a colabora cu Comisia de integrare din Parlamentul georgian, precum şi iniţiativa Anei Birchall de a organiza, în perioada următoare, o întâlnire la nivelul conducerii comisiilor pentru afaceri europene şi integrare europeană ale statelor din regiunea noastră. Totodată, Ana Birchall a exprimat dorinţa României de a organiza, în marja Comisiei economice mixte, un Business Forum pentru promovarea oportunităţilor de afaceri dintre România şi Georgia.

Giorgi Kvirikashvili a apreciat susţinerea acordată de România Georgiei, reiterând că România este un partener important pentru Georgia. De asemenea, ministrul georgian al Afacerilor Externe a subliniat importanţa recunoaşterii eforturilor şi progreselor Georgiei în parcursul de integrare în NATO si UE. În cadrul întrevederii au mai fost abordate şi aspecte regionale privind securitatea energetică şi oportunitatea implementării unor proiecte comune în domeniul energiei şi transporturilor. În acelaşi context a fost reluată importanţa revigorării zonei Mării Negre şi a Parteneriatului Estic, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor accentuând că „România este un furnizor de securitate şi stabilitate în zonă”.

Miercuri, 11 noiembrie, Ana Birchall s-a întâlnit cu ministrul Justiţiei din Georgia, doamna Thea Tsulukiani, întrevedere în care au fost abordate teme de interes în relaţia bilaterală, precum şi aspecte ce ţin de reformele Georgiei în vederea integrării în NATO şi UE. “Salutăm reformele Georgiei în domeniul justiţiei, în special în implementarea Planului de Acţiune privind liberalizarea vizelor” a declarat Ana Birchall. La rândul său, ministrul georgian al Justiţiei a apreciat sprijinul constant acordat Georgiei de către România, accentuând că pentru Georgia este important ca până la sfârşitul anului să primească un raport pozitiv privind îndeplinirea condiţiilor tehnice de implementare a Planului de acţiune privind liberalizarea vizelor. În acelaşi context, oficialul georgian a reiterat determinarea Georgiei de a rămâne pe drumul integrării în NATO şi UE, accentuând că „reformele implementate în Georgia sunt esenţiale pentru consolidarea instituţiilor democratice ale statului”. De asemenea, Ana Birchall a subliniat că drumul pe care s-a angajat Georgia trebuie să fie ireversibil.”

Un articol interesant si cel al D-nei. Andreea Paul:

Tabloul de bord al economiei românești

Se arata ca:

„Puncte slabe și tari ale dinamicii economice românești

Puncte slabe ale dinamicii economice:

SUB GUVERNAREA PSD:

• Aproape 500 de mii de firme și-au închis porțile, din anul 2012 până în prezent, conform datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (vezi tabelul numărul 6);
• Am pierdut circa 700 de mii de persoane din populația ocupată, inclusiv forțele armate şi persoanele care lucrează în sectorul informal şi la negru, din trimestrul II 2012 până în prezent, conform INS[1]. Totodată, pentru aceeași perioadă, România a înregistrat cea mai mare scădere a locurilor de muncă din Europa, conform datelor publicate de Eurostat[2]. (vezi tabelul numărul 3.1)
• Deficitul comercial  a continuat să crească, ajungând la 5,53 mld euro în primele 9 luni ale anului 2015, fiind cu 28% mai mare decât deficitul comercial înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică. (vezi tabelul numărul 3.4)
• Datoria guvernamentală a crescut cu 64 miliarde lei de la sfârșitul anului 2011 până în prezent, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice[3]

Alte detalii:

• În septembrie 2015, importurile au crescut cu 7 procente față de luna august 2015, respectiv față de aceeași perioadă a anului anterior, conform INS, semnificativ mai repede decât creșterea raporturilor de doar 4,7% față de august 2015 și 4,6% față de septembrie 2014.
• Rezervele valutare au crescut cu aproape 8% față de luna trecută, însă rămân sub nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, conform BNR.
• Conform estimărilor Comisiei Europene, în România proporția economiei subterane în anul 2014 a reprezentat 29,6% din PIB, în creștere cu 1,2pp față de 2013, ajungând la 44 de miliarde de euro generate prin fraude economice și evaziune fiscală. România bate pasul pe loc în lupta cu economia subterană.

Puncte tari ale dinamicii economice 

• PIB:

o   INS estimează că PIB-ul are o rată de creștere de doar 0,1% în Trimestrul II 2015 față de același trimestru din anul 2014.

o   PIB pe locuitor la prețuri curente a crescut în anul 2014 cu 500 euro față de anul 2013, conform datelor furnizate de Eurostat.

•    ISD-urile au depășit 2 miliarde euro în luna august 2015, înregistrând o creștere cu peste 10% față de luna iulie și o creștere cu 60 de procente față de aceeași perioadă a anului precedent, conform datelor publicate de BNR.

[1] INSSE, Comunicat de presă – Ocupare și Somaj, trim II 2012 – trim II 2015, http://www.insse.ro/cms/ro/content/ocupare-si-somaj accesat la data de 11 noiembrie 2015

[2] Baza de date Eurostat, Population, activity and inactivity, noiembrie 2015 http://ec.europa.eu/eurostat/web/lfs/data/database#  accesat la data de 11 noiembrie 2015

[3] Ministerul Finanțelor Publice, Datoria administratiei publice conform metodologiei UE*) (datoria guvernamentala), http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/EvoldatguvconformUERomaugust2015.pdf accesat la data de 11 noiembrie 2015.

Vezi documentul integral aici.”

Un alt articol deosebit de interesant este cel al D-lui. Florin Citu, pentru ca noi trebuie sa stim exact care e situatia economica si de politica monetara la venirea noului Guvern, de tehnocrati, ce va fi condus de Dl. Ciolos:

Informatii despre performanta politicii monetare de la inflatia de baza

Se arata ca:

„Politica monetara isi stabileste sa atinga o tinta de inflatie in viitor. Motivul este simplu. Politica monetara are efecte dupa perioade lungi de timp, pana la 2 ani. Astfel, rata inflatiei de astazi este o combinatie intre deciziile de politica monetara din trecut, socuri cu efecte temporare prezente si asteptarile populatiei despre evolutia viitoare a preturilor.

Din luna iunie a acestui an preturile au inceput sa scada. Am intrat intr-o perioada de deflatie. O mare parte din scaderea preturilor s-a datorat scaderii de TVA pentru bunuri alimentare. Acesta este socul care are efecte in mare parte tranzitorii. Teoretic ar trebui sa ignoram efectele acestui soc si tot teoretic efectele acestui soc dispar dupa 12 luni. Spun teoretic pentru ca o parte din acest soc se transfera in evolutia preturilor viitoare prin asteptarile pe care le creeaza in economie. Acest este al doilea element despre care spuneam ca influenteaza rata curenta a inflatiei. Ramane cel de-al treilea, deciziile de politica monetara din trecut.

Pentru a identifica efectul politicii monetare este nevoie de o introducere.

Evolutia inflatiei a surprins mereu banca centrala. Pana in 2013 inflatia masurata depasea mereu estimarile BNR. Dupa 2013 inflatia observata a fost mereu mai mica decat estimarile BNR. In iunie 2015 rata inflatiei a devenit negativa. In acel moment BNR a venit cu o explicatie partial adevarata. Preturile scad pentru ca au scazut taxele. Foarte adevarat. Dar BNR vine si spune ca scaderea este temporara iar in spatele acestei scaderi exista presiuni inflationiste.

In primele comunicate dupa intrarea ratei inflatiei in teritoriul negativ BNR ne spunea ca rata inflatiei “ecraneaza” presiuni inflationiste. Dupa cateva luni ne anunta ca rata inflatiei “poate sa ecraneze” presiuni inflationiste. In ultimul comunicat BNR a renuntat la aceasta poveste cu ecrantul.

Apare totusi un semn de intrebare. Desi spune ca efectele reducerilor de taxe sunt temporare BNR a estimat 8 trimestre de inflatie sub tinta. In acest moment au mai ramas 6 trimestre in esimarile BNR cu o rata a inflatiei sub tinta.

Nu este clar de ce BNR accepta o rata a inflatiei mult sub tinta aprope 4 ani la rand. Mandatul BNR este clar, preturi la tinta in maxim 8 trimestre. De aceea spun ca nu este clar ce face BNR. Oricare ar fi motivul BNR transmite in acest moment semnale mixte. Pe de-o parte spune implicit ca nu crede in tinta de inflatie sau ca o ignora mai ales pentru ca nu intereseaza pe nimeni daca BNR nu-si indeplineste mandatul. Nu au existat niciodata, de exemplu, costuri pentru BNR sau pentru conducerea acestei institutii de pe urma faptului ca mandatul de a livra preturi stabile nu a fost atins. Pe de alta parte BNR stie ca inflatie sub tinta pentru o perioada asa lunga de timp inseamna conditii monetare mult prea restrictive in economie in trecut (crestere economica mai mica decat in conditiile in care inflatia era la tinta). Astfel, faptul ca BNR nu livreaza preturi stabile in conformitate cu mandatul ne duce la concluzia ca BNR urmareste alt obiectiv. Un alt obiectiv care pe termen scurt si mediu domina obiectivul de preturi stabile. Ar mai exista un alt treilea semnal, politica monetara nu influenteaza dinamica preturilor, dar atunci ar insemna ca nu exista rol pentru politica monetara in economie si activitatile bancii centrale ar trebui reduse doar la rolul de reglementator.

Sa ne uitam mai atent la relatia rata inflatiei – poltica monetara. In anii in care rata inflatiei ramanea cu mult peste tinta banca centrala prezenta in fiecare comunicat si rata inflatiei pentru asa numita inflatie de baza (CORE2 ajustat)*. Inflatia de baza este ce ramane din indicele pretului de consum dupa ce sunt eliminate preturi pentru bunuri volatile si care nu pot sa fie controlate direct de politica monetara. Ramanem cam cu 60% din produsele din IPC. In toti acesti ani BNR ne spunea ca acest indicator este cel pe care il INFLUENTEAZA politica monetara DIRECT.

Astfel in 2010 sau in 2013 BNR arata spre inflatia de baza care nu era la fel de volatila ca cea masurata de IPC si ne spunea ca politica monetara livreaza preturi stabile in conformitate cu mandatul. Numai ca din noiembrie 2013 fara sa explie de ce nu a mai inclus informatia despre inflatia de baza in comunicatele publicate dupa decizia de politica monetara. Misterul este simplu de rezolvat. Din noiembrie 2013 inflatia de baza intra in teritoriul negativ. Aici aparea problema pentru BNR. Exact acele preturi pe care sustinea ca le influenteaza prin politica monetara scadeau si erau cel mai departe de tinta.

In 2015 rata inflatiei masurate de IPC a intrat in teritoriu negativ in iunie ca urmare a reducerilor de taxe. BNR a explicat ca este doar o perioada de tranzitie si rata inflatiei va reveni in teritoriul pozitiv in 2016 si la tinta in 2017. Ce ar fi trebuit sa se intample cu inflatia de baza? Inflatia de baza dupa cum am spus exclude preturile pentru exact acele produse influentate de scaderea de TVA. Astfel inflatia de baza nu ar fi trebuit sa fie influentata de scaderile de taxe. Sau ar trebui sa fie influentata foarte putin . De exemplu daca preturile masurate de IPC scadeau cu 3% fata de anul anterior preturile masurate de CORE2 ajustat ar fi trebuit sa scada cu mai putin. In realitate lucrurile stau exact invers. Preturile masurate de CORE2 ajustat au scazut mai mult decat cele masurate de IPC. (vezi inflatia versus CORE2 ajustat in 2010 si 2013 pentru exemplul in care preturile volatile au crescut)

Surprizele nu se opresc aici. BNR estimeaza si in perioada urmatoare o scadere a preturilor masurate de CORE2 ajustat. In plus scaderea o sa fie mai mare in comparatie cu scadera preturilor masurate de IPC. Altfel spus dupa ce scoate efectele reducerilor de taxe preturile scad mult mai mult.

Ce inseamna acest lucru? In primul rand inseamna ca povestea cu presiunile inflationiste a fost falsa de la bun inceput. Daca situatia preturilor se inrautateste cand eliminam preturile afectate de scaderile de taxe este clar ca suntem intr-un mediu puternic deflationist. Mediul economic deflationist care este rezulatul politicii monetare dar si al asteptarilor despre preturile viitoare.

Mai clar. Evolutia ratei inflatiei de baza este o dovada ca in anii precedenti BNR a tinut politica monetara mult mai restrictiva decat trebuia. A supraestimat sanatatea economiei sau a avut alte obiective pe langa cel de stabiliate a preturilor. Ambele sunt reale dar din punctul meu de vedere al doilea motiv explica mai mult.

Dar problema nu este cu trecutul. Ce conteaza acum este ca asteptarile in economie sunt pentru o dinamica in scadere a preturilor masurate de inflatia de baza. Astfel de asteptari nu arata incredere foarte mare in viitorul economiei. In mare parte acest pesimism vine pe canalul evolutiei sectorului industrie. Evolutia preturilor din acest sector este explicata in mare parte de o cerere mica nu de cresterea ofertei.

Rata inflatiei pe care o observam astazi este in cea mai mare parte explicata de decizii de politica monetara din trecut. In cazul nostru deflatie si inflatie sub tinta 4 ani la rand arata ca in trecut banca centrala a mentinut conditiile monetare mult prea restrictive pentru situatia economiei din acel moment. Reducerile de taxe explica scaderile de preturi pe termen scurt dar nu explica deflatia si diferenta de tinta de inflatie pentru o perioada asa lunga de timp. Aceasta concluzie este importanta atunci cand evaluam performanta politicii monetare si mai ales daca banca centrala s-a achitat de datoria fata de societate de a livra preturi stabile. Pana in acest moment in 10 ani de regim de tintirea directa a inflatiei, indiferent de indicele de preturi pe care il folosim, banca centrala nu a reusit sa livreze preturi stabile. Acesta este singurul lucru pe care societatea la cerut de la banca centrala.

*CORE2 ajustat: Măsură a inflaţiei de bază, care elimină din calculul IPC total o serie de preţuri asupra cărora influenţa politicii monetare (prin gestionarea cererii agregate) este puţin semnificativă sau nulă: cele administrate, volatile (legume, fructe, ouă, combustibili), ale produselor din tutun şi ale băuturilor alcoolice. Termeni înrudiți: CORE1, CORE2, inflație, IPC, inflație de bază, prețuri libere, prețuri administrate.(sursa: BNR)

„

Evolutia economica si monetara trebuie monitorizata foarte atent in continuare.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.