Incercarea de a ni se baga Monarhia pe gat…

Fostul rege, Mihai I, a murit. Dumnezeu sa-l ierte! Dar ceea ce s-a intamplat zilele acestea mi se pare anacronic, nepotrivit si pe undeva deplasat tinand cont ca forma de guvernamant a acestei tari e republica si n-am auzit ca majoritatea oamenilor, care voteaza PSD intre altele fie zis, sa doreasca Monarhia.

Si atunci pentru ce a trebuit trei zile de doliu national, depunere la Palatul Regal, o coloana imensa de oameni care stateau la coada pentru ca sa ajunga in fata sicriului, scos azi pe afet de tun, procesiune pana la Patriarhie, slujba acolo etc? Cand inmormantarea si tot ce e legat de aceasta ar fi trebuit sa fie un eveniment privat. Pentru ce s-a urmarit atunci crearea acestei confuzii politice, ca si cum Romania ar fi Monarhie, ceea ce nu e de fapt? Eu chiar nu inteleg de ce se urmareste cu obstinatie alienarea politica a cetatenilor. E inutil sa spun, dar trebuie spus pentru cei care nu cunosc, ca in Romania dezbateri serioase despre Monarhie nu sunt si nici n-au fost. Iar acum deodata manifestarea aceasta halucinanta de „dragoste” fata de fostul suveran… Cam asa se desfasoara lucrurile in Romania. Exact la fel e, spre exemplu, si cu aderarea la Zona Euro. Nicio dezbatere serioasa, dar e ca si cum tot poporul ar dori asta. Klause, se aude? Subiectul e altul, dar felul in care merg lucrurile e la fel.

Eu chiar nu inteleg de ce trebuie sa ne tot balacim in minciuna asta…

Daca incerci sa-i bagi cuiva ceva pe gat, pana la urma vomita si o scoate afara, exact pe unde a intrat.

Onoruri, Presedintele, presedintii Camerelor etc. Prezenta unor capete incoronate la Bucuresti mi se pare logica. Nu e logic si nici normal ce au facut autoritatile romane, in frunte cu Presedintele Iohannis, presedinte de republica, ales de cetateni, care n-ar fi trebuit sa accepte astfel de manifestari, la nivel national, finantate, nu-i asa?, de stat, impunerea doliului national, cand era vorba de un eveniment privat. Ceea ce a facut e un esec al prezidentiatului sau.

Oricum, starnirea unei confuzii politice nu poate fi un lucru benefic.

Nu mai vorbesc de alaiul de preoti care au insotit sicriul, pus pe afet de tun, de la Palat la Patriarhie. Apropo de preoti, daca ai sta sa asculti predicile unora, in general vorbind tineri, ai zice nu doar ca regreta comunismul, dar il mai si preamaresc… Deci sa inteleg ca cei care au insotit cortegiul funerar nu sunt din aceasta categorie. Ok! Dar cu tonul dat de Werner de la Cotroceni toata aceasta manifestare nu respecta, de fapt, Constitutia tarii, spre exemplu art. 5 care spune: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Inclusiv televiziunile private de stiri au incercat sa se alinieze doliului national de trei zile impus ABUZIV de catre stat, incalcandu-se, repet, Constitutia. Statul nu avea ce cauta intr-o chestiune de ordin privat. S-a bagat si acolo.

Pe de alta parte e ceva ce nu e deloc in regula. Dupa ce – dupa Revolutie, culmea – nu l-au lasat sa vina in tara, i-au pus nenumarate piedici si l-au marginalizat, are acum, in schimb, parte de o inmormantare grandioasa… Dupa ce a murit, toti il omagiaza! Mi se pare atat de nepotrivit tot ce s-a intamplat si se intampla! Macar sa se fi evitat acest lucru care nu da deloc bine prin indecenta sa. Decent si corect ar fi fost manifestare privata. Slujba la Biserica, da – absolut de acord! Dar fara amestecul acesta al Statului care a denaturat totul…

In final as dori sa va arat cum scrie o social-democrata, D-na. Ana Birchall:

Dumnezeu să vă odihnească în pace, Majestate!

„Astăzi, 16 decembrie 2017, întreaga Românie plânge, pentru că ne luăm rămas bun de la regele nostru, Majestatea Sa Regele Mihai I. Pământul pe care l-a iubit și pe care l-a slujit cu fiecare fibră a ființei sale timp de un veac își deschide azi brațele pentru a-l primi cu dragoste pe monarhul său ostenit de dragoste și trudă pentru poporul lui. Sunt convinsă că în Împărăția lui Dumnezeu, alături de toate marile personalități ale neamului nostru, bunul și blândul Rege Mihai se roagă tronului Dumnezeirii pentru supușii fideli ai Majestății Sale, pentru românii pe care i-a iubit, și i-a slujit toată viața sa. Dumnezeu să vă odihnească în pace, Majestate!”

Lasand la o parte aspectul de compunere de clasa a VII-a primara, D-na. Birchall este angajata cetatenilor in calitate de deputat. Astfel domnia sa trebuie nu doar sa dea explicatii, ci si sa raspunda pentru ideile exprimate verbal si in scris si actiunile sale. Aroganta dumneaei nu o scuteste, totusi, de raspundere! Uitati-va ce postare e asta si ma intreb cu ce scop. Mai e putin si-l considera un sfant al neamului, nu? In aceasta postare se poate vedea nepotrivirea nu doar cu Constitutia, dar in primul rand nepotrivirea ideologica, adica cu doctrina partidului din care face parte. Pentru ca eu stau din nou si ma intreb: ce fel de partid e PSD? Pentru ca acest partid nu aduce a partid de stanga, sa ne intelegem. Asa cum justitiarismul dreptei nu-i de dreapta.

Insa partea si mai proasta este ca nepotrivirile sunt atat de evidente.

Suparator de evidente.

Regele Mihai – un destin trist…

As fi putut sa spun aceleasi banalitati intalnite si la altii, legate de Istorie, referitoare la Regele Mihai. Spun banalitati pentru ca le intalnesti in toata presa de la noi. Nu afirm ca n-ar trebui cunoscuta Istoria. N-as vrea sa fiu gresit inteles.

De aceea m-am gandit sa spun ce inseamna pentru mine, ce gandesc eu despre Rege si Monarhie.

Nu e usor.

Nu e usor cand nu mai vrei sa te uiti in cartile de Istorie si sa preiei ce scrie acolo si sa spui ca e ceea ce gandesti tu.

Nu am cunoscut Monarhia, n-am avut despre Rege o parere neaparat proasta pentru ca asa ar fi dorit fostul regim comunist. Nu l-am cunoscut personal pe Rege, ca sa pot spune ca am amintiri. L-am vazut pe viu doar o singura data, la biserica Sf. Gheorghe Nou din Centrul Bucurestiului , intr-o mare de oameni, si pot sa spun ca nu mi-a facut deloc o parere rea. Era un om cu o figura ascetica, chiar aspra, dar si trista totodata, dar demna.

Ceea ce pot spune sigur este ca a avut un destin trist. Si intr-un fel putem spune ca aceasta tristete umbreste Romania. Priveam la televizor imaginile de arhiva, de dinainte de venirea comunismului. Si ideea care mi-a venit in minte e ca nu doar Monarhia, dar toata acea lume a apus atunci, in anii aceia, iar comunismul pur si simplu a distrus-o in puscariile comuniste. Mai exact spus a supus-o unui regim de exterminare!! Anii aceia, prezentati in imaginile care curgeau pe ecran, cand Regele era mic, luat in brate, apoi barbat tanar si frumos, acei ani tulburi, totusi, inca mai erau anii Monarhiei si a unei lumi care, in mod tragic, a disparut brusc, sub ura de clasa, criminala, comunista!

Regele Mihai a fost un fel de Cavaler al Tristei Figuri in Istoria noastra contemporana. Cred ca era un om trist. Dar un om care nu a renuntat niciodata de a fi Rege si de a sta demn in fata Istoriei, sub toate vicisitudinile acesteia.

Spuneam ca nu e usor sa vorbesti despre Rege si Monarhie, pentru ca nu le-am cunoscut, pentru ca am cunoscut alte vremuri, ca atatia altii, mai bine de doua generatii. Parerea mea este ca regimul monarhic a avut numeroase hibe si slabiciuni. S-a sfarsit in 1947. Dar slabiciunile unui astfel de regim aparusera de mai demult. Rolul Monarhiei in faurirea Statului Roman Modern si in ceea ce priveste constituirea Romaniei Mari este, zic eu, imens! Monarhia noastra insa a fost, din nenorocire, invinsa de totalitarismele sec. XX. Nazismul si comunismul au distrus-o!! De aceea tristetea acestui Rege, pe care nu l-am cunoscut, despre care pot spune ca mi-e chiar strain, este totusi tristetea noastra!

Ceea ce i s-a intamplat Regelui in 1947, nu e doar problema personala a unui om, a Regelui sau familiei regale. Ci a Romaniei! A fost un atentat la independenta, suveranitatea si integritatea Romaniei realizat de catre dusmani, de catre oameni vanduti miseleste intereselor straine, de catre cei fara Dumnezeu, de catre tradatori!! Iata de ce tristetea Regelui e tristetea unei tari, care a fost siluita de dusmani, care a fost perturbata in evolutia sa fireasca pentru ca atentatul la adresa Romaniei a fost un viol politic ce a tinut pana in Decembrie 1989. Si trebuie s-o spunen: URSS a atentat continuu la independenta si suveranitatea tarii noastre pe tot parcursul perioadei comuniste, dupa ce ne-au furat o parte din teritorii, din care rusii nu vor sa plece nici acum.

Regele Mihai a murit! Noi n-am uitat ce s-a petrecut in 1947. Nici nu trebuie sa uitam vreodata. Tristetea ramane! Iar de iertat deplin se va putea doar cand ne vom vedea tara intregita: Romania Mare!

Regele Mihai I al Romaniei 1921-2017

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Condoleante familiei.

Se incearca sa ni se bage monarhia pe gat…

… cel putin asta e impresia pe care ti-o lasa tot acest spectacol mediatic legat de moartea si inmormantarea D-nei. Ana de Bourbon-Parma.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Condoleante familiei indoliate!

S-a incercat, desigur, evocarea monarhiei si a personalitatii D-nei. Ana de Bourbon-Parma, dar in buna traditie damboviteana au inceput si exagerarile demne de o cauza mai buna. A vedea in monarhie un fel de panaceu la toate relele societatii romanesti si a privi idilic monarhia, pe fostul rege, cand era tanar sa-l compari cu Brad Pitt, adica ce frumos era, ca marele actor american, si alte lucruri de genul asta arata ca, in primul rand, s-a depasit granita decentei. Altii se intrebau daca nu cumva monarhia ar fi leacul ce ar duce la reforma morala a clasei politice, ca monarhia ar fi, nu-i asa, un model candid s.a.

Eu sunt primul care sa recunoasca rolul major pe care l-a avut monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen in faurirea statului roman modern si a Romaniei Mari. Insa dupa implinirea acestui deziderat monarhia romana a esuat lamentabil, impreuna cu toata clasa politica de atunci. A inflorit coruptia si nu au reusit sa apere democratia si libertatile individului, chiar dimpotriva! Sa ne gandim la controversatul Carol al II-lea si Elena Lupescu si, legat de acestia, la Dictatura Carlista, apoi la cea legionara si dupa aceea la cea antonesciana. Toate acestea s-au petrecut pe vremea monarhiei… De asemenea citeam mai demult despre coruptia de pe vremea aceea ce a avut efectele cele mai negative asupra Armatei Romane si a inzestrarii acesteia in acele vremuri atat de tulburi, va dati seama… Despre democratia interbelica iata ce spune fostul prim-ministru, Dl. Adrian Nastase:

„Democratia originală” interbelică

„Termenul de „democratie originală” pentru România nu a fost inventat după Revolutie. L-am regasit, spre exemplu, in volumul publicat de Matei (Mattei) Dogan, in 1946, la Bucuresti, volum intitulat „Analiza statistică a ‘democratiei parlamentare’ dinRomânia”.

M-a intrigat, mai intâi, anul aparitiei – 1946, anul alegerilor trucate de după Razboi. Am crezut ca este o carte scrisă de un propagandist al regimului comunist sau de un reprezentant al partidelor istorice. Mi-am adus aminte apoi că intâlnisem numele lui Dogan in referirile la elitele politice, la „mandarinii Europei occidentale”, in lucrări de sociolologie politică franceză. Am aflat apoi că Mattei Dogan, decedat in 2010, sociolog francez de origine română fusese ales, in 1992, si membru de onoare al Academiei Române.

Cartea pe care vi-o prezint a fost scrisă de el la vârsta de 26 de ani. Probabil o teză de doctorat? Ea are si un amplu rezumat in franceză. Este cea mai documentată analiza a sistemului electoral interbelic pe care am citit-o. O analiză foarte critică. Insotită de zeci de tabele si grafice.

După expunerea sistemelor elctorale arhaice si discriminatorii de până la primul război mondial, Dogan examinează noile scheme electorale precum si rezultatele voturilor din cele 11 operatiuni electorale inter-belice. Asa cum arată el, pentru acea perioadă, „mecanismul democratiei românesti este redat lapidar de cuvintele lui Petre Carp: ‘Dati-mi puterea si vă dau parlamentul. După ce factorul constitutional (Regele, n.n.) insărcina un partid politic sau o grupare politică cu formarea guvernului, acesta ‘facea’, după câteva săptămâni, alegeri parlamentare si intotdeauna obtinea, in aceste alegeri, majorităti covârsitoare, astfel incât partidul de la guvernare reusea intotdeauna sa-si formeze in parlament o majoritate a sa, guvernamentală. Regulile clasice ale parlamentarismului după care guvernul trebuie să fie o emanatie a parlamentului au fost inversate in aplicarea principiilor democratice in România, unde parlamentul este expresia guvernului. In practica electorală românească nu s-a intâmplat niciodată ca guvernul sa fie pus, in alegeri, in minoritate”.

„Rotativa guvernamentală”, pentru acea perioadă, arată minunat. Spre exemplu, PNL, fiind in opozitie, a obtinut la alegerile din 1920 6,8% din voturi; in 1922, fiind la guvern, obtine 60,3%. In 1926, in opozitie, obtine 7,3% dar in 1927, fiind la guvernare, obtine 61,7%. In 1928, in opozitie, obtine 6,5%, in 1931, la guvern, obtine 47,5%. In 1932, in opozitie, obtine 13,6% iar in 1933 obtine, la guvern fiind, 51% (pag. 28). Nu e minunat cum functiona democratia românească inter-belică?

Dogan prezintă si sistemul zestrei guvernamentale, functionarea primei majoritare, evolutia voturilor pe judete si pe regiuni istorice. Sunt analizate prezenta la vot, initiativele legislative vs proiecte de legi venite de la guvern, situatia intrebarilor, interpelărilor parlamentare, participarea la dezbateri (inclusiv falsificarea listelor de prezentă!), cvorumuri, lipsa dialogului politic intre majoritate si opozitie, votul de partid, activitatea de control a parlamentului (foarte firavă).

Concluzia autorului este aceea că pentru perioada inter-belică, se  poate vorbi de „originalitatea democratiei aplicate românesti” (p.108), caracterizată printr-o „rotativă guvernamentală in formă parlamentară”.

De aceea, afirmă Dogan, la finalul analizei sale, bazată pe cifre amănuntite, „nu se poate sustine ca in România in perioada dintre cele două războaie mondiale a existat un autentic regim democratic” (p.110).

Atrag incă o dată atentia criticilor mei de pe forumuri că nu eu am afirmat aceste lucruri. Eu doar le-am readus in atentie, stiind că această carte nu va fi republicată.”

De asemenea sa nu uitam felul extrem de brutal – asemanator celui lui Bashar al-Assad – de rezolvare a unor probleme socio-economice cum ar fi Rascoala din 1907 sau greva de la 16 februarie 1933, cand Armata Romana a tras in propriul popor!! Lucrurile acestea tot pe vremea monarhiei s-au petrecut.

De aceea eu nu cred ca e cazul sa inaltam in slavi aceasta forma de guvernamant: monarhia.

Iar in ceea ce priveste decretarea zilei de 13 august 2016 zi de doliu national am o parere asemanatoare cu maestrul Ion Crstoiu, pe care domnia sa si-a exprimat-o aici. Nu s-au dat deloc explicatii convingatoare, nici din partea Guvernului si nici din paretea Presedintiei. Si n-au constientizat ca au depasit o limita de bun simt si ca tot ce se intampla in legatura cu nefericitul eveniment al mortii D-nei. De Bourbon-Parma e foarte la marginea Constitutiei, inclusiv decretarea zilei de doliu national, daca nu chiar ca se incalca de-a binelea Constitutia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Va invit sa cititi…

… un articol foarte interesant de pe blog-ul Civitas ’99:

Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei

de George Visan

O lucrare bine documentata si care merita sa fie citita!

In ceea ce priveste chestiunea aceasta, as remarca anumite aspecte. Cine sunt totusi sustinatorii ferventi ai monarhiei la noi? Dupa cum se poate usor constata, unul dintre acestia e Dinu Patriciu! Un om bogat care sustine disponibilizarea in masa a sute de mii de oameni ce lucreaza la stat, ca sa usureze  statul de excedentul (in viziunea domniei sale) de forta de munca! Pe de alta parte inteleg ca ar fi PC, care ar avea aceleasi valori monarhiste, partid care a stat ani de zile in coalitie cu PSD, principalul partid de stanga de la noi!! Brusc, PC si-a reamintit de valorile conservatoare care il anima! Dar pe de alta parte, eu mi-as pune intrebarea ce ar dori oamenii obisnuiti, simplii cetateni de la monarhie? A, ridicarea nivelului general de trai, crearea de locuri de munca, o viata mai buna, protectie sociala, s.a din aceasta categorie. Acestea sunt deziderate monarhiste…? Sau sunt deziderate clar de stanga, pe care ar trebui sa le aiba in vedere PSD, partid de stanga, principalul partid de stanga de la noi.

De remarcat ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor ci a legat bunastarea de schimbarea mentalitatilor! Cu alte cuvinte nici regimul monarhic nu ar promite bunastare, aceasta fiind o chestiune ce tine, mai degraba, de mentalitati. Dupa parerea mea, exista o discrepanta foarte mare intre orizontul de asteptare al oamenilor si ceea ce ar putea sa ofere monarhia. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam la cine sustine monarhia si la ce vederi au acestia, e clar ca acesti sustinatori sunt departe de aspiratiile cetatenilor. Mi se pare o mare neconcordanta aici. Pentru ca, in realitate, oamenii nu sustin asemenea idei de dreapta (pentru ca monarhia tine de dreapta politica). Nu neg nici faptul ca aceasta criza economica influenteaza modul de a privi, din punct de vedere politic, al oamenilor. Insa ar trebui retinut inca un aspect important, si anume ca exista in societatea romaneasca un foarte mare numar de nostalgici dupa regimul comunist; de vazut pe aceasta tema si aici. Or, in asemenea conditii socio-politice un regim monarhic in Romania, la ora actuala, n-ar fi, oare, unul anacronic? Cand 61% dintre romani cred ca in comunism era mai bine. Cand dupa cateva luni citesti ca 59% „plang dupa comunism”… Bine, inteleg figurile de stil jurnalistice, dar… Dar cifrele arata realitatea sociala… Apreciez faptul ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor, insa acest lucru e… e altceva, adica faptul ca nu a promis… Pentru ca acest lucru nu elimina incongruentele intre felul in care vad oamenii lucrurile, aspiratiile lor si monarhie. Sunt niste nepotriviri care, mie cel putin, mi se par flagrante. Pe de alta parte ma frapeaza atitudinea lui Dinu Patriciu, care vorbeste de Europa, de regimurile monarhice din Europa. Problema e ca ne uitam la tari dezvoltate economic, care au, intr-adevar, regimuri monarhice, dar pierdem din vedere faptul ca Romania, din pacate, dar asta e realitatea, nu e o tara dezvoltata. Deci am avea, daca, sa presupunem ca ipoteza, s-ar instala monarhia, o monarhie intr-o tara saraca, cu oameni saraciti de tranzitie, care, de fapt, au alte aspiratii, vad altfel lucrurile.

Regele Mihai sa fie un fel de Ceausescu…? Nu cred…

Dar, daca e dezbatere, atunci dezbatere sa fie! In acest sens va invit sa cititi, pentru o abordare cat se poate de obiectiva, si punctul de vedere al Casei Regale:

Romania. O viziune pe 30 de ani

Se vorbeste despre atragerea fondurilor structurale UE, despre „brazdarea” tarii cu drumuri si autostrazi, dezvoltarea turismului, cooperare cu alte state, e si un concept acolo: Initiativa Europa Regiunilor, dar destul de sumar dezvoltat, implicarea tinerilor, initiativa privata, prezenta romaneasca in Africa de Nord, Orientul Mijlociu sau Caucazul de Sud sub forma educationala sau economica, invatamant, nu in ultimul rand patriotism, sunt mai multe aspecte abordate. Exista, desigur, un anume conservatorism in aceasta Viziune. Insa nu mi se pare de ajuns. In ce sens? In sensul ca toata lumea vorbeste, apropo de dezvoltarea Romaniei din punct de vedere economic – si aici cred ca e vorba, iarasi, de un anacronism – numai de constructii de drumuri si autostrazi (de observat formula – „sa brazdam tara!!” , era sa si adaug „tovarasi!! 😆  ), de turism si de invatamant. Acestia sunt cei trei vectori principali la care se refera toti (ar mai fi unul, dar nu l-am vazut luat in considerare de Casa Regala, si anume agricultura; unii, e adevarat, par sa puna cu preponderenta accent pe acest domeniu de activitate). Dar de cei trei vectori vorbeste intreaga clasa politica si nu numai. Este clar ca problema principala a Romaniei, acum, este una economica. Romania e o tara destul de slab dezvoltata, iar de aici decurg o serie intreaga de aspecte negative, inclusiv in plan social. Dar punerea accentului numai pe acesti trei vectori (patru, daca includem si agricultura), luati in considerare de toti, dupa cum am aratat mai sus, nu sunt suficienti, dupa parerea mea, pentru o dezvoltare durabila. Tara noastra, dupa parerea mea, se afla sub capacitatile sale din punct de vedere industrial si agricol, dar si la modul general. Sunt de acord cu ideea ca, pentru a te dezvolta, trebuie sa ai o politica industriala clara de dezvoltare. Tara are nevoie de industrie pentru a se dezvolta. Evident, nu neg ca trebuie dezvoltate constructiile, turismul, ca trebuie imbunatatit invatamantul. Dar fara capacitati industriale ( si altele decat cele 3) performante,  nu prea ai cum sa te dezvolti. Initiativa privata a fost si pana acuma, dar, cu toate acestea, dupa cum putem constata, PIB-ul este mic in comparatie cu alte state foste comuniste (Ungaria, Cehia, Polonia, ca sa dau numai cateva exemple). De asemenea o problema mare ramane dezvoltarea agriculturii, tinand cont si de faptul ca tara noastra dispune de un foarte mare potential agricol. Cu toate acestea, din pacate, painea e scumpa… Cred ca ar mai trebui spus ca tinerii, in sine, nu pot fi o conditie sine qua non a dezvoltarii. Pentru asta trebuie politici. Politici de dezvoltare. Asta pentru a putea ajunge din urma tarile mai bine dezvoltate si tarile dezvoltate. Ceea ce ne prezinta Casa Regala este o viziune, nu un program, inteleg asta, dar, din motivele de mai sus, mi se pare, totusi, destul de saraca…  De asemenea, cred ca ar mai trebui spus ca tara ar avea nevoie de politici de protectie sociala, de o viziune in acest sens si de exprimarea unei valori in societate precum solidaritatea. Sunt de acord cu faptul ca Romania trebuie sa fie un stat social. Ceea ce ne arata insa viziunea Casei Regale este un Neoliberalism imbracat in hlamida. Si poate ca nu intamplator liberalii si-au arata sustinerea fata de monarhie. Poate si pentru faptul ca le-ar proteja mai bine interesele aceasta forma de guvernamant. Insa chestiunea asta cu monarhia ar trebui bine inteleasa si analizata. Pentru ca stau si ma gandesc ca unii, si nu putini, dintre cei care detesta actuala Putere si pe Traian Basescu ar putea sa gandeasca in felul urmator:  ‘daca treaba nu merge bine cu Basescu, ne va merge mult mai bine cu monarhia’. Sa nu confundam lucrurile: secventa Basescu cu cat de rea e republica si cat de buna e monarhia. Ar trebui sa excludem astfel de rationamente superficiale. Cu atat mai mult cu cat republica, la noi, ma refer in general, nu a fost un esec, asa cum ar cauta unii simpatizanti ai monarhiei s-o prezinte. Acuma, desigur, e aceasta criza economica si lucrurile stau asa cum stau. Totusi, sa nu uitam ca sub republica Romania a intrat in NATO si UE, ca s-a reusit crearea unui cadru democratic, dupa 1989 si s-a reusit lucrul acesta. Cu toata aceasta criza economica, destul de greu, e adevarat, lucrurile par a se indrepta sub aspect economic. Nu cred ca trebuie sa exageram cu demonizarea republicii, cum am vazut intr-o declaratie a D-lui Crin Antonescu, care vorbea de o „istorie nefasta a prezidentialismului in Romania” (citat din memorie). Acest neoliberalism practicat la noi dupa ’89 nu a prea dat roade din punct de vedere economic. Si, dupa cum se poate vedea, nici in lume, care se confrunta cu aceasta criza economica grava. Va da roade sub un eventual regim monarhic? Ma indoiesc. Daca au fost si lucruri mai putin bune in republica, atunci tot asa va sta treaba si intr-un regim monarhic. Evident, sustinatorii regimului monarhic vor idealiza monarhia. Eu caut sa incerc a fi obiectiv. Chiar si in Viziune se arata ca: „România a contribuit, în deceniile trecute, la educatia universitarã si la dezvoltarea industriei si infrastructurii unor tãri din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America Latinã. Prezenta româneascã în Africa neagrã, în tãrile Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia centralã sau de sud-est, în America Latinã sau în Caucazul de sud, sub formã educationalã sau economicã ar putea fi utilã României si Uniunii Europene.”. De aceea si spun ca trebuie cumpanite bine lucrurile si nu ar trebui sa uitam de escurile monarhiei, cum s-a intamplat, spre exemplu, in Grecia, unde s-a instaurat Regimul Coloneilor!

In trecut, monarhia, la noi, a fost legata de liberalism. Istoric vorbind, asa au stat lucrurile. PNL, in trecut, era un partid puternic. Insa situatia politica, acum, este alta. Sa nu uitam de evenimentele tragice de la 1907 si 1933, cand s-a tras in tarani, respectiv in muncitori. Eu cred ca ar fi foarte important sa stim ce fel de monarhie ar fi, presupunand, ca ipoteza, ca s-ar instaura monarhia: o monarhie cu vederi foarte de dreapta, conservatoare, aplecate spre un liberalism conservator sau o monarhie aplecata spre social-democratie, spre un liberalism moderat, sa zicem social-liberalism. Pentru ca monarhia ar da, in cazul asta, credit unor valori. Ar da tonul, cum se spune. Pentru ca este foarte clar ca situatia actuala nu mai seamana cu cea din trecut, sub niciun aspect. Modificarile ce au fost efectuate in timp isi spun cuvantul si nu se poate sa nu le iei in considerare.

Desigur, problema e complexa.

Ce este Romania…?

Eu stau si ma intreb daca noi intelegem bine ce este Romania acum? Desigur, se poate spune ca Romania este un stat, o tara, o republica… Da… dar si Franta, ca sa dau un exemplu, e un stat, o tara, o republica. Italia, Germania, la fel… Este ca si cum la intrebarea: ce este pixul? Ai raspunde ca pixul este un instrument de scris. Dar si creionul este un instrument de scris…

Intrebarea asta mi-a venit in minte citind doua articole:

Gandul:

GÂNDUL TV. Femeia care doarme cu coşciugul şi crucea în casă de frică să nu fie aruncată cu sacul după moarte. Poveste din Ferentari

iar pe blog-ul lui Lilik am citit:

Dinu Patriciu: „Destinul Romaniei este monarhia constitutionala”

A.. e vorba de alte clase sociale. Diferite.

Citisem ceva interesant pe Wikipedia:

Left–right politics

 

Si e un citat interesant aici:

„The sociologist Robert M. MacIver noted in The Web of Government (1947):

The right is always the party sector associated with the interests of the upper or dominant classes, the left the sector expressive of the lower economic or social classes, and the center that of the middle classes. Historically this criterion seems acceptable. The conservative right has defended entrenched prerogatives, privileges and powers; the left has attacked them. The right has been more favorable to the aristocratic position, to the hierarchy of birth or of wealth; the left has fought for the equalization of advantage or of opportunity, for the claims of the less advantaged. Defense and attack have met, under democratic conditions, not in the name of class but in the name of principle; but the opposing principles have broadly corresponded to the interests of the different classes.^[19]„

Interesting…

 

Sah la rege!

Declaratiile lui Basescu la adresa Regelui Mihai au starnit vii dezbateri in presa si au fost intoarse pe toate fetele pe toate canalele de stiri. Era de asteptat ca astfel de declaratii surprinzatoare din partea Presedintelui sa starneasca astfel de reactii, care nu au aprobat parerea lui Traian Basescu.

Dar sa vedem despre ce este vorba. Mediafax ne informeaza:

Băsescu: Abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare

„”Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a spus Băsescu la B1 TV.

„Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”, a comentat Băsescu.

Întrebat dacă nu i s-a reproşat în întâlnirile cu Regele Mihai apropierea faţă de prinţul Paul, preşedintele a spus că relaţia cu acesta a fost pentru a proba faptul că nu are probleme în ceea ce priveşte Casa Regală. „Eu am făcut un gest să probez că nu am nimic cu Casa Regală, pentru că Paul e parte a Casei Regale”, a spus preşedintele.

Pe de altă parte, preşedintele a reamintit, în contextul unei întrebări, că se împlinesc 70 de ani de la „hai să-i spunem de la celebra «Soldaţi români, vă ordon treceţi Prutul!»”.

El a spus că dacă ar fi fost în acel moment istoric ar fi dat acelaşi ordin. „Da, pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci probabil că aş fi făcut-o”, a spus el.”

Interesant ar fi sa comparam ceea ce a spus acum Presedintele cu ceea ce spunea cand si-a asumat in fata Parlamentului Raportul privind dictatura comunista in Romania. Iata ce ne spune Gandul:

Scurt curs de istorie pentru Traian Băsescu. Cum l-a „trădat” preşedintele pe Rege – în raportul Tismăneanu, Băsescu spunea că abdicarea „este unul din marile abuzuri ale comunismului”

Mediafax ne informeaza si despre parerea lui Tismaneanu:

Tismăneanu are rezerve faţă de stilistica exprimării lui Băsescu dar observă derapaje în dezbatere

Si ar mai fi de citat doua editoriale interesante.

Romania Libera:

Război total

de CRISTIAN PIRVULESCU

Gandul:

Boala lui Erostrat

de Cristian Tudor POPESCU

E clar ca toata lumea se intreaba ce l-a apucat pe Basescu de a facut astfel de declaratii. Cu ce scop? Pentru ca aceste declaratii nu par a avea un scop – sunt, mai degraba, pareri personale ale unui om, Traian Basescu. Stiti, e vorba aceea: „a vorbit si nea’ Ion, ca e si el om”, asa si Traian Basescu. Dar declaratiile cu pricina ar mai putea fi privite si sub un alt aspect. Si mie mi se pare ca reprezinta o diversiune evidenta, pe care Basescu a facut-o folosindu-se de functia de Presedinte al tarii. Deoarece atunci cand omul care este Presedintele tarii face astfel de declaratii, nu poti sa ramai indiferent. Si uite asa se isca o dezbatere, pana la urma inutila si care nu prea are legatura cu realitatile actuale ale Romaniei, dar care are darul de a creste rating-ul televiziunilor de stiri si al marilor cotidiene: doar Presedintele e cel care a spus ceea ce a spus! Evident, s-ar fi putut gasi si alte teme de mare actualitate in legatura cu reforma statului, mult trambitata de catre Basescu si PDL, cum ar fi uciderea lui Mihai Viteazul la 9 august 1601 pe Campia Turzii din ordinul lui Basta sau ce s-a intamplat in Moldova intre 1715-1726, sub domnia lui Mihai Racovita… De observat ca pana acum se dezbatea problema reorganizarii teritoriului si modificarea Constitutiei si, brusc, deodata a aparut in actualitate problematica anilor ’40 ai secolului trecut. Trebuie sa recunoastem ca Basescu e un maestru in a gasi teme de dezbatere, foarte incitante, si cred ca ar fi fost un jurnalist foarte bun. Nimic despre esecurile guvernarii Boc (era sa spun „succesurile” 🙂 ), nimic despre faptul ca se inteteste emigratia, nimic despre starea jalnica a economiei, despre salarii, despre somaj, despre absorbtia fondurilor europene, despre situatia grea din Sanatate, despre solutii la toate aceste probleme, s.a. Toate acestea au disparut ca prin farmec. Se dezbate subiectul nr.1 la ordinea zilei: ce s-a intamplat in 1947!! Brusc! Foarte interesant…

In privinta a ceea ce a declarat, parerea lui Basescu, ca om, ca simplu cetatean nu prea poate fi luata serios in considerare. Oricine poate avea pareri cu privire la un anumit eveniment istoric, poate sa-l interpreteze subiectiv. Basescu nu are pregatire de istoric si atunci cum ai putea sa iei in considerare astfel de opinii? Alta e cand un istoric academician, ca sa dau un exemplu, face o anumita apreciere asupra unui anumit eveniment. Este limpede diferenta. Basescu afirma ca tara are nevoie de tinichigii si ospatari, ca se poate invata de pe net, cu ajutorul Google. Afirmatiile foarte abrupte si insuficient documentate par a incepe sa fie o specialitate a domnului Presedinte. In caz contrar, Basescu ar trebui sa probeze, daca are informatii pe care nici marii istorici nu le cunosc, faptul ca Regele Mihai a fost sluga la rusi sau ca abdicarea din 1947 ar fi reprezentat un act de tradare al interesului national al Romaniei din partea Regelui. De fapt Basescu nu face altceva decat sa lanseze tot felul de teme de discutii. Ca sa nu ne plictisim. Sa mai fie si putin circ daca painea e scumpa. Problema ar fi ca acest circ sa nu ajunga sa ne coste, asa cum remarca si Cristian Tudor Popescu:

„Nu sunt monarhist, sunt republican. Nu l-am considerat niciodată pe fostul rege o soluţie pentru România post comunistă, nu sunt un fan al Casei Regale. Dar după aceste declaraţii ale preşedintelui Băsescu, mă simt ca stropit cu rahat. Pentru că şeful statului al cărui cetăţean sunt a insultat nici mai mult, nici mai puţin decât Istoria României. A făcut-o în acelaşi fel în care se porcăieşte cu alde Ponta, Antonescu, Voiculescu, Vântu. S-a năpustit, din senin, din iarbă verde, asupra unui brand internaţional al României, că tot aveam prea multe, fostul rege Mihai, ultimul supravieţuitor dintre şefii de stat în funcţie în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, recunoscut ca atare şi invitat la evenimente internaţionale de nivelul cel mai înalt. De ce? Ca să mai facă un bine României, şi aşa cu o imagine în lume ca vai de capul ei.

A făcut-o cu acelaşi ton cu care, condamnând comunismul în Parlament în 2006, număra printre crimele imprescriptibile ale acestui regim „abdicarea forţată a regelui Mihai”.

In general vorbind, pentru puncte de vedere pe probleme istorice un presedinte ar trebui sa aiba un consilier de profesie istoric, cu care sa se consulte cu adevarat, pentru a evita unele gafe regretabile. Pentru ca, intr-adevar, una e cand un presedinte afirma ceva si alta e cand un cetatean oarecare afirma ceva. Scrupulozitatea nu pare a fi punctul forte al domnului Presedinte… Si nu e bine. Iar declaratiile pe care le-a facut la adresa Regelui Mihai sunt si contraproductive din punct de vedere politic, atat pentru el insusi cat si pentru PDL, partidul sau de suflet si care il sustine.

Nu este de mirare ca atat PDL cat si Basescu se bucura de o incredere din ce in ce mai mica din partea populatiei. Dar parca si fac tot posibilul ca lucrurile sa stea asa. Aducerea in discutie a unor astfel de teme si intr-o asemenea maniera, asa cum a facut Basescu la B1 TV nu au cum sa aduca un plus de capital electoral PDL-ului. Basescu nu mai functioneaza ca o locomotiva pentru partid! Iar lucrul asta ar trebui sa dea serios de gandit pedelistilor. De fapt asta e problema principala, care ii priveste direct intrucat alegerile se apropie. Iar Basescu care a jucat deseori si rolul premierului sau a presedintelui de partid, ca doar e presedinte jucator, este in mod firesc, date fiind asemenea circumstante, asociat cu PDL-ul, iar o scadere a popularitatii lui Basescu se reflecta si in popularitatea PDL-ului, afectand negativ partidul. PDL are astfel de probleme, dar parca nu le vede, nu vrea sa le vada…

De citit si:

Mediafax:

Washington Post: Atacul lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai i-a „şocat” pe români

Update

Iata ca reactiile continua!!

Gandul:

Ambasada SUA răspunde USL cu declaraţia preşedintelui Truman. „Regele Mihai I a avut o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei”

„Ambasada SUA la Bucureşti a precizat, vineri, pentru Mediafax, că doreşte să dea publicităţii, referitor la Regele Mihai I, două documente, între care alocuţiunea preşedintelui Truman referitor la monarhul român, conform căruia acesta „a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos”.
Ambasada răspunde astfel scrisorii adresate ambasadorului Mark Gitenstein de co-preşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, în care aceştia i-au solicitat să se exprime în legătură cu declaraţia făcută de către preşedintele Traian Băsescu despre Regele Mihai.”

Băsescu, întrebat despre atacul la Rege: „E o problemă internă. Tocmai la Bruxelles nu puteţi dormi de clarificări?!”

Vladimir Tismăneanu, şocat de „declanşarea unui adevărat tsunami” de comentarii după interviul în care Traian Băsescu l-a făcut pe Rege „trădător şi slugă la ruşi”

„”Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Regele Mihai din ţară la începutul anilor ’90 ca pe un infractor ordinar, se sufocă azi de indignare. La fel, Răzvan Theodorescu, istoricul care, prin declaraţiile sale cel puţin insensibile pe tema Holocaustului, făcute în poziţia oficială de ministru al Culturii, a declanşat (pe lângă nefericitul interviu al lui Iliescu din «Haaretz») decizia de a se înfiinţa Comisia Wiesel. Crin Antonescu fierbe de revoltă monarhistă, iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifascist, cândva apologetul negaţionstului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, domnule CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale„, mai scrie Tismăneanu.” (subl.mea)

Update:

Raspunsul lui Cristian Tudor Popescu in Gandul:

Prezint scuze d-lui Vladimir Tismăneanu

Din care voi cita cate ceva:

„Nu e în chestie apologia lui Roger Garaudy. Dacă ar fi, v-aş spune că umflaţi lucrurile ca un veritabil agitator cominformist: am scris doar un articol critic, evidenţiind ce mi s-a părut raţional şi ce nu într-o carte de R. Garaudy, nicidecum o apologie a respectivului. Cât priveşte ameninţarea „e nevoie să revenim la subiect, d-le Popescu?”, măi, războinicule, măi, ninja blog, am publicat articolul şi într-o carte, sunt dispus să-l susţin în orice moment, nu cum faceţi matale cu raportul ce vă poartă numele, raport cu care dl Băsescu tocmai s-a şters la gură.

Dar maximul jegoşeniei agitprop îl atingeţi afirmând că aş fi uitat de Sergiu Andon, autorul pamfletului „Hai sictir, majestate”. Mai întâi, domnule istoric, profesor, om de ştiinţă, titlul exact al articolului în cauză, apărut în Adevărul, este „Fir-ai al naibii, maiestate!”, sictirul e o minciună din repertoriul dvs., ca să dea mai bine la public denigrarea subsemnatului. Chiar în seara declaraţiilor d-lui Băsescu pe care nu vă aranjează să le comentaţi, am răspuns încă o dată, la Realitatea TV, în legătură cu „Fir-ai al naibii, maiestate!”. Am explicat că dl Andon a introdus titlul şi textul în ultimul moment, la închiderea ediţiei, pe răspundere proprie, fără aprobarea Consiliului Director care conducea atunci ziarul Adevărul. Ani de zile am plecat capul şi am cerut scuze în numele ziarului, delimitându-mă de acel articol de câte ori eram întrebat. Când dl Andon a cumulat încă un gest asemănător, de data asta în legătură cu Mihai Eminescu, a fost destituit din funcţia de membru al Consiliului Director şi a părăsit ziarul Adevărul. Dvs, d-le Tismăneanu, aţi prezentat cuiva scuze pentru ce-a făcut dl Băsescu?

În rest, dragă Volodea, dacă dormi liniştit, aşa cum spunea dl Băsescu că va dormi după ce a citit în Parlament raportul Tismăneanu şi i-a strâns mâna regelui Mihai, chiar îmi prezint scuzele, pentru deranj.” (subl. mea)

Evenimentul Zilei:

Culisele atacului la Regele Mihai

si un editorial:

SENATUL EVZ: Turbulenţe şi derapaje

de Mircea Cărtărescu

„Nu mai avem subiecte, s-au dus minele de aur ale Columbenilor şi Zăvorancelor? No problemo. Pitorescul nostru preşedinte nu are numai aşi, cum spuneam, în mânecă, ci şi doiari şi treiari, uneori de toată jalea. Greu de înţeles cum acelaşi om care pune teme mari, grele şi adevărate pe tapetul jerpelit al politicii noastre poate veni şi cu declaraţii de o mare simplicitate, ca să nu zic altfel. Cine l-a pus, de pildă, să răbufnească ieri seară împotriva regelui Mihai, să-l numească „slugă a ruşilor” şi trădător al ţării? Mai ales, cine l-a pus să aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu? Chiar dacă acestea sunt convingerile reale ale preşedintelui, ce sens avea să fie debitate pe un post de televiziune? Un preşedinte trebuie să fie diplomatic, el nu e un istoric revizionist, ci un simbol naţional. Dacă are şi unele păreri nu prea democratice, mai bine să nu şi le exprime, căci trăim într-o ţară democratică. Nu sună bine, nici frumos în gura lui părerile extrem de nepopulare de acest gen. Ce-am auzit miercuri seară pe B1 TV arată latura personalităţii lui Traian Băsescu coerentă cu „ţigancă împuţită”, „păsărică”, „stat de mămici” şi alte derapaje, dar coboară penibilul acestei laturi la un nivel mai jos. „

Mediafax:

Iliescu, despre declaraţiile lui Băsescu referitoare la Regele Mihai: Iresponsabile, descalificante

„Întrebat despre faptul că şi el a avut o relaţie dificilă cu fostul suveran, Ion Iliescu a răspuns: „Am avut şi noi problemele noastre, eu nu sunt un monarhist (…) Şi am regretat faptul că în perioada ’90-’92 s-a creat o situaţie tensionată, pe care puteam să o evităm şi atunci. Dar, după aceea, noi am stabilit relaţii de dialog normale, care au fost benefice ţării. Deci, ceea ce s-a construit de atunci de ce să fie subminat, deteriorat de momentul de faţă?„.” (subl.mea)

Update:

Tot in Gandul:

EXCLUSIV GÂNDUL. Centrul Wiesenthal: “Preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie despre Holocaustul din România”

„”Se pare că preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie corectă de istorie despre Holocaustul din România. Persoana care poartă cea mai mare responsabilitate criminală pentru uciderea în masă a atât de multor evrei este mareşalul Antonescu, dictatorul care a condus ţara până când a fost îndepărtat din funcţie. Regele Mihai a avut o influenţă minoră, dacă nu chiar inexistentă, asupra destinului evreimii din România”, a declarat într-un mesaj exclusiv pentru gândul Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal.”

Preşedintele Comunităţii Evreieşti: “Declaraţiile preşedintelui ne provoacă multă curiozitate, ca să fiu elegant. Ion Antonescu este cel vinovat”

„Deputatul Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a declarat pentru gândul că „aceste declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu ne-au provocat foarte multă curiozitate, ca să mă exprim elegant. Ne surprinde că îi atribuie Regelui Mihai un rol mult mai mare decât a avut în realitate, într-un stat care era lipsit de Constituţie şi în care nu el era un conducător al statului”.”

Foarte interesant si editorialul scris de Andreea Pora in Revista 22:

Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai

din care am sa citez putin, recomandand, desigur, citirea integrala a intregului editorial:

„Astfel spus, Traian Băsescu, a prins momentul şi, ca să folosesc un limbaj apropiat de cel prezidenţial, „i-a tras un cap în gură regelui”. Unul care i-a lăsat muţi pe mulţi, pentru că nu trebuie să fii monarhist ca să te indigneze un astfel de gest. Meschinăria din afirmaţiile prezidenţiale („unora le dăm averi”) este cu atât mai revoltătoare, cu cât regele nu a primit înapoi de la statul român decât ceea ce i-a aparţinut prin moştenirea lăsată de Regele Carol I, şi asta după ani lungi de umilinţe şi hărţuieli din partea aceluiaşi stat. Este o subscriere la un discurs de tip vadimisto-iliescist din negura anilor imediat post-revoluţionari, estompat, din fericire, în ultima perioadă. Ne aduce aminte de perioada în care regele era împiedicat de Ion Iliescu (faţa de care preşedintele s-a arătat mult mai respectuos) să intre în ţară şi de campania de defăimare sistematică. Spre supărarea unora regele continuă să fie un simbol într-o ţară în care, iată, noroiul este materia preferată.”