Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cum e posibil asa ceva…?

Romania Libera

Prea puţini turişti, chiar și când litoralul românesc e plin

Se arata, printre altele, ca:

„[…]

În ciuda ştirilor tv pozitive, cu litoralul ocupat 100%, capacitatea reală de cazare este mică, susţine preşedintele ANAT. La Marea Neagră, în România, pot veni, în cele 12 săptămâni de sezon estival, 1,2 milioane de turişti, în timp ce Grecia a atras anul trecut 26,5 milioane şi şi-a propus ca anul acesta să aducă 30 de milioane de turişti.

Mai mult, preşedintele ANAT atrage atenţia că cifra cuprinde doar turiştii români. „Grecia nu are turişti greci. Noi, pe litoral, anul acesta, nu depăşim 40.000 de turişti străini. Suntem peni-bili. Singurele chartere ce vin în România sunt din Israel, de la un director al unei firme, Meidan Butnaru“, a exemplificat Alin Burcea. Omul de afaceri menţionat este un evreu român stabilit în Israel, născut într-o familie din Bacău, director comercial al
touroperatorului israelian Meshek Wings, care ar fi trimis din Israel, în România, în 2015, 25.000 de turişti străini. Alin Burcea însă atrage atenţia că „noi nu avem nici un charter care să vină din Europa cu turişti“, în timp ce „bulgarii, pe litoral, au vreo trei milioane de străini anual“. Totuşi, cum poate fi mărită capacitatea de cazare pe litoralul românesc? „Să construim. În acest moment, la blocuri şi pensiuni neclasificate, pe judeţul Constanţa, probabil că mai sunt 30.000-40.000 de locuri de cazare la negru, în plus faţă de cele 110.000 din unităţile hoteliere“, a arătat Alin Burcea.

[…]

„Guvernul nostru nu este preocupat de turism. Nu există o strategie de a extinde sezonul estival. Cred că nu avem suficiente piscine pe litoral. Bulgarii au în medie 1,2 piscine/hotel, acoperite şi descoperite. Hotelurile sunt făcute, în general, în ultimii 20 de ani. Noi, cu o structură hotelieră veche, nu avem piscine acoperite şi avem
foarte puţine descoperite. O pis-cină acoperită poate extinde sezonul în mai şi cât mai mult în septembrie, spre octombrie, dacă ai, eventual, şi apă de mare“, a explicat acesta. Comparativ cu bulgarii, care au foarte multe hoteluri de patru şi destul de multe de cinci stele, pe litoralul românesc sunt hoteluri de trei stele, „nu foarte multe de patru şi unul sau două de cinci“, arată preşedintele Asociaţiei agenţiilor de turism din România. „Avem, în general, o structură hotelieră pentru hoteluri ieftine – un ma-re dezavantaj. Azi, lumea nu mai vine la două stele. Mai vin românii fără bani, mă rog, dar nu vei vedea niciodată un străinîn România. Poate să se ducă în al-tă ţară, dar niciodată în România la două stele şi aproape niciodată la trei“, crede preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de
Turism.

1,2 milioane – numărul maxim de turişti pe litoralul românesc, în sezonul estival.”

Ziarul Financiar

11 dec 2012

Ungaria atrage de zece ori mai mulţi străini decât România în staţiunile balneare prin hoteluri cu centre spa şi degustări de vinuri

„Staţiunile cu ape termale şi medicinale, dar şi podgoriile din nordul Ungariei unde se fac degustări de vin şi festivaluri tematice sunt atracţiile pe care mizează ungurii în atragerea vizitatorilor străini.

Astfel că de la începutul anului până în octombrie în hotelurile cu centre spa (băi termale sau medicinale) străinii au petrecut 1,1 milioane de nopţi, în creştere cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Cei mai mulţi turişti au venit din Germania, Rusia, Austria, Cehia şi România (35.000 de înnoptări).”

Nu doar la Olimpiada de la Rio suntem pe cele mai rusinoase locuri in clasament… Iata o situatie ingrijoratoare, as spune eu, privind turismul din Romania. Dar ceea ce ma uimeste pe mine este ca nimeni din factorii de raspundere nu pare sa fie preocupat. Altminteri de ce nu se iau masuri sa scapam de penibilul in care ne aflam de ani de zile? Ca Grecia e deasupra noastra in ceea ce priveste turismul, inteleg… Dar e greu de inteles, cel putin dupa parerea mea, cum tari precum Ungaria si Bulgaria reusesc sa ne depaseasca la capitolul asta si nu oricum ci cu mult!!

Cum e posibil ca o tara care are toate formele de relief si care are ce arata sa nu aiba o strategie privind Turismul si sa nu imbunatateasca acest domeniu de activitate care, in mod clar, ar putea aduce multi bani la bugetul de stat?

„Noi, pe litoral, anul acesta, nu depăşim 40.000 de turişti străini” – atunci eu stau si ma intreb cum e promovata Romania pe plan international? Iar raspunsul este ca nu prea e promovata… Si ne mai miram ca nu ne integram in Spatiul Schengen…

Chiar nu se gasesc in Romania profesionisti prin care sa se poata dezvolta turismul la noi?

Iata un articol pe aceasta tema al Andreei Paul:

TOPUL JUDEȚELOR. Ţară mare, turişti străini puţini. Avem de toate, dar nu tăiem bilete!

„Ţară mare, turişti străini puţini. De 2 ori mai puţini turiști străini în România decât în Ungaria, de 4 ori mai puţini decât în Cehia, mai puţini chiar şi faţă de Bulgaria.

România a primit cele mai uluitoare cadouri de la natură, însă dovedim că nu știm să tăiem bilete, să punem masa și să facem patul așa cum se cade pentru turiști. 2 din 10 turişti care au vizitat România au fost turişti străini în anul 2015.

România este printre statele cu cei mai puţini turişti străini înregistraţi în structurile de primire turistică, aproximativ 2 milioane de persoane, locul 23 în Uniunea Europeană, potrivit ultimelor date furnizate de Eurostat. Ţara noastră este depăşită de state precum Bulgaria – 3 milioane de persoane, Ungaria – 5 milioane de persoane sau Cehia cu 8 milioane de persoane.

Topul judeţelor vizitate de turiști străini

Municipiul Bucureşti se află în fruntea clasamentului destinaţiilor preferate de străini cu aproape 1 milion de persoane – 44% din numărul de sosiri ale turiştilor străini în structurile de primire turistică la nivel naţional. În topul preferinţelor turiştilor străini se află şi judeţele: Braşov cu peste 158 de mii de persoane, Sibiu cu peste 110 mii de persoane şi Mureş cu 92 de mii de persoane.

La polul opus, cu cel mai mic număr de sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică, se află judeţele:  Giurgiu cu 2.231 de persoane, Vrancea cu 1.935 de persoane şi Teleorman cu 1.478 de persoane.

Judeţul Satu Mare se află pe locul 21 la nivel naţional, în ceea ce priveşte destinaţiile preferate de turişti străini.

Turismul are în România și la nivel local, chiar în condiţiile actuale de infrastructură şi de cazare, un potenţial imens nevalorificat. În România – o ţară cu sute de obiective turistice absolut unice în lume, vin puţin peste 2 milioane de turişti străini anual. Oraşul New York este vizitat de 45 de milioane de turişti pe an. Până la a ne plânge de dotări şi infrastructură, trebuie întreprinsă o acţiune coordonată de promovare a „imaginii turistice de ţară”. Dincolo de politică, făcută de profesionişti şi adresată marilor ţări din lume. Peste 100 de kilometri de litoral turistic, de la Gura Portiţei la Vama Veche – proiect de relansare a turismului pe litoral, care să rivalizeze cu cel bulgăresc şi cele europene – este una dintre cele 10 propuneri pe care le-am lansat pentru reclădirea forței economice inteligente a României: http://www.zf.ro/opinii/forta-economica-inteligenta-a-romaniei-10-propuneri-15547163.

TOPUL județelor: Sosiri ale turiştilor străini în structuri de primire turistică la nivelul judeţelor din România, în anul 2015

 

Nr.crt.

Judeţ

Număr persoane

1.

Municipiul Bucureşti

991949

2.

Braşov

158257

3.

Sibiu

110540

4.

Mureş

92021

5.

Timiş

91466

6.

Cluj

88534

7.

Prahova

73783

8.

Ilfov

60392

9.

Bihor

58767

10.

Constanţa

58752

11.

Arad

49850

12.

Suceava

45995

13.

Iaşi

41905

14.

Harghita

38029

15.

Argeş

32011

16.

Maramureş

29170

17.

Alba

21893

18.

Dolj

20635

19.

Tulcea

15692

20.

Bistriţa-Năsăud

14681

21.

Satu Mare

13888

22.

Neamţ

12391

23.

Galaţi

11439

24.

Mehedinţi

11350

25.

Bacău

11258

26.

Hunedoara

10774

27.

Caraş-Severin

9931

28.

Covasna

9736

29.

Vâlcea

8489

30.

Olt

7200

31.

Dâmboviţa

6322

32.

Buzău

4345

33.

Brăila

3984

34.

Sălaj

3727

35.

Călăraşi

3332

36.

Gorj

3167

37.

Vaslui

3142

38.

Ialomiţa

3004

39.

Botoşani

2533

40.

Giurgiu

2231

41.

Vrancea

1935

42.

Teleorman

1478

 

TOTAL

2.239.978

Sursa: INSSE, august 2016

 Să descoperim Judeţul Satu Mare!

Obiective turistice: Castelul Karolyi din Carei. Cu un aer cavaleresc medieval, castelul datează din anul 1792 şi este un loc plin de istorie, cultură şi de legende locale. De asemenea, Cetatea Medieşul Aurit reprezintă o atracţie turistică importantă din acest judeţ, având o istorie marcantă, localitatea propune turiștilor și degustarea pălincii de Medieș, dar şi vizitarea Muzeului Pălincii de la Medieș. Statuia Lupoaicei, Mănăstirea Teghea, Castelul Lonyai sau băile termale de la Tăşnad, Acaş, Mihăeni, va invită la momente de relaxare şi bună dispoziţie.

Cea mai valoroasă resursă a judeţului Satu Mare este reprezentată de apele termale. Cea mai cunoscută staţiune ce dispune de această resursă atât de benefică oamenilor este cu siguranţă staţiunea Tăşnad, care adună peste 300 de mii turiști într-un an, cei mai mulți veniți din județele alăturate ca Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj.

Cu obiective turistice bogate în istorie, dar şi cu resurse naturale benefice sănătăţii, judeţul Satu Mare are o capacitate de cazare pe toate tipurile de primire turistică de aproximativ 2200 de locuri, în anul 2015. Aproape 14 mii de turiști străini au vizitat anul trecut județul nostru.

O regiune plină de tradiţie şi cultură pur românească pe care nu aveți voie să o ratați este Ţara Oaşului. În această zonă, portul tradiţional, lucrat din material ţesut în gospodărie, se distinge printr-o armonie cromatică deosebită şi bogăţie ornamentală. Tradiţia locală consideră olăritul foarte vechi, iar Centrul de Ceramică de la Vama păstrează acest obicei şi duce mai departe acest meşteşug.  Poate cea mai cunoscută manifestare folclorică din zonă este Sâmbra Oilor, un străvechi obicei al ciobanilor, ce marchează plecarea turmelor către munte sărbătorit prin cântec şi voie bună.

Avem un judeţ plin de atracţii turistice diverse, cu o istorie semnificativă şi cu resurse naturale benefice sănătăţii. Cum le promovăm? Printr-o mobilizare în forţă a autorităţilor locale şi naţionale, dar şi implicarea tinerilor din comunităţile locale la creşterea şi promovarea zonei turistice.”

E uluitor finalul, il pun din nou:

Avem un judeţ plin de atracţii turistice diverse, cu o istorie semnificativă şi cu resurse naturale benefice sănătăţii. Cum le promovăm? Printr-o mobilizare în forţă a autorităţilor locale şi naţionale, dar şi implicarea tinerilor din comunităţile locale la creşterea şi promovarea zonei turistice.

Cu alte cuvinte, cum rezolvam problema? „Printr-o mobilizare exemplara, dragi tovarasi!!” 😆

Andreea Paul avea la Revolutie 11 ani. Acum n-are nici 40 de ani. Pe mine ma uimeste cum la oamenii tineri, iata, in exemplu acesta la cei din politica, intalnim aceleasi clisee comuniste de acum peste 40 de ani!! Nimic despre profesionism, nimic despre management si marketing, nimic despre investitii… Observati finalul postarii: este exact o lozinca comunista! Aceeasi exprimare ca pe vremea comunismului, acelasi indemn. Dansa e in PNL prim-vicepresedinte, dar nu prea se vede ceva liberal, decat aducerea in actualitate a unei lozinci comuniste! Cu tristete spun lucrul asta. Pentru ca vreau mult mai mult de la Andreea Paul! Si, in general vorbind, vreau mult mai mult de la oamenii tineri. Or, ceea ce se poate constata e acelasi tip de gandire comunistoida!

Romania e tara membra a Uniunii Europene, dar „Alin Burcea însă atrage atenţia că „noi nu avem nici un charter care să vină din Europa cu turişti“„. De aici se poate intelege si de ce nu vin la noi investitori straini: „Guvernul nostru nu este preocupat de turism” – pentru ca nu exista nicio preocupare in acest sens din partea Guvernului. In felul asta Romania e „plina de atracţii turistice diverse”, dar aici nu investeste cineva…

Alte tari castiga substantial din turism, reusind prin inventivitate, inovare si profesionism sa atinga – fac si eu ca pe vremea comunismului – „cele mai inalte culmi de civilizatie si progres”. Romania nu doar ca stagneaza, ci regreseaza… Noi mergem inapoi. Inapoi, adica spre subdezvoltare. Avem „o structura hoteliera veche” – de ce nu o imbunatatim, de ce nu facem si alta noua? E de neinteles…

Interesant este ca noi nu mai avem un minister al Turismului ci doar o Autoritate Nationala pentru Turism care functioneaza in subordinea ministerului Economiei, v. si aici… Cam putina importanta se acorda acestui domeniu… Dar nici daca ar fi minister, nu stiu daca s-ar rezolva problemele, modernizandu-se turismul de la noi, crescand performanta… Apropo de dezvoltare turistica se poate consulta saitul Autoritatii Nationale pentru Turism – aici. Mie mi se pare ca e destul de putin…

Solutia pentru diminuarea turismului „la negru” – impozitul forfetar? Eu cred ca solutia ar fi crearea unui turism cu adevarat performant. „Propietari care ascund cazarile” – asta e un turism, ca sa-i zic asa, de subzistenta. De fapt e cea mai inapoiata forma de turism. Citez din nou din articolul din Romania Libera:

„Comparativ cu bulgarii, care au foarte multe hoteluri de patru şi destul de multe de cinci stele, pe litoralul românesc sunt hoteluri de trei stele, „nu foarte multe de patru şi unul sau două de cinci“, arată preşedintele Asociaţiei agenţiilor de turism din România. „Avem, în general, o structură hotelieră pentru hoteluri ieftine – un mare dezavantaj. Azi, lumea nu mai vine la două stele. Mai vin românii fără bani, mă rog, dar nu vei vedea niciodată un străin în România. Poate să se ducă în altă ţară, dar niciodată în România la două stele şi aproape niciodată la trei”

Avem, deci, un turism modest si chiar inapoiat, as spune… In felul asta nici n-ai cum sa castigi din aceasta activitate economica, decat eventual foarte modest, insuficient. Nu se investeste serios intr-o infrastructura corespunzatoare unui turism performant. In felul asta nu vad cum se poate castiga serios din aceasta activitate si cum pot veni mai multi bani la bugetul de stat. Doar cu lozinci… nu prea. Si, in general vorbind, in Romania nu se prea investeste in infrastructura. Nu mai vorbesc de faptul ca, in felul acesta, ceea ce avem se poate degrada si uza nu numai moral dar si fizic. Si asta intr-un timp destul de scurt… Problema este ce ne vom face cu deficitul bugetar daca nu cresc veniturile la buget, pentru ca in felul asta n-au cum sa creasca.

Trist, destul de trist…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

august 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Doua articole la o diferenta in timp de patru ani…

… perioada in care nu s-au mai facut deloc privatizari, ci au fost doar trei tentative ratate: Oltchim, CFR Marfa si Posta Romana (in conditiile in care, in Romania, exista servicii private bune de curierat rapid!).

Andreea Paul

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său?

Se arata ca:

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său? Acesta reprezintă plusul de datorii de 790 de euro pe locuitor, angajate de actuala guvernare PSD. E mult, mult, mult peste plusul minor obținut de pensionari și bugetari la salarii în aceeași perioadă. 

Ați obținut vreunul această creștere a veniturilor de 790 de euro în buzunar? NU.

Aceștia sunt bani pe care toți românii îi vor plăti în anii care vin din taxele lor pentru rambursarea datoriilor angajate de către guvernul Ponta. Concret, datoria guvernamentală în anul 2014 a crescut la 59 mld euro, față de anul 2011 cu 44 mld euro, conform datelor oficiale publicate de Eurostat. În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate.

‘Reparațiile’ sociale cu care se laudă PSD înseamnă un plus de datorie de 790 de euro pentru fiecare român, fără să includ aici cele 40 de taxe noi și impozite majorate de către același guvern PSD, vărsați an de an de către români la vistieria Guvernului.”

si articolul din 2011…

Gandul

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Se arata, printre altele, ca:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Daca facem o simpla operatie de scadere: 15-12,75=2,25 miliarde euro: deci cam atat ar fi „reparatiile sociale”. Mi se pare plauzibil sa presupunem ca restul pana la 15 miliarde trebuie sa finanteze deficitul creat de neperformanta intreprinderilor de stat… Acestea sunt costurile lipsei de reforma. Si ceea ce e trist de remarcat este ca acesti bani acopera, de fapt, de ani de zile niste pierderi, in loc sa fie investiti de catre stat. De aceea, asa cum spune Andreea Paul: „În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate”. Statul roman pierde enorm, nu atat din cauza „reparatiilor sociale”, cat din finantarea acestor gauri realizate de intreprinderile de stat cu pierderi. Ciudat este ca, in aceasta situatie, solutia privatizarii lor pare a fi abandonata. Din ratiuni de protectie sociala mascata? Dar poate ca in felul asta, prin privatizare, unele intreprideri s-ar putea redresa… Si ar veni si mai multi bani la buget, pe langa economiile pe care le-ar face statul. Eu stau si ma intreb cum e posibil ca de ani de zile Romania sa duca o politica paguboasa, caci e clar ca asemenea pierderi uriase, cum sunt cele calculate de Gandul, sunt anterioare lui 2011. Caci pagubitii sunt in primul rand cetatenii, sectorul privat. Este uluitor cum statul a permis cu buna stiinta, de ani de zile, o asemenea ineficienta crasa la aceste 119 intreprinderi de stat, si o mai permite in continuare, din care:

„Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

As dori sa va solutii la aceste probleme din partea decidentilor nostri politici!

iulie 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Frank’s place…

S-a discutat atat de mult zilele acestea despre Rosia Montana… Este subiectul nr.1 al Romaniei, intors pe toate fetele de catre televiziuni si devansand alte subiecte importante, fara indoiala, cum ar fi inundatiile sau amenintarile de incepere a grevei la metrou.

As dori sa evidentiez cateva caracteristici ale acestei chestiuni:

1) RMGC are licenta de exploatare (47/1999), acordata prin HG 458/10.06.1999, valida. Totusi, din cate inteleg, exploatarea propriu-zisa nu a inceput nici pana azi datorita faptului ca RMGC nu a obtinut acordul de mediu. Lucrul acesta mi se pare foarte neobisnuit: ai licenta de exploatare, dar nu ai acord de mediu pentru ca sa incepi efectiv exploatarea, iar lucrul acesta dateaza de 14 ani!! De observat ca in 14 ani niciun guvern nu a avut curajul sa dea acordul de mediu. Bineinteles, legislatia in privinta mediului trebuie respectata, dar ca nici dupa 14 ani de la obtinerea licentei sa nu ai acordul de mediu mi se pare un lucru foarte ciudat. E, oare, vorba de vointa politica?

2) Un alt aspect este cat ar castiga statul roman, minoritar in aceasta afacere. Este clar ca in asmenea conditii profitul care ar reveni statului roman (prin CN Mininvest / Ministerul Economiei) este mai mic decat cel care ar reveni Gabriel Resources (actionar majoritar). Faptul ca licenta de exploatare a fost transferata de la Mininvest SA catre Gabriel Resources, la cererea acestuia, intrucat a fost o conditie care i-a fost ceruta de catre banci si bursa, mi se pare de inteles, pentru ca altfel nu poti sa te imprumuti nici de la banci si nici de pe piata de capital pentru a face investitiile necesare la un astfel de proiect.  Pentru ca pe ce baza vrei sa accesezi fonduri, daca nu esti detinatorul unei licente de exploatare? Ca a fost favorizata de la bun inceput o corporatie privata? Ar fi trebuit de la bun inceput ca factorii de decizie in stat sa stie ca scopul unei companii private este sa obtina profitul, cat mai mult si cat mai rapid. Din moment ce cauti investitori si acel investitor e unul privat atunci trebuie sa te astepti ca el va urmari in exclusivitate sa obtina profit, avand dreptul la acest lucru, cu atat mai mult cu cat el investeste in proiect grosul sumelor de bani si mai este si actionar majoritar. Din cauza asta ai si cautat un investitor, o firma privata puternica si capabila sa investeasca.

Legat de punctele 1 si 2 eu cred ca ne invartim in jurul cozii, ca sa zic asa. Pentru ca daca nu vrei o exploatare a acestor minereuri aurifere, atunci de ce ai mai cautat investitori, de ce, odata gasit un investitor – Gabriel Resources -, i-ai mai acordat licenta de exploatare, dar sa nu poata exploata ca nu are acord de mediu? De ce nu s-a renuntat atunci, de la bun inceput, la exploatare sau de ce nu a inceput de la bun inceput exploatarea aceasta chiar statul roman?

Urmeaza acum inca vreo cateva aspecte interesante:

4) „Baletul” cu rasuciri contorsionate facut de Victor Ponta si care a inceput cu celebra afirmatie (asa cum e redata in articolul din ziare.com):

„”O sa fiu sincer si o sa va spun ca eu, ca deputat, o sa votez impotriva, dar pe de alta parte, ca prim ministru, nu am dreptul… (…) acum stiu mult mai bine ce am de facut: (…) in primul rand sa fac o administratie necorupta si mai performanta si in al doilea rand sa deschid Romania pentru tot ce inseamna investitii din toata lumea, fie ca vorbim de energie. De Rosia Montana, sigur, s-a vorbit mai mult, pentru ca e un proiect cunoscut, dar eu vreau sa promovam legea minelor”, a mentionat Ponta, la B1 Tv.”

Dupa aceea, iese in evidenta faptul ca nu s-a consultat cu PNL, partenerul de alianta al PSD in USL. Apoi discrepanta foarte mare intre pozitia avuta inainte de a fi la Putere si cea de acum (chiar declarand ca inainte a fost impotriva proiectului Rosia Montana pentru ca acest proiect era sustinut de Traian Basescu si daca il sustine Basescu „sigur e ceva rau”), proiectul de lege pe care doreste sa-l trimita in Parlament spre a fi votat si care da dreptul unei companii private sa faca exproprieri in regim de putere publica. Lucruri ce au generat iesirea la rampa a Presedintelui, cu atacuri politice la adresa premierului. Vizita lui Ponta la Rosia Montana, intratul in mina, la ortacii blocati in subteran…

Este de o ciudatenie extraordinara sa declari, precum a facut Ponta, ca „soluţia pentru proiectul Roşia Montană este respingerea în regim de urgenţă a acestuia la Senat, apoi şi la Cameră, adăugând: „Şi cu asta, basta!”, iar Traian Basescu sa ne vorbeasca despre neconsitutionalitatea unei asemenea legi

Este greu de inteles de ce Guvernul nu a actionat pe baza legislatiei in vigoare (nu este, oare, completa?!), in schimb a propus un nou proiect de lege pe care sa-l trimita Parlamentului spre a fi votat, votat de fapt vorba vine, adica solutia e ca acesta sa fie respins. Cu alte cuvinte, recunosti, facand un proiect de lege special pentru RMGC, ca ce se intampla acolo, la Rosia Montana, nu e deloc cușer si vrei sa aduci in legalitate lucrurile pentru ca apoi, in urma votului, proiectul sa fie respins?! Dar daca nu e cușer atunci de ce nu-l respingi pe baza legislatiei in vigoare? Basescu s-ar putea sa aiba dreptate cand afirma ca finalul „jocului” va fi o lege respinsa de Curtea Constitutionala

5) Avem o guvernare cu ajutorul Parlamentului – iata ce ne spune un articol Mediafax:

Ponta: Avizul de mediu pentru Roşia Montană trebuia dat de 15 ani, dar nu decide ministrul. DECLARAŢIA premierului privind votul asupra proiectului

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta a declarat, luni seară, că avizul de mediu pentru exploatarea auriferă de la Roşia Montană trebuia dat de cincisprezece ani, în orice moment, dar nu s-a întâmplat aşa pentru că e o decizie foarte importantă şi nu o poate lua un ministru, ci trebuie să decidă Parlamentul.

„Avizul de mediu, conform legilor europene şi româneşti, trebuia dat de cincisprezece ani. Oricând”, a spus Ponta, la B1.

Întrebat de moderator de ce ministrul de resort, Rovana Plumb, nu a dat acest aviz, premierul a explicat că deşi proiectul Roşia Montană respectă condiţiile de mediu, o decizie „atât” de importantă nu poate fi luată de un singur ministru.

„Proiectul actual se încadrează în toate standardele de mediu din Europa. Şi atunci, Parlamentul României trebuie să spună: «Da, se încadrează, dar eu tot nu vreau să facem această exploatare»”, a spus premierul.

În opinia sa, cetăţenii aveau dreptul să protesteze dacă nu s-ar fi procedat în acest fel.

„De abia atunci oamenii ar fi avut dreptul să iasă în stradă, să spună: «În mod netransparent, fără dezbateri, aţi dau un aviz de mediu». E simplu”, a explicat Ponta.

Victor Ponta a spus că va vota „la vedere” proiectul Roşia Montană, dar nu a precizat cum

Premierul Victor Ponta a declarat, luni seară, că va vota „la vedere” în Parlament proiectul Roşia Montană, dar nu a vrut să precizeze dacă va fi pro sau contra pentru ca alţii să nu ţină cont de părerea exprimată de el, ci să analizeze circumstanţele acestui proiect.

„Vreau ca toţi parlamentarii să se informeze, după care voi vota «la vedere», cum a spus Crin”, a spus premierul, la B1, întrebat cum votează deputatul Victor Ponta.

El a evitat să precizeze exact dacă votul să va fi favorabil sau nu proiectului, pentru că nu doreşte să influenţeze pe cineva. „Nu vreau ca un proiect atât de important pentru România, să fie tratat şi de alţii – vreau ca alţii să fie mai deştepţi decât am fost eu, care eram contra doar pentru că-l susţinea Băsescu, că uite, Băsescu s-a răzgândit – vreau ca toată lumea să nu ţină cont de părerea mea şi să se uite exact pe ceea ce înseamnă acel proiect”, a spus Ponta.

Premierul şi-a exprimat scepticismul faţă de aprobarea proiectului Roşia Montană de către Parlament, el precizând ca acest fapt este „foarte probabil” având în vedere părerile deja exprimate de mulţi politicieni.

Totodată, Victor Ponta a precizat că Roşia Montană este doar unul dintre proiectele importante pentru România, iar dacă acesta nu va fi aprobat şi-a pus problema dacă se vor opri şi celelalte, precum gazele de şist, reactoarele 3 şi 4 ale Centralei nuclear-electrice de la Cernavodă sau autostrăzile.

„E o decizie pe care trebuie să o ia această ţară şi o ia în mod democratic, până la urmă, prin Parlament. Eu unul sunt categoric de părere că, respectând toate standardele europene, trebuie să facem dezvoltarea acestei ţări”, a mai spus Ponta.

El declara, recent, la un post de televiziune, că va vota, ca deputat, împotriva proiectului, deşi ca prim-ministru l-a aprobat şi l-a trimis Parlamentului.” (subl. mea)

Cu parere de rau, dar nu pot fi de acord cu un asemenea punct de vedere: inseamna ca orice acord de mediu trebuie dat de catre Parlament, pentru orice tip de exploatare. Sau e vorba numai de Rosia Montana? Practic, Parlamentul devine decident pentru orice tip de proiect: si pentru gazele de sist, si pentru Centrala de la Cernavoda, si pentru autostrazi etc… In felul asta Parlamentul se substituie Guvernului. In primul rand, Dl. Ponta pleaca de la o premisa gresita cand afirma: „Avizul de mediu, conform legilor europene şi româneşti, trebuia dat de cincisprezece ani. Oricând.„. Un aviz sau acord de mediu nu trebuie dat, ci trebuie dat intr-un mod justificat, respectand legislatia in vigoare si aparand interesele statului roman. Si a doua premisa gresita este: „În mod netransparent, fără dezbateri, aţi dat un aviz de mediu„, intrucat nu e vorba de netransparenta ci de incredere. Un minister se conduce dupa niste legi si da avize dupa niste legi. In cazul in care aceste legi sunt respectate nu vad care ar mai fi problema. Daca acele legi sunt proaste, atunci pot fi corectate: se abroga, se dau altele noi etc. Rolul Parlamentului este sa faca legi nu sa dea acorduri de mediu.

Dupa parerea mea, Ponta a cautat sa ingroape de la bun inceput acest proiect Rosia Montana si se pare ca-i va reusi lucrul asta. Nu a facut altceva decat sa mimeze ca ar fi de acord, insa indeciziile sale – in calitate de premier e pentru, in calitate de deputat e contra – tradeaza faptul ca Ponta, in realitate, nu a fost de acord cu exploatarea aurului de catre RMGC si ca nu a facut altceva decat sa blocheze acest proiect, avand grija sa fie pe cale legala, cu ajutorul Parlamentului, prin proiectul de lege ce l-a trimis la Parlament.

Mediafax ne mai spune:

Ponta, despre manifestaţiile privind Roşia Montană: În mod sigur, există interese economice din afara României

Se arata ca:

Premierul Victor Ponta afirmă că deţine informaţii conform cărora pe manifestaţiile normale în cazul Roşia Montană s-au „pliat” interese economice din afara ţării ca România să nu îşi redeschidă mineritul în ansamblu şi să nu fie independentă din punct de vedere al gazelor şi altor resurse naturale.

„Există un război economic care s-a pliat pe nişte manifestaţii normale, de bună-credinţă, care este, în baza informaţiilor pe care eu le deţin, din două direcţii: în mod sigur, există interese economice din afara României ca România să nu îşi redeschidă mineritul în ansamblu – nu vorbim doar de aur sau de cianuri, ci de minerit – şi ca România să nu fie independentă economic din punct de vedere al gazelor. E normal, cine vrea prin jurul nostru să avem gazele noastre, să nu le mai importăm, şi cine vrea să avem resurse naturale importante ? Nu cred că cineva vrea cu adevărat şi în mod clar există şi acest gen de influenţă”, a spus Ponta la România TV.

El a precizat însă că majoritatea absolută a manifestanţilor din Piaţa Universităţii sunt de bună-credinţă.”

Si Victor Ponta de partea caror interese este? Ca Basescu a sustinut proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana…

Iata ce titreaza si Romania Libera:

Ministrul Bugetului despre un PLAN B pentru Roşia Montană: Există şi alţi investitori în judeţul Alba

Se arata ca:

„Ministrul Bugetului, Liviu Voinea, a declarat marţi seara, într-o emisiune la postul România TV, că Guvernul nu are un plan B pentru zona Roşia Montantă, dacă proiectul de exploatare minieră nu va fi aprobat, dar există o serie de alţi investitori serioşi care au depus proiecte în judeţul Alba.

Ministrul a dat asigurări locuitorilor din judeţul Alba că există investitori care au aplicat la programele desfăşurate de Guvern pentru a dezvolta zona şi a crea locuri de muncă.

„Aceste locuri de muncă nu sunt suficiente şi nu sunt egal repartizate în judeţ, dar Guvernul încurajează investitorii”, a declarat Liviu Voinea.

Parlamentarii români au aprobat marţi constituirea unei comisii speciale care va analiza proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană.”

Interesant este si incidentul petrecut in Parlament cu Mihail Neamtu:

Mihail Neamţu a întrerupt şedinţa din Parlament în care vorbea premierul. „Ponta este Iuda şi ne-a vândut”

Se arata ca:

„Venit în Parlament să prezinte scrisoarea de intenţie cu FMI, premierul Victor Ponta a fost surprins de liderul Noii Republici, Mihail Neamţu, care a mers la la tribuna de unde premierul vorbea şi a pus două punguţe cu bani. Pe umeri cu un tricolor, Neamţu a fost scos imediat din sală.

„Eu totuşi vă rog să returnaţi banii domnului Neamţu, poate are nevoie pentru constituirea noului partid. Domnia sa a spus că din lipsă de bani nu a fost ales în partid, şi nu din lipsă de voturi, şi nu aş vrea să fie lipsit de resursele necesare”, a comentat şeful guvernului.

Liderul partidului Noua Republică, Mihail Neamţu, a protestat în timpul şedinţei celor două camere ale Parlamentului, acuzându-l pe Victor Ponta de lobby pentru o companie privată şi spunând că „are cearşaful mânjit de cianuri”.

„Este pentru prima dată când românii de pretutindeni îşi dau mâna împotriva acestei cianurizări a României. Domnul Ponta are cearşaful acasă mânjit de cianură, iar domnul Antonescu are doar perna plină de cianură. Aşa cum Iuda a vândut pentru 30 de arginţi, Ponta a trădat pentru mult mai mulţi bănuţi de aur. Există o solidaritate între aceşti politicieni, care sunt mai degrabă nişte lobby-işti pentru companii private. Ei au vândut România într-o mizerabilă afacere unei companii private. Vâzarea de ţară trebuie condamnată de cetăţenii români. Şova şi cu Ponta s-au comportat ca nişte agenţi de PR”, a spus Neamţu, la ieşirea din plen.

Mai mult, liderul Noii Republici i-a acuzat deopotrivă şi pe liderii PDL şi pe preşedintele Traian Băsescu.

„Domnul Traian Băsescu, alături de mulţi membri ai actualei opoziţii sunt la fel de condamnabili la acest proiect. Oameni precum Cristian Preda şi Mihai Răzvan Ungureanu sunt politicieni care nu pot vorbi pentrucă au avut directe interese uneori de natură materială în situaţia Roşia Montană. Sau consilieri personali care au fost implicaţi, de pildă Corina Vinţan”,  a mai spus Neamţu.”

Mihail Neamtu parca a vrut sa ne arate ca e posibila si un alt fel de „mineriada”…

Un alt element interesant este pozitia Patriarhiei:

Patriarhia Română: Suntem ÎMPOTRIVA proiectului Roşia Montană. Se distruge regiunea pe vecie

Se arata ca:

„Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica, a reamintit că Sinodul BOR s-a declarat încă de acum zece ani împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, relateaza Realitatea TV.

„Se împlinesc zece ani de când Sfântul Sinod şi-a exprimat public punctul de vedere împotriva proiectului Roşia Montană. Creaţia, mediul sunt dar de la Dumnezeu care trebuie prezervat. Sunt aceste probleme de patrimoniu, care în viziunea celor care au iniţiat proiectul, ar trebui să dispară. Nu mai vorbesc de frumuseţea divină a acestui loc. Punctul de vedere al Sfântului Sinod s-a bazat pe poziţia Academiei Române. Şi în acest moment, poziţia Bisericii este neschimbată din acest punct de vedere”, a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica, la Realitatea TV.

„Constatăm că nicio autoritate a statului nu-şi asumă responsabilitatea pentru gravele probleme de mediu şi patrimoniu. Sunt discuţii care nu vin şi cu soluţii. Trebuie să existe o dezbatare serioasă despre ceea ce va fi la Roşia Montană. Nu suntem împotriva dezvoltării economice a României, dar nu trebuie să distrugem acea regiune pentru vecie. Degeaba ne caută politicienii români, aici nu e nimic de negociat, doar dacă se schimbă situaţia radical”, a adăugat Stoica.”

Pe de alta parte ma gandeam la Frank Timis… Iata ce ne spune despre el Wikipedia in romana:

„Timiș deține compania Central Europe Petroleum, care a concesionat în anul 2003 o suprafață a cărei întindere depășește 4% din suprafața totală a teritoriul României pentru a căuta zăcăminte de gaze naturale și petrol [1], precum și compania African Minerals. Companiile lui Timiș dețin în concesiune și perimetre aurifere în România, printre care și perimetrul Roșia Montană, loc unde s-ar afla cel mai mare zăcământ de aur din Europa[1].

O altă firmă a lui Frank Timiș, International Goldfields, a concesionat și ea o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătrați, între orașele Deva, Lugoj și Oțelul Roșu[1]. Împreună, suprafețele controlate de aceste firme, împreună cu ariile controlate de Gabriel Resources, firma care încearcă să exploateze aurul de la Roșia Montană, și de European Goldfields, companie care activează în județul Hunedoara, toate deținute de Timiș, totalizează 5% din teritoriul României[1].”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 18, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Oltchim…

Iata ce cei de la Realitatea au facut in seara asta (5 septembrie) o dezbatere in direct despre Oltchim Ramnicu Valcea. Dezbaterea este binevenita pentru ca Oltchim este o intreprindere romaneasca importanta, cu multi angajati, si un intreg oras, dupa cum arata Realitatea, traieste de pe urma acestui combinat.

Dezbaterea m-a facut sa ma interesez de acest subiect si am cautat sa vad ce mai spune presa in legatura cu acesta. M-am uitat in Adevarul si am dat peste trei articole interesante:

Cum s-a transformat Oltchim din „nava amiral“ a industriei româneşti într-o epavă a economiei naţionale

Iata ce se arata printre altele:

„Sindicaliştii din Oltchim consideră că declinul combinatului a început în 2004, în momentul privatizării Petrom, când grupul OMW a devenit proprietarul rafinăriei Arpechim Piteşti, principala sursă de materie primă pentru combinat.

“Declinul Oltchim a început odată cu preluarea instalaţiilor Arpechim de către austriecii de la OMW, în timpul lui Adrian Năstase. Dintr-o dată, am rămas fără materii prime. Combinatul a fost nevoit să cumpere propilenă şi etilenă la preţ dublu. Apoi, rafinăria s-a oprit definitiv, iar lucrurile au mers din rău în mai rău”

Corneliu Cernev, Lider Sindicatul Victoria Oltchim

“Declinul a început în momentul când s-au vândut rafinăria şi piroliza. Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat. Privatizare Petrom nu a fost bună, mai ales că s-au vândut resursele statului român. Dacă Guvernul nu vine cu un investitor serios, care să cumpere rafinăria Arpechim, piroliza şi combinatul Oltchim, şi rafinăria va ajunge la fier vechi”

Ionel Vîncea, vicepreşedinte Cartel Alfa, filiala Vâlcea

Dacă în 2006 Oltchim a raportat un profit de aproape 10 milioane lei, din 2007, combinatul a început să meargă din pierdere în pierdere. Conducerea societăţii a încercat să majoreze capitalul social, dar acţionarii minoritari s-au opus.

Urmare a privatizării din 2004, Oltchim a rămas şi fără etilenă şi propilenă din cauză că Petrom a sistat, în 2008, furnizarea de materii prime. La toate acestea se adaugă criza financiară, care a afectat combinatele chimice din toată Europa.

“ Declinul combinatului a început în 2007, când acţionarul minoritar a blocat majorarea de capital, iar societatea n-a mai avut acces la finanţări. A contribuit foarte mult şi oprirea petrochimiei de la Piteşti. După noiembrie 2008 s-a renunţat la fabricarea de PVC pentru că nu mai aveam de unde să luăm etilenă. Propilena o aduceam din Ucraina, Serbia, Bulgaria sau Rusia pentru că de pe piaţa românească nu puteam cumpăra mai mult de 3000 de tone”

Constantin Roibu, fost manager S.C. Oltchim S.A

Astfel, s-a ajuns în situaţia ca Guvernul să ceară acordul Uniunii Europene pentru majorarea capitalului social prin conversia datoriilor către AVAS în acţiuni. În perioada 2009-2012, Comisia Europeană a făcut mai multe anchete, unele la cererea acţionarului minoritar, PCC-SE, pentru a vedea dacă Oltchim a mai beneficiat de vreun ajutor de stat pentru retehnologizarea instalaţiilor. În 2008, Oltchim avea o datorie de peste 130 milioane euro către AVAS.

Conversia datoriilor în acţiuni nu a avut loc deşi, conducerea combinatului vâlcean a anunţat pe bursă, în martie 2012, că s-a primit aviz favorabil de la Comisia Europeană.

Câteva luni mai târziu, când societatea se afla deja într-o situaţie critică, reprezentanţii Ministerului Economiei în AGA au votat împotriva majorării de capital.

Eu mi-am pus semne mari de întrebare vizavi de modul cum a procedat acţionarul majoritar de la Oltchim (n.r- Ministerul Economiei), în special despre modul cum s-a procedat când s-a obţinut aprobarea de la Bruxelles pentru majorarea capitalului social. În vara anului 2012, a fost convocată Adunarea Generală a Acţionarilor, iar acţionarul majoritar a votat împotrivă. S-a greşit enorm de mult, nu înţeleg care a fost motivul pentru care Ministerul Economiei a blocat majorarea de capital. Nu-mi dau seama dacă s-a făcut în mod intenţionat sau din lipsă de competenţă, sau în interesul unui investitor anume”, declară Constantin Roibu.”

Este interesant de observat ca intreprinderea care furniza materia prima Oltchim-ului – rafinaria Arpechim Pitesti – se privatizase (OMV) inca din 2004, pe cand Oltichim-ul a ramas, majoritar, de stat. Asa inteleg din articol… „Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat ” – dar nimeni parca nu se intreaba de ce nu a continuat procesul de privatizare: privatizezi intreprinderea care furnizeaza materia prima, de ce nu privatizezi si intreprinderea care beneficiaza de acea materie prima? In schimb s-a intamplat din nou un lucru interesant: ulterior Oltchim preia Arpechim de la Petrom cu 13 milioane de euro. Tot atunci, conform articolului de pe Wall Street, pus in evidenta mai sus, Dl. Constantin Roibu declara:

„„Integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim reprezinta unica sansa de revitalizare a activitatii petrochimice din Romania. Aceasta tranzactie va duce la cresterea capitalizarii bursiere a Oltchim, cu beneficii directe pentru actionarii nostri si va genera noi locuri de munca pentru judetele Arges si Valcea”, a declarat Constantin Roibu, directorul general al Oltchim.”

In 2009 era altcineva la Putere, nu PSD… Si, dupa cum lesne se poate constata, „integrarea Oltchim cu petrochimia de la Arpechim” nu a „revitalizat” cum trebuie Oltchim…

Conversia datoriilor in actiuni

Lucrul asta il auzim frecvent, dar cred ca putina lume stie si ce inseamna asta. Iata ce am gasit pe avocatnet.ro:

Cum pot fi transformate in actiuni datoriile unei firme catre banca

Iata ce se arata:

„In contextul in care constrangerile economice pot transforma un credit intr-o povara prea mare, conversia datoriilor in actiuni (debt to equity swap) la societatea debitoare poate fi o soluţie viabila. In oricare din formele pe care le poate lua, conversia presupune majorarea capitalului social al societatii debitoare si liberarea noilor actiuni in schimbul stingerii creantei initiale.

Dupa un model traditional, creditorul devine simplu actionar, fara a avea controlul asupra societatii, daca evaluarea creditorului arata ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut. in mod exceptional, conversia datoriilor in actiuni poate fi si o metoda de preluare a controlului de catre creditor, in vederea restructurarii activitatii societatii.

Ca urmare a conversiei, creditorii trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din aceasta operatiune, de la „retrogradarea” acestora drept creditori subordonati, la o eventuala raspundere in caz de insolventa a societatii.Reglementarile aplicabile institutiilor de credit contin anumite interdictii care ar putea orienta creditorii catre un model de conversie sau altul. Banca Nationala isi propune printr-un proiect de regulament sa reglementeze in mod explicit regimul acestei operatiuni pentru banci.

Acest articol isi propune sa analizeze regimul conversiei datoriilor in actiuni in sistemul nostru de drept, subliniind aspecte specifice ale acestei operatiuni pentru institutiile de credit in contextul modificarilor avute in vedere de Banca Nationala.

Premise si scenarii posibile

Premisa esentiala a conversiei datoriilor in actiuni este existenta unui imprumut devenit greu de suportat pentru o societate comerciala, sau a carui rambursare ii pune probleme serioase. in asemenea situatii, societatea debitoare ar putea apela la o majorare de capital sau la o refinantare. Cu privire la prima varianta, actionarii ar putea avea rezerve inainte de a accepta ca investitia lor sa fie folosita pentru achitarea datoriilor, mai degraba decat pentru dezvoltarea afacerii companiei. Societatea mai poate cauta o refinantare, insa pretul ei ar putea fi mult mai mare, pe de-o parte din cauza conditiilor mai dificile ale pietei, iar pe de alta parte datorita reflectarii riscului crescut pe care ar urma sa si-l asume institutia de credit. Din aceste motive, refinantarea ar putea agrava pe termen mediu si lung problema initiala a supraindatorarii, deoarece se va ajunge la marirea costurilor deja existente. in acest context, institutia de credit finantatoare isi poate evalua la randul sau optiunile si pozitia fata de societatea debitoare.

Institutiile de credit ar putea decide executarea garantiilor constituite pentru imprumutul respectiv. Aceasta solutie insa ar putea fi dezavantajoasa in contextul devalorizarii anumitor bunuri (asupra carora au constituit garantii) ca urmare a recesiunii economice. De asemenea, executarea silita ar putea conduce la deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii.

In functie de particularitatile situatiei debitorului, exista doua modele de realizare a operatiunii de conversie a datoriei in actiuni: varianta dobandirii de participatii minoritare sau varianta preluarii controlului. Indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare. Prin efectul conversiei, garantiile eventual constituite in favoarea institutiei de credit se sting iar pozitia acesteia pentru sumele convertite va fi aceea a unui actionar care, in eventualitatea lichidarii sau falimentului societatii va detine o creanta in contra societatii care se va plati in urma tuturor celorlalti creditori ai acesteia.

Pe de alta parte insa, vizand distribuirea potentialului profit obtinut de catre societatea debitoare, creditorul ar putea beneficia de venituri care sa depaseasca suma pe care ar fi obtinut-o in cazul unei executari silite sau a unei proceduri de insolventa.

Varianta dobandirii de participatii minoritare

intr-o prima varianta, dobanditorul de actiuni ca urmare a unei operatiuni de conversie, ar fi interesat sa mentina o pozitie cat mai similara cu cea de creditor, neimplicandu-se in viata corporatiei si avand convingerea ca societatea se poate redresa prin forte proprii. in acest model, creditul initial se va intoarce sub forma dividendelor, motiv pentru care bancile ar putea fi interesate de actiuni fara drept de vot, dar cu drept prioritar la sumele obtinute prin impartirea profitului intre actionari.

In unele situatii, creditorul ar putea accepta conversia indiferent daca ar putea sau nu sa obtina sumele prin contractul de credit in conditiile derularii normale a acestuia in continuare. De exemplu, in cazul in care societatea debitoare nu intampina dificultati economice dar ar prefera sa-si diminueze cheltuielile prin eliminarea costului unui credit, conversia datoriei in actiuni ar putea fi o oportunitate pentru creditor de a transforma creanta intr-o investitie cu potentialul de a aduce un venit mai mare decat cel de care ar fi beneficiat initial.

Varianta preluarii controlului

in acest caz, potrivit unei intelegeri in contextul negocierilor de restructurare, un creditor ajunge sa dobandeasca in schimbul creantei sale controlul asupra societatii debitoare. Acesta va incerca, astfel, sa puna in aplicare un plan propriu de redresare economica. Chiar si conform acestui model, conversia datoriilor in actiuni este rezultatul unui proces de evaluare a riscurilor in urma caruia este decisa reimpachetarea unui activ al creditorului intr-o forma mai profitabila sau prin care macar se vor realiza pierderi mai mici.

Exigibilitatea creantelor. Pentru a realiza conversia datoriilor in actiuni, creanta trebuie sa fie lichida si exigibila. Daca creanta nu este exigibila1, partile ar putea recurge la un mecanism de declarare anticipata a scadentei pentru a putea realiza conversia. in acest caz, daca s-ar ajunge la o obligatie de rambursare anticipata a creditului, exista riscul ca operatiunea de conversie sa poata fi anulata. in acest sens, trebuie avuta in vedere, de exemplu, perioada de 120 de zile premergatoare unei posibile deschideri a procedurii de insolventa impotriva societatii, in care platile anticipate ale datoriilor ce erau scadente ulterior deschiderii procedurii sunt anulaible2.

Mecanismul juridic al conversiei in dreptul roman

Conversia se va efectua in doi pasi :
1. Majorarea capitalului social prin emisiune de actiuni*
• valoarea actiunilor emise trebuie sa acopere valoarea datoriei sau a partii din datorie care se va stinge in acest fel
• societatea isi va putea majora capitalul social cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii (articolul 212 din Legea societatilor comerciale)
• nu este permisa emiterea de noi actiuni inainte ca cele anterioare sa fi fost in totalitate platite (articolul 92, alineatul 3 din Legea societatilor comerciale)
2. Transferul noilor actiuni catre creditor in schimbul stingerii datoriei existente
• trebuie avut in vedere dreptul de preferinta al actionarilor existenti, impediment pe poate fi evitat:
i. prin obtinerea in avans al unui acord scris prin care actionarii renunta la acest drept, sau
ii. parcurgerea procedurii limitarii dreptului de preferinta a actionarilor prin hotararea adunarii extraordinare, hotarare care trebuie luata in prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor celor prezenti (articolul 217 din Legea societatilor comerciale)
• pretul noilor actiuni nu trebuie sa fie mai mic decat valoarea nominala a acestora
*Acelasi regim este aplicabil si societatilor cu raspundere limitata.

Actiuni preferentiale. in cazul in care creditorul ar dori sa converteasca debitul sau o parte a acestuia in actiuni preferentiale fara drept de vot, urmarindu-se abordarea unei pozitii minoritare, cu evitarea preluarii controlului, sunt de retinut o serie de elemente. in primul rand, acest lucru nu este posibil decat in cazul societatilor pe actiuni, nu si al societatilor cu  raspundere limitata. in ceea ce priveste societatile pe actiuni, acestea nu pot emite actiuni preferentiale peste limita a 25% din capitalul social3.

Asta inseamna ca un creditor a carui datorie valoreaza mai mult decat actiunile reprezentand un sfert din capitalul social ar putea sa-si converteasca in totalitate creanta fie doar in schimbul actiunilor ordinare, fie obtinand atat actiuni ordinare cat si actiuni preferentiale. in alte jurisdictii (de exemplu in Marea Britanie) creditorii pot sa-si configureze propriul regim aplicabil actiunilor dobandite in urma conversiei. Astfel, ei ar putea sa-si rezerve dreptul de a participa doar la luarea anumitor decizii ale adunarii actionarilor, pastrandu-si un drept de prioritate la obtinerea dividendului. Legislatia romana nu permite acest lucru deoarece cu exceptia actiunilor preferentiale, strict reglementate, toate actiunile trebuie sa confere posesorilor drepturi egale4.

In modelul care implica obtinerea controlului asupra societatii debitoare, creditorul trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din legislatia insolventei din Romania.

Situatia institutiilor de credit. Creditorii care sunt institutii de credit vor trebui sa se conformeze limitarilor privind participatiile in societatile comerciale. Astfel, institutiile de credit nu pot detine participatii calificate in societati comerciale care sa depaseasca 15% din fondurile proprii iar valoarea totala a participatiilor de acest fel nu poate depasi 50% din fondurile proprii5. De asemenea, asa cum am mentionat, acestea nu pot detine participatii calificate nici daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii respective. in schimb, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara nu sunt considerate a fi participatii, neaplicandu-li-se interdictiile de mai sus. Cu toate astea, in legislatia in vigoare nici conceptul de „detinere temporara”, nici cel de „operatiune de asistenta sau restructurare financiara” nu sunt definite.

In acest context, este de mentionat ca legislatia bancara nu este clara sub aspectul aplicarii sau nu al acestor interdictii fata de alte societati din cadrul grupului bancii (special purpose vehicle). De exemplu, daca banca ar realiza o cesiune de creanta in favoarea unei entitati din grup, aceasta ar putea sa devina actionar al imprumutatului prin conversia datoriei. Aceasta cesiune ar putea fi considerata un temei pentru anularea provizioanelor specifice de risc de credit aferente creantei respective6.

Conversie partiala.
Creditorii au optiunea de a converti doar partial datoria in actiuni pentru a evita, de exemplu, sa aiba o pozitie majoritara in societatea debitoare. Totusi, daca pe langa statutul de actionar, fie si minoritar, creditorul mentine si o parte din creditul initial, ramane posibil ca aceasta situatie sa-i confere creditorului controlul asupra societatii potrivit legislatiei bancare. Conform legii, poate fi considerata ca avand control, o entitate care poate exercita o influenta dominanta asupra unei alte entitati al carei actionar este, in virtutea unui contract incheiat cu aceasta7. Acest aspect este relevant deoarece institutiile de credit nu pot detine participatii calificate8 daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii in cauza.

Proiectul de regulament BNR

Un proiect de regulament al Bancii Nationale9 isi propune sa reglementeze conversia datoriilor in actiuni realizata de catre institutiile de credit. Astfel, detinerile temporare de actiuni obtinute in operatiuni de asistenta sau restructurare financiara mentionate in exceptia discutata mai sus sunt definite ca fiind chiar actiunile obtinute ca urmare a conversiei. Proiectul pare sa aiba in vedere ipoteza conversiei ca formula de dobandire a controlului (modelul creditorului-antreprenor) deoarece institutiilor de credit li se va cere sa puna in practica un plan concret de restructurare financiara a societatii debitoare.

Regimul propus in proiectul de regulament

• Conditiile pentru dobandirea de actiuni de catre institutiile de credit:

a) stabilirea unei strategii si a unei politici generale fata de acest tip de operatiuni
b) dispunerea si punerea in practica a unui plan concret, viabil si fundamentat de asistenta sau restructurare financiara
c) inexistenta unei alte metode mai viabile si mai rentabile de a asigura interesele institutiei de credit fata de creantele asupra respectivei entitati
d) expunerea institutiei de credit fata de entitatea respectiva reprezinta peste 60% din datoriile entitatii
e) actiunile reprezentand detineri temporare sunt inregistrate in situatiile financiare individuale ale institutiei de credit

• Durata detinerii de actiuni este limitata la 24 de luni, putand fi prelungita pentru motive intemeiate de catre Directia Supraveghere fara a depasi 36 de luni de la data dobandirii actiunilor respective

Conversia ca ultima solutie. Conform regulamentului, institutiilor de credit le va fi permisa dobandirea de actiuni doar ca ultima solutie. Totusi, nu este stabilit niciun criteriu prin care se poate evalua viabilitatea sau rentabilitatea optiunilor aflate la dispozitia creditorilor. De asemenea, institutiile de credit vor fi nevoite sa elaboreze o politica generala fata de acest tip de operatiuni, semn ca va trebui ca bancile sa se conformeze unui anumit standard de comportment non-discriminatoriu.

Niveluri de expunere
. O alta conditie pentru dobandirea de actiuni in regimul special este ca expunerea societatii creditoare fata de entitatea debitoare sa depaseasca 60% din datoriile acesteia. De aici ar reiesi ca nu va putea exista in practica o situatie in care mai mult de o banca sa dobandeasca participatii in aceeasi societate in temeiul acestui regulament10. De asemenea, valoarea totala a datoriei fata de un sindicat de banci nu ar putea fi convertita in actiuni in temeiul acestui regulament, decat cel mult fata de una din ele, daca pragul este atins.

Obligatii de notificare

1. Catre Banca Nationala a Romaniei
• conform proiectului de regulament, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara vor trebui notificate Directiei Supraveghere din Banca Nationala, in termen de 5 zile de la data dobandirii lor de catre institutiile de credit

2. Catre Consiliul Concurentei
• in varianta preluarii controlului, este posibil ca operatiunea de conversie a datoriilor in actiuni sa fie considerata o concentrare economica supusa notificarii Consiliului Concurentei, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in Legea Concurentei nr. 21/1996
• concentrarile avute in vedere sunt cele in care cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati depaseste echivalentul in lei a €10.000.000, daca exista cel putin 2 agenti economici implicati care sa realizeze, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a €4.000.000 (articolele 10-15 din Legea Concurentei nr. 21/1996)
• este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare pana la emiterea unei decizii favorabile din partea Consiliului

Alegerea valorii de 60% ridica totusi cateva intrebari. in primul rand, nu este prevazut cum se calculeaza expunerea societatii creditoare. De aceea nu este clar la ce se raporteaza acest procent, putandu-se lua in calcul atat datorii curente, cum ar fi salarile angajatilor, cat si datorii pe termen lung, cum ar fi cele provenind din alte credite. in plus, nu este mentionat daca sunt luate in considerare doar datoriile debitorului la institutii de credit sau la orice fel de entitati.

Durata detinerii. Elementul central al exceptiei de la limitarea participatiilor institutiilor de credit in societatile comerciale este caracterul temporar al detinerilor de actiuni. Astfel, acestea nu vor putea fi pastrate mai mult de 24 de luni, decat pentru motive intemeiate si fara depasirea a 36 de luni. Alegerea duratei ar putea fi comparata cu alte termene impuse de legislatie in situatii similare. De exemplu, durata de 24 de luni coincide cu termenul-limita maxim pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat, dupa ce acesta a fost prelungit conform legii de creditori11. De asemenea, durata maxima de 3 ani permisa de Banca Nationala corespunde cu durata executarii planului de reorganizare prevazut de legislatia insolventei12. Conform proiectului de regulament, la capatul acestui termen, institutiile bancare vor trebui sa faca demersuri pentru a instraina actiunile detinute, fara a fi precizat in ce trebuie sa constea aceste demersuri, sau care ar fi consecintele depasirii din orice motiv a termenului impus.

Provizionare. Regulamentul nu are in vedere modul in care va fi tratata contabil stingerea creantei bancii ca efect al conversiei datoriilor in actiuni la nivelul provizionarii. Ca o paralela, conform unor modificari recente, la ajustarea provizioanelor in urma unei reesalonari sau refinantari, institutiile de credit trebuie sa ia in considerare criteriul performantei financiare a debitorului in conditii mai stricte decat cele avute anterior13. Totusi, prin imbunatatiri la nivelul serviciului datoriei, creditorul va putea scadea provizioanele in consecinta. Acest lucru nu era posibil inainte de ultimele modificari aduse in 2009, deoarece reesalonarea sau refinantarea nu permitea scaderea provizioanelor14. in cazul in care BNR ar dori sa incurajeze utilizarea conversiei datoriei in actiuni de catre institutiile de credit, clarificarea pozitiei cu privire la provizioane ar fi foarte utila, inclusiv prin explicarea tratarii acesteia la nivel de provizionare in perioada de detinere temporara (24/36 de luni).

Conversia datoriilor in actiuni este o metoda extrem de populara in jurisdictiile occidentale datorita potentialului ei de a transforma o situatie adversariala intr-un raport de colaborare benefic pentru ambele parti. Desi exista o multitudine de circumstante care pot convinge partile sa se implice, operatiunea nu este lipsita riscuri.

Implicatiile juridice ale acestei operatiuni in dreptul roman s-ar putea intinde asupra unei varietati de domenii si necesita o analiza nuantata. Totusi, cu toate ca legislatia noastra nu este inca adaptata la aceasta practica, cresterea preocuparii pentru conversiunea datoriilor in actiuni este binevenita.

NOTE:

1.Articolul 210, alineatul (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

2. Articolul 80, alineatul (1), litera f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exista desigur argumente care sa combata acest risc, cum ar fi faptul ca interesele altor creditori nu sunt lezate, din moment ce creditorul de regula garantat devine un creditor subordonat care, in eventualitatea unor distribuiri in faliment va avea ultimul rang (articolul 123 din aceeasi lege)

3. Articolul 95, alineatul 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

4. Articolul 94, alineatul 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

5.Articolele 143, 144 si 145 din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului;.

6.Articolul 21 din Regulamentul BNR 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

7.Articolul 7, alineatul (1) punctul 4 din din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

8. Conform definitiei din Articolul 7, alineatul (1) punctul 17 din Ordonanta de Urgenta 99/2006, participatia calificata este o participatie directa sau indirecta intr-o entitate, care reprezinta 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entitatii sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrarii entitatii respective

9. Proiectul de Regulament al BNR privind detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara a unei entitati din afara sectorului financiar
(http://www.bnro.ro/files/d/Legislatie/Proiecte/R_2010_detineri_temporare_actiuni.pdf)

10. Articolul 5 din proiectul de regulament .

11. Conform articolului 21 din Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, termenul limita este fixat la 18 luni. Totusi, el poate fi prelungit de catre creditori pana la 24 de luni, in conformitate cu articolul 34 din aceeasi lege.

12. Articolul 95, alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

13. Articolul 112 din Regulamentul 18/2009 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit, asa cum a fost modificat in Ianuarie 2010 de Regulamentul 1/2010

14. Articolul 112, alineatul 5 din Regulamentul 18/2009 prevedea inainte de modificarea facuta de Regulamentul 1/2010 ca refinantarea sau reesalonarea creditelor nu putea conduce la imbunatatirea clasificarii acestora. Dispozitia cu efect similar dinaintea Regulamentului 18/2009 exista in Articolulul 56 din Norma 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative (in prezent abrogata de Regulamentul 18/2009)” (subl. mea)

Deci evaluarea pe care o face creditorul trebuie sa arate „ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut” si, pe de alta parte, „indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare„. Deci creditorul urmareste sa obtina dividende care sa acopere valoarea creantei initiale, intr-un cuvant societatea trebuie sa obtina profit care sa permita acest lucru. In caz contrar creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividentului. Atunci problema s-ar pune in felul urmator: daca s-ar fi facut conversia datoriilor in actiuni – deci s-ar fi majorat capitalul social – la Oltchim, platile dividentelor ar fi acoperit valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor? Cu alte cuvinte, o asemenea masura ar fi contribuit la cresterea performantei acestei intreprinderi? Sau, chiar daca s-ar fi majorat capitalul social, performanta tot scazuta ar fi ramas si atunci solutia ar fi fost insolventa. Pentru ca majorarea de capital social trebuie sa conduca la performanta economica, altminteri vorbim de o majorare de capital in sine, care comporta riscuri considerabile ce trebuie foarte bine manageriate!

Cum s-au acumulat datoriile catre AVAS

Iata ce ne spune Capital:

BCR şi Banca Transilvania printre cei mai mari creditori ai Oltchim. Piperea: Creanţa AVAS provine din 1995

Se arata ca:

„Administratorul judiciar al companiei de stat a depus tabelul preliminar al creanţelor contra Oltchim. Combinatul are datorii totale de aproape 793 de milioane de euro. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Electrica şi două bănci sunt cei mai mari creditori. Datoria combinatului către AVAS îşi are originea tocmai în 1995

Electrica, AVAS, BCR şi Banca Transilvania sunt, în această ordine, cei mai mari creditori ai combinatului Oltchim, intrat în insolvenţă. Valoarea totală a creanţelor acceptate se apropie de 3,5 miliarde de lei, potrivit tabelului preliminar. “ Nu este o surpriză numele principalilor creditori. Este o supriză însă felul în care a fost acumulată datoria către AVAS. Totul a început în 1995. Combinatul lua credite de la bănci, statul le garanta, iar când Oltchim nu mai plătea, băncile executau garanţia. Sunt nu mai puţin de 32 de acte adiţionale în acest sens. În 2002 vorbeam deja de peste 165 de milioane de dolari datorie a Oltchim către AVAS”, explică, pentru Capital, Gheorghe Piperea, administratorul judiciar al Oltchim.

Electrica, garantată “fictiv”?

Unele noutăţi au ieşit la iveală şi în ceea ce priveşte creanţa Electrica (peste 150 de milioane de euro). În acest caz, spune Piperea, garanţiile sunt iluzorii. Ar fi vorba despre nişte cesiuni de creanţe  care astăzi, în situaţia în care se află Oltchim, sunt aproape imposibil de valorificat. Anagajaţii combinatului sunt trecuţi în tabelul de creanţe cu circa 3,3 milioane de euro.” (subl. mea)

Iar Ziarul Financiar ne spune:

Piperea: Datoriile Oltchim către AVAS vor fi şterse în totalitate. Cu băncile se va merge pe reeşalonare

Se arata ca:

„Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) a intrat ieri în procedură de insolvenţă după ce Tribunalul Vâlcea a aprobat cererea înaintată în acest sens de administratorii companiei.

Gheorghe Piperea, a cărui firmă specializată în restructurări Rominsolv împreună cu BDO Business Restructuring au fost alese de stat să administreze judiciar Oltchim, spune că aproape toate datoriile combinatului vor fi şterse în cadrul procesului de insolvenţă şi cei care vor mai recupera ceva vor fi băncile, cu care se va negocia o reeşalonare a împrumuturilor.”

Vosganian – despre „statura morala a celor care ne dau noua lectii”

Un articol mai vechi, din 28 martie 2013, aparut pe ziare.com, ne arata ca:

Vosganian: Exista multe interese pentru falimentul Oltchim

In contextul protestelor de mare amploare ale salariatilor Oltchim, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, acuza „statura morala” a liderilor sindicali si cere „liniste sociala”, sustinand, de asemenea, ca exista multe interese pentru falimentul combinatului chimic.

Nu inteleg foarte bine cum se poate ca un combinat care anul trecut a lucrat la o capacitate de 30% sa poata sa tina toti salariatii. Cei care reprezinta sindicatul sunt persoane (…) care figurau in firme care au avut relatii comerciale cu Oltchim, aceasta este statura morala a celor care ne dau noua lectii„, a spus Vosganian intr-o interventie la Digi 24.

Peste 1.000 de salariati ai Combinatului Chimic Oltchim protesteaza joi dimineata in curtea institutiei.

„Ne-am adunat aici atat de la Valcea, cat si de la Pitesti, si cerem insistent prezenta primului-ministru Victor Ponta la Valcea pentru a ne spune odata cum stau lucrurile la combinat. Sunt oameni aici care nu au din ce trai de trei luni de zile, au rate la banci, au restante la asociatii, au copii de crescut, e o intreaga catastrofa sociala.

Nu mai merge cu rapoarte, cu analize, cu asteptari, este obligatoriu si li se spuna ceva concret, fie plecam acasa cu salarii compensatorii, ceea ce nu-si doreste absolut nimeni, fie macar stim viitorul nostru in aceasta intreprindere”, a declarat liderul de sindicat Mihai Diculoiu, pentru Agerpres.

Nimeni nu vrea sa dea bani la Oltchim

Ministrul a explicat ca pentru cresterea capacitatii de productie a combinatului este nevoie de o suma de aproximativ 60%, insa „nimeni nu doreste sa dea bani la Oltchim”, existand mai multe interese pentru falimentul acestuia.

„Liderii de sindicat, care cer intoarcerea lui Roibu (Constantin Roibu, fost director Oltchim, n.red.) doresc pastrarea unei atmosfere care nu este favorabile dialogului. Sunt multe tentative de a duce Olcthim spre faliment: FMI mi-a spus raspicat ca Oltchim trebuie inchis, Comisia Europeana imi spne ca Oltchim este o gaura neagra in care nu ar trebui sa bagam bani, unii dintre traderi se indreapta spre alte combinate, alti parteneri se gandesc ca daca falimenteaza cumpara mai ieftin„, a detaliat ministrul.

Vosganian: Concedierile la Oltchim, proportionale cu dimensiunea capacitatii de productie

Guvernul a solicitat Comisiei Europene posibilitatea acordarii unui ajutor de stat pentru Oltchim, insa acest lucru este putin probabil, a precizat ministrul Economiei, UE concluzionand ca istoricul combinatului, „la care sunt partasi managerii si liderii sindicali”, este negativ.

Oficialul a mai precizat ca luni vor fi reluate discutiile cu furnizorii si producatorii Oltchim, iar pana miercuri va fi emisa o ordonanta de urgenta in vederea modificarii legislatiei pentru a putea da salarii compensatorii.

De asemenea, „DNA are mult de lucru in cea ce priveste neregulile la Oltchim”, fiind vizati conducatorii din managementul Oltchim, a adaugat ministrul.

Proteste de amploare la Olchim

Salariatii Oltchim au organizat numeroase proteste, exprimandu-si nemultumirea fata de neplata salariilor din decembrie anul trecut.

Miercuri, peste 400 de salariati de la Oltchim au blocat miercuri drumul national DN 64 Ramnicu Valcea-Slatina.

Angajat de la Oltchim, lovit de o masina in timpul protestelor

De asemenea, zeci de angajati ai Diviziei Petrochimice Bradu de la Pitesti, care apartine Oltchim, au protestat miercuri pe drumul national DN 65B, care face legatura intre autostrada A1 si soseaua spre Craiova.” (subl. mea)

Si acum revin la celelalte doua articole din Adevarul:

Zaremba se întoarce: PCC SE se aliază cu fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital pentru privatizarea Oltchim

Se arata ca:

„Fondul de investiţii israelian Fortissimo Capital şi PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic şi au transmis ministrului Economiei, Varujan Vosganian, şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă.

Ministrul Economiei s-a întâlnit marţi cu Yuval Cohen, partener fondator şi manager al Fortissimo Capital, fond de investiţii care şi-a manifestat interesul în vederea participării la procesul de privatizare al combinatului Oltchim.

La întâlnire au participat Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC SE, companie înregistrată în Germania, administratorii judiciari Gheorghe Piperea şi Niculae Bălan, precum şi conducerea combinatului Oltchim, reprezentată de Armand Spiru.

„PCC SE, acţionarul minoritar al Oltchim, şi fondul israelian de investiţii Fortissimo Capital vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului vâlcean şi au transmis, în cadrul discuţiilor, ministrului Varujan Vosganian şi administratorilor judiciari, că vor face săptămâna viitoare o ofertă în acest sens.

Fortissimo Capital şi PCC SE au cerut administratorilor judiciari să stabilească un termen final pentru depunerea ofertelor de privatizare pentru toţi competitorii interesaţi să investească la Oltchim.Reprezentanţii consorţiului nou-format au arătat că sunt dispuşi să facă investiţiile necesare pentru repornirea combinatului în sistem integrat cu Platforma Petrochimică Bradu, la întreaga capacitate”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

PCC SE deţine direct 18,31% din acţiunile Oltchim şi indirect 14,02% din tutluri, prin intermediul Polyolt Holding, firmă înregistrată în Cipru.

Fortissimo Capital este un fond privat de investiţii care investeşte în principal în companii publice şi private israeliene din domeniul tehnologiei şi industriei, ce au nevoie de infuzii de capital pentru dezvoltarea afacerilor.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an. „

si

SIF-urile vor să formeze un consorţiu pentru a investi la Oltchim după privatizare

Se arata ca:

„Societăţile de Investiţii Financiară (SIF) vor să formeze un consorţiu care să investească la Oltchim (OLT), după privatizarea acestuia şi integrarea combinatului din Râmnicu Vâlcea cu Chimcomplex Borzeşti, potrivit Ministerului Economiei.

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, s-a întâlnit joi cu George Mucibabici, preşedintele firmei de consultanţă şi audit Deloitte, Ştefan Vuza, preşedintele SCR Grup şi Costel Ceocea, preşedintele SIF Moldova, discuţiile vizând redresarea şi atragerea de investiţii pentru Oltchim.„În acest context, preşedintele SIF Moldova a anunţat iminenţa formării unui consorţiu al SIF-urilor, care doreşte să se implice în rezolvarea situaţiei Oltchim, considerat un proiect de interes naţional. În opinia partenerilor de dialog, acest consorţiu este interesat de funcţionarea combinatului după privatizare şi de aceea intenţia lor este aceea de a investi într-un proiect de integrare a combinatelor Oltchim şi Chimcomplex Borzeşti, care are ca puncte forte poziţia geografică avantajoasă, pieţe internaţionale de desfacere care pot absorbi 70% din producţia Oltchim şi Chimcomplex, instalaţii modernizate, în marea lor majoritate, sunt competitive din punct de vedere al costurilor“, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.

De asemenea, potrivit participanţilor la discuţii Oltchim are ca avantaj că este singura capacitate de acest fel din Uniunea Europeană şi că ar aduce un plus de valoare pentru economia românească.

„În cadrul discuţiilor au fost solicitate informaţii cu privire la stadiul procedurii de insolvenţă, precum şi unele detalii suplimentare legate de situaţia economico-financiară a societăţii“, se mai spune în comunicat.

Vosganian s-a întâlnit miercuri cu reprezentanţii fondului de investiţii israelian Fortissimo Capital şi cei ai PCC SE, acţionar minoritar al Oltchim, care au anunţat la rândul lor că vor forma un consorţiu pentru privatizarea combinatului chimic.

Aceştia au transmis ministrului şi administratorilor judiciari că vor face săptămâna viitoare o ofertă pentru compania de stat.

Ministerul Economiei a anunţat recent că şi producătorul de crom Yildirim Holding din Turcia este interesat să participe la privatizarea combinatului chimic.

Statul a eşuat anul trecut în încercarea de a privatiza Oltchim, controlată de Ministerul Economiei. Combinatul chimic se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 6, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Ce am mai citit. Stiri interesante

Iata doua stiri pe care le-am citit. Interesante, cred eu:

Gandul

Cum a fost calculat preţul de vânzare al Cupru Min. De ce statul nu a luat în considerare şi valoarea zăcământului

si

Capital

Gigantul Yahoo! se zguduie: 2.000 de concedieri pe fondul scăderii veniturilor

Iata inca o stire interesanta:

Romania Libera

Geithner: SUA poate lăsa ca teama de deficitul bugetar să afecteze investiţiile

Se arata ca:

Treasury Secretary Timothy Geithner

Treasury Secretary Timothy Geithner (Photo credit: Talk Radio News Service)

„Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, a declarat miercuri că SUA nu poate permite ca teama legată de deficitul bugetar să afecteze proiectele de investiţii necesare pentru stimularea creşterii economice, transmite Reuters, potrivit Mediafax.

Geithner a făcut referire, într-un discurs la Chicago Economic Club, la oponenţii republicani ai administraţiei Obama, care susţin că cheltuielile federale sunt excesive.

„Nu există un motiv economic sau financiar pentru folosirea fricii de deficitul bugetar pentru reducerea drastică a funcţiunilor guvernului, a plasei de siguranţă a economiei sau a beneficiilor Medicare, aşa cum propun republicanii”, a spus Geithner.

Măsurile cerute de republicani, precum inversarea reformelor de pe Wall Street, reprezintă „o viziune întunecată, pesimistă a Americii”, a adăugat şeful Trezoreriei.

El a arătat că economia SUA este încă în curs de reducere a îndatorării, de plată a datoriilor excesive acumulate în perioada crizei financiare din 2007-2009, dar înregistrează o creştere moderată.

Dificultăţile cu care economica încă se confruntă, precum rata mare a şomajului, pot fi rezolvate numai prin măsuri guvernamentale, cum ar fi investiţii pe termen lung în proiecte de infrastructură.

„Trebuie să dorim să şi facem lucruri, nu doar să tăiem”, a spus Geithner.

În opinia sa, deficitul bugetar mare nu este sustenabil pe termen lung, dar problema nu trebuie să fie prioritară ci să fie tratată cu un mix de reduceri ale cheltuielilor şi de creşteri ale veniturilor.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 4, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii