Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

„Fundatia Soros e de vina!”

Sunt convins ca multi dintre Dvs. ati auzit lucrul asta din partea celor care nu sunt de acord cu mitingul din Piata Universitatii, impotriva Guvernului Grindeanu si a Ordonatelor date in miez de noapte pentru a albi anumite persoane penale.

Dar nimeni nu a reusit sa demonstreze asta, desi s-a speculat mult, in presa sustinatoare a PSD-ALDE, cum ca protestatarii ce-si exprima nemultumirea fata de Guvern ar fi platiti si totul ar face parte dintr-un plan pus la cale de „agenturile straine”, vorba lui Ceausescu, pentru a „destabiliza”, nu-i asa, tara.

Ca  protestatarii din Piata Victoriei sunt, in marea lor majoritate, tineri, am mai spus, am mai aratat lucrul asta.

Dar interesant e altceva, si anume faptul ca cei care acuza Fundatia Soros nu pot sa-si inchipuie ca lucrurile s-ar petrece altfel, decat doar cu protestatari platiti cu bani grei sa iasa afara, pe ger, la un asemenea miting si sa sustina anticoruptia.

Sa ne gandim ca au iesit in strada tineri din marile orase ale tarii, nu doar din Bucuresti, au iesit studenti in strada. Eu am fost in Piata Victoriei si n-am avut impresia asta, ca mitingul ar fi fost pe bani.

Explicatia asta cu Fundatia Soros si cu „agenturile straine” tine de o anumita mentalitate comunista. Si-n comunism au existat mitinguri de protest (ex: Polonia, Romania), in care tineretul a iesit in strada si si-a exprimat nemultumirea fata de regim, dar au fost reprimate brutal de catre masinaria de represiune comunista. Insa motivele invocate de regim, atunci, au fost identice: „amestec din exterior in treburile interne”, „agenturile de spionaj straine”, fara sa tina seama,  fara sa-si puna in mod logic problema posibilitatii ca lucrurile ar putea sta si altfel. Pentru ca in comunism – cel putin dupa teoria marxista – toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita.

Protestatari au existat si in Occident – ma gandesc aici la marile miscari protestatare ale anilor ’60, unde tot tinerii, in marea lor majoritate, au fost implicati. Si aici trebuie spus un lucru: indiferent de starea sociala si de nivelul de avere. Pentru ca astfel de miscari au antrenat si pe cei a caror stare materiala era foarte buna. Din astfel de miscari s-au nascut formatii celebre cum a fost Beatles. Insa in Occident nimeni nu s-a pus neaparat problema ca ar fi vorba de „agenturi straine” sau „amestec in treburile interne” sau ca protestatarii „ar fi primit bani de la anumite organizatii”, chiar daca influentele ar fi putut fi, de pilda, maoiste sau comuniste, venite din partea cealalta a Cortinei de Fier. Mai ales ca tari precum URSS sau China – deci Mari Puteri comuniste –  aveau in sarcina programului lor politic efectuarea de actiuni pentru extinderea comunismului.

In general vorbind, fenomenul protestatar din Occident si din SUA (cu unele exceptii) nu a fost supus unor constrangeri asa cum s-a intamplat de partea cealalta a Cortinei de Fier, in comunism, unde se practicau arestarile si persecutiile de ordin politic si internarea in regim de exterminare in inchisorile comuniste. De fapt, s-a vazut si recent in SUA, cu prilejul alegerii D-lui. Trump in functia de Presedinte, ample miscari de protest, chiar miscari de strada violente, iar Dl. Trump a tinut chiar sa precizeze ca lucrul asta face parte din cultura – libertariana as adauga eu – a societatii occidentale si americane.

Te-ai putea intreba: si acolo, in America, protestatarii au primit bani?

Evident, ipoteze se pot face. Dar daca nu sunt demonstrabile inseamna ca nu avem, de fapt, o teza pe care s-o putem sustine argumentat. Au iesit in strada, in multe din marile orase americane, oameni nemultumiti de rezultatul legitim al alegerilor. Acolo nu era vorba de ordonante ca sa albeasca penali sau de suspiciuni in acest sens. Oamenii au iesit in strada sa-si exprime o nemultumire si am vazut ca li s-a alaturat artisti celebri, despre care nu se poate spune ca n-au bani sau ca le-ar trebui o suma de bani ca sa iasa in strada la o miscare de protest. Acelasi lucru s-a petrecut si-n anii ’60 – spre exemplu: Jane Fonda in mod sigur nu murea de foame.

Interesant este reductionismul asta determinist care functioneaza, in Europa de Est si Rusia, la unii: din cauza ca sunt platiti de agenturile straine, ies in strada. Cei care gandesc in felul acesta nu pot intelege fenomenul protestatar decat doar in relatie cu „agenturi straine”, „amestec din exterior in afacerile interne ale statului”, „protestatari platiti de anumite organizatii in scopuri oculte” s.a. de genul asta, care ar determina protestele de strada, iesirile masive in strada. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita in societate – de aceea efectul declansator ar fi unul subversiv din exterior. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita sub conduactorul iubit – spre exemplu Dl. Putin, ca sa dau un exemplu actual de dictator – si atunci, ca sa iasa in strada trebuie sa fie platiti de organizatii precum Fundatia Soros. Asta e cultura, formata in decenii de comunism, la unii oameni atat in Europa de Est cat si in Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Se reamarca aici o cultura ce s-a impus in perioada dictatoriala comunista la o parte insemnata a populatiei, in vreme ce o alta parte insemnata a populatiei, mult mai tanara ca varsta, are idei libertariene! Un fenomen foarte interesant!

Bineinteles, nu putea sa lipseasca o varianta mai moderna in explicarea acestor iesiri in strada – era s-o uit, dar un comentariu primit mi-a atras atentia: „Multinationalele scot oamenii in strada”, bazat pe propaganda actuala de tip stangist impotriva acestor multinationale care ar „prejudicia”, nu-i asa, economia. Asta ar vrea sa spuna, in traducere pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptiile comuniste din Estul Europei, ca, de fapt, capitalul strain scoate lumea in strada, avand scopuri ce tin in exclusivitate de propriul sau interes. Asa inteleg unii fenomenul protestatar – prin prisma interesului strain, nu prin prisma libertatii si exprimarii libere a opiniilor. E caracteristic Europei de Est si Rusiei, care au suferit de pe urma comunismului. De aici cautarea de explicatii asa-zis „stiintifice”, ca si cum libertatea n-ar fi o explicatie stiintifica.

Eu as dori sa vedem cum au fost protestele si in Occident. S-o privim pe Jane Fonda:

Si erau manifestari impotriva Guvernului SUA si a politicii americane, inclusiv pe plan extern – si o mare personalitate de la Hollywood, extrem de cunoscuta in toata America, era acolo luand cuvantul si protestand in mijlocul multimii. In comunism – daca ar fi fost acolo comunism – ar fi fost arestata imediat de politia politica. Si, da, exact, s-ar fi pus problema: cine a platit-o? Iata si in poza de mai jos un exemplu de activism civic, omorat cu totul sub comunism:

De fapt, comunistii faceau mare caz de activism, dar, in realitate nu era vorba de niciun activism – activistul trebuia sa execute mecanic si fara sa gandeasca (nicidecum sa mai aiba vreo gandire critica) ordinele conducatorului iubit. Dvs., stimati cititori, credeti ca in Coreea de Nord se mai poate vorbi in adevaratul sens al cuvantului despre activism? Eu nu cred. In schimb in SUA se poate vorbi despre asa ceva pentru ca acolo, in SUA, este o societate libera!

Uitati-va aici:

Jane Fonda, cca. 1963…

si aici:

… si numai dupa cativa ani: decembrie 1972…

Asta inseamna o societate libera pana la urma, in care libertatea de optiune individului e respectata. Este uluitor pentru mine sa constat ca, la noi, inca mai sunt oameni care nu inteleg ca individul are optiuni proprii, asumate si exprimate in mod liber. Lucrul asta arata cat de mult a schimonosit comunismul societatea romaneasca si nu numai, desigur.

De aici putem intelege de ce un fenomen precum Beatles – care a fost inclusiv unul social, nu doar muzical – nu s-ar fi putut dezvolta niciodata in comunism:


Pentru ca in comunism exact asa s-ar fi pus problema: „cine ii plateste?” (  🙂 ) , „agenturile straine”, „amestec in treburile interne”, „atentat la oranduirea sociala si de stat” ( 🙂 ). Or, o societate libera nu e asa si nu pune in felul acesta problema. In Decembrie ’89 cand am renuntat la comunism, am optat pentru libertate – din pacate unii, si sunt destui, dintre politicienii romani de azi nu inteleg inca acest lucru. Si ma mira pentru ca, spre exemplu, Constitutia stipuleaza astfel de drepturi si libertati: cum ar fi libera exprimare, libertatea intrunirilor. De aici vedem cat de anacronici sunt inca unii din cei pe care ii vedem pe la televiziunile de stiri si pe unii din oamenii politici de azi!!

Insa schimbarea starii actuale de fapt e in plina desfasurare.

Ca si schimbarea mentalitatilor.

Februarie 13, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 39 comentarii

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

  • Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.

Noiembrie 17, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii