Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ultimul sondaj. Radiografia unui dezastru sau despre precaritate

Iata ce spune ultimul sondaj realizat de CURS:

Sondaj de opinie CURS – Martie 2011

Este dat comparativ si rezultatul sondajului din februarie 2010. Raspunsul ca Romania merge intr-o directie gresita inregistreaza o crestere de 11 procente fata de februarie 2010, ajungand la 88% !!

Fara indoiala ca este ingrijorator faptul ca cei care spun ca viata este mult mai proasta reprezinta 19% in prezent, fata de 9% acum un an. Mai mult decat atat: la intrebarea – Cum apreciaţi în prezent nivelul veniturilor din gospodaria dvs.? – procentul celor care spun ca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar” (tineti-va bine, ca eu am ametit cand am citit asta!!) este de 37%, fata de 25% acum un an!!! Pai… ce poti intelege din asta? Daca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar„… Deci veniturile din gospodarie „nu ajung nici pentru strictul necesar”… In conditiile acestea eu stau si ma intreb cum traiesc acesti oameni, daca veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar? Si e vorba de 37% din cei cu varste de peste 18 ani. E o catastrofa greu de imaginat, daca lucrurile stau intr-adevar asa si spun asta pentru ca aproape nu-mi vine sa cred. De ce? Pai, ar trebui sa ne intrebam ce inseamna asta. Adica, daca intr-o familie sot si sotie ambii muncesc, luam acest caz, si nu le ajung veniturile nici pentru strictul necesar (mancarea, spre exemplu, este un strict necesar, ca fara omul nu poate trai. Cu o haina mai veche, chiar si uzata sau putin rupta mai poti merge, dar fara mancare…) ar fi doua posibilitati: sau acesti oameni fura, ca sa-si suplimenteze veniturile, sau se imprumuta (la banci, la parinti, la rude, la prieteni, etc). In orice caz, un asemenea procent ingrijorator trebuie sa fie luat in seama, pentru ca eu ma gandesc la cresterea infractionalitatii in cazul acesta, dar, mai ales, la deteriorarea starii de sanatate a populatiei. Si e de observat ca se refera la veniturile din gospodarie. Daca exista si alte posibilitati in afara celor enumerate de mine, le astept, va rog, a fi expuse aici pe blog. Putem vorbi, pur si simplu, de o arta a supravietuirii in asemenea conditii, daca la 37% din populatia majora veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar. Eu stau si ma intreb ce fac cei care mai au si un copil, sa nu zic doi. In conditiile acestea mica coruptie infloreste. Mai bine spus intr-o asemenea tragedie!! Daca eu n-am inteles bine, iau in considerare si acest aspect, atunci, va rog, cititi la pagina 5 a documentului si, rog din nou, sa ma lamuriti si pe mine. Asta inseamna, daca am inteles bine, ca Romania este in conditii tragice de-a dreptul. Sa ne gandim numai la ce inseamna sa nu-ti ajunga venitul nici pentru strictul necesar si apoi sa ne gandim ce inseamna ca 37% din populatia activa sa raspunda in felul acesta.

Pesimisul social este in crestere: la intrebarea – În opinia dvs., când va ieşi România din criza economică? – 67% raspund peste trei ani sau mai mult, fata de 54% acum un an.

Increderea in institutiile fundamentale ale statului democratic este la pamant:

  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlament este de 95%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Guvern este de 93%;
  • Increderea „putina si foarte putina” in Partide Politice este de 92%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlamentari din colegiul Dvs. este de 84%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Presedintia Romaniei este de 89%

La intrebarea: – În contextul încheierii unui nou Acord între Guvern și FMI, se discută despre privatizarea unor companii naţionale, precum CEC, Transgaz, Romgaz, Poșta Română, Eximbank sau Tarom. Dvs. ati fi de acord sau nu cu privatizarea unor companii nationale? raspunsul „sunt impotriva” a fost dat de 64%. Deja populatia este impotriva privatizarilor, si asta la modul cel mai hotarat! O atitudine absolut contrara liberalismului si neoliberalismului. Practic, populatia nu are incredere, in proportii de aproape doua treimi, in privatizare, adica in ceea ce s-au tot chinuit sa faca guvernele in cam toti acesti 21 de ani post-decembristi. O astfel de atitudine indica cu claritate si concretete faptul ca populatia, la mai bine, iata, de 21 de ani de la Revolutie, are mai multa incredere in economia de stat, decat in economia privata de piata. Are mai multa incredere in intreprinderi de stat, decat in cele private – vezi si raspunsul de 54% care sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor mediului de afaceri! Practic populatia este impotriva faptului ca o intreprindere sa fie condusa ca pe o afacere, si asta in proportii de peste 50%. Lucru care nu ar trebui sa ne mire, data fiind si o rata a nostalgicilor in jur de 60%. Acest lucru trebuia sa se reflecte in atitudinea populatiei fata de aceste chestiuni.

Foarte interesanta urmatoarea intrebare: Care este principalul motiv pentru care sunteti nehotarit/a sau nu ati vota la alegerile parlamentare? (întrebare deschisă adresata numai nehotaritilor si celor care nu ar vota). Cei mai multi, adica 28%, au raspuns:  „Datorita lipsei de incredere în partide si oameni politici„. La un asemenea raspuns cred ca ar trebui sa mediteze mai mult PSD, unde au fost voci care sustineau introducerea votului obligatoriu, sub sanctiune, daca nu votezi. Dar este o chestiune de meditat pentru toate partidele impreuna cu cea referitoare la incredere in institutii si persoane, care e „putina si foarte putina”…

La intrebarea clasica, aceea cu „presupunand ca duminica urmatoare ar avea loc alegeri..”, clasamentul arata in felul urmator:

  • USL – 59%
  • PDL – 17%
  • PP (partidul Poporului) – 8%
  • UDMR – 5%
  • PRM – 5%
  • UNPR – 2%
  • PNTCD – 1%
  • PNG-CD – 1%
  • Alte partide/candidati independenti (fiecare cu sub 1%) – 2%

PSD e favorit, lucru cunoscut si din sondajele anterioare, cel prezent il confirma.

Foarte interesant si acest aspect – 54% dintre cei intervievati sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor
mediului de afaceri!! Atitudine contrara liberalismului si neoliberalismului. Dupa parerea mea, este, in mod clar, o atitudine tipic de stanga, aproape socialista, in cadrul electoratului nostru. Mediul de afaceri este vinovat pentru o asemenea situatie. Pentru ca nu a creat locuri de munca suficiente si bine platite, pentru ca situatia angajatului este una labila, instabila. Avem un mediu de afaceri slab, bazat pe interesele celor care conduc afacerea si mai putin aplecat spre interesele oamenilor care muncesc pentru afacerea respectiva. Este o mare carenta a mediului de afaceri. Nu a reusit, economic vorbind, sa asigure cresterea economica necesara satisfacerii nevoilor de baza ale populatiei. Iar oamenii se plang de salarii microscopice! De unde se vede o alta mare carenta a mediului de afaceri: lipsa stiintei de a conduce profitabil afacerea, pentru a asigura premisa necesara cresterii salariilor angajatilor si crearea de conditii bune de munca. Slab, slab de tot!

Eu cred ca nu ar trebui sa ne culcam pe o ureche si sa dam vina numai pe criza pentru rezultatele relevate de acest sondaj. Si asta pentru ca el scoate in evidenta o evolutie precara a societatii romanesti in anasamblul sau, in toti anii scursi de la Revolutie incoace. Precaritatea este data de faptul ca oamenii obisnuiti  nu au mai avut ce sa faca altceva decat sa emigreze, sau, cei care nu au emigrat, sa traiasca de pe o zi pe alta, fara sa aiba o alta posibilitate de mai bine, sau sa fie nemultumiti, fara sa poata in mod real schimba aceasta stare.

Reclame

aprilie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Motiunea a fost respinsa

Rezultatul este stiut. Dar ma voi referi, in special, la un lucru destul de surprinzator, si anume ca au fost cativa parlamentari PDL care au votat in favoarea adoptarii motiunii de cenzura. Iata si un articol din Evz –  aici. Analiza acestui fenomen, din interiorul PDL, nu este asa de simpla precum ar parea la prima vedere. Ai putea sa te gandesti, spre exemplu, la faptul ca acestia nu au inteles faptul ca masurile propuse de Executiv sunt necesare si singurele bune, dupa cum a sustinut conducerea partidului si Traian Basescu. Daca lucrurile stau asa, atunci se observa un deficit in comunicare din partea Guvernului si a lui Emil Boc pe seama masurilor dure propuse, chiar in interiorul partidului. Pentru ca este destul de grav atunci cand nu reusesti sa-ti convingi proprii parlamentari, mai ales intr-un moment atat de important cum a fost cel de ieri, cu miza mare. Este adevarat ca Basescu i-a luat tare la Snagov si, cred ca pot spune asa, i-a amenintat ca vor trece in opozitie daca Guvernul Boc va cadea. Demonstratia de forta din partea Presedintelui, iata, nu a avut efectul scontat. Eu am impresia ca in PDL nu se prea cultiva dialogul. Poate ca perceptia mea este gresita. Totusi, sa ai parlamentari care sa voteze impotriva propriului partid – partid aflat la guvernare!!! – arata ca ceva pe acolo nu e in regula. Nu este aici vorba numai de Teo Trandafir, care dupa ce a votat pentru motiune a inceput sa se imbratiseze cu membrii opozitiei. Gestul arata clar instabilitatea politica a lui Teo. Dar mai este vorba si de faptul ca in PDL exista nemultumiri. Este o ipoteza, dar nu mi se pare deloc improbabila… Prin faptul ca nu comunica suficient, sefia lui Boc este una autoritara. Boc a afirmat: „Nu este nicio demisie depusă. Remanierile se fac, nu se discută.” La domnia sa cam nimic nu se discuta, doar se face. Dar nuanta declaratiei nu este ca ar fi omul care „tace si face”, ci omul care „nu discuta”!! Totusi, chiar daca asa stau lucrurile, cei din PDL care au votat pentru adoptarea motiunii ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca Guvernul Boc ar fi putut sa cada. A fost diferenta de doar 8 voturi!! Lucru care mai arata ca atitudinea, de asemenea autoritara, a Presedintelui, la Snagov, cand le-a transmis: „PDL trebuie să arate că are bărbaţi politici. Cine e bărbat să spună : „eu votez moţiunea” şi să plece. Aveţi timp să vă gândiţi ce vreţi: la putere sau în opoziţie”, a cam suparat pe unii parlamentari PDL… Nu de alta, dar climatul politic de la noi se anunta a fi unul destul de instabil. Daca la o posibila viitoare motiune si alti parlamentari PDL s-ar pronunta in favoarea adoptarii acesteia? Eu cred ca aceasta intrebare este una logica si corect pusa. Iar ceea ce citim aici este de-a dreptul hilar !!

Sigur, nu numai la PDL se remarca aceasta atitudine: „Ori votezi asa cum zice partidul, ori afara din partid!!”. Si la PSD este exact la fel! Nu este in regula…Este adevarat si ce spune Teo Trandafir, ca nu poti vota impotriva propriilor tale convingeri. Numai ca intr-o viata normala de partid – si nu ma refer aici numai la PDL – convingerile se formeaza prin dialog, dezbatere si argumentare si nu prin impuneri si amenintari dictatoriale. Dar, eu cred ca cel care voteaza impotriva liniei partidului – indiferent care ar fi acest partid – ar trebui sa vina si cu solutiile sale proprii la problema dezbatuta. In momentul cand zici ca ai convingeri, adica, spre exemplu, convingerea ca nu e bine ceea ce face Guvernul, atunci, ca om politic, trebuie sa ai si solutiile alternative pe care sa se fundamenteze convingerile tale. Nu este de ajuns sa afirmi ca ai convingeri… Caci, rezumandu-te numai la asta, totul devine o demagogie pura.  Ce arata oare acest lucru? Caracterul neserios al omului politic roman. Sau, mai bine zis, al politicianului roman. Pentru ca in clasa noastra politica (fac o paranteza – avem si noi o clasa, intrucat cea mijlocie e vai de ea!) exista in mod clar un deficit de seriozitate, sau, daca doriti, un excedent de neseriozitate. Lucru aratat si de felul in care politicienii nostrii migreaza de la un partid la altul fara nicio jena de pardon. Nu spun ca toti oamenii politici de la noi sunt neseriosi… Dar…

Exista o temere justificata legata de cresterea economica. Este o chestiune extrem de grava : BNR:”Pensiile şi salariile bugetarilor, tăiate şi în 2011″. Ar trebui sa vedem o cat de mica crestere economica pentru ca aceasta predictie sa nu se implineasca. Dar cum? Uitati-va ce scrie Gandul: Unul din cinci şefi de companii nu-şi plăteşte angajaţii după performanţe. Este o chestiune care nu mai tine de Guvern. Practic, managerii nostri recunosc ca nu cultiva spiritul de performanta la angajatii lor, ceea ce ma face sa ma gandesc ca nici angajarile nu se fac pe criterii de performanta si de profesionalism. Faptul ca cel care are cu adevarat performante profesionale in firma nu este platit la nivelul acestora, conduce in mod clar la delasare, la nemultumire din partea aceluia si, lucrul cel mai grav, scad performantele economice ale firmei in ansamblul sau. Cred ca studiul releva una din cauzele profunde si ascunse ale crizei economice prin care trece Romania. Defapt este vorba de un management neperformant, el insusi, la nivelul sectorului productiv privat. Poate ca aceasta criza economica si financiara o sa ne faca sa ne trezim din letargie. Din studiul de mai sus se vede clar ca, desi ne placem sa credem asta, nu numai guvernantii sunt de vina. Un Guvern, oricat de competent ar fi el, ar putea compensa – numai el singur – aceasta stare de ineficienta economica si de prost management care domina economia romaneasca? Adevarul este ca, nu de putine ori, si in mediul privat angajarile se fac in functie de pile si relatii, criterii de rudenie, prietenii de tot felul, criterii de partid si nu de profesionalism si performanta. Este foarte adevarat si faptul ca are o mare importanta si increderea pe care un patron poate s-o aiba intr-un angajat, mai ales daca e vorba sa-l numeasca intr-o functie in cadrul firmei. Insa la noi conteaza pupincurismul si linguseala ca sa te mentii in functie, nu v-ati prins? Numai ca in felul asta, asa cum merg lucrurile, dupa cum releva studiul citat, nu se poate scoate tara din criza, indiferent cat de competent ar fi Guvernul, indiferent de simpatiile noastre politice. Pentru ca si patronii astia s-au obisnuit ca pe vremea lui Ceausescu: sa li se dea. Atunci dadea statul, acum dau bancile credite neperformante. Defapt, lucru foarte paradoxal (unul din paradoxurile noastre romanesti?!!)  patronatul nostru cultiva, hai sa-i spunem pe sleau, nemunca! Pentru ca la asa ceva se ajunge din felul in care sunt conduse companiile noastre. Si pe urma stam si plangem pe umerii saracilor si pensionarilor, ca, vai, cat de mult ii iubim! Pentru ca in Romania nu se munceste cum trebuie, dar visam la o viata paradisiaca. Iata ipocrizia de care dam dovada cu totii!! Procentul acesta de 20% (unul din cinci) arata clar un climat economic slab la noi si sunt de acord cu cei care au efectuat studiul: „Autorii sunt de părere că acest rezultat face trimitere la o slăbiciune majoră a pieţei de muncă din România unde sistemele de evaluare a performanţei sunt rare”. Dar eu cred ca nici nu se doreste asa ceva, asta e mai grav. Spun asa pentru ca eu cred ca ar fi foarte usor pentru un patron sa vada diferenta intre cel care are performante, repet, cu adevarat, in firma si cel care nu le are.

Si atunci cum vom scoate Romania din criza?

iunie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii