Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Niste intrebari pe care mi le pun…

Iata ce scrie Cristian Tudor Popescu in Gandul:

Constituţia României e românească?

„Curtea Constituţională nu a fost creată de români.

Avocatul Poporului e o instituţie născută în civilizaţia occidentală.

Parlamentul l-am luat tot de acolo.

Constituţia însăşi nu e românească.

Prima Constituţie a Europei este Magna Carta Libertatum, realizare a britanicilor din 1215.

Dacă ne irită poziţia ambasadorului american în legătură cu Curtea Constituţională, e bine să ne gândim că mr Gitenstein are în spate prima Constituţie scrisă a lumii, cea a SUA din 1787.

Prima Constituţie a României datează din 1866 şi avea ca model Constituţia belgiană.

Actuala o „plagiază” pe cea franceză.

Prin urmare,  cum vrem aşa facem cu instituţiile astea ale României, căci în fruntea CCR e pedelistul Zegrean şi poporul îl urăşte pe Băsescu sau suntem în situaţia unei firme mici, francizată de o firmă foarte mare cu nişte mărci de prestigiu, pe care nu le putem folosi decât respectând standardele de calitate ale francizorului? ” (subl. mea)

Evident, recomand citirea intregului editorial si in original.

Daca in fruntea Curtii Constitutionale este pedelistul Zegrean poate fi oare considerata CCR ca independenta din punct de vedere politic, un arbitru impartial?

Intr-un stat de drept ar trebui sa existe separerea puterilor in stat, ceea ce presupune independenta lor (caci, altminteri, separarea nu ar avea niciun sens: separarea inseamna independenta). Dar daca numirile la CCR, CSM, ICCJ se fac in exclusivitate pe criterii politice, partidul (sau coalitia, alianta) dominant avand posibilitatea sa-si puna oamenii in posturile cheie, pentru ca sa faca politica partidului si sa apere interesele de partid (caci daca e vorba de un pedelist inseamna ca are obligatii din punct de vedere politic fata de PDL, nu?) atunci cum mai putem vorbi de o Justitie independenta? I s-a reprosat USL-ului, si lui Ponta, ca a vrut sa schimbe totul intr-un timp foarte scurt. Eu cred ca asa fac toti cand ajung la Putere – schimba totul: este legendar faptul ca in Romania se fac schimbari pe criterii politice pana la portar inclusiv. S-a vorbit, spre exemplu, de cederizare, de pesederizare, de pedelizare. S-a vorbit de faptul ca PDL s-a pesedizat. Si atunci? Nu fac toti la fel? Si atunci cum mai poate fi vorba, spre exemplu, de independenta Justitiei? Sau, in sens mai larg, de independenta institutiilor, cand ele, din start, sunt toate puternic politizate cu oamenii partidului aflat la Putere?

Pe de alta parte, dupa parerea mea, la noi prea des se ajunge la Curtea Constitutionala. De parca CCR ar conduce Romania. Ca si cum ar trebui sa fie o instanta suprema care sa decida si aceea, iata, am gasit-o: e CCR! Parca nu e in regula lucrul asta… Dupa parerea mea, Basescu nu si-a indeplinit „functia de mediator intre puterile statului, precum si intre stat si societate” (art. 80, al. 2 din Constitutia actuala). In orice societate exista si conflicte generate de interese care pot fi si divergente. Cineva trebuie sa medieze. Asa ar fi fost normal. La noi s-a ajuns ca cineva trebuie sa decida! Si acel cineva este, spre exemplu, CCR. Nu mi se pare in regula. Conflictele trebuie rezolvate pe cale amiabila. Numai la noi nu se poate acest lucru…

Un alt aspect, dupa parerea mea, care face sa nu functioneze bine statul de drept de la noi este ca societatea civila romaneasca e puternic divizata din punct de vedere politic. Societatea civila ar trebui sa fie un partener egal al statului. Or, in conditiile in care aceasta societatea civila este puternic fragmentata, asa cum aratam mai sus, este aproape imposibil sa fie si un partener egal al statului. Cum ar putea fi in conditiile in care, asa cum arata CTP, „în fruntea CCR e pedelistul Zegrean şi poporul îl urăşte pe Băsescu„? Sunt niste neconcordante evidente care fac sa nu functioneze statul de drept… Practic, nici nu se mai poate vorbi de un parteneriat in astfel de conditii. Ce fel de parteneriat e acesta: Basescu a vrut  sa modernizeze Romania si poporul sa ajunga sa-l urasca pentru ca nu e de acord cu felul in care vrea el sa modernizeze? Eu inteleg ca poti sa castigi alegerile intr-un mod populist si cu ajutorul unei carisme personale, dar cand „fu la o adica”, vorba lui Nea’ Marin… Poporul incepe sa-l urasca!!! Si, bineinteles, cand spunem Basescu gandul ni se indreapta si la PDL…

Dar apropo de ce spunea CTP in editorialul sau, daca e sa ne luam dupa articolul din Wikipedia, pe care l-am vizualizat, statul de drept mi se pare o expresie a linistii germanului care-l studiaza pe Kant (dupa cum spune undeva Marin Preda, daca nu ma insel). Mi se pare ca UE doreste liniste in Romania inainte de toate, nu ca ar fi preocupata de situatia in care se gaseste statul de drept (asta mi se pare ca ar fi pe locul 2, ca sa zic asa). Daca e liniste e bine.  Poate sa fie si Basescu, liniste sa fie. Insa in conditiile unei politizari excesive, spre exemplu, a Justitiei poate fi liniste? Ma indoiesc… Puterea s-a schimbat acum vreo doua luni, de cand Ponta a ajuns premier.  S-a schimbat si majoritatea in Parlament. In schimb, in institutiile statului au ramas oamenii fostei Puteri, pedeliste. De aici si confruntarea. Nu trebuie sa fi un expert in dialectica ca sa-ti dai seama de lucrul asta. Wikipedia ne arata ce gandea Hegel despre societatea civila:

For Hegel, civil society manifested contradictory forces. Being the realm of capitalist interests, there is a possibility of conflicts and inequalities within it (ex: mental and physical aptitude, talents and financial circumstances). He argued that these inequalities influence the choices that members are able to make in relation to the type of work they will do. The diverse positions in Civil Society fall into three estates: the substantial estate (agriculture), the formal estate (trade and industry), and the universal estate (civil society).[26] A man is able to choose his estate, though his choice is limited by the aforementioned inequalities. However, Hegel argues that these inequalities enable all estates in Civil Society to be filled, which leads to a more efficient system on the whole.”

Una este linistea kantiana si alta e confruntarea dialectica intre forte contradictorii. Ma mira faptul ca germanii, acum, par a nu intelege lucrul asta si privesc atat de minunati la ce se intampla in Romania. Ei, care se mandresc, absolut pe buna dreptate, cu Hegel… Linistea kantiana nu poate fi obtinuta in conditii de dialectica a contrariilor in care angajarea politica cuprinde foarte multi oameni. In Romania cel putin, dupa parerea mea, mergand cu ideile in spiritul hegelian, nu s-a ajuns la sinteza. Si, probabil, va trebui sa mai treaca timp, destul de mult, pana se va ajunge acolo. Greseala lui Basescu a fost ca a vrut sa ajunga dintr-o data la aceasta sinteza, netinand cont de evolutia istorica a tarii. El a vrut sa simplifice totul si sa mearga direct la tinta. La tinta sa, diluand, ca sa zic asa, sinteza in propria sa subiectivitate. Or, sinteza ar trebui sa fie un lucru obiectiv. Pentru ca evolutia istorica e un lucru obiectiv. Si cred ca e mai ales asa in conditii de libertate. Nu e dupa cum vrea cineva sau dupa cum crede cineva ca ar fi. Sunt tot felul de factori obiectivi, cum ar fi, spre exemplu, cei economici care influenteaza aceasta evolutie. Eu nu neg importanta actiunii omului, dar nici nu se poate spune ca cineva dintre noi e Dumnezeu si ca daca zice asa, asa se si face, in chip absolut, Doamne iarta-ne!

Observ ca cei din PDL mai ales pun accentul, in aceasta confruntare, pe plagiatul lui Ponta. Ca si cum totul s-ar reduce numai la lucrul asta, desi inca nu s-a stabilit daca ar fi fost vorba, intr-adevar despre un plagiat, asa inteleg. Inclusiv Basescu o face… Ingust punct de vedere… Ca si cum fenomenele politice actuale ar avea o foarte mare legatura cu asa ceva… Si atunci cu ce ar avea legatura, nu?

Das ist realpolitik!! 🙂

iulie 12, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Odinioara…

Tot gandindu-ma la ceea ce scria Marin Preda in Carnetul de atelier al romanului Delirul referitor la nunta printesei Ileana Ghica si la postarea Theodorei despre maresalul Antonescu, iata ca am dat peste doua bloguri foarte interesante care povestesc despre cum a fost odata:

English: Marin Preda, writer

Amintirile mele între Bonaparte şi Domeniilor

Restitutio Interbellica

Vi le recomand si Dvs. Sper sa va placa. Stilul in care sunt scrise este cel memorialistic si ne introduc in atmosfera acelor ani, redata foarte bine. Pozele prezentate sunt edificatoare in acest sens. Se vorbeste si despre razboi si bombardamente. Dar exista o multime de informatii extraordinare, articolele scrise nu ocolesc detaliile, zugravind cu multa acuratete o lume ce nu mai exista demult… Merita din plin, zic eu, sa rasfoiti cele doua bloguri. Vom (re)descoperi o fila din trecut, o fila a Istoriei patriei noastre, dar nu ca in cartile de istorie. Ci povestita asa cum a fost vazuta de cei care au trait-o.

Dar iata ca am descoperit o poza tot din Bucurestiul de alta data, dar… de dataJean Paul Belmondo mai recenta: marele actor francez Jean Paul Belmondo, la Bucuresti!! Era in 1970 si poza e luata pe stadionul Dinamo, la un meci de fotbal!! Poate pentru unii ar putea sa para ciudat spus Bucurestiul de alta data si data sa fie 1970. Au trecut totusi 42 de ani…

iunie 5, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O exprimare nefericita

Zilele trecute am citit in Mediafax urmatorul articol:

Ponta: Colaboratorii lui Ceauşescu pot fi iertaţi, slugile lui Băsescu nu au scuze

Iata ce se arata:

„Ponta a afirmat, întrebat despre rolul CNSAS, că nu crede că oamenii ar trebui să răspundă politic pentru că au colaborat cu fosta Securitate, ci a trebui să o facă pentru demagogia şi incosecvenţa arătate după 1989.

El a adăugat că a fost prea tânăr la Revoluţie pentru a-şi permite să îi judece pe cei care au colaborat cu regimul comunist.

„Lipsa de simpatie dintre mine şi domnul Voiculescu nu este generată de ceea ce a făcut înainte de 1989, ci de ce a făcut în 2004”, a precizat Ponta pentru Gândul.

El a arătat că este anormal ca în 2012 oamenii să fie judecaţi pentru ce au făcut înainte de 1989, în loc să fie judecaţi pentru ce au făcut după Revoluţie.

„Colaboratorii lui Băsescu nu au nicio scuză. Marii intelectuali care tac din gură la toate ticăloşiile ca să primească vreun loc la ICR, să primească bani pentru o traducere în limba papuaşă sau un post de consul prin vreun oraş însorit nu au nicio scuză. Dacă pe vremea lui Ceauşescu spuneai că nu se putea altfel, acum sunt slugi, nu colaboratori. Este diferenţa dintre colaboratorii unui regim pe care nu puteai să îl învingi şi slugile unui regim pe care poţi să îl combaţi deschis. Colaboratorul dinainte de 1989 cred că poate fi iertat, dar sluga şi trădătorul din 2012 nu poate fi iertat”, a afirmat Ponta.

El a spus că, de exemplu, Monica Macovei nu ar trebui judecată pentru faptul că a fost procuror în vremea lui Ceauşescu, ci pentru „minciunile şi demagogia” de astăzi.”

In primul rand trebuie sa constat cu o oarecare tristete ca astfel de afirmatii facute de liderul PSD vin in sprijinul asertiunii D-lui Basescu, si anume ca Dl. Ponta ar fi imatur din punct de vedere politic. Intr-adevar, Dl. Ponta pare prea tanar… Si stau si ma gandesc cu mult mai multa luare aminte la ceea ce spunea Dl. Iliescu, fost Presedinte al Romaniei, despre Victor Ponta:

Iliescu: Ponta se profilează premier, dar n-are experienţa lui Năstase, care ar fi cel mai bun la toate

Iata ce se arata, printre altele, in acest articol:

„Ion Iliescu a declarat, într-o conferinţă de presă susţinută la Iaşi, că Victor Ponta se profilează ca premier, „având dinamism şi spontaneitate, dar şi anumite goluri, pentru că tinereţea înseamnă multe”.

„Sigur că se profilează varianta cu Ponta premier. Fiecare generaţie îşi aduce contribuţia proprie la un moment dat, iar Ponta are dinamism şi spontaneitate. Tinereţea înseamnă multe, inclusiv anumite goluri. Toţi am trecut în viaţă prin asta”, a spus Ion Iliescu.

El a adăugat că Ponta nu are experienţa lui Adrian Năstase, care „a acumulat o experienţă pe care nu oricine o are”.

Ponta are timp să acumuleze. Năstase ar fi omul cel mai bun la toate. Numai că nu prea mai vrea să-şi asume o astfel de responsabilitate (cea de premier – n.r.)”, a afirmat Ion Iliescu. […]

Întrebat dacă nu era mai oportun ca PSD, PNL şi PC să meargă separat la alegerile locale, Ion Iliescu a răspuns: „Ar fi fost mai simplu ca fiecare să meargă singur, apoi să facă o alianţă. Dar a fost o conjunctură, în bătălia cu adversarul comun, Traian Băsescu„. ” (subl. mea)

In primul rand trebuie spus ca declaratia D-lui Ponta este inutila, in sensul ca nu aduce, din punct de vedere politic, niciun castig partidului sau, nici macar un plus de simpatie. Dar este o greseala de abordare a intregii probleme si s-a dovedit ca Dl. Ponta a fost cat se poate de neinspirat. Domnia sa trebuia sa atace altceva, si lucrul acesta ar fi avut sens: inmultirea numarului de nostagici dupa comunism in conditiile unei guvernari de centru-dreapta! Tocmai lucrul acesta trebuia evidentiat pentru ca reprezinta o bila neagra pentru actualul guvern si pentru Dl. Basescu. A face insa o comparatie prin care se sugereaza ca a fost mai bun regimul comunist – un regim dictatorial, care e responsabil de crime si atrocitati la adresa oamenilor – fata de actualul regim democratic din tara noastra, asta in conditiile in care Romania e membra a Uniunii Europene si a NATO, in conditiile in care in vecinatatea sudica a Europei regimurile dictatoriale din tarile arabe (asemanatoare cu cel al lui Ceausescu!) sunt inlaturate, inclusiv printr-un efort al NATO, cum se intampla in Libia, reprezinta o eroare politica destul de serioasa! Ca Dl. Ponta era prea tanar atunci, pe vremea comunismului, nu e nicio problema. Insa asta nu e o scuza pentru a face erori politice. Mai mult, domnia sa ar fi putut sa se edifice si sa citeasca in legatura cu regimul comunist. Ii recomand sa citeasca de la inceput si pana la sfarsit romanul Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda. Dupa Dl. Ponta regimul comunist nu a avut slugi, ci colaboratori. Regimul actual, adica regimul Basescu, are slugi. Lucrul asta sugereaza ca regimul comunist a fost mai bun decat cel actual. Cam simplut mod de gandire pentru cineva care are ambitia de a ajunge in viitorul apropiat prim-ministru. Daca ai fost prea tanar, de asa maniera incat nu stii cum a fost regimul comunist, cel mai bun lucru e sa te documentezi si sa mai pui mana pe o carte. Macar din curiozitate. Ceea ce Dl. Ponta dovedeste, prin afirmatiile sale, ca nu face.

Dupa care domnia sa face o gafa absolut monumentala:

„Este diferenţa dintre colaboratorii unui regim pe care nu puteai să îl învingi şi slugile unui regim pe care poţi să îl combaţi deschis. Colaboratorul dinainte de 1989 cred că poate fi iertat, dar sluga şi trădătorul din 2012 nu poate fi iertat.”

Pai cum e D-le Ponta cu dizidenta D-lui Iliescu? Vreti sa spuneti ca si Dl. Iliescu a fost colaborator al regimului comunist? Asta in conditiile in care Dl. Iliescu s-a opus pe fata politicilor lui Ceausescu, fiind marginalizat de catre acesta? Sau si Dl. Iliescu a fost un fel de sluga…?

Apoi, lucru grav pentru un lider al unuia din cele mai importante partide din Romania, Dl. Ponta da deja sentinte: domnia sa indica pe cel care poate fi iertat si pe cel care nu poate fi iertat. Lucrul este grav pentru ca o astfel de atitudine indica subminarea statului de drept din Romania. S-a legat de Monica Macovei, indicand pentru ce trebuie si pentru ce nu trebuie sa fie judecata. Nu l-am auzit pe Ceausescu facand astfel de declaratii publice, dand indicatii referitoare la o anumita persoana pentru ce trebuie si pentru ce nu trebuie acea persoana sa fie judecata. Il aud, in schimb, pe Dl. Ponta facand astfel de declaratii. Absolut nedemocratice. Nici macar cand a fost criticat in plin Congres al partidului de catre Constantin Parvulescu, Ceausescu nu si-a permis sa spuna despre acesta ca trebuie judecat pentru critica pe care i-a facut-o! Nu-mi este draga Monica Macovei, dar a spune ca trebuie judecata: „pentru „minciunile şi demagogia” de astăzi” mi se pare chiar o incitare la ura. In niciun caz nu e vorba de un mod de a combate democratic pe cineva. Ci, mai degraba, un mod de a gandi gen Ianukovici… Numai ca relatiile Ucrainei cu Uniunea Europeana au de suferit. Eu sper sa n-aiba de suferit, in conditiile in care Dl. Ponta va ajunge premier, relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana, Romania fiind si stat membru al Uniunii Europene.

Partea proasta la Dl. Ponta nu e tineretea, ci simpatiile pro-Fidel Castro, pro-Che Guevara, pe care, nu o data, ni le-a impartasit. Dl. Ponta a si declarat ca ceea ce nu e in regula in Romania este sistemul. Partea proasta e ca domnia sa viseaza un sistem dictatorial, de tip comunist, poate chiar si de tip stalinist, daca e sa judecam dupa aceste afirmatii.

Dar vreau sa cred ca aceste afirmatii nu sunt altceva decat o exprimare nefericita. Din pacate pentru PSD si pentru Dl. Ponta personal ele se constituie intr-o bila neagra.

Pacat!

Acum cateva zile Dl. Adrian Nastase ne invita sa comentam cum vedem anul electoral 2012, pe ce anume se vor axa dezbaterile, etc. Dupa parerea mea, astfel de declaratii, precum cele ale D-lui Ponta, vor da apa la moara actualei puteri. Partea proasta pentru PSD si pentru USL, bineinteles, este ca reprezentantii Puterii au posibilitatea sa vina cu exemple concrete! Spre exemplu ar putea sa sustina, pe baza acestei declaratii, ca PSD este impotriva statului de drept, ca sustine cu caldura arestarile arbitrare daca ar ajunge la Putere. Ca ar fi un regim ce ar aduce deservicii majore Romaniei, precum cel actual din Ucraina. Ca defapt asta e proiectul sustinut de PSD, restul demagogie pura. Ar putea sa sustina ca vinovate pentru „degradarea „calitatii” dialogului social” sunt tocmai astfel de afirmatii, precum cele facute de Dl. Ponta, care deja da indicatii referitoare la cine e vinovat si cine nu, la cine trebuie judecat si cine nu trebuie judecat si pentru ce trebuie judecat, mai dihai decat Ceausescu! Eu chiar stau si ma intreb: de ce acest partid mare, PSD, reuseste atat de bine sa-si bata cuie-n talpa? Nu de alta, dar un cui in talpa te jeneaza la mers. Nu de alta, dar un cui in talpa PSD il face fericit pe Dl. Basescu, care jubileaza cand aude astfel de traznai! Si pe urma toata lumea se mira de ce a castigat Basescu! Nu-mi fac iluzii: daca PSD ar raspunde la toate acestea ca si regimul Basescu a facut arestari arbitrare, s-ar confirma faptul, luandu-ne dupa astfel de declaratii, ca un eventual regim USL n-ar fi mai bun decat actualul regim.

Stiu ca nu conteaza, dar declaratiile D-lui Ponta m-au suparat foarte tare!

😦

 

octombrie 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Tema de discutie: despre vesnicia neamului romanesc

Atunci cand ne referim la vesnicia neamului romanesc trebuie sa avem in vedere latura metafizica a chestiunii si sa facem un efort de a evada in metafizic. Nu este vorba numai de faptul ca am fost aici, pe aceste meleaguri, din cele mai vechi timpuri. Ca ne-am luptat pentru fiinta nationala si apararea gliei strabune.

De ce Lucian Blaga spunea : „Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat”?  Dupa parerea mea, aceasta sintagma: „vesnicia neamului romanesc” contine in sine elementul existential si spiritual, dat de Dumnezeu, al poporului nostru. Suntem. Suntem un popor printre atatea alte popoare ale lumii acesteia. Si avem o spiritualitate proprie. Evident, randuri de oameni, buni sau rai, au populat aceste meleaguri. S-au perindat pe aici generatii intregi si apoi alt rand de oameni… Dar spiritualitatea poporului nostru a ramas si vom ramane prin aceasta. Este un lucru care transcede existenta fizica si care va ramane, ca si cum ar ramane scris, de-a pururi undeva. In Ceruri. Vreau sa spun ca sintagma nu se refera numai la existenta fizica a neamului nostru. Ci la ceea ce va ramane etern din noi. Blaga exprima cu o unda de senzualitate acest sentiment in poezia Sufletul satului:

„Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”

Vedeti ce frumos spune: sufletul satului… care ramane etern, dincolo de morminte, ce ne amintesc de efemeritatea existentei noastre. Iar satul il inteleg in spiritul lui Rebreanu, care a zis: „Suntem si vom fi totdeauna neam de tarani. Prin urmare destinul nostru ca neam, ca stat si ca putere culturala, atarna de cantitatea de aur curat ce se afla in sufletul taranului. Dar atarna, in aceeasi masura si de felul cum va fi utilizat si transformat acest aur in valori eterne.” In acest fel, Lucian Blaga, a inteles prin sat, tara, iar prin „sufletul satului”, sufletul poporului nostru. Cineva mai prozaic ar putea sa spuna: „bine, bine, dar cum stam cu orasul, dat fiind faptul ca oamenii traiesc si in orase, nu?”. Iata ce spune Rebreanu, foarte interesant:

„Totusi cultura adevarata, prin care neamul romanesc sa-si justifice rostul in lume , numai orasul poate s-o creeze si s-o desavarseasca. Literatura romaneasca nu e pentru tarani […]. Taranul isi face singur literatura pe care o pofteste inima lui, cum isi confectioneaza cele trebuincioase pentru trupul si sufletul sau. Cartile cu tarani le citesc numai orasenii, ca si pe celelalte. Taranul, prin firea lucrurilor, nu poate fi consumator ci doar subiect de literatura.

Orasul insa trebuie sa fie patruns si el de duhul pamantului si al sufletului romanesc. Glasul pamantului trebuie sa fie auzit si inteles si de oraseni pentru a deveni marea lege a neamului pe care nimeni sa n-o mai infranga si nici s-o nesocoteasca. Intre sat si oras trebuie sa se creeze simbioza care sa potenteze toate puterile creatoare. Numai simbioza aceasta va naste marea cultura romaneasca de care in sfarsit va beneficia si taranul roman, conservatorul trecutului si tineretii noastre.

De aceea azi si inca multa vreme, spre taranul roman trebuie sa ne intoarcem necontenit. Fiindca, precum Anteu castiga puteri si devenea invincibil cand atingea pamantul, tot astfel creatorii romani, pastrand contactul spiritual cu taranul roman, vor produce opere universale pretioase si vor servi, in acelasi timp, destinului neamului…”

Ma gandesc la Marin Preda acum, care „s-a achitat” extraordinar de aceasta sarcina trasata de Rebreanu, vezi monumentalul roman Morometii. Si tot Rebreanu spunea ca : „Literatura fara tara nu exista, cum nu exista planta fara pamant„.  Dar sa revenim la subiect. Vesnicia romaneasca, asadar, s-a nascut la sat, unde curgerea timpului e mai lenta, unde inima bate mai rar, si nu in piept parca, „ci adanc in pamant undeva”. Setea de mantuire se vindeca simplu si este legata tot de pamant: picioarele sangerate ti le asezi pe un podmol de lut. Omul se spiritualizeaza si existenta unui neam intreg trece, spiritual vorbind, in eternitate, trecere care ar putea fi simbolic exprimata prin cuvantul „seara”. Mormintele, desi inalte nu ajung bolta vesniciei si nu reprezinta decat o dovada despre efemeritatea existentei noastre, dupa cum am spus mai sus. Iezii care se joaca pe morminte, ar putea simboliza „tineretea noastra” (v. Rebreanu, mai sus), dar si legatura biunivoca dintre nastere si moarte: daca te nasti trebuie sa mori, iar cel ce moare, trebuie sa se fi, mai intai, nascut. Spiritualitatea este proiectia acestei existente in eternitate. Adica valorile eterne, despre care vorbea Rebreanu. Sigur, s-ar putea interpreta si in sensul ca existenta nu se limiteaza la doar ce-i aici ci dainuieste odata cu vremurile… Sintagma are o deosebit de mare generalitate, daca pot sa ma exprim asa. Este cosmica si depaseste mereu Cosmosul, atemporal, pentru ca spiritualitatea este deasupra a ceea ce este existenta fizica, care o emana totusi, si nu se opreste odata cu ea. Dar exprima ceea ce este caracteristic si ne defineste. Adica rostul, cum spunea Rebreanu, cunoscut in profunzimea sa doar de Dumnezeu.

Timpul se scurge lent, fara griji. Incetineala reprezinta trecerea, adica constiinta eternitatii si a intrebarii fundamentale asupra rostului. Timpul fizic trece in vreme si in vremuri… Iata Marea Trecere la care filozofa Blaga… Stau si ma intreb de ce Blaga si-a inceput poezia cu „Copilo, puneti mainile pe genunchi mei” si a terminat-o astfel: „ca un joc de iezi pe morminte inalte”? Care sa fie sensul profund al acestora? Ce resorturi sufletesti interioare l-a facut sa gandeasca asa? Eu cred ca Blaga a vrut sa arate prin acestea cele doua limite ale existentei noastre fizice: nasterea si moartea, unind acestea prin exprimarea din final: iezii care se joaca pe mormintele inalte. Dar aceasta scurta poezie condenseaza in continutul ei un timp atemporal, daca pot sa ma exprim astfel. Un timp ce trece din aceasta lume intr-un alt timp… Un alt timp… care isi va deschide gura si va vorbi despre acesta de aici… Pururea…

P.S.

Trebuie facuta o remarca asupra a ceea ce a zis Rebreanu in celebrul sau discurs, Lauda taranului roman, rostit la 29 mai 1940, despre tarani si oraseni, din care am citat, pentru a nu se intelege gresit. Iata ce spunea Mircea Gafita in articolul Laus populi aparut in „Tribuna”, X (1969), nr.37 (11 sept.), p.4:

„..in momentul cand se vestea discursul si care era al unei insistente presiuni politice si spirituale straine – exact: fasciste – asupra Romaniei, intoarcerea spre taran insemna revenirea la elementul national cel mai vechi, definitoriu pentru specificul romanesc, iar acesta era, fireste, taranul. Trebuie inlaturata presupunerea  unui antagonism, teoretic, intentionat de catre scriitor, intre taran si orasean, intre taran si celelalte straturi sociale, chiar daca in litera textului ele exista. „

Mai spune ca Liviu Rebreanu „este strigatul unei constiinte profund cinstite, care intuia drama ce avea sa se declanseze curand, sub presiunea externa hitlerista”. Si, foarte interesant, mai spune ca interpretarea textului: „trebuie sa imprumute mijloacele analizei poetice, nu pe ale exegezei teoretice, caci el este un poem – singura, probabil, lucrare literara a lui Rebreanu care apartine domeniului poeziei. Ceea ce face, in acest caz, obiectul unei puneri la punct stiintifice, adica impreciziile, generalizarile aparent grabite, sunt tot atatea argumente in sprijinul poeziei din elogiul scriitorului, facand farmecul acestuia.” (subl. autorului)

Iata ce spune si Perpessicius intr-o scrisoare:

„Nu-ti pot ascunde, scumpe Domnule Rebreanu, fericirea de a fi auzit, formulate, de cel mai adanc cunoscator al taranului, in raspicata fraza a adevarurilor ce irump din adancuri si sub bolta uneia din cele mai protocolare institutii, judecatile severe cu care ai sfasiat pacla ipocriziilor conventionale. Pricini ce nu se cuvin inca a fi judecate au pus o surdina de plumb pe mult-putina noastra viata politica. Cu vigoarea d-tale caracteristica ai smuls aceasta surdina si ai redat adevarului intreaga lui rezonanta. Intre cei ce se vor fi bucurat si pentru aceasta, fa-mi cinstea – rogu-te, sa ma prenumeri.”(1940)

(Unde nu este specificat altfel, subl. imi apartin)

noiembrie 8, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu