Sus, la Poarta Raiului…

Probabil ca daca eram in Norvegia, pentru aceste colinde pe care le-am postat pe blog, statul norvegian mi-ar fi luat copiii deoarece practic un „crestinism radical”.

Noi, romanii, care am suferit fara voia noastra aproape o jumatate de veac dictatura comunista, una din cele mai dure din Europa de Est, stim sa apreciem cum se cuvine aceasta valoare numita Libertate – in acest caz libertatea de expresie si de constiinta. Interesant este ca tari care n-au suferit ce inseamna o dictatura care sa le incalce drepturile si libertatile, nu apreciaza o asemenea valoare, probabil in numele unei laicitati desuete si pacatoase! Iar oamenii acestia accepta sa li se incalce drepturile, pentru ca nu au cunoscut opresiunea unei dictaturi! Ciudat este cum o tara dezvoltata precum Norvegia, care ar trebui sa ne fie un exemplu, nu ne poate fi decat un exemplu negativ, cel putin din acest punct de vedere!

Vedeti dumneavoastra, se apropie Craciunul. Ar trebui sa ne intrebam cati dintre noi – si nu ma refer doar la romani, ci la intreaga umanitate – are in astfel de momente inima acolo sus, la Poarta Raiului. Se povesteste ca Parintele Cleopa, pe oricine care il vizita, il intampina cu cuvintele: „Manca-v-ar Raiul!” 🙂 . Frumoase cuvinte! Iar voua eu va doresc acelasi lucru: sa va manance Raiul!! 🙂 . Deci cati dintre noi avem sus inimile? Cati suim acel urcus duhovnicesc, multumind lui Dumnezeu si pentru bune si pentru rele, ca sa avem inimile sus, la Poarta Raiului? Si se vede cum caderea de la Ortodoxie a Europei Vestice, a secularizat-o, dar nu oricum, ci intr-un mod periculos! Intr-un mod prin care se ajunge sa ti se incalce drepturile si libertatile, intr-un mod in care actiunea voita si fireasca de a face bine se transforma in ceva rau, intr-un lucru rau. Si ar trebui sa avem in vedere si ca necredinta noastra i-a facut pe norvegieni asa… La asta nimeni nu pare sa se gandeasca, ci doar la ceea ce au facut norvegienii… De aceea am vrut sa aduc aceasta unda de spiritualitate ortodoxa prin aceste frumoase colinde, cantate superb de catre Andra si Stefan Hrusca, intr-o Uniune Europeana care se indeparteaza, dupa cat bag eu sama, de spiritul si bucuria pe care trebuie sa ne-o trezeasca Craciunul si care ar trebui sa ne stranga mai mult laolalta, nu sa ne dezbine.

Poate ca e chiar o unda de normalitate.

S-a stins o mare voce…

… dar care va ramane totdeauna, dar totdeauna, in inimile noastre. Maestrul Nicolae Herlea nu mai e printre noi… O veste foarte trista care m-a miscat profund… O cariera prodigioasa – Scala din Milano, Metropolitan, Praga, Berlin, Moscova, Boston, Cleveland, Detroit! Ascultandu-l stateam si ma gandeam ca intr-un moment in care multi romani vorbesc acum despre Românica, Nicolae Herlea ne-a aratat mereu ROMÂNIA!

Un adevarat regal: Nicolae Herlea si Virginia Zeani!! Marturisesc faptul ca ma simt vinovat ca nu am pus pe blogul meu mai demult aceasta mare voce! Ii cinstim dupa ce nu mai sunt… Viata culturala sufera, la noi cel putin, o scadere. E una din cauzele ca România arata asa cum arata la ora actuala…

Exceptional!!

Observati usurinta cu care canta! Asa cum numai marii artisti stiu s-o faca!! 🙂

Pe langa interpretarea exceptionala este uimitor cum a stiut sa scoata magistral in evidenta spiritul napolitan!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

 

1 Decembrie

Este Ziua Nationala a Romaniei si ar trebui sa ne bucuram! Totusi, citesc despre faptul ca suntem dezbinati… De aceea propun sa ne intoarcem, daca pot sa spun asa, la lucrurile de baza, la cum e romanul. Si m-am gandit sa ascultam, din fonoteca de aur, cateva piese:

Sper sa va faca placere! 🙂

Si sa nu mai fim dezbinati!!

La multi ani tuturor romanilor de pretutindeni!! 🙂

La multi ani!! Vine 2012!!

Sa-i uram bun venit noului an!! Si sa dea Dumnezeu ca anul 2012 sa fie un an mai bun decat cel care tocmai da sa treaca! Multa sanatate, voie buna, petrecere frumoasa! Un Revelion de neuitat!! Si sa ne amintim de marii nostri interpreti, de marile noastre cantece de pahar, care ne incalzesc inima!

Si un slagar din anii aceia… De foarte demult! 🙂