Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Theresa May…

Ma vad nevoit sa-i dau dreptate Elenei Udrea cand aceasta spunea cu o mimica adecvata: „Sunt barbati…”. Adica, vroia sa zica: „mama, ce barbati mai sunt…!!”.

Ce vreau sa spun cu asta?

Eu nu cred ca o atitudine barbateasca, cea prin care iti asumi cu barbatie deciziile mergand inainte, este incompatibila cu conservatorismul. Poti intr-adevar sa ai o admiratie sincera pentru un om care are crezurile sale, asumandu-si-le barbateste!

Ce au facut insa conservatorii britanici, mai ales acei barbati care au fost varful de lance, ca sa zic asa, al Brexitului? Nigel Farage a demisionat imediat, dar imediat, de la conducerea UKIP, de Boris Johnson nici nu se mai aude, iar Cameron… Cameron a sustinut ca Marea Britanie sa ramana in UE, dar a organizat referendumul cu pricina… Asa ca el… El si-a dat demisia…

Si au lasat-o pe Theresa May sa se descurce, ca doar e femeie, n-asa?

Theresa May

Asa au facut si inainte de a veni Margaret Thatcher la Putere. Dupa ce au dus tara de rapa – pe atunci erau laburistii, acuma sunt conservatorii – au lasat-o pe Margaret sa se descurce. Ca doar e femeie!

Dar e uluitor, si nu se poate sa nu-ti sara in ochi lucrul asta, cum vajnicii barbati care sustineau sus si tare Brexitul, dupa ce au avut castig de cauza la referendum, s-au pitulat cum au putut mai bine, precum niste copii care, dupa ce au facut o prostie, se ascund o zi intreaga de parinti ca sa n-o incaseze! 😆 😆

Reclame

iulie 13, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

La multi ani!

La multi ani! Numai bine si multa sanatate in 2015!! Sa speram ca va fi un an mai bun decat 2014!!

Cred ca ne dorim cu totii ceva mai bun in anul care tocmai a inceput si pe buna dreptate. Dupa parerea mea, anul 2014, in general vorbind si exceptand evenimentele fericite care vor fi existat in viata fiecaruia dintre noi, nu a fost totusi un an despre care sa spui ca a fost bun. Un an care a fost marcat de o recesiune nu poate fi considerat bun ci s-a inscris in aceeasi circumferinta in care a prevalat mediocritatea, precum si 2012, si 2013. Lucrul asta s-a putut constata si in unele emisiuni de dezbatere de la unele televiziuni, spre finele lui 2014, in care mai era putin si era preamarit Ceausescu pentru „realizarile” sale… Aceasta nostalgie arata nu numai disimularea unor esecuri ale guvernarii, dar indica si un alt aspect mai grav: incapacitatea de a privi increzatori inainte si de a ne adapta usor unor noi realitati. Pentru ca noi asta trebuie sa facem: sa privim inainte si sa construim o dezvoltare durabila si stabila pentru tara noastra. Lucrul asta, din pacate, nu s-a putut constata in 2014. Ci mai degraba baltirea intr-o stare de anemie economica. Stagnare. Dar nicidecum stagnarea intr-o situatie multumitoare de prosperitate. Din pacate situatia asta tinde a se normaliza in Romania, adica de a deveni o norma pentru tara noastra, ceea ce nu e bine. Ar trebui sa devenim anormali, daca pot sa ma exprim astfel. Nu trebuie sa acceptam ca saracia sa devina ceva firesc in Romania. De aceea cuvantul de ordine, cred, pentru 2015 ar trebui sa fie investitiile. Dupa parerea mea, sunt doua chestiuni importante pe care e necesar sa le avem in vedere si pe care le-am neglijat destul de mult in perioada 2012-2014:

– investitiile (inclusiv investitiile straine si atragerea de capital) si

– atragerea de fonduri europene, mai buna absorbtie a acestora, o participare mult mai activa la programele operationale, care inseamna, dupa cum ne asigura D-na. Corina Cretu: „investiții ale Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) și ale Fondului de Coeziune (FC), însumând astăzi 132,4 miliarde de euro.”.

Obiectivul tarii noastre trebuie sa fie unul foarte clar: imbunatatirea performantelor Romaniei din punct de vedere economic si deci (foarte important!) cresterea competitivitatii economice a tarii noastre. Bineinteles, data fiind situatia economica deloc roza in care se gaseste tara noastra, nu trebuie neglijat aspectul social. Insa la noi se intampla un fenomen nedorit. Spre exemplu, am vazut la televizor ca se anunta deja cresteri de preturi pentru 2015 dar fara sa se spuna nimic despre cresterea puterii de cumparare a populatiei. La noi se discuta uneori in exces, uneori in contradictoriu, uneori foarte aprins despre asa numitul „aspect social”. Numai ca eu nu prea vad cum poate fi imbunatatit acest aspect daca, de pilda, nu se fac investitii. Pentru ca imbunatatirea acestui aspect, care in mod cert trebuie sa se realizeze – este de-a dreptul rusinos sa avem 40% din populatie care sa traiasca in saracie -, nu se poate face doar prin masuri fiscale la care participa activ DNA. Pe langa „repararea sectorului privat” – am preluat o expresie a lui Florin Citu – noi trebuie sa avem in vedere cresterea sectorului privat, crearea de oportunitati de investitii care sa se traduca si prin crearea de locuri de munca in zonele defavorizate, dar nu numai acolo. Daca ma intrebati pe mine, eu nu m-as axa sa vad cum trebuie actionat, mai mult pe partea de cerere, sa actionam neokeynesian in acest sens, sau pe partea de oferta, actionand neoliberal, dupa o idee a lui Valentin Ionescu. Desigur, astfel de lucruri sunt importante. Insa eu m-as apuca mai intai sa studiez si sa inteleg bine (am subliniat asta: sa inteleg bine) cum stam cu factorii de productie – Natura, Munca, Capitalul – la noi in tara pentru a vedea la modul foarte clar, limpede, unde suntem noi deficitari cu adevarat si din ce motiv stau asa lucrurile. Ar fi foarte interesant sa se faca un studiu serios in acest sens. Pentru ca marea arta este de a sti cum poti sa valorifici in mod optim factorii de productie. Deci trebuie sa stii cat anume trebuie sa cheltuiesti pentru ca acea cheltuiala sa dea roade. Mie, spre exemplu, asertiunile acestea ca „deficitul bugetar trebuie sa fie sub 3% din PIB” sau „deficitul structural trebuie sa fie sub 0,5% din PIB” nu-mi spun mare lucru, mai ales ca astfel de reguli sunt pentru Zona Euro, iar Romania nu e in Zona Euro. Mai mult decat atat, astfel de reguli n-au rezolvat problemele nici in Zona Euro, ba dimpotriva: din punct de vedere politic au inceput ca in diferite tari occidentale sa se nasca si sa aiba un succes nesperat forte antieuropene – deci, iata, consecinte politice nefaste, din pacate. De aceea si spun ca trebuie sa stii cat anume trebuie cheltuit pentru ca ceea ce ai cheltuit sa dea roade. Daca ceea ce cheltuiesti da roade atunci, de pilda, datoria in moneda straina pe care o ai n-ar mai trebui sa fie o problema. Chestiunea asta ca „datoria publica trebuie sa fie sub 60% din PIB” este, iarasi, mai mult o conventie. De ce n-as pune chestiunea si altfel: cum pot face ca acesti bani sa rodeasca. Imi vine un exemplu din lumea muzicala: marele dirijor Sergiu Celebidache a spus odata la o repetitie cu orchestra: „eu nu stiu cum canta viorile, dar am o reactie la felul in care ele canta”. Asa este si aici, de exemplu: nu stiu cat trebuie sa fie datoria publica, dar am o reactie daca acesti bani dau roade sau nu. Ca sa fiu si mai clar, iata un articol din Romania Libera:

Sfatul ministrului german de Finanțe pentru viitorul Guvern al Greciei

Se arata ca:

„Ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble a îndemnat Grecia – o ţară în care un partid care se opune austerităţii ar putea să ajungă în curând la putere – să continue reformele, subliniind că „orice Guvern nou” este necesar să „respecte” angajamentele precedente, relatează Mediafax.

Începând din 2009 Grecia a înregistrat „progrese enorme. Ar trebui să avem mai mult respect faţă de acest lucru”, afirmă ministrul conservator într-un interviu publicat sâmbătă de cotidianul popular Bild.

„Noi vom continua să ajutăm Grecia pe calea reformelor dure”, a continuat el, în contextul în care membrii Bundestagului (Camera inferioară a Parlamentului german) au aprobat săptămâna trecută prelungirea programului de ajutorare de care beneficiază Atena.

Însă, în cazul în care Grecia „o paucă pe altă cale, acest lucru va fi mai dur”, a avertizat Schäuble. „Noi alegeri nu schimbă cu nimic datoria grecească. Fiecare nou Guvern trebuie să respecte acordurile asumate de predecesorii săi”, subliniază el.

Deputaţii greci au eşuat marţi, a doua oară, să aleagă un preşedinte al Republicii. În cazul imposibilităţii ajungerii la un acord după al treilea tur, Parlamentul va fi dizolvat, iar partidul de stânga şi antiausteritate Syriza ar putea să ajungă la putere.

Alegerile sunt urmărite cu atenţie în restul Europei, unde programul Syriza, formaţiunea favorită în sondaje, provoacă rezerve. Partidul se opune cu îndârjire austerităţii extreme impuse ţării de către UE, BCE şi FMI în schimbul unor împrumuturi în valoare de 240 de miliarde de euro.

Klaus Regling, directorul general al Mecanismului European de Stabilitate (MES), aprecia duminică, într-un interviu pentru cotidianul grecesc Kathimerini, că este „normal ca pieţele să fie îngrijorate atunci când opoziţia are puncte de vedere radical diferite asupra viitorului ţării. În Spania, Portugalia şi Irlanda, guvernele s-au schimbat, dar programele de reformă nu au fost întrerupte. În Grecia, se pare că există mai multă incertitudine”, aprecia el.”

Dupa cum usor se poate observa, se vorbeste foarte mult (din ce in ce mai mult parca) in termeni vagi: „progrese enorme”, „continuarea reformelor”. Ideea este ca Germania doreste sa oblige Grecia sa nu renunte la „austeritate” (un termen de asemenea vag), adica sa nu mareasca deficitul bugetar. Trebuie neaparat sa mentionam ca Grecia e membra a Zonei Euro. Mie mi se pare ca problema se pune destul de prost. Intai ar trebui vazut de ce a ajuns Grecia sa aiba o datorie publica atat de mare si de ce lucrul acesta nu a imbunatatit performantele economice ale Greciei. Este o solutie sa obligi Grecia sa nu cheltuiasca mai mult, sa nu mareasca deficitul bugetar? Grecia nu este singura tara din lume care are o datorie imensa. Asa si Japonia are o datorie foarte mare. Chestiunea care s-ar pune este daca prin marirea deficitului bugetar Grecia ar putea deveni mai performanta din punct de vedere economic. Dar daca Grecia, mergand pe linia austeritatii ar decadea si mai mult, economic vorbind? Ca aceasta chestiune nu este usoara se vede si din urmatorul articol:

FMI recunoaşte că a făcut greşeli grave în ceea ce priveşte criza din Grecia

Se arata ca:

Fondul Monetar Internaţional (FMI) admite, într-un raport intern, că a făcut greşeli majore în ultimii trei ani în ceea ce priveşte gestionarea acordului de finanţare externă încheiat cu Grecia, scrie Mediafax.

FMI a subestimat, astfel, semnificativ impactul măsurilor de austeritate asupra economiei, potrivit Wall Street Journal.

Într-un document intern „strict confidenţial”, FMI notează că a subestimat semnificativ pagubele care aveau să fie aduse economiei greceşti de măsurile de austeritate prescrise guvernului. Grecia este în recesiune de şase ani.

Totodată, FMI admite că şi-a încălcat propriile reguli astfel încât datoria publică uriaşă a Greciei să pară sustenabilă şi că, în retrospectivă, ţara nu respecta trei dintre cele patru criterii de calificare pentru finanţare.

Citeşte şi Letonia a primit avizul CE şi va deveni în 2014 cel de-al 18-lea membru al zonei euro

Raportul FMI subliniază însă că modul în care a fost abordată criza, în coordonare cu Uniunea Europeană, a câştigat timp pentru a limita impactul asupra zonei euro.

În plus, oficiali FMI consideră că experienţa acumulată în Grecia va ajuta în viitoare situaţii de criză, iar instituţia nu a avut alternative la momentul respectiv.

În ultimii trei ani, mai mulţi oficiali importanţi din cadrul FMI, printre care şi directorul executiv Christine Lagarde, au afirmat în repetate rânduri că nivelul datoriei de stat a Greciei este sustenabil, iar împrumuturile pot fi restituite integral şi la timp.

Doi foşti oficiali ai FMI susţin că şeful biroului de avocatură din cadrul instituţiei, Sean Hagan, a avertizat în repetate rânduri la mijlocul anului 2010 că acordul cu Grecia riscă să încalce regulile Fondului.

În 2010, FMI a modificat reglamentul, introducând prevederi pentru situaţii excepţionale, astfel încât ţările să poată accesa împrumuturi mult mai ridicate decât în mod normal.

„Ceea ce s-a întâmplat atunci este mult mai uşor de observat în retrospectivă. Nu erau satisfăcute toate criteriile pentru accesul excepţional aşa cum era definit la acea dată. Cu toate acestea, era nevoie urgentă de sprijin”, a declarat Lagarde, citată de WSJ. Şeful FMI a precizat că, dacă instituţia nu şi-ar fi modificat regulamentul în 2010, Grecia nu ar fi primit sprijin.

În urma analizării relaţiei cu Grecia, FMI va reevalua probabil „excepţiile la criteriile de acces excepţional” şi va ajusta abordarea faţă de acordurile regionale de finanţare.

FMI a luat măsuri şi pentru a dezvolta un procedeu mai riguros de evaluare a datoriilor de stat şi va pune mai mult accent pe asistenţa tehnică în domenii precum supravegherea bancară şi colectarea taxelor, zone unde Grecia înregistra deficienţe semnificative, a continuat Lagarde.

Raportul FMI notează că experţii instituţiei au fost prea optimişti în 2010 în ceea ce priveşte posibilitatea ca guvernul Greciei să revină pe pieţele financiare şi în privinţa abilităţii politice de a implementa măsurile convenite în program.

Citeşte şi Creditorii internaţionali cer băncilor din Grecia să-şi vândă subsidiarele din Europa de Sud-Est

FMI a contribuit cu 47 miliarde de dolari la cele două acorduri de finanţare încheiate de Grecia în 2010 şi 2012 cu UE şi instituţia de la Washington, care au avut o valoare totală de 230 miliarde euro (aproximativ 300 miliarde de dolari). Ulterior, FMI a redus participarea financiară la alte acorduri de bailout din zona euro, cu Irlanda, Portugalia şi, mai recent, cu Cipru.

FMI a estimat iniţial că Grecia va pierde 5,5% din PIB în perioada 2009 – 2012. Impactul economic a fost însă mult mai grav, de 17% din PIB. Totodată, şomajul a depăşit 25%, în timp ce proiecţiile iniţiale ale Fondului indicau un vârf de 15% în 2012.

Acordul cu Grecia vizează reducerea datoriei de stat la 124% din PIB până în 2020 şi la sub 110% până în 2022, faţă de 175% în acest an.

Fondul notează că relaxarea programului de austeritate ar fi ajutat într-adevăr economia elenă, însă nu a fost posibilă din punct de vedere politic la nivel european.” (subl. mea)

De unde se vede ca nu numai Grecia singura este de vina pentru situatia creata si cu atat mai putin populatia Greciei, care plateste acum pentru greselile decidentilor politici si economici. De aceea, austeritatea s-ar putea sa nu ajute economia elena, ci sa adauge la datoria si asa foarte mare pe care o are Grecia, lucru care ar putea inrautati stabilitatea monetara in Zona Euro, cu repercursiuni periculoase asupra Uniunii Europene. Aceste „reforme dure”, despre care vorbeste Dl. Schäuble, trebuie sa imbunatateasca situatia economica a Greciei. In caz contrar se poate inrautati situatia in toata Zona Euro, Grecia fiind membra si datoria pe care o are fiind foarte mare. Or, reluctanta Germaniei la adresa Greciei este foarte mare. Imi amintesc de ceea ce a zis nu demult D-na Merkel, si anume ca „Germania nu este interesata de Grecia”. Poate ca asta a si fost problema, ca pe nimeni nu a interesat cu adevarat…

Sa nu uitam ca Romania a taiat de la invesititii ca sa reduca deficitul bugetar, mentinand austeritatea la care s-a angajat prin semnarea Tratatului de Guvernanta Fiscala. Lucrul acesta nu a dat rezultatele scontate, tara intrand in recesiune si fiind acum intr-o situatie grea. Nu s-a vazut nici cresterea investitiilor straine la noi in tara. Trebuie spus ca aceasta doctrina de „a ne incadra in banii pe care ii avem”, de la Margaret Thatcher citire, a avut o justificare la vremea respectiva, la mijlocul anilor ’70, si anume a fost vazuta ca o modalitate de a inlatura stagflatia (inflatie ridicata, procent chiar de doua cifre, si stagnare economica). A fost o modalitate de a efectua dezinflatia (a nu se confunda cu deflatia), lucru care, totusi, s-a realizat diferit in SUA fata de Europa. Dar aceasta chestiune a lumii occidentale trebuia rezolvata, desi s-a facut cu dureri. Interesant este cum s-a rezolvat in SUA – de citit acest articol al lui Paul Krugman din The New York Times, unde arata printre altele urmatoarele:

„Ronald Reagan didn’t decide to inflict that pain. The architect of America’s great disinflation was Paul Volcker, the Fed chairman. In fact, Mr. Volcker began the process in 1979, when he adopted the tight monetary policy that caused that record unemployment rate. He was also mainly responsible for the recovery that followed: it was his decision to loosen up on the money supply in the summer of 1982 that set the stage for the rebound a few months later.”,

incerc sa traduc:

„Nu Ronald Reagan a decis sa cauzeze durerea. Arhitectul celui mai mare proces de dezinflatie din America s-a numit Paul Volcker, presedintele Fed. In fapt, Dl. Volcker a inceput procesul in 1979, cand a adoptat o politica monetara stransa care a cauzat un record in ceea ce priveste rata somajului. De asemenea tot el este principalul responsabil pentru recuperarea ce a urmat: a fost decizia lui de a pierde oferta de moneda in vara lui 1982, lucru care a pus bazele revenirii din depresiune a economiei cateva luni mai tarziu.”

Cred ca este interesant de remarcat ca Dl. Volcker este democrat, Dl. Reagan era, dupa cum toata lumea stie, republican… 😉 . DeRps, desigur, cum zic americanii 😉 .

Paul Volcker si celebrul sau trabuc

Chestiunea este ca in America durerea, toata „nebunia” asta, a durat trei ani, dupa care chiar s-a vazut o crestere economica semnificativa si iesirea din impas. Actualmente, in Europa, nebunia tine de ani buni fara sa se vada o rezolvare la nivelul Uniunii Europene. Dimpotriva, in Italia am inteles ca au iesit 1,5 milioane de oameni in strada. In Europa „se strange cureaua”, cum se spune, cel putin din 2009 si nu se vad efecte economice pozitive, nici cresteri economice semnificative si nici scaderi semnificative ale datoriei publice din tarile Zonei Euro, daca asta e intr-adevar scopul, sa se scada datoria publica. Si partea foarte proasta este ca in Europa nici nu se vede o perspectiva foarte buna intr-un viitor cat de cat apropiat. Ganditi-va ce inseamna lucrul asta pentru ca una e ca trei ani s-o ducem mai greu, dar realizand totusi ceva – cum a fost in cazul prezentat mai sus, dezinflatia – ca dupa trei ani sa avem o crestere economica puternica si sanatoasa – deci stim o treaba! – si ce se intampla in zilele noastre in Europa: o stare de incertitudine, de asteptare fara sa fie clar ce asteptam de fapt. Aici e de remarcat ca programele operationale, de care pomeneam mai sus, tin, economic vorbind, situatia pe linia de plutire, ca sa zic asa. Nu contribuie semnificativ la crestere, lucru care e o mare problema as zice eu. In Europa nici inflatia nu este mare. Si atunci in ce masura se justifica o asemenea politica monetara foarte stransa? Se pare ca nu se justifica si ca asa stau lucrurile rezultatele se vad. Castigul in competitivitate a tarilor PIIGS e nesemnficativ, chiar zero, mergand pe actuala linie economica. Or, in felul asta nu se poate rezolva niciodata chestiunea economica din UE si Zona Euro, deoarece ramane prapastia, ca sa zic asa, intre competitivitatea redusa a tarilor din sudul Europei si competitivitatea ridicata a celor din nordul Europei.

Dupa parerea mea, in 2015 ar trebui sa se puna bazele unei sporiri de competitivitate pentru flancul sudic al UE, pentru a se depasi starea actuala de incertitudine si durere prelungita inutil, care are consecinte politice nefaste. Ar trebui sa scapam odata de unda de soc a crizei din 2008. Ar fi cazul ca anul 2015 sa fie un an al avantului economic.

De asemenea, in final, as dori sa accentuez sustinerea mea pentru investitii in sectorul constructiilor, al constructiilor de drumuri si autostrazi, in modernizarea cailor ferate. Astfel de investitii se pot constitui intr-un motor eficace de crestere economica si creare de locuri de munca. Se face inadmisibil de putin in acest sector de activitate. Or, fara o infrastructura de calitate buna tara noastra nu se poate dezvolta asa cum trebuie. Ar trebui un amplu program de investitii in acest domeniu al constructiilor, inclusiv in modernizarea caii ferate. As dori sa vad si la noi trenuri de mare viteza care sa lege Bucurestiul de orasele care se afla la departare mare. Totusi, este inadmisibil ca in 2015 sa faci cu trenul 12 ore pana la Satu Mare sau Oradea (spuneti-mi ca gresesc, m-as bucura!)… Lucrurile astea trebuie neaparat realizate, fara de care modernizarea Romaniei ramane o vorba goala…

DE citit si…

Romania Libera

Germania, pregătită să lase Grecia să iasă din zona euro

Se arata ca:

„”Guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, scrie săptămânalul german Spiegel, citând „surse apropiate Guvernului de la Berlin. Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble şi-au schimbat opiniile şi „consideră suportabilă o ieşire a Greciei din zona euro în urma unor progrese realizate după summitului crizei în 2012”, mai scrie Spiegel Online, preluat de Mediafax.

„Riscul contaminării altor ţări este limitat, deoarece Portugalia şi Irlanda sunt considerate asanate. Pe de altă parte, MES (mecanismul european de stabilitate) furnizează un mecanism de salvare solid, în timp ce Uniunea Bancară asigură securitatea instituţiilor de credit”, ar fi dezvăluit sursele publicaţiei germane.

Parlamentul grec a anunţat miercuri dizolvarea sa şi a confirmat organizarea alegerilor legislative anticipate la 25 ianuarie, la care, potrivit sondajelor, Syriza este considerată favorită.”

precum si…

AFP: Merkel se amestecă în alegerile din Grecia şi naşte controverse chiar şi în rândul majorităţii sale politice

Se arata ca:

„După ce ziarul german Der Spiegel a publicat sâmbătă în ediţia on line un material în care spunea că „guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative din 25 ianuarie, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, jurnaliştii de la AFP i-au contactat pe Angela Merkel şi pe ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble care ” nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel”, scrie Mediafax.

„Grecia şi-a îndeplinit obligaţiile în trecut. Guvernul german pleacă de la principiul că Grecia va continua să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de troica” creditorilor săi, a declarat un purtător de cuvânt al Guvernului german. Un purtător de cuvânt al CDU, Christian Bäumler, a adresat o avertizare, duminică, şi anume, ” în caz de ieşire din zona euro, datoriile Greciei nu vor putea fi rambursate”.

„Cu acest scenariu de ameninţare (…), Guvernul (german) se amestecă indirect în campania (electorală) din Grecia. Este extrem de riscant şi o eroare”, comenta duminică Die Welt, un cotidian apropiat conservatorilor.

În teorie, niciun mecanism nu prevede ieşirea unei ţări din zona euro. Dar, potrivit Berlinului, în cazul în care Grecia nu îşi va mai îndeplini angajamente, BCE ar putea restrânge posibilităţile de refinanţare a băncilor greceşti până la punctul de a obliga Atena să reintroducă drahma. Social-democraţii (SPD) germani, membri ai „marii coaliţii” aflate la putere la Berlin, au contestat în public demersul atribuit lui Merkel

Potrivit presei germane, Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble încearcă să exercite presiuni asupra alegătorilor eleni sau chiar asupra lui Alexis Tsirpas. Însă acest demers rămâne controversat, inclusiv în cadrul coaliţiei guevernamentale, social-democraţii şi conservatorii exprimându-şi dezaprobarea în public.

Contactaţi de AFP, Angela Merkel şi Wolfgang Schäuble nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel. „

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 2, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Se apropie alegerile in Germania…

Iata un interesant articol din Gandul:

ALEGERI ÎN GERMANIA. Angela Merkel ţine Europa pe loc în aşteptarea celui de-al treilea mandat de cancelar. Miza votului german pentru România. Analiză Gândul

Se arata ca:

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene.

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

La final de cursă electorală şi după numeroase sondaje de opinie, necunoscuta nu mai este dacă Angela Merkel va câştiga un al treilea mandat de cancelar (toţi indicatorii conduc, în acest moment, spre o victorie), ci cum va arăta coaliţia pe care o va forma pentru următorii patru ani. 58% dintre germani spun că şi-ar dori ca Merkel să câştige un nou mandat, în timp ce rivalul ei, Peer Steinbruck, are doar 32 de procente într-un sondaj citat vineri de Der Spiegel, însă situaţia nu este la fel d clară în ceea ce priveşte partidele.

gândul vă prezintă, mai jos, dosarul alegerilor din Germania, un scrutin de o importanţă crucială pentru Europa:

Cum votează nemţii

62 de milioane de cetăţeni germani sunt aşteptaţi duminică în secţiile de votare. Sistemul electoral german este un sistem mixt. Fiecare dintre alegătorii germani trebuie să voteze de două ori. Primul vot este pentru reprezentantul circumscripţiei lor în Bundestag, camera inferioară din parlamentul german. Pentru acest vot, sistemul electoral este de tipul câştigătorul-ia-totul. Aproximativ jumătate dintre cei 598 de membri ai Bundestagului sunt aleşi după regula majorităţii, în baza primul vot.

Cel de-al doilea vot este pentru partide. Alegătorul decide, pe baza listelor partidelor, cum va fi coloratura politică a Bundestagului.

Logica sistemului electoral german este, pe de-o parte, ca cetăţeanul să aibă un reprezentant local în Bundestag şi, pe de altă parte, să poată decide şi reprezentarea partidelor în legislativ în baza sprijinului pe care îl au la nivel naţional.

La fel ca în România, pragul electoral este de 5%.

Cancelarul german nu este ales în mod direct de electorat, ci este propus de preşedinte şi este, de regulă, preşedintele partidului cu cel mai bun scor la alegeri. Bundestagul votează ulterior propunerea preşedintelui şi alege, astfel, cancelarul. Dacă nominalizarea preşedintelui cade în camera inferioară a Parlamentului, Bundestagul poate alege propriul candidat.

Candidaţii

Cancelari: Candidaţii pentru funcţia de cancelar german, cea mai importantă funcţie în statul german (preşedintele Republicii are doar un rol ceremonial) sunt actualul cancelar Angela Merkel, centru dreapta, şi Peer Streinbruck, social-democrat, fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel (2009-2014).

Angela Merkel, desemnată de revista Forbes şapte ani consecutiv „cea mai puternică femeie de pe planetă”, este prima femeie cancelar pe care a avut-o Germania şi prima femeie care a condus o mare putere europeană după Margaret Thatcher a Marii Britanii. În vârstă de 59 de ani, conservatoarea din fosta RDG rămâne foarte iubită acasă, dar un personaj mult mai controversat în afara graniţelor germane. Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.

Nu a fost ferită, însă, de scandaluri nici acasă, de la doi miniştri care au demisionat după ce au plagiat în lucrările lor de doctorat (unul dintre ei, Karl-Theodor zu Guttenberg, considerat succesorul lui Merkel), la mai recentul scandal al achiziţiilor, la Apărare, a unor drone americane modificate care nu pot primi aprobare de funcţionare în Europa.

În ciuda a opt ani de guvernare cu mână de fier, atât acasă, cât şi în Europa, Angela Merkel rămâne un politician foarte puternic, a cărui imagine s-a erodat foarte puţin. A ajutat-o şi propria personalitate. Deşi se spune despre ea că, în privat, este amuzantă, ironică şi foarte plăcută, personajul sobru şi constant care a devenit politiciana Angela Merkel a ferit-o de controverse şi a făcut-o cu atât mai apreciată printre nemţi, care au găsit în ea sentimentul de stabilitate.

Într-un articol publicat în ultima săptămână de campanie de New York Times, se argumentează teoria că, poate, Angela Merkel a devenit „prea plictisitoare pentru Germania”. „Cea care este numită cea mai puternică femeie de pe planetă urăşte campaniile electorale (…). Când vine vorba de alegeri, Merkel este un politican prost”, scrie autorul articolului, un jurnalist german. Acesta sugerează, în schimb, că, pentru a-şi desăvârşi moştenirea de cancelar extraordinar, „doamna Merkel trebuie acum să se reinventeze şi să dea dovadă de mai mult leadership, atât acasă, cât şi în străinătate”.

Peer Steinbruck, un economist în vârstă de 66 de ani, care a fost ministru de Finanţe în cabinetul Merkel 2005-2009, este descris de presa europeană drept un orator desăvârşit, cu un simţ al umorului caustic. Spre finalul unei campanii electorale considerate plictisitoare şi dezamăgitoare de germani şi europeni deopotrivă, Steinbruck a şocat după ce a apărut pe coperta unei revista cu arătând degetul mijlociu spre cameră. Nu a fost o greşeală, ci un gest intenţionat. Deşi staff-ul lui de campanie a încercat disperat să obţină retragerea acelei fotografii de pe copertă, chiar candidatul a fost cel care şi-a dat aprobarea pentru publicare. „Un gest ironic”, s-a justificat el. „Am fost eu însumi. Trebuie să facem campania un pic mai amuzantă”, a mai spus Steinbruck.

Totuşi, polemicile în care a intrat în timpul campaniei electorale l-au împiedicat deseori să mai discute despre problemele de fond ale electoratului său şi soluţiile pe care le propune. Deşi a demonstrat, cât a fost ministru, că este un om de finanţe foarte competent, a reuşit să îşi creeze impresia unui hedonist, unui om al banilor. Provenind dintr-o familie înstărită, spunea, în timpul unei dezbateri despre alocaţiile familiale, că el nu cumpără niciodată o sticlă de vin de cinci euro, pentru că nu este suficient de bun pentru el. Despre salariul de cancelar a spus că este „insuficient” având în vedere responsabilităţile, iar cele 1,25 de milioane de euro pe care i-a primit în trei ani de la marile companii nu l-au ajutat nici ele la capitolul imagine.

Partide: Guvernul german a aprobat participarea a 34 de partide la alegerile legislative de duminică. Potrivit sondajelor de opinie din ultima săptămână de campanie, cinci partide vor intra în parlament şi între acestea se poartă acum lupta pentru potenţialul de şantaj, cum este numită în literatura sistemelor electorale, şansele unui partid de a putea face coaliţie cu altul.

CDU şi „sora” bavareză CSU sunt mult înaintea tuturor celorlalte formaţiuni, creştin democraţii lui Merkel fiind creditaţi cu 40% din intenţia de vot, potrivit unui sondaj de joi citat de New York Times.

Partidul Social-Democrat german, SPD-ul din partea căruia candidează Steinbruck, este creditat cu 27% din intenţia de vot.

Liberalii, FDP, partenerii de coaliţie ai CDU, sunt cei care dau acum emoţii actualului cancelar, deoarece există şanse să nu reuşească să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că Angela Merkel va trebui să găsească un alt partid pentru o coaliţie de guvernare sau mai multe, pentru o mare coaliţie. Ultimele sondaje citate de Der Spiegel, dădeau FDP 5,5% din intenţia de vot, partidul rămânând de câteva săptămâni blocat în marja de eroare.

Verzii, aliaţi ai social-democraţilor germani, au aproximativ 9 procente în sondaje, în scădere faţă de săptămâna precedentă.

Partidul Stângii, descendent din fostul Partid Comunist Est-German, avea joi 8,5% din intenţia de vot, potrivit Der Spiegel.

Dincolo de aceste cinci partide, Alternativa pentru Germania (AfG, eurosceptic, pledează pentru renunţarea Germaniei la moneda unică) şi Partidul Piraţilor (militează pentru drepturile şi libertăţile din mediul online) au între 2 şi 4% în sondaje. AfG a crescut, totuşi, mult în ultimele luni, pe fondul politicilor de austeritate promovate de Merkel.

Campania

Zona euro şi politicile de austeritate – Angela Merkel, personajul politic care a devenit sinonim cu politicile de austeritate în Europa, vrea să continue aceste politici şi să accentueze gradual politicile de creştere economică. De cealaltă parte, Peer Steinbruck, la fel ca toţi social-democraţii germani, vrea o inversare a acestui raport, deci mai puţină austeritate, care, consideră fostul ministru de Finanţe, este tocmai cauza actualei recesiuni. De asemenea, Steinbruck vrea reguli fiscale mult mai dure pentru zona euro, astfel ca ţările membre să nu mai ajungă să primească „cecuri în alb” pentru salvare, cum a fost cazul Greciei.

Salariul minim – În Germania, nu există salariu minim la nivel naţional. Socialiştii, împreună cu verzii, vor introducerea unui salariu minim, care să fie de 8,50 de euro pe oră. Stânga radicală cere un salariu minim de 10 euro pe oră, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel, împreună cu aliaţii liberali, FDP, refuză salariul minm naţional. În schimb, ei susţin că ar fi mai oportună introducerea mai multor salarii unice, în funcţie de regiuni şi sectoare economice.

Taxe – CDU şi FDP se opun creşterii taxelor, în timp ce SPD, Verzii şi Partidul Stângii vor suprataxarea marilor averi.

Europa şi UE – aici, nu există diferenţe mari de programe electorale. Toate partidele consideră că imigraţia este o problemă, însă nu mai importantă acum decât economia. De asemenea, toate partidele sunt de acord că Germania nu ar trebui să se implice într-o eventuală intervenţie militară în Siria.

Scenarii

Angela Merkel este de departe favorita sondajelor, însă experienţele electorale anterioare au arătat că, în ceea ce o priveşte, rezultatele de la alegeri pot aduce mari surprize. În 2005, deşi avea un avantaj semnificativ în sondaje, a câştigat la limită alegerile în faţa lui Gerhard Schroder, aminteşte New York Times. În 2009, încă o dată, deşi era câştigătoare detaşată în sondaje, a avut un scor mult sub aşteptări.

Conform ultimelor sondaje, CDU va fi de departe partidul cu cele mai multe voturi. Totuşi, chiar dacă va aduna 40% din scrutine, nu va fi de ajuns pentru a asigura guvernarea şi va avea nevoie iar de un partener de coaliţie. Scenariul preferat de conservatori şi de Merkel este continuarea guvernării alături de liberali, FDP. Problema este că, în acest moment, nu este sigur că FDP va intra în parlament.

Astfel, scenariile „de rezervă” sunt: o „mare coaliţie”, asigurată de CDU şi SPD, conservatori şi social-democraţi, cu Merkel cancelar. În ciuda diferenţelor ideologice, există precedentul de succes al „marii coaliţii” CDU-SPD din primul mandat al lui Merkel, 2005-2009.

Totuşi, există posibilitatea ca SPD să refuze să colaboreze iar cu Merkel, pentru că ei au fost mai afectaţi electoral după primul experiment decât centrul-dreapta. Şi Peer Steinbruck a spus că refuză ideea unei „mari coaliţii”, cu toate că poziţia lui nu este unanimă în rândul conducerii social-democrate. Dacă SPD refuză coalizarea cu CDU, Merkel ar putea încerca o coaliţie cu Verzii, potrivit EU Observer. Printre puţinele puncte pe care cele două formaţiuni le au în comun este renunţarea la energia nucleară. Dincolo de acest aspect, diferenţele ideologice şi de politici dorite sunt atât de mari, încât sunt puţine şanse să se ajungă la o astfel de coaliţie.

Un alt scenariu mai puţin probabil este o coaliţie SPD-Verzi-Partidul Stângii, cu Steinbruck cancelar.

Pentru mulţi dintre analiştii şi experţii europeni, există, însă, un singur scenariu dezirabil şi probabil: realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar, conducând o mare coaliţie, adică un nou parteneriat cu social-democraţii. Aceasta este, se arată într-un editorial The Guardian, cea mai bună variantă pentru Germania şi Europa.

„Incertitudinea care înconjoară rezultatul alegerilor (coaliţia de guvernare, n.red.) înseamnă că Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane, ar putea fi nevoită să mai aştepte câteva luni până să vadă în ce direcţie vrea să ducă Berlinul continentul şi problelemele sale”, se comentează într-un alt text, apărut în New York Times.”

Un articol foarte bun, care concentreaza mai multe informatii interesante, dar o analiza care, dupa parerea mea, este deficitara pentru ca nu se arata foarte clar care vor fi consecintele pentru Romania. Spre exemplu, care vor fi consecintele pentru tara noastra daca Angela Merkel va fi din nou Cancelar peste o coalitie formata din crestini-democrati si sociali-democrati?

Insa altceva ma deranjeaza…

„Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane” (subl. mea)

„Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.”(subl. mea)

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene. (subl. mea)

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.” (subl. mea)

Stimati cititori, nu vi se pare ca se reliefeaza un mega-pupincurism la adresa Germaniei si Angelei Merkel? Uniunea Europeana care a asteptat „cu sufletul la gura”, lui Merkel i se spune „Mutti” (mamica), miza scrutinului e „pentru romani si pentru alti cetateni europeni”, „se va decide dupa alegerile din Germania”, Germania – locomotiva Europei… Intre altele, in paranteza fie spus, si Olanda s-a opus aderarii noastre la Spatiul Schengen. Nu e foarte clar ca o schimbare in Germania, spre exemplu daca ar castiga social-democratii, ar schimba pozitia Olandei.

Ceea ce este aratat corect in articol e faptul ca Merkel si-a protejat tara de criza economica prin politicile de austeritate, care au afectat foarte grav intreaga Europa. Ea a avut grija de interesul Germaniei si al germanilor. Nu de cel al Europei. Important ar fi de stiut ce castiga Romania deoarece lucrul asta e invaluit intr-o ceata densa. Germania si-a urmarit propriile sale interese. Romania isi urmareste propriile sale interese?

Update

Gandul

ALEGERI ÎN GERMANIA. Primele rezultate exit poll: Angela Merkel rămâne cancelar şi ar putea avea prima majoritate absolută de la Konrad Adenauer, în 1957. LIVE TEXT

Se arata, printre altele, ca:

Chancelor of the Federal Republic of Germany D...

Chancelor of the Federal Republic of Germany Dr. Angela Merkel on the open door day at the Bundeskanzleramt in Berlin, Germany Français : Dr Angela Merkel, chancelière de la République Fédérale d’Allemagne, lors de la journée portes ouvertes de la Bundeskanzleramt à Berlin, en Allemagne. (Photo credit: Wikipedia)

„Rezultat foarte bun duminică pentru creştin-democraţii germani conduşi de Angela Merkel. Potrivit sondajelor de tip exit poll făcute de televiziunile publice ZDF şi ARD, CDU, care a candidat alături de ramura bavareză CSU, a obţinut între 42 şi 42,5% din voturi – cel mai bun scor din 1990 şi până în prezent. Aceasta înseamnă că Angela Merkel, în calitate de lider al CDU, va obţine al treilea mandat de cancelar german şi va deveni astfel cel mai longeviv lider politic feminin al Europei (12 ani), întrecând-o şi pe Margaret Thatcher (10 ani şi jumătate). Mai mult, la nivelul zonei euro, Merkel este singurul şef de stat sau de guvern din timpul crizei care a câştigat până acum un nou mandat.

Social-democraţii din SPD, al căror candidat pentru funcţia de cancelar a fost ex-ministrul de Finanţe Peer Steinbruck, au obţinut 26 – 26,5% din voturi, al doilea cel mai prost scor din istoria sa, potrivit The Guardian. Al treilea partid, conform exit poll-urilor, este extrema stângă Linke, 8,5%, urmată de Verzi, cu 8%, şi AfD (anti-euro), 4,8%, euroscepticii având şanse să ajungă în Bundestag. Cel mai prost scor l-au avut liberalii din FDP, care, potrivit acestor rezultate, nu întrunesc pragul parlamentar de 5%, astfel că CDU îşi pierde partenerul de coaliţie.

Conform exit poll-urilor, există mari şanse ca CDU să aibă majoritate absolută şi să poată, deci, guverna singur. În caz contrar, cu FDP în afara Parlamentului, este de aşteptat ca, în următoarele zile, CDU să îi curteze pe social-democraţi, pentru a forma o coaliţie de guvernare precum cea din primul cabinet Merkel. Cu toate că Peer Steinbruck a refuzat, în timpul campaniei, ideea unei astfel de coaliţii, există însă alţi lideri social-democraţi care ar fi dispuşi să se coalizeze din nou cu CDU, deoarece ar avea mai mult de câştigat la următoarele alegeri.

UPDATE 21:49 Prezenţa la vot a fost de 73%, mai mare decât în 2009. Se preconizează că acestea vor fi ultimele alegeri legislative germane în care majoritatea electoratului va avea vârsta de maximum 55 de ani.

UPDATE 20:44 Preşedintele Traian Băsescu i-a transmis, duminică seară, un mesaj de felicitare cancelarului Angela Merkel. Îl puteţi citi AICI

UPDATE 20:33 Conservatorii cancelarului Angela Merkel au obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit estimărilor posturilor publice de televiziune. Dacă aceste estimări vor fi confirmate de rezultatele finale, Merkel va putea guverna singură, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la cancelarul Konrad Adenauer în 1957. Dacă, spre exemplu, CDU+CSU rămân, la rezultatele finale, cu 42,5%, conform exit poll-ului ZDF, celelalte partide parlamentare au împreună 41,6%.”

Romania Libera

Ce reacţie a avut Angela Merkel după ce a câştigat alegerile din Germania

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel a salutat duminică un „super rezultat” al partidului său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), la alegerile legislative din Germania şi a promis „patru noi ani de succes”, transmite Mediafax.

„Împreună vom face totul pentru ca cei patru ani care urmează să fie patru noi ani de succes pentru Germania”, a declarat Merkel, în timp ce partidul său este posibil să fi obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit ultimelor informaţii.

Cu un sacou albastru, cu un zâmbet larg şi ochii strălucitori, liderul partidului conservator a fost aplaudată îndelung înainte de a lua cuvântul la sediul CDU din Berlin.

Ea a calificat drept „super rezultat” scorul obţinut de partidul său, care totalizează, potrivit estimărilor televiziunilor germane, peste 42 la sută din voturi, şi le-a mulţumit alegătorilor pentru „încrederea excepţională”.

Amploarea victoriei cancelarului i-ar permite să obţină chiar majoritatea absolută în Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului, potrivit televiziunilor publice ARD şi ZDF.

Dacă alegătorii i-au acordat încredere lui Merkel, supranumită afectuos „Mutti” (Mama) în cadrul partidului său, ei au sancţionat partenerul său guvernamental.

Partidul liberal FDP s-a prăbuşit şi nu a mai reuşit să se menţină în Bundestag pentru prima dată în istoria Republicii Federale Germane, totalizând 4,5 la sută din voturi, sub pragul de 5 la sută necesar.”

Angela Merkel, ocolită de uzura puterii, la al treilea mandat de cancelar

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel, care a obţinut cel de-al treilea mandat de patru ani în urma alegerilor legislative de duminică, este „femeia cea mai puternică din lume” dar şi unul dintre liderii europeni cei mai denigraţi, transmite Mediafax.

Foarte iubită de germani, această conservatoare în vârstă de 59 de ani, venită din fosta RDG, a fost numită, pe rând, „cancelarul de fier”, pentru apărarea politicilor de austeritate, sau „Mutti” (Mama) deoarece oferă un sentiment de siguranţă în furtuna europeană.

Dar pe străzile din Lisabona sau Madrid au înflorit portretele Angelei Merkel cu mustaţă de tip Hitler sau sloganuri precum „Merkel nazistă, afară!”.

Mulţimea din Atena o acuză că vrea să îngenuncheze Grecia pentru a o spolia mai bine.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Cea care a fost desemnată „cea mai puternică femeie” de pe planetă pentru a şaptea oară în cei opt ani de mandat de către revista americană Forbes asigură că Berlinul nu încearcă să exercite vreo formă de hegemonie asupra Uniunii Europene. Dar că nu ne-am afla în acest punct dacă toată lumea ar fi strâns cureaua aşa cum a făcut prima economie a zonei euro.

Angela Dorothea, născută Kasner, în vârstă de 59 de ani, mare admiratoare a Ecaterinei a II-a a Rusiei, a fost un copil înzestrat pentru rusă şi matematică, ce visa să devină patinatoare artistică.

Ea este prima femeie care a condus Germania, prima de la britanica Margaret Thatcher care guvernează o ţară europeană mare.

La opt ani de la accederea ei la putere, graţie unei alianţe între conservatori şi social-democraţi, uzura nu pare să o afecteze. Anduranţa sa în timpul summiturilor europene de la Bruxelles, alături de pasiunea ei pentru operă, i-au adus numele de „Regina nopţii”.

La conducerea unei coaliţii cu liberalii (FDP) din 2009, ea beneficiază în Germania de o popularitate fără precedent după război, de aproximativ 60 la sută opinii favorabile.

„Ea a devenit un fel de mamă a naţiunii”, apreciază politologul Oskar Niedermayer. „Ea încarnează numitorul comun al muritorilor (…) şi apără interesele germane” în criză. „Toate acestea o fac să pară foarte calmă şi cu picioarele pe pământ, ceea ce oamenilor le place”.

Adversarii săi îi reproşează o gestionare de la zi la zi, fără viziune politică. Angela Merkel se vrea pragmatică. Şi nu se teme de virajele la 180 de grade, precum cel spectaculos privind energia nucleară. În 2010, ea decidea să prelungească durata activităţii centralelor. Dar după câteva luni, după catastrofa de la Fukushima din martie 2011, ea a anunţat renunţarea la energia nucleară până în 2022.

Biograful său Gerd Langguth o prezintă ca „un sfinx” care a învăţat din anii petrecuţi în dictatura est-germană să îşi ascundă opiniile.

Născută la Hamburg (nord), ea a crescut în RDG comunistă, unde tatăl său, pastor, s-a instalat pentru a predica.

Doctor în fizică, Angela Merkel, care a mărturisit recent că cea mai mare mare eroare a tinereţii sale a fost să se îmbete cu lichior de cireşe la vârsta de 18 ani, şi-a început cariera politică la căderea Zidului Berlinului. Ea nu a ştiut însă nimic despre aceastala momentul respectiv, deoarece în seara de 9 noiembrie 1989 era la saună.

Ea devine adjunctul purtătorului de cuvânt al primului (şi ultimului) Guvern al RDG ales democratic. Remarcată de Helmut Kohl în 1990, „puştoaica”, aşa cum o numea el, primeşte două portofolii de la „cancelarul Reunificării”, Mediu şi Femei.

Ea profită de un scandal de finanţare ocultă a CDU pentru a-i lua locul mentorului său la conducerea aceste formaţiuni în 2000.

Protestantă, fără copii, divorţată (ea a păstrat numele de Merkel de la primul său soţ) şi recăsătorită cu un chimist de renume dar şters, Joachim Sauer, ea se impune în calitate de şef al unui patrid de tradiţie catolică, dominat de bărbaţi din Germania de Vest. De atunci, toţi potenţialii săi rivali au fost eliminaţi.

Ironizată pentru lipsa ei de eleganţă, recent de către Karl Lagerfeld, cancelarul în costum cu pantalon – un singur model în zeci de culori – a optat pentru discreţie în privinţa vieţii sale private. Dar ea poate fi văzută frecvent în timp ce îşi face cumpărăturile la supermarket.

Singurul său lux, în vacanţă, a fost o seară la festivalul Wagner din Bayreuth, după care a dispărut la munte pentru a face drumeţii.”

Ce mesaj i-a transmis Băsescu lui Merkel

Se arata ca:

Merkel-Basescu

„Preşedintele Traian Băsescu i-a adresat, duminică, un mesaj cancelarului german Angela Merkel în care o felicită pentru victoria CDU în alegerile generale legislative, şeful statului român arătându-şi încrederea în consolidraea parteneriatului dintre România şi Germania, transmite Mediafax.

„Doresc să vă adresez sincerele mele felicitări pentru victoria pe care Uniunea Creştin-Democrată a obţinut-o în alegerile generale legislative. Această reuşită marchează confirmarea faptului că politicile partidului dumneavoastră i-au convins pe cetăţenii germani că direcţia pe care aţi adoptat-o şi pe care aţi susţinut-o în toţi aceşti ani este una de succes. Îmi exprim încrederea că principiile care v-au inspirat deciziile vă vor călăuzi şi mai departe în activitatea de cancelar, pentru binele Germaniei. Totodată, am certitudinea că relaţiile foarte bune dintre ţările noastre, prin prietenia care ne leagă şi prin relaţiile de cooperare pe care le-am dezvoltat în ultimii ani, vor fi, în continuare, un argument pentru consolidarea parteneriatului dintre România şi Germania. Vă rog să primiţi, stimată doamnă cancelar, expresia deosebitei mele consideraţii şi întreaga mea apreciere pentru realizările excepţionale pe care le-aţi avut în înalta demnitate care v-a fost încredinţată de poporul german”, se arată în mesajul preşedintellui Băsescu.

Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, dar ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor
FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, însă ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor, transmite Mediafax.

FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Pentru CDU, acesta este cel mai bun scor obţinut de la Reunificarea Germaniei, în timp ce Merkel este cancelar de două mandate, respectiv de opt ani.

În primele estimări, în timp ce birourile de vot şi-au închis uşile la ora 16.00 GMT (19.00 ora României), partidul antieuro Alternative für Deutschland (AFD) este foarte aproape de a-şi face intrarea în Bundestag, cu 4,8 la sută din voturi, potrivit televiziunii publice ARD.

Verzii germani, care au scăzut în sondaje în ultimele săptămâni, ar fi obţinut un scor departe de aşteptările lor, de 8 la sută, în net recul faţă de recordul înregistrat la alegerile legislative din 2009 (10,7 la sută).

Stânga radicală Die Linke a scăzut, de asemenea, ajungând la 8 la sută, în timp ce în 2009 totalizase 11,9 la sută din voturi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 21, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Despre Securitate…

Va recomand tuturor, indiferent de simpatiile politice, sa cititi postarea D-lui. Cristian Preda:

Doi olandezi supravegheați de Securitate

care ne prezinta doua carti, cred, interesante.

Dupa ce am citit postarea am cazut pe ganduri… Intrebarea pe care mi-o pun e urmatoarea: la ce a fost nevoie de o asemenea supraveghere stricta – nu ma refer numai la supravegherea diplomatilor straini, dar si a cetatenilor romani – ca, in final, sistemul comunist tot s-a prabusit ? Pentru ca Securitatea trebuia sa apere sistemul, regimul comunist si din aceasta cauza trebuia sa obtina tot felul de informatii. Sigur, fiecare tara are servicii de informatii. Numai ca Securitatea era temuta de toti cetatenii pentru ca avea informatori ascunsi in toata societatea si era dispusa oricand sa gaseasca niscaiva „eretici”, adica din aia care exprimau pareri „subversive”, „dusmanoase la adresa regimului si tovarasului secretar general”, etc. Consecintele pe care le suportau acesti „eretici”, cum le-am spus eu, variau de la deloc placute la ingrozitoare.

Practic, nu puteai sa stii cine te toarna… Ar fi putut fi cel mai bun prieten, colegul de birou, vecinul din bloc sau de la a doua casa de casa ta, cu care ai schimbat un pahar de vorba la o bere… Ar fi putut fi femeia pe care o iubesti si cu care ai facut o dragoste nebuna cu doua seri in urma… Bineinteles, si cei care turnau puteau fi constransi sub diverse forme, prin diverse tipuri de santaj ca sa-i toarne pe altii. „Baietii” aveau „metode specifice” in acest sens.

Uluitor este faptul ca Securitatea, raportata la populatia Romaniei, a fost una din cele mai mari politii politice din tot Blocul Estic.  Iata ce ne spune, in continuare, Wikipedia in engleza:

„By 1951, the Securitate’s staff had increased fivefold, while in January 1956, the Securitate had 25,468 employees.[2] Under the regime of Nicolae Ceaușescu, the Securitate employed some 11,000 agents and had a half-million informers[1] for a country with a population of 22 million by 1985.[3] Under Ceaușescu, the Securitate was one of the most brutal secret police forces in the world, responsible for the arrests, torture and deaths of thousands of people.[1]

Incerc sa traduc:

„In 1951 personalul Securitatii a crescut incincit, iar in ianuarie 1956, Securitatea numara 25.468 de angajati. Sub regimul Ceausescu, Securitatea a angajat 11.000 de agenti si jumatate de milion de informatori, la o tara de 22 de milioane de locuitori in 1985. Sub Ceausescu, Securitatea a fost una din cele mai brutale politii secrete din lume, responsabila de arestari, tortura si moartea a mii de oameni”

Wikipedia in romana ne spune:

„În anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane.”

Am citit mai demult un articol despre Securitate in care se spunea ca aceasta avea (in anii ’50-’60) mai multi agenti si angajati decat serviciile similare din SUA!!! Ca doar suntem „locul de intalnire dintre Orient si Occident”, nu? Numai uitati-va, va rog, la cifra aceasta: jumatate de milion de informatori – pare absolut incredibil, neverosimi, halucinantl!! Lucrul asta te-ar putea duce cu gandul la un razboi informativ de proportii colosale ce s-a dus aici, pe meleaguri dambovitene. Un razboi pe timp de pace, in care un cetatean obisnuit putea fi implicat fara voia lui…

Si pentru ce? Ca, in final, regimul comunist tot s-a prabusit – oamenii au iesit in strada – iar Ceausestii au fost pusi la zid si au murit sub gloantele plutonului de executie. Pe Pinochet l-a mai luat D-na. Thatcher sub aripa, de Ceausescu s-au lepadat toti, chiar si regina Angliei, care l-a plimbat in caleasca si i-a mai acordat si distinctii, pe care, ulterior, dupa ce a murit, i le-a retras… Gorbaciov nici n-a mai vrut sa auda de el…

English: Ion Iliescu and Ceausescu Family in V...

English: Ion Iliescu and Ceausescu Family in Vacation. (Photo credit: Wikipedia)

Interesant este ca numarul foarte mare de angajati si de informatori in timpul regimului Ceausescu poate indica o teama a acestuia… Dar de ce atat de multi informatori? Ciudat… Daca era vorba de corpul diplomatic, de studenti straini, de lectori de limbi straine atunci e clar ca nu ar fi fost nevoie de 500.000 de informatori, nu? E vorba de o populatie cam cat are un judet mare din Romania! Si atunci de ce atat de multi informatori intr-o tara inchisa in care nu te prea puteai duce in strainatate cu una cu doua, iar cel care mergea in strainatate era, desigur, dinainte verificat de Securitate. Deci plecarile se faceau in conditii strict controlate si plecau foarte putini, raportat la intreaga populatie a Romaniei. In niciun caz nu era vorba, spre exemplu, de libera circulatie a persoanelor in UE, cum e acum. Deci Romania era o tara inchisa, contactul cetatenilor cu exteriorul era anevoios. Si atunci pentru ce 500.000 de informatori? Mai ales ca oamenii aveau loc de munca aici, in tara – deci somajul nu justifica o emigratie in masa, lucru destul de clar. Oricat ar parea de ciudat, raspunsul este ca Ceausescu se temea de popor!!! E clar ca un asemenea aparat represiv, cum era Securitatea, putea anihila pe oricine din exterior care ar fi creat aici tulburari. Fiind o tara inchisa, nu erau nici multi straini in Romania, care sa incerce sa faca ceva. Si nici nu ar fi avut sanse de reusita. Altfel nu se justifica numarul de angajati activi in Securitate, care era foarte mare. Totusi, sa presupunem ca ar fi existat persoane din exterior capabile sa produca aici tulburari. Numarul lor nu putea fi mare… Atunci de ce atat de multi informatori: 500.000 de oameni? Pentru ca daca raspunsul de mai sus – ca Ceausescu se temea de popor – e fals, ar trebui sa rezulte ca pericolul amenintarii din exterior era mare si ca erau multi agenti din exterior care ar fi putut sa puna in pericol regimul. Altfel cum se poate justifica numarul acesta foarte mare de informatori?

Aktionsgruppe Banat

Iata ce arata, printre altele, Wikipedia:

Herta Müller im Gespräch mit Marita Hübinger

Herta Müller im Gespräch mit Marita Hübinger (Photo credit: Das blaue Sofa)

„William Totok declara într-un interviu, în august 2002, că Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale „Grupului Vienez” sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.[8 […]

Într-o „Notă informativă” trimisă securității în 10.10.1974 Sursa: „SANDU”[9] se regăsește următoarea caracterizare: În general se poate aprecia că acești tineri din „Aktionsgruppe Banat”, sînt inteligenți, au citit mult, sînt la curent cu literatura de astăzi în limba română, cu cea din R.D.G., R.F.G., Austria. În vocațiile lor cu precădere lirică, au și proză scurtă – autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate țările. Ceea ce li se poate reproșa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve față de acest grup, mai ales din partea generației mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timișoara. – Din punct de vedere literar grupul și-a propus să depășească așa-zisul provincialism din literatura germană din România, căutând un contact mai direct cu literatura modernă. … Din punct de vedere politic membrii grupului sînt foarte interesați de evenimentele politice interne și externe (De ex. în toamna anului trecut au organizat o șezătoare literară la Casa de cultură a studenților pe tema solidarității cu poporul chilian). De asemenea se ocupă cu probleme ale populației germane din țara noastră, cum își găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-

În toamna lui 1975, Wagner, Totok și Ortinau, împreună cu susținătorul lor cel mai activ, criticul Gerhardt Csejka, sunt arestati și interogați cu privire la programul și la presupusele intenții „conspiraționiste“ ale grupului. La scurt timp, Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile. La ieșirea sa din închisoare, la sfârșitul lunii iunie 1976, grupul nu mai exista ca atare.

Iată ce relatează Gerhardt Csejka cu privire la acțiunea securității:

În octombrie 1975, la o întâlnire a grupului de la Timișoara, Totok i-a invitat pe toți la casa sa părintească din Comloșu Mare. În timp ce grupul se deplasa spre Comloșu Mare, pe la zece seara, înainte de a intra în Jimbolia, o patrulă de grăniceri i-a oprit și i-a legitimat. Au fost lăsați să plece, dar după ce au trecut de Jimbolia au fost opriți din nou, inclusiv cu un foc de trasor în aer. Au fost cu toții dați jos din mașini și urcați într-o dubă, cu care au fost duși la pichetul din Jimbolia, unde au fost ținuți toată noaptea cu fața spre perete, fără a avea voie să vorbească. Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița. De aici au fost duși la Timișoara, la sediul Securității.

Au fost percheziționați la pielea goală, li s-au luat curerelele și șireturile. Au fost despărțiți, câte doi într-o celulă. Au fost duși la Procuratură, unde au fost ținuți o săptămână, fiind interogați în fiecare zi. Tema interogatoriilor se schimba. De la tentativa de trecere ilegală a frontierei s-a mers la interogatorii despre literatură, despre textele publicate. La interogatorii, Csejka le-a spus că ei au înțeles greșit mesajele și că, de fapt, membrii grupului erau neo-marxiști, ceea ce era adevărat.

După o săptămână, li s-a dat drumul, dar au continuat presiunile asupra lor, inclusiv ascultarea telefoanelor.[10] „[…] Și interdicția de publicare după scurt timp a fost anulată, carnetele de partid ce au fost confiscate i-au fost restituite.”[11]

Deci acest grup nu numai ca era de stanga, dar era si neo-marxist. De observat ca un membru al grupului, William Totok, declara: „Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent.”. Deci atitudinea nu era nici macar una anti-comunista!! Atunci de ce a fost persecutat de Securitate? Ana Pauker i-a primit pe legionari in partid!! Adica extrema dreapta avea loc in PCR, neo-marxistii, nu… Acest grup, care era marxist, s-a exprimat critic, din cate inteleg, la adresa socialismului real-existent. Bun! E foarte clar ca principial ar fi fost ca ei sa fie invitati la o sedinta deschisa de partid ca sa se faca o critica in mod deschis referitor la ce nu merge bine, la ce nu e in regula. Intrebarea care se pune este: de ce o actiune a Securitatii la adresa lor? Daca era o problema de partid atunci de ce trebuia s-o rezolve Securitatea? De aici rezulta foarte clar ca Ceausescu se temea! Si asta inca din 1972-1975!! El se temea inca de atunci de izbucnirea unor revolte in interior, in randurile populatiei. Este ciudat, daca stai sa te gandesti ca scopul, cel putin declarat al socialismului, era imbunatatirea vietii oamenilor, cresterea nivelului de trai. Programul PCR urmarea indeosebi aceste lucruri. Si atunci de ce asa o frica de popor? De propriul sau popor? De ce asa o teama daca scopul era imbunatatirea vietii acestui popor? De unde se vede ca Ceausescu nu era deloc convins ca socialismul isi va atinge scopul… Trebuie sa observam ca cei din Grupul de Actiune Banat nu erau agenti ai unei puteri straine sau in legatura cu vreo putere straina… „Dimineața au fost interogați la Jimbolia și au fost întrebați de ce au vrut să treacă granița”, fara ca ei sa fi avut aceasta intentie… De ce securistii s-au gandit neaparat la asta: „sa treaca granita”? E clar ca Romania era o tara inchisa. Si atunci de ce atata teama? Dar ca e vorba de o teama fata de posibile revolte in interior, lucrul asta cred ca e destul de clar.

aprilie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 29 comentarii

Despre situatia economica

Opozitia a inceput sa atace pe tema cresterii preturilor. Am inteles ca a fost si un protest la Parlament cu privire la aceasta problema. Lui Ponta a inceput sa i se spuna Domnul Taxe

Sigur, aceasta crestere de preturi nu poate sa multumeasca pe cineva… Dar cred ca ar fi interesant de vazut ce spune BNR. Bunaoara, conform BNR, inflatia actuala este de 5,65% (feb.2013-feb.2012), tinta pe 2013 fiind de 2,5%. Tinta inflatiei pe 2012 a fost de 3,0%. Dar si mai interesant este urmatorul articol aparut de site-ul BNR:

Hotărârile CA al BNR pe probleme de politică monetară

„28.03.2013

În şedinţa din 28 martie 2013, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât următoarele:

  • Menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25 la sută pe an;
  • Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar;
  • Menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

CA al BNR reafirmă că BNR monitorizează atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional, astfel încât, prin utilizarea adecvată a instrumentelor de care dispune, să asigure realizarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi a stabilităţii financiare.

Analiza celor mai recente evoluţii ale indicatorilor macro-economici relevă reluarea dezinflaţiei, după accelerarea temporară a creşterii preţurilor de consum în luna ianuarie 2013, precum şi o relativă ameliorare a activităţii economice, susţinută de evoluţia favorabilă a exporturilor nete.

Rata anuală a inflaţiei a coborât la nivelul de 5,65 la sută în luna februarie 2013 de la 5,97 la sută în luna precedentă, menţinându-se însă în continuare în afara intervalului de variaţie din jurul ţintei şi deasupra nivelului de 4,95 la sută înregistrat în decembrie 2012. Rata anuală a inflaţiei de bază CORE2 ajustată 1 a fost în luna februarie de 3,1 la sută, marginal sub nivelul de 3,2 la sută înregistrat în luna precedentă.

Dinamica produsului intern brut s-a plasat în teritoriu pozitiv în trimestrul IV 2012, iar adâncirea deficitului de cerere agregată s-a temperat. Indicatorii monetari relevă în continuare o dinamică anuală reală negativă a împrumuturilor acordate sectorului privat, similară evoluţiilor creditului din zona euro şi din majoritatea ţărilor din regiune.

Politica monetară şi-a păstrat caracterul prudent în vederea ancorării ferme a anticipaţiilor privind inflaţia, pe fondul puseului inflaţionist tranzitoriu şi al unei volatilităţi sporite a fluxurilor de capital în condiţiile retensionării zonei euro, cu impact advers asupra apetitului pentru risc al investitorilor.

Pe măsura calmării situaţiei politice şi financiare interne, BNR a calibrat atent instrumentele de politică monetară, inclusiv prin modificarea manierei de gestionare a lichidităţii din fermă în adecvată, ceea ce a determinat ameliorarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi implicit reducerea semnificativă a nivelului ratelor dobânzilor interbancare.

Apropierea nivelului ratelor dobânzilor interbancare de cel al dobânzii de politică monetară întăreşte transmisia semnalului acesteia din urmă, tendinţă reflectată pozitiv pe piaţa creditului în monedă naţională, prin reducerea treptată a costurilor finanţărilor pentru economia reală şi sectorul guvernamental.

Evaluările actuale ale BNR reconfirmă perspectiva plasării ratei anuale a inflaţiei pe o tendinţă descendentă dar în afara intervalului de variaţie în perioada următoarelor luni, contribuţia dezinflaţionistă principală având-o persistenţa deficitului de cerere agregată. Ulterior, rata anuală a inflaţiei este prognozată a atinge limita superioară a intervalului asociat ţintei la finele lui 2013.

În aceste condiţii, pentru ancorarea eficace a aşteptărilor privind inflaţia, CA al BNR a decis menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25 la sută pe an, continuarea gestionării adecvate a lichidităţii din sistemul bancar şi păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

Conduita politicii monetare vizează asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu în condiţii de stabilitate financiară şi ale atenuării impactului nefavorabil exercitat de factori externi şi interni asupra redresării economiei.

CA al BNR reafirmă că BNR monitorizează atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional, astfel încât, prin ajustarea treptată a politicii monetare şi utilizarea adecvată a instrumentelor de care dispune, să asigure stabilitatea preţurilor pe termen mediu şi stabilitatea financiară, iar pe această bază să contribuie la o creştere economică sustenabilă, de durată.

Conform calendarului anunţat următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 2 mai 2013, când va fi analizat noul Raport trimestrial asupra inflaţiei.

1Calculată prin eliminarea din indicele preţurilor de consum a preţurilor administrate, a celor volatile şi a preţurilor tutunului şi a băuturilor alcoolice.” (subl. mea)

Foarte interesant… Totusi… nu explica de ce au trebuit sa creasca taxele si impozitele in loc sa se reduca rata dobanzii, sa sporeasca volumul de credite si masa monetara, si chiar sa se reduca taxele si impozitele, masuri clasice antirecesiune. Pentru ca masura aceasta de crestere a taxelor si impozitelor nu a produs decat inflatie. De fapt, dupa parerea mea, ne aflam intr-o perioada de stagflatie. Pe de alta parte, care e politica de investitii, ce investitii majore se fac? Daca ne uitam pe buget vom observa ca el este preponderent orientat spre Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice (26,16% – cel mai mare procent). Ministerul Transporturilor, spre exemplu, are alocat doar 6,27%. Practic, bugetul este orientat spre protectie sociala si nu spre o politica de investitii si creare de locuri de munca. In ceea ce priveste schimburile economice cu alte tari, e clar ca situatia de criza din Zona Euro nu ne poate fi favorabila, desi BNR ne vorbeste despre „evoluţia favorabilă a exporturilor nete„. Totusi e de luat bine aminte ca BNR ne spune despre volatilitatea sporita „a fluxurilor de capital în condiţiile retensionării zonei euro, cu impact advers asupra apetitului pentru risc al investitorilor.

Sursa discordiei dintre liberali si social-democrati…

O alta problema ne e dezvaluita de Mediafax:

Vosganian: Numărul bugetarilor trebuie redus. Guvernul Ponta vrea să fie deschis faţă de societate

Se arata ca:

Numărul de angajaţi din sectorul bugetar trebuie redus, iar Guvernul Ponta are un „rol istoric”, de a fi primul guvern deschis faţă de societate şi economia de piaţă, afirmă ministrul Economiei, Varujan Vosganian.

Guvernul acesta are un rol istoric. Trebuie să fie primul guvern care să fie într-adevăr guvernul societăţii deschise şi al economiei de piaţă, să nu fie doar guvernul unui sector, în dauna celorlalte. Să nu fie guvernul administraţiei împotriva societăţii civile, să fie un guvern deschis„, a spus Vosganian în emisiunea „După 20 de ani”, difuzată duminică de Pro TV.

El a făcut această afiirmaţie în contextul în care spunea că, împreună cu ministrul Administraţiei, Liviu Dragnea, şi cu alţi colegi din celelalte ministere, va fi realizat până la jumătatea anului un audit „foarte sever” în sectorul bugetar pentru stabilirea numărului optim de angajaţi.

„Cu personalul din sectorul bugetar trebuie facut un audit foarte sever. Împreună cu domnul Dragnea şi cu alţi colegi din alte ministere lucrăm la un astfel de audit, ca să ştim cum stăm. Termenul este până la jumătatea anului„, a spus ministrul Economiei.

Potrivit lui Vosganian, numărul de bugetari trebuie redus până în 2018, interval în care numărul locurilor de muncă din economie ar trebuie să urce cu cel puţin 1 milion. În sectorul bugetar lucrează în prezent aproape 1,2 milioane de persoane.

„Numarul locurilor de muncă din economie şi industrie trebuie să crească pânaă în 2018 cu cel puţin 1 milion, în sectorul bugetar trebuie să scadă. De exemplu, la mine, eu fac efortul să reduc personalul din sectorul bugetar. Nu este ca decimarea legiunilor romane la întâmplare, ci după un audit. De exemplu, la AVAS avem vreo 270 de persoane, cred că putem să reconfigurăm la 210-220. Probabil ca în 1-2 ani vom mai reduce o dată”, a afirmat Vosganian.

Pe de altă parte, el a arătat că, recent, a semnat acte „ce duc la crearea a 500 de noi locuri de muncă” la nivelul Ministerului Economiei. Ministrul a menţionat că în unele departamente din instituţie, precum cel juridic, este deficit de personal.” (subl. mea)

Numarul de functionari din sectorul bugetar crescuse de la 900.000 in 2004, la sfarsitul Guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009. De observat ca Dl. Vosganian ne spune ca acum sunt 1.200.000 in sectorul bugetar. Ar trebui sa ramana, in total, 900.000 de oameni, asa cum a fost in 2004 si care e numarul, din cate am inteles, sustenabil din punct de vedere economic de functionari la stat. Cu alte cuvinte ar trebui disponibilizati 300.000 de oameni. De observat si faptul ca Dl. Vosganian face o diferenta clara intre „numarul locurilor de munca in economie si industrie” si „sectorul bugetar”. Un alt aspect este cel al companiilor de stat cu pierderi. Un raport al Bancii Mondiale spunea prin 2011 ca un sfert din intreprinderile de stat, unde lucreaza 100.000 de oameni, sunt de facto in faliment. Cu alte cuvinte, daca asa stau lucrurile si acum, ar mai trebui inca 100.000 de oameni disponibilizati din aceste intreprinderi de stat falimentare. In total ar trebui sa fie disponibilizati 400.000 de oameni. N-as crede ca PSD e de acord cu solutia disponibilizarilor… Insa BNR ne vorbeste de persistenta deficitului de cerere agregata, lucru care conduce la ideea consumurilor minime de factori de productie. Altminteri nu se poate obtine (sau cum s-ar putea obtine?) eficienta economica. Iar daca bugetul este preponderent orientat spre protectie sociala atunci cum poti duce o politica activa de investitii publice? Daca la acestea adaugam ca deficitul bugetar trebuie sa fie cat mai mic atunci chiar nu vad cum se pot face si investitii publice, necesare scoaterii tarii din criza, solutia cheltuielilor dintr-un buget deficitar fiind respinsa.

Pe mine ma frapeaza faptul ca se vorbeste de „deficitul de cerere agregata” care ar contribui in mod dezinflationist in loc sa se adopte politici de crestere a cererii agregate, ce ar contribui la relansarea economica. De fapt a spune ca acest deficit de cerere agregata contribuie la dezinflatie indica intr-un mod imprecis fenomenul care are loc in economia reala si anume ca e vorba, in fapt, de deflatie, sau, in cel mai bun caz, de stagnare. Ce e mai bine sa am: o crestere economica, fie ea si inflationista, sau stagflatie? Iar daca cererea globala are rolul motor in privinta cresterii economice, dar ea se afla in „deficit”, atunci cum mai pot avea crestere economica?

Plafonul cheltuielilor de salarii va depăşi ţinta iniţială, ajungând la 7,3% din PIB pentru bugetari

Ponta: În acest an vom cheltui mai mult decât producem. La sfârşitul anului 2013, fiecare va fi mai dator cu 150 de euro. Declaraţiile premierului

Iata ce se arata, printre altele, in acest ultim articol: Ponta declara ca:

„- Guvernul nu are niciun ban al său. Guvernul gestionează nişte bani care sunt luaţi de la cetăţenii României pentru a fi folosiţi pentru cetăţenii României.”

El vorbeste ca Margaret Thatcher, Dumnezeu s-o ierte, dar vrea altceva…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 9, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Elena Udrea – Margaret Thatcher

Gandul

Elena Udrea, Minister of Tourism (2008-), Roma...

Elena Udrea, Minister of Tourism (2008-), Romania. Taken in Sinaia. (Photo credit: Wikipedia)

Elena Udrea se compară cu Margaret Thatcher: „Şi ea la 24 de ani era o domnişoară blondă, care umbla în culori pastelate, cu tocuri şi poşete”

Se arata, printre altele, ca:

„Elena Udrea a declarat că a fost impresionată de cariera fostului premier britanic Margaret Thatcher, susţinând că şi aceasta la începutul carierei a fost atacată pentru modul în care se îmbracă.

Pe la 24 de ani era o domnişoară blondă care făcea o notă discordantă. Umbla în culori pastelate, în tocuri, cu poşetă„, a spus Udrea, care a adăugat că lui Margaret Thatcher i s-a recomandat să renunţe la pălărie şi să îşi schimbe poşeta dacă vrea să câştige preşedinţia partidului.

Ea a mai găsit o asemănare cu fostul premier britanic din perioada 1979 – 1990.

„Când era ministrul Educaţiei i se reproşa că ţipă, iar în stradă erau trei milioane de oameni cu păpuşi. Şi eu am văzut păpuşi cu Elena Udrea şi nu mi-a picat bine. Şi mie mi s-a spus că am o voce cu tonalităţi înalte la televizor”, a spus Udrea la o emisiunea la Realitatea TV.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

So, she was a pretty mademoiselle when she was 24, uh… 😀

😆

martie 26, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

„Calmul” englezesc

Englezii au reputatia de a fi niste oameni cu un calm proverbial. Si cu toate acestea un articol din Gandul ne spune ca….:

LUPTE DE STRADĂ LA LONDRA. Anarhiştii se bat cu poliţiştii. În capitala Angliei are loc un protest la care participă 400.000 de oamenii

In finalul articolului iata ce se arata:

„”Sunt aici pentru că Guvernul ne face să plătim pentru a repara ce au făcut bancherii„, a declarat Gillian Siddons, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

„Vrem să arătăm Guvernului ce credem despre politica sa”, a afirmat la rândul său Jim Waters, în vârstă de 62 de ani.

Guvernul a decis să impună o cură de rigoare fără precedent în Marea Britanie, cu reduceri bugetare de peste 90 de miliarde de euro până în 2015.” (subl.mea)

Trebuie citit tot articolul pentru a ne da seama ce proportii uriase a avut mitingul de la Londra si de violentele care s-au intamplat in cadrul acestuia. Deci las articolul sa vorbeasca.

Interesant este ca cele doua puncte de vedere, pe care le-am evidentiat mai sus, apartin unor pensionari!! Oameni in jur de 60 de ani.

„”Nu distrugeţi Marea Britanie!„, „Să ne apărăm serviciile publice!”, proclamau pancartele manifestanţilor. Mulţi au venit în familie, cu cărucioare de copii şi vuvuzele.” (subl.mea)

Calm englezesc, calm englezesc… dar si cand explodeaza!! Pur si simplu sunt uimit si, de ce sa nu recunosc, fascinat de o asemenea explozie sociala in Marea Britanie. In articol se spune ca:

Deşi organizatorii aşteptau în jur de 100.000 de participanţi, numărul acestora a trecut de 400.000, aceasta reprezentând cea mai mare manifestaţie din 2003, când peste un milion de oameni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva războiului din Irak.” (subl. mea)

Ma uluieste un lucru: nu neg ca la noi n-ar fi o nemultumire mare, dar ce nemultumire mare e acolo, in Marea Britanie, o tara cu mult mai dezvoltata decat Romania!! Foarte mare!! Sa ne gandim numai la faptul ca la miting au participat de 4 ori mai multi oameni decat se estimase. Nu mai vorbesc de pensionari, lucru extrem de important! De unde se vede ca problema crizei economice e cu mult mai complexa decat s-ar crede la prima vedere, deoarece a generat o nemultumire de proportii uriase in toata Europa. Nemultumirile au rabufnit, iata, din nou, in Marea Britanie, daca stau sa ma gandesc si la mitingul studentilor. Si sa ne gandim ca, la ora actuala, nu se mai poate vorbi de comunism in Europa, care sa influenteze opinia publica din Vest si sa genereze astfel de proteste. Important de subliniat este faptul ca articolul precizeaza ca in 2003 au fost 1 milion de oameni care au protestat impotriva razboiului din Irak. De unde se vede ca decizia politica a invadarii Irak-ului a fost contestata vehement. Starea de nemultumire crescanda mi se pare ca dateaza de atunci. Si este o nemultumire impotriva actualei ordini politice si economice din lume. Se vede foarte clar ca aceasta ordine actuala, marcata de ideologia neoliberala, de la Reagan si Thatcher citire, este potrivnica intereselor cetatenilor. Al celor care merg la vot! Iar cetatenii reactioneaza cu vehementa, cum era si de asteptat. Cred ca la niciun miting de pana acum, din calma Anglie, nu s-a strigat: „Nu distrugeti Marea Britanie!”. De unde rezulta cu claritate ca perceptia populatiei asta este: ca se distruge Marea Britanie, tara lor. Cred ca este cel mai grav avertisment pe care l-am auzit pana acum, scandat cu voce tare de sute de mii de manifestanti pe strazile londoneze. Aproape nu mi-a venit sa cred cand am citit aceasta clamare: „Nu distrugeti Marea Britanie!!”.  Iar din ceea ce au spus cei doi pensionari rezulta ca Marea Britanie ar ajunge sa fie distrusa de guvernul actual si de bancheri, care strica, iar populatia trebuie sa plateasca cu varf si indesat ce strica ei. Dar exprima si faptul, dupa parerea mea, ca actiunea aceasta de distrugere a tarii ar fi premeditata, facuta cu o anumita intentie ascunsa. Iar acest lucru a inflamat foarte tare spiritele. Adica, spus cu alte cuvinte, la mijloc este o ticalosie. Si inca una la nivel inalt, pe spinarea poporului, care trebuie s-o suporte. Acest miting s-ar putea sa fie inceputul unui val de proteste care sa se intinda in toata Europa. Pentru ca Uniunea Europeana nu a putut gasi o cale de iesire din criza, sau o cale care sa afecteze cat mai putin viata oamenilor. In Portugalia premierul Socrates a demisionat. Si tot datorita politicilor de austeritate, Parlamentul portughez respingand planul de austeritate propus de guvern. De unde se intrezareste esecul politicilor de austeritate, din ce in ce mai insuportabile pentru cetateni. Asemenea politici sunt respinse de intreaga societate si pot genera turbulente sociale majore in Europa. Carora niciun guvern nu le poate face fata. Insa mie mi se pare ca renuntarea la neoliberalism ar avea, in plan politic, o consecinta cu adevarat istorica si uluitoare: decuplarea politica a Europei de SUA. Practic, criza actuala, care e consecinta acestui ultra-liberalism, a provenit din SUA. Dar aceasta criza, dupa cum se vede, se pare ca nu a atins deloc China, tara ce devine pe zi ce trece mai puternica din punct de vedere economic si nu numai, cu excedent bugetar. A atins, in schimb, foarte puternic si grav, Europa. Sa nu uitam ca si Marea Depresiune din ’29-’33 tot din SUA a venit, si, la fel ca acum, a izbit Europa foarte puternic, si cu consecinte politice dintre cele mai nefaste. Debuseul crizelor economice si financiare americane este, dupa cum se vede, Europa. O decuplare politica a Europei, prin Uniunea Europeana, de SUA, ca o consecinta istorica a sfarsitului razboiului rece si caderii Cortinei de Fier in Europa, ar insemna izolarea Statelor Unite. Recentul refuz al Germaniei de a participa (chiar si in cadrul NATO!!) la operatiunile din Libia parca vor sa spuna acest lucru. Iar Germania, lucru stiut, este cea mai mare si mai puternica economie din UE. Acest semnal dat de Germania partenerilor de peste Ocean cred ca trebuie luat serios in considerare. Cu alte cuvinte, Germania nu mai este dispusa sa se alinieze politicilor americane, ceea ce arata ca este suficient de puternica pentru ca sa faca treaba asta. Iar daca se aliniaza, totusi nu in orice conditii. Sau, altfel spus, Germania nu mai doreste sa fie debuseul erorilor facute peste Ocean. Cum si obisnuieste sa se exprime deseori D-na Cancelar Merkel, in diverse circumstante si ocazii, Germania nu are nevoie de asa ceva. Este primul semnal, care te duce cu gandul la o ruptura. Nu grava, deocamdata.  Iar decuplarea de care vorbeam ar insemna nu atat o politica contrara Statelor Unite, cat una diferita. Ar exista, deci, in acest caz, diferente de optica si de abordare a problemelor intre UE si SUA. Lucru ce nu ar trebui sa ne mire prea mult.

Europa vestica a fost legata de SUA, pe vremea razboiului rece, printr-un pericol comun, care le ameninta pe amandoua: comunismul, extins de Uniunea Sovietica, dupa razboi, in toata Europa de Est. Lucrul acesta e adeverit si de cele doua pacte militare: NATO si Tratatul de la Varsovia. Or, acum, acest pericol nu mai exista. Pe vreme aceea insa, Statele Unite jucau un rol de lider pentru tot Occidentul European, neunit ca astazi in Uniunea Europeana. Starea aceasta s-a perpetuat si dupa caderea comunismului.  Pentru ca Uniunea Europeana nu finalizase procesul de extindere spre Est, in fostul spatiu comunist, dar poate ca si dintr-o oarecare comoditate, adica in virtutea inertiei. Pe de alta parte, o alta cauza ar fi faptul ca SUA ramasese singura superputere mondiala. Insa la 21 de ani de la evenimente, Uniunea Europeana, care a adoptat intre timp si o moneda unica, prinde un contur din ce in ce mai clar. In contextul actual, diferit de cel din trecut, nu mai merg vechile abordari si politici. Uniunea Europeana definindu-se din ce in ce mai bine, ar trebui sa inceapa sa-si contureze o politica si o viziune proprie. Deja se vorbeste de instituirea Mecanismului European de Stabilitate, cu incepere de la 1 ianuarie 2013, tocmai pentru prevenirea crizelor economice care ar putea sa apara in Europa. Despre acest subiect foarte important – aici si aici. Care va fi impactul unor asemenea masuri, luate de Europa, asupra relatiilor cu SUA? Pana acum nu s-a vorbit despre un astfel de Mecanism European de Stabilitate. Totusi, aceasta criza a facut ca sa se puna serios problema. Iar acest lucru nu cred ca va ramane fara consecinte asupra abordarilor politice si economice in relatiile dintre UE si SUA. Odata ce UE incepe sa se contureze din ce in ce mai clar, dupa cum spuneam si mai sus, ca o putere economica si militara, rolul SUA ca lider al Occidentului s-ar putea sa fie pus sub semnul indoielii. Tocmai pentru ca acest rol de lider a fost ca urmare a unei situatii istorice date, in trecut, de consecintele celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa nu era unita, ci divizata politic – Estul comunist si Vestul democratic. Insist asupra acestui lucru, pentru ca din moment ce a disparut aceasta situatie, si s-a creat o situatie cu totul noua, abordarile politice si economice trebuie sa se innoiasca, la randul lor, si ele. Altminteri ar exista si ar persista o contradictie intre o situatie geopolitica noua si abordari politice si economice vechi pe continentul european.  Iar astfel de contradictii nu pot conduce, in plan social, decat la ceea ce s-a petrecut la Londra, pe strada Oxford… De remarcat este si faptul ca in anii ’30, cand au avut loc acele consecinte politice grave in Europa, de care am amintit mai sus, starea Europei nu era de unitate. Europa nu era, pe vremea aceea, o Europa unita. Unita intr-un cadru democratic, evident, comun. Liga Natiunilor nu a putut, dupa parerea mea, sa compenseze acest lucru si nu a putut impiedica venirea extremei drepte la putere, adica a fascismului si a nazismului. Pentru ca nu erau mecanisme democratice care sa se aplice intr-o Europa comunitara, unita. Nu era nici moneda unica europeana la acea vreme. Deci contextul actual este cu totul diferit fata de ceea ce a existat in trecut in Europa, cu totul nou. Dupa parerea mea, o Europa unita nu poate fi pe placul nici al Rusiei si nici al SUA. Aparitia unei astfel de structuri, statale pana la urma – o uniune de state, puternica din punct de vedere economic si militar, care ar putea sa izoleze SUA, nu cred ca poate fi pe placul SUA. Insa realitatea este ca Uniunea Europeana rezista, ca sa zic asa. Mai sunt inca multe de facut, este adevarat, dar UE prinde din ce in ce mai clar contur, si nu ma refer numai la aspectul geografic, dar si la cel politic si economic. Spun din ce in ce mai clar, pentru ca inca nu e foarte clar, dupa parerea mea. Adica ce nu mi se pare clar? Nu mi se pare clara capacitatea Europei de a ramane in unitate, desi vointa exista pentru acest lucru. Unitatea nu poate fi legata numai de interese, ci si de solidaritate. De asemenea ar trebui sa dispara ambitiile, orgoliile legate de suprematie si putere intre puterile europene. Pentru ca asemenea lucruri genereaza, in mod firesc, disensiuni si resentimente. Dar, de asemenea, dupa parerea mea, UE ar trebui sa-si contureze o ideologie care sa nu permita derapaje de la democratie, deci de ordin politic, dar nici derapaje de ordin economic si social, cum e aceasta criza economica grava, care afecteaza grav viata oamenilor si impinge state mai putin dezvoltate spre subdezvoltare si le condamna la saracie cronica. Este deosebit de important, pe plan european, sa stim ce fel de societate dorim. Or, cred ca e de bun simt ca nu dorim o societate marcata de grave inegalitati (cred ca sunt in asentimentul tuturor daca spun ca este inadmisibil ca, spre exemplu, intr-un mare oras sa existe o viata sociala buna si prospera in zonele centrale si mizerie, si violenta in suburbii)  si crize de tot felul: sociale, economice, politice, etc, care sa genereze explozii sociale in strada, cum a fost cea din Londra. Din aceasta cauza trebuie cautata, dupa parerea mea, o ideologie optima, daca ma pot exprima astfel. Care sa fie in folosul cetatenilor. Si care sa conduca spre pace si prosperitate in toate tarile Europei Unite, pentru toti cetatenii ei, si care sa garanteze aceste lucruri, adica cu adevarat o stare de normalitate pentru toata lumea. E posibil, oare, acest lucru…?

martie 27, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii